Vasile Voiculescu

Noapte de martie
Se face moina-n suflet, cu pacla-mpovrat;
Din sloiul amintirii cad picuri tot mai vii,
i inima, hrnit, pornete rar s bat,
Cu snge alb de visuri i de melancolii ...
La geamul meu st noaptea i vrea s intre-n cas,
n carnea ei de neguri ard stele mari de foc;
Cum n-o poate cuprinde cmara ce m-apas,
M scol i suflu-n gnduri i-n noaptea mea-i fac loc.
Ea intr i trte alaiul tot afar:
Se umfl-n mine ape, trec turme de tigi
i aburii launtrici iau chip de primavara,
Cu sni rotunzi de maguri i coapse moi de vai.
Sosesc, scpai i teferi din cuscile-ntristrii;
Cocorii bucuriei, solia-ntiei berzi,
i seurile minii, miristile uitrii
Le-mproureaz iarba cu mii de gnduri verzi.
Pe dealurile vremii ierneaza neaua nc;
Dar cnt gura dulce a vntului de sud,
Momia, ghea-i crap pleoapa ei de stnc,
Surde i pe gingeni i-a prins srutul crud.
Cnd pururi venicia vorbete numa-n oapte,
De unde-atta fonet i susure i sfad?
M plec, ascult n mine prin sufleteasca noapte
i-aud cum se dezbrac pmntul de zpad.