Vitaminele si rolul lor �n organismele vii

� Vitamina A � Vitamina D � Vitamina B17

Timp de secole marinarii care plecau �n lungi calatorii aveau de �nfruntat nu
numai furiile naturii ci si o boala misterioasa, care le facea oasele casante,
gingiile s�nger�nde, totul culmin�nd - �n cazurile grave - cu moartea individului.
Aceasta boala este cunoscuta si astazi sub numele de scorbut.

A trecut multa vreme p�na sa se g�ndeasca cineva ca exista o legatura str�nsa

�ntre lipsa alimentelor proaspete si aparitia scorbutului, si abia �n 1747 s-a
demonstrat ca citricele previn aparitia acestei boli. �n anul 1928, un chimist a
identificat substanta activa din citrice (prezenta si �n alte fructe si legume
proaspete) responsabila de prevenirea si tratarea scorbutului. Aceasta substanta a
fost denumita vitamina C.

�n anul 1911 a fost descoperita, prin izolare din tar�tele de orez o substanta
care vindeca boala beri-beri, si care a fost numita vitamina, adica amina vitala,
indispensabila vietii. Era vorba de vitamina B1.

Vitaminele, �mpreuna cu enzimele si hormonii, se gasesc �n organism �n cantitate

mica si contribuie la reglarea proceselor metabolice. Pentru crestere si
dezvoltare, organismele vegetale si animale au nevoie - pe l�nga constituentii de
baza ai materiei vii (proteine, glucide, lipide) - de substante anorganice si de
substante organice cu rol functional, care sa stimuleze si sa regleze procesele
metabolice. Acestea sunt vitaminele si substantele minerale, care mai poarta
denumirea de micronutrienti.

Lipsa vitaminelor din alimentatie provoaca tulburari grave ale organismului,

numite boli de carenta. Lipsa totala a unei vitamine se numeste avitaminoza si
poate duce la moartea animalului respectiv. De cele mai multe ori, apare o lipsa
partiala a vitaminelor, cunoscuta sub numele de hipovitaminoza, iar tulburarile
metabolice �n acest caz sunt mai putin grave.

Excesul de vitamine �n alimentatie poate duce la hipervitaminoze, care se

manifesta, de asemenea, prin aparitia unor dezechilibre �n desfasurarea proceselor
metabolice.
Prin aport vitaminic corect �n alimentatie, starea carentiala se elimina.

�n evolutia hipovitaminozelor si a avitaminozelor, la �nceput se observa anumite

tulburari generale, cum ar fi lipsa poftei de m�ncare, slabirea activitatii fizice
si intelectuale, scaderea �n greutate, oprirea cresterii la organismele tinere,
stare de moleseala si inactivitate. Dupa acest stadiu initial, boala capata un
caracter specific, determinat de felul vitaminelor deficitare.

Pentru a preveni dereglarile metabolice determinate de lipsa unor vitamine din

hrana, alimentatia trebuie sa fie c�t mai echilibrata si sa cuprinda toate
principiile alimentare. Vitaminele sunt sintetizate de plante si numai �n foarte
mica masura de organismele animale. Animalele �si procura vitaminele din hrana,
fie ca atare, fie sub forma de precursori de vitamine (provitamine) care se
transforma ulterior �n organism �n vitamine.

Exista 13 vitamine. Patru dintre ele - vitaminele A, D, E si K - sunt depozitate

�n tesuturile grase din organism (sunt asa-numitele vitamine liposolubile). Noua
vitamine sunt solubile �n apa (hidrosolubile) si sunt depozitate �n organismul
animal �n cantitati extrem de mici. Acestea sunt vitamina C si cele opt vitamine
din grupul B: tiamina (B1), riboflavina (B2), niacina (B3), piridoxina (B6),
acidul pantotenic (B5), cobalamina (B12), biotina si acidul folic (B9).

�n cantitati mici, vitaminele sunt necesare pentru un proces normal de crestere,

digestie, �ndeplinirea functiilor cerebrale si rezistenta la infectii. �n
circuitul sanguin trebuie sa existe �n permanenta o cantitate optima de vitamine.

