CATEGORIZAREA

I. Definire si caracterizare generala

Traind intr-un mediu hipercomplex, omul ar putea fi repede coplesit de numarul si marea
diversitate a stimulilor sau situatiilor pe care le intalneste. Pentru a face fata acestei situatii,
subiectul uman recurge la categorizarea obiectelor, reducand astfel diversitatea mediului la
categorii usor de procesat.
Categorizarea este un proces ce consta in gruparea stimulilor pe categorii dupa
criterii de asemanare, in vederea unei prelucrari mai facile. Categorizarea ne asigura accesul
la informatia esentiala a categoriei respective. Pe baza categoriilor putem face predictii.
Literatura consacrata categorizarii abunda in confuzii riscante. Uneori se pune semnul de
egalitate intre catagorie si concept. Mai mult, unii autori sustin ca orice concept are un
corespondent real a carui proiectie mentala este. Ambele pozitii sunt eronate. Exista concepte
care nu au o categorie corespunzatoare in realitatea obiectiva (numar irational, inorog). Mai
mult, omul impune o clasificare, o instituie mai degraba decat o descopera in realitate.
Astfel, conceptul este una din reprezentarile mentale posibile ale unei categorii. Pentru
aceeasi categorie de obiecte triunghi dreptunghic putem avea cel putin 2 tipuri de
reprezentari: un concept si un prototip al categoriei repsective. Conceptul consta in definitia
binecunoscuta: o figura geometrica cu 3 laturi si un unghi drept. Pototipul sau exemplarul tipic
este un triunghi de forma triunghi.
II. Functiile categorizarii
Categorizarea indeplineste numeroase functii cu valoare adaptativa, dintre toate cele mai
importante sunt:
-

gruparea obiectelor similare in aceeasi categorie;

codarea experientei;

generarea de inferente.
1) Similaritatea
De regula, obiectele similare sunt grupate intr-o singura categorie. Similaritatea are 2

forme:
> similaritatea fizica: gruparea se face dupa criterii ce tin de aspectul fizic al stimulilor;
> similaritatea functionala: gruparea se face dupa criterii ce tin de functiile stimulilor.
Ponderea pe care cele doua tipuri de proprietati fizice sau functionale o au in
realizarea categorizarii obiectelor este variabila.
Constituim categorii pe baza de similaritate fizica in general, atunci cand nu suntem
presati de timp si nu avem o intentionalitate precisa (in starile de asteptare pasiva). In conditiile
in care avem intentii clare, prestabilite, atunci cand dorim sa facem ceva anume, optam in

general pentru categorizarea pe baza de similaritate functionala in detrimentul celei fizice

(Exemplu: cand cautam in biblioteca carti pe o anumita tema, pentru a face o lucrare).

2) Codarea experientei. Nivelul de baza al categorizarii

Experienta reprezinta ansamblul de informatii si deprinderi dobandite de-a lungul
vietii. Ele sunt grupate prin intermediul unor categorii aferente. Acest lucru creste eficienta
sistemului cognitiv, facilitand procesul de cunoastere: perceptia, memoria, gandirea etc.
Eleanor Rosch considera ca se poate face categorizare dupa 2 dimensiuni:
a) Dimensiunea veriticala a categorizarii: se refera la posibilitatea realizarii unei ierarhii a
categoriilor dispuse vertical si care contine categorii subordonate una celeilalte.
De exemplu: pentru categoria om:

In cadrul acestei ierarhii de categorii avem tendinta de a utiliza preferential un anumit

nivel al categorizarii numit nivel al categoriilor de baza. Specific categoriilor de baza este
faptul ca ele contin maximum de informatii intr-un format minim. Din acest motiv, sunt
categoriile cele mai frecvent utilizate.
Categoriile de baza intrunesc cumulativ o serie de caracteristici:
1 sunt
exprimate,
de
obicei,
natural (exemplu: banca);

printr-un

singur

cuvant

2 cuvantul respectiv are cea mai mare frecventa in limbajul vorbit;

in

limbajul

3 in ontogeneza, categoria respectiva si cuvantul aferent ei sunt dobandite mai

timpuriu (dobandirea categoriilor sub si supraordonate sunt un indice al dezvoltarii
intelectuale a copilului);
4 categoriile de baza pot fi definite OSTENSIV (prin indicare directa);
5 sunt cele mai abstracte categorii asimilabile unei forme fizice concrete.
!OBSERVATII:
1)

Dintre aceste caracteristici, o parte nu sunt specifice doar categoriilor de baza, ci si

celor subordonate/supraordonate. Nu luate izolat, ci in totalitatea lor, ele circumscriu cu
suficienta precizie nivelul de baza al categorizarii.

