I.

GENERALITI - DEFINIREA RISCULUI

Definirea a doua concepte de baza, analiza de risc si analiza de hazard - desi par identice - utilizate nu numai n medicina
veterinara ci si n alte multe domenii, a avut ca suport progresele din industria aeronautica si n special cele realizate dupa ce omul a
perfectionat aparate de zbor pentru distante lungi.
Problemele corelate cu solutionarea unor aspecte critice, cu referire la asigurarea unei securitati cvasitotale a zborurilor de calatori si
de marfuri si n special cele ce sunt corelate cu trecerea omului n spatiu cosmic, au condus la conturarea si definirea a doua concepte
esentiale a epocii informationale: analiza de risc si apoi analiza de hazard (risc) si controlul punctelor critice.
Cercetarile efectuate, n special la NASA, privind activitatea omului n spatiu cosmic, au conturat aceste doua concepte.
Aspectele corelate cu riscul si monitorizarea acestuia sunt destul de vechi. n fond supravietuirea speciilor n cadrul filonului evolutiei
a nsemnat evitarea sau pararea elementelor de risc din mediu nconjurator, ceea ce a condus la fenomene de evolutie si adaptabilitate.
Adaptabilitatea, ca evolutie, a cunoscut prima etapa - inconstienta, pentru ca apoi, la primatele superioare, sa se poata vorbi si
despre adaptabilitate constienta.
Constientizarea ca fenomen primordial nu a nsemnat altceva dect o forma primara sau incipienta de identificare, inclusiv
identificarea a ceea ce este rau, prin comparatie cu ceea ce este bine, adica departajarea elementelor ce constituie risc de cele ce nu
constituie risc pentru o anumita specie sau pentru un anumit individ dintr-o specie.
Evaluarea elementelor negative (de risc) fata de cele ce nu sunt considerate pozitive (de non risc), este diferita de la un individ la
altul, n cadrul speciei, de la specie la specie, n cadrul genului si asa mai departe.
Riscul, ca element al vietii este monitorizat de om; acesta l constientizeaza si cauta solutii, fie sa-l evite, daca nivelul riscului
este peste valentele sale de adaptabilitate, fie cauta sa se adapteze, daca poseda mijloace de ncadrare n domeniul de risc, nct sa nu
sufere modificari incompatibile lui.
Desi nceputurile medicinii veterinare au fost probate ca situndu-se undeva cu 2500 ani n urma, definirea riscului a fost realizata
foarte recent, n secolul al XX-lea.
n 1969, Starr C, publica n revista "Science" un articol de sase pagini intitulat "Beneficiul social fata de riscul tehnologic" articol
ce este considerat originea notiunii de risc.
n acest articol, Starr propunea, formal, evaluarea cantitativa a riscului. Aceasta nu nseamna ca pna la articolul din Science riscurile
inerente din mediul natural nu au fost recunoscute, nici ca nu a existat nici un raspuns fata de aceste riscuri.
Diferenta ntre ceea ce Starr a propus n 1969 si sistemele ce erau n functiune (de exemplu masurile luate de serviciile veterinare
fata de riscul unor boli epizootice) este ilustrata de utilizarea termenilor de "cantitativ" si "perceput" initial.
n timp ce Starr aducea argumentul tehnologiei moderne, ca punct natural pentru aplicarea analizei de risc, Lawrence
extindea aplicarea analizei de risc la cel putin sase domenii diferite
Lista lui Lawrence includea subiecte foarte diverse, precum analiza de
risc a catastrofelor naturale si a perturbarilor sociopolitice, dar numarul unu pe aceasta lista l-au constituit bolile infectioase si degenerative.
Chiar daca cele mai multe analize de risc sunt focalizate pe esecul potential al instalatiilor tehnologiei mari (exemplu tehnologiile
instalatiilor nucleare) sau asupra celor referitoare la riscul cel mai scazut cu efect ntrziat (ex. carcinogeneza), potentialul unor astfel de
analize pentru previziunea si prevenirea riscului introducerii unor boli infectioase este la fel de valoros pentru dezvoltarea conceptului de
analiza de risc.

Din 1969, analiza de risc s-a conturat ca o disciplina formala, cu publicatia care-i poarta numele - "Analiza de Risc", fiind introdusa de
Cumming. n 1981.
Cei ce s-au ocupat de analiza de risc au fost nevoiti sa defineasca, n primul rnd, terminologia specifica asociata cu analiza
de risc, att pentru cazurile generice ct si pentru cazurile particulare referitoare la importurile de animale, de exemplu.
Este axiomatic sa precizam ca viata personala si cea de afaceri este plina de hazard si risc. Fiecare zi este o incertitudine, ntr-un
sens sau altul. Ce se ntmpla oare daca ceasul desteptator nu va trezeste pentru a ajunge n timp util la aeroport?. Va veti bea cafeaua de
dimineata n ciuda asocierii cofeinei cu insomnolenta si cancerul de vezica urinara?. Iata aspecte diferite ale analizei de risc.
Constient sau inconstient, identificam aceste sortimente de risc sau de hazard zilnic si n consecinta facem o evaluare intuitiva a
seriozitatii acestor riscuri, nu n sensul general, ci n legatura directa cu situatia noastra personala, dupa care vom decide daca ne vom
supune sau nu noi nsine acestor riscuri, independent de alti factori prezenti la momentul dat.
Daca luam ca exemplu consumul de cafea, daca bem zilnic cafea, n ciuda riscului asociat cu aceasta, putem sa reducem consumul
zilnic de cafea pentru a-i diminua efectul de risc.
Exemplu cafelei sau al scenariului bazat pe cafea cuprinde elemente esentiale ale analizei de risc. A fost identificat un risc sau o
sursa de pericol asociata cu o activitate data si a fost estimata o anumita probabilitate de afectare ce rezulta din consumul de cafea.
n acest context trebuie luata n considerare optiunea noastra, daca vom decide sa nu consumam cafea, ca element de risc, sau vom
continua sa consumam cafea, n ciuda riscului evident dar si al beneficiilor de moment ale efectelor acesteia. Atunci trebuie sa ntreprindem
masuri pentru a reduce efectul acestui risc - de exemplu prin diminuarea consumului zilnic de cafea.
Atunci cnd definim riscul, trebuie sa tinem cont de scoala franceza ce a adus multe elemente de claritate pentru definirea
conceptului de analiza de risc.
n fond, procesul de analiza de risc si actul de a realiza evaluarea riscului nu sunt fenomene noi - acestea au fost si sunt parte
a activitatii umane de la aparitia speciei. De la un individ dintr-un trib din vechile paduri care trebuia sa ia decizia daca sa se pazeasca de
sau sa atace un animal salbatic pradator, pna la cetateanul modern care trebuie sa judece corect nainte de a trece o strada foarte
aglomerata cu masini, evaluarea riscului si deciziile referitoare la risc sunt parte a vietii zilnice. Asa precum deciziile n societatea tehnologica
moderna devin din ce n ce mai complexe, iar rezultatul unor astfel de decizii are consecinte deosebite, tot asa cautarea cailor pentru
mbunatatirea luarii deciziilor a devenit o forta calauzitoare n functionarea multor domenii tehnice. stiinta careia i se adreseaza aceste
aspecte este definita ca "analiza de risc" desi nu toti protagonistii sunt de acord ca analiza de risc este o stiinta, ci mai degraba o metoda.
Daca trebuie sa luam un alt exemplul, al "vremii probabile", lucrurile stau la fel. Studiile meteorologice iau n considerare
caracterele vremii si ultimele evenimente ale acesteia, descriindu-le n zile, ore, minute, asa precum epidemiologia face acelasi lucru pentru
sanatatea populatiilor de animale. Datele sunt supuse apoi prelucrarii statistice si plasate n modele, pentru ca apoi acestea sa asigure baza
pentru prevederea vremii.
Se considera o predictie buna, daca se prevede o vreme calda si nsorita n perioada sfrsitului de saptamna, n care pot sa apara
tunete n proportie de 10%.
Una dintre problemele cele mai delicate ale medicilor veterinari, referitoare la analiza de risc, a constat n a defini relatiile acestei
discipline sau ale acestui concept cu epidemiologia si statistica.
Analiza de risc, n ceea ce priveste sanatatea animalelor, seamana foarte bine att cu epidemiologia ct si cu statistica, precum si cu
alte stiinte precum teoria deciziilor. Totusi aceste discipline nu sunt identice. Analogia cu stiinta meteorologiei ne poate ajuta sa facem o
distinctie si sa clarificam relatiile.
Prevederea vremii are la baza cele mai bune date disponibile. Incertitudinea pentru aceasta prevedere este acum mica, doar de
10%. Daca ne gndim la un picnic la sfrsit de saptamna si daca n ziua picnic-ului are loc o furtuna severa, asta nseamna ca n ciuda unei
decizii rezonabile, bazata pe cea mai buna prevedere disponibila, a rezultat un lucru ce nu era de dorit. Acesta este riscul. stiinta predictiei

nu este perfecta, aceasta este corelata cu riscul. Totusi, previziunile de vreme sunt de departe cele mai precise si mult mai exacte acum,
dect acum 25 de ani - deci marja de risc s-a diminuat.
De obicei, atunci cnd o predictie nu se realizeaza, datele n baza carora s-a emis predictia sunt examinate, modelul este revazut si
se realizeaza o evaluare atenta a predictiei, dupa care se fac, daca este necesar, ajustarile privind modelul sau manipularea si procesarea
datelor respective.
Procesul de predictie este documentat, transparent, consistent si deschis evaluarii si reviziilor. Aceasta permite stiintei meteorologiei,
de exemplu, sa realizeze predictii mult mai precise cu o abordare, niciodata de atins, de 100% acuratete.
Deciziile bazate pe aceste predictii (ex. decizia de a organiza un picnic) si rezultatul favorabil sau nefavorabil de a lua aceste decizii
nu sunt identice cauzal.
n mod similar, analiza de risc implica predictia sau proiectarea n viitor, bazata pe aspectele istorice sau de trecut si analiza
atenta a evenimentelor recente. Epidemiologia, statistica, economia, teoria deciziilor si alte stiinte contribuie la analiza de risc.
Analiza de risc este un instrument destinat sa furnizeze un obiectiv si un instrument, celor care iau decizii, evaluarea
repetabila si defensibila a riscurilor pe care le prezinta un aspect important si specific de solutionat.
Procesul de analiza de risc a unui anumit eveniment sau fenomen poate fi facut transparent, adica ambele parti interesate pot aduce
dovezi ca riscul este acceptabil sau nu. n cazul importului de animale vii sau de produse de origine animala, de exemplu, aceasta
transparenta semnifica faptul ca ambele parti interesate pentru realizarea unui import, att tara exportatoare ct si tara importatoare, aduc
argumente, pe o baza stiintific documentata, ca propunerea de import poate fi acceptata de ambele: pe de o parte, tara exportatoare
demonstreaza ca marfa destinata exportului este sigura si se conforma reglementarilor internationale si cerintelor tarii importatoare, iar pe de
alta parte, tara importatoare nu risca nimic sau riscul este acceptabil, atunci cnd decide sa accepte acest import.
Prezentnd analiza de risc este firesc sa ne ntrebam si sa ncercam si definim un raspuns la unele aspecte referitoare la acest
concept, astfel:

de ce este necesara analiza de risc?

teoria probabilitatilor - originea analizei de risc

probabilitate, incertitudine si evaluarea riscului

conceptul de analiza de risc - dimensiuni si definire

conceptul de precantic versus analiza de risc

contextul utilizarii analizei de risc

terminologia utilizata n analiza de risc, definirea notiunilor de risc, pericol, hazard, precautie, estimarea riscului, evaluarea
riscului, managementul riscului, gestionarea riscului si comunicarea riscului

domenii din medicina veterinara pentru care se poate aplica analiza de risc

etapele analizei de risc calitativa a riscului

estimarea cantitativa a riscului

analiza de risc si sistemul decizional

aspecte juridice ale analizei de risc

II. NECESITATEA UTILIZRII ANALIZEI DE RISC

Organismele internationale si nationale ce au competente de reglementare, sunt solicitate sa ia sau sa defineasca decizii sau
strategii fata de situatiile necunoscute sau fata de cele incerte. n sfera situatiilor necunoscute pot fi clasificate:

situatiile n totalitate noi, pentru care omenirea nu are nici o experienta, dar pe care trebuie sa le solutioneze, din moment ce
acestea se constituie ca un pericol pentru oameni, animale, plante sau lucruri (a se vedea exemplul encefalopatiilor spongiforme
ale animalelor, cu deosebire ESB)

situatii a caror prezenta si manifestare sunt cunoscute, dar pentru care nu exista abordari certe de solutionare (vezi boala
canceroasa)

situatii ce sunt cunoscute ca manifestare si pentru care sunt elaborate strategii manageriale, dar care, fie nu pot fi prevazute, fie
nu pot fi prevenite ( a se vedea cutremurele, evolutiile financiare, fenomenele meteorologice grave)

Rezultatul deciziilor organizatiilor internationale sau nationale cu competente de reglementare, poate afecta, n mod evident, un
numar important de oameni, animale precum si balanta internationala a comertului sau a finantelor.
n acest context, analiza de risc s-a dovedit a fi o metoda eficienta ce poate furniza celor ce sunt abilitati sa ia decizii,
informatii mult mai complete dect cele furnizate de alte stiinte, cu scopul de a-i ajuta sa ia decizii pe o baza mult mai solida si informata si
sa evalueze mai bine impactul deciziilor pe care acestia le iau asupra oamenilor, animalelor, plantelor, mediului, obiectelor, strategiilor
geopolitice.
O a doua motivatie pentru promovarea si utilizarea analizei de risc este suportul tot mai mare si mai consistent pentru utilizarea
acestei metode din parteaforurilor internationale ce reglementeaza comertul international sau regional, cum ar fi Organizatia Mondiala
a Comertului, Oficiul International d 414h76e e Epizootii, Organizatia Natiunilor Unite pentru Agricultura si Alimentatie, Comisia Europeana,
Asociatia Europeana de Liber Schimb, Acordul de Comert de Liber Nord American, Codex Alimentarius, Conventia Internationala pentru
Protectia Plantelor, Asociatia Mondiala pentru Protectia Animalelor etc..
Revenind la domeniul agricol, s-a constatat ca, din moment ce barierele tarifare n contextul comertului international tind sa
dispara, cele mai potentiale bariere pentru comertul international pot deveni restrictiile privind sanatatea animalelor si a plantelor.
Pentru a se asigura ca aceste restrictii nu devin bariere netarifare arbitrare pentru comertul international, comunitatea si
organizatiile de reglementare internationale sunt n cursul elaborarii unei strategii, pentru a se determina cu precizie ce restrictii, daca exista
vreuna, sunt totusi necesare si care trebuie abrogate.
Aplicarea de masuri restrictive arbitrare si nejustificate, de ordin sanitar veterinar de exemplu, poate conduce la sanctiuni privind
comertul international cu produse agricole, propuse sub regulile diferitelor acorduri ncheiate n cadrul Organizatiei Mondiale a Comertului.
Analiza de risc este cel mai potrivit mijloc pentru a defini ce masuri sunt considerate arbitrare si care nu.
"Acordul pentru aplicarea masurilor sanitare si fitosanitare" si "Acordul pentru eliminarea barierelor tehnice" ale Organizatiei
Mondiale a Comertului, "Codul International d 414h76e e Sanatate a Animalelor" si "Codul de Sanatate a Animalelor Acvatice" ale Oficiului
International d 414h76e e Epizootii, "Codul Liniilor Directoare" al Codex Alimentarius OMS/FAO, nu constituie altceva dect o excelenta baza
legislativa pentru analiza de risc.
Regionalizarea constituie al treilea motiv pentru utilizarea analizei de risc n comertul international cu animale vii si produse de
origine animala. Regionalizarea identifica o arie, o zona sau o regiune, pe baza caracteristicilor ce pot afecta prezenta si raspndirea
agentilor unor boli contagioase ale animalelor sau a vectorilor acestora, independent de barierele nationale sau administrative.
Evaluarea acestor caracteristici este sinonima cu evaluarea riscului pentru prezenta unor agenti specifici asociati cu o regiune
data.

Ca efect, aplicare integrala a conceptului de regionalizare implica utilizarea evaluarii riscului.

Regionalizarea este doar un domeniu ce subliniaza importanta vitala a informatiei. Aceste regiuni ce au structuri necesare pentru
a colecta si a analiza date (directiile sanitare veterinare judetene) si abilitatea de a furniza aceste date comunitatii internationale (notificarile
facute de ANSV la OIE), vor fi ntr-o pozitie mai buna sa-si largeasca piata de export, dect tarile care esueaza sa prezinte informatiile
necesare referitoare la caracteristicile de risc pentru bolile animalelor.
Regionalizarea este unul dintre domenii ce solutioneaza importanta vitala a informatizarii.

III. ORIGINEA ANALIZEI DE RISC - TEORIA

PROBABILITII sI DISTRIBUIILOR
Definirea analizei de risc si a terminologiei specifice acesteia a facut obiectul unor lucrari remarcabile pe plan mondial, cum ar fi:

lucrarea lui Ahl A.S., Acree J.A, Gipsan P.S, Mc Dowell R.M., Miller L. si Mc Elvaine M. D. intitulata "Standardizarea nomenclaturii
pentru analiza de risc n domeniul sanatatii animalelor",

lucrarea lui Cerf O.; Sancea M., Duforn B si Toma B "Nomenclatura propusa pentru analiza de risc pentru sanatatea umana si
animala",

lucrarea Toma B, Dufour B., Sanaa M., Benet J.J., Show A, Moutou F. si Louza A. "Epidemiologie aplicata pentru lupta colectiva
contra bolilor transmisibile ale animalelor",
De asemenea "Codul International d 414h76e e Sanatate a Animalelor", editia 2001, cuprinde un titlu special destinat analizei de

risc.
Riscul este definit ca "probabilitatea ca un pericol sa survina, combinata cu importanta consecintelor sale
nedorite". Asadar riscul si analiza de risc sunt direct si strns legate de teoria probabilitatii si a distributiilor.
Pentru a introduce termenii si conceptele implicate n teoria probabilitatii, trebuie sa definim ce este un experiment
randomizat. Acesta este un proces ce produce informatii si date. Informatiile ce sunt obtinute dintr-un experiment se definesc
dret rezultate (autonome) si care au un caracter randomizat, deoarece au caracterul de nepredictibil sau de neprevazut, nu suntem siguri
ce fel de informatii vom obtine din acel experiment.
Pentru fiecare experiment randomizat exista o lista a totalitatii rezultatelor posibile (all possible autocomes). Lista tuturor
rezultatelor posibile este definita ca spatiu de prelevare a unui experiment.
Daca repetam un experiment randomizat de un mare numar de ori, n acelasi conditii, atunci vom observa ca frecventa relativa a
oricarui rezultat particular (numarul de cte ori apare rezultatul, mpartit la numarul de cte ori a fost repetat experimentul) tinde sa se
aproprie de o valoare constanta. Aceasta se defineste a fiprobabilitatea rezultatului nregistrat.
Variabilele randomizate sunt date sau rezultate ce iau valori ntmplatoare n cadrul unui experiment randomizat, ncadrate n
spatiu de prelevare al experimentului.
Probabilitatea asociata cu valorile pe care o variabila ntmplatoare le poate lua n spatiul de prelevare a unui experiment
randomizat, defineste probabilitatea distributiei pentru acea variabila randomizata sau ntmplatoare. Probabilitatea distributiei unei
variabile randomizate n spatiu de prelevare poate fi sumarizata n termeni de medie si varianta.
Media reprezinta suma variabilelor randomizate mpartita la numarul variabilelor din spatiu de prelevare.
Varianta descrie spatiul n care variabilele randomizate pot sa varieze fata de valoarea medie.

