Teoria Valorii-Entropie

Lectura suplimentara
10.1 Locul procesului de consum n modelul teoriei valorii-entropie
La fel de
important
ca
productia
Recunoasterea
rezultatelor
productiei
Utilitatea,
o filiera
obligatorie
pentru
valoare
Tratat ca un moment final n Teoria valorii-utilitate pentru nivelul

suportului fizic al valorii, procesul de consum are, n Teoria valoriientropie, un loc la fel de important ca si cel al productiei, fara a fi nsa
un punct final n mecanismul de obtinere si gestionare a valorii.
La fel de complex ca si productia, consumul cuprinde procesele
primare de transformare, conservare, transfer, procese care dau
certificatul de calitate si cantitate potentialului economic conservat de
productie n produs.
Entropia joasa cuprinsa n produsul obtinut n momentul t1 are o
existenta relativ scurta. Gradul de organizare din produs poate intra ntrun proces de dezintegrare sub influenta altor sisteme dect cele din
economie, daca acest produs nu este atras n procesul de consum din
sistemul economic.
Nivelul potentialului economic conservat n produs, Pep, ca suport
maxim pentru valoarea produsului, trebuie sa fie recunoscut si dorit de
catre un consumator. Recunoasterea potentialului economic se face la
nivelul utilitatii, ca o corespondenta ntre gradul de organizare din
produs si structura necesitatilor consumatorului.
Utilitatea, ca o noua resedinta a valorii, depinde n mare parte de
fiecare consumator, fapt care i da un caracter subiectiv. Nivelul la care
apare saturatia depinde de fiecare consumator, de capacitatea sa de
asimilare si valorificare a entropiei joase din produs.
Cu toate aceste aspecte de subiectivism (care, n realitate, va fi, asa
cum vom vedea mai departe, un fenomen ... obiectiv!), procesul de
consum este obligatoriu n lantul de procese cuprinse n modelul teoriei
valorii-entropie. Daca procesul de productie poate fi evitat (atunci cnd
consumam produse direct din mediul natural sau din societate),
procesul de consum reprezinta filiera obligatorie pentru ca potentialul
de orice tip sa intre n circuitul economic si sa devina suport fizic
pentru valoare!
Finan tele ntreprinderii
10.2 Modelul procesului de consum

Starea dinamica de consum a sistemului activitatii economice este
determinata de forte interne si externe sistemului, forte cuprinse n
ecocmpul ntreprinderii. Aceste forte vor determina procesele primare
de transfer de intrare, de transformare si conservare tip consum si de
transfer al rezultatelor:
Relatia 10.1
Consumul = transfer de intrare + transformare + conservare +
+ transfer de iesire
Transferul de intrare
Forme
concrete
ale
transferului
de intrare
Surse
pentru
intrarile
necesare
consumului
Transferul de intrare este realizat de activitatile primare,

aprovizionare, transporturi (vezi Capitolul 6). Prin acest transfer se aduc
bunuri din sistemele economice, sociale sau mediu, sisteme care au fost
n starea dinamica de productie. Si n cazul consumului vom ntlni
transferul natural, repartitia, schimbul:
- transferul natural aduce, fara o contraprestatie, bunuri
cu o entropie joasa corespunzatoare necesitatilor
sistemului economic. Este vorba de intrarile gratuite de
lumina si caldura solara, apa si aer, informatii gratuite din
partea societatii etc.
- repartitia
aduce,
cu
contributia
macro
si
mondoeconomiei, dar si a societatii, potential repartizat
financiar, prin credit, donatie sau sponsorizare.
- schimbul presupune un transfer cu achitarea
contravalorii bunurilor intrate n sistemul economic, plata
facndu-se imediat sau la termen. Este forma cea mai
frecventa de realizare a transferului de intrare.
Transferul de intrare se adreseaza urmatoarelor surse de potential:
sistemelor economice, pentru furnizarea de produse, societatii
nationale si internationale, pentru produse specifice (personal instruit,
informatii tehnice si tehnologice, fonduri financiare si de credit, asistenta
stiintifica, administrativa, de sanatate etc.), mediului natural
nconjurator, pentru atragerea directa, fara contributia productiei, a
unor bunuri ca lumina, caldura, aerul, apa de izvor etc.
Deciziile financiare privind activele corporale (mijloacele fixe)
Efecte
+/-?
Si n cazul intrarilor atrase pentru procesul de consum, acestea pot

avea efecte favorabile , permitnd un consum eficace si eficient, dar si
efecte nefavorabile, distructive, atunci cnd intrarile nu sunt
corespunzatoar e calitativ, gradul lor de organizare fiind diferit de
necesitatile sistemului aflat n starea dinamica de consum (alimente
degradate, informatii depasite moral, utilaje si materiale cu defecte etc.).
ntre intrarile cu efecte negative se afla si fenomenele naturale si sociale
cu actiune distructiva (cataclisme naturale si, respectiv, dereglari
sociale).
Transformarea si conservarea tip consum
n maruntaiele sistemului economic aflat n starea dinamica de
consum, intrarile aduse prin transferul de intrare sunt ... digerate pentru a
fi apoi reasezate ntr-o organizare corespunzatoare produselor
specifice consumului: noi caramizi pentru structura materiala a
sistemului, miscare, forta, ca iesiri utile, si pierderile entropice sub
forma de deseuri.
Cadru l 10.1
Daca avem n vedere consumul realizat de om, atunci fenomenul este mai usor de
nteles. Hrana este disociata cu ajutorul unor fermenti si reactii chimice, fizice, biologice
n componente asimilabile. Apoi, aceste componente sunt reasezate n substan te necesare
refacerii tesuturilor, energiei pentru a asigura caldura necesara existentei si reactiilor
chimice, miscarea pentru deplasare, dezvoltare, nmultire etc.
Relatia de lucru a sistemului economic aflat n starea de consum reda
trecerea de la produsul t 1 prin formele primare ale materiei, s, e, i, spre
asezarea specifica serviciilor:
Relatia 10.2
Pe p (i-----e---->s) s, e, i Pes (e----s---->i) + E+d
n fig. nr. 10.1 redam procesul de transformare-conservare specific

consumului. Potentialul economic conservat n produs este atras n
procesul de consum din t2. n realitate, n acest proces poate intra si
potential natural, social, economic, fara a trece prin productie.
Figura nr. 10.1
Produsul
consumului
= serviciul
Asa cum am avertizat cititorul, procesul de consum nu este un proces

distructiv; el distruge doar valoarea de ntrebuintare (entropia joasa), nu
nsa si componentele primare ale materiei. Concret, asa cum am aratat
mai sus, are loc o disociere a elementelor primare de potential (s, e, i) si
o reasezare n celulele sistemului, ca o ncarcatura ce reface capacitatea
de a face servicii a fiecarui component al structurii ntreprinderii, dar si a
mediului natural si a societatii.
Potentialul economic tip servicii (Pes) care rezulta din transformare
este nmagazinat n dimensiunile: cantitativa (q, asociata cu
circumferinta cercului), calitativa (k, asociata cu diametrul cercului) si
de fiabilitate (t, asociata cu naltimea cilindrului). Daca luam serviciul de
care este capabil un mijloc al activitatii economice (un strung, spre
exemplu) dupa ce a fost beneficiarul unui proces de consum (investitie,
reparatie), atunci dimensiunea sa cantitativa este reprezentata de
capacitatea de lucru n buc./ora, dimensiunea calitativa, de randam ent si
exactitatea operatiunilor, iar dimensiunea de fiabilitate de durata n timp
a serviciului respectiv la un nivel calitativ acceptabil.
Un alt
produs,
deseurile
O
subiectivitate
...obiectiva
Parteneri
egali !
Drumul
trebuie
continuat
Pierderile entropice (E +d), cealalta parte a iesirilor din procesul de

consum, depind, ca si n cazul productiei, de actiunea Legii entropiei si
calitatea actiunilor de consum. Cercetatorii teoriei valorii-utilitate au
constatat ca n starea de consum omul se comporta straniu. Cu ct este
alimentat mai mult cu un anumit produs, cu att utilitatea scade,
devenind zero si apoi negativa! Este o realitate de la care a plecat teoria
respectiva, fara sa se ntrebe ce se ntmpla n stomacul consumatorului,
fie el om sau ntreprindere. Au facut o mare eroare, lasnd teoria
respectiva fara o baza obiectiva!
n realitate, scaderea utilitatii pe masura ce consumatorul se apropie
de saturatie este un fenomen ... obiectiv! Sistemul aflat n starea de
consum nu mai poate, n mod obiectiv, sa scoata potential din produsele
consumate si sa-l conserve n propriul corp. Iar daca o face, o realizeaza
cu un randament din ce n ce mai redus, risipa entropica crescnd invers
proportional fata de randamentul de scoatere de potential din produs!
O alta concluzie, care se desprinde din analizarea consumului, este
aceea ca baza obiectiva, care i da dreptul consumatorului sa fie partener
egal al producatorului n negocierea pretului, a valorii produselor pe care
doreste sa le cumpere, este tocmai cantitatea de potential tip servicii pe
care considera ca o poate scoate din aceste produse!
Acest potential este bugetul fix de la care porneste teoria valoriiutilitate. Fortarea ofertei se poate realiza numai daca valoarea marginala
a produsului din coada face ca valoarea ntregului lot fabricat sa se
ncadreze n dimensiunea potentialului econ omic tip serviciu (Pes), ce
poate fi scos de consumator din lotul respectiv. Aceasta este baza
obiectiva care determina valoarea n teoria valorii-utilitate.
Dupa aceasta demonstratie, n care axioma utilitate = valoare,
devenita teorema, a fost demonstrata, am putea sa ne oprim. Avem un
suport fizic obiectiv pentru valoarea-utilitate si o justificare reala pentru
dreptul egal al consumatorului de a participa la negocierea pretului.
Constatam, nsa, ca practicarea valorii si a preturilor marginale nu ne
scuteste de fenomene negative (inflatie, blocaje).
Aceste constatari ne dovedesc ca n privinta valorii nu suntem nca n
posesia unei baze reale, sigure. Serviciile rezultate din consumarea
produselor nu sunt o garantie finala pentru potentialul pe care vrem sa-l
punem la baza valorii. Cautarea trebuie sa continue!
Transferul de iesire
Serviciile
trebuie
vndute
Beneficiarii
serviciilor
Produsele procesului de consum sub forma serviciilor au, mai mult

dect cele ale productiei, o existenta redusa. Capacitatea structurii firmei
de a face servicii nu se poate conserva prea mult n timp: forta de munca
a omului nefolosita se ndreapta spre manifestari ce ies din circuitul
economic, utilajele nefolosite ruginesc, informatiile se uzeaza moral etc.
De aceea, sistemul economic aflat n starea dinamica de consum este
interesat sa-si plaseze imediat serviciile prin transferul de iesire. Acest
transfer se face tot prin formele de transfer natural, repartitie, schimb.
Beneficiarii acestui transfer sunt sistemele economice, aflate n starea
dinamica de productie, sistemul societatii nationale si internationale,
sistemul mediului natural nconjurator.
Pe lnga serviciile transferate, sistemul economic producator al acestor
servicii ndreapta spre mediu, societate sau alte sisteme economice si
pierderile entropice sub forma deseurilor sau a entropiei nalte (E +d).
10.3 Caracteristicile generale ale modelului consumului
Pentru sistemul economic aflat n starea de consum, conteaza, ca
aspecte generale de principiu, n primul rnd, redarea ct mai completa a
intrarilor si iesirilor. De aceea, respectnd cerintele legii conservarii
materiei, vom cuprinde n Relatia 10.3 majoritatea intrarilor si, pe de alta
parte, majoritatea iesirilor.
Relatia 10.3
Pe pt1 + Pn + Ps + import = Pes + Pe m, s, e + stocuri + export + E+d
n al doilea rnd, modelul procesului de consum se caracterizeaza prin
coeficientul de randament impus de legea entropiei, n sensul ca iesirile
utile sunt ntotdeauna mai mici dect intrarile totale n procesul de
consum, Pt2:
Relatia 10.4
a ct2 = Pt [Pt 2 - E+d] / Pt 2 < 1
Si n cazul procesului de consum, potentialul economic rezultat n
urma proceselor primare de transformare, conservare, transfer este
afectat de formarea de stocuri, export, cedari catre societate si mediu,
autoconsum. De aceea, potentialul care merge mai departe prin circuitul
economic pentru a se transforma n valoare reala se reduce cu aceste
cedari sau stocuri.
Toate aceste principii, precum si procesele primare cuprinse n

procesul complex de consum, sunt redate n figura nr. 10.2.
Figura nr. 10.2
Societatea
M
O
N
D
I
A
L
A
MEDIUL NATURAL NCONJURATOR

+/-?
SOCIETATEA NATIONALA
E+d
Pn Ps
Import
Pep
Producator
Pe m, s, e
Consum
Productie
Productie
Pes
a ct2
Stocuri
Export
Consumator
Acest model al procesului de consum se va integra n Modelul general

al obtinerii si gestionarii valorii, reliefnd rolul esential al procesului de
consum n acest proces complex de obtinere si gestionare a valorii.
CAPITOLUL 8
DECIZIILE FINANCIARE PRIVIND
ACTIVELE CORPORALE (MIJLOACELE FIXE)
CUPRINS
8.1
8.2
8.3
8.4
8.5
8.6
Procesul de consum pentru activele corporale

