Sunteți pe pagina 1din 20

REUMATOLOGIE

1.
1.1.

Poliartrita reumatoida (PR) etiopatogenie

PR este o afectiune inflamatorie cronica, recurenta, o boala sistemica, caracterizata de o


inflamatie a sinovialei articulare. Apare in special la
femei de 4-8 ori mai des decat la barbati, in special in decada a IV-a si a V-a.
Cauza bolii este necunoscuta, se considera ca suferinta are o etiologie polifactoriala, terenul
jucand un rol important
a) Factori infectiosi:
Bacterii
Virusuri (Ebstein-Barr)
Fungi
b) factori genetici anumite reumatisme apar preponderant in aceleasi familii sau colectivitati
c) legate de menopauza/andropauza

1.2.

Poliartrita reumatoida tablou clinic, manifestari extra


articulare
Boala are un caracter progresiv. Apar leziuni articulare la nivel de sinoviala, de cartilaj si os.
Factorii declansatori pot fi expunerea preungita la frig, umezeala, intuneric, menopauza ori , cel
mai adesea la femei, trauma psihica.
Simptome:
1. Boala simetrica
2. Centripetal (de la falanga distala)
3. Apare ca o redoare articulara mai ales matinala, care la inceput dureaza intre 20-60 min
4. Apare oboseala (indiferent de nr.orelor de odihna)
5. Apar tumefactii, deformari, umflaturi ale articulatilor (in general ale articulatiilor mici,
interfalangiene)
Manifestari extraarticulare:
Noduli reumatoizi (mai ales la nivelul cotului) de consistenta medie. Aceste nodozitati apar si
intern la nivelul
pleurei si pericardului
Vasculite (inflamatii ale vaselor, capilarelor, venelor)
Modificari musculare - atrofii

1. 3. Poliartrita reumatoida principalele obiective si reperele


generale ale kinetoterapiei
Obiectivele kinetoterapiei sunt:
1.Realiniamentul segmentelor si corectarea axelor articulare
2.Mentinerea sau cresterea mobilitatii articulare
3.Mentinerea sau cresterea fortei si rezistentei musculare
Tratamentul trebuie individualizat si permanent adaptat bolii
Sfaturi:
- In fazele hiperacute sa se faca repaus articular
- Mobilizarile articulatiilor se fac la limita amplitudinii functionale
- Kinetoterapia sa evite durerea si disconfortul articular (atat in timpul ei cat si dupa)

1.4. Poliartrita reumatoida mentinerea sau cresterea fortei si


rezistentei musculare
Pentru mentinerea / cresterea fortei musculare, se va acorda o atentie deosebita muschilor:
1. Extensori ai degetelor- pentru deviatia cubitala a mainii;
2. Flexorul superficial al degetelor pentru devierea in gat de lebada;
3. Flexorul profund al degetelor pentru devierea in butoniera
4. Muschii interososi pentru impotenta functionala a mainii;
5. Musculatura extensoare a antebratului
6. Muculatura extensoare a coapsei si a gambei
7. Musculatura flexorilor degetelor de la picioare
Mersul este foarte important, el fiind o componenta psihica f. importanta
Cresterea rezistentei: se realizeaza prin exercitii active cu incarcatura f.mica, repetate de cat
mai multe ori posibil.

1.5. Poliartrita reumatoida stadializare


Stadiul I (precoce) lipseste orice modificare pe radiologie
- semne: poliartralgii dureri de articulatii
Stadiul II (moderat) apar modificari la radiologie,
- atrofia muschilor de langa articulatia respectiva
- apar leziuni extraarticulare (noduli, umflaturi sub piele)
Stadiul III (sever): - imaginea radiologica total modificata;
- atrofie totala a muschilor
- noduli generalizati
Stadiul IV (terminal):- apar toate modificarile de la stadiul III dar mai grave
- apar anchiloze osoase si fibroase
Criteriile de diagnostic pozitiv al PR, din care 4 sunt suficiente:
1. redoare matinala cu durata de 1 ora care sa dureze cel putin 2 luni

2. tumefierea a cel putin 3 articulatii (cel putin 2 luni)


3. tumefierea articulatiilor interfalanfiene sau metacarpofalangiene (cel putin 2 luni)
4. tumefiere simetrica
5. modificari radiologice
6. prezenta nodulilor reumatoizi
7. prezenta factorului reumatoid in ser

1.6. Poliartrita reumatoida obiective si tratamentul utilizat altul


decat kinetoterapie
Obiective:
1. Ameliorarea durerii
2. Reducerea inflamatiei
3. Oprirea evolutiei leziunilor osului si cartilajului
4. Prevenirea si corectarea deformatiilor (si a atrofiilor musculare)
5. Mentinerea / readaptarea la o viata normala cat mai activa
Tratamentul va fi:
medicamentos (antiinflamatoare),
fizical - fizioterapie cu aplicari de caldura locala (scade contractia musculara) sau gheata (in
faza acuta), HKT (mai ales dimineata), parafina,
perna electrica, saculeti cu sare (nu in fazele hiperacute si nu mai mult de 30 min), masajul
uscat, electroterapia
balneoterapie
terapia ocupationala
chirurgical

