Internet-ul: între dependenţă şi responsabilitate

Bertea Andreea-Elena, An I, Sociologie, Seria I, grupa 2

Lucrarea de faţă îşi propune să prezinte avantajele folosirii Internet-ului în

activităţile cotidiene pentru utilizatorii obişnuiţi şi să aducă în atenţia acestora informaţii cu
referire la pirateria software şi la cadrul legal care apără drepturile de autor. De asemenea,
vor fi aduse în discuţie consecinţe ale pirateriei şi măsurile pentru combaterea acesteia.

Prezenta lucrare are ca scop punerea în evidenţă a diferitelor faţete pe care le poate avea
utilizarea Internet-ului. În activităţile zilnice, atunci când ne bucurăm de acest mjloc atât de la
îndemână de a găsi cu uşurinţă informaţiile necesare şi de a stabili relaţii interpersonale, cu
siguranţă nu ne gândim că un simplu click ar putea face ca acţiunea noastră să reprezinte un
dezavantaj pentru o altă persoană. Acest raport răspunde unor întrebări pe care utilizatorul le
ignoră cu desăvârşire: Care e urmarea faptului că am renunţat să plătim pentru industria de
divertisment pentru mult mai accesibila variantă online? Ce ne împiedică să descărcăm
materiale de pe Internet? Cine ne supervizează şi mai ales, cum vom plăti pentru aceasta din
punct de vedere legal? În faţa tentaţiei responsabilitatea devine o chestiune minoră. Menţionez
că acest raport este rezultatul unor analize de texte cu privire la Internet, drepturile de autor şi
pirateria software, precum şi o raportare la experienţa personală.

Dependenţa de Internet
Până nu demult, televiziunea şi reprezentantul ei material în locuinţele noastre,
televizorul, au constituit ţinta acuzaţiilor referitoare la îndoctrinarea cetăţeanului în căutarea
informaţiilor precise şi diverse. Mai ales după căderea regimului ceauşist, aceasta a
prezentat tot ceea ce până atunci fusese inaccesibil. Însă odată cu apariţia calculatorului
televizorul a pierdut teren, utilizatorul de Internet devenind din ce în ce mai dependent. Am
început să
renunţăm la celelalte activităţi în favoarea mouse-ului, a tastaturii şi a monitorului încât nu e
de mirare că petrecem mai mult timp în acest fel decât relaţionând cu ceilalţi. Realizăm că
atunci

1
când ecranul devine negru suntem de fapt singuri în faţa unei existenţe care nu se suprapune
mediului virtual.
Fără îndoială, Internet-ul este o sursă accesibilă şi nemijlocită de materiale şi informaţii
utile consumatorului, prins la rându-i în teorii despre sisteme de operare, programe, site-uri,
aplicaţii; aceasta nu poate fi altceva decât o dovadă a evoluării sale. În plus, angajatorii pun
foarte mare preţ pe cunoştinţele în domeniul tehnologiei informaţiei. Deşi avantajele utilizării
lui sunt evidente, Internet-ul prezintă şi tentaţii cărora internautul responsabil trebuie să ştie să
le facă faţă.