Proiectarea financiara a investitiilor
Decizia financiara privind investitiile
Alte decizii financiare privind mijloacele fixe
Managementul financiar
Activitatea tutoriala
CONCEPTE
Pozitia activelor corporale (mijloacelor fixe) n ntreprindere
Comportamentul general al activelor corporale (mijloace fixe)
Starea curenta a mijloacelor fixe (active corporale)
Investitia
Sistemul de legaturi privind finantarea investitiilor
Autofinantare n privinta investitiilor
Cash-flow -ul
Amortizarea
Fondul de dezvoltare
Valoarea actualizata
Rata interna de rentabilitate
Testul Bruno
Finantarea reparatiilor
Finantarea asigurarilor de active corporale
Contractul de leasing / credit bail
FUNCTIA FINANCIARA: AUTORIZAREA REPARTITIEI

Pentru economistul fin anciar, realizarea functiei de autorizarea
repartitiei presupune, n primul rnd, cunoasterea tipurilor de activitati
economice, tehnice, sociale, ecologice, stiintifice, de nvatamnt etc.
care se ncadreaza n procesul de consum din ntreprindere. n al doilea
rnd, functia respectiva impune cunoasterea n detaliu a modului cum
se manifesta aceste activitati, ce factori le determina structura si
amploarea si ce efecte au asupra functionarii viitoare a firmei pentru a
putea, apoi, stabili implicatiile financiare ale acestor activitati.
Numai dupa ndeplinirea acestor conditii, economistul financiar
poate autoriza repartitia financiara pentru procesul de consum, trecnd,
apoi, la exercitarea celorlalte functii financiare si motivationale
(manageriale) legate de acest proces complex.
Sa parcurgem mpreuna exercitarea acestei functii financiare n
legatura cu activitatile tip consum legate de elementul active corporale
(mijloace fixe).
8.1 Procesul de consum pentru activele corporale (mijloacele fixe)
Aflat fie dupa un proces de productie, fie n faza de formare,
refacere, restructurare sau dezvoltare, elementul mijloace fixe (active
corporale) solicita un amplu si divers proces de consum pentru a se
reface sau a corespunde noului proces de productie care urmeaza.
A. Pozitia mijloacelor fixe (active corporale) n structura
ntreprinderii
Sistemul ntreprinderii, pregatit pentru o
activitate economica, si formeaza structura
tehnica prin elementul mijloace fixe (sau
imobilizari n active corporale). Acest
element asigura baza tehnico-materiala a
capacitatii de productie sub forma mijloacelor de munca; el este depozitarul de
valoare sub forma capacitatii de a presta
servicii din cele mai diverse, necesare n
procesele de productie: prelucrare de materii
prime (utilaje); adapost (cladiri);
transport de energie, materiale si personal (constructii speciale,
autovehicule); masurare, suport etc. n functie de tipul de serviciu pe
care l ndeplinesc n structura ntreprinderii, mijloacele fixe se clasifica
n cele sase grupe cunoscute de la disciplina de contabilitate.
Cadrul 8.1
Potrivit dispozitiilor legale, Legea nr. 15/1994 si Legea nr. 149 / 2000, se considera
mijloc fix obiectul singular sau complexul de obiecte care ndeplineste cumulativ urmatoarele
conditii:
- valoare de inventar mai mare dect limita stabilita prin Hotarre de Guvern (limita ce se
actualizeaza anual, n functie de indicele de inflatie). La data de 1 iunie 2001, limita a fost
de 8 milioane lei;
- o durata normala de utilizare mai mare de un an.
Standardele Internationale de Contabilitate 2000, IAS 16
Terenurile si mijloacele fixe sunt imobilizari corporale daca:
a) sunt detinute de o ntreprindere pentru a fi utilizate n productia de bunuri sau n
prestarea de servicii, pentru a fi nchiriate tertilor sau pentru a fi folosite n scopuri
administrative; b) este posibil a fi utilizate pe parcursul mai multor perioade;
c) costul activului poate fi evaluat n mod credibil.
n sensul teoriei valorii-entropie, TVE, potentialul economic
conservat n mijloacele fixe permite acestora sa "presteze" un serviciu
redat prin relatia:
Relatia 8.1
e
s -------------> i
Definirea
serviciilor realizate de activele
corporale
Relatia (8.1) arata ca substanta (s) din care este construit mijlocul
fix (prelucrata dupa tehnologii si informatii speciale) este capabila sa
contribuie la realizarea unei informatii (i) - sub forma de tehnologie,
informatie de produs sau organizatorica din cadrul viitorului proces
de productie -, daca mijlocul fix respectiv este pus n miscare cu
ajutorul unei cantitati anume de energie (e).
Structura interna a mijloacelor fixe depinde de profilul
ntreprinderii si de gama de servicii tip mijloace fixe care este necesara
procesului concret de productie. La rndul sau, volumul total de
mijloace fixe dintr-o unitate economica depinde de amploarea
capacitatii de productie (cifra de afaceri) pe care o solicita piata
produselor ce se fac cu ajutorul mijloacelor fixe respective (vezi
Capitolul 7, metode de previzionare).
Concluzia 8.1
O data cu cresterea tehnicizarii, automatizarii si robotizarii proceselor de productie, locul
mijloacelor fixe n structura de productie a ntreprinderii a crescut ca importanta, dominnd
valoric si cantitativ structura respectiva si influentnd cantitativ-calitativ celelalte elemente.
B. Comportamentul general
n cadrul structurii de productie, mijlocul fix intra dupa un anterior
proces de consum (to) prin care a fost construit. n procesul de productie
din t1, mijlocul fix cedeaza o parte din valoarea conservata n el, ea
intrnd n produse sau pierzndu-se n mediul nconjurator (vezi
figura nr. 8.1).
Figura nr. 8.1
Efectele
suportate de
mijlocul fix
Asadar, dupa procesul de productie din t1, mijlocul fix iese "stors"
de o parte din potentialul economic conservat n el. Pentru a fi pregatit
pentru un nou proces de productie (din tn), se impune organizarea unui
nou proces de consum (t2), prin intermediul caruia se reface mijlocul fix
utilizat n productia din t 1.
Tot n cadrul acestui proces de consum, mijlocul fix poate fi
dezvoltat sau modernizat.
Aflat n cadrul celor trei procese (consum to, productie t 1,
consum t2), elementul mijloace fixe suporta efecte multiple din partea
unor factori din interiorul si din afara ntreprinderii, factori obiectivi sau
subiectivi. Influenta acestor factori conditioneaza cantitativ si calitativ,
structural si valoric deciziile de consum si, mai departe, amploarea
repartitiei financiare.
CONSUM to
Factorii de
influentare
tip Fc1
n cadrul acestui proces se formeaza capacitatea initiala a

mijloacelor fixe. Amploarea sa depinde de o serie de factori obiectivi si
subiectivi (notati cu simbolul F c1):
- marimea cererii de servicii tip mijloace fixe de catre viitorul proces
de productie (conditionat, la rndul sau, de cererea de produse de pe
piata);
- capacitatea de productie cuprinsa n structura proiectata a
ntreprinderii;
- nivelul cantitativ, valoric si tehnic al mijloacelor si subansamblu rilor, precum si al serviciilor angajate n construirea de mijloace
fixe la data to;
- calitatea, calificarea si disciplina n activitatea de proiectare si
realizare de mijloace fixe.
PRODUCTIE t1
Factorii de
influentare
tip Fc2
Rolul
factorilor
tip Fc2
Grupul factorilor care actioneaza asupra mijloacelor fixe n acest

moment este mai numeros; dar efectul este acelasi: cedarea de valoare
(potential economic). Acest efect apare sub forma uzurii fizice si morale
determinate de:
- factorii specifici proceselor din productie (frecare, vibratii, erodare
etc.) care au ca efect uzura fizica I. Valoarea cedata intra, n mare
parte, n valoarea produselor fabricate cu aceste mijloace sau se
pierde n mediul nconjurator;
- procesele din mediu care actioneaza prin factorii naturali ce ataca
substanta mijloacelor fixe, indiferent daca sunt utilizate sau nu.
Efectele actiunii lor se manifesta prin rugina, mbatrnirea
materialelor etc. si se cuprind n uzura fizica II, valoarea corespunzatoare pierzndu-se n mediul nconjurator;
- procesele din societate care determina fenomene ca progresul
tehnic, schimbarea cererii pe piata si au ca efect uzura morala a
mijloacelor fixe. Uzate moral, mijloacele fixe pierd valoare, care se
adauga la cea risipita n mediul extern din alte cauze;
- factorii de natura subiectiva (slaba organizare, utilizare necorespunzatoare, deteriorare voita sau din neglijenta etc.), factori care pot sa
amplifice uzura fizica.
Grupul acesta de factori, notat cu simbolul F c2, se impune a fi
cunoscut att de tehnicieni, ct si de specialistul n finante. Primii,
pentru a cauta forme si metode de reducere la maximum a pierderilor
exterioar e procesului de productie; ceilalti, pentru a sanctiona risipa de
valoare tip servicii si pentru a dimensiona corect repartitia pe care o
presupune procesul de consum din t2.
CONSUM t2
Factorii de
influentare
tip Fc3
Rolul
consumului n
proiectarea
financiara
Figura nr. 8.2
Acest proces trebuie sa aiba n vedere att efectele din procesul de

productie din t1, ct si semnalele care vin din urmatorul proces de
productie (din tn). Daca primele au ca scop proiectarea activitatilor de
refacere, informatiile din procesul de productie tn se refera la factori
care solicita schimbari cantitative si calitative sub forma de dezvoltare,
modernizare, modificari structurale, reducere:
- cresterea sau scaderea cererii de servicii tip mijloace fixe datorata
largirii pietei produselor care se fac cu ajutorul mijloacelor fixe
respective;
- evolutia progresului tehn ic care are ca efect sporirea ponderii
mijloacelor fixe n structura ntreprinderii, cresterea valorii pe
unitatea de capacitate;
- fenomenul inflatiei care scumpeste componentele si activitatile
specifice consumului cerut de refacerea si dezvoltarea mijloacelor
fixe;
- factorii subiectivi din activitatile specifice procesului de consum
care reduc randamentul unitatilor constructoare de mijloace fixe si
amplifica valoarea ce trebuie reconservata n acest element.
Acest grup de factori, notat cu simbolul F c3, amplifica procesul de
consum din t2, daca vom avea o crestere de capacitate sau l reduce,
daca cererea de servicii de la activele corporale se micsoreaza. Pentru
acest proces de consum, influentat conform celor aratate mai sus, va
trebui sa realizam proiectarea financiara a repartitiei. (vezi figura nr. 8.2).
Pentru unitatile care se nfiinteaza, proiectarea financiara se refera
cu precadere la consumul din to, n timp ce ntreprinderile n functiune
se orienteaza catre procesul de consum din t2, consumul din t o
interesndu-le n scopul de a aprecia gradul de deteriorare a starii
curente a mijlocului fix fata de starea initiala.
C. Starea curenta a mijloacelor fixe
Starea dupa
procesul de
productie
din t1
Starea curenta a elementului mijloace fixe se refera la situatia

acestuia dupa procesul de productie din t1, adica dupa actiunea
factorilor F c2. Cunoasterea sa este necesara pentru a proiecta viitorul
proces de consum din t2 si pentru a interveni n vederea protejarii valorii
aflate n continutul mijloacelor fixe.
Din punct de vedere financiar, starea curenta se determina pe baza
datelor din bilant. Aici se afla evidentiata:
Starea initiala prin valoarea de intrare
Starea curenta prin valoarea ramasa la un moment dat
Gradul
de uzura
n functie de marimea amortizarii realizate pna la data ntocmirii

bilantului, se poate aprecia (cu aproximatie, datorita corelatiei
imperfecte ntre uzura si calculul amortizarii) gradul de uzura pe fiecare
grupa a elementului mijloace fixe (vezi figura nr. 8.3).
Figura nr. 8.3
Proiectarea
formelor
concrete ale
consumului
Starea curenta trebuie analizata si din punct de vedere tehnic si

tehnologic, al sigurantei n functionare si al corespondentei cu
exigentele viitorului proces de productie. Lund n consideratie toti
acesti indicatori, serviciile tehnico-economice din unitate trec la
proiectarea formelor concrete de organizare a procesului de consum
privind mijloacele fixe.
D. Activitati de consum referitoare la mijloacele fixe (active corporale)

ntr-o ntreprindere bine condusa, starea elementului mijloace fixe
este urmarita permanent. n acest scop, n ntreprindere se organizeaza o
gama larga de activitati prin intermediul carora se reface, dezvolta si
modernizeaza dotarea cu mijloace fixe:
1. Activitatea de investitii;
2. Activitatea de ntretinere si reparatie curenta;
3. Activitatea de reparatie capitala;
4. Activitatea de modernizare;
5. Activitatea de asigurare si reasigurare.
Refacere,
dezvoltare,
asigurare
Sprijinul dat
de activitatea
tehnica si de
proiectare
Activitatile 1-4 au misiunea de a reface si (sau) dezvolta elementul

mijloace fixe, introducnd n continutul sau valoare ce se conserva n
capacitatea acestuia de a face servicii ntr-un viitor proces de productie.
Activitatea (5) este o actiune de pre-consum, n sensul ca se depun
resurse n sistemul de asigurare pentru un posibil proces de consum n
cazul n care se produce riscul asigurat.
ntruct toate aceste activitati de consum fac obiectul unor servicii
tehnice, economice sau de asigurari, misiunea proiectarii financia re este
mult sprijinita, n special n privinta determinarii informatiilor
financiare. Cu toate acestea, economistul din cadrul serviciului financiar
are de ndeplinit atributii complete de informare, analiza, repartitie,
control, decizie si evidenta fata de aceste activitati de consum. Pentru
exemplificarea lor, vom urmari proiectarea financiara privind
activitatea de investitie.
FUNCTIA FINANCIARA: PREVIZIUNE SI SIMULARE
Prefigurarea fenomenului repartitiei financiare privind procesul de

consum cerut de activitatile de formare, refacere, restructurare sau
dezvoltare a activelor corporale presupune determinarea ntregii game
de informatii financiare prin modele specifice activitatii financiare (vezi
capitolul 6).
Fenomenul financiar previzionat trece, n mod obligatoriu, prin mai
multe etape de simulare pentru a se ajunge la un nivel acceptabil din
punctul de vedere al exigentelor financiare (principiile de condit ionare a
repartitiei financiare: corelatia necesar/resurse; necesar/aport n t0 sau
n t n) si al indicatorilor de eficienta economica.
8.2 Proiectarea financiara a investitiilor

