Sunteți pe pagina 1din 7

1.

Noiuni generale privind subiectele dreptului


internaionale public
Subiectul de drept internaional public este o entitate care
particip la raporturile juridice reglementate nemijlocit de D.I.P.
Trsturile eseniale a subiectului D.I.P. o constituie capacitatea lor
de a fi titulare de drepturi i obligaii cu caracter internaional.
Subiectele originare tipice fundamentale care au capacitate deplin a
D.I.P. sunt statele. Pe lang state ca subiecte primare a D.I.P.
figureaz organizaiile internaionale, care sunt create de stat,
naiunile care lupt pentru eliberare naional i Vaticanul. Dintre
subiectele de D.I.P. statul ii asum totalitatea drepturilor i
obligaiilor cu caracter internaional. Calitatea de subiect al D.I.P. a
statului este rezultatul firesc al suveranitii sale i nu depinde de
recunoaterea lui de alte state. Suveranitatea aparine statelor
indiferent de puterea, mrimea ori gradul lor de dezvoltare. Potrivit
doctrinei D.I.P. statul ca persoan internaional trebuie s
indeplineasc condiiile:
1.O populaie permanent care reprezint totalitatea indivizilor ce
locuiesc pe teritoriul unui sau altui stat la un moment dat in
limitele acestuia potrivit reglementrilor de drept intern ale
statului. Dei numrul populaiei variaz de la un stat la altul
aceasta nu are nici o importan pentru calitatea statelor de subiecte
ale D.I.P.
2.Teritoriul determinat ce constituie baza material, indispensabil a
existenei statului. Teritoriul unui stat cuprinde: spaiul terestru,

21
spaiul acvatic, spaiul aerian. Dimensiunea teritoriului unui stat
precum i structura sa nu sunt relevate pentru existena acestuia.
3.Puterea public ce se concretizeaz prin existena unui guvern care
asigur conducerea treburilor interne i externe autoritatea efectiv
asupra populaiei i teritoriului.
4.Capacitatea de a intra in relaii cu alte state. Statul fiind unicul
subiect de D.I.P. dotat suveranitate posed capacitatea de a aciona
in conformitate cu normele stabilite de acesta.
Unele din capacitile statului le putem enumera:
a.De a produce acte juridice internaionale;
b.De a reclama repararea daunelor suferite in urma
comiterii unei fapte internaionale ilicite de ctre un stat
ter;
c.De a deveni membru i de a participa in mod plenar la
viaa organizaiilor internaionale;
d.De a avea acces la procedurile contencioase
internaionale;
e.De a stabili relaii diplomatice i consulare cu alte state.
In relaiile cu alte state dup structura lor statele pot fi: state
permanente neutre, federaii, confederaii. Potrivit D.I. contemporan
neutralitatea are urmtoarele caracteristici:
1.Caracterul permanent. Statul care adopt un astfel de statut ii este
interzis s participe la orice conflict armat sau s devin teatrul
unor ostiliti militare.
2.Neutralitatea se aplic entitilor statale i nu unor teritorii.
3.Neutralitatea constituie un statut juridic i nu o simpl stare de
fapt.
Statul permanent neutru are o serie de drepturi i obligaii.
Drepturile acestora sunt:
a)Dreptul la suveranitate i integritate teritorial.
b)Dreptul de a deveni parte la tratate.

c)Dreptul la autoaprare.
Obligaiile statelor sunt:
a)De a nu participa la nici un conflict armat.
b)De a-i pstra starea de neutralitate in timp de rzboi.
c)De a nu participa la aliane militare.
d)De a nu admite folosirea teritoriului su pentru instalarea
de baze militare strine.
e)De a nu deine, produce i experimenta arme nucleare.