2)

Sursa de formare a categoriilor de baza este mediul social, se pare ca subiectul uman
invata despre aceste categorii de baza prin socializare si mai ales prin dobandirea
limbajului natural.

3)

Categoria de baza nu se activeaza in mod automat. Nivelul de baza al categoriilor se

utilizeaza in majoritatea cazurilor, dar el poate fi obturat de ponderea specifica a
asociatiilor dintre un stimul si fiecare din categoriile corespunzatoare acestuia (Ion
Iliescu). Contextul, un rest de activare mai ridicat, procesele de analiza descendenta sunt
cativa din factorii implicati in modelarea acestor asociatii. Probabil ca starile afective si
cele motivationale joaca si ele un rol important.

b) Dimensiunea orizontala a categorizarii: face referire la interiorul fiecarei categorii situate la

diferite nivele de generalitate, la elementele continute de aceasta, distingand gradul de
reprezentativitate al fiecarui element pentru categoria respectiva (prototip).
3) Generarea de inferente
Termenul
de inferenta este
un
termen
specific
logicii,
echivalent
cu
rationamentul. Rationamentul este o forma a gandirii ce consta in faptul ca pe baza unor
informatii existente, deci premise, obtinem o serie de informatii ce poarta denumirea
de concluzii.
F1: Toti oamenii sunt muritori.
Rationament deductiv
F2: Socrate este om.
C: Socrate este muritor.
In cazul rationamentului inductiv, se merge de la particular la general.
!OBSERVATII:
1)

Nu toate categoriile au aceeasi forta de a genera inferente, astfel categoriile de baza si

cele subordonate dispun de o mai mare probabilitate de a genera inferente adevarate decat
cele supraordonate.

2)

Categoriile naturale au o forta de a genera inferente superioara categoriilor artificiale si

sociale.

categorii naturale: mere, oameni, castani etc.

categorii artificiale (sunt construite de oameni): autoturisme, scaune etc.

categorii sociale: batrani, tineri, romani, maghiari, barbati, femei etc.

O serie de cercetari experimentale efectuate de Gelman si Markman au evidentiat functia

generativa a categorizarii nu numai in cazul rationamentului silogistic (deductiv), ci si al celui
inductiv.
III. Reprezentarea mentala a categoriilor
1. CONCEPTUL
Conceptul sau notiunea este o modalitate de reprezentare a unei categorii ce contine
informatiile necesare si suficiente care fac un obiect sa apartina unei anumite clase. Pe baza
acestor caracteristici se poate stabili fara echivoc apartenenta sau neapartenenta unui item la
clasa respectiva (clasa triunghiurilor este reprezentata mental prin conceptul de triunghi,
categoria juridica de tutore este reprezentat mental prin conceptul corespunzator). Astfel,
operarea cu aceste categorii este mediata de operarea asupra conceptelor corespunzatoare.
Instituirea categoriei este determinata de corectitudinea conceptului aferent dobandit de
catre subiect. Daca subiectul are o definitie eronata a conceptului de tutore, categoria de
elemente ce satisface proprietatile tutorelui nu este cea corecta. O definitie incorecta sau
incompleta (conceptul fiind forma contrasa a unei definitii) implica o clasificare nevalida, un
decupaj incorect al mediului in care traim. Operarea asupra conceptelor mediaza intelegrea
categoriilor corespondente.
Stabilirea trasaturilor necesare si suficiente pentru definirea unei categorii este o sarcina
extrem de dificila in majoritatea cazurilor . Cu cat este mai complexa o categorie cu atat mai
dezarmanta este multimea definitiilor care i se dau (de ex: definirea obiectului masa).
Una
din
consecintele
imediate
ale
reprezentarii
conceptuale
vizeaza echipotentialitatea elementelor unei categorii. Teoretic, orice exemplar al unei categorii
ar trebui sa reprezinte la fel de bine categoria respectiva ca oricare altul. Or, cercetarile
experimentale au pus in evidenta efectul prototipicalitatii: unele elemente sunt considerate a fi
mai tipice pentru o categorie decat altele (mar vs. avocado pentru categoria fructe). Astfel,
conceptul nu este singurul mod de reprezentare mentala a categoriilor.
2. PROTOTIPUL
E. Rosch a acreditat ideea reprezentarii mentale a categoriilor pe baza de prototip.
Elementul cu gradul de reprezentativitate cel mai ridicat pentru o categorie se
numeste PROTOTIP. Termenul de prototip are 2 acceptiuni:
a) desemneaza un exemplar real, existent al unei categorii, care este cel mai
reprezentativ pentru categoria respectiva.