1.7. Poliartrita reumatoida tabloul clinic, manifestari articulare la


nivelul mainii.
Boala are un caracter progresiv. Apar leziuni articulare la nivel de sinoviala, de cartilaj si os.
Factorii declansatori pot fi expunerea preungita la frig, umezeala, intuneric, menopauza ori , cel
mai adesea la femei, trauma psihica.
Simptome:
1. Boala simetrica
2. Centripeta (de la falanga distala)
3. Apare ca o redoare articulara mai ales matinala, care la inceput dureaza intre 20-60 min
4. Apare oboseala (indiferent de nr.orelor de odihna)
5. Apar tumefactii, deformari, umflaturi ale articulatilor (in general ale articulatiilor mici,
interfalangiene)
Manifestari articulare:
La mana: devieri ale degetelor (deget in gat de lebada, in butoniera, police in Z sau mana in
carlig

1.8. Poliartrita reumatoida explorari paraclinice, sindromul


inflamator
In sindromul inflamator intalnim o alterare a starii generale (astenie, anorexie, febra, pierdere in
greutate) care se identifica de cele mai multe ori prin
analizele sangvine.
Avem o crestere a VSH-ului, prezenta proteinei C reactiva (infectii bacteriene), Fibrinogenului si
alfa-2-globulina.
In serul bolnavilor cu PR se pot intalni anticorpi antinucleari.
Se pot detecta o scadere a valorilor complementului seric in lichidul intraarticular
Analiza lichidului sinovial arata existenta unui exudat numarul de plachete si globule albe
crescut (mai ales
neutrofilele) si se micsoreaza dimensiunea globulelor rosii.
Prezenta factorului reumatoid
La radiografia osteoarticulara se observa :
Primele modificari radiografice apar la mana (apofiza stiloida ulnara, articulatiile MCF ale
degetelor 1,2,3 si articulatiile IF
proximale ale degetelor 2 si 3) si la picior
tumefierea partilor moi periarticulare
ingustarea spatiului articular prin deshidratarea si distrugerea cartilajului
osteoporoza subcondrala
eroziuni marginale indeosebi la extremitatilor distale ale metacarpienelor
deformari articulare cu dezaxarea oaselor componente
anchiloza
Simptomele inflamatiei se trateaza cu antiinflamatoare.

1.9. Poliartrita reumatoida realiniamentul segmentelor si


corectarea axelor articulare. Modalitati de realizare si problemele
specifice
Kinetoterapia continua, cu sau fara profesor, iar in cazuri grave pot fi ajutat cu atele si orteze.
Este de retinut ca aceste materiale ajutatoare sa fie folosite cu precautie
Avantajele ortezelor: - asigura o intindere musculara permanenta
- sunt suport pasiv ce preiau functia de sustinere
- se impiedica fixarea articulatiilor in pozitie vicioasa
- se evita microtraumatismele
Lucruri de evitat: - evitarea flexiei de genunchi si sold
- evitarea flexiei plantare cu membrul inferior in var si degetele flectate
- evitarea deviatiilor si dislocarii falangelor
- prevenirea blocarii cotului
- prevenirea blocarii umarului

1.10. Poliartrita reumatoida mentinerea sau cresterea mobilitatii


articulare, tipuri de exercitii
Datorita instalarii contracturii musculare in special pe flexori si abductori, mentinerea / cresterea
mobilitatii articulare se face prin:
1. mobilizari pasive, mai ales in perioadele de durere mare. Ideal e sa se faca in apa calduta si
sa nu se faca prea mult (pana la 5-6
repetari);
2. mobilizari asistate (semiactive, active-ajutate). Se fac tot in apa calda sau cu evitarea cat mai
mult a gravitatiei (scripeti sau
alunecari pe suprafete plane);
3. mobilizari active se executa lent, pe toate directiile de miscare si se fac individualizat.