22
f)De a promova relaii de pace prietenie i cooperare.
Federaia este un stat compus din mai muli membri ai federaiei
care dispun de anumite atribuii pe plan local dar nu beneficiaz de
dreptul constituional de a exercita atribuii in domeniul relaiilor
externe i nu sunt subiecte de D.I.P. Doar federaia este singurul
subiect de D.I.P.
Practica constituional contemporan cunoate exemple de
federaii ale cror subiecte au dreptul de a incheia cu consimmantul
guvernului federal acorduri internaionale.(URSS a permis Ucrainei
s participe in relaiile externe)
O alt form de stat este confederaia. Confederaia este o
asociere a dou sau mai multor state participante fiecare pstrandu-i
independena i calitatea de subiect de D.I.P. Practica internaional a
artat c confederaia este form premergtoare crerii federaiilor.
Ex. Confederaia SUA din 1781 care peste 7 ani se transform in stat
federal. Spre deosebire de statul federal confederaia este alctuit
din dou sau mai multe state suverane, ele participand de sine
stttor sau impreun la viaa internaional. In prezent confederaii
nu mai exist.
2. Recunoaterea statelor i guvernelor
In dreptul internaional public recunoaterea poate fi definit ca
un act unilateral prin care un stat sau mai multe state i-au act de
existena unui fapt sau unei situaii juridice nou aprute in
comunitatea internaional de natur s determine raporturi juridice
intre acestea i situaia sau entitatea recunoscut de el. In calitate de
obiecte ale recunoaterii internaionale pot fi statul nou aprut,
guvernul instalat pe cale ne constituional, micrile de eliberare
naional.
Prin recunoaterea unui stat se inelege actul prin care un stat
admite c o entitate statal ter in virtutea elementelor sale
constitutive intrunete condiiile necesare pentru posedarea
personalitii juridice depline in ordinea internaional.
Recunoaterea se poate exprima printr-o not diplomatic, o
declaraie de recunoatere precum i prin mesaje, telegrame de
felicitare emise de eful statului, ministrul afacerilor externe sau de
la guvern. Ea poate fi fcut printr-un tratat bilateral sau multilateral
dup cum poate proveni din partea unui stat sau a unui grup de state

23
in baza unui tratat multilateral. Dreptul internaional nu consacr
obligaia statelor de a recunoate state noi care apar pe arena
internaional, ci aceasta constituie o facultate sau un drept al statului
a crui exercitare rmane la aprecierea sa. Totodat ne recunoaterea
unui stat poate fi considerat ne amical creand obstacole in cadru
normalizrii relaiilor dintre state. Recunoaterea este un act
declarativ i nu constitutiv in sensul c prin acest act se constat
existena unui stat nou care exist ca efect al crerii sale i nu ca
rezultat al actului de recunoatere. Recunoaterea nu confer
personalitate internaional statului nou recunoscut dar il ajut la

promovarea, dezvoltarea relaiilor de drept internaional de ctre noul


stat. Aadar din momentul recunoaterii statul nou recunoscut
beneficiaz de drepturi i obligaii internaionale.
Principalele drepturi i obligaii sunt:
a. Stabilirea de relaii diplomatice ori consulare.
b. De a intenta aciune judiciar la instanele celuilalt
stat cu privire la bunurile sale aflate pe teritoriul
statului care la recunoscut.
c. Acceptarea legislaiei interne i a hotrarilor
judectoreti ale statului recunoscut.
Participarea unui stat nerecunoscut la conferine internaionale
sau admitere intr-o organizaie nu echivaleaz cu recunoaterea sa
individual sau colectiv din partea altor state. Totodat practica
statelor a consacrat existena mai multor forme de recunoatere
calificate dup urmtoarele criterii:
1)Dup modul de exprimare:
a. Expres(declaraie, telegram)
b. Tacit(admiterea misiunilor diplomatice pe teritoriul
su)
2) Dup ntinderea efectelor:
a. De iure recunoaterea este definitiv i produce
totalitatea efectelor recunoaterii, statele vizate
stabilind relaii diplomatice, incheind tratate politice
economice.
b. De facto este provizorie i revocabil ea produce
efecte limitate.
3)Dup numrul de subiecte:
a. Individual este rezultatul manifestrii de voin
doar a unui singur stat.

24
b. Colectiv rezultatul unor manifestri de voin
comune i concomitente ale mai multor state.
In practica statelor este unanim acceptat c recunoaterea statelor
implic i recunoaterea guvernelor. In situaia in care un guvern
accede la putere pe alte ci decat cele constituionale sau in cazul
schimbrii formei de guvernmant se pune problema recunoaterii
guvernelor. Recunoaterea unui guvern este definit ca fiind un act
liber al unui stat sau al mai multor state prin care se manifest
intenia de a intreine relaii oficiale cu acesta i implicit de incetare a
unor astfel de raporturi cu vechiul guvern. Recunoaterea guvernelor
are un caracter declarativ adic actul de recunoatere se rezum la
dorina de a intreine raporturi cu noul guvern asupra legitimitii
guvernului respectiv, atitudine care ar putea fi calificat drept
amestec in treburile interne. Practica arat c recunoaterea unui nou
guvern este supus intrunirii mai multor criterii:
a. Activitatea noului guvern s fie sprijinit de
populaie.
b. S corespund voinei acestuia.
c. Capacitatea guvernului de a se achita de obligaiile
sale internaionale.
d. Instaurarea unui regim politic democratic capabil s
garanteze respectarea drepturilor i libertilor
fundamentale ale omului.
e. Absena amestecului in treburile interne ale statului
in procesul de instalare a noului guvern.
Pe lang recunoaterea statelor i guvernelor in dreptul
internaional s-a conturat i idea de recunoatere a micrilor de

