REGUL, regulez, vb. I. Tranz. 1. A pune n ordine, a aranja, a rndui; a sistematiza. Spec.

A
pune la punct un mecanism, a face s funcioneze regulat; a repara. Spec. A regla, a potrivi. 2.
Fig. (Fam.) A pune pe cineva la punct, a-l nva minte, a-i da o lec ie, a-l reduce la tcere. Din
lat., it. regulare.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adugat de dante | Semnaleaz o gre eal | Permalink
regul (a ~) vb., ind. prez. 3 regulez
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adugat de raduborza | Semnaleaz o gre eal | Permalink
REGUL vb. 1. a sistematiza. (A ~ un cartier de locuin e.) 2. v. regulariza.