A. Continutul si rolul investitiei
Sensul
larg al
activitatii de
investitie
Tipurile
lucrarilor de
investitii
n sensul cel mai larg, o activitate de investitie reprezinta o forma

concreta de manifestare a procesului de consum prin intermediul careia
se formeaza, se reface si se dezvolta elementul mijloace fixe
(imobilizari n active corporale) din structura unei ntreprinderi.
Ea transforma si conserva valoarea aflata n produse (materiale,
subansamble, unelte etc.) si n servicii (proiectare, construire, dotare
etc.) n mijlocul fix nou, refacut sau modernizat, sub forma capacitatii
acestuia de a presta servicii tip mijloc de munca. n functie de sarcina sa
privind modificarea starii generale a elementului mijloace fixe,
investitia poate fi:
-
Influentarea
proiectarii
financiare
Cunoasterea
consumului prin
informatiile
financiare
investitie noua, pentru formarea initiala a elementului;

investitie pentru refacerea mijloacelor uzate fizic sau moral si de
nlocuire;
investitiile de dezvoltare si modernizare.
Aceasta clasificare influenteaza doar partial proiectarea financiara,

mai ales n privinta surselor de finantare si a obligatiilor ce decurg de
aici. Tot amploarea investitiei influenteaza si decizia privind
responsabilitatea proiectarii si a executarii lucrarilor de cons tructii-montaj. Investitiile de mai mica amploare (n special cele de
nlocuire a mijloacelor uzate) pot fi proiectate si realizate n regie
proprie de unitate. Pentru cele noi sau de dezvoltare, se angajeaza
institute de proiectare specializate si se ncheie contracte de executie n
antrepriza cu firme de constructii-montaj.
Toate aceste informatii, reiesite din clasificarea si caracterizarea
generala a activitatii de investitie, sunt utile pentru organizarea concreta
a proiectarii din punct de vedere financiar. Asa cum a rezultat din
capitolele (6) si (7), activitatea financiara procedeaza, pentru nceput, la
cunoasterea procesului de consum, pe care l va finanta, prin
intermediul informatiilor financiare:
-
informatiile de tip ym, referitoare la legaturile informationale ale

ntreprinderii cu institutii si persoane fizice angajate n consum;
informatiile cantitative de tip yc (cheltuieli financiare si obligatii
financiare n afara);
informatiile cantitative de tip yv (venituri financiare din
ntreprindere si din afara ei);
informatii privind eficienta viitoare a activitatilor finantate si a
mijloacelor formate, informatii de tipul ye.
B. Informatiile financiare ym
Cunoasterea
legaturilor
calitative prin
informatia ym
Schema
legaturilor de
repartitie
financiara
Legaturile calitative, Li, care se stabilesc ntre ntreprindere si

persoane fizice si juridice n privinta derularii investitiilor se impun a fi
cunoscute, ntruct ele cuprind date utile pentru organizarea deciziei de
finantare. Aceste date se refera la precizarea surselor posibil de angajat
si la obligatiile ce decurg din utilizarea lor la finantarea investitiilor, la
metodologia de calcul al informatiilor cantitative si de eficienta, la
criteriile de clasificare a investitiilor etc.
Pentru proiectarea financiara, au un interes deosebit informatiile
referitoare la sursele de fonduri posibil de angajat n decizia de
repartitie financiara. Pentru a obtine acest tip de informatie, ym,
serviciul financiar analizeaza ca surse de date legislatia financiara
(ex.: Legea privind impozitul pe profit), hotarrile si ordonantele
guvernamentale, instructiunile elaborate de Ministerul Finantelor,
literatura stiintifica economica si financiara. Pentru sursele din afara
economiei nationale, se analizeaza legea privind investitiile straine,
reglementarile si instructiunile bancare interne si internationale, studii
de conjunctura, piata financiara si monetara externa etc.
Pe baza acestor informatii, serviciul financiar si proiecteaza
Schema legaturilor de repartitie posibil de angajat n finantarea
investitiilor (vezi figura nr. 8.4).
n aceasta schema, se precizeaza:
Legaturile necesare pentru mobilizarea de venituri financiare
pentru investitii ( M);
Legaturile ce vor apar ea pentru a achita obligatiile financiare
viitoare (O).
Figura nr. 8.4
Studierea si
interpretarea
corecta a
informatiilor
Rolul
indicatiilor
metodologice
Pentru fiecare din aceste legaturi, economistul financiar va trebui sa

cunoasca ce restrictii, conditionari si interese speciale nsotesc repartitia
financiara din fiecare sursa n parte (cost, termene de angajare, cedare
de proprietate, limita de eficienta etc.).
Studierea si interpretarea corecta si rapida a acestor tipuri de
informatii atesta calitatea calificarii economistului n cauza,
operativitatea cu care acesta si actualizeaza cunostintele, prezenta pe
piata informatiilor a ntregului serviciu financiar.
Este necesar si util ca ntreaga gama de informatii metodologice,
ym, sa fie depozitata ntr-o baza de date, pentru a fi apelata n toate
fazele de fundamentare, adoptare si realizare de decizii financiare
privind investitiile si alte activitati economice de consum.
n aceasta baza de date financiare trebuie sa fie prinse si indicatiile
metodologice de calculare a informatiilor cantitative si de eficienta,
structura documentelor financiare de buget avizate de Ministerul
Finantelor si de sistemul bancar. Odata pusa la punct si actualizata or i
de cte ori este nevoie, baza de date ym se foloseste pentru proiectarea
cantitativa a repartitiei financiare.
C. Cheltuieli financiare yc
Cheltuieli
si obligatii
financiare
Investigarea procesului de consum din t2 (n unele cazuri si a celui

din to) duce la obtinerea informatiilor ycp (valoarea investitiei) si a
informatiilor yco (obligatii financiare n afara ntreprinderii). Ele sunt
dependente de modul concret de derulare proiectata si efectiva a
consumului prin investitie (yc p) si de conditionarile accesului anterior
la sursele de finantare comunicate prin informatia ym, cum este cazul
informatiilor de tipul yco.
Pentru a obtine informatia ycp, serviciul financiar urmareste
ntregul proces de prelucrare tehnica, economica si monetara a datelor
necesare fundamentarii deciziei de investitie:
1. Prelucrarea tehnica se concretizeaza sub forma proiectului de
executie. El reda rezolvarile din punct de vedere arhitectural, dotari
tehnice, tehnologii, organizare etc.
Prelucrare
tehnica,
economica,
monetara
2. Prelucrarea economica porneste de la proiectul de executie si se

concretizeaza sub forma devizului. El reda consumurile materiale,
de manopera si generale pe care le determina rezolvarile tehnice din
proiect, inclusiv profitul constructorului.
3. Prelucrarea monetara contribuie la evaluarea consumurilor din
deviz, conturnd nivelul valoric al devizului.
Prelucrarea din punct de vedere financiar ncepe de la nivelul

valoric al devizului si presupune (vezi fig. nr. 8.5):
- controlul financiar asupra tuturor etapelor anterioare de prelucrare.
Acest control se face de cadre din ntreprindere sau din bancile
comerciale angajate n finantarea investitiei;
Etapele
proiectarii
de tip
financiar
corectarea nivelului valoric n urma controlului, n sens de

diminuare sau de majorare, dupa caz;
preluarea informatiei corectate ca informatie financiara de tipul ycp.
Analiza si controlul financiar asupra devizului presupun cunoasterea

modelelor de calcul ale tuturor capitolelor din deviz:
-
cheltuieli pentru proiectare, cumparare teren;

cheltuieli pentru investitia propriu-zisa;
cheltuieli pentru pregatirea santierului si pregatirea de cadre pentru
noul obiectiv;
cheltuieli cu probele tehnologice la noile capacitati.
Figura nr. 8.5
De asemenea, se va avea n vedere ca pretul de deviz negociat are la

baza cheltuieli materiale si de manopera directe, cheltuieli generale si
profitul solicitat de unitatea constructoare n conditiile pietei lucrarilor
de constructii-montaj, la momentul dat.
n aceste conditii, informatia financiara ycp rezulta dintr-o relatie de
tipul:
Pretul
de deviz
negociat
Relatia 8.2
yc p = Chij
unde:
Ch reprezinta cheltuielile de tipul i (materiale, manopera, generale,
profit), pentru obiectivele j din deviz (proiectare, teren, investitie,
pregatire cadre, probe tehnologice etc.).
Gama
obligatiilor
financiare n
afara firmei
Gama informatiilor privind obligatiile, yco, este mult mai ampla.

ntreprinderea, contractnd fonduri din afara pentru realizarea finantarii
curente sau pentru o finantare anterioara, si asuma obligatii fata de
proprietari, fata de banci, fata de cumparatorii de obligatiuni etc.
1. Obligatiile fata de proprietari apar sub forma dividendelor platibile
pentru capitalul social adus de acestia si imobilizat n mijloace fixe:
Relatia 8.3
yc o = C.S. n M.F. x D% / 100
unde:
C.S. n M.F. reprezinta partea din capitalul social imobilizata n
mijloace fixe (active corporale);
D% - nivelul procentual al dividendelor promis proprietarilor.
2. Obligatiile privind creditele contractate anterior apar sub forma

ratelor scadente n anul pentru care se face proiectarea financiara si
a dobnzilor aferente:
Relatia 8.4
yco = Credit total/Nr. total de rate x Nr. rate planif. + d
unde:
d reprezinta dobnda aferenta anului prognozat (plan).
3. Obligatiile fata de detinatorii de obligatiuni au n vedere dobnda

anuala promisa cumparatorilor de titluri si eventualele amortizari
(rascumparari) de obligatiuni pe parcurs sau la scadenta:
Relatia 8.5
yco = Obligatiuni x d% / 100 + 1/m Obligatiuni
unde:
d % reprezinta dobnda anuala n procente promisa cumparatorilor de
obligatiuni;
1/m oblig. - partea din totalul de obligatiuni vndute car e se rascumpara
n anul prognozat.
4. Obligatiile n afara cauzate de cumpararea de titluri de la alte

ntreprinderi (investitii financiare) depind de numarul hrtiilor de
valoare cumparate si de valoarea lor bursiera la data operatiunii
respective:
Relatia 8.6
yco = HV i x Vbi
unde:
HVi reprezinta tipurile de hrtii de valoare proiectate a se cumpara;
Vbi - valoarea bursiera prognozata pentru fiecare tip i de hrtie de
valoare.
5. Obligatii diverse; ele apar sub forma unor comisioane, plata unor
servicii bancare sau pentru intermediari, plati frecvente n conditiile
economiei de piata. Nivelul lor se apreciaza pe baza experientei din
anii anteriori.
D. Venituri financiare yv
Proiectarea
informatiilor
privind
veniturile
Dupa dimensionarea cheltuielilor de natura financiara cerute de

activitatea de investitii, serviciul financiar procedeaza la cunoasterea
veniturilor financiare posibile. n acest scop se adreseaza surselor
indicate de informatia ym (vezi figura nr. 8.4); n primul rnd, se vor
proiecta informatiile referitoare la veniturile financiare provenite din
interiorul unitatii, yv p.
Aceste informatii dau nivelul autofinantarii sau, ntr-o acceptiune
mai larga, Cash Flow -ul ntreprinderii sau Fluxul de disponibilitati.
Pentru ca acest concept este utilizat frecvent pentru a aprecia
posibilitatile curente de finantare ale unor ntreprinderi si pentru a
cuantifica eficienta viitoare a unei lucrari de investitie, l prezentam n
schema din figura nr. 8.6.
Figura nr. 8.6
Din figura nr. 8.6 rezulta ca autofinantarea rezervata finantarilor

interne este o parte din Cash-flow (Fluxul de disponibilitati), parte care
rezulta din relatiile:
Relatiile 8.7; 8.8
Autofinantare = (Amortizare + Profit) - (Impozite + Dividende);
Cash-flow-ul net = Amortizare + (Profit - Impozite)
Pornind de la componentele autofinantarii, serviciul financiar
procedeaza la determinarea nivelului prognozat al informatiei yvp, pe
componentele sale: amortizare, profit pentru dezvoltare, alte venituri
din ntreprindere.
1. Amortizarea
Amortizarea actiune de
repartitie
financiara
Conform Standardelor Internationale de Contabilitate 2000, IAS4,