Variabilele randomizate pot fi, fie discrete, fie continui.

O variabila randomizata discreta este cea care ia valori dintr-un spatiu de prelevare ce este numarat sau se poate numara.
Spatiu de prelevare al unei variabile randomizate continui nu este numarabil (nu se poate numara) deci acest tip de variabile
pot lua orice valoare dintr-o gama de valori definita. n contrast cu situatia variabilelor randomizate discrete, probabilitatea asociata cu orice
valoare particulara din spatiul de prelevare a unei variabile randomizate continui este zero si aceasta deoarece spatiu de prelevare este de
marime infinita.
Cu ajutorul variabilelor discrete este posibil sa obtinem probabilitatea aparitiei unui oarecare eveniment, dar daca numarul
rezultatelor posibile creste, probabilitatea ca fiecare eveniment sa apara devine mai redusa. Pe masura ce numarul rezultatelor posibile este
foarte mare variabilele discrete tind sa devina variabile continui.
n contextul frecventei asociate cu fiecare valoare randomizata, una din aceste frecvente reprezinta frecventa relativa.
Frecventa se defineste ca numarul ce reflecta de cte ori apare o valoare randomizata discreta ntr-un spatiu de prelevare.
n cazul probabilitatii distributiilor, acestea sunt utilizate pentru a masura tendinta centrala a distributiei, dispersia si tiparul
acestor distributii. Masurareatendintei centrale se poate descrie prin mai multe cai:

media - care de fapt este media aritmetica ce se noteaza cu

mediana = acesta este valoarea n care 50% din distributia variabilelor este deasupra si 50% dedesuptul acesteia.

modul = cea mai frecventa observatie sau valoarea variabilei randomizate cu cea mai mare probabilitate de aparitie (cea mai
ntlnita valoare).
Masurarea dispersiei se poate realiza n mai multe feluri:

gama - este diferenta ntre valorile cele mai mari si cele mai mici ale distributiei

procentajele - xth este valoarea ce are x% din toate valorile nregistrate deasupra acesteia, deci mediana este 50% din procentaj

varianta - este patratul mediei deviatiilor de la medie (s 2)

Deviatia standard (SD) este radacina patrata a variantei.

n teoria probabilitatii, distributiile probabilitatii, att cele discrete ct si cele continui sunt urmatoarele = distributia binominala,
distributia normala, distributia otravita, distributia beta si distributia triunghiulara.

IV. PROBABILITATE, INCERTITUDINE sI EVALUAREA

RISCULUI
Punnd n aplicare evaluarea riscului si estimnd probabilitatea unui rezultat advers (precum introducerea unui agent sau a unui
vector al unei boli transmisibile a animalelor) aceasta implica, n mod esential, ncercarea de a prezice viitorul. Evaluarea riscului necesita o
estimare a probabilitatii ca unul din multele evenimente potentiale ale viitorului sa aiba loc. Acest proces implica n mod
necesar incertitudinea.
Metoda de evaluare a riscului trebuie sa includa unele estimari ale gradului si sursei de incertitudine, asociate cu previziunile de
probabilitate a aparitiei unui eveniment nedorit (introducerea unei boli transmisibile a animalelor, de exemplu).

Cei ce iau decizii sunt confruntati cu incertitudinea la fiecare decizie pe care o iau
Familiarizarea cu incertitudinea ce nconjoara luarea deciziilor, conduce adesea la ipostaza ca cei ce iau decizii trebuie sa
accepte incertitudinea ca inevitabila. Ei trebuie sa ignore sursele si magnitudinea acestei incertitudini nedefinite, necuantificabile si
neevaluate.
Exista multe surse potentiale de incertitudine n realizarea evaluarii riscului. De exemplu, prevalenta unei boli este adesea exprimata
ca un punct estimat, crend incertitudine cu privire la gama si distributia estimarilor de prevalenta.
Variabilitatea biologica n ceea ce priveste susceptibilitatea fata de o boala sau reactiile la testele de diagnostic, induc o alta sursa de
incertitudine.
Erorile umane de masurare sau apreciere si erorile sistematice si aleatorii privind prelevarea de probe, contribuie la conturarea
generala a incertitudinii.
Dezvoltarea unui model conceptual si selectarea variabilelor conduc la nca o alta sursa de incertitudine.
Definirea acestei incertitudini si examinarea sursei precum si a magnitudinii incertitudinii, permit celor ce iau decizii sa
evalueze diferite optiuni de management fata de aceasta incertitudine.

CURSUL NR 2
V. CONCEPTUL DE ANALIZ DE RISC - DIMENSIUNI sI
DEFINIRE
Analiza de risc este un proces prin care structurile responsabile corespondente la nivel national (adesea guvernele) pot sa
gestioneze aspecte ce pot sa constituie un pericol sau un risc real pentru diferite domenii macroeconomice. Este de la sine nteles ca, n linii
generale, procesul va fi gestionat n schimbul respectarii unor linii standard.
Desi analiza de risc a fost utilizata pentru examinarea riscurilor implicate de aspecte particulare, precum reactoarele nucleare,
aviatia, misiunile spatiale, emisiile chimice din procesele industriale si accidentele terestre sau cele vasculare, precum si de aspecte
generale corelate cu mediul, utilizarea acestui concept n domeniul veterinar este relativ recenta (de peste 30 ani).
Datorita multitudinii surselor din care s-a dezvoltat analiza de risc, diferiti termeni utilizati au avut mai multe ntelesuri.
Una din dificultatile ntlnite n analiza de risc privind sanatatea animalelor si sanatatea publica veterinara este coexistenta a doua
modele de descriere si de definire a etapelor elaborarii analizei de risc:

pe de o parte modelul Oficiului International d 414h76e e Epizootii, asa cum a fost definit de Codul International d 414h76e e
Sanatate a Animalelor (OIE 2001 - Titlul I Capitolul 1.3.2 - Editia 2001) si fondat pe sistemul Covvello si Merkhofer (1993)

pe de alta parte, modelul Codex Alimentarius (Codex 1999) promovat de Academia Nationala de stiinte a Statelor Unite (NAS
1983)
Pentru nceput prezentam un tabel referitor la acest subiect.

Tabel 1. Etapele analizei de risc = compararea modelelor descrise de Codex Alimentarius cu cele promovate de Oficiul
International d 414h76e e Epizootii - 2001

Etapele analizei de risc

Codex Alimentarius

OIE

Identificarea pericolului

Evaluarea riscului

Evaluarea riscului

Gestionarea riscului

Gestionarea riscului

Comunicarea relativa a riscului

Comunicarea relativa a riscului

Diferente aparent mai importante sunt de semnalat n ceea ce priveste etapele evaluarii riscului. Din moment ce cele doua
organizatii propun patru etape pentru evaluarea riscului, denumirea lor este sensibil diferita, dupa cum se poate vedea din tabelul 2.
Tabel 2 - Etapele evaluarii riscului: compararea sistemelor utilizate de Codex Alimentarius cu cele promovate de Oficiul
International d 414h76e e Epizootii

Etapele analizei de risc

Codex Alimentarius

OIE

Identificarea pericolului

Evaluarea emisiei (penetrarii, introducerii)

Caracterizarea pericolului

Evaluarea expunerii

Evaluarea expunerii

Evaluarea consecintelor

Caracterizarea riscului

Estimarea riscului

Sursa: Terminologia analizei de risc - "Epidemiologie si Sanatatea Animala" 2002, nr. 41, pag. 1 - 3.

n tabelul 3 este redata corespondenta ntre aceste etape (sursa - Terminologia analizei de risc - Epidemiologia si Sanatatea
Animala" 2002, nr. 41, pag. 1 - 3)
Tabel 3 - Corespondenta ntre termenii utilizati de Codex Alimentarius si cei promovati de OIE pentru evaluarea riscului.

Codex Alimentarius

OIE

Identificarea pericolului

Caracterizarea pericolului

Evaluarea consecintelor

Evaluarea expunerii

Evaluarea emisiei (penetrarii, introducerii)

Evaluarea expunerii

Caracterizarea riscului

Estimarea riscului

De la redactarea si intrarea n aplicare a "Acordului pentru masurile sanitare si fitosanitare" al Organizatiei Mondiale a Comertului
s-a nregistrat un volum substantial de abordari si clarificari n zona analizei de risc, efectuate de cele trei organizatii internationale ce se
raporteaza la acest acord: Oficiul International d 414h76e e Epizootii, Codex Alimentarius al FAO/OMS (Organizatia ONU pentru Agricultura
si Alimentatie/Organizatia Mondiala a Sanatatii) si Conventia Internationala asupra Protectiei Plantelor (CJPP).
Desi definirile utilizate de catre fiecare din aceste organizatii sunt specifice domeniului lor de activitate, exista asemanari
considerabile referitoare la procesele implicate n analiza de risc pentru masurile sanitare si fitosanitare.
Au fost identificate patru diferente majore ntre modelul analizei de risc promovat de Codex Alimentarius si cel practicat de Oficiul
International d 414h76e e Epizootii:

prima diferenta se refera la identificarea pericolului. Aceasta etapa este individualizata si plasata initial n modelul OIE, dar este
inclusa n evaluarea riscului n modelul promovat de Codex Alimentarius

a doua diferenta este prezenta, a unei etape denumita "evaluarea emisiei" (ce corespunde capacitatii unui animal/ produs
patologic de a difuza n mediul exterior particule infectioase, ceea ce nu are echivalent n igiena alimentara) n modelul OIE, si
care este absenta n modelul promovat de Codex Alimentarius

cea de-a treia diferenta este ca, n cazul OIE - "evaluarea expunerii" este pozitionata dupa evaluarea emisiei, pe cnd n
modelul Codex Alimentarius aceasta urmeaza dupa caracterizarea pericolului, ce corespunde relatiei doza/efect

cea de-a patra diferenta tine de locul si semnificatia consecintelor n cele doua modele: modelul OIE plaseaza evaluarea
consecintelor dupa expunere si are n vedere toate consecintele nefaste posibile precum si probabilitatea de aparitie a acestora,
pe cnd modelul Codex Alimentarius trateaza singular consecintele ce rezulta din variatia dozei agentului n cauza (evaluarea
relatiei doza/efect denumit caracterizarea pericolului)

Abordarea OIE defineste consecintele n termenii populatiei de animale a unei tari importatoare, iar abordarea Codex Alimentarius
se adreseaza mult mai mult individului.
Analiza de risc a fost definita si folosita ntr-o larga varietate de discipline si aceasta a condus la un numar de terminologii diferite.
Aceasta poate si chiar a creat confuzii. Chiar si n domeniul veterinar, nu exista o uniformitate n acest sens, diferite tari folosesc
termeni diferiti pentru a defini acelasi aspect si acelasi termen pentru a defini lucruri si notiuni diferite.
Sumariznd aceste date, putem defini analiza de risc ca o suma a actiunilor de identificare a hazardului, evaluarea riscului,
managementul riscului si comunicarea acestuia.
Pe de alta parte, scoala franceza defineste analiza de risc ca maniera de a organiza informatiile disponibile referitoare la un
eveniment potential dat, de a introduce probabilitati, tinnd cont de ipoteze, de variabilitatea si incertitudinea evenimentelor si de
aici, de a deduce logic deciziile ce trebuie luate cu privire la acel eveniment.
Aceasta abordare poate fi aplicata unor domenii foarte variate. De exemplu, fiecare dintre noi utilizeaza inconstient, de mai multe
ori pe zi, abordarea calitativa a riscului, pentru a lua decizii n viata curenta. Conducatorul unei masini care merge la Carrefour si i apare
la un metru de linia de oprire culoarea galbena, trebuie sa ia o decizie ntr-un timp foarte scurt asupra a ceea ce va face; va trece cu viteza
mai mare sau va frna. n acest context acesta analizeaza mai multe informatii: viteza autovehiculului, distanta fata de semafor, prezenta
unui pieton pe zebra de trecere, prezenta unui agent de politie, starea soselei, prezenta unui vehicul chiar n spatele sau, gradul de
precipitare proprie, etc.
n domeniul schimburilor comerciale ntre tari, actul semnat la Marakesh (Maroc), n 1994, de 125 de state si care a ncheiat un
ciclu de negocieri comerciale n cadrul GATT (Acordul General privind Taxe si Tarife), a condus la crearea Organizatiei Mondiale a
Comertului si liberalizarea schimburilor comerciale si binenteles a celor referitoare la comertul cu animale vii si produse de origine animala.
S-a estimat ca riscurile n domeniul sanatatii publice si al sanatatii animalelor vor creste, din moment ce schimburile internationale
s-au intensificat. Nu a fost asa datorita aplicarii de catre tarile importatoare a conceptului de analiza de risc.
n paralel, n tarile dezvoltate si n particular n cele europene, exigentele n materie de securitate sanitara si n special cele
corelate cu alimentele, au crescut.
Consumatorii din aceste tari, socati de cteva elemente deosebite corelate cu sanatatea publica, larg mediatizate, (endemia de
listerioza n Franta, "epizootia" de encefalopatie spongiforma bovina n unele state membre) au devenit foarte atenti si exigenti cu privire
la calitatea sanitara a alimentelor.
Analiza de risc se aplica n foarte multe domenii, dar aceasta si gaseste o aplicare deosebita n domeniul veterinar.
n acest domeniu, foarte multi autori au utilizat analiza de risc n multe probleme referitoare la sanatatea animalelor. Aplicarea
analizei de risc n domeniul concret al sanatatii animalelor trebuie sa se realizeze oricnd este identificat un risc sau un hazard ce poate
afecta starea de sanatate a animalelor. Astfel, se poate aplica analiza de risc n raport cu gestionarea bolilor transmisibile
ale animalelor(produse deci de agenti cauzali biotici).
ntruct factorii de risc pentru sanatatea animalelor pot fi nu numai factori biotici ci si factori abiotici, se poate discuta si despre
aplicarea analizei de risc n raport cu gestionarea bolilor animalelor produse de factori de risc abiotici.
Principalii factori de risc biotici sunt considerati: agentii bacterieni - att prin prisma mbolnavirii animalelor si a oamenilor
prin consum de produse de origine animala provenite de la animale bolnave, ct si prin contaminarea produselor de origine animala, atunci
cnd acestea sunt obtinute, procesate depozitate, distribuite sau comercializate.
A doua mare clasa de factori de risc biotici sunt virusurile, unele dintre acestea prin afectarea directa a animalelor, altele (mai
rar) care se transmit la om fie direct, fie prin consum de produse de origine animala sau pe alte cai.
Unele virusuri au caracterul de contaminant, pe care l au, de obicei, bacteriile (virusul hepatitei A - boala minilor murdare).

O clasa importanta de factori de risc biotici o constituie parazitii si fungii ce pot afecta animalele sau oamenii, dar care se
pot constitui si ca agenti contaminanti, asemanatori bacteriilor.
Factori de risc sunt si foarte multi agenti abiotici precum: toxinele si substantele toxice , hiper sau hipoconcentratia unor
elemente n diferite tesuturi tinta ce induc boli carentiale, unele substante ce deregleaza functionalitatea normala a unor organe sau
tesuturi (ex. hormonii).
Factori de risc pot fi si unele substante poluante cu efecte nocive asupra organismului animal sau al oamenilor (pesticidele),
factori fizici (frigul, caldura excesiva, radiatiile, unele substante blocante) sau chiar unele stimulente zilnice (cafeaua).
Toti acesti factori de risc implica o parte calitativa (necuantificabila) si o parte cantitativa (cuantificabila).
Uneori aspectul calitativ al unui obicei sau al unei abordari poate sa nu constituie un risc adevarat, pe cnd aspectul cantitativ da.
Exemplu: obiceiul de a consuma cafea n doze adecvate are un efect benefic pentru organism si cafeaua bauta cumpatat si de persoane
fara afectiuni circulatorii (hipertensiune arteriala), cardiace sau vasculare (anevrism, ateromatoza, tendinta la fibrilatie sau tahicardii) nu
constituie un risc evident.
Aceeasi cafea poate deveni un factor de risc pentru chiar un om sanatos, atunci cnd doza consumata depaseste o anumita limita
sau frecventa dozei normale de consum este prea mare, prin efectul cumulativ al acesteia. Chiar doza normala constituie un risc evident
pentru bautorii de cafea ce sunt afectati de mbolnavirile mentionate anterior.
Am facut aceste precizari, deoarece procesul analizei de risc este identic si se efectueaza dupa aceleasi etape, dar aplicarea
acestuia la un anumit domeniu implica abordari particulare ce nu sunt deloc similare.
n acest context putem clasifica analiza de risc pentru domeniul veterinarar stfel:

analiza de risc n relatie cu sanatatea animalelor,

analiza de risc n raport cu comertul cu animale si produse de origine animala,

analiza de risc pentru produsele medicinale veterinare,

analiza de risc privind nutritia animalelor,

analiza de hazard si controlul punctelor critice pentru ntreprinderile de industrie alimentara,

analiza de risc privind miscarea animalelor,

analiza de risc privind protectia animalelor,

analiza de risc pentru masurile comune (reziduuri, substante hormonale, zoonoze, furaje medicamentate si deseurile
de origine animala),

analiza de risc pentru radioactivitate,

Organizatiile internationale cu competente de reglementare a comertului mondial, inclusiv cu produse agricole ce trebuie sa fie
sub supraveghere veterinara si sunt supuse controlului veterinare, au organizat ntruniri specifice pe subiectul analizei de risc.
Referitor la relatia analizei de risc cu epidemiologia, subiect ce a constituit unul din punctele principale de discutie, s-a subliniat ca
aceasta relatie este analoga cu relatia ntre meteorologie si prevederea vremii.
Se preciza atunci ca, daca n trecut analiza de risc era mai mult intuitiva, realizata ad-hoc si mai mult informala, acum analiza de
risc trebuie sa fie consistenta, bine documentata, flexibila si transparenta.

