Teoria multidimensionala a lui Stein Rokkan

Pentru Rokkan partidul devine o form de organizare universal n strns legtur cu diviziunile sociale ce
caracterizeaz fiecare ar la momentul demarrii procesului de structurare a sistemului de partide. Diferena ntre
Rokkan i Duverger const n aceea c al doilea are tendina de a deduce configuraia sistemelor de partide plecnd de
la cadrul instituional. 1
Formarea partidelor politice, n sensul modern al termenului, se produce din momentul n care
concurena politic se orienteaz n funcie de clivaje 2

Conform lui Cristian Pirvulescu, Rokkan analizeaza clivajele din perspectiva a doua tipuri de revolutii : cea
nationala si cea industriala. Prima categorie a condus la clivajul dintre centru si periferie si la cel dintre Stat si Biserica.
Revolutia industriala a condus la demarcatia dintre mediul rural sic el urban si la sublinierea diferentelor dintre patroni
si angajati.3

Clivajul Biserica Stat a condus la disparitia privilegiilor corporatiste pentru Biserica Romano Catolica, la
independent Bisericii nationale si la educatia in limba materna pentru toti cetatenii unui stat.
Acest clivaj apare ca urmare a Reformei Religioase a lui Luther, a aparitiei tiparului, a traducerii Bibliei in mai multe
limbi europene. Toate aceste schimbari au favorizat aparitia statului national.
Astfel apar urmatorele timpuri de partide:

1.

Partidele laice aveau ca obiectiv separarea Bisericii de Stat. In 1904, in Franta, radicalii liberali impugn
Legea separarii Bisericii de Stat. Un alt exemplu este sustinerea lui Dreyfus, de catre cei de stanga, in detrimental
Bisericii care il percepea ca pe un everu tradator.
2.
Partidele confesionale vor deveni cu timpul partide crestin-democrate. Acestea apar si se manifesta de regula,
in societati multiconfesionale.
In Italia, Papa a interzis afilierea politica a crestinilor, asa ca abia in acest stat 1919 apare primul partid crestindemocrat (Curentul Popular), in Germania, Partidul Catolicilor de Centru condus de Adenauer, iar in Franta Miscarea
Republicanilor Populari (crestin-democrati, al carui lider era Robert Schumann.

1 Pirvulescu, Cristian Partide si sisteme de partide, Prouniversitaria, 2002 pg 66,

apud Hanspeter Kriesi, , Les dmocraties occidentales, Economica, Paris, 1994, p. 214
2 Idem
3Ibidem , pg. 44 , apud Stein Rokkan Citizens, elections, parties, New York, Oslo,
1970, pg 101-107)

Pentru Rokkan, clivajul religios este cel mai puternic, intrecand atat clivajul de clasa, cat si pe cel lingvistic.
Practic crestinii, indiferent de limba materna, de nationalitate sau conditie materiala se asociaza pentru un anume scop.
Clivajul centru periferie a determinat aparitia privilegiilor pentru elitele locale si expansiunea conceptului
de stat-natiune in detrimentul traditionalismului.
Importanta acestui tip de delimitare se manifesta in functie de capacitatea fondatoare a unui anumit stat.
Cu cat un stat se afla mai aproape de un centru economic, cu atat concurenta dintre regiuni va fi mai mare. Ca
atare, gradul de fragmentare va creste, iar crearea statului va fi determinate de un proces mai lent.
Clivajul centru-periferie a dus la formarea urmatoarelor tipuri de formatiuni politice:

1.

Partidele nationaliste sustineau ideea ca rolul Guvernului este deosebit de important atunci cand vine vorba
administrarea statului. Totodata, Guvernul ar fi garantul formei de organizare a statului, precum si a unitatii si
centralizarii.
2.
Partidele regionaliste apar de regula la periferia statelor. (exemplu Partidul National Roman din
Transilvania).
Ca observatie, Legea 14/2003 privind functionarea si organizarea partidelor politice impiedica formatiunile de acest
gen din Romania, de a fi regionale.

Clivajul rural-urban a determinat anumite disensiuni intre interesele economice ale industriasilor si interesele
economice ale taranilor agricultori, ceea ce pe cale de consecinta a condus catre o rupture intre sustinatorii libertatii
concuerntiale industrial si protectionismului agrar. Clivajul rural-urban a condus catre formarea urmatoarelor tipuri de
partide:
1.
Partidele rurale de regula sunt partide taranesti si devin importante in prima jumatate a secolului al xx-lea.

2.

In Romania, nu mai exista partide taranesti, desi conform statisticilor peste 35% dintre romani, traiesc la sat.
Partidele urbane apar ca reactive la cele rurale.
Revolutia industrial a determinat scaderea numarului persoanelor care lucrau in agricultura si a dus la dispartitia
partidelor agrare in Occident.
Clivajul angajati patroni a determinat izolarea de clasa. Pe acest fond apar :

1.

Partidele de angajati care se pot imparti in partide comuniste si socialiste. Totodata socialistii se divizeaza
dupa criteriul sustinerii revolutiei, social-democrati si socialisti mediteraneeni. Primii sustin revolutia, iar urmatorii
reforma.
Mitterand a sustinut ideea conform caruia clasa majoritara trebuia sa isi assume guvernarea, iar aceasta clasa era
alcatuita din muncitori.

2.

Partidele patronale sunt de regula conservatoare si patrimoniale sau liberale. Acestea sustin economia de
piata si principiile statului minimal.