Amortizarea reprezinta alocarea valorii amortizabile a unui activ de-a
lungul duratei sale de viata estimata. Amortizarea corespunzatoare
perioadei contabile se scade n mod direct sau indirect din profitul sau
pierderea nregistrata n perioada respectiva.
Din punct de vedere financiar, amortizarea este o actiune de repartitie
financiara a unei parti din rezultatele economice obtinute de
ntreprindere.
Fenomenul de
transfer de
valoare
Motivatia acestei repartitii are n vedere contributia mijloacelor fixe

la procesul de productie n perioada pentru care se face proiectarea
financiara. Din paragraful 8.1 a rezultat ca mijloacele fixe contribuie la
transformarea si conservarea de potential n produse, transferndu-si n
acestea o parte din valoarea conservata n ele si ajutnd si la procesul de
transformare-conservare de potential adus de celelalte elemente ale
structurii de productie (mediu, personal, materiale, informatii).
Calculul fondului de amortizare ce urmeaza a se prelua din
rezultatele economice (corespunzatoare costului) porneste de la
fenomenul de transfer de valoare din mijloace fixe n produs ca urmare
a uzurii fizice si, n unele cazuri, si a uzurii morale. Functia uzurii fizice
evolueaza conform graficului din figura nr. 8.7.
Figura nr. 8.7
Functia
uzurii fizice
a activelor
corporale
Dupa o evolutie rapida, n perioada de rodaj si adaptare la conditiile

de productie, uzura avanseaza lent. Spre sfr situl vietii economice
(Durata Normala de Utilizare, D.N.U.), uzura fizica avanseaza rapid,
epuiznd aproape toata valoarea conservata n mijlocul fix respectiv
(valoarea de inventar - valoarea reziduala).
Repartitia financiara a amortizarii difera ntr-o mai mica sau mai
mare masura de functia uzurii fizice datorata participarii mijlocului fix
la productie. Ea trebuie sa tina cont si de actiunea uzurii fizice datorate
factorilor naturali (uzura fizica II), ct si de manifestarea uzurii morale
mai devreme de ndeplinirea duratei normate de functionare. n aceste
conditii, scoaterea din functiune mai devreme implica o repartitie
financiara superioara transferului rea l de valoare (vezi figura nr. 8.8).
Figura nr. 8.8
De aceea, metodele practicate n actiunea de amortizare sunt

aprobate de Ministerul Finantelor, amortizarea avnd efecte asupra
ntregii politici financiare si monetar e din economie (vezi Cadrul 8.2).
Cadrul 8.2
n legislatia financiara din economia tarilor occidentale (dar si la noi) se precizeaza
categoriile de mijloace fixe la care se permite o amortizare accelerata, pentru a face fata uzurii
morale si a constitui rapid fondurile necesare pentru nlocuirea mijloacelor afectate de uzura
respectiva. (de exemplu: grupa utilajelor).
Corelatii ntre
amortizare
si functiile
uzurii
Este clar ca, prin fondul de amortizare calculat si repartizat pentru

finantarea investitiilor, se mobilizeaza temporar sau definitiv si o parte
din profitul brut posibil de obtinut. Mobilizarea este temporara, atunci
cnd cotele de amortizare devanseaza, ca marime, transferul de valoare
reala. Repar titia de profit este definitiva atunci cnd, prin amortizare, se
mobilizeaza valoare si n contul uzurii fizice datorata utilizarii
necorespunzatoare si n contul valorii ramasa neamortizata din cauza
actiunii uzurii morale mai devreme de mplinirea duratei normale.
De aceea, Legea nr. 15/1994, completata de Legea nr. 149/2000,
precizeaza ca se include n cheltuielile de exploatare numai amortizarea
corelata cu gradul de utilizare a mijloacelor fixe (conform limitelor
prevazute n lege. Diferenta pna la amortizarea totala calculata
reprezinta o cheltuiala exceptionala care nu se deduce din profitul brut
pentru impunere.
Avnd la baza fenomenul real de transfer de valoare si principiile de
politica economica si financiara la un moment dat, metodologia de
determinare a fondului de amortizare poate prevedea urmatoarele
categorii de modele de calcul (vezi figura nr. 8.9).
Figura nr. 8.9
Modele ale
cotelor de
amortizare
mode lul cotelor proportionale sau amortizarea liniara (1);

modelul cotelor progresive (2);
modelul cotelor regresive (degresive) (3);
modelul cotelor pe unitatea de produs (4);
modelul amortizarii accelerate (5) (n primul an se include pe cost
50% din valoarea de intrare si apoi cote liniare la valoarea ramasa
de amortizat).
Punctul de plecare n calculul fondului de amortizare ce urmeaza a

fi repartizat pentru autofinantare l reprezinta Valoarea de amortizat.
Ea poate fi urmatoarea:
Forme ale
valorii de
amortizat
Alegerea
metodei de
amortizare
a) Valoarea de inventar, corectata cu valoarea medie a intrarilor (+) si

valoarea medie a iesirilor (-) prognozate pentru anul viitor;
b) Valoarea de inventar - valoarea reziduala de la sfrsitul duratei
normale de functionare (n legislatia din tarile occidentale);
c) Valoarea de inv entar - valoarea amortizata pna la data respectiva;
d) Valoarea de intrare.
Dupa precizarea valorii de amortizat, se procedeaza la alegerea
metodei de amortizare (progresiva, proportionala, degresiva, accelerata
sau pe produs), conform metodologiei avizate de Ministerul Finantelor
(Legea amortizarii nr. 15/1994 si Legea nr. 149/2000). Amortizarea
bazata pe cote proportionale, liniara, are n vedere cote procentuale fixe
pe tot parcursul duratei normale de functionare (vezi figura nr. 8.10, a).
Daca se previzioneaza o evolutie rapida a factorilor care determina
uzura morala, atunci cotele pot fi majorate pe parcursul procesului de
amortizare (vezi figura nr. 8.10, b).
Figura nr. 8.10
Relatia 6.9
Norma proportionala = 1/DNU x 100
Exprimarea
duratei normale
de utilizare
Amortizarea prghie de
interventie n
economie
Durata normala de functionare poate fi exprimata n ani, n mii ore

de functionare sau mii km echivalenti. Ultimele doua moduri de
exprimare ne duc spre amortizarea de tip regresiv, avnd n vedere
participarea mai pronuntata a mijloacelor fixe din unele grupe la
procesul de productie n prima parte a vietii lor economice.
n cazul n care mijlocul fix este scos din functiune nainte de
mplinirea D.N.U., valoarea neamortizata se recupereaza pe seama
sumelor rezultate n urma valorificarii acestora si diferenta din
rezultatele economice, suma respectiva completnd fondul de
amortizare din anul pentru care se face proiectarea financiara.
Amortizarea degresiva este cea mai frecventa n cazul n care
amortizarea este folosita ca prghie de interventie a statului n economia
ntreprinderii. Aprobnd astfel de cote (vezi figura nr. 8.11), statul
ncurajeaza investitiile n ramurile afectate puternic de uzura morala
(cu un grad de inovare ridicat). Acest efect este amplificat de
constituirea rapida a fondurilor de nlocuire a mijloacelor fixe uzate
moral si de faptul ca, prin amortizarea accelerata, se constituie un fond
financiar mai ieftin dect n cazul formarii lui pe seama profitului
(afectat de plata de impozite, plata de dividende etc.).
Figura nr. 8.11
Cotele de amortizare degresiva se pot stabili prin mai multe metode:

1. Multiplicarea cotei proportionale (liniare) cu un coeficient si
aplicarea noii cote la valoarea ramasa de amortizat
(vezi Exemplul 8.1).
Exemplul 8.1
Valoarea de intrare = 400.000 mii lei
Durata normala de utilizare = 5 ani (Cota liniara = 20%)
Coeficientul de multiplicare = 2 mil. lei
Anul
1
2
3
4
5
Total
Valoarea
ramasa
400
240
144
86,4
43,2
Cota degresiva
20% x 2 = 40%
20% x 2 = 40%
20% x 2 = 40%
86,40 : 2 =
Fondul de
amortizare anual
160
96
57,6
43,2
43,2
400
2. Amortizarea exceptionala. n unele cazuri se aproba un supliment

de amortizare n primul an de functionare, prin majorarea fondului
calculat dupa modelul (1) cu nca un procent de 20, 25, 30 sau mai
mult.
3. Multiplicarea cotelor de amortizare liniara cu unul din coeficientii
urmatori (Legea Nr. 15/94, art. 19, B):
a) 1,5, daca durata normala de utilizare este ntre 2 si 5 ani;
b) 2,0, daca D.N.U. este ntre 5 si 10 ani;
c) 2,5, daca D.N.U. este mai mare de 10 ani.
Calculul este similar cu cel din exemplul 8.1.
4. Amortizarea accelerata consta n includerea, n primul an de

functionare, n cheltuielile de exploatare, a unei amortizari de pna
la 50% din valoarea de intrare a mijlocului fix. Amortizarea anuala
pentru perioada viitoare se calculeaza la valoarea ramasa, dupa
cotele liniare, prin raportarea valorii respective la numarul de ani de
utilizare ramasi (D.N.U. - 1) (Exemplul 8.2).
Exemplul 8.2
Valoarea de intrare = 400.000 mii lei
D.N.U. = 5 ani mil. lei
Anul
1
2
3
4
5
Total
Valoarea
de intrare
400
400
400
400
400
Cota
Fond
50%
(400 - 200) / 4
(400 - 200) / 4
(400 - 200) / 4
(400 - 200) / 4
200
50
50
50
50
400
5. Metoda "Softy" sau metoda sumei anilor din cadrul duratei normale
de functionare. Daca luam durata din modelul (1) de cinci ani,
atunci suma va fi:
1 + 2 + 3 + 4 + 5 = 15.
Modelul concret de folosire a acestei metode este redat n
exemplul 8.3. Metoda respectiva poate fi utilizata si n cazul amortizarii
progresive (v. acelasi exemplu).
6. Metoda cotelor pe unitatea de produs. Aceasta metoda este o
combinatie de amortizare progresiva (n primii ani de functionare,
pna la atingerea parametrilor de functionare) cu cea regresiva,
mijloacele fixe avnd un randament mai mare n prima parte a vietii
lor economice (cu exceptia primilor ani).
Exemplul 8.3
Valoarea de amortizat = 300.000 mii lei
D.N.U. 5 ani
Anul
1
2
3
4
5
Total
Cote regresive
300 x 5/15 = 100
300 x 4/15 = 80
300 x 3/15 = 60
300 x 2/15 = 40
300 x 1/15 = 20
300
mil. lei
Cote progresive
300 x 1/15 = 20
300 x 2/15 = 40
300 x 3/15 = 60
300 x 4/15 = 80
300 x 5/15 = 100
300
Exemplul 8.4
Anul
1
2
3
Total
Amortizarea
activelor
necorporale
Utilizarea
fondului
anual de
amortizare
Valoarea de intrare = 200.000 lei

D.N.U. = 5 ani, cu o productie esalonata astfel:
Anul 1 = 1.000 buc., 2 = 2.000 buc., 3 = 3.000 buc., 4 = 3.000 buc.,
5 = 1.000 buc. Total = 10.000 buc.
Amortizarea pe unitatea de produs = 200.000 : 10.000 = 20 lei / buc.
lei
Fond amortizare
Anul
Fond amortizare
1.000 x 20 = 20.000
4
3.000 x 20 = 60.000
2.000 x 20 = 40.000
5
1.000 x 20 = 20.000
3.000 x 20 = 60.000
200.000
Potrivit Legii nr. 15/1994, se supun amortizarii, alaturi de activele
corporale (mijloace fixe, terenuri, investitii efectuate la mijloacele fixe
nchiriate etc.), si activele necorporale (cheltuieli de constituirea firmei,
cheltuieli de cercetare, dezvoltare, brevete, licente, know -how-ul,
programe informatice, concesiunile etc.). n cazul activelor
necorporabile, cotele de amortizare au n vedere o durata de utilizare
stabilita de lege sau de catre agentul economic care le detine (vezi si
capitolul 11).
Sumele reprezentnd amortizarea, precum si cele rezultate din
valorificarea mijloacelor fixe scoase din functiune, n conditiile legii,
reprezinta surse de constituire a fondului pentru investitii. Fondul anual
de amortizare este utilizat, ca informatie, att pentru calcularea costului
(intrnd n componenta costurilor de exploatare), ct si pentru
repartizarea, ca fond financiar, pe destinatiile legale: finantarea
investitiilor si (n unele cazuri) pentru investitii financiare pe termen
scurt, cu obligatia ca la finele anului sa se reconstituie sumele
respective.
2. Profit pentru dezvoltare
Prevederile
Legii
impozitului
pe profit
Legislatia financiara cuprinde, n special Legea privind impozitul pe

profit nr. 414/2002, prevederi referitoare la folosirea profitului anterior
calcularii impozitului (sub forma Cheltuieli care se scad din profitul
brut pentru a se obtine profitul impozabil) si la folosirea profitului net,
dupa plata impozitului pe profit. Potrivit legii, activitatea de investitii
poate beneficia de urmatoarele parti din profit:
a) sume din profitul net pentru investitii;
b) sume echivalente deducerii cheltuielilor suplimentare de amortizare
(20% din valoarea de intrare a mijloacelor fixe sau brevete),
deducere care se face din profitul brut.
Sume din
profit pentru
dezvoltare
Fiecare parte din profit destinata autofinantarii presupune un model

aparte de calcul.
Sumele din profitul net pentru investitii (a) rezulta dintr-un calcul
corelat cu: obligativitatea platii dividendelor catre proprietari, spre
exemplu, minimum 50% din profitul net n Bugetul de venituri si
cheltuieli pe anul 2002 (relatia 8.3.), constituirea fondului de
participare a salariatilor la profit (n cazul societatilor comerciale cu
capital integral sau majoritar de stat), fond egal cu o cota de pna la
10% din profitul ramas dupa plata impozitului pe profit (profit net).
Relatia 8.10
Profit pt. investitii = Profit net - (Profit ne t x 10/100 + Dividende)
Facilitati noi
pentru
finantarea
investitiilor
Sumele de categoria (b) apar n cazul unitatilor platitoare de impozit

pe profit care investesc n mijloace fixe si / sau n brevete de inventie
amortizabile si care nu au optat pentru regimul de amortizare accelerata.
Contribuabilii pot deduce din venituri o cheltuia la suplimentara de
amortizare, reprezentnd 20% din valoarea de intrare, la data punerii n
functiune a mijlocului fix achizitionat.
3. Alte venituri din ntreprindere