A fost pus n practica un program de lucru pentru dezvoltarea armonizarii reglementarilor veterinare si fitosanitare pe baza
standardelor Comisiei Codex Alimentarius, ale Oficiului International d 414h76e e Epizootii si ale Conventiei Internationale pentru Protectia
Plantelor.
n aprilie 1990, au fost formulate propunerile specifice si a fost discutat n detaliu un proiect de "Acord privind aplicarea masurilor
sanitare si fitosanitare" (SPS), proiect ce a fost finalizat n iunie 1990.
Aceste realizari au ncurajat organizatiile ce stabilesc standarde internationale sa dezvolte si sa publice metodologii si criterii
pentru evaluarea riscului, pentru a se asigura ca masurile SPS sunt bazate pe proceduri adevarate de estimare a riscului.
Din moment ce se realizase legatura ntre acordul SPS si celelalte acorduri internationale, s-a initiat si necesitatea ca masurile
luate n cadrul SPS sa fie bazate pe estimarea riscului si a fost acordata o atentie particulara celor trei organizatii internationale ce
elaborasera standarde si linii directoare n acest domeniu si care au fost n mod explicit identificate n structura SPS pentru ghiduri si
metodologii privind modul de elaborare a estimarii riscului.
Dupa 1990, lucrarile directionate pentru finalizarea textului legal al "Acordului SPS" au inclus articolul 5 al acestui acord
(estimarea riscului si determinarea nivelului corespunzator al protectiei sanitare si fitosanitare).
S-a precizat ca analiza de risc nu este un concept nou, introdus de abia n 1995 odata cu perfectarea SPS. Aceasta a existat de
mai mult de 100 de ani si este foarte raspndita n multe domenii precum asigurarile, investitiile, industria aeronautica si aerospatiala si
ingineriile sofisticate. Descris pe larg, conceptul de analiza de risc este un model sistematic de a colecta, a evalua si a nregistra
informatii ce pot conduce la recomandari, pozitii, abordari si actiuni, ca raspuns la un risc sau un hazard identificat.
S-a precizat ca analiza de risc nu este destinata sa furnizeze o decizie, dar este un instrument care sprijina luarea
deciziilor.
n majoritatea tarilor, decizia daca un risc poate fi acceptat sau nu si ce anume trebuie facut pentru a reduce sau a elimina riscul,
a fost luata la nivel politic.
Analiza de risc furnizeaza mecanisme pentru evaluarea riscului si dezvoltarea recomandarilor pe care poate fi bazata o
decizie.
Aceasta este un instrument analitic ce rezulta din nevoia de a caracteriza si a gestiona un risc.
Din moment ce analiza de risc a fost baza pentru aplicarea "Acordului SPS", s-a creat o importanta legatura ntre institutiile
guvernamentale si public.
S-a accentuat faptul ca, de fapt componenta cheie a analizei de risc este incertitudinea. O analiza de risc bine efectuata
considera incertitudinea ca parte a datelor stiintifice pe care s-a bazat elaborarea acesteia. n acest sens, rolul precautiei este la fel de
important ca si incertitudinea.
Luarea n considerare a incertitudinii a fost cheia luarii deciziilor si n acest context, definirea diferentei ntre incertitudine si
variabilitate a fost importanta. Variabilitatea nu poate fi redusa prin informatii mai mult sau mai putin precise, ea este normala si trebuie
acceptata. Incertitudinea este cu totul altceva, deoarece aceasta se compune din lipsa de informatii sau din informatii necorespunzatoare,
din informatii nefondate sau informatii perimate. Diferenta este ca, n cazul analizei de risc, se poate preciza ceva despre incertitudine,
n unele cazuri aceasta poate fi corectata si n context analitic, poate fi masurata.
S-a notat faptul ca analiza de risc nu poate esua ca rezultat al unor informatii insuficiente. Analiza de risc s-a folosit tocmai
datorita existentei de informatii insuficiente. Utilizata corect, analiza de risc este un instrument extrem de folositor si de puternic pentru
determinarea faptului daca lipsesc informatii, daca informatiile sunt incorecte, precum si pentru evaluarea cantitatii si calitatii informatiilor ce
pot mbunatatii luarea deciziilor.
Ar fi contra productiv sa se evite efectuarea analizei de risc sau completarea acesteia datorita unor informatii insuficiente, asa
cum s-a sugerat de unele interpretari ale abordarii precautioniste.

Analiza de risc este un instrument pentru determinarea nivelului incertitudinii, precum si a nivelului de risc.
n luna aprilie a anului 2000, Comitetul Codex Alimentarius s-a ntrunit pentru a discuta principiile generale referitoare la modul de
utilizare a precautiei n contextul cadrului propus pentru "Principii de lucru pentru analiza de risc", n raport cu incertitudinea, n domeniul
sigurantei alimentelor. Au fost discutate criteriile posibile pentru utilizarea precautiei n domeniul sigurantei alimentare si baza n care se
poate utiliza precautia.
O alta problema a analizei de risc este procedura oarecum prea sofisticata, pentru unele tari membre ale Organizatiei Mondiale a
Comertului, de realizare a acesteia. Se recunoaste ca, de exemplu, evaluarea riscului ar putea fi complexa dar acest aspect este, fie
necesar, fie esential.
Toate tarile ar trebui sa aiba n mod normal o baza stiintifica pentru deciziile privind comertul cu animale vii si produse de origine
animala. Daca aceste decizii sunt bazate pe analiza de risc, este necesara doar o documentare temeinica.
Este important de stiut, pentru tarile n curs de dezvoltare, sa nu aiba impresia ca analiza de risc necesita sisteme ultra sofisticate
sau o cantitate mare de resurse.
Analiza de risc poate fi efectuata n cele mai limitate circumstante. Daca informatiile sunt limitate, atunci deciziile sunt bazate
pe aceste informatii si daca un partener de comert contesta masurile aflate n aplicare, exista posibilitatea, prevazuta de acordul "Acordul de
Aplicare al Masurilor Sanitare si Fitosanitare", de a solutiona aspectele conflictuale prin dialog si schimb de informatii.
Acordul "Acordul de Aplicare al Masurilor Sanitare si Fitosanitare" nu solicita tarilor membre ale Organizatiei Mondiale a
Comertului sa realizeze analiza de risc, dar solicita tarilor importatoare sa-si bazeze masurile luate privind aceste activitati pe analiza de risc
si n special pe evaluarea riscului.
Evaluarea riscului poate fi asigurata de o alta tara, de un organism regional sau de o organizatie internationala.
Accesul la internet este un instrument important pentru realizarea analizei de risc , n special pentru tarile n curs de
dezvoltare, deoarece cea mai dificila sectiune a analizei de risc este culegerea informatiilor si calitatea acestora. Acum, accesul la internet a
creat o sursa disponibila permanent de informatii multiple si precise referitoare la un fenomen.
".
Analiza de risc, n sine, a fost definita ca "un proces ce consta din trei elemente: evaluarea riscului, managementul riscului
si comunicarea riscului".
Pozitia Oficiului International de Epizootii n raport cu analiza de risc este bine definita. OIE si-a definit trei misiuni direct legate de
analiza de risc si n special pentru majoritatea tarilor membre ale organizatiei care sunt tari n curs de dezvoltare si anume:

cresterea transparentei privind situatia sanatatii animalelor

protectia sanatatii animalelor n contextul comertului international si

furnizarea de expertiza privind statusul de sanatate a animalelor

S-a precizat ca standardele de sanatate a animalelor, elaborate de Oficiul International d 414h76e e Epizootii, constituie un
element cheie privind masurile de protectie a sanatatii publice si a animalelor. Pentru a dezvolta aceste standarde, Oficiul International d
414h76e e Epizootii are patru comisii specializate: Comisia Codului International d 414h76e e Sanatate a Animalelor, Comisia de Standarde,
Comisia pentru Febra Aftoasa si alte Boli Epizootice si Comisia pentru Bolile Pestilor.
n baza codului unei tari sau a unei zone n cadrul unei tari, le pot fi atribuite acestora diferite standarde, tara sau zona libera cu
sau fara vaccinare, tara sau zona oficial libera, tara sau zona contaminata.

Eforturile Oficiului International d 414h76e e Epizootii n domeniul analizei de risc s-au concluzionat prin introducerea n Codul
International d 414h76e e Sanatate a Animalelor a unui capitol separat definit ca "Ghid pentru analiza de risc". De asemenea, Oficiul
International d 414h76e e Epizootii intentioneaza redactarea unei carti privind analiza de risc si elaborarea de proceduri specifice pentru
animalele acvatice.

CURSUL NR 3
VI. CONCEPTUL DE PRECAUIE VERSUS ANALIZA
DE RISC
Pentru a defini conceptul de precautie este esential sa definim foarte exact riscul.
Lund n considerare formularea lui Ahl si colaboratorii, putem afirma ca notiunea de risc corespunde unei notiuni probabilistice
.Riscul este, de fapt probabilitatea de a surveni a unui eveniment, asociata cu consecintele acesteia.
Pornind de la aceasta notiune putem defini riscul potential si riscul plauzibil.
ntelegerea notiunii de risc plauzibil este relativ simpla, caci acesta se refera la pericole (riscuri) despre care se stie ca se pot
manifesta si pentru care se spera sa se poata calcula probabilitatea de manifestare.
Riscul potential este mai dificil de nteles, acesta fiind definit de Konrilsky si Viney n lucrarea "Principiul precautiei" aparuta n seria
de documentare franceza n anul 2000, drept "riscul riscului" sau altfel spus un risc ipotetic.
Autorii estimeaza ca "interpretarea cea mai pesimista plecnd de la convingerea dupa care ceea ce trebuie sa se ntmple
sfrseste ntotdeauna prin a se manifesta, altfel spus, estimarea riscului potential ca un risc plauzibil imatur, pe cale de a se
realiza", dar autorii precizeaza ca aceasta apreciere poate fi eronata, din moment ce o gama diversa de riscuri plauzibile s-au manifestat ca
riscuri potentiale si nu au avut niciodata caracterul de risc plauzibil.
Deosebirea ntre precautie si preventie este clara. Aceasta distinctie a fost clarificata de Barbara Dufour de la Agentia Franceza
de Securitate Sanitara a Alimentelor n lucrarea "Principiul precautiei" publicata n nr. 41 al magazinului "Epidemiologie si sanatate animala"
aparut n anul 2002 la Paris.
Conform dictionarului Larousse - precautia este o dispozitie luata de catre un prevazator pentru a evita un rau sau pentru a-i
limita consecintele, n timp ce preventia sau prevenirea este formulata ca un ansamblu de masuri luate pentru a preveni un pericol,
un risc, un rau sau pentru a-l mpiedica sa se manifeste.
Aparent, deosebirea dintre aceste doua notiuni nu este evidenta, iar n limbajul comun par a fi foarte apropiate, daca nu sinonime.
n ambele cazuri apare notiunea de actiune (masuri de protectie) anterioara unui "rau" cu scopul de a-l evita sau a-l mpiedica sa se
manifeste.
Totusi, preventia consta n a lua masurile necesare fata de evenimente previzibile ce nu au survenit sau cel putin avnd o
probabilitate de a surveni ce nu este nula, pe cnd precautia consta n a merge mai departe si evalund cresterea probabilitatii de a surveni
a unui eveniment, face necesara luarea masurilor de protectie.
Autorii mentionati precizeaza ca, n timp ce precautia este corelata cu riscurile potentiale, preventia este corelata cu riscurile
plauzibile. Autorii considera ca precautia se poate defini ca o prelungire a metodelor de preventie aplicata la riscurile incerte sau
potentiale.

n primul rnd notiunea de absenta a certitudinii indica faptul ca principiul precautiei nu trebuie sa se aplice dect la situatiile de
dubiu, ce implica o cunoastere incompleta a efectelor produse. Ceea ce conduce la identificarea unei prime diferente ntre domeniul
analizei de risc (si n particular aprecierea riscului ce are ca obiectiv estimarea riscului) si cel al principiului precautiei, este faptul ca acesta
se limiteaza la riscurile potentiale .
Principiul precautiei apare ca un instrument de gestionare a riscurilor potentiale. Acesta se refera la luarea de masuri
pentru a se preveni o posibilitate de risc. Ori, exista un numar cvasiinfinit de riscuri potentiale si deci, ca efect, este posibil sa se formuleze "a
priori" cerinte pentru toate actiunile ntreprinse. Din moment ce riscul perceput este totodata mai mare, atunci cnd consecintele sunt
insuficient cunoscute, gestionarea riscului se regaseste ntr-o situatie delicata si n dilema, cnd trebuie sa se hotarasca pna unde se poate
ajunge cu masurile ce trebuie luate.
Daca acceptarea riscului potential este cea mai pesimista abordare, n mod practic, nu mai trebuie sa limitam perceptia riscului ce
poate conduce imediat la punerea n aplicare a masurilor de gestionare a acestuia.
Cmpul de actiune a principiului de precautie, asa cum a fost definit de instantele internationale, este clar riscul de mediu si implica
promovarea unei atitudini responsabile fata de aspectele ecologice.
Principiul precautiei a devenit rapid o regula a actiunilor sanitare veterinare sau sanitare (vezi scandalul encefalopatiilor
spongiforme sau cel al sngelui contaminat cu agentul HIV).
Legatura ntre principiul de precautie si analiza de risc poate, n lumina definirilor acceptate, sa se realizeze esential pe baza
a doua aspecte:

analiza de risc este un proces vast ce cuprinde etapele - identificarea riscului, aprecierea riscului, gestionarea riscului si
comunicarea acestuia, pe cnd principiul precautiei este strict o metoda de gestionare a riscului;

principiul precautiei se adreseaza riscurilor potentiale, pe cnd analiza de risc se adreseaza riscurilor plauzibile ce se pot aprecia,
se pot estima (cuantifica sau eventual califica) si apoi se pot evalua (se pot compara cu un nivel de risc apreciat ca fiind
acceptabil).

Dupa cum s-a precizat, nu se pune problema de a estima riscuri potentiale, caci acestea nu sunt dect o ipoteza, o prezumtie,
iar notiunea de risc acceptabil nu exista n domeniul principiului de precautie, dect "a priori" masuri de gestiune ce au tendinta de a
face riscul nul, adica de a mpiedica faptul ca ipoteza riscului sa se transforme n risc.
Tabelul nr. 5 reda n maniera sintetica diferentele ntre analiza de risc si principiul precautiei.
Tabel nr. 5 Principalele diferente ntre analiza de risc si principiul precautiei

Risc

metoda

Analiza de risc

Principiul precautiei

Plauzibil

Potential

(Este posibila estimarea)

(Estimarea imposibila)

Cuprinde patru etape

Cuprinde numai

- identificarea principiului

- gestionarea riscului

- aprecierea riscului
- gestionarea riscului
- comunicarea riscului
Obiectivul gestiunii riscului

Mentinerea riscului plauzibil sub mpiedicarea

ca
riscul
nivelul riscului estimat ca potential sa devina un risc
acceptabil
plauzibil

Aplicarea principiului precautiei are avantaje notabile dar si unele dezavantaje.

Avantajele aplicarii principiului precautiei constau n aceea ca acesta se constituie ntr-o abordare sau un demers pozitiv, este un
complement al analizei de risc pentru gestionarea riscurilor, este un stimulent pentru cercetare si un element ce asigura o mai mare
transparenta analizei de risc.
Partea rationala se poate rezuma prin precautiunea punerii n practica a noilor tehnologii ce sunt considerate a nu fi mai
periculoase, n raport cu aspectele pozitive si cu ameliorarile pe care acestea le induc.
Partea irationala este alimentata de angoasa omului modern fata de complexitatea crescuta a riscurilor din mediul sau care l obliga
la eforturi deosebite pentru a se adapta, iar cnd aceasta nu este posibila, apar fenomene paranormale (consumul de droguri, criminali n
serie, sinucigasi, comportamentele excentrice, gruparile teroriste, secte religioase etc.).
n acest context, principiul precautiei este binevenit: acesta este un instrument ce este destinat sa ne protejeze de "surprizele
neplacute", din moment ce noile tehnologii trebuie sa faca dovada ca nu prezinta un risc deosebit sau inacceptabil (vezi esecul firmei
Concorde).
Principiul precautiei este n acelasi timp un complement al analizei de risc. Daca analiza de risc reprezinta un instrument de
ajutor pentru decizii rationale si coerente, fara ndoiala ca aceasta abordare este limitata la riscurile plauzibile.
Principiul precautiei vine sa completeze acest dispozitiv de ajutor pentru luarea deciziei, propunnd o abordare aplicabila riscurilor
potentiale care fie au ipoteze solide sau sunt pur si simplu percepute de opinia publica.
.
Principiul precautiei este foarte usor comunicabil, fata de analiza de risc care se fondeaza pe postulatul ca nu exista risc
plauzibil nul si ca trebuie sa acceptam un anumit nivel de risc (risc acceptabil), notiune acceptata negativ de opinia publica.
Principiul precautiei are si anumite inconveniente: riscul de a frna inovatia tehnologica, acesta implica un grad mai mare de
dificultate privind luarea deciziilor si de asemenea implica un cost economic ridicat si un risc de utilizare excesiva.
Unul din inconvenientele majore ale principiului precautiei este puterea sau tenta de blocaj a acestuia .
Costul masurii de precautie este mai crescut dect al analizei de risc , caci este foarte dificil sa se masoare sau sa se cuantifice
"a posteriori" raportul veritabil ntre cost si eficacitatea masurilor luate.
Un ultim aspect negativ al principiului precautiei rezida n faptul ca, daca riscul si deciziile luate n raport cu acesta implica
responsabilitati penale, cei ce iau decizii vor fi tentati sa aplice din ce n ce mai mult principiu precautiei fata de o analiza de risc
foarte bine documentata, iar aceasta conduce la celelalte efecte negative ale principiului precautiei.