Excesul de vitamine hidrosolubile se elimina prin urina, iar cel de vitamine

liposolubile se depoziteaza �n tesuturi (ficat sau tesutul adipos). Deoarece sunt
depozitate si nu eliminate, ele pot deveni toxice. Organismul uman este sensibil
mai ales la excesul de vitamine A si D.

Vitamina A
Mai este cunoscuta si sub numele de retinol, vitamina antixeroftalmica sau
vitamina cresterii. �n stare pura se prezinta sub forma de ulei (vit. A2) sau
cristale (vit. A1) de culoare galbena
Este extrem de sensibila la lumina, �n special radiatii ultraviolete. �n plante se
afla sub forma de provitamine A - carotenoidele, dintre care cel mai cunoscut este
beta-carotenul. La nivelul ficatului si intestinului acestea sunt transformate �n
retinoli.

Beta-carotenul se gaseste �n toate legumele si fructele, dar �n cantitate mai mare

se afla �n morcov, spanac, urzici, varza, macese, rosii, citrice, catina, pepeni,
porumb etc. Vitamina A se gaseste ca atare �n uleiul de peste, ficat, lapte,
galbenusul de ou, unt.

Vitaminele A au un rol important �n cresterea organismelor tinere, �n protejarea

mucoaselor si epiteliilor si �n procesul vederii. Carenta de vitamina A se
manifesta prin dereglari ale tesutului epitelial, pielea devine uscata si
cornoasa, se produc tulburari oculare, care �n cazul carentelor grave duc la
aparitia xeroftalmiei (orbul gainilor).

Beta-carotenul este un colorant natural netoxic, care se foloseste �n industria

alimentara, farmaceutica, medicina, cosmetica si �n hrana animalelor.

Cantitatea zilnica necesara de beta-caroten este de 5000 - 8000 UI.

Hipervitaminozele A provoaca fenomene toxice si fragilitate.

Vitamina D
Sunt vitamine liposolubile. Se gasesc �n alimente, at�t �n stare libera c�t si sub
forma de provitamine (sub forma de steroli). Se cunosc mai multe vitamine D,
notate D2 - D7. Vitaminele D nu pot fi sintetizate de organismul animal.
Transformarea provitaminelor D �n vitamine D se face sub actiunea energiei solare,
a radiatiilor ultraviolete. La mamifere si pasari, vitaminele D se formeaza �n
piele, blana si pene. La om vitamina D3 se formeaza �n cantitate mai mare �n
piele.

Vitaminele D sunt substante rezistente la temperatura. �n cantitate mai mare se

gasesc �n uleiul de peste, ficat, unt, oua, lapte, piele, drojdie de bere etc.
Cele mai mari cantitati de vitamina D se gasesc �n uleiul de ficat de peste si �n
grasimea subcutanata. Produsele vegetale sunt sarace �n vitamina D cu exceptia
unor ciuperci si a boabelor de cacao.

Vitaminele D au un rol fiziologic foarte important. Ele favorizeaza absorbtia

calciului si a fosforului si formarea sistemului osos. Rolul fundamental al
vitaminei D consta �n reglarea metabolismului calciului si a fosforului �n
procesul de osificare.
�n avitaminoze D apare rahitismul la copii si osteomalacia (demineralizarea) la
adulti. Vitaminele D se mai numesc si antirahitice deoarece previn si vindeca
rahitismul. Osteomalacia se manifesta la adulti prin demineralizarea si �nmuierea
oaselor, micsorarea �n volum si deformarea lor. Osteoporoza se caracterizeaza prin
rarefierea oaselor. Vitaminele D influenteaza favorabil metabolismul lipidelor si
acumularea acidului citric �n s�nge, care are rol �nsemnat �n procesul de
osificare.

Excesul de vitamine D duce la demineralizarea oaselor si la aparitia calculilor

(renali, hepatici etc.).