Pentru finantarea investitiilor mai pot fi folosite si alte genuri de
venituri care apar n urma casarii de mijloace fixe si valorificarii
materialelor si pieselor rezultate n urma dezmembrarii mijloacelor
respective:
Relatia 8.11
yvp = Sume din valorificare - cheltuieli ce rute de operatiunea
de casare
n practica unor tari, inclusiv n cazul Romniei, se obisnuieste ca
unele ntreprinderi sa poata vinde sau concesiona (nchiria) mijloace
fixe. Sumele rezultate din vnzare sau (si) din concesionare pot figura
ca venituri pentru finantarea investitiilor. Nivelul lor depinde de
preturile pietei, de gradul de uzura al mijloacelor vndute etc.:
Relatia 8.12
yvp = (Valoarea de intrare -valoarea amortizata) x r%/100
unde:
r% reprezinta cota procentuala de reevaluare a mijloacelor fixe ca
urmare a dev alorizarii monedei si cresterii preturilor de nlocuire a
mijloacelor fixe.
Alte venituri
pentru
finantarea
investitiilor
n executia efectiva a unor lucrari de investitii pot sa apara si alte

venituri din valorificarea unor materiale rezultate din excavatii, defrisari
etc. Evaluate pe baza unor calc ule aproximative, ele vor intra alaturi de
celelalte precizate mai sus n categoria "Alte surse".
Dupa epuizarea surselor posibile din interiorul ntreprinderii,
serviciul financiar procedeaza la sondarea surselor din afara unitatii,
determinnd nivelul posibil de informatii de tipul yvn . Conform
informatiilor ym (figura nr. 8.4.), se poate face apel la surse cum ar fi:
piata titlurilor de valoare (actiuni, obligatiuni), piata creditului, piata
financiara internationala.
1. Piata titlurilor de valoare
Cresterea
participarii la
capitalul social
Piata titlurilor de valoare este deja o sursa importanta de fonduri

pentru finantarea investitiilor. Astfel, n cazul pietei actiunilor,
informatia yvn apare sub forma cresterii participarii proprietarilor la
capitalul social.
Relatia 8.13
yvn = Ai x Vbi
unde:
A i reprezinta numarul de actiuni supuse vnzarii pe piata;
Vbi - valoarea bursiera a actiunilor i previzionata pentru anul viitor.
n cazul n care se pun n vnzare titluri de tipul obligatiunilor,
rezultatul previzionat al ncasarilor se includ e la "mprumuturi",
modelul de calcul fiind similar cu cel din relatia (8.13.).
2. Piata creditului
Participarea cu
surse proprii la
investitiile
creditate
Bancile comerciale, prin prevederile statutului lor si n conformitate

cu legislatia bancara, pot acorda credite pe termen mijlociu si lung.
Pentru societatile cu capital privat, bancile comerciale pot acorda
credite pentru investitii pe termen scurt (12 luni), mediu (pna la 5 ani)
si lung (pna la 15 ani). Se cere ca cel putin 30% din valoarea
obiectivelor de investitie sa fie acoperite din surse proprii, iar cashflow -ul pe perioada de rambursare reusit de investitia creditata sa
acopere integral creditul si dobnzile aferente.
Fiecare credit solicitat trebuie nsotit de un studiu de fezabilitate
fundamentat pe principalii indicatori de eficienta de tipul ye, prezentati
n paragraful urmator. Nivelul creditului solicitat are n vedere valoarea
de deviz (yc p) si posibilitatile proprii ale ntreprinderii (yv p).
Relatia 8.14
yvn = ycp - yv p
Practicarea
contractului
tip leasing
Pentru acest nivel al creditului, se ncheie contractul de creditare si

se solicita garantie. n practica internationala si nationala se utilizeaza
contractul de leasing, ca procedeu de finantare a investitiilor (sau
"crdit-bail", cum este cunoscut n Franta). El apare atunci cnd
societatea comerciala nu dispune de fonduri proprii si nici nu poate
apela la creditul bancar. ntre aceasta societate si producatorul de utilaje
se interpune o societate financiara care cumpara utilajul si l nchiriaza
ntreprinderii care l exploateaza, contra unei chirii tip leasing
(vezi Exemplul 8.5).
n urma practicarii acestor cote, dupa trecerea perioadei de
nchiriere, beneficiarul plateste o suma care depaseste pretul de catalog.
Exemplul 8.5
Firma "Deutsche Leasing A.G." din Germania solicita pentru
nchirierea tip leasing urm atoarele rate:
Pretul de catalog
(Euro)
Pna la:
5.000
100.000
250.000
Chiria medie n % din pretul de catalog

pentru perioada:
36 luni
3,70%
3,49%
3,46%
60 luni
2,60%
2,37%
2,34%
72 luni
2,35%
2,12%
2,09%
n schimb, firma beneficiaza de serviciile complete ale utilajului

imediat dupa nchiriere si si poate forma fondurile proprii de finantare
din exploatarea acestui utilaj.
3. Piata financiara internationala
Investitiile
straine
directe
Reglementat de legea investitiilor straine, accesul la piata financiara

internationala poate avea loc sub forma investitiilor directe (finantatorul
strain participa la formarea capitalului social), cumpararea de actiuni,
credite.
n cazul investitiilor directe, investitorul vine cu o contributie n
natura (utilaje, pate nte, marci) si n bani (n valuta convertibila). Partea
n natura se evalueaza tot ntr-o moneda convertibila, la preturile de pe
piata mondiala.
Relatia 8.15
yvn = Contributia n natura Pret mondial
n valuta ($) + Contributia n bani ($)
La ntreprinderile astfel formate, contributia partenerului strain intra

n cadrul capitalului social sau la rubrica "Cresterea participarii" .
Pentru a avea contributia n lei, contributia n valuta se multiplica cu
cursul monedei respective n lei.
Relatia 8.16
yvn (lei) = yvn n $ lei / dolar
Pentru celelalte modalitati de intrare a capitalului strain pe piata

noastra (cumparari de titluri, credite), contributia la finantarea
investitiilor are n vedere suma n valuta si cursul valutei respective n
lei la data tranzactiei (v. relatia 8.16).
Concluzia 8.1
n acest moment, serviciul financiar este n posesia tuturor informatiilor cantitative de
tipul yc si yv, avnd perspectiva posibilitatilor de finantare a lucrarilor de investitii proiectate.
Singura restrictie pe care trebuie sa o mai respecte se refera la
ncadrarea investitiei respective n limitele acceptabile ale eficientei
economice previzibile pentru perioada de viata economica a mijloacelor
fixe care rezulta din investitia ce urmeaza a fi finantata prin decizia de
repartitie.
F. Eficienta economica
Conditionarea
deciziei de
indicatorii
eficientei
Fundamentarea unei decizii de repartitie financiara solicita, n mod

obligatoriu, o motivatie bazata pe cunoasterea eficientei viitoare a
obiectivului finantat. De regula, indicatorii care redau ef icienta
economica a unei investitii au n vedere efortul proiectat si efectele
financiare viitoare. n practica nationala si internationala, sunt utilizati
indicatori ca: Termen de recuperare; Valoarea actualizata totala si
neta; Rata interna de rentabilitate; Testul Bruno. Acesti indicatori au
fiecare o semnificatie proprie, pentru redarea eficientei complete
a proiectelor de investitie fiind necesare calcularea si interpretarea

ntregului lant de indicatori:
Lantul
indicatorilor
de eficienta
Termen de recuperare ---> Valoarea actualizata totala ---> Valoarea

actualizata neta ---> Rata interna de rentabilitate ---> Testul Bruno
Vom urmari calculul acestor informatii pe exemplul 8.6, avnd de
ales ntre doua proiecte care satisfac tehnic si financiar investitia
proiectata.
1. Termen de recuperare
Acest indicator urmareste sa stabileasca n ce perioada de timp
(numar de ani) investitia finantata se recupereaza pe baza profitului net
obtinut pe durata de viata economica a mijloacelor obtinute din
investitia respectiva:
Relatia 8.17
Termen de recuperare = Valoare inv. / Profit net
Folosind datele din exemplul 8.6, termenul de recuperare la ambele
proiecte, P1 si P2, = 1000 mil. / 400 mil. = 2,5 ani.
Pentru a aprecia just nivelul acestui indicator, el se va compara cu
viata economica a mijloacelor fixe obtinute din investitie (P1 = 4 ani;
P 2 = 6 ani). La ambele proiecte, termenul de recuperare este favorabil,
fiind sub durata de viata economica.
Exemplul 8. 6
Pentru o investitie de 1.000 mil. lei se primesc din partea unor firme
de proiectare doua proiecte, P1 si P2. Fiecare aduce un profit net de
400 mil.lei. Pentru a verifica nivelul celorlalti indicatori (n afara de
Termenul de recuperare, la care se utilizeaza profitul net), utilizam rata
de actualizare i = 10%.
Anul
1
2
3
4
5
6
Total
Cash -flow
500
400
300
100
--val. actualiz.
Proiectul P1
1/(1+i)n
0,91
0,83
0,75
0,68
---
V.A.
455
332
225
68
--1.080
Proiectul P2
Cash -flow 1/(1+i)n
100
0,91
200
0,83
300
0,75
400
0,68
500
0,62
600
0,56
x
x
V.A.
91
166
225
272
310
336
1.400
2. Valoarea actualizata neta

Metoda actualizarii este intens utilizata n metodologia
internationala (Banca Mondiala, tarile occidentale) si se preteaza pentru
a compara n timp efectele unei investitii. Cu ct efectele sunt obtinute
mai departe, n timp, fata de momentul finantarii, cu att ele valoreaza
mai putin din cauza inflatiei, a valorificarii capitalului cu ntrziere etc.
Relatia 8.18
Valoare actualizata = valoare efectiva din tn / (1 + i)n
n exemplul 8.6, se actualizeaza cash-flow-ul posibil n cazul celor

doua proiecte (amortizare + profit net). Astfel, pentru i = 10%,
n anul 3, valoarea actualizata este similara pentru ambele proiecte:
Relatia 8.19
V.A. = 300 mil. 0,75 = 225 mil. lei.
Pentru a avea o imagine clara asupra eficientei celor doua proiecte se

calculeaza Valoarea actualizata neta (V.A.N.):
Relatia 8.20
V.A.N. = VA - Costul investitiei
V.A.N. pt. P 1 = 1080 - 1000 = 80 mil. lei
V.A.N. pt. P 2 = 1400 - 1000 = 400 mil. lei.
Folosind acest indicator, avantajul trece de partea proiectului P2.