VII. CONTEXTUL UTILIZRII ANALIZEI DE RISC

scoala franceza de la Agentia Franceza de Securitate Sanitara a Alimentelor si de la Facultatea de Medicina Veterinara de la Alfort Paris - Franta a concluzionat contextul n care se utilizeaza analiza de risc.
n acest context s-au conturat contextul national, contextul comunitar si contextul international de utilizare a analizei de risc.
Tendinta de liberalizare progresiva a comertului mondial cu produse agricole de tipul animalelor vii si al produselor de origine animala
comestibile si necomestibile, vine sa elimine un aspect ce trebuie luat n seama - barierele tarifare si netarifare. Pentru unele tipuri de comert
sau pentru comertul cu anumite produse, tendinta progresiva de globalizare si de liberalizare a comertului international va reliefa tot mai
pregnant ca aspectele veterinare referitoare la sanatatea animalelor vii si salubritatea produselor de origine animala, pot constitui bariere
tehnice netarifare serioase, n acest context. Ori aceasta problematica trebuie solutionata ntr-o maniera n care, nici sa nu se impuna masuri
care sa conduca la deteriorarea statusului de sanatate a animalelor la nivel mondial, nici sa se permita tarilor sa impuna, din ratiuni de
protectie totala, masuri restrictive nejustificate.
n acest context organismele internationale cu rol de reglementare n domeniu au trebuit sa puna la dispozitia membrilor acestora
instrumentele juridice pentru a realiza dezideratul mentionat.
Acest aspect a fost urgentat si de crearea Pietii Unice, odata cu instituirea, prin Tratatul de la Maastricht, a Uniunii Europene.
n acest context Oficiul International d 414h76e e Epizootii a elaborat "Codul International d 414h76e e Sanatate a Animalelor" si
ulterior "Codul de Sanatate a Animalelor Acvatice" "Manualul de Teste de Diagnostic si de Control al Medicamentelor si Produselor Biologice
de Uz Veterinar", iar pentru a-si putea realiza competentele n domeniul anuntat - Acordul General pentru Taxe si Tarife (GATT) devenit, n
1995, Organizatia Mondiala a Comertului, a elaborat si pus n aplicare "Acordul pentru aplicarea masurilor sanitare si fitosanitare" si "Acordul
pentru Eliminarea Barierelor Tehnice".
De ctiva ani si n particular dupa semnarea acordului Organizatiei Mondiale a Comertului (OMC) privind "Aplicarea masurilor
sanitare si fitosanitare" cunoscut sub numele faimos de SPS, analiza de risc constituie, din ce n ce mai frecvent, baza politicilor sanitare
veterinare ale guvernelor statelor membre ale Organizatiei Mondiale a Comertului, la nivel national sau chiar regional.
La nivel international - Acordul SPS al Organizatiei Mondiale a Comertului, perfectat prin acordurile semnate la Marrakech
(Maroc), n 1994 si avnd ca obiectiv limitarea enclavelor si restrictiilor sanitare veterinare si fitosanitare n schimburile internationale, a
rentarit importanta analizei de risc la nivel international.
Daca acest acord recunoaste dreptul tarilor membre semnatare de a adopta masuri sanitare veterinare si fitosanitare proprii pentru a
asigura protectia populatiei umane, a animalelor si a plantelor, le impune acestora unele obligatii specifice, ntre care cea mai importanta
obligatie este de a justifica stiintific masurile sanitare veterinare si fitosanitare luate, pe baza evaluarii riscului si specificarea clara ca aceste
masuri sunt fondate pe normele internationale stabilite de catre una din cele trei organizatii ce servesc ca referinta pentru OMC - Oficiul
International d 414h76e e Epizootii, Codex Alimentarius, Conventia Internationala pentru Protectia Plantelor (ICPP).
Exista totodata un caz particular de a stabili masurile sanitare veterinare si fitosanitare pe baza evaluarii riscului.
Totusi, aplicarea analizei de risc permite serviciilor veterinare nationale de a adopta acele masuri, chiar daca evaluarea riscului este
incompleta, si de a utiliza precautia pentru a-si proteja concetatenii. Astfel articolul 5.7 al "Acordului pentru aplicarea masurilor sanitare si
fitosanitare" stipuleaza ca, "n cazul n care probele stiintifice sunt insuficiente, o tara poate adopta, provizoriu, masuri sanitare veterinare si
fitosanitare, pe baza informatiilor stiintifice pertinente disponibile".
Totodata, aceste tari trebuie sa faca eforturi pentru a obtine date stiintifice aditionale necesare, pentru a proceda la o evaluare mai
obiectiva a riscului si pentru a-si reexamina, n consecinta, masurile luate, ntr-un interval rezonabil.
Daca o tara nu se conformeaza acestor precizari, exista o procedura de reglementare a diferendelor ce prevede sanctiuni comerciale
pentru membrii ce nu respecta aceste principii. Aceste sanctiuni pot lua forma fie a compensarilor (sanctiuni nesociale, n general financiare)
fie alte forme (cresterea barierelor tarifare pentru produsele ce provin din tara sanctionata, n raport cu prejudiciul comercial suferit de partea
afectata).

ntr-un cadru special al Acordului SPS, principiul justificarii stiintifice a masurilor sau mai bine zis a evaluarii riscului, a jucat, pna n
prezent, un loc semnificativ n domeniul contencios.
La nivel national - sunt foarte putine lucrari referitoare la analiza de risc, majoritatea fiind elaborate de autorul acestui curs si
publicate att la nivel national ct si la nivel international.
Definirea foarte clara a conceptului de securitate alimentara a facut sa se realizeze doua aspecte, n acest sens = elaborarea
legislatiei specifice care sa recunoasca cele trei mari verigi ale sigurantei alimentatiei = lantul furajer - lantul animal si lantul sanatatii publice
si definirea conceptului de transabilitate..
La nivel comunitar- utilizarea analizei de risc trebuie privita prin prisma statelor membre, prin prisma institutiilor comunitare si prin
prisma creari cadrului institutional pentru gestionarea si comunicarea analizei de risc.
Politica n cadrul Uniunii Europene, n ceea ce priveste punerea n aplicare a analizei de risc difera destul de mult ntre diferite state
membre. Daca majoritatea statelor membre dispun sau sunt pe cale de a-si pune n aplicare o agentie de securitate sanitara a alimentelor,
misiunile acestora nu sunt comparabile cu AFSSA existenta n Franta, deoarece acestea si coordoneaza, n general, evaluarea si gestionare
riscului, utiliznd, de exemplu, controalele n acest domeniu, deci au si competente executive.
La nivelul institutiilor comunitare evaluarea si comunicarea riscului are loc n cadrul Autoritatii Europene pentru Securitate Alimentara,
realizata la nivelul Comisiei, de catre comitetele stiintifice al caror secretariat este asigurat de Directia Generala pentru Sanatate si Protectia
Consumatorului (DG SANCO).
La nivel comunitar, gestionarea si comunicarea riscului, n ceea ce priveste domeniul legislativ, se refera la aplicarea procedurii de
codecizie ntre institutiile comunitare, pentru tematicile relevante referitoare la securitatea sanitara a alimentelor, ntre Comisie ca initiator
legislativ, Consiliul Uniunii Europene si Parlamentul European.
Comisia Europeana, prin DG SANCO, este initiatoarea tuturor proiectelor de legislatie de reglementare comunitare (textele
legislative si texte de aplicare). Textele sunt transmise, pentru aprobare, nainte de adoptare de catre colegiul de comisari, statelor membre
reunite n cadrul comitetelor de reglementare ce functioneaza pe lnga Comisie (acum Comitetul Permanent pentru Lantul Alimentar si
Sanatate Animala - fostul Comitet Veterinar Permanent, Comitetul Permanent al Resurselor Alimentare, Comitetul Permanent pentru
Furajarea Animalelor).
FVO - Oficiul Veterinar si al Alimentelor - organul de inspectie al DG SANCO, controleaza aplicarea dreptului comunitar de catre
Statele Membre si conformitatea cu legislatia comunitara a statelor asociate candidate.
n ceea ce priveste comunicarea riscului, acesta se realizeaza de cele trei institutii comunitare: Comisia Europeana, Consiliul
Uniunii Europene si Parlamentul European.
Concentrarea tuturor elementelor analizei de risc la nivelul Comisiei, care este initiatoarea legislatiei la nivel comunitar, a fost
puternic criticata de Parlamentul European vis-a-vis de criza BSE, n 1996 si n special cu referire la interactiunea ntre evaluarea riscului si
gestionarea riscului.
n aceste conditii s-a decis crearea unei structuri independente fata de Comisie care sa aiba responsabilitatea evaluarii riscului la
nivel comunitar.
Absenta, pna n anul 2001, a armonizarii evaluarii riscurilor la nivel comunitar, a condus la o incoerenta a masurilor adoptate n
Uniunea Europeana fata de BSE. Este cazul definirii materialelor de risc specific (n Franta timusul de la unele specii de animale trebuie sa
nu patrunda n lantul alimentar pe cnd acesta este permis a fi utilizat de reglementarile comunitare n vigoare)..

Au fost formulate actiunile ce-i permiteau sa atinga acest obiectiv, n special crearea unei Autoritati Europene de Siguranta a

Alimentelor independente

CURSUL NR 4

VIII . TERMINOLOGIA UTILIZAT DE ANALIZA DE

RISC
Terminologia analizei de risc a fost mult timp confuza.
Aceasta este partial datorata noutatilor si evolutiilor rapide si continui din acest domeniu, dar n acelasi timp este cauzata si de
fuziunea mai multor discipline stiintifice ce au folosit aceleasi cuvinte, fraze sau acronime n feluri diferite.
n plus nu exista astazi nca unanimitate cu referire la sensul termenilor din domeniul general al analizei de risc. Au fost mprumutati
termeni comuni stabiliti de diferite dictionare, pentru a da cele mai specifice definitii
Confuzia a continuat totusi n special cnd diferiti autori se refera la analiza de risc sau la estimarea riscului. Analiza de risc este un
termen atotcuprinzator utilizat pentru a descrie trei domenii ale acestei discipline = estimarea riscului, managementul riscului si comunicarea
riscului.
Estimarea riscului este n continuare divizata n identificarea hazardului ( aspectul calitativ) si evaluarea riscului ( aspectul cantitativ).
Totusi destui experti n analiza de risc utilizeaza termenii de analiza de risc si estimarea riscului n mod similar, ca sinonime.
Analiza de risc este definita ca o "abordare stiintifica efectuata cu scopul de a identifica pericolele cunoscute sau potentiale,
de a evalua riscurile, de a le gestiona si de a le comunica celor interesati".
Aceasta definitie are meritul de a prezenta foarte clar cele patru componente ale analizei de risc: dupa identificarea pericolului, riscul
generat de acesta este evaluat, gestionat si comunicat utilizatorilor care sunt de fapt cei ce iau decizii.
n figura nr. 1 prezentam o schematizare a acestor etape
Figura nr. 1 Componentele analizei de risc

Comunicarea relativa a riscului

n lucrarea " Standardizarea nomenclaturii pentru analiza de risc cu privire la sanatatea animalelor" se sugereaza pentru analiza de
risc urmatoarea definitie = procesul care include estimarea riscului, managementul riscului si comunicarea riscului.
Figura nr. 2 prezinta detaliat componentele analizei de risc si inter-relatiile procesului de analiza de risc.

Estimarea riscului

Managementul Riscului

Identificarea
hazardului

Estimarea
probabilitatii
si
magnitudinea

Dezvoltarea
optiunilor

Selectarea
optiunilor

Elaborarea
programului

Evaluare
si
mbunatatire

Clienti
Conform definitiei lui Mac Diamond cuprinde: identificarea riscului, estimarea riscului, managementul riscului si
comunicarea riscului.
n domeniul sanatatii animalelor, ca si n alte domenii, a devenit clar ca analiza de risc este o disciplina complexa si estimarile
adesea nu " ramn n picioare" ntr-un climat advers cum este cel al propunerilor de comert.
Analiza de risc a devenit foarte utilizata n domeniul veterinar n ultimii ani si o abordare identica ar fi sa se aplice aceleasi principii
pentru riscurile ce afecteaza sanatatea animalelor acvatice.
Hazardul definit de literatura franceza pericol = danger, este cel de-al doilea element ce trebuie definit. Acest cuvnt utilizat larg n
vorbirea curenta are n contextul analizei de risc o alta semnificatie = acesta apartine unei notiuni calitative.
Orice ce este potential daunator pentru oameni, pentru animale, pentru plante sau pentru mediu constituie un pericol sau un hazard.
O masina ultrarapida constituie un hazard ca si poluarea atmosferei cu poluanti. Prezenta unui agent infectios ntr-o bucata de carne
constituie un hazard sau un pericol.
Hazardul este definit ca " elemente sau evenimente ce reprezinta un daunator sau un pericol potential, un eveniment cu efect advers
sau un rezultat advers".
n analiza de risc, hazardul este specificat prin descrierea a ceea ce ar putea deveni rau, malefic, daunator si cum se poate
ntmpla aceasta. n analiza de risc pentru produsele biologice, hazardul este o sursa de risc, o substanta sau o actiune care poate cauza
daune.
Un hazard este n mod uzual definit ca o sursa de pericol, de daune materiale sau perturbari structurale si functionale ale unui
organism afectat.
Definirea riscului, totusi, include n mod uzual probabilitatea sau plauzibilitatea ca pericolul si celelalte componente ale hazardului sa
apara, n relatie cu magnitudinea si severitatea unui eveniment nedorit.

Cu aceasta definitie calitativa este usor sa statuam relatia ntre risc si hazard prin urmatoarea formula

=
Este foarte clar ca un hazard mare si o protectie mica induce un risc crescut n timp ce cresterea masurilor de protectie reduce riscul.
De asemenea, se poate preciza ca, cu exceptia cnd hazardul este zero exista ntotdeauna un nivel de risc.
Trebuie definita apoi relatia dintre risc si incertitudine .
Conceptul de risc implica incertitudine att ca probabilitate ct si ca magnitudine a consecintelor. Reducnd cantitatea de
incertitudine cu referire fie la probabilitatea unui eveniment advers sau la magnitudinea consecintelor, nu este obligatoriu sa se schimbe
nivelul de risc actual.
n cazul riscului asociat cu produsele biologice veterinare, daca produsul contaminat este destinat unei specii sensibile la agentul
contaminant, efectul va fi cu totul altul fata de cazul n care produsul este destinat unei specii ce nu este sensibila la agentul contaminant al
produsului biologic.
Osborne introduce n analiza de risc un nou termen - cel de "evitarea riscului" - risk avoidance - risk aversion" ceea ce este definit
ca utilizarea masurilor de atenuare sau de protectie (mitigate or safeguard), protectie pentru a elimina n ntregime un risc.
Al treilea termen ce trebuie definit este riscul
Riscul este urmatoarea notiune ce trebuie definita. n acest caz este vorba de o notiune cantitativa. scoala franceza defineste riscul
ca fiind probabilitatea de a surveni un pericol sau un hazard, combinat ca importanta cu consecintele sale nedorite. Vedem astfel ca n
notiunea de risc exista doua componente:

pe de o parte frecventa aparitie pericolului (din care decurge si probabilitatea de a surveni a acestuia),

pe de alta parte importanta consecintelor pericolului.

Nivelul riscului unui pericol este n functie de aceste doua componente. Este ilustrat n figura 2 pentru maladia A (frecventa dar
care nu antreneaza dect consecinte economice limitate - mamitele de exemplu) fata de maladia B (foarte rara dar antrennd o catastrofa
economica - de exemplu febra aftoasa).
Pericolul poate fi constituit dintr-un agent biologic, chimic sau fizic ce pot avea un efect nefast pentru sanatate. Un pericol
poate fi un virus (ex. virusul febrei aftoase) bacterii patogene (ex. Salmonella) paraziti (ex. Trichinella spiralis ) miceti (ex. Aspergilus) sau
substante chimnice toxice (ex. organoclorurate) sau cu efect nedorit (ex. anabolizantele).
n varianta americana, daca nu este identificat nici un hazard nu poate exista un risc cunoscut. Riscul implica existenta
hazardului si de asemenea necesita sa existe o serie de rezultate (riscuri) ce pot fi posibile pentru o anumita situatie si faptul ca sunt sau nu
mai multe din aceste rezultate ce sunt nedorite, nefaste. Pentru evaluarea riscului se aplica toti acesti factori si deci este necesar un proces
sistematic de evaluare.
n varianta Oficiului International de Epizootii, analiza de risc este procesul care include identificarea riscului evaluarea riscului,
managementul riscului si comunicarea riscului.
n varianta Oficiului International d 414h76e e Epizootii riscul corelat cu importul de animale si de produse de origine animala este
masura probabilitatii introducerii unei boli "exotice" si gravitatea unui asemenea rezultat.
Riscul poate fi definit mai larg ca probabilitatea aparitiei unui rezultat advers si severitatea consecintelor daca acesta apare.