Exista mai multe metode de identificare a prototipurilor:

1) O metoda consta in a cere unui lot de subiecti sa evalueza pe o scala de tip LICKERT gradul
de reprezentativitate al fiecarui element al categoriei. Exemplarul ce va intruni cea mai ridicata
medie a reprezentativitatii este considerat prototipul categoriei respective;
2) O alta metoda consta in masurarea timpului de reactie necesar subiectilor pentru a decide
apartenenta unui element la o anumita categorie. Exemplarul care va inregistra timpul de reactie
cel mai scazut este prototipul categoriei respective.
3) Ultima metoda consta in a cere unui lot de subiecti sa listeze cat mai multe exemplare ale unei
categorii. Exemplarul cu frecventa cea mai mare este exemplarul prototip.
Toate cele trei proceduri au ca rezultat stabilirea unei scale de prototipicalitate a
elementelor unei cateorii. Acei membri ai categoriei cu tipicalitatea cea mai ridicata sunt socotiti
prototipuri ai categoriei respective.
Reprezentarea mentala a categoriei se face prin cateva exemplare-tip a categoriei
respective. Stabilirea apartenentei unui item la o categorie se realizeaza prin compararea
acestuia cu prototipurile categoriei, nu prin stabilirea masurii in care el satisface
caracteristice necesare si suficiente ale clasei respective.
b) Prototipul desemneaza un exemplar ideal, adica un exemplar ce nu poate fi
identificat ca atare in realitate si care este cel mai reprezentativ pentru o anumita categorie.
De exemplu, in DSM (manual de diagnosticare si statistica a tulburarilor mintale), depresia este
definita prin mai multe trasaturi: dispozitie afectiva disforica + alte 5 din 11 simptome.
Cele doua acceptiuni ale termenului de prototip nu sunt chiar atat de diferite. Ele indica
mai degraba grade diferite de abstractizare. Intr-o ierarhie a abstractizari unei categorii, la varf
s-ar afla conceptul, la baza exemplarul real tipic, iar la mijloc se afla exemplarul ideal sau
portretul robot. Esentiala ramane insa diferenta dintre prototip si concept.
Cele doua categorii de reprezentari mentale, desi diferite nu sunt mutual exclusive. O
persoana poate opera atat cu conceptul unei categorii, cat si cu prototipul.
Efectul prototipicalitatii este prezent nu numai in cazul categoriilor de obiecte, ci si in
categoriile de actiuni. Utilizare prototipurilor in locul conceptelor este resposabila de ceea ce
psihologii gestaltisi numesc fixitate functionala.
Reprezentarea prototipica a categoriilor isi pune amprenta asupra rezolvarii de probleme
si asupra rationamentului. Fiind mai usor de evocat si avand valente euristice considerabile,
prototipul ghideaza procesul rezolutiv. Insa operarea cu prototipuri creaza dificultati in
rezolvarea problemelor atipice.
Reprezentarea prototipica a unei categorii nu exclude reprezentarea sa conceptuala. Unele
categorii sunt reprezentate prin conceptul lor (categoriile abstracte), altele prin prototipul
corespunzator (categoriile naturale). In fine, multe categorii au o dubla reprezentare, utilizare
facandu-se in functie de constrangerile contextului, de accesibilitatea lor din memorie etc.

Raportul dintre concept si prototip in reprezentarea unei categorii

Atat conceptul cat si prototipul sunt modalitati de reprezentare a unei clase.
Categorizarea, stabilirea apartenentei la o clasa pe baze conceptuale, are cel putin 2
consecinte:
-

omogenizarea clasei: fiecare exemplar al clasei fiind la fel de reprezentativ pentru

categorie ca si oricare altul;

circumscrierea exacta a categoriei: pentru orice item putandu-se stabili univoc daca
apartine sau nu acelei clase.

Reprezentarea unei categorii pe baza de concept ne permite sa delimitam cu exactitate

limitele categoriei respective, adica pana unde se intinde categoria respectiva. Toate exemplarele
categoriei respective au acelasi grad de reprezentativitate.
Categorizare pe baza de prototipuri are consecinte diferite: clasa nu mai este omogena si
astfel, exemplarele categoriei difera in functie de gradul lor de prototipicalitate, iar granitele
categoriei sunt vag circumscrise. Pe scurt, reprezentarea mentala a categoriei sub forma de
prototipuri poate explica efectul prototipicalitatii si de prezenta multimilor vagi (pentru care nu
se poate specifica cu certitudine daca un item apartine sau nu multimii respective).
Reprezentarea pe baza de prototip nu permite determinarea exacta a limitelor categoriei,
iar exemplarele acestea au diferite grade de reprezentativitate.