Pirateria software
Pirateria software reprezintă copiere oricăror materiale disponibile pe Internet, încălcând
astfel drepturile de autor. Suntem cu toţii hoţi de proprietate intelectuală atunci când
deschidem Torrent-ul sau Dc-ul pentru a ne „achiziţiona” ce este mai nou în industria de
divertisment. Am încetat să mai scoatem bani din buzunar pentru muzica favorită, pentru
filmele p e acare dorim să le vedem, uneori chiar şi pentru cărţile de care avem nevoie. În acest
fel determinăm o scădere a vânzărilor în special în industria de divertisment, aceasta nefiind
însă singura care are de pierdut de pe urma comportamentului consumatorului. Programele de
calculator sunt şi ele descărcate de pe reţea, ceea ce aduce utilizatorului inconveniente. Pentru
mai multă siguranţă, programele pot fi achiziţonate împreună cu calculatorul, ceea ce asigură
faptul că sunt instalate corect, sunt originale şi nevirusate. Licenţa ne permite să folosim un
anume program, stabilind totodată şi termenii de uzanţă în acord cu legile în vigoare. Mai mult,
aceasta asigură producătorului suportul financiar necesar pentru a continua producţia.
Deşi download-ul de fişiere aduce prejudicii, s-a constatat că poate constitui o rampă de
lansare pentru debutanţi. Dacă unele melodii sunt disponibile gratuit pe reţea, ele vor fi
ascultate întâmplător; dacă trebuie să plătim pentru ele, ne îndreptăm doar spre acele melodii
care ne interesează. Cu toate că la început tehnologia peer- to- peer a stat la baza Torrent-
elor, astăzi unele firme o folosesc pentru a pune la dispoziţia publicului materiale audio ş i
video legale.
Din cauza pirateriei, unele companii pierd anual milioane de dolari. În faţa monitorului,
utilizatorul nu se gândeşte că într-o zi poate plăti pentru materialul piratat pe care îl deţine.
Astfel de acţiuni au loc: în 2005, în 11 ţări ( S.U.A., Canada, Israel, Franţa, Belgia, Marea

2
 Britanie, Danemarca, Olanda, Germania, Portugalia şi Australia) s-au confiscat materiale
folosite pentru piraterie. O altă acţiune antipiraterie a constat în închiderea tuturor huburilor
identificate. În Franţa s-a adoptat Legea Hadopi ( Legea care favorizează difuzarea şi
protejarea creaţiilor pe Internet sau Legea celor trei lovituri). Dacă eşti acuzat că descarci ilegal
şi repetat materiale de pe Internet, îţi va fi tăiată conexiunea la Internet fără un ordin
judecătoresc prealabil; primeşti mai întâi un e-mail, apoi o scrisoare de atenţionare şi în cele din
urmă rămâi fără conexiune până la un an si plăteşti şi o amendă aferentă.

Drepturile de autor
Potrivit legii 8/ 1996, modificată prin Legea 285 din 23 iunie 2004, drepturile de autor se
referă la faptul că "opera de creaţie intelectuală este recunoscută şi protejată, independent de
aducerea la cunoştinţă publică, prin simplul fapt al realizării ei, chiar neterminată"; "durata
protecţiei acestor drepturi este de 25 de ani începând din momentul în care a fost adusă pentru
prima oară la cunoştinţă publică, în mod legal", iar "drepturile patrimoniale durează tot timpul
vieţii autorului, iar după moartea acestuia se transmit prin moştenire, potrivit legislaţiei civile, pe
o perioadă de 70 de ani". Timp de 70 de ani operele de creaţie intelectuală nu pot fi exploatate.
Conform opiniei Pirate Party, Internet-ul ar putea deveni cea mai mare bibliotecă creată vreodată.
Asta dacă dreptul consumatorului şi accesul la cultură nu ar fi limitat de un termen absolut absurd
de monopolizare a creaţiilor. Părerea mea este că elementele culturale trebuie împărtăşite, puse la
îndemâna publicului într-o manieră care să favorizeze atât producătorul, cât şi consumatorul.

Concluzii
În urma analizei mai detaliate a diverselor comportamente pe care le implică utilizarea
Internet-ului, am realizat că suntem în căutarea oricăror tipuri de materiale care să ne satisfacă
nevoile fără să ne gândim măcar puţin că un simplu click salvator pentru noi este echivalentul
unei pierderi materiale pentru un artist, intelectual, o casă de producţie. E ca şi cum cineva ne
-ar priva de propriile bunuri fără ca noi să putem să-i schimbăm intenţia. Mi-am dat seama şi de
faptul că e posibil ca pirateria software să-şi piardă popularitatea atât timp cât există măsuri
antipiraterie şi un cadru legal în vigoare care protejează drepturile de autor.