Analiza de risc trebuie sa nceapa cu identificarea hazardului sau a pericolului. Rezultatele adverse potentiale trebuie sa fie
listate la sfrsitul procesului de analiza de risc.
Daca rezultatele adverse nu apar pe lista finala, atunci analiza de risc poate sa omita aspecte de o importanta deosebita pentru cei
ce i-au decizii de reglementare.
scoala franceza, a adus unele clarificari importante privind terminologia analizei de risc, pe care le vom prezenta la capitolul
urmator.
Codex Alimentarius si-a definit terminologica analizei de risc pentru domeniile de competenta ale acestui for n lucrarea "Principii
si Linii Directoare pentru Realizarea Evaluarii Riscului Microbiologic" publicata de FAO la Roma n 1999.
Covallo si Merkhofer au efectuat o prezentare a terminologiei analizei de risc n lucrarea "Metode de Evaluare a Riscului:
Abordari pentru Evaluarea Riscului privind Sanatatea si Mediul" aparuta la New York si Londra n 1993.
Organizatia Mondiala a Comertului si-a definit propria terminologie privind analiza de risc n "Ghidul 73 ISO/IEC 2002 Managementul riscului. Vocabular si Principii Directoare pentru Utilizarea n Normele ISO", lucrare aparuta la Geneva n 2001.
Academia Nationala de stiinte a Statelor Unite a definit termenii utilizati n analiza de risc n lucrarea "Analiza de Risc pentru
Guvernul Federal - Managementul Procesului - Comitetul NAS-NRC privind mijloacele "Institutionale de Evaluare a Riscurilor pentru
Sanatatea Publica", lucrare aparuta la Washington n 1983.
Oficiul International d 414h76e e Epizootii a definit termenii utilizati la capitolul referitor la analiza de risc, n cadrul Codului
International d 414h76e e Sanatate a Animalelor - Editia 2001.
Asadar, iata avem cel putin sapte surse pentru a defini terminologia analizei de risc.
Literatura de specialitate n domeniul analizei de risc defineste mai multe categorii de risc. Primele definiri se refera la riscul
acceptabil si riscul inacceptabil.
n acest sens scoala Franceza de la Facultatea de Medicina Veterinara de la Alfort a adus clarificarile necesare.
Riscul acceptabil, cunoscut si sub denumirea de risc admisibil, risc permisibil sau risc tolerabil corespunde unui nivel de risc
apreciat ca si compatibil cu sanatatea animalelor sau a oamenilor, tinnd cont de o serie sau un ansamblu de date epidemiologice, sociale si
economice.
Riscul acceptabil nu nseamna " riscul nul" sau " riscul zero" care implica absenta riscului printr-o abordare speciala (prohibitia
totala este baza riscului zero). Facem aceasta precizare deoarece exista o tendinta n Europa occidentala si n America de Nord, vis-a-vis de
encefalopatia spongiforma bovina, sa se discute despre riscul nul.
Determinarea riscului acceptabil se confrunta, n practica, cu un numar de dificultati.
n primul rnd, este necesar sa precizam pentru cine este acceptabil riscul. Daca, de exemplu, luam n considerare consumul de
materii grase, nivelul de risc acceptabil este diferit n general pentru o anumita populatie si pentru oameni n vrsta.
Pentru acelasi pericol, nivelul de risc acceptabil poate fi variabil ntre tari, n functie de un anumit numar de factori sociali,
economici si culturali. Astfel pentru francezi consumul de vin rosu este un risc acceptabil pe cnd pentru tarile musulmane nivelul este
aproape inacceptabil. Riscul aparitiei bolii limbii albastre pentru tarile la nord de paralela 45 este total acceptabil datorita lipsei agentului
transmitator, pe cnd pentru tarile din bazinul Mediteranean, nivelul acceptabil are cu totul alte valori.
n aceeasi tara, nivelul riscului acceptabil se modifica n timp. La nceputul secolului XX pelagra era un risc acceptabil pentru
populatia din Romnia, dar n prezent aceasta boala constituie un risc inacceptabil.

Receptia riscului de catre individ este subiectul unei mari variabilitati . Riscul de a contracta poliomielita infantila este enorm
la copii n primii ani de viata, dar devine aproape nul la oamenii maturi.
Riscul acceptabil variaza, de fapt, daca se discuta despre un risc asa zis pasiv ( supus individului - de exemplu riscul alimentar
ntr-o cantina colectiva) sauactiv ( ales de individ - de exemplu consumul de tutun). n termeni globali riscurile active sunt mai usor de
acceptat dect riscurile pasive - ce nu mai depind de individ.
Studiile arata ca incertitudinea si lipsa cunostintelor precise referitoare la un pericol , maresc valoarea riscului perceput.
Pe de alta parte, atitudinea fata de risc este foarte variabila, de la un individ la altul si n aceeasi masura de la un risc la altul
( consumatorii de produse ecologice nu sunt toti nefumatori).
Pentru toate aceste cazuri este foarte delicat sa se fixeze un nivel de risc acceptabil. Oricum nivelul de acceptabilitate variaza
de la o categorie de risc la alta . Astfel francezii si nemtii si n general statele membre ale Uniunii Europene sunt mai sensibili la conditiile de
igiena n care se produc alimentele dect accidentele nucleare.
Dupa 11 septembrie americanii au devenit mult mai sensibili la actele de terorism dect la accidentele vasculare.
n ceea ce priveste comertul cu animale si produse de origine animala, teoretic, determinarea nivelului de risc acceptabil este
fondata pe raportul beneficiu/ risc.
Riscul acceptabil ar putea sa fie la un moment dat mai crescut dect avantajele impactului. innd cont de obisnuintele din acest
domeniu, riscul acceptabil se poate stabili n termenii probabilitatii de introducere a unui agent patogen ( si nu de pierderile economice).
Determinarea nivelului de probabilitate a introducerii acceptabile trebuie sa tina cont de, pe de o parte de factorii ce conditioneaza
gravitatea economica sau medicala a bolii si pe de alta parte, de situatia epidemiologica a bolii n tara importatoare.
Primul element releva faptul ca pentru fiecare boala este posibil sa se propuna " o furculita" a nivelului acceptabil al riscului
de introducere, n functie de trei caracteristici = gradul de transmisibilitate, caracterul de zoonoza si apoi pierderile economice
antrenate.
Pentru bolile avnd un grad mare de difuzibilitate, ce au caracter de zoonoza si care implica restrictii majore sau mortalitate
ridicata, nivelul de acceptabilitate trebuie sa fie scazut, mai mult inacceptabil.
Gradul riscului acceptabil trebuie sa fie, de asemenea, foarte scazut fata de o situatie epidemiologica grava pentru o boala.
Altfel spus, o tara importatoare indemna fata de o boala poate avea legitimitati superioare si exigente marite pentru import dect o
tara n care evolutia bolii este enzootica si deci gradul de risc acceptabil pentru prima trebuie sa fie mult mai scazut.
Pentru fiecare boala o " furculita de probabilitate a introducerii acceptabile n functie de caracteristicile bolii se poate defini si
fiecare tara importatoare se situeaza n mijlocul acestei " furculite" n functie de situatia epidemiologica.
Determinarea riscului acceptabil pentru fiecare boala si pentru fiecare tara nu a ntrunit consensul international. Exemplul cel mai
elocvent este importul de carne de bovina din Marea Britanie, n raport cu encefalopatia spongiforma bovina, fiind adoptate pozitii diferite
chiar de statele membre desi era vorba de comert intracomunitar. Riscul apreciat acceptabil a fost estimat diferit.
Nivelul de risc acceptabil se situeaza la punctul de ntlnire a doua exigente perfect legitime si antagoniste:

pe de o parte revendicarea legitima a deciziei nationale de a pastra totala libertate de a fixa nivelul de protectie al sanatatii
animalelor fata de pericolele corelate cu importul de animale vii si produse de origine animala.

pe de alta parte, de asemenea legitima exigenta din partea tuturor tarilor exportatoare de a nu se introduce bariere non-tarifare
erijate ca urmare a fixarii unilaterale de catre tarile importatoare a unui nivel de risc acceptabil daca nu nul, cel putin excesiv de
scazut. Este foarte dificil de conciliat cele doua exigente.

La aceste dificultati ale stabilirii nivelului de risc acceptabil se pot adauga cteodata dificultati de a estima ntr-o maniera
cantitativa nivelul de risc corelat cu un import si deci alegerea este de a utiliza aprecierea calitativa sau una cantitativa a riscului cu
avantajele si dezavantajele fiecareia.
La conceptul de precautie am precizat existenta altor doua categorii de risc: riscul potential si riscul plauzibil.
Privit prin prisma sigurantei alimentare, riscul se poate defini ca o functie a probabilitatii unui efect advers si dimensiunea acestui
efect, consecinta a existentei unui hazard n alimente, hazardul fiind definit aici ca un agent biologic, chimic sau fizic propriu sau care
contamineaza alimentele si care poate avea un efect advers asupra sanatatii oamenilor sau a animalelor.
n lucrarea "Standardizarea nomenclaturii analizei de risc pentru sanatatea animala" Ahl si colaboratorii, definesc riscul drept
probabilitatea si magnitudinea consecintelor aparitiei unui eveniment advers, o masura a probabilitatii de daunare si severitatea
efectelor adverse.
n relatie cu comertul cu animale si produse de origine animala, riscul este o masura a probabilitatii introducerii unei boli exotice si
seriozitatea acestui rezultat.
Analiza de risc este o disciplina care ncearca sa sistematizeze si sa introduca metode mai eficiente, unele dintre acestea cantitative,
ntr-un proces ce este realizat de catre guverne si advizorii sau consultantii acestora, de multi ani. Astfel analiza de risc poarta aceeasi
amprenta pe care a avut-o epidemiologia n medicina si medicina veterinara acum 20 de ani. O problema particulara este ca nca nu toata
lumea avizata este convinsa de deosebirea dintre analiza de risc si estimarea riscului, rezultnd o nentelegere particulara asupra unei parti
a analizei de risc acoperita de rezultatele modelelor de estimare cantitativa a riscului.
Metodele traditionale de management al riscului, n special cnd se ia n consideratie miscarile internationale de animale, au
avut tendinta sa adopte strategiile de "risc zero", atunci cnd trebuia sa se ia n considerare daca activitatile de import trebuie permise ntr-o
zona libera de anumite boli.
Evolutiile recente ale comertului international au aratat ca aceste strategii nu mai pot fi acceptate si, adesea, riscul aparitiei unei boli
trebuie sa fie comparat cu beneficiile, aducndu-se n practica conceptul de risc acceptabil.
Unele metode traditionale de management al riscului sunt adepte ale utilizarii pragmatice a testelor cu sensibilitate redusa, deoarece
astfel cazurile pozitive pot fi respinse.
Referitor la riscul acceptabil, acesta difera n functie de persoana sau grupul de persoane : un risc este acceptabil pentru o
persoana sau pentru un grup de persoane si inacceptabil pentru alte persoane sau grupuri de persoane.
.
Un alt element al analizei de risc ce trebuie definit este estimarea riscului, de multe ori suprapunndu-se analizei de risc.
Estimarea riscului este "un proces de evaluare a riscului ce rezulta dintr-un hazard si este efectuata de un estimator al riscului".
Estimarea riscului poate fi categorisita dupa tip n:
a. estimare calitativa,
b estimare semicantitativa si
c estimare cantitativa.
Estimarea riscului poate, de asemenea, fi subdivizata n faze ale procesului de estimare a riscului, aceste faze fiind cunoscute ca:

a. estimarea lansarii riscului,

b.estimarea expunerii,
c.estimarea consecintelor.
Nu trebuie sa se uite ca, pe cnd unele rezultate pot fi estimate ca foarte putin probabil sa se produca, acestea pot avea un foarte
sever impact, daca apar. Binenteles ca si inversul este, de asemenea adevarat. Importul total al unui eveniment care este estimat ca fiind
destul de probabil sa se manifeste, nu poate fi, n mod special, foarte grav.
Acesta este foarte relevant pentru managementul si comunicarea riscului.
Aplicarea analizei de risc implica o diferentiere clara ntre estimarea riscului, managementul riscului si comunicarea riscului.
Estimarea riscului este definita ca procesul de estimare, pe ct de obiectiv posibil, a probabilitatii ca printr-un import sa se poata
introduce agentul unei boli exotice, n conditiile n care un efectiv local ar putea fi expus la acest agent. Estimarea riscului ar trebui sa
examineze si efectul introducerii unei boli exotice. Binenteles ca autorul a definit estimarea riscului prin prisma riscului n contextul
comertului international cu animale si produse de origine animala.
Conform autorului, estimarea riscului este procesul de sumarizare a analizelor stiintifice a unui anumit risc: care este
probabilitatea si severitatea unui rezultat advers pentru a estima probabilitatea aparitiei unui focar de boala si trebuie sa se faca uz de toate
datele obiective disponibile. n multe situatii, totusi, astfel de date nu exista, uzual datorita lipsei de experienta sau de cunoastere. n
asemenea situatii, cei ce iau decizii trebuie sa faca apel la judecata. n lipsa datelor, cei mai cunoscuti experti trebuie convocati pentru a
realiza o estimare a probabilitatii aparitiei unui focar de boala, ca cea mai buna baza a unei decizii.
Atunci cnd sunt confruntati cu un complex de incertitudini, oamenii de stiinta trebuie sa se abtina sa exprime rapid o opinie ce ar
putea fi folosita ca rezultat pentru o decizie potential controversata.
Evaluarea modului de judecata a probabilitatilor este, adesea, cel mai bine sa fie nsotita de estimarea probabilistica n etape.
Este, adesea, util sa se distinga grade de severitate a consecintelor unui eveniment advers. n cazul unui focar al unei boli exotice,
este foarte greu sa se prevada ct de mult va difuza boala odata ce aceasta este introdusa ntr-un efectiv. Acesta depinde si de replicarea
agentului patogen.
Estimarea riscului este procesul de identificare a hazardului si evaluarea riscului unui hazard specific, fie n termeni absoluti fie
relativi. Procesul include estimarea incertitudinii si trebuie sa fie obiectiv, repetabil si stiintific.
n cadrul analizei de risc este, de asemenea, relevant, cel putin pentru riscul asociat n produsele medicinale veterinare, sa se
defineasca relatia ntre risc si hazard, caci multi autori utilizeaza acesti termeni ca sinonimi.
n studiile de analiza de risc este uzual - n special n comunicarile orale sa se foloseasca cuvntul "risc" nsotit de cuvntul
"probabilitate" sau "frecventa"de aparitie a unui eveniment de hazard.
n contrast cu notiunea de risc, trebuie definita si notiunea de "siguranta = safety" ca fiind gradul n care un risc poate fi estimat
ca fiind un risc acceptabil sau masura subiectiva n care un risc este acceptabil.
n literatura de specialitate acest termen se utilizeaza cnd se trateaza despre siguranta alimentara (food safety).
Riscul acceptabil nu poate fi definit ca risc neglijabil, risc tolerabil, risc nesemnificativ sau risc minim (negligible risk,
tolerable risk, no significant risk, minims risk) ce este definit ca fiind o masura a riscului agreata mutual att de scazuta nct toate partile
agreeaza sa accepte riscurile la sau sub acest nivel, n majoritatea circumstantelor.
De exemplu, un risc egal sau mai scazut de 1 la 10 6 (10 -6) (cu o certitudine = confidenta de95%) este considerat ca un
standard comun pentru studiile de risc privind sanatatea publica, sanatatea animalelor sau pentru protectia mediului.

Riscul estimat nerestrictionat - un alt termen al analizei de risc, este definit. ca fiind masura de risc pentru agricultura, daca un
anumit produs (commodity = marfa) urmeaza sa fie importat n forma comerciala uzuala, fara sa fie aplicata nici o optiune de reducere a
riscului sau masuri de atenuare a efectelor acesteia.
Optiuni de reducere sau masuri de atenuare a riscului sunt un alt termen utilizat n analiza de risc, n relatie cu riscul.
Se defineste acest termen ca fiind orice actiune (sau actiuni) ce reduce riscul unui agent ce cauzeaza daune(efectivelor
domestice de animale) cnd aceste masuri sunt aplicate animalelor sau produselor obtinute de la animale.
Exemple ale acestor actiuni includ-carantina, testele de diagnostic, inspectiile, utilizarea restrictionata, procesarea, monitorizarea prin
santinele etc)
Riscul trebuie privit prin relatia cu aspectul geografic si biologic al acestuia, n acest context fiind necesara definirea altor
notiuni.
"Estimarea riscului" este procesul de identificare si actiune a probabilitatii statistice si evaluarea consecintelor tuturor riscurilor
asociate cu importul unei marfi.
ncercarile de a cuantifica nivelul de risc acceptabil n termeni generali sau n relatie cu o anumita marfa, sau relatie bilaterala
specifica - nu au avut succes. Acordul pentru aplicarea masurilor sanitare si fitosanitare, Codul International d 414h76e e Sanatatea
Animalelor si Conventia Internationala privind Protectia Plantelor nu contin criterii pentru definirea nivelului de risc acceptabil.
Analiza consecintelor (consequence analysis) este evaluarea rezultatelor efectelor incidentei unui eveniment, independent de
frecventa sau probabilitatea aparitiei acestuia.
Protectie sau atenuare (safeguard or mitigation) este un proces sau o actiune ntreprinsa pentru a reduce riscul asociat cu un
anumit hazard .
Estimarea riscului de import pentru produsele medicinale biologice veterinare include = identificarea hazardului, estimarea raspndirii
sau difuzarii si caracterizarea riscului de import de produse contaminate.
Tipuri de evaluare a riscului si etape n evaluarea riscului

Categorisirea
evaluarii
riscului pe TIP

Evaluarea
calitativa a
riscului

Evaluarea
semi-cantitativa
a riscului

Descrie riscurile evaluate n

cuvinte. De exemplu un risc
poate
fi
evaluat ca "relativ ridicat"
sau "mai mic dect" alt risc
evaluat sau "neglijabil"

Acestea sunt trei

metode diferite
de evaluarea a
riscului
(desi
ele
pot
fi
aplicate fiecare
la
aceeasi
Aceasta implica ncercarea de problema)
a categorisi un risc de exemplu
ca
ridicat,
mediu
sau
scazut ; sau printr-un numar
crescator de semne de plus ( +,
++, +++) ce indica un risc
crescut

Evaluarea
cantitativa
a riscului (QRA)

Cnd sunt disponibile date

poate fi ncercata o evaluare
cantitativa a riscului pentru
(QRA), a evalua att procentul
de
distrugere
ct
si
posibilitatea
producerii
acesteia. Aceasta va oferi
probabilitatea de frecventa si
importanta rezultatului

Subdiviziunea
Evaluarea riscului Odata ce a fost identificat un
evaluarii riscului de eliberare
hazard, pentru ca un risc sa
prima ETAP
existe, acest hazard trebuie
eliberat ntr-un fel. De
exemplu, carcasele dintr-un
abator pot sa contina potential
un anume patogen (hazardul).
Un exemplu de evaluare
a riscului de eliberare ar fi
atunci
evaluarea
posibilei proportii a carcaselor
infectate scoase din abator.
Evaluarea
expunerii

Urmatoarea cerinta este ca

trebuie sa existe o expunere la
acel risc, fie prin oameni,
animale, plante
sau mediu.
Dupa exemplul cu carcasele, o
posibila evaluare a expunerii ar
fi
evaluarea
proportiei
oamenilor care mannca acele
carcase si sunt potential
expuse la agentul patogen.

Acestea
sunt
(sau pot fi) toate
partile aceleiasi
evaluari
a
riscului
(si
fiecare
parte
poate
fi
calitativa, semicantitativa sau
cantitativa)

Evaluarea
consecintei

Aici, se
evalueaza
consecintele. Cele mai comune
consecinte de a fi evaluate
sunt :
moarte,
boala,
ranire, poluare a mediului sau
degradare.
Exemplul
cu
carcasa ar putea implica
evaluarea
posibilitatii
de
boala din
ingerarea
unei
carcase de carne. O evaluare
alternativa
ar
putea
fi
posibilitatea mortii din cauza
carnii.

