UNIVERSITATEA BUCURESTI

FACULTATEA DE ISTORIE
DEPARTAMENTUL DE ISTORIA ARTEI
silabus
ISTORIA ARTEI CONTEMPORANE. SECOLUL al XX-lea.
Eugen Radescu
e: eradescu@pavilionmagazine.org
m: +40 722 449022
fb: www.facebook.com/eradescu
visiting address: str. C. A. Rosetti, 36, Bucharest
mail address: PO Box 26-0390 Bucharest 14800 Romania

1. Introducere in tematica cursului.

Cursul isi propune sa investigheze legaturile interdisciplinare dintre arta si politica teoretic, istoric si operational, utilizand o varietate larga de perspective, idei, teorii cursul
propus dezbate schimbarile impuse sau cele care se impun in legatura dintre arta si
politica de-a lungul secolului al XX-lea, din perpectiva postmodernitatii. Cursul propune
problematizarea categoriilor conventionale care explica arta, precum si cele care explica
politica in legatura una cu cealalta, evaluand metodele teoretice prin care cele doua
categorii teoretice ce produc, ordoneaza si transmit in mediul social.
Scopul cursului il reprezinta explicarea termenului de "a face" politica prin intermediul
strategiilor artistice si interventiile artei cu mesaj politic in domeniul public, in societatea
ca intreg si evaluarea consecintelor. Totodata, cursul propune o abordare teoretica si
metodica a principalelor concepte care au exista de-a lungul secolului 20 in demersul
criticii de arta: modernitate (arta abstracta) si postdmodernitate.
Miscarile artistice underground, discutate pe parcursul acestui curs ca fiind miscari
sociale alternative, reprezinta acel tip de miscare sociala care, prin intermediul
demersului artistic si-a propus impunerea unor schimbari sociale sau politice, incepand
cu sfarsitul secolului al 19-lea si pana in zilele noastre.
Literatura de specialitate vorbeste despre miscarile sociale ca fiind aciuni sociale
provocate de grupuri mari de oameni care se manifest deliberat i mpreun, orientnduse dup aceleai valori i ideologii i folosind aceleai metode, n vederea realizrii unor
scopuri comune sau similare. Miscarile sociale snt procese sociale ample care conduc la
crearea unor noi valori, noi forme de relaii sociale, noi instituii sau a unor noi societi.
Ele pot s promoveze anumite schimbri sau pot s se opun schimbrilor produse de
anumite fore sociale.
Obiectivele cursului:
a. Circumscrierea si prezentarea metodologie de explicare a miscarilor sociale asa cum
sunt ele vazute in literatura de specialitate cu un focus deosebit pe miscarile sociale care
se revendica din grupurile artistice sau din miscarile artistice incepand cu secolul al 19lea
b. Prezentarea principalelor miscari artistice care au avut o reverberenta la nivelul
schimbarilor sociale si/sau politice si modul in care acestea au influentat mainstreamul
sociao-politic existent la un moment dat.
c. Analiza relatiilor existente intre contextul social si politic si gruparile artistice
reprezentative.
d. Prezentarea metodologiei cursului prin exemplificari concrete de miscari sociale care
au avut la baza idei artistice, artisti si teoreticieni ai artei prin prezentarea de filme
artistice video, lucrari de arta reprezentative etc.
Materiale

folosite

in

cadrul

cursului:

computer/videoproiector/diverse

materiale/bilbiografie
2. Tematica cursului.
Arta la inceput de secol 20. Modernitatea. Definirea conceptului, abordari teoretice.
Inventand readymade-ul, Marcel Duchamp a imbogatit arta moderna cu o noua idee; mai
mult decat atat, el a transformat in mod radical intelesul artei. Despre obiectul cel mai
banal se poate spune, in anumite conditii, ca este arta; ceea ce inseamna ca limita
dintre arta si non-arta devine problematica. Dar acest lucru nu inseamna ca nu ne putem
intreba daca un obiect care ne este prezentat drept arta este pe buna dreptate numit
astfel. Aceasta este si problematica propusa de Thierry de Duve intr-o carte deja celebra
Kant dupa Duchamp. Acest autor arata ca judecata (estetica) acest obiect este arta
ia locul judecatii estetice traditionale acest lucru este frumos punand astfel in
evidenta necesitatea de a modifica teoria kantiana a judecatii estetice, si aratand
totodata pertinenta problematicii kantiene in teoria contemporana a artei: pretentia de
universalitate a judecatii estetice este pastrata, precum si caracterul indemonstrabil al
judecatii respective. Aceasta problematica este, pentru de Duve, inerenta artei moderne
ca atare, in masura in care prin ea se exprima, intr-un sens pe care il vom preciza,
substanta insasi a modernitatii. Modernitii au crezut c prin refuzarea tradiiei ar fi putut
descoperi noi i radicale feluri de a crea "un altfel de art". Arnold Schoenberg a crezut n
ignorarea armoniei tonale, tradiionale sistemul ierarhic de organizare a muzicii care a
ghidat acest domeniu pentru mai bine de dou secole i jumtate ntruct a descoperit
un mod nou de a organiza sunetul, bazat pe gruparea notelor n rnduri de cte
dousprezece. Aceast tehnic a rezultat n creerea muzicii seriale a perioadei de dup
primul razboi mondial. Artitii abstraci, inspirai de micarea impresionist i de lucrrile
lui Paul Cezanne i Edvard Munch au pornit conceptual de la presupunerea c att
culoarea ct i forma - nu reprezentarea lumii naturale - sunt elementele eseniale ale
artei vizuale. Astfel, Wassily Kandinsky, Piet Mondrian si kazimir Malevich au ncercat s
redefineasc arta ca i aranjamentul culorii pure. Dezvoltarea fotografiei a afectat
puternic acest aspect al modernismului, fiindc nu mai era nevoie de funcia pur
descriptiv ale niciuneia din artele vizuale. Aceti artiti moderniti au crezut cu trie c
prin refuzarea reprezentrilor reale i materiale, arta va trece de faza materialist i va
intra ntr-una spiritual.
definitie: Modernismul este o micare cultural, artistic i ideatic care include artele
vizuale, arhitectura, muzica i literatura progresiv care s-a conturat n circa trei decenii
nainte de anii 1910-1914, cnd artitii s-au revoltat mpotriva tradiiilor academice i
istorice impuse i considerate standard ale secolelor anterioare, ncepnd cu cele ale
secolului al XIV-lea i culminnd cu rigiditatea i "osificarea" academismului secolului al
19-lea.
Unii istorici ai artei mpart secolul XX n perioada modern i cea postmodern, pe cnd
alii le vd ca dou perioade ale aceleiai ere artistice.
Curente artistice ale modernitatii.
Etapizare:
1900-1920
- Die Brucke
- Cubismul
- Futurismul
- Fauvismul
- Futurismul
- Dadaism
- Expresionism
1920 -1940