1.11. Poliartrita reumatoida si terapia ocupationala


Ergoterapia specifica - cuprinde activitati care se adreseaza articulatiilor bolnave
Ergoterapia globala sau nespecifica cuprinde activitati care se adreseaza organismului in
general sau articulatiilor nebolnave
Exemple de activitati:
- diverse activitati personale: tesut, impletit, modelat, dactilografiat, desenat, manuirea
marionetelor,
gravatul (intre 2-6 ore/zi)
- activitati cotidiene: spalatul vaselor (cu apa calda), spalatul rufelor, spalatul geamurilor,
stergerea
prafului, curatatul si tocatul zarzavatului
- pentru tineri: sport recreativ: unele jocuri cu mingea, tintar, popice, biliard, tenis de masa, jocul
de table
sau dame
Aceste activitati nu trebuie sa determine dureri si oboseala marcata musculo-articulara. La
aparitia acestora, activitatea fizica va fi oprita si
bolnavul se va odihni pana la disparitia fenomenelor

2.
2.1. Spondilita anchilopoetica etiopatogenie
SA este un proces de inflamare a articulatiilor vertebrelor si articulatiilor bazinului, soldului,
genunchiului
Aceasta inflamare produce durere, intepenire (treptat poate duce la o intepenire completa a
coloanei vertebrale). Este o afectiune reumatica.
- Forma de reumatism inflamator cronic,
- Afectiunea apare in general la persoane cu varsta cuprinsa intre 15 si 35 de ani
si e mai des intalnita la barbati decat la femei ..
Etiopatogenie:
Cauzele sunt necunoscute
Factorii genetici 90-95% din pacienti au avut pe diverse grade rude cu SA.
Distributia geografica a bolii. Astfel, boala este mai rara la negri si japonezi (1-4%).
In Romania intre 5-8% din populatie risca sa se imbolnaveasca.
Factorii de mediu toxici;
Infectiile. (- infectiile urinare; - infectiile pulmonare; - infectiile intestinale)

2.2. Spondilita anchilopoetica tablou clinic la debut


Evolutia bolii parcurge trei etape:
- faza precoce,
- de debut; perioada de stare;
- perioada terminala.
La inceput, bolnavii prezinta urmatoarele simptome:
- Durere lombara sau fesiera, expresie a afectarii articulatiei sacroiliace, in special la
tineri sub 40 de ani- (80% din cazuri).
- Durere de cauza inflamatorie, cu debut insidios, persistenta, cu o durata de cel putin
3 luni, recidivanta. Durerea apare de regula in partea a doua a noptii si se insoteste
de redoare matinala, care dispare dupa exercitiu fizic dar se accentueaza dupa
repaus prelungit;
- Anorexie, febra, scadere ponderala, transpiratii nocturne, adinamism si impotent
sexuala

2.3. Spondilita anchilopoetica tablou clinic in perioada de stare si


examenul obiectiv, enumerarea manifestarilor articulare si
extrarticulare
In perioada de stare, tabloul manifestarilor clinice se agraveaza:
Inflamatia articulara a fost inlocuita cu fibroza si formare de os,
- coloana se rigidizeaza iar curbura lombara se sterge, iar durerea determina o
flexie a soldurilor
- limitarea anteflexiei lombare se poate evalua prin masurarea indicelui deget-sol sau
prin manevra Schober, unde distanta masurata va fi sub 4 cm;;
- flexia laterala de asemenea este limitata si dureroasa
- durere la percutia si miscarea coloanei vertebrale;
Limitarea miscarilor articulatiei sacroiliace
- sensibilitatea articulatiei se examineaza direct, prin aplicarea de manevre si presiuni la
nivelul articulatiei, direct pe creasta iliaca sau pe sacru;
- durere la torsiunea articulatiilor sacroiliace
Afectarea coloanei cervicale determina o cifozare a acesteia:
- se pune in evidenta prin masurarea indiciilor barbie-stern, occiput-perete, tragus-acromion
sunt prinse si articulatiile costo-vertebrale, determinand dureri toracice cat si
reducerea expansiunii toracice :
- intre expirul fortat si inspirul fortat, expansiunea toracelui scade sub 5 cm;
determina o respiratie de tip abdominal (abdomenul pacientului este protuberant);
Boala progreseaza in puseuri, in urma carora se depune fibrina determinand fibroza si anchiloza
articulatiilor
Tardiv pot aprea:
prinderea articulaiilor periferice,
rigiditatea coloanei vertebrale, cu afectarea funciei respiratorii,
manifestri extraarticulare: oculare, intestinale, cutanate)
-insuficienta aortica si tulburari de conducere atrioventriculare
- fibroza pulmonara localizata mai ales la nivelul lobului superior, hemoptizii;
- manifestari renale
- manifestari neurologice ca urmare a unor compresii radiculare sau medulare prin
subluxatii si fracture vertebrale si sindrom coada de cal

2.4 Spondilita anchilopoetica stadializare in functie de


capacitatea restanta functionala
Capacitatea functionala restanta a bolnavilor sta la baza unor incadrari in clase de invaliditate,
catalogari destul de largi dar care permit rapid o orientare asupra posibilitatilor sociale si
profesionale ale pacientilor:
Clasa I capacitate functionala completa
- are posibilitatea de a exercita normal profesia
Clasa II - capacitate relativ normala (redusa);
- durere si redoare articulara
Clasa III - capacitate functionala limitata;
- scadere marcata a profesiunii
Calsa IV - infirmitate importanta, ajungand chiar la imobilizarea la pat sau in fotoliu;
- profesia imposibil de executat (nu se poate ocupa nici de propria ingrijire
sau o face cu dificultate sau partial)