Se poate vedea ca, n fapt, categorisirea si subdiviziunea pot ( si de multe ori se ntmpla asa ) aparea mpreuna. De exemplu,
putem evalua n mod calitativriscul unei expuneri, sau putem evalua n mod cantitativ riscul de eliberare sau putem evalua semicantitativ riscul per total.
Un alt element important al analizei de risc ce trebuie definit este managementul riscului.
Acesta utilizeaza rezultatele dorite pe care managerii de risc le apreciaza sa balanseze beneficiile potentiale fata de riscurile
estimate, pentru a lua o decizie si a formula o strategie.
Managementul riscului utilizeaza rezultatele estimarii riscului, la care se adauga decizia managerilor de risc pentru a
balansa beneficiile potentiale fata de riscurile estimate, pentru a ajunge la decizii si a formula strategii.
Analiza cost/beneficiu trebuie sa fie inclusa n procesul de luare a deciziilor.
Cnd un risc este considerat a fi prea mare, managerul de risc solicita estimatorului de risc sa investigheze reducerea riscului,
realizata prin includerea diferitelor masuri de protectie aditionale, de exemplu - testarile pe snge - n cazul infectiilor, sau carantina - n
modelul de estimare.
Depinznd de rezultatele re-estimarii fata de masurile de protectie incluse, o eventuala noua strategie poate sa includa apoi o
solicitare de reducere a riscului.
n mod ideal, se asteapta ca estimatorii sau asesorii de risc si managerii de risc sa fie persoane diferite si n general acesta este
cazul, n mod special pentru estimarea cantitativa a riscului.
Un alt element ce trebuie definit n analiza de risc este comunicarea riscului.
n mod ideal, aceasta nseamna un schimb deschis de informatii ntre asesorii de risc, managerii de risc si toti acei afectati att de
risc ct si de deciziile luate, nainte ca sa fie deja luate deciziile strategice finale. Aceasta este n mod special important, deoarece este, n
general, cazul ca cei ce beneficiaza de efectul succesului riscului sa fie un grup diferit de populatie dect cei care sufera daca analiza de risc
iese rea.
De exemplu, un antreprenor care doreste sa importe o rasa de animale, noua si mai fertila, doreste sa obtina cel mai mare beneficiu
daca nu este "importata" nici o infectie cu animalele importate, pe cnd daca este introdusa cu animalele o infectie oarecare care apoi
difuzeaza ntr-o regiune sau o tara, multi fermieri (si animalele acestora) vor suferi.
Este relevant deci sa mentionam pericolul.

n general populatia percepe pericolul, nu riscul. Acestia stiu ca este un pericol de nec daca acestia cad peste bordul unei
ambarcatiuni, n mare. Totodata populatia nu doreste sa cunoasca riscul exact. Ei stiu ca este pericol de moarte daca se infecteaza cu
anumiti patogeni, dar nu doresc nicidecum sa cunoasca riscul concept.
Aprecierea conceptului de pericol este de aceea si adesea importanta n domeniul comunicarii riscului.
O analiza cost - beneficiu poate fi inclusa n procesul de luare a deciziilor.
Cnd un risc este considerat a fi mai mare, managerul de risc poate ntreba pe cel ce a estimat riscul sa cerceteze posibilitatile de
reducere a acestuia, obtinute prin includerea diferitelor masuri de protectie aditionale (de exemplu testele sanguine sau carantina) n modelul
de estimare.
Depinznd de rezultatele re-estimarii cu masurile de protectie incluse, strategia poate include, eventual, o cerinta de reducere a
riscului.
Ideal, este necesar ca estimatorul si managerul sa fie persoane diferite si acesta este cazul n general pentru estimarea cantitativa
a riscului.
n mod ideal comunicarea riscului nseamna un schimb deschis de informatii ntre "estimatorii" de risc, managerii de risc si
toti cei afectati fie de risc, fie de deciziile luate, nainte sa fie finalizate deciziile de strategii finale.
Acest aspect este n mod particular important deoarece este, n general, cazul ca cei ce beneficiaza de o reusita a analizei de risc
sa fie grupari diferite de populatii dintre cei ce sufera, daca deciziile se vor lua gresit.

CURSUL NR 5
IX. DOMENII ALE MEDICINEI VETERINARE PENTRU
CARE SE POATE APLICA ANALIZA DE RISC
Analiza de risc, deja utilizata de mai multi ani n sectoarele asigurarilor si a riscurilor de mediu (ambientale) precum si n industria
aeronautica si aerospatiala ori a situatiilor emergente (incendii, cutremure) s-a dezvoltat rapid n lumea medicala si n special n sectorul
securitatii vietii (vezi cancerul, HIV, accidentele cardiovasculare, diabetul) sau al alimentatiei (vezi criza dioxina sau encefalopatiile
spongiforme ale animalelor).
Analiza de risc a devenit o prioritate a cercetarilor si a celor ce trebuie sa ia decizii. Aceasta dezvoltare rapida a rezultat si din faptul
ca organizatiile internationale (Organizatia Mondiala a Comertului, Oficiul International d 414h76e e Epizootii, Comisia Codex Alimentarius,
Conventia Internationala pentru Protectia Plantelor) au incitat statele sa recurga la metodele analizei de risc, acestia considernd ca normele
internationale nu sunt tocmai corespunzatoare pentru a satisface nivelul de protectie pe care l-au determinat pentru populatia umana,
animala sau a plantelor.
Analiza de risc utilizeaza aceste norme internationale, pentru a favoriza luarea celor mai corespunzatoare masuri fata de un risc.
n acest context, utilizarea analizei de risc este foarte curent utilizata, de ctiva ani, pentru riscurile sanitare. Organizatiile
internationale de reglementare au admis ca acest demers al analizei de risc cuprinde patru parti deja mentionate.
Demersul analizei de risc n domeniul sanitar si veterinar are, astfel, ca obiectiv clar, rationalizarea cailor si metodelor de gestiune a
riscului n aceste domenii. Pentru a fi realizabil, acest demers necesita contributia oamenilor de stiinta dar si a celor care gestioneaza riscul.

Crearea Autoritatii Europene de Siguranta a Alimentelor si crearea autoritatilor nationale de profil n statele membre si tarile asociate
candidate la aderare, corespunde intentiei structurilor legislative si executive, de a separa clar responsabilitatile de apreciere si comunicare a
riscurilor ce au fost ncredintate acestor structuri , de cele care gestioneaza riscurile sanitare ale alimentelor ce continua sa ramna
responsabilitatea ministerelor pentru agricultura, pentru sanatate si structurilor publice pentru protectia consumatorilor.

1.Comertul international cu animale si produse de

origine animala
Putem sa afirmam, fara a gresi ,ca acesta este ca principalul domeniu de aplicare a analizei de risc. Au fost descrise doua sisteme
de baza ce sunt utilizate de serviciile veterinare pentru a controla activitatile de import.
Primul sistem este sistemul de "interdictie", prin care orice este interzis a se importa la nceput si acceptarea pentru import
trebuie sa ntruneasca cerinte specifice pentru un anumit transport.
Cel de-al doilea sistem este bazat pe standarde generale si orice transport ce ndeplineste aceste standarde generale poate fi
admis pentru import.
Autorii descriu "interdictia" ca fiind frecvent utilizata pentru activitati de import de animale si produse de origine animala ce provin din
zone ce sunt categorisite ca "zone de risc nalt".
Totusi, n ciuda perfectionarii considerabile a tehnicilor de diagnostic, se ntlnesc nca multe cazuri de interdictie, nejustificate
stiintific.
S-a precizat ca, pna n jurul anilor '90, datorita "lipsei de informatii cantitative", guvernele au ales frecvent eliminarea sau prevenirea
riscului fata de estimarea riscului, cu scopul de a realiza "riscul zero".
Cu ajutorul noilor tehnici de diagnostic si fortate de "presiunea constanta de a liberaliza conditiile de import", unele natiuni au raspuns
prin nlocuirea interdictiilor absolute cu identificarea riscului, bazata pe riscul calitativ, sau mai corect pe abordarea calitativa a riscului.
Chiar natiunile "insulare" au recunoscut ca "riscul zero" este intolerabil, dat fiind transferul rapid la posibilitati de diagnostic si
control mult mai eficiente.
Din punct de vedere altruistic, restrictiile comerciale aplicate pentru a proteja produsele indigene pot fi estimate ca fiind "mai mult
daunatoare dect folositoare pe termen lung", deoarece acestea descurajeaza utilizarea eficienta a resurselor mondiale.
n mod pragmatic, Organizatia Mondiala a Comertului a stabilit o directie clara pentru liberalizarea comertului si a fost urmata
ndeaproape de Oficiul International d 414h76e e Epizootii care a completat Codul International d 414h76e e Sanatate a Animalelor cu un
nou capitol "Ghid pentru Analiza de Risc".
Oficiul International d 414h76e e Epizootii a initiat un studiu referitor la trei factori pe care trebuie sa se bazeze practicile cele mai
obiective si transparente privind comertul:.
Primul factor este aplicarea ntr-o masura tot mai larga a epidemiologiei si supravegherii n tara de origine , cel de-al doilea
se refera la evaluarea serviciilor veterinare nationale din tarile exportatoare, iar al treilea factor este utilizarea informatiilor obtinute
din aplicarea primilor doi factori pentru a se determina, att cantitativ ct si calitativ, riscul asociat cu importul unui produs sau a unui
animal din orice tara.
Referitor la introducerea n practica elaborarii analizei de risc a noilor elemente de epidemiologie este de remarcat utilizarea noilor
concepte de calificare astatusului de sanatate a animalelor dintr-o exploatatie si aplicarea calificarilor de "oficial liber" sau "efectiv liber"
de o anumita boala, extinderea acestui concept la zone sau regiuni si definirea "zonelor se regiunilor libere" de o anumita boala si apoi
trecerea la aplicarea "zonarii si regionalizarii" pe baza unor criterii unice si clar definite pentru toate etapele.

Toate aceste proceduri speciale sunt parti ale analizei de risc pentru importul de animale si produse animaliere si de origine animala
si au fost incluse ntr-un capitol separat al "Codului International de Sanatate a Animalelor".
Cererile pentru cresterea flexibilitatii n definirea unei tari, a unei regiuni sau a unei zone, necesita revederea practicilor
traditionale de estimare a riscului de import. Noile dezvoltari tehnologice si metodologice permit un acces mai bun la informatii si la
elaborarea metodelor si un sistem mult mai sofisticat de luare a deciziilor.
n trecut, deciziile veterinare privind importul nu erau ntotdeauna bine documentate. Rationamentele si analiza ce stateau n spatele
unei decizii erau uneori neclare. Decizia era adesea rezultatul unei dezbateri de "comitet" fara sa fie utilizata analiza.
Necesitatea introducerii stiintei analizei de risc, mpreuna cu teoria deciziilor, tehnologizarea managementului informatiei si cele mai
traditionale subiecte de epidemiologie, statistica si economie, reprezinta o colectie puternica de instrumente pentru elaborarea analizei de
risc a importului si constituie un ajutor pentru analisti si cei ce iau decizii ce se confrunta cu o cantitate enorma de informatii pentru a evalua
riscul si a lua o decizie care trebuie sa fie transparenta, consistenta si bine documentata.
Importul de animale, de produse animaliere si de origine animala implica ntotdeauna un anumit grad de risc pentru o anumita boala
din partea tarii importatoare. Autoritatile oficiale de reglementare pentru programele de import solicita o metoda obiectiva, repetabila si
defensibila pentru estimarea riscului.
Deoarece mai multe boli sunt implicate n fiecare decizie de import, metoda trebuie sa fie usor de aplicat. Rezultatul estimarii riscului
trebuie sa fie direct si transparent pentru fiecare parte influentata de decizia de import. Cererea pentru importul unei mari varietati de
produse animale, necesita perfectarea unui proces rapid de luarea deciziilor. Totusi, mai important, metoda utilizata trebuie sa nu
minimalizeze statusul de sanatate al animalelor din tara importatoare.

Producerea, testarea, autorizarea si comercializarea

produselor biologice
Produsele biologice de uz veterinar reprezinta un imens potential pentru ameliorarea sanatatii animalelor si a productiei
animaliere n lume. Totodata, comertul international cu aceste produse poate fi limitat, n cazurile cnd exista supozitii ca acestea ar contine
agenti patogeni exotici si astfel ar putea constitui un pericol pentru sanatatea omului si a animalelor sau chiar pentru mediu din tara
importatoare.
Adesea aceste consideratii sunt redutabile, datorita absentei unei documentari specifice asupra inocuitatii produselor biologice
respective. Acest context confera evaluarii riscurilor drept sarcina importanta de a identifica, de evalua si de a explica riscurile potentiale
corelate cu fabricarea, testarea, autorizarea, transportul, distributia si utilizarea produselor biologice veterinare.
n timp ce evaluarea riscurilor este un real progres, fiind un element de baza pentru suprimarea barierelor n comertul international cu
produse biologice, aportul industriilor producatoare a ramas limitat ca si cel al organismelor de reglementare, din moment ce normele ce
reglementeaza aspectele mentionate corelate cu produsele biologice veterinare nu sunt armonizate la nivel international.
La nivel regional, sunt de semnalat eforturile de reglementare la nivel comunitar a acestor aspecte, prin structura existenta AEEMA Agentia Europeana de Evaluare a Medicamentelor, cu sediul la Londra.
Deciziile organismelor de reglementare trebuie sa fie justificate stiintific si de aceea guvernele si industria de produse biologice
veterinare resimt nevoia unui set comun de metode si tehnologii pentru determinarea riscului potential asociat cu importul de produse
veterinare biologice. Analiza de risc si estimarea riscului sunt stiinte destinate a face sa se nteleaga riscurile sau accidentele, probabilitatea
ca acestea sa survina si dimensionarea consecintelor, daca aceste riscuri apar.
Analiza de risc n acest domeniu face uz de date obtinute dintr-o gama larga de stiinte biologice si tehnice: epidemiologie, patologie,
virusologie, bacteriologie, fiziologie, chimie, informatica etc.

Standardelor
Alimentarius .

alimentare

preconizate

de

Codex

ntre 13 - 17 martie 1995, a avut loc la Geneva - Elvetia, prima sesiune a Expertilor Consultanti ai Grupului FAO/OMS referitoare la
"Aplicarea Analizei de risc pentru Standardele Alimentare".
Au participat experti n siguranta alimentara si analiza de risc, reprezentanti ai organismelor internationale interesate si observatori ai
Comitetelor Codex. Consultarile au avut loc cu ocazia celei de-a 41 Sesiuni a Comisiei Codex Alimentarius (CCA) care a dorit sa promoveze
consistenta si transparenta pentru stabilirea standardelor Codex, a liniilor directoare si a recomandarilor acestuia.
Obiectivul aplicarii analizei de risc standardelor alimentare este de a furniza pentru FAO/OMS si CCA ca si pentru tarile membre
Codex - un model de abordare practica pentru aceasta noua aplicare a analizei de risc.

Utilizarea antibioticelor si a furajelor medicamentate

Un al patrulea domeniu important al medicinii veterinare n care se aplica analiza de risc este cel corelat cu utilizarea antibioticelor
sau a substantelor chimioterapice n hrana animalelor, pentru tratamente preventive sau curative ori n scop zootehnic.
Utilizarea fara rationament a antibioticelor si chimioterapicelor, fie pentru aspecte curative veterinare, fie pentru a induce un efect de
promotori de crestere, poate constitui un risc real prin urmatoarele:

poate induce selectarea florei de la nivelul tubului digestiv, reducerea biodiversitatii si fragilitate microbiologica
poate induce rezistenta din partea anumitor agenti bacterieni si crearea de tulpini rezistente ce constituie o problema n medicina
veterinara curativa

poate induce rezidii peste limitele admise oficial, cu implicatii directe asupra sanatatii umane

prin consum de produse provenite de la aceste animale se poate induce la oameni rezistenta ncrucisata fata de medicamente
similare chimic utilizate n practica curenta umana si probleme deosebite n medicina curativa umana

Utilizarea aditivilor n furaje

este un alt domeniu important al medicinei veterinare n care se poate aplica analiza de risc.

n acest sens, la nivel comunitar, s-a elaborat legislatia ce reglementeaza diferite aspecte ale producerii, testarii, comercializarii si
n special ale utilizarii aditivilor n furaje, legislatie ce a fost transpusa si n dreptul romnesc.
Procedura de analiza de risc pentru aditivii din furaje este uzual initiata de Comitetul Codex pentru Aditivi Furajeri si Contaminanti
(CCFAC), atunci cnd acesta propune aditivi pentru a fi evaluati de Comitetul Mixt pentru Evaluarea Aditivilor Furajeri (JEFCA).
Acest proces poate fi initiat si la solicitarea FAO/OMS precum si de statele membre ale Codex Alimentarius. Initierea procedurii de
evaluare serveste ca prima etapa a identificarii hazardului sau a riscului

Gestionarea contaminarii chimice

Acesta este un alt domeniu al medicinei veterinare n care se poate aplica analiza de risc .
. n acest context contaminarea chimica presupune contaminanti industriali si contaminanti din mediu (metale grele, compusi
organo-halogenati persistenti) sau contaminarea naturala cu toxine sau substante toxice (micotoxine de exemplu).

n cadrul sistemului Codex, analiza de risc pentru contaminanti este, n mod normal, initiata de Comitetul Mixt pentru Evaluarea
Aditivilor Furajeri, dar ocazional aceasta poate fi initiata de statele membre ca si n cazul aditivilor (a se vedea cazul dioxinei).

Gestionarea reziduurilor de pesticide

Analiza de risc pentru reziduurile de pesticide este uzual initiata de Comitetul Codex pentru Reziduuri de Pesticidele (CCPR)
atunci cnd acesta prezinta anumite pesticide pentru a fi evaluate de catre Comitetul Mixt de Monitorizare a Reziduurilor de Pesticide
(JMPR).
Procesul poate fi initiat ocazional prin solicitari directe din partea statelor membre ale Codex Alimentarius ori de industrie, catre
FAO/OMS Codex. Comitetul Codex pentru Reziduuri de Pesticidele a stabilit, de asemenea, proceduri pentru reevaluarea pesticidelor
selectate.

Gestionarea reziduurilor de medicamente veterinare.

Procedura pentru analiza de risc a reziduurilor de medicamente veterinare este initiata, n mod normal de Comitetul Codex pentru
Reziduuri de Produse Medicinale Veterinare n Alimente (CCR VDF) Procesul poate, de asemenea, fi initiat prin solicitari directe adresate
Comisiei FAO/OMS Codex Alimentarius de statele membre ale codului. Aceasta reprezinta faza de identificare a hazardului.

