Sunteți pe pagina 1din 5

PSIHOTERAPIE COGNITIV-COMPORTAMENTALA

Terapia cognitiv-comportamentala generalitati


Marea majoritate a clientilor (pacientilor) cred ca alti oameni sau circumstantele nefavorabile sunt responsabile pentru starile afective negative
pe care le traiesc ei. Daca asa ar sta intr-adevar lucrurile si imprejurarile ar fi cele care creeaza starile afective negative, ar fi de asteptat ca aceeasi
imprejurare sa dea nastere la reactii foarte asemanatoare la mai multe persoane. In realitate, acelasi eveniment poate declansa reactii emotionale foarte
diferite, in functie de modul in care este evaluat si interpretat. Elementul-cheie al terapiei cognitiv-comportamentale poate fi considerat a fi maxima
lui Epictet, care spunea ca oamenii sunt perturbati nu de imprejurari, ci de modul in care le interpreteaza.
Exista si consiliere cognitiv-comportamentala; deosebirea intre consiliere si psihoterapie nu este una de esenta; ele folosesc aceleasi metode,
difera doar prioritatea cazurilor. Psihoterapia si consilierea cognitiv-comportamentala postuleaza faptul ca interpretarea unor experiente, care conduce
la formularea unor ipoteze si convingeri, poate fi mai mult sau mai putin corecta. Rezulta faptul ca, daca oamenii nutresc ganduri si convingeri
nerealiste cu privire la ei insisi, ei vor dezvolta stari afective de tip autoperturbator. Daca acest mod de gandire devine precumpanitor in viata unei
persoane, ea poate dezvolta o grila de interpretare depresiva, potrivit careia viata nu are valoare sau sens.
Terapeutii specializati in terapia cognitiv-comportamentala disting doua forme de gandire care reprezinta obiectul interventiei psihologice: (1)
ganduri si imagini obisnuite, precum si (2) convingerile si supozitiile care stau la baza acestora si conduc la declansarea lor. Gandurile si imaginile
obisnuite au fost denumite de Beck ganduri negative automate, deoarece ele se declanseaza spontan si au un caracter involuntar, neconstientizat. In
cazul in care acestea au un caracter negativ si nerealist, subiectul va deveni perturbat emotional.
Convingerile si supozitiile disfunctionale care stau la baza gandurilor negative automate au fost denumite de Ellis credinte irationale. Acestea
au un continut evaluativ de tipul Trebuie sa , caci daca gresesc, aceasta va dovedi cat de ineficient sunt. Evident, ele au un profund caracter nociv,
intrucat cei care le nutresc devin atat de perturbati cand comit o greseala, incat evita sa actioneze in anumite situatii. In timp ce convingerile si
supozitiile cu caracter adaptativ sunt formulate in termeni relativi, exprimand dorinte, trebuinte, cele irationale sunt exprimate in termeni externi, sub
forma unor imperative categorice. Ellis diferentiaza trei categorii de convingeri:

1. Trebuie sa fac totul perfect / Trebuie sa castig cu orice pret aprobarea celorlalti, altfel sunt lipsit de valoare.
2. Ceilalti trebuie sa-mi acorde consideratie si sa se poarte cu mine asa cum doresc eu, altfel trebuie pedepsiti.
3. Viata trebuie sa-mi ofere tot ce doresc, repede si usor, si sa nu-mi ofere nimic din ceea ce nu-mi doresc.
Asemenea convingeri se formeaza in ontogeneza, reflecta patternul educational, sunt foarte bine fixate si au un mare grad de stabilitate. Ellis si
Bernard sunt de parere ca ele conduc la ganduri perturbatoare de tipul sunt lipsit de valoare pentru ca; este ingrozitor sa, nu pot suporta asta
pentru ca.
Modelul ABC
Explica interrelatiile dintre ganduri si starile afective.
A evenimentul activator extern (situatia)
B gandurile si convingerile negative
C consecintele in plan emotional si comportamental.
Evenimentul activator il constituie starea actuala si poate fi reprezentat de un gand sau o amintire privind un eveniment sau o stare emotionala.
Astfel, in cazul atacurilor de panica, elementul declansator poate fi teama subiectului ca va simti teama.
Se pun in evidenta doua mecanisme: (1) gandurile si convingerile negative vor conduce la un anumit mod de comportament, care-i va influenta
pe cei din jur; (2) clientul va percepe in mod selectiv, din ambianta, acele informatii care vin in sprijinul convingerilor negative.
Principiile terapiei cognitiv-comportamentale
1. Starile emotionale si comportamentul sunt determinate de modul nostru de a gandi.