2.5. Spondilita anchilopoetica obiectivele kinetoterapiei


Obiectivele kinetoterapiei in SA:
1) evitarea sau limitarea deformarilor;
2) evitarea sau limitarea extinderii redorilor sau anchilozelor;
3) mentinerea unui bun tonus muscular al erectorilor paravertebrali ai trunchiului;
4) asigurarea ventilatiei pulmonare;
5) imbunatatirea tonusului neuro-psihic

2.6. Spondilita anchilopoetica kinetoterapie , obiective si metode


Alaturi de medicatia antiinflamatoare, kinetoterapia reprezinta metoda terapeutica care trebuie sa
constituie permanena asistentei in SA.
Obiectivele kinetoterapiei in SA si metode folosite:
1 )evitarea sau limitarea deformarilor, a deposturarilor coloanei si eventual al soldurilor,
prin:
a) adaptarea unor posturi corecte in activitatile zilnice:
- sedere pe un scaun cu spatar inalt care sa realizeze un contact permanent al spatelui cu
spatarul si cu o
pernuta la nivelul lombei;
- odihna sau dormitul pe un pat tare, fara perna sub cap, cu soldurile intinse si o pernuta sub
lombe;
- masa de lucru sa fie la nivelul pieptului, antebratele pe masa
- evitarea unei sederi prelungite pe fotoliu sau scaun

- in ortostatism trebuie mentinuta o pozitie perfect erecta care sa asigure o distanta maxima intre
xifoid si
pube
b) posturi corective:
DD pe pat tare, cu o perna mica sub coloana dorsala, mainile sub ceafa, coatele sa atinga
patul;
DD pe pat tare, cu o perna mica sub coloana dorso-lombara, 2 saci cu nisip pe fata anterioara a
umerilor si alti 2 saci pe genunchi;
DV pozitia sfinxului
c) Exercitii corectoare si de constientizare posturala
2) evitarea sau limitarea extinderii redorilor sau anchilozelor;
exercitii active pentru mentinerea sau recapatarea supletii articulare
Exercitii de asuplizare a articulatiilor scapulo-humerale (exercitii cu bastonul)
Exercitii de stretching pentru coloana vertebrala, articulatiile scapulohumerale, articulatiile
coxofemurale
Hidrokinetoteapie 30-40 min/zi (apa calda avand un efect sedativ, antalgic si decontracturant si
faciliteaza miscarea descarcand
articulatile cu 80-90%)
Sporturi: inot, polo, volei, baschet, handbal, tenis de camp
3) mentinerea unui bun tonus muscular al erectorilor paravertebrali ai trunchiului;
exercitii active (rezistenta fiind greutatea membrelor superioare, greutatea trunghiului sau a
membrelor inferioare care efectueaza
miscarea contra gravitatiei) pentru tonifierea extensorilor coloanei vertebrale, a musculaturii
abdominale, a ischiogambierilor si a
fesierilor
6) asigurarea ventilatiei pulmonare
Se realizeaza prin reeducarea respiratiei, si anume prin exercitii de gimnastica corectiva
posturala pe inspir si expir in prima faza a SA si prin
exercitii de gimnastica respiratorie in faza cronica .
Gimnastica respiratorie cuprinde urmatoarele tipuri de exercitii:
dirijarea aerului la nivelul cailor superioare prin utilizarea rezistentelor la nivelul nasului in inspir:
cantatul, pronuntarea cantata a unor silabe repetate pe un expir cat mai lung
exercitii de tonifiere a musculaturii abdominale
exerciti de antrenare a diafragmului
7) imbunatatirea tonusului neuro-psihic

2.7. Spondilita anchilopoetica modalitati de corectare a


posturilor si aliniamentul corpului
d) adaptarea unor posturi corecte in activitatile zilnice:
- sedere pe un scaun cu spatar inalt care sa realizeze un contact permanent al spatelui cu
spatarul si cu o pernuta la nivelul lombei;
- odihna sau dormitul pe un pat tare, fara perna sub cap, cu soldurile intinse si o pernuta sub
lombe;
- masa de lucru sa fie la nivelul pieptului, antebratele pe masa
- evitarea unei sederi prelungite pe fotoliu sau scaun
- in ortostatism trebuie mentuinuta o pozitie perfect erecta care sa asigure o distanta maxima
intre xifoid si pube
e) posturi corective:
DD pe pat tare, cu o perna mica sub coloana dorsala, mainile sub ceafa, coatele sa atinga
patul;
DD pe pat tare, cu o perna mica sub coloana dorso-lombara, 2 saci cu nisip pe fata anterioara a
umerilor si alti 2 saci pe genunchi;
DV pozitia sfinxului
f) Exercitii corectoare si de constientizare posturala