Contaminarea biologica
constituie un alt domeniu al medicinei veterinare n care se aplica analiza de risc. n mod normal agentii biologici (virusurile,
bacteriile, fungii, parazitii) nu constituie un subiect sistematic de analiza de risc.
Alimentele au fost, totusi, studiate caz de caz, atunci cnd sau identificat patogeni potentiali, cu referire la sanatatea publica si
comertul international.
nca din anii 1970, Comitetul Codex pentru Igiena Alimentelor a utilizat o abordare calitativa pentru identificarea riscului de
toxiinfectii alimentare, utiliznd n principal descrierile calitative ale riscului, propuse de Comitetul International pentru monitorizarea "Bolilor
Produse de Alimente" (toxiinfectiile alimentare).
Pentru aceste aspecte Comitetul Codex pentru Igiena Alimentelor a elaborat un alt concept nrudit cu analiza de risc - analiza de
risc si controlul produselor critice.

Contaminarea chimica si biologica a alimentelor

n sfera contaminarii chimice a alimentelor sunt incluse substantele chimice introduse intentionat n alimente, contaminantii
inadvertenti si toxinele ce se produc n furaje n mod natural precum: aditivii furajeri, reziduurile de pesticide si alte substante utilizate n
agricultura, reziduurile de produse medicinale veterinare, contaminantii chimici din orice sursa, toxinele naturale precum micotoxinele sau
ciguatoxina. Toxinele biologice nu sunt incluse.
Analiza de risc pentru agentii biologici din alimente se refera la prezenta de tulpini patogene de bacterii, virusuri, paraziti,
protozoare, alge si unele toxine pe care acestea le pot produce.
Alimentele prezinta ntotdeauna un risc biologic maxim, din moment ce acestea nu sunt sterile si constituie, n mod frecvent, un
excelent mediu de cultura pentru agentii biologici mentionati. Este obiectul industriei alimentare sa mentina nivelul de risc indus de agentii
biologici la un minimum care este practic si tehnologic fezabil prin aplicare procedurii HACCP.

X. ETAPELE ANALIZEI DE RISC

Cele 4 etape majore ale analizei de risc sunt urmatoarele:
1)

identificarea pericolului sau a riscului

2)

aprecierea riscului

3)

gestiunea riscului

4)

comunicarea riscului

Aceasta structura a analizei de risc este acceptata de majoritatea specialistilor care au formulat idei referitoare la acest subiect si este larg
acceptata si pentru alte domenii.
n ceea ce priveste structura interioara a acestor patru etape, exista diferente de conceptie ntre autori privind maniera de structurare
a acestor etape.

Prima etapa este

identificarea pericolului .

Se cunoaste astazi un anumit numar de pericole bine definite si conturate- cu referire att la sanatatea animalelor ct la domeniul
industriei alimentare. Sunt binecunoscute toxiinfectiile alimentare colective datorate agentilor patogeni din genurile Salmonella ,
Staphylococcus, Listeria, sindromul hemolitic si anemic produs de tulpinile neurotoxigene de E. coli, bolile carcinomatoase datorate ingestiei
de reziduuri chimice precum pesticidele sau aflatoxinele, epizootiile de febra aftoasa sau de pesta porcina clasica provocate de
reintroducerea virusului n regiuni indemne etc..
Alte pericole sunt mai putin cunoscute, insuficient explicitate sau investigate, n special cele ce au o perioada lunga sau foarte lunga
de evidentiere potentiala a efectelor acestora. Este cazul encefalopatiilor spongiforme transmisibile, privite prin prisma inter-relatiilor dintre
diferite specii, cu referire la transmitere pe cale alimentara, precum si al altor riscuri mult mai greu de evidentiat: pericolele potentiale corelate
cu consumul organismelor modificate genetic.
Lista pericolelor potentiale se schimba n orice moment. Cercetarea si viata stiintifica contribuie la identificarea unor noi pericole.
Astfel, incertitudinea a aparut si s-a dezvoltat progresiv odata cu diagnosticarea primelor cazuri de boala "Ebola", dar a ramas cantonata ntrun anumit perimetru n Africa, doar pentru o anumita perioada.
La nceput boala nu a prezentat nici un pericol pentru populatia de oameni din Europa, dar a devenit o problema deosebita odata cu
diagnosticarea primului caz de infectie cu virusul "Ebola" n Germania, la un cetatean ce provenise din Somalia si care ramasese o perioada
n aceasta tara.
Un caz identic este si sindromul "SARS". Ct timp boala a fost cantonata n China, aceasta a constituit un pericol doar pentru
populatia din aceasta tara si eventual din Asia de sud-est. Odata cu diagnosticarea bolii si n alte parti ale globului (America, Europa)
pericolul a devenit universal: zona a fost si este evitata, ca masura de management al riscului, iar cei ce se ntorc din aceasta zona sunt
controlati cu mare acuratete, deoarece pot constitui pericole multiplicate pentru populatii total receptive din Europa si America.
Conexiunea cu focarele de influenta aviara ce au fost diagnosticate si au evoluat initial obscur, apoi evident n Asia de sud-est si
simultan n Europa occidentala, a marit considerabil elementul de risc pentru aceste populatii.
Un al treilea exemplu concret este cazul encefalopatiei spongiforme bovine. Evaluarea riscului sau mai bine zis identificarea
pericolului indus de agentul acestei boli a relevat ca acesta nu prezenta, initial, nici un pericol pentru populatia umana.
Diagnosticarea primelor cazuri de maladie Creutzfield - Jacobs la oameni si mai ales a noii variante de Creutzfield - Jacobs si
relevarea identitatii agentului patogen al acestei maladii cu cel al encefalopatiei spongiforme bovine, a condus la reconsiderarea si
identificarea unui nou risc pentru sanatatea publica.

Aparitia cazurilor de maladie Creutzfield - Jacobs n perimetrul cu cea mai mare incidenta de ESB a condus la cresterea magnitudinii
pericolului identificat si masuri suplimentare de diminuare a efectelor acestuia.
Incertitudinea privind transmisibilitatea agentului ESB la unele specii de animale a crescut. S-a demonstrat transmiterea agentului
patogen la ovine, dar incertitudinea transmiterii la porcine si pasari si existenta unui risc, a unui pericol ce nu poate fi nca demonstrat si deci
nici gestionat corect (dar nici nu poate fi eliminat), a condus la acceptarea unor masuri de precautie fata de un risc plauzibil: interzicerea
furajarii animalelor de ferma cu materii proteice de la animale de ferma (inclusiv de la porcine si pasari), cu exceptia fainii de peste.
Aceeasi abordare au avut-o si producerea si consumul de organisme modificate genetic.

A doua etapa a analizei de risc este

aprecierea riscului.

Daca asupra faptului ca aceasta este etapa a doua a analizei de risc nu exista abordari diferite, n ceea ce priveste structurarea
acestei etape, organismele internationale de reglementare privind analiza de risc au pozitii oarecum deferite.
n fond, aprecierea riscului comporta doua aspecte esentiale:

1.

estimarea riscului adica relevarea existentei unui risc sau nu,pe de o paret

2. iar pe de alta parte compararea nivelului astfel estimat cu nivelul evaluat ca fiind acceptabil - adica evaluarea
riscului.
Prima subetapa din cadrul etapei a doua, estimarea riscului implica existenta unui set minim de informatii a caror coroborare si
sinteza ne conduc la riscul estimat.
Oficiul International d 414h76e e Epizootii sustine abordarea ca aprecierea riscului are trei subetape
1.probabilitatea de emisiune sau de difuzare ,
2.probabilitatea de expunere si
3. consecintele sanitare si economice ale riscului .
Codex Alimentarius are o abordare putin diferentiata: probabilitatea de emisiune(difuzare) si probabilitatea de expunere sunt
regrupate sub denumirea deexpunere la risc.
Pentru Oficiul International d 414h76e e Epizootii - combinarea probabilitatii de difuzare cu probabilitatea de expunere este definita
ca probabilitatea de a surveni un pericol. Aceasta, mpreuna cu consecintele sanitare si economice ale riscului formeaza nivelul estimat
al riscului.
Sa vedem cum abordeaza scoala franceza asemenea diferente.

Aprecierea (evaluarea) emisiunii (difuzarii

) (release assessment) consta, pe de o parte ,

ntr-o descriere, iar pe de alta parte o cuantificare, daca sunt disponibile datele necesare, a probabilitatii de difuzare n mediu a unui agent
patogen , plecndu-se de la animale sau de la produse de origine animala supuse analizei de risc.
Probabilitatea emisiunii unui risc (sau al introducerii acestuia) corespunde probabilitatii ca sursa de risc potentiala luata n
considerare sa faca posibila difuzarea agentului patogen.
De exemplu, n ceea ce priveste riscul unor toxiinfectii salmonelice datorata consumului de carne de pasare, probabilitatea de
emisiune sau de introducere corespunde frecventei si intensitatii de contaminare de catre salmonele a carnii de pasare.

n ceea ce priveste riscul unor epizootii de pesta porcina clasica, corelat cu introducerea virusului ntr-o tara indemna, probabilitatea
de emisie corespunde celei de introducere a virusului ntr-o zona (animale infectate introduse n zona, mijloace de transport contaminate
provenind din zone epizootice etc).
Aprecierea emisiunii riscului consta n descrierea secventei evenimentelor necesare pentru ca o activitate de import sa fie la originea
unei emisiuni (introducerea virusului pestei porcine clasice) ntr-un mediu dat si estimarea, ntr-o maniera calitativa (sub forma de cuvinte)
sau cantitativa (cu valori numerice) a probabilitatii de derulare a ansamblului secventei.
n cazul unui import, de exemplu, printre datele ce pot fi utilizate pentru aprecierea emisiunii unui risc, se pot cita:
factorii corelati cu tarile implicate (incidenta sau prevalenta agentului patogen n tara exportatoare, evaluarea serviciilor
veterinare, a programelor de supraveghere si de profilaxie a tarilor exportatoare, inspectia si controalele la frontiera efectuate de tara
importatoare, exigentele de import ale tarii importatoare etc.,

factori biologici (specia, vrsta si rasa animalelor, locurile de predilectie ale agentului - materiile virulente, eficacitatea vaccinarii,

a probelor de diagnostic, a tratamentului si a carantinei),

factorii corelati cu marfa (cantitatea de marfa importata, facilitatea contaminarii cu agentul n cauza, efectul procesului de
fabricatie , efectul stocarii si a transportului).
Daca aprecierea emisiei nu releva nici un risc semnificativ, procedura de apreciere a riscului se nchide n aceasta faza.

Aprecierea expunerii (exposure assessment) cuprinde o descriere si o

cuantificare, cu conditia sa fie disponibile datele necesare, a probabilitatii de
expunere a fiintelor vii si a mediului la agentul patogen emis de catre animale
sau de produsele de origine animala supuse analizei de risc.
Probabilitatea expunerii corespunde probabilitatii ca subiectii studiati (oameni sau animale) sa intre n contact si apoi sa se
contamineze cu agentul responsabil de pericol. Astfel, pentru aprecierea riscului unei infectii salmonelice ce rezulta din consumul de carne
de pasare, parametrii ce trebuie luati n considerare pentru riscul de expunere sunt frecventa si importanta consumului de carne de pasare
precum si modalitatile de conservare sau de transformare, ce pot creste sau reduce riscul.
Pentru aprecierea riscului unei epizootii de pesta porcina clasica, corelata cu introducerea virusului ntr-o zona indemna,
probabilitatea de expunere corespunde probabilitatii pe care animalele receptive o prezinta n zona considerata si care pot intra n contact cu
virusul introdus.
Aprecierea expunerii consta n descrierea secventei evenimentelor necesare pentru ca animalele si fiintele umane sa fie expuse la
pericolul diseminat, avnd ca punct de plecare o sursa data de risc din tara importatoare si estimarea, de o maniera calitativa (n cuvinte)
sau cantitativa (n valori numerice) a probabilitatii de derulare a ansamblului secventei.
Probabilitatea de expunere la un pericol identificat este estimata, pentru conditii de expunere bine precizate, n termeni de cantitate,
cronologic, ca frecventa, durata de expunere, cai de expunere(de exemplu ingestia, inhalarea sau injectarea) si tinnd cont de numarul,
spatiul si orice alta eventuala caracteristica a populatiilor animale sau umane expuse.
n cazul unui import, de exemplu, printre datele ce pot fi utile pentru aprecierea expunerii, pot fi citate:
factori legati de tara (prezenta vectorilor potentiali, factorii demografici umani si
animalieri, uzul si cutumele, parametrii geografici si ambientali),
factori biologici (interactiunea agentului patogen cu mediul),
factorii corelati cu marfa (cantitatea de marfa importata, resturile alimentare ce sunt
destinate animalelor, modalitatile de prezervare a produselor importate si metodele de eliminare, ecarisare si epurare).

Daca aprecierea expunerii nu releva aparitia unui risc semnificativ (adica daca riscul este inferior riscului acceptabil) procedura de
apreciere a riscurilor se nchide cu aceasta etapa.

Aprecierea consecintelor sanitare si economice (consequence assessment) conduce

la o descriere si la o "cuantificare, daca exista disponibile datele necesare, a efectelor sanitare nefaste si binenteles a consecintelor
economice ale acestora, asociate cu agentul patogen ce poate fi prezent la animale sau n produsele de origine animala supuse analizei de
risc".
Aprecierea consecintelor sanitare trebuie, tinnd cont de relatiile doza/efect, sa masoare importanta morbiditatii si a mortalitatii
umane sau animale.
n ceea ce priveste consecintele economice, n exemplul salmonelozelor citat anterior, este necesar sa se aprecieze costurile
sanitare, corelate cu bolile (taxele de spitalizare, de tratament, de lipsa de la locul de munca), precum si pe cele sociale, corelate cu
mortalitatea.
n cazul pestei porcine clasice este recomandabil sa se aprecieze costurile directe si indirecte (nchiderea pietelor, de exemplu) ca
rezultat al unei epizootii.

Estimarea riscului (risk assessment) corespunde unor determinari de maniera

calitativa sau cantitativa, incluznd incertitudinea aferenta, probabilitatea de a
surveni un pericol si consecintele efectelor sale nefaste ntr-o populatie data.
Aceasta consta n integrarea rezultatelor aprecierilor precedente (de introducere, de expunere si cele de consecinte) cu scopul de
a masura global riscul asociat cu pericolul identificat la nceput .
Riscul estimat poate sa fie de maniera calitativa sau cantitativa.
n termeni generali, debutul unei analize de risc calitative sau a unei analize de risc cantitative este asemanator. Sunt necesare aceleasi
tipuri de informatii. n cel mai simplu mod, ntr-o analiza calitativa sunt obtinute informatii mai putin precise, necifrate, pe cnd ntr-o analiza
cantitativa se ncearca sa se obtina informatii cifrate, chiar daca acestea sunt aproximative sau depind uneori de ceea ce apreciaza expertii.

Estimarea calitativa a riscului include cuantificarea parametrilor, dar utilizeaza

niveluri descriptive ce califica nivelul fiecarui parametru. n cadrul analizei
calitative evaluarile retinute pot sa fie n numar de patru:
risc neglijabil - producerea evenimentului nu va fi posibila dect n circumstante exceptionale
risc slab - producerea evenimentului este putin probabila, dar posibila n anumite circumstante
risc moderat - producerea evenimentului este n mod cert posibila
risc crescut - frecventa probabilitatii de a surveni un eveniment este mare si constituie o posibilitate evidenta

Estimarea cantitativa a riscului necesita o abordare numerica, o cuantificare a fiecaruia dintre

parametrii necesari aprecierii riscului.
Abordarea probabilistica trebuie sa fie completata si trebuie sa se formuleze ipoteze referitoare la valoarea numerica a
parametrilor ce lipsesc .
O estimare cantitativa a riscului trebuie sa redea:
numarul estimat de efective de animale, de loturi sau de persoane ce pot prezenta aceleasi tulburari de sanatate

 incertitudinea aferenta (distributiile de probabilitate, intervalele de ncredere si alte mijloace de exprimare a incertitudinii acestor
estimari)
aspectele economice corespondente
La nceputul acestei faze se realizeaza o estimare a riscului brut (sau riscul neredus). Este apoi posibil sa se compare acest risc
estimat cu riscul acceptabil. Din aceasta comparare care corespunde evaluarii riscului, va rezulta decizia de a accepta riscul reprezentat de
marfa sub analiza, sau de a ncerca sa diminuam riscul rezultat prin diferite mijloace

Evaluarea riscului

(risk evaluation) este "procesul de comparare a riscului estimat cu nivelul de risc estimat
acceptabil, n scopul de a evalua acceptabilitatea riscului considerat sau de a pune n aplicare masuri de diminuare a riscului".
Evaluarea riscului este situata diferit n functie de autor.
Covetho si Merkhofer (1993) si Ahl si colaboratorii(1993) arata ca evaluarea riscului este situata ca etapa finala a aprecierii
riscului, determinnd recurgerea sau nu la

gestiunea riscului.

Pentru Codex Alimentarius (1995) evaluarea riscului constituie prima faza a gestiunii riscului

CURSUL NR 6
XI. ESTIMAREA CALITATIV A RISCULUI
Pentru multe probleme de estimare a riscului n medicina veterinara, este necesar sa se realizeze estimarea calitativa a riscului,
nainte de a se ntreprinde o estimare cantitativa a acestuia, din moment ce n multe cazuri nu sunt disponibile date numerice..
Estimarea calitativa a riscului tinde sa utilizeze fraze precum "risc relativ crescut" sau "virtual fara risc".
Estimarea calitativa a riscului cunoaste cinci etape: colectarea datelor, aranjarea informatiilor n ordine logica, deducerea din aceste
informatii a magnitudinii probabile a oricarui risc de interes si n final estimarea daca exista consecinte nedorite corelate cu un risc. Odata ce
au fost identificate, prin exercitiul calitativ, aceste riscuri cu o magnitudine probabila mai mare si/sau cele mai serioase consecinte, poate fi
ntreprinsa estimarea cantitativa a riscului, daca este necesar. Daca nu este identificat nici un risc, nseamna ca nu este necesara estimarea
cantitativa a riscului.
Daca au fost identificate doar riscuri neglijabile, atunci estimarea calitativa a riscului (care adesea este mare consumatoare de timp)
nu poate fi o utilizare corespunzatoare a resurselor (datelor) colectate.
Primul pas al oricarei estimari a riscului este cadrul ntrebarii corecte si directe.
Trebuie pusa urmatoarea ntrebare:: care este hazardul specific n cauza (deoarece daca nu este nici un hazard nu exista nici un
risc) si care risc specific vrem sa-l estimam, sa-l reducem, sa-l prevenim sau sa-l supunem managementului de risc ?
Al doilea pas al estimarii calitative a riscului este identificarea hazardului. Daca nu este identificat nici un hazard, atunci nu poate fi
estimat nici un risc indus de acesta. Identificarea hazardului poate solicita colectarea de informatii. Extinderea identificarii hazardului depinde
de exact ce ntrebare a fost pusa, dupa o gndire atenta, referitoare la gama potentiala de probleme si adesea necesita cercetarea literaturii
de specialitate si discutii cu experti, pentru a completa acest exercitiu.
Odata ce lista potentialelor hazarduri a fost ntocmita, trebuie, n mod uzual, sa se ia o decizie cu referire la prioritatile pentru
investigatiile ulterioare.
Pentru estimarea riscurilor asociate cu importul unor animale potential infectate sau cu produse de origine animala ce contin agentul
patogen, este uzual sa se foloseasca listele bolilor OIE, ca baza pentru identificarea hazardului, cu lista A a bolilor n prim plan pentru
lucrarile ulterioare.

