Umbrele a doua mogaldete se profilau in lumina pala a lunii.

Susoteau si sapau d
e zor, cautand ceva cu infrigurare. Strigate de bucurie, usor estompate rasunara
in intunericul noptii. Corbul, caci acesta era numele lui de cand se stia, cron
canii nemultumit. Deschise incet ochii adormitii si privi mirat srpe cele doua u
mbre. Curios din fire, dadu de cateva ori din aripi si se apropie de cei care ii
intrerupsesera placuta odihna. Doua oamenii vorbeau incet dar plini de bucurie.
Dupa ce putea intelege gasisera ceva. Vazu pe unul din ei cum ia un obiect mic,
rotund si auriu si incearca sa-l muste. Dupa expresia de bucurie a acestuia int
elese ca trebuie sa fie foarte gustos. Cei doi oameni luara un obiect ce semana
a geanta si se grabira sa paraseasca acel loc in fuga. Din geant scapa si se ros
togolii unul din acele obiecte. Corbul se avanta bucuros sa-l infaste. Il prinse
repede cu cocul si zbura catre varful copacului. Acolo aseza moneda pe craca si
incerca sa vada ce-i cu ea. O ciocanii de cateva ori si incerca sa o muste. Cam
tare pt gustul lui. Nu intelegea de ce cei doi ereau atat de bucurusi, lui nu i
se parea sa aiba nici un gust. Nu semana cu nimic din ce isi amintea ca mancase
la viata lui. Privii iar spre cei doi ce se departau cu rapiditate, apoi prinse
moneda cu ciocul si pleca in urmarirea lor. Se aseza pe un gard urmarinduii cum
intra intro terasa. Acum cei doi tocmai se intalnisera cu o alta persoana si ii
cereau ceva acestuia. Acesta pleca in graba si le acuse o farfurie cu ceva ce a
rata foarte imbietor. Ii dadura la schimb unul din obiectele stralucitoare aflat
e in geanta si plecara. Deci de asta erau asa de bucurosi, gandii corbul. Omului
acela ii plac foarte mult obiectele alea stralucitoare incat daca ii dai un obi
ect iti da in loc o gramada de bunatatii. Observa cun omul mai pregateste inca o
farfurie plina cu tot felul de bunatatii si o aseaza pe o masa din fata lui. Da
du de catvea ori din aripi si se indrepta la randul lui spre omul cu bunatati. L
asa moneda alaturi si dupa cateva clipe de gandire infasca croncanind o bucata m
are de pizza. Zbura cu ea bucuros ca de acum a invatat ceva si va stii cum sa se
hraneasca, va da un obiect din acela stralucitor si in schimb va lua o bucata g
rozava de mancare. Oare sa le transmit si celorlatii ce am descoperii se mai int
reba corbul infulecand cu pofta.
- E hai, am vazut-o si pe asta, exclama ospatarul teraseii. Un corb care cumpara
mancare!
Thursday, November 22, 2012 - 11:48
Umbrele a doua mogaldete se profilau in lumina pala a lunii. Susoteau si sapau d
e zor, cautand cu infrigurare la baza unui copac falnic. De undeva, dintr-un cop
ac invecinat, doi ochi mici si curiosi le urmarea miscarile dezordonate. Topaiel
ile celor doi puteau fi comice pentru un om, dar nu si pentru cel ce ii observa
cu atata atentie. Strigate de bucurie, insotite de cateva sasaieli ce indemnau l
a liniste, rasunara deodata. Corbul, caci acesta era spionul curios, croncanii n
emultumit. Una din umbre ridica un obiect mic si auriu si il stranse intre dinti
. Dupa expresia de bucurie a acestuia, corbul intelese ca trebuie sa fie foarte
gustos si se hotari sa ii urmareasca...
Mai departe continuati voi
https://www.facebook.com/pages/Rasul-lumii/167908933241550

(12 aug 2013)