2.8. Spondilita anchilopoetica mentinerea si corectarea mobilitatii


articulare (tipuri de ex in general, nu exemplificari)
Exercitii active care implica miscari la nivelul coloanei vertebrale si a centurii: flexie/extensie,
lateralitate dr/stg, flexii/extensii cu rotari
stg/dr, exercitii atarnat la spalier, din patrupedie, din decubit dorsal, decubit lateral, asezat;
Exercitii de asuplizare a articulatiilor scapulo-humerale (exercitii cu bastonul)
Exercitii de stretching pentru coloana vertebrala, articulatiile scapulohumerale, articulatiile
coxofemurale
Toate exercitiile se executa cu supravegherea respiratiei
Hidrokinetoteapie 30-40 min/zi (apa calda avand un efect sedativ, antalgic si decontracturant si
faciliteaza miscarea descarcand articulatile cu 80-90%)
Sporturi: inot, polo, volei, baschet, handbal, tenis de camp

2.9. Spondilita anchilopoetica mentinerea si corectarea tonusului


muscular, tipuri de exercitii
Principalele grupe care vor fi obiectivul cresterii fortei musculare sunt erectorii trunchiului si ai
capului, musculatura abdominala, ischiogambierii,
fesierii mari si psoasiliacul. Toniferea psoasiliacului se va face la lungimea lui maxima, deoarece
retractura lui ajuta la flexumul de sold, iar slabiciunea
lui ajuta delordozarea, ambele situatii trebuind combatute in SA.
Alungirea muschilor scurtati se face prin contractii si relaxari succesive, practicate la nivelul de
ntindere maxima a muschiului. n acest mod se mentine
si un tonus muscular bun, prevenindu-se atrofiile musculare.
Pentru inceput vor fi executate exercitii izometrice;
Apoi se pot folosi exercitiile dinamice libere

2.10. Spondilita anchilopoetica si gimnastica resp. corectiva


Gimnastica respiratorie corectiva se va face in functie de faza in care este boala, astfel:
In I faza , cand coloana vertebrala si articulatiile costale nu au fost inca blocate de evolutia bolii
se va pune accentul pe gimnastica corectiva
respiratorie si pe reeducarea respiratiei toracale. Gimnastica corectiva se suprapune cu
exercitiile de asuplizare articulara (prin stretching) si
posturare.
In faza a II-a (cronica), dupa instalarea anchilozelor coloanei toracale, se vor aplica exercitii de
reeducare a respiratiei abdominale.
Gimnastica respiratorie va urmari:
1) dirijarea aerului la nivelul cailor superioare prin utilizarea rezistentelor la nivelul nasului in
inspir:
inspir pe o nara, cealalta fiind presata cu degetul, si expir pe ambele;
inspiruri sacadate ca in mirositul florilor sau adulmecatul cainelui;
inspir pe nas, cu batai ritmice ale aripilor nasului (comprimarea lor)
2) Cantatul, pronuntarea cantata a unor silabe repetate pe un expir cat mai lung (hom, hom,
hom...., sau mom, mom, mom...). apoi se trece la
cantarea catorva fraze muzicale crescandu-se treptat durata.
3) Exercitii de tonifiere a musculaturii abdominale (a dreptilor abdominali prin izometrie
atenta, a transversului abdominal prin plasarea unei
greutati pe abdomen sau prin suctiuni si relaxari repetate ale abdomenului efectuate din
patrupedie)
4) Exerciti de antrenare a diafragmului prin posturare in pozitie Trendelenburg cu o greutate
pe abdomen (2-10 kg), sau suflatul printr-un tub
intr-un borcan cu apa, continuu, pentru a produce bule de aer fara intermitente

2.11. Spondilita anchilopoetica si terapia ocupationala


In cadrul terapiei ocupationale intra activitatile profesionale si sportul.
1) Activitatile profesionale: poate profesa munci fizice dintre cele mai diverse, exceptie facand
muncile care incarca coloana sau cele care se
desfasoara in conditii de mediu reumatogene (frig umed, curenti de aer rece).
Conditie: mentinerea unei pozitii corecte a coloanei in timpul muncii (se se evite pozitia cifotica
fixa prelungita mai ales din sezand). Daca sunt
afectate si articulatiile periferice (mai ales soldurile), pozitia ortostatica este singura permisa.
2) Sporturile, recomandate: inotul (bras, fluture, crawl). Voleiul, baschetul, badmintonul, tenisul
de camp, trasul cu arcul, handbalul, schiul fond.
Sporturi interzise: popice, bowling, biliard, crichet (datorita solicitarii flexiei trunchiului),
alergarile, salturile.
Mersul pe bicicleta nu este recomandat de uni autori datorita vibratiilor transmise, desi pozitia
trunchiului este corecta, flexia facandu-se din
solduri. In plus este ideala atunci cand este afectata si articulatia coxofemurala.