eliberare naional care rspunde cerinelor de a asigura popoarelor


coloniale ce se aflau pe punctul de a accede la statutul de stat
independent, o capacitate juridic internaional pe msur s
accelereze procesul in curs. In urma recunoaterii statutului
micrilor de eliberare a inregistrat elemente de consolidare ceia ce
le-a permis stabilirea de relaii oficiale cu statul care o recunoate, lea
oferit posibilitatea de a participa la unele organizaii internaionale
in calitate de observator.

25
3. Succesiunea i neutralitatea statelor
In dreptul internaional succesiunea reprezint substituirea unui
stat de ctre altul in limitele unui teritoriu determinat i cu privire la
populaia respectiv. In calitate de obiecte ale succesiunii statelor
pot fi: tratatele internaionale, bunurile de stat, datoriile de stat,
arhivele, frontierele, calitatea de membru in organizaii
internaionale.
Problema succesiunii statelor apare in urmtoarele cazuri:
1. Crearea unui stat independent ca rezultat al decolonizrii.
Potrivit Conveniei de la Viena din 1978 un nou stat independent
nu este obligat s menin un tratat sau s devin parte la acesta
numai pentru simplu fapt c la data succesiunii statelor tratatul era in
vigoare in privina teritoriului la care se refer acea succesiune.
Astfel in ceia ce privete tratatele bilaterale statul succesor nu este
inut s devin parte la tratatele incheiate de statul predecesor pe care
le poate denuna. In privina tratatelor multilaterale noul stat
independent urmeaz printr-o notificare s-i stabileasc calitatea de
parte la un tratat multilateral care la data succesiuni statelor era in
vigoare pentru teritoriul in cauz, cu excepia cazurilor in care
rezult din tratat sau se stabilete c aplicarea tratatului de statul nou
ar fi incompatibil cu obiectul i scopul tratatul. Bunurile de stat
mobile i imobile ale statului predecesor trec in proprietatea statului
succesor. Noul stat independent nu motenete datoria de stat a
statului predecesor doar dac nu intervine un acord intre cele dou
state care s prevad astfel. ex. statele de pe continentul african.
2. Succesiunea n caz de dezmembrare sau de separare a
unea sau mai multor pri din teritoriul unui stat.
Atunci cand o parte sau mai multe pri din teritoriul unui stat se
separ pentru a forma unul sau mai multe state i independent de
faptul dac statul predecesor continu s existe sau nu, orice tratat in
vigoare la data succesiunii statelor privitor la ansamblu teritoriului
statului predecesor rmane in vigoare in privina fiecrui stat
succesor astfel format. In privina bunurilor de stat Convenia de la
Viena din 1983 face distincie intre bunurile mobile i imobile. In
timp ce bunurile imobile situate pe teritoriul ce face obiect al
succesiunii trec in intregime la statul succesor, cele mobile doar in
proporii echitabile cu luarea in consideraie anume a contribuiei
teritoriului dat la crearea lor. Ex. Iugoslavia, URSS.

26
3. Succesiunea n caz de unificare a statelor.
Aceasta are loc atunci cand dou sau mai multe state se unesc
pentru a forma un singur stat - statul succesor. In ceia ce privete
tratatele statelor predecesoare incheiate cu statele tere, ele continu
s rman in vigoare pentru statul succesor cu excepia cazurilor
cand din tratat rezult sau este stabilit c aplicarea acestuia ar fi
incompatibil cu obiectul sau scopul tratatului. Bunurile de stat i
arhivele statelor predecesoare trec la statul succesor, acelai lucru se
intampl cu datoriile de stat. ex. Germania.