Necesarul zilnic de vitamina D pentru adulti este de 100 - 150 UI, iar la copii de
120 - 200 UI. Se recomanda ca �n cazul unor fracturi sau aparitiei unor tulburari
metabolice ale calciului si fosforului, sa se mareasca doza zilnica la 500 - 700
UI.

Vitamina B17
Nu, nu este vorba de binecunoscutul bombardier american! Este vorba despre o
vitamina, mai putin cunoscuta, dar foarte controversata �n lumea medicala. Dupa
ani de cercetari, biochimistul dr. Ernest Krebs a izolat, �n 1950, o noua vitamina
pe care a denumit-o B17 - cunoscuta si sub numele de amigdalina (sau laetrile).
Se face din ce �n ce mai auzita opinia conform careia cancerul ar fi o boala
cauzata de o deficienta nutritionala. Nu ar fi vorba despre o bacterie, un virus
sau o toxina misterioasa, ci pur si simplu despre absenta unei substante pe care
omul modern a eliminat-o din dieta sa: vitamina B17.

S�mburii de caise - pe care �i m�ncam cu mare placere c�nd eram copii - sunt cea
mai bogata sursa naturala de vitamina B17. �n general, semintele fructelor (mai
putin citricele) contin aceasta substanta, care le confera un gust amarui,
specific. Conform studiilor dr. Krebs, consumul zilnic a 7-10 s�mburi de caise
previne aparitia cancerului.

Amigdalina este alcatuita din doua molecule de glucoza, o molecula de acid

cianhidric (compus anti-neoplastic) si o molecula de benzaldehida (analgezic).
Comercial, amigdalina (vitamina B17) se prepara din s�mburii de caise.

Tratamentul, considerat �n prezent neconventional, consta �n injectarea

intravenoasa a unor doze de amigdalina timp de doua-trei saptam�ni, urmat de doze
orale, pentru mentinere.

Aceasta metoda nu este acceptata de medicina "ortodoxa", care reclama lipsa unor
dovezi concrete legate de proprietatile vitaminei B17 de prevenire si vindecare a
cancerului. �nsasi �ncadrarea amigdalinei ca ?vitamina? este contestata.

Studiile sponsorizate de Institutul National al Cancerului nu au putut pune �n

evidenta proprietatile terapeutice ale amigdalinei sintetizate din s�mburii de
caisa �n vindecarea cancerului. �n plus, au fost �nregistrate cazuri de deces prin
otravire cu cianura �n urma unor doze orale de amigdalina.

Adeptii terapiei neconventionale (pro-amigdalina) declara ca exista dovezi �n

sprijinul tratamentului cu amigdalina, dar ca ele nu sunt luate �n considerare,
din motive financiar-politice: companiile farmaceutice multinationale nu sunt
interesate de promovarea acestui tratament, ele neav�nd nici un drept (brevet,
patent) asupra vitaminei B17.

Tratamentul cancerului cu vitamina B17 este ilegal �n SUA - pacientii suferinzi de

cancer care-si pun sperante �n aceasta metoda trebuind sa urmeze tratamentul
specific la clinici din alte tari: Australia, Germania, Belgia, Anglia, Grecia,
Israel, Italia, Mexic, Peru, Spania, Elvetia etc. Costul unui asfel de tratament
variaza �ntre 2000 si 5000 USD pe saptam�na...

P�na ce medicina moderna va proba eficienta sau ineficienta acestui tratament,

un ... s�mbure de adevar exista.

Amigdalina era cunoscuta cu mii de ani �n urma, �n China si Egiptul antic, fiind
extrasa din migdale amare (de unde vine si denumirea). Un papirus egiptean, vechi
de peste 5000 de ani, mentioneaza utilizarea "aqua amigdalorum" �n tratamentul
unor tumori ale pielii. Grecii si romanii s-au folosit, la r�ndul lor, de
proprietatile terapeutice ale amigdalinei. De asemenea, numeroase triburi de
indieni (Navajo, Karakorum etc) consuma frecvent bauturi preparate din s�mburi de
fructe, bogate �n amigdalina ? �n r�ndul acestora ne�nregistr�ndu-se nici un caz
de cancer.