3.
3.1. Gonartroza - principalele reguli de igiena ale genunchiului
1. mentinerea unei greutati corporale in limitele normale sau chiar sub nivelul normal
2. evitarea ortostatismului prelungit ;
3. evitarea mersului pe un teren accidentat;
4. se va prefera mersul cu sprijin in baston;
5. evitarea pozitiilor de flexie maxima;
6. evitarea mentinerii genunchiului intr-o anumita pozitie;
7. miscari libere de flexie/extensie dupa un repaus prelungit pentru lubrifierea articulara;
8. mersul cu incaltaminte cu talonete;
9. evitarea tocurilor inalte;
10. evitarea traumatismelor directe.

3.2. Gonartroza principii de tratament


1. Tratamentul profilactic.
Exerciiile fizice amelioreaz mobilitatea articular i previne atrofia prin inactivitate a
musculaturii periarticulare.
2. Tratamentul igieno-dietetic.
- Se impune de la nceput repausul articular pentru a preveni o solicitare prea mare a
articulaiei ce prezint deja modificri degenerative.
- Regimul alimentar trebuie s fie hiposodat atunci cnd bolnavul utilizeaz medicaie
antiinflamatoare nesteroid
3. Tratamentul medicamentos: Are urmtoarele obiective:
- ndeprtarea durerii
- Creterea mobilitii n articulaia suferind
- mpiedicarea progresiei bolii (atrofii musculare, deformri articulare)
Combaterea durerii se face cu analgezice sau antiinflamatoare nesteroidiene administrate pe
cale general sau n aplicaii locale. aspirina, indometacinul, diclofanec, fenilbutazona.
Miorelaxante (diazepam, clorzoxazon), care combat spasmele i contracturile musculare.
n scopul proteciei i refacerii cartilajului se administreaz condroprotectoare obinute din
extracte de cartilaj i mduv osoas. Ele au scopul de a normaliza i a stimula metabolismul
perturbat al cartilajului
4. Tratamentul ortopedico-chirurgical.

Se aplic n artrozele deformate, cu invaliditi. Se pot folosi diverse tehnici, de la artrodeze i


osteotomii pn la proteze articulare. Se poate face rezecia marilor osteofite, atunci cnd este
cazul.

3.3.Tratamentul in gonartroza in etapa a II-a evolutiv


Stadiul evolutiv dureri interne care apar repede n ortostatism i mers,
- limitarea mobilitii la maxim 900,
- creterea n volum a genunchiului,
- crepitaii interne,
- uor flexum,
- hipotrofie i hipotonie important a cvadricepsului,
- instabilitate activ, de obicei exist i deviaii laterale,
- radiografia arat reducerea spaiului articular n zona devierii.
Tratamentul medical al pacientilor diagnosticati cu gonartroza este alcatuit din doua faze:
- prima faza : tratamentul medicamentos ( medicatia antiinflamatoare ) sau
fizioterapie (electroterapie si ultrasunet)
- faza a-II-a: - tratamentul de gimnastica medicala (kinetoterapie),
- hidrokinetoterapia
In prima faza cand se desfasoara procedurile de fizioterapie (ultrasunet si electroterapie se
recomanda odihna si repaus total).

3.4. Tratamentul in gonartroza etapa a II-a, kinetoterapie


Etapa a 2-a, caracterizata prin:
dureri intense care apar repede in ortostatism si mers;
mobilitate a genunchiului limitata;
hipotonie si hipotrofie importanta a cvadricepsului, care determina o instabilitate
activa;
crepitatii intense;
radiografia arata o reducere a spatiului articular.
Kinetoterapia se bazeaza pe:
posturari pentru corectarea flexumului si a deviatiilor posibile in plan frontal;
tonifierea musculara a cvadricepsului dar si a ischiogambierilor;
mobilizarea articulara pentru recastigarea extensiei complete si pentru marirea
flexiei, utilizandu-se toate tehnicile cunoscute (posturari, mobilizari pasive, active, cu
piciorul alunecand pe o planseta, etc).