Decizia de alegere nca nu o putem lua. Va trebui sa verificam si
"rezistenta" proiectelor respective la fluctuatia preturilor si la cresterea
ratei inflatiei.
3. Rata interna de rentabilitate
Reactia intima
la rentabilitate
a investitorilor
Acest indicator reda, sub forma procentuala, momentul n care

valoarea actualizata totala devine egala cu valoarea investitiei. Acest
moment corespunde unei rate de actualizare, i, la care cstigul viitor
actualizat este egal cu efortul investitional. Daca rata respectiva creste
(lucru previzibil ntr-o perioada de tranzitie), atunci varianta de proiect
respectiva nu mai aduce avantaje, valoarea actualizata totala fiind mai
mica dect efortul investitional.
Figura nr. 8.12
Rata interna de rentabilitate (RIR) se determina prin calcule repetate

ale valorii actualizate totale la diferite rate ale inflatiei si prin
interpolare. Grafic, evolutia valorii actualizate la cele doua proiecte se
prezinta n figura nr. 8.12). Din grafic rezulta ca RIR la proiectul P 1 este
n jur de 11%, iar la proiectul P2 de 19%. La acest indicator, proiectul
P 2 este n avantaj net fata de celalalt proiect, el rezistnd chiar la o
inflatie de peste 15% pe an.
4. Cursul de revenire net actualizat (Testul Bruno)

Prin acest indicator, investitia executata n tara noastra se compara
cu piata internationala, prin intermediul cursului n lei / dolar reusit n
viitor de obiectivul finantat. Testul Bruno are n vedere costul actualizat
al investitiei (Ca, n lei) si valoarea actualizata a profitului
(Pa, n dolari).
Relatia 8.21
CNA = Ca / Pa sau lei / dolar
Pentru calcularea indicatorului Profit actualizat se utilizeaza
valoarea estimata a productiei si a costului n dolari pe piata externa si
rata de rentabilitate economica minima admisa (care este egala cu rata
dobnzii bancare).
Daca luam n considerare ca profit actualizat (Pa) valoarea
actualizata totala a proiectelor si cursul valutar de 34000 lei / $, atunci
proiectul P1 aduce un cstig n dolari de 1080 mil.: 34000 lei / $ =
= 0,032 mil. $, iar proiectul P 2 va aduce un cstig n dolari de
1400 mil. lei : 34000 lei / $ = 0,041 mil. $.
Lund drept Cost actualizat, valoarea investitiei de finantat de
1000 mil. lei, atunci Cursul de revenire net actualizat la cele doua
proiecte devine:
CNA (P 1) = 1000 mil. lei / 0,032 mil. $ = 31250 lei / $
CNA (P 2) = 1000 mil. lei / 0,041 mil. $ = 24390 lei / $
Si n acest caz, proiectul P2 iese cstigator, el aducnd investitorului
un dolar profit numai cu un efort investitional de 24390 lei, sub cursul
valutar curent al dolarului (luat n calcul la valoarea de 34000 lei / $).
Concluzia 8.2
Obtinnd acesti indicatori de eficienta (se mai pot calcula si altii), serviciul financiar
analizeaza daca ei se ncadreaza ntr-o zona optima de eficienta pentru perioada respectiva
(vezi fig. nr. 8.13).
Figura nr. 8.13
Daca nu, atunci se va actiona asupra cheltuielilor (-Ch) sau asupra

veniturilor (+V ), realiznd egalitatea yv = yc n zona de eficienta
optima si permitnd, astfel, adoptarea deciziei financiare.
FUNCTIA FINANCIARA: FUNDAMENTAREA FINANCIARA

A DECIZIILOR ECONOMICE
Realizarea procesului de consum prin care activele corporale se

formeaza, refac, dezvolta presupune o fundamentare din punct de
vedere financiar sub forma adoptarii de decizii financiare care sa aduca
n ntreprindere fondurile financiare ce vor permite desfasurarea
efectiva a activitatilor de tip consum, investitii, reparatii, asigurari etc.
Serviciul financiar al ntreprinderii va nfaptui aceasta functie prin
fundamentarea, adoptarea si, apoi, realizarea de decizii financiare
pentru fiecare tip de activitate economica privind mijloacele fixe.
8.3 Decizia financiara privind investitiile
Avnd la dispozitie fondul de informatii financiare, de la cele de

tipul ym, la inf ormatiile cantitative, yc si yv si cele privind eficienta, ye,
serviciul financiar poate trece la adoptarea unei decizii de repartitie
financiara privind activitatea de investitie.
A. Continutul deciziei
Balansarea
veniturilor si
cheltuielilor
financiare
Decizia financiara privind investitia are n vedere informatiile yc si

yv, pe care le balanseaza dupa reguli stabilite de informatiile ym numai
daca informatiile ye redau o eficienta economica acceptabila.
n aceste conditii, coloana de venituri (yv) va evidentia totalitatea
veniturilor posibile din ntreprindere (yvp) si din afara (yv n), iar coloana
de cheltuieli (yc), cheltuielile pentru investitia industriala si financiara
(ycp) si obligatiile financiare n afara ntreprinderii (yco).
n practica din tarile vestice, tipul de decizie privind investitiile se

prezinta astfel:
BUGETUL INVESTITIEI
VENITURI (yv)
1. Autofinantare (cash-flow)
2. Concesionare activ
3. Modificarea participarii
proprietarului (+/-)
4. mprumuturi
Total venituri
Bugetul, ca
decizie privind
investitiile
CHELTUIELI (yc)
1. Cheltuieli generale pentru
amplasament
2. Investitii industriale
3. Investitii financiare (n titluri)
4. Rambursare mprumuturi si dobnzi
5. Dividende platite
6. Excedent de resurse
Total cheltuieli
Pentru societatile comerciale si regiile autonome din Romnia,

decizia financiara privind investitiile este precizata de instructiunile
privind bugetul de venituri si cheltuieli elaborate de Ministerul
Finantelor.
n prezent, aceasta decizie apare sub forma "Bugetului de finantare
a investitiilor".
Sub aceasta forma, decizia pentru investitii nu cuprinde toate
posibilitatile de venituri si nici toate cheltuielile si obligatiile financiare
ce revin n mod normal ntreprinderii. Urmeaza ca d-voastra, avnd la
dispozitie toate informatiile determinate n paragrafele anterioare, sa
ntocmiti o macheta completa a unei decizii privind investitiile,
anticipnd reglementarile financiare care vor aparea sub presiunea
schimbarilor de pe piata financiara.
BUGETUL INVESTITIILOR
pe perioada..........................................................
VIII SURSE DE FINANTARE A INVESTITIILOR, din care:
1.Surse proprii
2. Alocatii de la buget
3. Credite bancare
- interne
- externe
4. Alte surse
IX CHELTUIELI PENTRU INVESTITII, din care :
1. Investitii, inclusiv investitii n curs la finele anului
2. Rambursari rate aferente creditelor pentru investitii
- interne
- externe
B. Fluxul de fonduri financiare
Fluxuri
financiare
pentru
realizarea
deciziei
Fluxul
autofinantarii
Fluxul
financiar
extern
Realizarea efectiva a deciziei financiare privind investitia presupune

nfaptuirea unor fluxuri de fonduri prin intermediul mijloacelor de plata
(bani-semn). Serviciul financiar ndeplineste operatiunile de decontare
n vederea ncasarii contravalorii produselor vndute si, apoi, n
conformitate cu decizia financiara adoptat a, vireaza n conturile
rezervate finantarii investitiei sumele provenite din surse interne si din
afara ntreprinderii.
Primul flux de fonduri financiare provenite din interiorul unitatii
economice este fluxul autofinantarii. Sursa acestui flux este
reprezentata de veniturile financiare yvp constituite pe masura ce se
formeaza rezultatele economice din valorificarea productiei, a
materialelor din casari de mijloace fixe, din vnzarea de mijloace fixe.
Destinatia acestui flux are ca puncte finale achitarea obligatiilor
financiare n afara ntreprinderii (yco) si acoperirea platilor privind
investitia efectiva, plati care se ndreapta catre executantul lucrarilor de
constructii-montaj.
Pe de alta parte, fluxul de fonduri financiare cerut de ndeplinirea
deciziei de repartitie financiara cuprinde si legaturile financiar-monetare
cu sursele din afara ntreprinderii. Este fluxul financiar extern.
Sursa acestui flux este data de veniturile financiare yv n , formate pe
masura ce titularii surselor externe vireaza fondurile negociate (din
credite, cresterea participarii proprietarilor, finantari de la bugetul de
stat si de pe piata financiara externa).
Destinatia acestui flux financiar -monetar extern este reprezentata n
exclusivitate de acoperirea cheltuielilor cu investitia industriala,
amplasament si alte cheltuieli ce se cuprind n deviz (informatia
financiara yc p).
Modul concret de acoperire a deciziei financiare privind investitia
cu cele doua categorii de fluxuri financiare este dat n figura nr. 8.13.
Figura nr. 8.13

DECIZIA FINANCIARA PRIVIND INVESTITIA
Caracteristicile unora din aceste fluxuri, reprezentate de cost,

conditii de acces, implicatii economice etc. vor fi tratate n partea a V-a
a manualului, Proiectarea fluxurilor financiar-monetare.
C. Locul deciziei financiare privind investitia n bugetul ntreprinderii
Locul
deciziei n
Bugetul
firmei
Odata adoptata, decizia financiara privind investitia sub denumirea

de Bugetul investitiei intra n componenta bugetului general al unitatii
economice. Locul sau este n partea a doua a machetei generale
prezentate n capitolul 7, n cadrul deciziilor privind procesul de
consum.
Introducerea deciziei financiare privind investitia n buget
reprezinta misiunea finala a serviciului financiar n etapa de proiectare;
dupa adoptarea bugetului de catre adunarea generala a actionarilor,
urmeaza executia de zi cu zi a fluxurilor financiar -monetare si realizarea
efectiva a deciziilor financiare.
8.4 Alte decizii financiare privind activele corporale

(mijloacele fixe)
Repunerea elementului mijloace fixe n starea de productie
presupune realizarea n ntreprindere si n afara ei si a altor activitati
specifice procesului de consum: reparatii, modernizari, asigurari.
A. Decizia financiara privind reparatiile
Decizia tehnicoeconomica
pentru reparatii
Informatii
financiare
pentru
reparatii
n fiecare ntreprindere se organizeaza lucrari de ntretinere,

reparatii curente si reparatii capitale, n functie de normativele tehnice
specifice fiecarui tip de mijloc fix. Decizia tehnico-economica de
reparatie este adoptata de serviciile tehnice din unitate; serviciul
financiar preia aceasta decizie si o proiecteaza din punct de vedere
financiar, stabilind informatiile financiare necesare si adoptnd decizia
de repartitie financiara.
Din continutul informatiei de tip ym rezulta ca reparatiile curente
se acopera din prelevari din rezultatele economice, prin trecerea treptata
pe costuri a cotelor referitoare la cheltuielile programate n anul viitor.
n privinta reparatiilor capitale, se mai pot utiliza venituri din credite
bancare.
Informatia financiara cantitativa, ycp, se determina pe baza
proiectului tehnic de executare a reparatiei sub forma devizului (ca si n
cazul investitiilor). Obligatiile financiare, yco, apar n cazul utilizarii
creditului n anul curent, sub forma de rambursari si plata de dobnzi.
Informatia financiara cantitativa, yv p, provine din calculul cotelor de

cheltuieli trecute lunar pe cost pentru a forma rezerve pentru platile
viitoare. Daca activitatea de reparatii se executa nainte de constituirea
integrala a fondurilor proprii din rezultate economice, se apeleaza la
credit.
Exigente
financiare
pentru
reparatii
Cu toate ca nu se utilizeaza indicatori de eficienta, ye, n cazul

lucrarilor de reparatie, serviciul financiar realizeaza actiuni de control si
de apreciere a necesitatii si utilitatii unor asemenea lucrari.
n primul rnd, se verifica oportunitatea lucrarilor si ncadrarea lor
n normele tehnice (ore functionare, numar de kilometri parcursi etc.).
n al doilea rnd, se apreciaza daca se impune o actiune de rep aratie
sau, daca valoarea reparatiei este prea mare fata de valoarea mijlocului
fix, o operatiune de investitie de nlocuire.
n al treilea rnd, serviciul financiar solicita ca n cadrul operatiei
de reparatie sa se realizeze si operatiuni de modernizare prin care, pe
lnga refacerea capacitatii uzate, sa se mareasca aceasta capacitate de a
face servicii de tip mijloc fix.
Dupa parcurgerea acestei etape de verificare a oportunitatii si
eficientei lucrarilor de reparatii, se trece la adoptarea deciziei financiare
privind reparatiile:
DECIZIA FINANCIARA PRIVIND REPARATIILE
Venituri (yv)
1. Venituri din trecerea treptata
pe costuri a cheltuielilor cu
reparatiile prognozate
2. Alte surse
3. Credite bancare
Total yv
Cheltuieli (yc)
1. Cheltuieli privind reparatiile
conform devizului
2. Rambursarea creditului
3. Dobnzi, comisioane bancare
Total yc
Si n cazul acestei decizii, serviciul financiar va realiza, n faza de

executie, platile efective necesare executarii lucrarilor de reparatii.
Concluzie
ntruct efortul financiar pentru reparatii se include pe costuri, decizia financiara privind
reparatiile nu se evidentiaza distinct n buget, ea intrnd n componenta deciziei financiare
privind mijloacele circulante. Totusi, serviciul financiar trebuie sa aiba o anexa specifica
acestui tip de decizie, repartitia financiara privind reparatiile avnd un volum mare n cadrul
societatilor comerciale si regiilor autonome.
B. Decizia financiara privind asigurarea mijloacelor fixe
ntr-o lume
nesigura,
ASIROM te
asigura!
Manifestarea unor fenomene naturale sau legate de productie, care

au ca efect distrugerea totala sau partiala a mijloacelor fixe, a impus
organizarea activitatilor de asigurare. Aceste activitati se organizeaza
de institutii specializate (vezi ASIROM, ASTRA etc), unitatile
asigurate platind n schimb, n mod anticipat, prime de asigurare.
Chiar daca este vorba de un consum preventiv, ntreprinderea
repartizeaza o parte din rezultatele sale economice pentru asigurare.
Serviciul financiar fundamenteaza si adopta o decizie financiara n acest
scop:
DECIZII FINANCIARE PRIVIND ASIGURAREA
Venituri (yv)
1. Venituri din rezultatele economice
prin trecerea primelor de asigurare
pe costuri
Total yv
Cheltuieli (yc)
1. Contravaloarea primelor de asigurare
cerute de firma de asigurare, n functie
de riscul asigurat si valoarea asigurata
Total yc
Nivelul valoric al acestei decizii intra n componenta deciziei

financiare privind mijloacele circulante. Serviciul financiar tine, nsa, o
evidenta operativa asupra mersului asigurarii si a ncasarilor
despagubirilor n cazul producerii riscului asigurat (cutremur, incendiu
etc.).
8.5 Managementul financiar
Asa cum am stabilit n cadrul Capitolului 4, Finantele ntreprinderii
studiaza, o data cu proces ul de repartitie la nivel microeconomic, si
alocarea corecta si profitabila a resurselor, ca participare activa a
activitatii financiare la managementul general al firmei.
Prin modul de alocare a fondurilor, activitatea financiara are
posibilitatea de a influenta ntreaga activitate a ntreprinderii. Se
realizeaza astfel functiile motivationale ale proiectarii financiare:
Redarea performantelor posibile; Rezolvarea de conflicte si
satisfacerea intereselor; Asigurarea conducerii participative.
n procesul complex de fundamentare si realizare a deciziilor
financiare privind procesul de consum , sunt aplicate procedee diverse
de alocare de fonduri n conditii de risc, de valorificare a capitalului n
corelatie cu piata de capital, de corelatie cu costul capitalu lui atras si cu
efectele asupra activitatii economice, n general.
FUNCTIA MOTIVATIONALA: REDAREA PERFORMANTELOR POSIBILE