- Suprarealismul
- Art Deco
- Bauhaus
- arta nazista
1940 - 1960
- Expresionismul abstract
- Minimalismul
- Happeningul
- Performance art
- Fluxus
Postmodernismul. Arta Contemporana.
Ideea central a postmodernismului este c problema cunoaterii se bazeaz pe tot ce
este exterior individului. Postmodernismul, chiar dac este diversificat i polimorfic,
ncepe invariabil din chestiunea cunoaterii, care este deopotriv larg diseminat n
forma sa, dar nu este limitat n interpretare. Postmodernismul care i-a dezvoltat rapid
un vocabular cu o retoric anti-iluminist, a argumentat ca raionalitatea nu a fost
niciodat att de sigur pe ct susineau raionalitii i c nsi cunoaterea era legat
de loc, timp, poziie social sau ali factori cu ajutorul crora un individ i construiete
punctele de vedere necesare cunoaterii.
Pentru a te salva din acest construct al cunoaterii a devenit necesar critica ei, i astfel
s-i deconstruieti cunoaterea afirmat. Jacques Derrida argumenta c singura aprare
n faa inevitabilei deconstrucii a cunoaterii, sistemelor de putere, ce se numete
hegemonie ar trebui s se bazeze pe postulatul unei emisii originale, logosul.
Privilegierea acestei fraze originale se numete "logocentrism". n loc s-i bazezi
cunoaterea pe cazuri sau texte particulare, baza cunoaterii a fost privit ca fiind
generat de jocul liber al discursului, o idee cu rdcini n teoria jocurilor de limbaj ale lui
Ludwig Wittgenstein. Aceast subliniere a permisivitii jocului liber n contextul mai larg
al conversaiei i discursului duce postmodernismul spre adoptarea ironiei, paradoxului, a
manipulrii textuale, referinelor sau tropilor.
narmai cu acest proces al chestionrii bazelor sociale ale acestei aseriuni, filosofii
postmoderni au nceput s atace unitatea modernismului i a acelei uniti cu rdcini n
Iluminism. Deoarece Modernismul a fcut din Iluminism o surs central a superioritii
sale asupra Victorianismului sau Romantismului, acest atac a fost dirijat n mod indirect
asupra Modernismului nsui. Dac n teoriile literare din jurul anilor `60-`70 termenul de
postmodernism ncepuser s fac istorie, n filosofie acesta i ncepe cariera cu lucrarea
lui Lyotard, Condiia postmodern care, n prim faz s-a vrut a fi un raport asupra
cunoaterii n societile cele mai dezvoltate, pe care filosoful francez decide s o
numeasc, din primele rnduri, ca fiind postmodern. Lucrarea filosofului francez a
reprezentat pentru urmtorul deceniu un moment de cotitur pentru traseul pe care avea
s-l ia termenul de postmodernism, deoarece n aceasta este identificat prima ncercare
de sistematizare filosofic a unui cmp propriu postmodernismului. Aa-zisul raport
asupra cunoaterii este alctuit plecnd i continund pe baza unor argumente ce in de
zodiacul wittgensteinian al jocului de limbaj care mbin ipoteze de natur filosofic, dar
i ipoteze de natura tiinelor pragmatice. Inteniile lui Lyotard nu sunt de a da verdicte,
de a concluziona, ci mai curnd, de a deschide zona interogaiilor cu privire la problema
cunoaterii contemporane. Potrivit filosofului, odat cu sfritul secolului al XIX-lea i
nceputul noului secol, se pun n discuiile universitare noile perspective ale cunoaterii,
ale dezvoltrii tiinei i a umanismului, discuii care, n cele din urm, au dus la ipoteza
c societatea contemporan, n toate aspectele ei, se afl n imposibilitatea de a mai
crede n metapovestiri. n fond, transformrile ce au avut loc n domeniul artelor, al
literaturii, al filosofiei, dar i al tiinelor politice sau cele economice au afectat aa-zisele
reguli de joc ale tiinei. Filosoful francez se ntreab n ce msur mai este astzi

societatea ndreptat ctre cunoatere? Ce legitimeaz aceast cunoatere sau n ce

condiii este ea posibil?
Etapizare:
1960 - 1980
- Pop-art
- Arte Povera
- Body art
- Video art
- Instalatia
1980 - 2000
- Graffiti
- Neo-conceptual art
- Neo-expresionismul
- Video installation
2000 - New media
3. Arta contemporana, arta implicata social-politic. Mediatia.