3.5. Tratamentul in gonartroza etapa a III-a finala


Etapa a 3-a, finala caracterizata prin:
- decompensare severa, definitiva, ireversibila a genunchiului:
durerile sunt prezente le orice miscare, chiar si in repaos;
genunchiul este aproape permanent in reactie inflamatorie;
deficit motor sever;
deformarea reliefului articular;
insuficienta de cvadriceps;
mersul aproape imposibil fara sprijin pe carje, bastoane, sau cadru.
In etapa a III-a kinetoterapia nu are efect;
Se face terapia Roentgen atunci cand alte terapii nu au dat rezultate.
Se pot face infiltratii cortizonice,
Se actioneaza chirurgical sub forma artroplastiei;
Se mai poate face ortrodeza in unghi util.
Terapie ocupationala: inot, ciclism, patinaj.
Este importanta mentinerea articulatiilor adiacente in forma cat mai buna (sold, coloana,
membru opus).
Kinetoterapia in aceasta faza are urmatoarele obiective si mijloace:
evitarea cu strictete a oricarei forme de suprasolicitare articulara;
posturari pentru corectarea flexumului de genunchi;
mentinerea sau recuperarea fortei musculare;
mentinerea sau recastigarea mobilitatii articulare pentru flexie-extensie;
refacerea stabilitatii genunchiului;
refacerea controlului muscular dinamic pentru mers (coordonare, echilibru,
stabilitate);
mentinerea unei bune functionalitati mioartrokinetice cat si la membrul inferior opus.

4.
4.1. Coxartroza
Principalele reguli de igiena a soldului:
1. mentinerea unei greutati corporale in limitele normale sau chiar sub limitele normale
2. evitarea ortostatismului prelungit si a mersului prelungit pe jos (se va alterna cu
repaus);
3. evitarea pozitiei de sezand prelungit (favorizeaza instalarea flexumului de sold), de 2
ori/zi se va pastra un repaus in pat cu coxofemuralele intinse
4. evitarea schiopatarii
5. evitarea mersului pe un teren accidentat;
6. deplasarile pe bicicleta, sunt de preferat
7. evitarea purtarii tocurilor inalte
8. mersul se va face cu sprijin, daca este cazul
9. corectarea oricarui inegalitati a membrului inferior ce depaseste 2 cm;
10.executarea de cel putin 2 ori/zi progr. de kinetoprofilaxie pt. sold

4.2. Coxartroza aspecte clinice, principalele semne obiective si


subiective
1. Simptomul subiectiv, care domin n coxartroz este durerea, localizata diferit in:
- peritrohanterian,
- fesier,
- inghinal
- genunchi.
Caracterul durerii este mecanic, cu agravare la mers i calmare la repaus.
2. Examenul obiectiv, evideniaz:
- dificultatea la mers
- i mai trziu mersul chioptat.
Limitarea mobilitii oldului este diferit n funcie de cauza coxartrozei.astfel,
- coxartroza primitiv, las muli ani o mobilitate aproape normal bolnavului
-coxartrozele secundare, ndeosebi cele posttraumatice, afecteaz rapid mobilitatea.
Datorit posturii antialgice de uoar flexie cu rotaie extern pe care o adopt bolnavii n pat,
apar cu timpul retracii musculotendinoase cu fixarea oldului n aceast poziie.
3. Semne radiologice - radiografia de bazin pentru coxofemurale evideniaz cele patru semne
importante pentru diagnostic:
pensarea, interliniei articulare;
osteofitele, care este precoce si se dezvolta in toate directiile
osteocondensarea de o parte i de alta a spaiului articular;se dezvolta la nivelul
zonelor de hiperpresiune
cavitatile intraarticulare sunt frecvente si usor voluminoase(pseudo-tumorale)
Coxartroza poate evolua in 3 stadii:
1. Coxartroza debutanta (D):
- apare o mica durere la mers si in ortostatism prelungit
- semnele radiologice si clinice sunt de mica importanta
2. Coxartroza evolutiva(E):
- durere crescuta si chiar persistenta
- apare limitarea amplitudinilor de miscare si pozitiilor vicioase
3. Coxartroza finala(F):
- dureri vii
- impotent functional marcata
- atitudini vicioase ireductibile