Alocarea de fonduri pentru formarea, refacerea, restructurarea sau
dezvoltarea activelor corporale are cea mai mare influenta asupra
performantelor economice si financiare viitoare ale firmei. De aceea,
activitatea financiara este obligata sa realizeze acest lucru n
concordanta cu indicatorii de eficienta, ye, asigurnd un nivel acceptabil
pentru performantele ntreprinderii (vezi paragraful 8.2./F). n acelasi
sens actioneaza si analiza modului n care sunt plasate fondurile pentru
investitii n corelatie cu cstigurile de pe piata de capital.
Modelul de evaluare a activelor financiare (CAPM)
Nivelul
rentabilitatii
previzionate
Plasamentul de capital n obiectivele de investitie presupune un

ansamblu de judecati de valoare, att pentru cel care contracteaza
capital, ct si pentru cel care si plaseaza capitalul n obiectivele
respective. n aceste conditii, modul de valorificare a capitalului
presupune utilizarea unor modele specifice pietei de capital. Printre
aceste modele se afla si Capital Asset Pricing Model (CAPM) sau
Modelul de evaluare a activelor financiare.
Acest model pune n evidenta rentabilitatea previzionata pentru
furnizorul de capital, n functie de cs tigul minim realizat n conditiile
unui risc zero (posibil pentru plasamentul de capital n titlurile emise de
stat) si de o prima de risc corespunzatoare obiectivului finantat sau
titlurilor de pe piata, altele dect bonurile de tezaur.
Conform acestui model, rentabilitatea previzionata pentru un titlu
cumparat de la o firma trebuie sa asigure un cstig suficient de mare
(Ki) care sa depaseasca:
1. cstigul titlurilor de stat unde riscul este egal cu zero, KRF, cu
2. o suma egala cu diferenta dintre cstigul mediu pe piata de
capital, KM , si cstigul pentru titlurile de stat, KRF, multiplicata cu
un coeficient de volatilitate i (prima de risc sau pretul riscului) :
Relatia 19.3
Ki = KR F + (K M KRF) i
Cu ct capitalul este plasat ntr-o pondere mai mare n titluri cu risc

ridicat, cu att pretul de risc va avea o pondere mai mare n
rentabilitatea sau cstigul previzionat.
Coeficientul de volatilitate reprezinta o contributie marginala a

activelor riscante la riscul general. Acest coeficient este specific fiecarui
tip de titlu si este o masura a volatilitatii titlului n cauza n raport cu
un titlu cu volatilitate medie, titlu pentru care indicele beta este egal
cu 1 (vezi P. Halpern s. a., Finante manageriale, Editura Economica,
Bucuresti, 1998, capitolul 15).
Conform teoriei modelului CAPM, indicele i = 1,00 corespunde
unei actiuni (titlu) la care cursul se modifica n aceeasi directie si
proportional cu evolutia pietei (economiei). Atunci cnd coeficientul
beta este < 1,00, el nu este dependent de evolutia economiei, gradul de
risc fiind mult mai redus. Altfel se pune problema n cazul n care acest
coeficient depaseste nivelul 1,00, riscul fiind mult mai mare:
i =1,50
Evolutia economiei
i =1,00
i =0,50
Timp
Modelul CAPM se poate utiliza si n cazul n care firma acopera

investitia n ntregime din capital propriu, rezultatul calculului fiind o
rata de actualizare. Combinarea de surse la acoperirea investitiei aduce
n model influente de pe piata bursiera si a creditului.
FUNCTIA MOTIVATIONALA: REZOLVAREA DE CONFLICTE SI SATISFACEREA
INTERESELOR
Atunci cnd exista doua sau mai multe proiecte de investitie care se
exclud reciproc, managerul trebuie sa gaseasca procedee obiective de
ierarhizare pentru a rezolva corect eventuale conflicte si divergente de
interese. n asemenea situatii se utilizeaza, de regula, sistemul de
indicatori de eficienta specifici proiectelor de investitii (vezi paragraful
din acest capitol referitor la acesti indicatori).
ntr-o formula mai simplificata se utilizeza indicatorii Valoarea

actualizata neta (VAN) si Rata interna de rentabilitate (RIR).
Exemplificare
Folosim exemplul cu doua proiecte din Finante manageriale,
p. 426-428. Doua proiecte concurente, notate cu C si, respectiv, D, sunt
luate n considerare pentru a permite un proces de consum necesar
dezvoltarii mijloacelor fixe ale unei firme.
Aceste proiecte promit urmatoarele fluxur i nete de numerar n
urmatorii trei ani (n mii $):
Anul
0
1
2
3
Proiectul C
-1200
1000
500
100
Proiectul D
-1200
100
600
1100
VAN se stabileste pentru fiecare proiect, lund n calcul mai multe rate
de actualizare si pe baza relatiei:
VAN = -1200/(1 + k)0 + 1000/(1 + k)1 + 500/(1 + k)2 + 100/(1 + k)3,
pentru proiectul C
n urma aplicarii relatiei de actualizare, VAN pentru cele doua
proiecte se prezinta astfel:
Rata de actualizare
0%
5%
10%
15%
20%
25%
30%
Proiectul C
400
300
200
100
50
-25
-100
Proiectul D
600
400
200
50
-85
-175
-250
Din acest tabel rezulta ca, la o rata de actualizare de peste 25%, nici
un proiect din cele doua nu mai aduce cstig. La o rata de actualizare
sub 10%, avantajul este de partea Proiectului D, iar ntre 10% si 20%,
cstiga Proiectul C.
Diferentierea este pusa n relief de indicatorul RIR, indicator care
arata rata de actualizare pentru care VAN este egala cu zero.
700
600
500
400
300
200
100
0
-100
-200
-300
PROIECT C
PROIECT D
0
10
15
20
25
Din grafic rezulta ca,

pentru Proiectul D, RIR
este la nivelul ratei de
actualizare de 17%, iar
pentru Proiectul C, acelasi
indicator se afla la nivelul
ratei de actualizare de 22%.
Peste aceste niveluri ale
inflatiei, fiecare proiect
devine ineficient, managerul
financiar
cernd
gasirea altor proiecte care
sa reziste la o inflatie
superioara.
FUNCTIA MOTIVATIONALA: ASIGURAREA CONDUCERII PARTICIPATIVE
n exercitarea activitatii financiare, se impune un mod de lucru prin

care salariatii firmei sa fie atrasi la fundamentarea si, apoi, la realizarea
deciziilor economice si financiare. n cazul investitiilor, este necesar sa
se ia n considerare, atunci cnd se pune problema dezvoltarii, o
combinare de proiecte. Acest lucru este recomandabil pentru a combina
o investitie cu risc mare, indicatorul beta, >1, cu un proiect cu un risc
mai redus, indicatorul beta, <1.
Exemplificare
A.
n cazul n care se ia decizia de a folosi un singur proiect la

care riscul este mare, = 1,5:
k i = k RF + (k M k RF) = 10 + (15 10) x 1,5 = 17,5%

B.
Prin asocier ea si a altor proiecte, situatia se poate schimba.

Luam cazul n care se ataseaza la proiectul A si un proiect B
la care indicatorul este 0,5, iar ponderea sa n totalul
fondurilor pentru investitii este de 30%:
Ki = [10 + (15 10) x 1,5] x 0,7+[10 + (15 - 10) x 0,5] x 0,3 = 16%
800
600
400
PROIECT C
200
PROIECT D
Line 3
0
-200
10 15 20 25
-400
Prin reducerea costului fondurilor pentru investitia totala, de la

17,5% la 16%, activitatea de investire devine mai atractiva pentru firma,
efortul viitor de satisfacere a cerintelor furnizorilor de fonduri fiind, n
cazul folosirii concomitente a doua proiecte, mai redus.
8.6 Activitati tutoriale
Modelul de ndrumare si organizare a pregatirii si nvatarii l aveti la

sfrsitul capitolului 1.
NTREBARI RECAPITULATIVE
Ce rol ndeplinesc mijloacele fixe n procesul de productie din ntreprindere?

Care sunt functiile financiare ale previziunii realizate de serviciul financiar al firmei?
Ce factori determina nivelul initial al mijloacelor fixe n structura de productie?
Ce factori au ca efect pierderea de valoare sau cresterea de servicii tip mijloace fixe?
Puteti aprecia exact starea curenta a mijloacelor fixe dupa nivelul valorii ramase de
amortizat?
Care sunt schimbarile esentiale n structura relatiilor de repartitie financiara pentru
investitii fata de perioada anterioara?
Este pretul de deviz o informatie usor acceptabila de serviciul financiar drept valoare a
investitiei?
Ce ntelegeti prin conceptul de cash-flow si care este corelatia sa cu autofinantarea pentru

lucrarile de investitii?
n ce corelatie se afla repartizarea financiara prin amortizare si transferul efectiv de
valoare din mijloacele fixe n produse?
n ce conditii se poate utiliza profitul pentru finantarea investitiei?
Cum se reflecta n capitalul social al ntreprinderii participarea capitalului strain la
investitii?
n ce conditii indicatorii financiari ye pot anula decizia de finantare a investitiei?
Care sunt functiile motivationale si prin ce actiuni concrete se realizeaza?
Care este locul n Bugetul ntreprinderii rezervat deciziei de investitie, deciziei de
finantare a reparatiilor si deciziei de asigurare a mijloacelor fixe?
TESTE DE AUTOVERIFICARE
8.1 Functia financiara de autorizare a repartitiei are n vedere :

1. necesarul de servicii tip mijloace fixe (active corporale);
2. comportamentul activelor corporale sub influenta factorilor
tehnici, naturali, economici; 3. structura surselor de finantare a
investitiilor; 4. starea curenta a activelor corporale redata prin
valoarea ramasa; 5. structura pe grupe a capitalului fix. Care
grupare este cea reala:
a) 1, 2, 3; b) 1, 2, 4; c) 2, 3, 4; d) 2, 3, 5; e) 3, 4, 5.
8.2 Care din urmatoarele activitati tip consum nu se refera la activele
corporale:
a) activitatea de investitie; b) activitatea de reparatie capitala;
c) activitatea de ntretinere si reparatie curenta; d) activitatea de
aprovizionare; e) activitatea de asigurare si reasigurare.
8.3 Prelucrarea din punct de vedere financiar a datelor privind
activitatea economica de investitie cuprinde: 1. controlul tuturor
etapelor de prelucrare a datelor (tehnica, economica, monetara);
2. ntocmirea devizului; 3. determinarea nivelului valoric al
devizului prin utilizarea etalonului monetar; 4. corectarea nivelului
valoric al devizului (+/-); 5. preluarea informatiilor corectate ca
informatie de tip ycp. Care grupare este cea reala:
a) 1, 2, 3; b) 2, 3, 4; c) 3, 4, 5; d) 1, 4, 5; e) 1, 3, 5.
8.4 Cash-flow net (sau fluxul disponibilitatilor nete) cuprinde:

1. amortizarea; 2. profit pe ntru dezvoltare; 3. provizioane ;
4. dividende; 5. rezerve; 6. impozite. Care este gruparea reala :
a) 1, 2, 3, 4; b) 2, 3, 4, 5; c) 3, 4, 5, 6; d) 1, 3, 4, 5; e) 1, 2, 3, 5.
8.5 n activitatea de calculare a amortizarii se utilizeaza urmatoarele
modele : a) modelul cotelor proportionale; b) modelul cotelor
progresive; c) modelul cotelor regresive; d) modelul cotelor pe
unitatea de produs; e) modelul amortizarii accelerate. Care din
aceste modele mbina modelele cotelor progresive si regresive,
avnd n vedere evolutia randamentului exploatarii activelor
corporale?
8.6 Profitul reprezinta sursa pentru investitii prin: 1. deducerea
echivalentului cheltuielilor suplimentare de amortizare pentru
mijloace fixe si brevete; 2. o cota din profitul brut; 3. minimum
50% din profitul net; 4. o cota din impozitul pe profit. Care grupare
este cea reala : a) 1, 2; b) 1, 3; c) 2, 3; d) 3, 4; e) 2, 4.
8.7 Exprimarea eficientei economice a investitiilor se realizeaza prin
urmatorul lant de indicatori: a) termen de recuperare; b) valoarea
actualizata totala; c) valoarea actualizata neta; d) rata interna de
rentabilitate; e) testul Bruno. Care din acesti indicatori reprezinta o
comparatie a rezultatelor interne cu piata internationala?
8.8 Exercitarea functiei de fundamentare financiara a deciziilor
economice se refera la urmatoarele activitati: a) investitiile;
b) reparatiile capitale; c) asigurarea si reasigurarea activelor
corporale; d) reparatiile curente; e) ntretinerea si modernizarea
activelor corporale. Care din aceste decizii se refera la un proces de
consum viitor si nesigur?
8.9 Exercitarea functiei motivationale de redare a performantelor
posibile se realizeaza prin : a) determinarea si aplicarea
indicatorilor de eficienta, ye, n fundamentarea si realizarea
deciziilor financiare; b) realizarea simularii dimensiunii financiare
a ntreprinderii; c) plasarea fondurilor pentru investitii n corelatie
cu cstigurile de pe piata de capital. Care din aceste actiuni de
previziune financiara nu apartin functiei motivationale respective?
8.10 Functia motivationala de rezolvare a conflictelor si de satisfacere a
intereselor se realizeaza prin luarea n consideratie la
fundamentarea deciziilor a urmatorilor indicatori care permit
alegerea finala dintre mai multe proiecte: a) valoarea actualizata
neta, VAN; b) rata interna a rentabilitatii, RIR; c) testul Bruno
si RIR; d) VAN si RIR ; e) VAN si termen de recuperare.
STUDII DE CAZ SI EXERCITII
8.1 Alegerea modului de finantare