Fata de stat artistii au mai degraba o atitudine anarhista decat una de parteneriat. Forma
cea mai elevata de lupta impotriva ingradirilor de tot felul impuse de catre autoritatile
publice in detrimentul artei este actiunea - activismul. La inceputul anilor 90, Fracis
Fukuyama anunta exuberat sfarsitul istoriei si sfarsitul tuturor formelor de arta, lucru care
poate fi cat se poate de util din punct de veder social, insa realitatea zilelor noastre l-a
contrazis. In ultima perioada se atesta o re-izbucnire a artei implicata social si politic si in
locul sfarsitului istoriei vedem o resurgenta a tuturor formelor de misdcari artistice si
sociale iar "neo-miscarile" din istoria recenta, neoliberalismul, neoconservatorismul,
neorasismul etc. atesta aceasta realitate. Legatura dintre politica si cultura tineretului si
cea dintre activism si practica artei restaureaza perspectiva strategica asupra
interventionismului public. In conditiile in care capitalismul se sustrage schimbarii
radicale prin cooptare si adecvare, constata Babias, critica se anunta ca serviciu social,
ceea ce face ca operele de arta sa fie intelese ca enunturi sociale.
Activismul - gestionarea conflictelor psihice sau a situatiilor traumatice externe prin
recurgerea la actiune, in locul reflectiei sau al trairii afectelor. Activismul se defineste ca
o strategie elaborata ca derivativ si care are ca scop lupta contra angoasei. Potrivit "Le
Grand Larousse Universel", care ofera doua acceptiuni ale termenului, de sistem de
conduita ce privilegiaza actiunea concreta, directa, si initiativa personala, iar pe de alta
parte, de conduita a celui ce ia agitatia drept actiune. Ne referim la activism ca la o
aparare ce presupune comportamente frecvent intalnite in viata cotidiana, fiind si
sustinute de impactul psihologic al solicitarilor sociale, mai mult sau mai putin direct
exprimate asupra individului integrat social. Adica, implicarea activa, concreta a
individului este si va fi salutata din plin de catre societatea ce respecta normele ei, iar un
om activ este apreciat pozitiv ca fiind o persoana bine integrata si adaptata social. O
data ce o asemenea defensa primeste "binecuvantarea" societatii din care facem parte,
defensa activism ia o forma de defensa adaptativa din punct de vedere social. Activismul
poate imbraca 2 forme:
a. implicare (excesiva) in anumite activitatiNe referim deci la activism ca masca sau mijloc deviationist
"diferente individuale". O data ce subiectul in cauza se simte incapabil sa gestioneze direct si nonimed
implicarea mai mult sau mai putin excesiva in diverse activitati practice, concrete, care au rolul de a re
de vedere social.
b. activitate febrila ce precede sau succede anumitor evenimente importante sau stresante. Se refera l
subiectiv de individ drept "extreme", cuprinzand in aceasta categorie anumite evenimente importante

anticipativ, sunt potential stresante). Prin "activitate febrila" intelegem activitatea ce ocupa aproape in
Fr. Chazel (1997, p. 305) definete micarea social ca ...o aciune colectiv de protest
i contestare ce urmrete s impun schimbri variabile ca importan n structura
social i/sau politic, apelnd frecvent dar nu n mod exclusiv la mijloace
neinstituionalizate.. Aproape toate definiiile miscarilor sociale subliniaz, n fond,
caracterul lor colectiv, de protest sau revendicativ, faptul c vizeaz schimbarea n
diverse forme i instane i maniera mai puin convenional de aciune a miscarilor
sociale. Aceste miscari nu trebuie asimilate fenomenelor colective explozive de genul
protestelor sau revoltelor spontane, care au o durat scurt i sunt de cele mai multe ori
foarte slab organizate, fiind, spre deosebire de acestea, operaiuni de durat i, adeseori,
foarte sofisticate ca organizare. Aciunile lor urmresc redistribuirea anumitor drepturi
sociale materiale, politice sau simbolice ntr-un conflict mai mult sau mai puin
deschis cu puterea politic sau cu elita social, n care uzeaz, de obicei, de tactici din
afara politicii convenionale. Unul dintre teoreticienii domeniului, Ch. Tilly a definit, de
altfel, miscarile sociale ca fiind o form a politicii, dar cu alte mijloace (2004).
Unul dintre aceste mijloace este si arta contemporana. Esenta artei contemporane se
leaga de ambitiile ei de a da lumii simbolul pe care aceasta il asteapta, ea fiind ancorata
in realitate mediatia propusa de aceasta cu politica si societatea creeaza puntea care sa-i
permita demersului artistic sa actioneze direct asupra normelor sociale, a dreptului social
si asupra simtului civic. Intr-o epoca in care democratiile sunt confruntate cu o criza a
reprezentarii, arta deschide noi perspective: fie actioneaza asupra surparii si deteriorarii
modelelor sociale care nu functioneaza fie consolideaza un sistem politic democratic,
insa indiferent cum, arta contemporana, artistii, activistii si grupurile artistice ajuta
socialul.

