Procedeul prin care se altura doi termeni contrarii (personaje, situaii, idei, fenomene, cuvinte etc.) care se pun reciproc n lumin, cu scopul de a reliefa pe unul prin cellalt, de a sublinia i mai mult opoziia dintre ei, se numte antitez. Exemplu: n poezia 1907 de Al. Vlahu, minciun prezint regelui ara n felul urmtor:
Ce ar fericit, maiestate!... ****************************** C tu slbatici ai gsit aice, Slbatici, i miei, i proti de-a rndul, -o srcie cum nu-i dai cu gndul... Dar faci un semn, i-ncep s se ridice Otiri, ceti, palate lume nou, Izvoarele vieii se desfund; De pretutindeni bogii inund; i tu le-mpari cu minile-amndou. Azi la cuprinsul tu rvnete-o lume. E-o veselie -un belug n ar, C vin i guri flmnde de pe-afar. Tot crugul sun de slvitu-i nume. Ia uit-te, pmntul ce-mbrcat e... Cresc flori pe unde calci, i rde firea. Tu-mpari norocul numai cu privirea. ncai ranii zburd pe la sate!...
Privind n ochii regelui, strinul,
Cu braele pe piept ncruciate, Rspic vorba: ara, maiestate, E-n durt greu. Tu nu-i auzi suspinul, Cci muzici cnt-n juru-i. i slugarnici Adormitori, ca-n zid, te-mpresurar, De nu mai poi vedea pe cei de-afar, Pe bunii ti supui cei muli i harnici.
Cele dou situaii prezentate in mod diferit de ctre Adevr si Minciun sunt contrarii i autorul le folosete cu scopul de a reliefa pe una dintre ele i anume: mizeria i via a grea a poporului.
Antiteza este folosit n numeroase opere literare i ca un procedeu de compoziie. Amintim
Scrisoarea III de Mihai Eminescu, unde poetul pune n opoziie patriotismul generaiei lui Mircea cel Btrn i lipsa de patriotism a politicienilor vremii; Epigonii, de acelai autor, n care sunt pui n contrast scriitorii din trecut, apreciai de Eminescu, cu cei contemporani lui, care nu se ridicau la valoarea naintailor; balada Pa Hassan, n care George Cobuc pune n antiteza figura eroic a lui Mihai Viteazul cu aceea a pasei, un fricos i un la. n unele opere literare antiteza apare i n formularea titlurilor care corespund coninuturilor contrastante. Aa sunt operele: mprat i proletar, Venere i Madon, nger i demon de M. Eminescu; ntuneric i lumin de I. Al. Brtescu-Voineti; Rzboi i pace de L. N. Tolstoi etc.1
Matei, Dumitru. Noiuni de teorie a literaturii. Bucureti. ALL EDUCATIONAL S.A. 1996. p. 154-156