Urmatoarea etapa a estimarii calitative a riscului este definirea procedurii de urmat, aceasta necesitnd , de asemenea, informatii
suplimentare.
Culegerea de informatii implica faptul ca aceasta trebuie sa fie abordata ntr-o maniera organizata si desi subiectul este
estimarea calitativa a riscului, este adesea necesar sa se listeze sau sa se stabileasca secventele caii de urmat. Cel mai bine este sa
ilustram aceasta cu un exemplu: care este pericolul transmiterii turbarii din Europa n Marea Britanie prin lilieci?
Etapa urmatoare pentru estimarea calitativa a riscului este colectarea datelor si a informatiilor.
Atunci cnd realizam orice tip de estimare a riscului, fie calitativa, fie cantitativa, validitatea datelor trebuie sa fie ntotdeauna destul
de reala si precisa. Este cazul particular referitor la estimarea prevalentei unei infectii, acest parametru fiind puternic dependent de calitatea
supravegherii veterinare n regiunea sau tara de interes. n mod similar, pot fi diferente mari ntre ce recomanda reglementarile sau metodele
publicate, (de exemplu pentru procesarea alimentelor) si ce se efectueaza n momentul dat att n tara importatoare ct si n cea
exportatoare. Aceste aspecte pot varia mult de la tara la tara, de la regiune la regiune. O estimare a validitatii datelor poate fi bazata doar pe
cunoasterea sistemelor din tara respectiva.
Estimarea finala a riscului este efectuata lund n considerare factorii mentionati, definindu-i ntr-o maniera clara si concisa. Pot fi
utilizate, de asemenea, recomandarile. Acest stadiu final este prezentat n tabelul (4.2), utilizndu-se exemplul ham-ului de Parma, n
conjunctura identificarii unui risc potential ce apartine listei A - OIE, mai precis virusul pestei porcine clasice.
Din moment ce pentru orice tip de estimare de risc, transparenta este cruciala, toate informatiile si datele utilizate n estimarea
calitativa si cantitativa a riscului trebuie sa fie clar prezentate, cu referinte integrale corelate sursele de provenienta.

XII. ESTIMAREA CANTITATIV A RISCULUI

Estimarea cantitativa a riscului depinde de modelare. Au fost utilizate diferite abordari, de catre diferite grupuri de asesori de
risc, rezultnd sisteme modelare definite dar utiliznd diferite definiri.
Cele mai cunoscute doua modele sunt modelul Academiei Nationale de stiinta a Statelor Unite NAS-NRC (NAS-1983) si modelul
Covello-Merkhofer (Covello si Merkhofer 1993).
Aceste modele sunt, n mod esential, cai de a gndi despre o problema si splitarea acesteia n etape de estimare.
Modelul Covello-Merkhofer este, n general, mai aplicabil pentru estimarea riscului n domeniul veterinar, , n timp ce modelul
NAS-NRC este utilizat n mod frecvent pentru estimarea riscurilor referitoare la sanatatea publica, corelata cu hazarduri de mediu.
Orice sistem este utilizat, toate modelele de abordare a estimarii cantitative a riscului ncep prin prezentarea si precizarea
secventei logice a evenimentelor, carora le pot fi atribuite probabilitati. n contextul estimarii cantitative a riscului, trebuie sa apara o secventa
de cel putin trei evenimente, pentru a se produce un risc. Pentru fiecare din aceste evenimente, este determinata distributia valorilor
asteptate. Varietatea metodelor utilizate pentru estimarea acestor trei evenimente poate fi categorisita sistematic desi exista deja un model
integrat.
Figura nr. 4 Modelul integrat de estimare cantitativa a riscului

Model integrat de estimare cantitativa a riscului

modele de estimare a introducerii riscului

model de estimare a expunerii model de estimare a consecintelor

Modelul de estimare cantitativa a riscului este definit de opt etape

definirea riscului ce trebuie estimat

identificarea hazardului sau a hazardurilor

definirea modelului cadru initial

identificarea rezultatelor si obtinerea datelor

adoptarea unei abordari repetabile

realizarea testarilor de sensibilitate asigurarea claritatii

obtinerea feedback-ului necesar

Definirea riscului ce trebuie estimat . Un risc poate avea numai o valoare cantitativa atribuita acestuia atunci cnd acesta este
relevat printr-o ntrebare specifica, precisa. Vrem sa exemplificam aceasta ntr-un exemplu care sa raspunda la ntrebarea " care este riscul
introducerii unui liliac afectat de rabie ntr-o tara insulara ( Marea Britanie) de pe un continent".
Identificarea hazardului sau a hazardurilor. De exemplu, dorim sa importam un grup de animale. Putem sa estimam riscul ca
cel putin un animal din acest grup sa fie infectat cu M. bovis, n care caz , hazardul este infectia cu Mycobacterium bovis . n mod alternativ
putem sa dorim sa estimam riscul ca cel putin un animal din acest grup sa fie infectat cu agentul patogen a oricarei boli din lista A a OIE . n
acest caz trebuie sa identificam fiecare dintre hazarduri care n acest caz cuprind fiecare din agentii bolilor din lista A a OIE ce poate
potential sa infecteze bovinele.

Definirea modelului cadru initial. Aceasta etapa necesita identificarea stadiilor

esentiale sau a cerintelor pentru modelul de risc ales. O metoda utila este
dezvoltarea, n primul rnd, a celui mai simplu " scenario tree " a acestor stadii
esentiale, atribuind o probabilitate ( P1, P2 , P3 ) fiecarui eveniment.
Rezultatul final, riscul final estimat, este apoi estimat ca produs al probabilitatilor pentru fiecare stadiu al modelului, adica P1 x P2 x P3 .etc.
Figura nr. 5 Scenariu generalizat tip " arbore " pentru estimarea riscului de import de animale.

Nu ( P = 1- a )
Animale destinate pentru import

infectate

Da ( P = a)

Detectat
Da ( P = 1- b )

Animale infectate importate

Nu ( P = b )

Identificarea rezultatelor si obtinerea datelor . Pentru fiecare din stadiile importante ale
modelelor definite, este normal si uzual ca unele (probabil multe) rezultate diferite, indicate
initial, sa fie necesare pentru a estima fiecare din valorile lui P.
Atunci cnd un rezultat poate fi descris printr-o singura valoare , aceasta poate fi obtinuta usor. Totusi, multe din datele rezultate
implica un anumit grad de, incertitudine dar printr-o procedura ceva mai complicata ( (a)risk sau cristalball ) este usor sa se ncorporeze
incertitudinea ca o distributie specifica .
Trebuie discutate, de asemenea, si sursele de date , dar acestea pot include rezultate din teren, rezultate experimentale si opinia
expertilor.

Adoptarea unei abordari repetabile a modelului. Nu este de dorit ca modelul cadru sa fie
complet prima data cnd acesta este definit.
Daca evaluam problema, obtinem mai multe date si discutam modelul; unele modificari sunt necesare fata de rezultatele initiale
estimate a fi obtinute.

Utilizarea testarii sensibilitatii. Daca exista mai multe incertitudini n ceea ce priveste
datele , testarea sensibilitatii modelului va indica acele date, introduse sau folosite, cu cel
mai mare efect asupra rezultatelor finale.

Daca, de asemenea, exista intrari de date cu mari grade de incertitudine, acestea pot fi estimate la nivelul unui punct de control, pentru a se
asigura ca nu exista date aditionale ce lipsesc de la nceput si care pot reduce incertitudinea acestor intrari de date.

Asigurarea claritatii. Unul din motivele pentru care estimarea riscului pledeaza, este
potentiala transparenta a acestuia. Trebuie sa ne asiguram ca modelul este clar descris si
definit si ca toate calculele matematice si sursele de date sunt descrise si precizate
corespunzator.
Obtinerea feedback-ului se realizeaza prin circularea modelului ales si definit printre colegi, pentru a avea opinia acestora,
realizarea de discutii si un criticism constructiv. Probabil acesta este cel mai important stadiu. Daca avem raspuns, trebuie sa, modificam
modelul, daca este necesar, n lumina feedback-ului obtinut.

XIII ANALIZA DE RISC sI ANALIZA DECIZIILOR

Howard (1988) descrie disciplina stiintifica analiza deciziei ca o procedura sistematica pentru transformarea problemelor deciziei
opace n probleme aledeciziei transparente, pe baza unei secvente de etape transparente. Opac nseamna "greu de nteles, rezolvat sau
explicat; nu simplu, clar sau lucid" iar transparent nseamna "usor, de nteles, clar sau evident". Analiza deciziei s-a definit ca modalitate de
luare a deciziei, n conditii de complexitate cu incertitudinea inerenta acesteia, cu obiective multiple si perspective diferite referitoare la
problema deciziei.
Analiza deciziei este utilizata pentru a face deciziile efective mai consistente.
Analiza deciziei nu este destinata sa nlocuiasca intuitia celui care ia decizia, pentru ale/o elibera de obligatiile ce-i revin atunci
cnd se confrunta cu o problema sau pentru ale face competitor cu stilul de analiza personal al celui care ia decizia. Rezultatul analizei
poate admite actiuni recomandate anterior sau poate fi utilizat pentru a justifica o actiune speciala. Petitti (1994) evidentiaza ca, n timp ce
analiza deciziei n domeniul medical a fost initial utilizata ndeosebi pentru managementul individual al pacientilor, aceasta este acum
aplicata din ce n ce mai mult pentru a dezvolta strategii pentru managementul grupurilor de indivizi. Aceasta reprezinta, de asemenea,
primul pas al analizei cost-eficienta. Ngategize, Kaneene si Harsh (1986) au revazut utilitatea analizei de decizie pentru programe de
sanatate animala. Acestia sunt constienti de avantajele acesteia dar, de asemenea, scot n evidenta ca analiza deciziei poate fi o foarte mare
consumatoare de timp pentru a o realiza si dificil sa se estimeze parametrii utilizati.
Procesul analizei deciziei. Figura 6 prezinta o harta a diferitelor etape implicate n procesul de analiza a deciziei, descrise de
Clemen (1996). Primul pas impune celui care ia decizia, sa identifice problema. Acesta poate fi deja un proces ct se poate de dificil, din
moment ce este important pentru a nu propune o problema gresita (eroare de tipul 3).
Al doilea pas trebuie sa fie facut cu mare grija. Trebui sa definim foarte clar daca scopul final al analizei deciziei este sa se
minimalizeze costul, riscurile sau sa se mareasca profitul. Care este ntelesul riscului? Este acesta o pierdere monetara, sau reprezinta
conditii potential daunatoare pentru sanatate sau mediu ?
Urmatorii doi pasi implica descompunerea problemei, pentru a ntelege structura acesteia, deci de a masura incertitudinea si
valoarea acesteia. Descompunerea problemei n cauza este estimata ca fiind cheia analizei deciziei. Tehnicile de analiza a deciziei sunt
utilizate pentru a crea modele ale structurii problemei deciziei (alternative sau alegeri). Acestea utilizeaza probabilitatea, pentru a construi
modele de incertitudine si functii de utilitate, pentru a evalua cum, cei care iau decizii, valorifica rezultatele si schimba obiectivele de
competitie (preferintele).
Elementele deciziei. Dupa cum au mentionat, primul pas n analiza deciziei trebuie sa fie identificarea elementelor unei probleme
de decizie. Aceasta poate include orice evenimente imprevizibile, rezultatele si valorile acestora.
Exemplul va fi o situatie n care au fost detectati reactanti la testul dermic de tuberculinare printre bovinele dintr-o zona geografica ce
este considerata libera de infectia cu Mycobacterium bovis. Unele animale reactante la testul dermic nu au prezentat leziuni de tuberculoza
n timpul inspectiei postmortem a carnii la abator. Este cunoscut ca infectia este endemica ntr-o zona situata la aproximativ 50 de km
departare zona considerata libera n care au aparut reactii pozitive. n acest caz, analiza deciziilor include, de exemplu, decizia de a

solutiona problemele de diagnostic cu privire la sursa de infectie si decizia referitoare la optiunea de control. Ultima include, de exemplu,
taierea bovinele reactante si efectuarea unei operatiuni de control la speciile salbatice ce sunt incriminate a reprezenta principalul rezervor
de infectie n alte zone precum zona aflata la 50 km. n acest exemplu diagnosticul si deciziile de control sunt decizii secventiale, iar alegerea
sau rezultatul uneia va influenta pe urmatoarea.
Structurarea deciziilor. Exista doua abordari principale ce sunt utilizate pentru a descrie si structura problemele de
decizie: diagrama de influenta siarborele de decizie. Ambele se completeaza reciproc, din moment ce, software-ul modern de computer
permite ca problema deciziei sa fie proiectata ca o diagrama de influenta ce ulterior poate fi transformata automat ntr-un arbore de
decizie.
O diagrama de influenta este practic o reprezentare grafica fundamentala a problemei de decizie. Elementele problemei deciziei sunt
reprezentate ca modelediferite legate prin sageti ce indica relatia dintre elemente. Patratele reprezinta decizii, cercurile reprezinta sansa
evenimentelor, iar romburile reprezinta valori. Modelele se refera la noduri (decizie, sansa si noduri de valoare). Sagetile sunt, de
asemenea, numite arcuri cu nod , cel de la nceputul arcului fiind denumitpredecesor, iar cel de la sfrsitul arcului denumit succesor.
Arborele de decizie este o abordare care n mod normal reprezinta un detaliu mai complex fata de diagrama de influenta. Etapele
de baza n analiza arborelui de decizie includ mai nti specificarea contextului deciziei, urmata de dezvoltarea unui model de decizie.
Aceasta include optiuni de management, consecintele fiecarei optiuni, probabilitatea si modul n care este dorit fiecare rezultat.
Modelul de decizie este apoi reprezentat ca arbore de decizie. Structura arborelui de decizie se dezvolta secvential, de la baza pna
la capat, fiind bazata pe urmatoarele componente: noduri, ramuri si rezultate. Exista trei tipuri de noduri: noduri de decizie (alegere),
noduri de sansa (probabilitate) si noduri terminale.Ramurile indica diferite alegeri: daca acestea sunt extinse de la un nod de decizie si
rezultate diferite sau daca acestea sunt extinse de la un nod sansa. Fiecare dintre ramuri ce emana dintr-un nod sansa a fost asociata cu
anumite probabilitati, iar fiecare din punctele terminale a fost asociat cu utilitati sau valori.
Analiza senzitivitatii. Este o abordare modelata ce permite identificarea parametrilor ce sunt importanti n arborele de decizie. Ca o
consecinta a rezultatelor obtinute din analiza de senzitivitate, cel ce ia decizii poate sa reconsidere structura problemei deciziei sau sa obtina
informatii mai precise despre parametri individuali.
Baza analizei senzitivitatii este faptul ca unul sau mai multi parametri variaza si deci se poate examina efectul acestei variatii asupra
solutiei finale a arborelui de decizie.
Profilul de risc. n timp ce valoarea asteptata furnizeaza o estimare a valorii medii a unei decizii particulare, aceasta nu furnizeaza
informatii privind toate rezultatele individuale. Profilul riscului reprezinta probabilitatea de aparitie a fiecarui rezultat individual. Acesta
permite selectarea deciziilor asociate cu un rezultat al unui risc scazut. Un profil de risc este conceput prin plierea arborelului de decizie prin
multiplicarea fiecarui ramuri de sansa si poate fi prezentat ca un grafic. Este util atunci cnd problema deciziei contine noduri sansa
succesive.
Tehnici avansate de analiza a deciziei. Una din criticile majore ale analizei arborelui de decizie a fost, n particular, faptul ca
aceasta a fost directionata catre luarea deciziilor avnd la baza media ponderata ce este masurata statistic si care nu este neaparat
necesara pentru acest tip de date. Analiza cost eficienta sau cost beneficiu este cea mai corespunzatoare tehnica pentru o astfel de
problema.
Modelele de simulare Marcov si Montecarlo sunt doua tehnici ce sunt usor accesibile prin intermediul software-ului computerului
pentru analiza deciziei. Modelele Marcov pot fi utilizate pentru a nlocui arborii de decizie n situatii n care acestia contin evenimente ce apar
n mod repetat sau care se extind peste perioada de timp.
Simularea Montecarlo. ncorporarea simularii Montecarlo n arborele de decizie permite examinarea probabilitatii distributiilor fata
de o valoare sau o gama unica asteptata. Aceasta furnizeaza informatii mai detaliate referitoare la incertitudine, n problema deciziei.
Slenning (1994) descrie utilizarea simularii Montecarlo ca o abordare pentru analiza sansa a arborelui de decizie ntre diferite programe
pentru bovinele de reproductie.
Analiza deciziei ofera avantaje semnificative pentru cel ce ia decizii. Aceasta ncurajeaza dizolvarea problemelor complexe n
componente mai simple - sanse, evenimente probabilistice si rezultate alternative. Cel ce ia decizii poate sa evalueze riscurile si beneficiile si

este fortat sa introduca o secventa logica a componentelor. Cerinta unei estimari explicite a probabilitatilor ce uneori poate sa fie dificil de
obtinut, este foarte importanta.
Analiza deciziei ncurajeaza pe cei n cauza de a utiliza cele necesare sub forma de valori. Aceasta identifica determinantii critici ai
unei probleme de decizie si poate indica zonele insuficient cunoscute.