Pentru a face fata cresterii cererii de produse pe piata, o societate
comerciala trebuie sa procure un utilaj al carui pret pe piata Germaniei
este de 250.000 DM. Pentru finantare, are de ales ntre variantele:
1. un contract de leasing, n conditiile din exemplul 6.5, pentru o
perioada de 36 de luni;
2. contractarea unui credit pe piata internationala cu 8%, rambursabil
peste 3 ani (se calculeaza dobnda compusa);
3. cumpararea sumei n valuta pe baza unui credit n lei cu dobnda de
50%. Cursul de cumparare este de 4000 lei / marca.
Determinati costul final al utilajului n fiecare din cele trei solutii si
alegeti solutia optima.
8.2 Determinarea fondului de amortizare
O societate comerciala are n dotare fonduri fixe n valoare de
300 mil. lei, pentru care durata normala de functionare este de 10 ani.
Calculati fondul de amortizare pe baza cotelor proportionale,
regresiva si progresiva (dupa metoda Softy).
Comparati rezultatele si apreciati ce efect are fiecare metoda asupra:
- construirii fondului de nlocuire;
- costului produselor (randamentul utilajului fiind uniform pe toata
durata de functionare).
8.3 Alegerea proiectului de investitie pe baza valorii actualizate (cash-flow actualizat)
Serviciul financiar are de ales ntre doua proiecte, A si B. Alegerea
se va face determinndu-se cash-flow-ul pe care cele doua proiecte l
pot aduce n viitor n mod absolut, si actualizat pe baza unei rate de
actualizare, i = 10%.
1. Valoarea investitiei (C)
Proiectul A = 30 mil. lei
Proiectul B = 45 mil. lei
2. Durata de utilizare
Ambele proiecte = 5 ani
3. Amortizare proportionala de 20% asupra valorii de inventar

rezultata
4. Productia posibila n ambele proiecte:
anul 1 = 50.000 buc.
anul 4 = 80.000 buc.
anul 2 = 60.000 buc.
anul 5 = 90.000 buc.
anul 3 = 70.000 buc.
5. Pretul de vnzare previzionat este de 2000 lei / buc.
6. Cheltuielile de productie:
Proiectul A = 1500 lei / buc.
Proiectul B = 1200 lei / buc.
7. Impozitul pe profit este de 38%
Pentru actualizarea cash-flow -ului folositi coeficientii din exemplul 8.6.
8.4 Testul Bruno
Folosind datele obtinute n exercitiul anterior, ncercati sa obtineti
cursul de revenire net actualizat (testul Bruno) pentru cele doua
proiecte:
- costul actualizat n lei va fi egal cu valoarea investitiei precizata de
fiecare proiect;
- profitul actualizat n dolari se va determina prin actualizarea
profitului nainte de plata impozitului de 38%, folosind aceeasi rata
de actualizare (i = 10%) si cursul valutar de 7500 lei / $ n primii
doi ani si 9000 lei / $, n ultimii trei ani.
Comentati rezultatul obtinut prin comparatia ntre cele doua
proiecte, precum si pe baza compararii cursului de revenire net
actualizat cu cursul valutar al dolarului n lei din ziua n care se
desfasoara seminarul la acest capitol.
8.5 Utilizarea profitului pentru investitii
O societate comerciala nregistreaza un profit impozabil de 6 mil.
lei. Sa se precizeze valoarea profitului afectat Fondului de dezvoltare,
daca ea are obligatia de plata dividendelor catre proprietari de 1 mil. lei:
1. n cazul n care investitia nu se ncadreaza n prevederile Legii
impozitului pe profit de a se reduce impozitul respectiv cu 50%;
2. n cazul n care investitia are efecte care permit reducerea cu 50% a
impozitului pe profit.
n ambele situatii, societatea constituie un fond de participare la
profit a salaria tilor n valoare de 5% din profitul net. Recalculati nivelul
profitului alocat investitiilor n cazul modificarii prevederilor
Legii impozitului pe profit.
8.6 Climatul investitiilor straine
Folosind scara de valori publicata n Harvard Business Review,

analizati daca climatul din economia noastra este, la momentul actual,
favorabil venirii investitorilor straini:
CRITERII
Punctaj
1. Repatrierea capitalului
- fara restrictii
- restrictii numai n anumite perioade
- restrictii asupra capitalului
- restrictii asupra capitalului si transfer profit
- restrictii puternice
- participare straina interzisa
12
8
6
4
2
0
2. Autorizarea participarii straine

- control 100% permis si binevenit
- control 100% dar rau vazut
- participare majoritara
- limita de 50%
- participare minoritara
- mai putin de 30%
- participare straina interzisa
12
10
8
6
4
2
0
3. Discriminari n raport cu firmele locale

- se asimileaza cu cele locale
- restrictii minore
- un anumit control
- restrictii si control
- control sever
- restrictii severe
- interdictii
12
10
8
6
4
2
0
4. Stabilitatea monedei locale

- liber convertibila
- 90% convertibila
- 60-90% convertibila
- convertibilitate interna
- control riguros asupra monedei
18
16
14
8
4
5. Stabilitate politica
- stabilitate pe termen lung
- stabilitatea depinde de o persoana cheie
- frictiuni interne controlate de guvern
- presiuni interne si externe puternice
- lovitura de stat posibila
- lovitura de stat reala
16
14
10
4
2
0
6. Protectie tarifara
- larga protectie
- asupra unor ramuri
- numai la industriile noi
- fara protectie
8
6
4
2
7. Accesul la piata locala de capital

- piata dezvoltata, bursa deschisa
- capital putin; bursa speculativa
- unele fonduri straine disponibile (BIRD)
- capitaluri rare, pe termen scurt
- control rigid
8
6
4
2
0
8. Rata anuala a inflatiei n ultimii cinci ani

- sub 1%
- 1-3%
- 3-7%
- 7-10%
- 10-15%
- 15-35%
- peste 35%
14
12
10
8
6
4
2
Modelul acestui studiu tehnic poate fi aplicat att n cazul unei

ntreprinderi sau ramuri, ct si la nivel national. Investitorul strain
devine interesat daca n urma analizei ntreprinse se nregistreaza un
punctaj care depaseste cifra de 40.
8.7 Teme de cercetare stiintifica
Pentru activitatea de seminar si de cercetare stiintifica, va
recomandam urmatoarele teme:
Implicatiile financiare ale comportamentului activelor corporale n
structura firmei;
-
Finantarea activitatilor de dezvoltare, refacere, modernizare a

activelor corporale;
Transferul de potential economic tip serviciu (valoare) din

mijloacele fixe n costurile produselor s i reflectarea acestui transfer
prin amortizare;
Contributia diferitelor surse de valoare, din firma si din afara ei, la
acoperirea necesarului de valoare pentru diferitele activitati tip
consum referitoare la mijloacele fixe;
Semnificatia axiologica si rolul indicatorilor privind eficienta
economica a activitatilor tip consum organizate pentru formarea,
refacerea sau dezvoltarea activelor corporale;
Fundamentarea complexa a deciziilor financiare privind mijloacele
fixe (activele corporale);
Structurarea fluxurilor financiare interne si externe firmei pe baza
criteriilor de eficienta si de cost al capitalului de lucru;
Rolul investitiilor de capital strain n formarea elementului
mijloace fixe la un nivel tehnic si tehnologic de vrf;
Modalitati de mbunatatire a climatului economic, social, financiar,
monetar etc. pentru atragerea suplimentara de investitii straine.
8.8 Referat
Pe baza datelor din Anuarul statistic al Romniei, determinati
indicatorii de structura si de evolutie a cheltuielilor de capital din ultima
perioada. Folosind acesti indicatori, ntocmiti un referat privind evolutia
procesului investitional si starea dotarii cu mijloace fixe a economiei,
precum si cauzele starii actuale. Previzionati posibilele consecinte
pentru mersul general al economiei nationale.
8.9 Grafice
Folosind datele concrete de la o ntreprindere, realizati n caietul
(dosarul) de seminar grafice de structura a dotarii cu active corporale,
graficul utilizarii n timp a capacitatii de productie, graficul gradului de
uzura pe grupe de mijloace fixe etc.
RASPUNSURI LA TESTELE DE AUTOVERIFICARE

8.1 b; 8.2 d; 8.3 d; 8.4 e; 8.5 d; 8.6 b; 8.7 e; 8.8 c; 8.9 b; 8.10 d.
Nota: fiecare ntrebar e este evaluata cu 1 punct. Pentru obtinerea
notei 10,00 va trebui sa raspundeti corect la toate cele
zece ntrebari.

Teoria Valorii-Entropie

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Teoria Valorii-Entropie

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Lectura suplimentara

10.1 Locul procesului de consum n modelul teoriei valorii-entropie

Tratat ca un moment final n Teoria valorii-utilitate pentru nivelul

Finan tele ntreprinderii

10.2 Modelul procesului de consum

Transferul de intrare este realizat de activitatile primare,

Deciziile financiare privind activele corporale (mijloacele fixe)

Si n cazul intrarilor atrase pentru procesul de consum, acestea pot

n fig. nr. 10.1 redam procesul de transformare-conservare specific

Finan tele ntreprinderii

Figura nr. 10.1

Asa cum am avertizat cititorul, procesul de consum nu este un proces

Deciziile financiare privind activele corporale (mijloacele fixe)

Pierderile entropice (E +d), cealalta parte a iesirilor din procesul de

Finan tele ntreprinderii

Produsele procesului de consum sub forma serviciilor au, mai mult

Deciziile financiare privind activele corporale (mijloacele fixe)

Toate aceste principii, precum si procesele primare cuprinse n

MEDIUL NATURAL NCONJURATOR

Acest model al procesului de consum se va integra n Modelul general

Finan tele ntreprinderii

Procesul de consum pentru activele corporale

Deciziile financiare privind activele corporale (mijloacele fixe)

FUNCTIA FINANCIARA: AUTORIZAREA REPARTITIEI

Finan tele ntreprinderii

Deciziile financiare privind activele corporale (mijloacele fixe)

Finan tele ntreprinderii

n cadrul acestui proces se formeaza capacitatea initiala a

Grupul factorilor care actioneaza asupra mijloacelor fixe n acest

Deciziile financiare privind activele corporale (mijloacele fixe)

Figura nr. 8.2

Acest proces trebuie sa aiba n vedere att efectele din procesul de

Finan tele ntreprinderii

C. Starea curenta a mijloacelor fixe

Starea curenta a elementului mijloace fixe se refera la situatia

n functie de marimea amortizarii realizate pna la data ntocmirii

Figura nr. 8.3

Starea curenta trebuie analizata si din punct de vedere tehnic si

Deciziile financiare privind activele corporale (mijloacele fixe)

D. Activitati de consum referitoare la mijloacele fixe (active corporale)

Activitatile 1-4 au misiunea de a reface si (sau) dezvolta elementul

FUNCTIA FINANCIARA: PREVIZIUNE SI SIMULARE

Prefigurarea fenomenului repartitiei financiare privind procesul de

Finan tele ntreprinderii

8.2 Proiectarea financiara a investitiilor

n sensul cel mai larg, o activitate de investitie reprezinta o forma

investitie noua, pentru formarea initiala a elementului;

Aceasta clasificare influenteaza doar partial proiectarea financiara,

informatiile de tip ym, referitoare la legaturile informationale ale

Deciziile financiare privind activele corporale (mijloacele fixe)

Legaturile calitative, Li, care se stabilesc ntre ntreprindere si

Figura nr. 8.4

Finan tele ntreprinderii

Pentru fiecare din aceste legaturi, economistul financiar va trebui sa

Investigarea procesului de consum din t2 (n unele cazuri si a celui

2. Prelucrarea economica porneste de la proiectul de executie si se

Deciziile financiare privind activele corporale (mijloacele fixe)

Prelucrarea din punct de vedere financiar ncepe de la nivelul

corectarea nivelului valoric n urma controlului, n sens de

Analiza si controlul financiar asupra devizului presupun cunoasterea

cheltuieli pentru proiectare, cumparare teren;

Figura nr. 8.5

De asemenea, se va avea n vedere ca pretul de deviz negociat are la