Jacques

Lumea-ntreag
E-o scen i toi oamenii-s actori.
Rsar i pier, cu rndul, fiecare:
Mai multe roluri joac omu-n via,
Iar actele sunt cele apte vrste.
nti e prunc: n braele ddacii
Scncete,ip i nu-i afl loc.
colar apoi, cu un ghiozdan n mn
i faa fraged ca zorii zilei,
Trndu-se spre coal-ncet, ca melcul.
Pe urm-ndrgostit, suflnd,ncins
Ca un cuptor, slvind, cu glasul stins,
Sprncenele-mbinate-ale iubitei.
Soldat, pe urm, suduind amarnic,
Brbos i mustcios ca leopardul,
Bnuitor mereu c-i caui price,
i gata s se-ncaiere oricnd,
Dnd buzna, pn-n gurile de tun,
S-nhae bicua de spun
A gloriei; judector apoi
Cu pntec rotofei, mai mare dragul,

Plin de claponi, i barba rotunjit

Cu ngrijire ,vorba neleapt,
Ochii-ncruntai, aa i joac rolul.
Ciorapi de ln poart-n vrsta-a asea
Papuci i ochelari pe nas, ndragi
Pstrai din tinereea lui cu grij,
n care decrnatele-i picioare
Plutesc ca-n nouri; brbtescu-i glas
Piigiat e iar, ca de copil,
Parc-ar sufla n foale i n fluier.
n scena cea din urm care-ncheie
Peripeiile acestui basm,
E prun din nou, nimic nu ine minte,
Dini n-are, n-are ochi, nici gust-nimic.