2. Tulburarile emotionale reprezinta o consecinta a modului negativ si nerealist de a gandi.


3. Tulburarile emotionale pot fi ameliorate si vindecate prin intermediul modificarii stilului nerealist de a gandi.
Pregatirea clientului
Gandurile negative automate au caracter involuntar si functioneaza la nivel de deprindere; clientii nu le constientizeaza, nici macar partial.
Exista si clienti care nu constientizeaza nici trairile emotionale. Terapia trebuie sa inceapa cu exercitii de constientizare a gandurilor si starilor afective
pe care le genereaza gandurile negative automate, precum si a situatiilor cu rol declansator. Clientul identifica stilul de gandire, iar terapeutul il va
ajuta sa inteleaga modul in care gandurile difunctionale genereaza probleme emotionale si comportamentale.
Un element important il constituie stabilirea obiectivelor terapiei, pentru ca terapeutul sa fie sigur ca clientul doreste cu adevarat sa se
debaraseze de tulburarile sale emotionale si ca in calea terapiei nu stau beneficiile secundare, mai mult sau mai putin constientizate. Daca clientul are
o motivatie puternica, terapeutul poate incepe terapia.
Gandurile si convingerile disfunctionale sunt doar ipoteze, asupra carora trebuie facuta verificarea. Clientul va fi ghidat sa efectueze demersuri
care sa conduca la infirmarea lor. Apoi se va proceda la substituirea lor cu unele mai realiste. Se folosesc tehnici de contraargumentare si sarcini in
plan comportamental. Clientul trebuie sa efectueze exercitii de provocare si combatere a gandurilor disfunctionale si va fi ghidat sa se comporte intr-o
maniera menita sa le contrazica. Intregul proces este unul de lunga durata.
Obiectivele generale ale terapiei cognitiv-comportamentale
1. Monitorizarea starilor emotionale disfunctionale si a evenimentelor activatoare.
2. Identificarea gandurilor si convingerilor negative, dezadaptative.
3. Identificarea conexiunilor dintre gand, emotie si comportament, testarea gradului de veridicitate a convingerilor si gandurilor, prin adunare de
dovezi pro si contra si substituirea modului negativ de a gandi cu unul mai realist.

Etapele terapiei cognitiv-comportamentale (valabile si pentru consiliere)


1. Evaluarea. Are ca obiectiv a-l ajuta pe subiect sa depaseasca starea de blocaj si sa accepte ideea schimbarii. Presupune stabilirea relatiei
terapeutice. In cadrul evaluarii se face o formulare preliminara a problemelor si o prezentare generala a metodelor.
Etapa initiala, a interviului preliminar, ocupa mai multe sedinte. Reguli:
- obtinerea de informatii preliminare despre client, pe baza unui formular de anamneza, (1-2 pagini) care i se da spre completare inainte de a
incepe terapia.
- clientul trebuie intampinat cu caldura, cu o atitudine ferma, lipsita de ezitari; i se va prezenta clientului facand referiri la statutul sau.
- clientul este intrebat ce anume asteapta de la terapie; terapeutul ii ofera detalii despre modelul demersului, exemplificandu-i tipul de rezolvare
a problemelor.
- daca clientul este nerabdator sa-si expuna istoria vietii, este lasat s-o faca, dar fara exagerari.
- clientul este intrebat daca se teme de terapie, iar daca raspunde afirmativ, terapeutul ii da asigurari ca nu are de ce.
- clientul este intrebat despre evenimentele semnificative, mai indepartate si mai recente;
- clientului i se cere sa descrie problemele care l-au determinat sa solicite ajutor.
- se foloseste o abordare deschisa si nestructurata; se poate explica modelul ABC.
- terapeutul poate efectua evaluari directe, daca exista suficiente informatii in legatura cu cazul si clientul este pregatit sa inceapa lucrul.
Se efectueaza si o evaluare cognitiv-comportamentala dupa modelul ABC. Pasi:
- se evidentiaza consecintele emotionale si comportamentale;

- se identifica evenimentul activator extern (Descrieti situatia, reala sau imaginara, cand a aparut problema);
- se stabileste legatura dintre evenimentul activator extern si consecintele in plan emotional si comportamental;
- se stabileste legatura dintre gandurile si convingerile negative si consecintele in plan emotional si comportamental.

Recunoasterea propriilor drepturi si realizarea unor exercitii pentru obtinerea acestora. Burns ofera o lista a drepturilor personale (vezi carte). Autorul
recomanda pacientilor care au probleme de comunicare sa citeasca astfel de liste de mai multe ori.
1.
2.

Constientizarea propriilor sentimente, dorinte si trebuinte. Este dificil ca o persoana sa devina asertiva daca nu-i este clar ce simte si
ce doreste. Comportamentul asertiv presupune exprimarea deschisa a acestor sentimente si dorinte.
Exersarea raspunsurilor asertive. Aceasta etapa presupune, la randul ei, descrierea problemei; subiectului i se cere sa realizeze o
descriere exacta a situatiei care-l supara. Aceasta descriere trebuie sa cuprinda referiri la persoana care-i creeaza probleme, la perioada
cand s-a produs interactiunea si la continutul problemei, si, de asemenea, este utila si referirea la posibilitatea de a rezolva problema.
Pe baza acestei cunoasteri se poate declansa raspunsul asertiv.

O data definita situatia, elaborarea raspunsurilor asertive se efectueaza, de asemenea, in mai multe etape:
-

evaluarea drepturilor personale in cadrul situatiei date;


precizarea perioadei de timp in care subiectul doreste sa rezolve problema;
informarea interlocutorului in legatura cu problema; subiectul in cauza trebuie sa-si exprime clar sentimentele in legaturi cu
situat