"Revolutia suntem noi". Joseph Beuys

Unul dintre cei mai importanti sculptori germani din secolul XX. Lucrarile sale sunt
sofisticate si necesita o cunostere a starii traite de artist in momentul creatiei. Sfarsitul
Secolului Douazeci" este una dintre ultimele lucrari la scara mare ale lui Beuys, contine
treizeci de bucati uriase de basalt, fiecare fiind scobita pe alocuri si umpluta cu piatra,
clei si lut. A fost asociat pe parcursul carierei sale cu diferite miscari novatoare ale anilor
60, 70 in special cu arta conceptuala si cu miscarea Fluxus. Miscarea Fluxus, nascuta
in anul 1961 la New York, a trimis inca din denumirea ei la starea de flux in care se
dizolva artele, la faptul ca, prin manifestari ca anti-poezia, anti-muzica etc., totul devine
arta, oricine poate deveni un creator. Arta si anti-arta nu se exclud, ci se completeaza
reciproc. Implicarea constanta in viata sociala l-a mentinut in centrul atentiei, al
scandalului chiar, fapt dezirabil in fond pentru cineva care promoveaza o schimbare
radicala a structurii sociale. Organizatia pentru Democratie Directa prin Referendum,
pe care el a infiintat-o si a condus-o, a desfasurat o serie de actiuni menite sa duca la
constientizarea adevaratelor problemele cu care se confrunta societatea moderna. In
conceptia artistului oamenii trebuie invete singuri sa ia puterea in maini la nivel
decizional si sa actioneze direct (nu prin vot periodic, ci prin plebiscite si referendumuri
organizate in legatura cu cele mai importante probleme) asupra socialului vazut ca
materie prima, ca si camp de lucru al fortei creatoare a fiecaruia dintre oameni. Oamenii
vor deveni atunci <>, astfel vor ajunge la <>. Beuys a revolutionat gandirea artistica,
bazandu-se pe axioma "Oricine poate fi artist." Artistul era de parere ca oamenii sunt
fiinte creative, in arta, stiinta sau procreere. Persoana si filosofia sa enigmatica, in acelasi
timp personala si universala, au facut din el un mentor carismatic. In anul 1974 a
organizat o expozitie retrospectiva in care au fost expuse toate desenele sale de pana
atunci. A fost unul din liderii miscarii Arte Povera. O colectie din obiectele create de el
sunt expuse la Muzeul Darmstadt.

Jean Genet. "Un chant d'amour" (film) si "Dusmanul declarat" (interviuri, eseuri)
Anarhist, exlus de societate, scriitorul francez Jean Genet (nascut la Paris, in 1910) a
transfigurat experienta raului si a abjectiei ("aspiratie fundamentala a sfinteniei", G.
Bataille) in ceea ce Sartre numeste "adevarul sacru". Autor complex Genet publica
romane ("Nostre-Dame des Fleurs", "Miracles de la Rose" sau "Pompes funebres",
confesiuni, jurnal ("Jurnalul unui hot") sau teatru ("Cameristele", "Balconul" etc.)
Forta narativa a lui Genet rezida in traversarea mai multor registre de exprimare artistica
care variaza de la poezia la balet, trcand prin roman, teatru, critica, memorialistica,
corespondenta, scrieri politice si eseuri. Rezultatul acestei traversari este unul dublu ce
determina pe de o parte, interferarea isolita a genurilor vizitate, pe de alta parte ea
permite dezvoltarea une varietati de discursuri, incluzand aici si pe cele artistice si
politice. Jean Genet (1910-1986), figur tutelar pentru generaia Beat, pentru micrile
de emancipare ale homosexualilor, a beneficiat de o intrare sulfuroas pe scena
literaturii mondiale. Descoperit de Cocteau i "sanctificat" de Sartre, Genet este unul
dintre puinii scriitori francezi care i-au vzut integrala operei publicat la Gallimard nc
din timpul vieii. Contient de riscul pe care l reprezint o mediatizare interesat exclusiv
de latura spectacular a operei sale, Genet a investit rnd pe rnd, cu un talent niciodat
dezmintit, toate genurile majore ale literaturii. In acelai timp, el a reuit s dezvolte i s
menin o sensibilitate marcat de preocuparea pentru stringenele lumii.
"Dusmanul declarat" este modalitatea prin care autorul francez isi explica apartenenta la
Partidului Panterelor Negre, un grup radical afro-american, activ n anii 1960-1970 in
SUA.
Grupajul tematic propus n prezentul volum rspunde principalelor intervenii politice ale
lui Jean Genet. Dac primele dou serii de texte (Panterele Negre i Palestinienii) se
concentreaz n jurul unor tematici ndelung elaborate de autor, textele care figureaz n
cea de-a treia serie (Varia) reprezint un caz aparte. Ele reflect n mod particular
refuzul constant manifestat de Genet de a aparine scenei intelectuale franceze precum
i declinarea oricrei apartenene n general.
Din partea unui autor care afirm cu cinism c singurele lucruri care l leag de Frana
snt limba i buctria, chiar dac intempestive, aceste luri de poziie fa de politica
francez dau seama de dificultile asumrii unui exil total, mai ales atunci cnd reperele
snt cele oferite de limb ca suport inamovibil. Un alt text (pstrat n rezerv de ctre
autor) care vine s ntreasc aceast convingere i intitulat pur i simplu Fraii
Karamazov, este un elogiu adus lui Dostoievski i, n acelai timp, o ncercare de trasare
a unei poetici. Am putea spune c este pata oarb care circumscrie reflecia politic. Cele
trei interviuri reinute n finalul volumului urmresc echilibrarea ntre cele dou
dimensiuni: politic i estetic.
"Un chant d'amour" este singurul film al lui Jean Genet, altfel un binecunoscut scriitor de
cri i scenarii timp de mai bine de 50 ani, multe dintre ele ( mai ales n nceputurile
sale), descriind aspecte despre homosexualitate. Filmul pare inspirat de Fireworks-ul lui
Kenneth Anger, dar merge mult mai departe, impunndu-se n faa acestuia prin poveste,
imagine, expresivitate i muzic.
Taller Popular de Serigrafia.
"Intr-o societate in care diferite categorii ale populatiei trebuiau sa invete sa ramana
tacute, sa isi tainuiasca orientarile politice si sa acunda cartile detinute, pentru a nu
disparea ei insisi, persecutati de dictatura militara din anii 1970, izbucnirea unei forme
concrete de arta stradala care plasa imagini aluzive, cu trimitere la conflictele sociale, pe
obiecte pe care prostatarii si trecatorii le puteau purta - tricouri, camasi, pantaloni, a
reprezentat o cale care, intr-un fel sau altul, submina cultura autocenzurii.
Dincolo de simpla multiplicare a chipului lui Che Guevara, imprimat cu cerneala neagra
pe un numar nesfarsit de tricouri rosii, etalarea unei asemenea imagini, care exprima
fatis sustinerea revendicarilor sociale contemporane, si expunerea evidenta, direct pe
corp, expunerea altor voci, pe care majoritatea mass-media le ignora adesea, reprezenta
un gest rar intalnit chiar si in cei 20 de ani de regim politic opresiv. Aducerea acestor

