Scop si domeniu de aplicare

Duritatea reprezinta capacitatea unui corp de a se opune tendintei de distrugere a straturilor

superficiale de catre un alt corp, care actioneaza asupra sa cu presiuni localizate pe arii foarte reduse
si care nu capata deformatii permanente.
Duritatea unui corp se apreciaza prin valoarea unor caracteristici conventionale, obtinute n
urma unor ncercari nedistructive. Avantajele acestor ncercari sunt: se pot executa direct asupra
pieselor finite, aparatele au o productivitate ridicata, sunt amplasate direct n atelier si nu necesita
un personal de nalta calificare.
Clasificarea metodelor de ncercare la duritate se face considernd drept criteriu modul n
care are loc actiunea de distrugere a straturilor superficiale. Din acest punct de vedere, metodele de
ncercare sunt:
- cu aplicare statica a sarcinii (prin zgriere, prin imprimare, prin pendulare, prin rulare);
- cu aplicare dinamica a sarcinii, care la rndul lor, pot fi: dinamico-elastice si dinamicoplastice.
Cele mai raspndite metode sunt cele cu aplicare statica a sarcinii, prin imprimarea unui
penetrator, avnd o anumita forma, pe suprafata piesei de ncercat. Duritatea se exprima printr-o
cifra dependenta de marimea amprentei (urma remanenta lasata de penetrator pe suprafata piesei).
Duritatea este proprietatea materialelor de a se opune ptrunderii n suprafaa lor a unor
corpuri dure care tind s le deformeze suprafaa. Din punct de vedere tehnic, cea mai importanta
metoda de masurare a duritatii metalelor este cea de patrundere (amprenta).
ncercrile de duritate prin patrundere constau n general n apsarea pe suprafaa probei de
ncercat a unui corp dur, un penetrator cu geometrie cunoscut cu o for determinat i un timp
determinat i msurarea unei dimensiuni caracteristice a amprentei. n funcie de modul de aplicare
a forei ncercrile pot fi: statice dac fora se aplic lent, cu vitez mic; dinamice dac fora de
apsare se aplic violent, cu vitez mare, prin lovire.

Documente de referin.

- STAS 492/1 :1985 Incercarea de duritate VICKERS (aflat n concordan cu standardele

internaionale ISO 409/1 i ISO 6507/1)

DURITATEA= rezistena opus de un material solid unei aciuni de ptrundere mecanic a

unui corp mai dur din exterior.
HV= Duritatea Vickers
PENETRATOR= corpul cu form precis (diamant cu baza patrata) cu care este ncercat
proba.
PROBA= pies nefuncional realizat din acelai material ca al piesei ce va fi fabricat,
necesar pentru efectuarea diferitelor ncercri.
F= fora de apsare.
S= aria suprafetei laterale, a urmei remanente produse de penetrator, urma fiind considerata
ca o piramida dreapta, cu baza patrata cu diagonala d

Principii teoretice

Metoda Vickers se aseamana in principiu cu metoda Brinell, constand in (fig. 2) apasarea pe

suprafata piesei de incercat, cu o sarcina prescrisa F, un timp dat, a unui penetrator piramidal drept,
din diamant cu baza patrata, avand unghiul diedru la varf, intre fetele laterale opuse de 1360 si
masurarea diagonalelor d1 si d2 ale urmei lasate, pe suprafata incercata, dupa indepartarea sarcinii.

Fig. 2 Schema incercarii duritatii prin metoda Vickers

Duritatea Vickers simbolizata cu HV, se defineste prin raportul fortei de incercare, aplicata
penetratorului, la aria suprafetei laterale, a urmei remanente produse de penetrator, urma fiind
considerata ca o piramida dreapta, cu baza patrata cu diagonala d, unde:

d=

d1 + d 2
2

avand acelasi unghi la varf ca si penetratorul.

Cu toate ca este metoda cu cel mai larg interval de masurare, putand fi folosita aproape
universal, metoda Vickers nu este asa de frecvent folosita ca metoda Brinell.
Unghiul de 1360 intre doua fete opuse la varful penetratorului a fost astfel ales, pentru a se
stabili o legatura cu duritatea Brinell. Intervalul diametrelor urmelor Brinell fiind stabilit la valori
cuprinse intre 0,240 si 0,6 D, valoarea medie este 0,42 D. Ori piramida cu unghiul intre fetele opuse
se 1360 are fetele tangente la o bila de diametru D, dupa un cerc avand diametrul do = 0,42 D
Notand cu F sarcina de incercare si cu S aria suprafetei laterale a piramidei cu diagonala d se
obtine pentru duritatea Vickers expresia:

HV =

1 F
1
=

gn S
gn

F
1 F
= 1,8544
2
2
g
d
d
n
136 0
2 sin
2

gn acceleratia gravitatiei, valoare normala

Aceasta metoda se aplica in intervalul cuprins intre 4,95 HV5 si 2964 HV. Adancimea de
penetrare a piramidei Vickers fiind numai 1/7 d, metoda se preteaza si pentru incercarea duritatii
pieselor subtiri a straturilor tratate termic, depuse galvanic, etc. Urmele fiind foarte mici se
determina duritatea locala.
Pentru determinarea duritatii prin metoda Vickers se executa cel putin trei urme.
Din motive practice STAS-ul 492/1 85 recomanda pentru sarcinile de apasare valorile: 5;
10; 20; 30; 50 si 100 kgf, iar pentru timpii de mentinere a sarcinii valorile: 1015 s pentru otel;
3055 s pentru metale si aliaje neferoase.
Duritatea Vickers se noteaza cu simbolul HV urmat de un indice care reprezinta sarcina de
incarcare in kgf, cand aceasta difera de 294 N si separat printr-o linie oblica de un indice care

reprezinta durata de mentinere a sarcinii in secunde, daca aceasta difera de durata normala de
mentinere (1015 s); se exemplu: 450 HV 10 respectiv, 450 HV 100/30.
In practica se masoara lungimea diagonalei cu ajutorul unui microscop de masurare sau cu
un proiector, iar valoarea corespunzatoare a duritatii se citeste direct din tabelele anexate aparatului.
La incercarea Vickers, folosind penetratoare cu unghiuri identice la varf, se obtin urme
geometric identice oricare ar fi forta de incercare si, ca urmare, se poate spune ca duritatea este
independenta de marimea sarcinii. Cu toate acestea, din motive practice, anumite standarde au
prescris diferite sarcini discrete si, din acest punct de vedere, au clasificat incercarile Vickers in:
incercari normale de duritate Vickers, incercari de duritate Vickers cu sarcini mici, incercari de
duritate Vickers cu microsarcini (microduritate Vickers).

Materiale i aparatur

Aparatul prezentat n figura 3 este susinut de o coloan 1, montat pe o plac de baz 2,

care cuprinde i masa aparatului.
n funcie de mrimea piesei de ncercat, aparatul poate fi deplasat pe coloan i fixat prin
strngere cu ajutorul toii de mn 9. Sarcina se realizeaz cu ajutorul manetei 5. La coborrea
acesteia, penetratorul 3 care este sprijinit n partea superioar cu un arc elicoidal se aeaz pe
suprafaa piesei de ncercat. Continund coborrea manetei, aceasta va aciona, prin intermediul
unei piese n partea superioar a arcului tratat din interiorul cilindrului, exercitnd fora de
ncercare care devine nominal n poziia atingerii conului de protecie 4. Dup realizarea urmei,
aparatul se rotete n jurul coloanei astfel nct deasupra urmei s ajung microscopul de msurare
cu ocularul 6 i micrometrul ocular 7. Urma este iluminat de becul 8 alimentat printr-un
transformator nglobat n aparat. Cursa de rotire este reglat astfel nct urma s ajung n centrul
cmpului vizual al microscopului. Valoarea diviziunii micrometrului ocular este de 1m.
Pregtirea suprafeelor pieselor de ncercare trebuie s fie fcut cu o deosebit atenie
folosind, n general, tehnica pregtirii probelor metalografice. Se va evita ca n timpul pregtirii s
apar modificri structurale generate de nclziri i ecruisri. Dup prelucrarea suprafeei, n cazul
determinrii de microduritate, se poate face i un tratament cu reactivi pentru evitarea structurii
metalografice.
Piesa sau proba de incercat trebuie sa fie curata si lipsita de oxizi in zona de incercare.
Rugozitatea suprafetei va fi Ra = 0,4. Grosimea piesei (a) sau a stratului va fi minim 1,5 d in cazul
metalelor si aliajelor feroase dure si de minim 3 d in cazul metalelor si aliajelor neferoase moi.
Modul de prelucrare a suprafetei de incercat nu trebuie sa modifice structura straturilor superficiale.

Incercarea se executa pe un aparat de tip portabil cu sarcini de incercare de 10 si 30 kgf.

Microscopul mareste amprenta de 150 ori iar micrometrul permite masurarea cu precizie de
0,001 mm. O rotatie a surubului micrometric ce reprezinta 100 diviziuni deplaseaza diafragma pe
imaginea obiectivului cu 0,1 mm. Erorile ce pot apare sunt determinate: fie de asezarea incorecta a
probei, fie de masurarea incorecta a diagonalelor urmei.