4.3. Coxartroza Kinetoterapie, obiectivele si compunerea prog.


Enumerare.
Obiectivele kinetoterapiei coxartozei sunt:
1) scaderea durerilor;
2) cresterea mobilitatii
3) cresterea gradului de coordonare si echilibru la mers
4) cresterea stabilitatii
Principii folosite in programul kinetic:
1) posturarea;
2) tractiuni intermitente in ax;
3) tonifierea musculaturii: - extensorii,
- abductorii si rotatorii interni,
- extensorii genunchiului,
- flexorii si rotatorii externi ai soldului
4) relaxare si decontracturare pentru flexori, adductori si rotatorii externi
Programul kinetic va cuprinde:
1. Mobilizari articulare se va pune accentul pe miscari de flexie/extensie (fortand
extensia), rotatie interna si abductie.
Se vor utilize:
- posturarile,
- tractiunile, mobilizarile pasive si autopasive,
- exercitii active libere;
2. Pentru refacerea stabilitatii se va lucra in principal pe abductori si pelvitrohanterieni si
se vor face exercitii analitice de tonifiere musculara si exercitii in lant kinetic inchis;
3. Corectarea pozitiei bazinului se face prin dobandirea unei functionalitati cat mai perfecte a
coloanei lombare (forta muscular abdominala si paravertebrala), a genunchiului homolateral
si a intregului membru inferior homolateral (mobilitate si stabilitate
pentru sold si genunchi);
4. Pentru tonifierea musculaturii se recomanda exercitii cu:
- contractii musculare izometrice si izotonice cu incarcare treptata, (aproximativ 1
saptamana),
- dupa care urmeaza recuperarea propriuzisa prin gimnastica in sala, pornind cu
pozitiile de descarcare (decubit),
- apoi pozitii cu semiincarcare sau chiar o incarcare cu toata greutatea corpului.
Un rol important il are bicicleta ergometrica, pentru ca se evita incarcarea articulatiei soldului,
realizandu-se cresterea fortei si rezistentei musculare.
5. Hidrokinetoterapia

5.
5.1.

Boala artrozica etiopatogenie si factorii de risc

1. Boala artrozica este o afectiune neinflamatoare ale articulatiilor caracterizata prin:


-dureri matinale care nu depasesc 30 de minute, care se maresc ziua prin oboseala
articulara, se calmeaza la repaus, dar niciodata nu apare noaptea),
- deformari articulare,
- impotenta functionala.
2. Este o forma de reumatism degenerative, ce afecteaza egal ambele sexe, datorata
alterarii cartilaginoase (ca urmare scaderii numarului de condrocite si a sintezei scazute de
proteoglicani ce duce la o scadere a capacitatii de reparare a leziunilor cartilaginoase)
3.Etiopatogenie factori:
- Varsta (peste 40-50 ani)
- Predispozitia genetica;
- Factori mecanici :obezitatea
- Factori traumatici: ( luxatii, fracture),solicitarea mecanica excesiva a cartilajului prin
anomalii de statica si mecanica articulara, microtraumatisme, suprasolicitari
articulare repetate,
- Factori endocrini si metabolici: menopauza , acromegalia
- Factori inflamatori cronici: tuberculoza, poliartrita reumatoida

5.2.

Boala artrozica aspecte clinice, principalele semne obiective

1. Cel mai frecvent apare in:


- articulatiile membrelor inferioare (genunchi, sold)
- articulatiile coloanei lombare
- articulatiile interfalangiene distale
- articulatiile coloanei cervicale
2. De obicei apare la o singura articulatie
3. Debutul este foarte lung (5-10 ani).Starea generala a bolnavului este buna si nu are nici
semne generale
4. Semne obiective:
- crepitatii fine (datorate neregularitatilor suprafetelor articulare)
- deformarea articulatiilor si marirea de volum a articulatiei (tumefierea
partilor moi sau de cresterea masei osoase osteofite)
- lipsesc semnele inflamatorii (rosata, hipertermia
- raduiologic, se observa pensarea spatiului articular
- nu apar anchiloze

Tratament Boala artrozica

1. Igiena articulara, presupune repaus articular atunci cand apare oboseala articulara,
precum si dieta hipocalorica in cazul artrozicilor obezi.
2. Tratament medicamentos, inbunatatirea troficitatii cartilajului cu preparate pe baza de
iod si sulf sau estrogen in cazul menopauzei, antiinflamatoare si antialgice.
3. Tratamentul kinetic:
a) termoterapia cu efect antispastic si decontracturant, se mareste vascularizarea
tesutului cartilaginos, se pot folosi impachetari cu parafina, electroterapie cu unde
scurte sau ultrasunet, precum si diferite dispozitive electrice.
b) Rongen, (se foloseste cand altele nu dau rezultate) cu rol analgezic si
antiinflamator, dar cu efect secundar pot sa apara leucopemii sau leucemii.
c) masajul impreuna cu aplicatiile calde poate avea un rol decontracturant asupra
musculaturii marind astfel mobilitatea articulara.
4. Obiectivele programului kinetic sunt:
- combaterea durerii, prevenirea sau corectarea hipotrofiei muscular
- mentinerea sau ameliorarea mobilitatii articulare si crestereastabilitatii pt
articulatiile. portante.
5. Cele mai folosite exercitii sunt cele active in care timpul si frecventa sunt crescute
progresiv, ulterior realizandu-se chiar miscari active cu rezistenta.
6. Balneoterapia, cu efect antialgic si antiinflamator, nerezolvand aspectul etiologic, se
realizeaza bai termale, impachetari cu namol, dusuri subacvale, masaj, toate avand efect
sedativ antispastic si tonic general.