materiale imprimate in cadrul cotidian, la locurile de munca, in cartier, in scoli, e un gest

de subminare care transmite, explica si, intr-o oarecare masura, stimuleaza in mod
pasnic participarea civica. Activitatea artistica utilizata ca mijloc de diseminare a noii
imagini politice pe traseele aleatorii urmate de oamenii ce poarta respectivele tricouri da
nastere la in semn identitar ori de cate ori cei de la Taller Popular de Serigrafia isi
etaleaza masa plina de tricouri imprimate e un indicator al faptului ca, pana la un punct,
miscarea care a aparut in 2001 a incercat sa implanteze noi practici sociale si culturale
intr-o societate care si-a acceptat cu pasivitate, pentru o perioada foarte lunga de timp,
rolul de simplu spectator al destinului colectiv. Cu toate ca sistemul institutional anterior
a incercat sa restaureze discursul hegemonic, evidenta nu mai putea fi negata: barierele
au fost arse, iar noile forme de sensibilitate si noile idei politice au putut circula in
teritoriu sub diverse forme de particpare populara, generata de intalnirile realizate in
vara anului 2002" ( extras din "Taller Popular de Serigrafia" catalog al expozitiei
"Exploring the return of repression", Pavilion UniCredit, Bucuresti, 2009)
Taller Popular de Serigrafia este un grup social (transformat in grup artistic) din
Argentina, foarte vizibil intre anii 2002 -2007.

