Internetul, drepturile de autor si pirateria

Internetul, drepturile de autor şi pirateria sunt subiecte “la moda” , intrucît reprezintă
subiecte controversate atat în rândul studenţilor cât şi în rândul organizaţiilor care
promoveaza internetul, care susţin drepturile de autor sau care incearcă să combată
pirateria. În blogul cu acelaşi nume, am dezvoltat aceste subiecte şi am incercat să fiu pe
înţelesul tuturor în ceea ce privesc temele sugerate. Să le luăm pe rând.

Internetul. Pentru a şti la ce foloseşte sau cum să îl folosim, trebuie să ştim mai întai
definiţia acestuia. Internet-ul reprezinta mai mult decât o reţea uriaşă de calculatoare . El
constituie o reţea de reţele (comerciale , militare , academice , universitare , educaţionale
etc. ), fiind, în plus , un mediu informaţional imens ce oferă servicii şi resurse din cele
mai diverse –baze de date , biblioteci- dar şi o nebănuita comunitate de persoane din cele
mai diferite domenii ale vieţii economico-sociale. O definiţie succintă a Internet-ului
poate fi formulată astfel: un număr foarte mare de calculatoare răspandite în toată lumea,
legate între ele pentru stocarea , partajarea si direcţionarea diverselor tipuri de informaţii.
Sunt de părere că lumea din jurul nostru depinde de internet deoarece se pot face foarte
multe lucruri într_un timp foarte scurt. De exemplu, sunt acele reţele (yahoo, facebook,
hi5, etc) prin care iţi poţi face o mulţime de prieteni, din toate ţările care au acces la
internet, cu care poţi face schimb de informaţii, ajungând să dezvolţi relaţii strânse şi de
lungă durată.
Aşa cum am precizat şi in blog, trebuie sa ştim cum funcţioneaza internetul. Pentru a
înţelege cum funcţionează Internetul ,trebuie să întelegem că Internetul nu este o entitate
omogena. Întradevăr este un mare miracol că totuşi funcţionează. Internetul are o
structură, astfel încît dacă vrei să trimiţi un e-mail la calculatorul vecinului mesajul
trebuie să strabată sute de mile. Mai mult chiar, maşinile care sunt conectate nu au fost
construite să comunice direct între ele. Şi totuşi Internetul funcţionează şi ne ajuta pe noi
să ajungem oriunde in lume.
Drepturile de autor.

Drepturile de autor reprezintă ansamblul prerogativelor de care se bucură autorii cu

referire la operele create; instituţia dreptului de autor este instrumentul de protecţie a
creatorilor şi operelor lor.
În România, pentru sancţionarea descărcărilor ilegale de pe Internet şi apărarea
drepturilor de autor exista ORDA (Oficiul român pentru drepturile de autor). O.R.D.A
este un organ de specialitate al administraţiei publice centrale în subordinea Guvernului,
cu personalitate juridică, fiind autoritate unică de reglementare, evidentă prin registre
naţionale, supraveghere, autorizare, arbitraj şi constatare tehnico-ştiintifică în domeniul
drepturilor de autor şi al drepturilor conexe www.orda.ro . Pe scurt ceea ce încearcă
O.R.D.A să facă, este să gasească soluţii pentru un ” Internet legal”.
ORDA stârneşte controverse datorită articolelor sale: Art. 4. (1) În vederea încheierii
autorizaţiei licenţa neexclusivă pentru utilizarea operelor muzicale potrivit prezenţei
metodologii, utilizatorul are obligaţia de a adresa organismului de gestiune colectivă o
cerere care va cuprinde cel puţin şi următoarele informaţii:
a) datele sale complete de identificare;
b) operele muzicale ce urmează a fi reproduse pe mediul de stocare în vederea punerii la
dispoziţia publicului, cu indicarea pentru fiecare opera în parte a: denumirii,
autorului/autorilor, interpretului/interpreţilor;
c) domeniul de internet deţinut;
d) specificaţia URL a site-ului pe care utilizatorul pune la dispoziţia publicului opere
muzicale
Cea mai neadecvata propunere pe care a avut-o organismul O.R.D.A a fost aceea de a-i
pune pe bloggeri să plătească pentru a embedui clipuri. Deşi nimeni nu a fost de acord cu
această propunere, aceasta a fost pusă în practică. AIMR este asociatia non-profit care
reprezintă, în general, interesele caselor de discuri şi este specializată în lupta anti-
piraterie. “Captura” cu care se laudă aceştia este condamnarea unui utilizator de DCC++.
Acesta pusese la dispoziţie 66 GB de muzică. Trebuie precizat că în România, legea
incriminează doar share-ul, nu şi downloadul.
Pirateria. În primul rând să vedem ce sunt piraţii, sau cum le mai spune “hackeri”.
Hackerii sunt pasionati ai informaticii, care, de obicei, au ca scop spargerea anumitor
"coduri", baze de date, pagini web, etc. Ei sunt consideraţi infractori in majoritatea
statelor lumii. Hackerii adevaraţi nu "distrug" , de obicei, pagini inofensive cum ar fi
paginile personale, ci sistemele importante, care au protecţii avansate si conţin informaţii
strict secrete, cum ar fi bazele de date ale Pentagonului sau cele de la NASA. Odata
obţinute aceste informaţii sunt publicate pe internet pentru a fi vizionate si folosite de cât
mai multe persoane.

De_a lungul timpului am postat pe blog mai multe informaţii despre hackeri. M_am
documentat şi am aflat multe lucruri despre ei precum şi categoriile de hackeri, sau faptul
că există şi un tip de crackeri (Crackerii reprezinta un stil anumit de hackeri, care sunt
specializaţi în „spargerea” programelor shareware, sau care necesită un anumit cod serial,
singurii prejudiciaţi de aceasta categorie de hackeri fiind cei care scriu şi proiecteaza
programele „sparte”).

Consider că temele abordate au fost destul de dezvoltate şi că vor fi de ajutor pentru cei
care nu au destule cunoştinţe in acest domeniu. Realizarea acestui blog m_a ajutat să aflu
şi eu mai multe despre acest subiect, informaţii care imi sunt folositoare de acum înainte.