4. Modul de evaluare:
Evaluarea activitatii studentilor la aceasta disciplina se face pe baza unui eseu (20%), a
activitatii seminariale (30%), si a unui colocviu final (50%). Toate aceste activitati sunt
obligatorii pentru promovarea examenului.
In caz de restanta, nota de la examenul restanta include si componenta de seminar
(30%). Daca activitatea prestata de student in cadrul seminariilor nu indeplineste
criteriile de promovare a disciplinei, acesta are obligatia repetarii disciplinei in anul
universitar urmator.
Prin natura disciplinei, este un curs practic care utilizeaza, cu prioritate, metode
interactive, dezbateri de caz, prezentarea unor modele, a unor paradigme ideatice,
dezbateri de ide.
5. Detalii organizatorice, gestionarea situatiilor exceptionale:
Prezenta studentilor la seminarii este obligatorie in proportie de 75% potrivit Cartei UB.
Tentativa de frauda sau frauda (copiat, incercarea de a copia, plagiatul, etc.) se
pedepseste cu eliminarea din examen sau, dupa caz, prin exmatriculare.
In urma unui plagiat la oricare din examinari (finala, partiala, evaluari la seminar), cel in
cauza va fi cazut cu nota 1 (unu).

Redactarea lucrrilor/referatelor
Lucrarile i referatele se predau la termenul stabilit. Orice fel de ntrziere conduce la
neluarea n considerare a lucrrii/temei.
Lucrrile sunt redactate la calculator
font: times new roman, 12,
spaiere: 1.5 ntre rnduri, margini de 2 cm.
Integritate Academic
Respectarea standardelor de onestitate academic este una dintre cele mai importante
norme de conduit pe care o mprtesc membrii Universitatii Bucuresti. Orice preluare
a unor idei sau cuvinte ale altor autori fr apreciza acest lucru reprezint furt intelectual
sau plagiat.
Constituie plagiat:
Reproducerea exact n cazul textelor de alt limb dect cea romn chiar i n

traducere proprie a cuvintelor unui alt autor dac se omit ghilimelele i referina precis
Redarea cu alte cuvinte, altfel spus reformularea n cuvinte proprii, a textului altuia fr a
aduga referina precis
Reformularea i/sau rezumarea ideilor altuia fr a aduga referina precis
Plagiatul conduce la excluderea de la examen
6. Bibliografie.
GENET, Jenet , Dusmanul declarat, trad. Bogdan Honorius Micu, Editura Tact, Cluj Napoca, 2004.
RANCIERE, Jacques , Dissensus, on politics and aesthetics, Bloomsbury Academic; Tra
edition, London, 2010
RAUNIG, Gerald and RAY, Gene Art and Contemporary critical practice, MayFly,
2009, New York
RANCIERE,
Jacques
The
emancipated
spectator,
disponibil
la
http://www.efn.org/~heroux/The-Emancipated-Spectator-.pdf
CHOMSKY, Noam ,Media control, Seven Stories Press, New York, 1991.
BUTLER, Judith, Gender Trouble, Routledge, Londra, 1990.
GROYS, Boris Despre nou, eseu de economie culturala, Editura Ideea, Cluj-Napoca,
2003
JAMESON, Fredric ,The political unconscious, Routledge, Londra, 2006.
BOURDIEU, Pierre, Regulile artei, trad. Laura Albulescu i Bogdan Ghiu Editura Art,
Bucuresti, 2009.
GLEIZAL, Jean-Jacques,
Arta si politicul, trad. Sanda Oprescu, Ed. Meridiane,
Bucuresti, 1999.
RAUNIG, Gerald Art and revolution, Transversal Activism in the long Twentieth
Century, Semiotext(e), Los Angeles, 2007.
BRADLEY, Will, ESCHE, Charles (eds.), Art and social change, Tate Publishing, Londra,
2007
Blake STIMSON, SHOLETTE, Gregory (eds.), Colectivism after Modernism, the art of
social imagination after 1945, University of Minnesota Press, Minneapolis, 2003.
PETRESCU, Doina (coord.), Altering practices: Feminist politics and poetics of space,
Routledge, Londra, 2007.
PINTILIE, Ileana "Actionism in Romania during the communist era, Ed. Ideea, ClujNapoca, 2002
BERNSTEIN SYCAMORE, Mattilda (ed.), That's revolting! Queer strategies for resisting
assimilation, Soft Skull Press, New York, 2008.
CHAZEL, Francois "Miscarile sociale", in R. Boudon (ed.) Tratat de sociologie, trad.
delia Vasiliu si Anca Ene Bucuresti, Humanitas, 2006, 676 pag.
TILLY, Charles , Social movements, 1768-2004, Paradigm Publishers, Boulder, CO,
2004.
www.ubuweb.com
www.pavilionmagazine.org
www.ideea.ro