4. Succesiunea n cazul transmiterii unei pri din teritoriul


unui stat altui stat.
In acest caz se aplic principiul valabilitii teritoriale a limitelor
tratatelor internaionale. Conform acestuia tratatele internaionale ale
statului predecesor ii inceteaz efectele asupra teritoriului transferat,
iar tratatele internaionale ale statului sub a crui suveranitate a trecut
teritoriul in cauz incep s-i produc efectele sale cu excepia
cazurilor cand aplicarea tratatelor artate in privina teritoriului
transmis ar fi incompatibil cu obiectul i scopul tratatului. Totodat
tratatele incheiate cu statele tere referitor la frontierile teritoriului
transferat ii pstreaz valabilitatea. Fac excepie de la aceast regul
tratatele localizate adic acelea care se refer la o anumit regiune
sau localitatea dintr-un anumit stat. Celelalte obiecte ale succesiunii
statelor a cror soart urmeaz s fie reglementat odat cu
transmiterea unei pri din teritoriul unui stat altui stat fac obiectul
acordului referitor la transmiterea acestui teritoriu. Un caz aparte il
reprezint succesiunea statelor care sau format dup dezmembrarea
fostei URSS. Procesul de dezmembrarea a URSS a dus la apariia pe
teritoriul ocupat candva de aceasta a trei categorii de state. Ca atare
numai una poate fi considerat ca relevand succesiunea clasic.
Federaia Rus este unica succesoare clasic a URSS ea preluand
toate angajamentele internaionale contractante de ctre URSS,
datoriile externe i activele situate in afara uniunii. Printre statele
succesoare o poziie de osebit o ocup Ucraina i Belorusia care
pan la dezmembrarea URSS posedau o personalitate juridic
internaional restrans care sa lrgit odat cu dezmembrarea URSS.
Celelalte state care s-au format dup dezmembrarea URSS particip
la tratatele internaionale in mod variat.
Neutralitatea reprezint o form de manifestare a voinei unor
state de a sta temporar sau permanent in afara desfurrii

27
rzboaielor dintre alte state. Putem distinge mai multe forme de
neutralitate:
1. Neutralitatea imparial a fost reglementat de Declaraia de
la Paris din 1856 apoi de Conveniile de la Haga din 1899 i
1907. Conform acestor documente statul neutru in timp de
rzboi se oblig s adopte o poziie egal fa de beligerani ne
favorizand pe nici unul dintre ei. Statul neutru este supus
urmtoarelor cerine:
Abinerea care il oblig s nu participe la ostiliti;
Prevenirea adic impiedicarea desfurrii oricror
operaiuni militare pe teritoriul su;
Imparialitatea adic tratarea in mod egal a prilor in
conflict;
2. Neutralitatea difereniat reprezint ne participarea unui stat
la un conflict armat cat i atitudinea diferit adoptat fa de
victim i agresor intr-un rzboi de agresiune. Atitudinea dat
se manifest prin acordarea de asisten unuia sau unora dintre
beligerani care au statut de victim a unei agresiuni militare
dar fr participarea la operaiunile militare.
3. Neutralitatea eventual reprezint atitudinea de neutralitate a
unuia sau mai multor state fa de un anumit rzboi. Ex.
atitudinea Japoniei i a Turciei fa de conflictul dintre Israel
i statele arabe din 1967.
4. Neutralitatea permanent-statut internaional special al unui
stat caracterizat prin:
a.Ne participarea la aliane militare, politice care au

drept scop pregtirea rzboiului;


b.Ne admiterea folosirii propriului teritoriu pentru
pregtiri militare, inclusiv amplasarea de baze militare
strine, depozite;
c.Interdicia de a deine, produce i experimenta arme
nucleare;
d.Provocarea unei politici de colaborare activ cu toate
statele;
Printre statele cu statut de neutralitate permanent se numr i
Republica Moldova care conform art. 11 al Constituiei i-a
proclamat neutralitatea sa permanent. In acelai articol este
menionat c Republica Moldova nu admite dislocarea de trupe

28
militar ale altor state pe teritoriul su, dar aceste prevederi ale
Constituiei nu sunt respectate de statele tere.
4. Organizaiile internaionale i naiunile care
lupt pentru eliberare naional ca subiecte
de drept internaional public
Organizaiile internaionale reprezint forme instituionalizate de
cooperare a statelor. Scopul infiinrii lor este de a coordona
colaborarea statelor in diverse domenii ale relaiilor internaionale.
Actualmente personalitatea juridic internaional este recunoscut
tuturor organizaiilor internaionale interstatale. In dispoziiile
statelor lor se vorbete de capacitatea lor juridic. Organizaiile
internaionale dispun de urmtoarele capaciti:
a.Dreptul de a incheia contracte inclusiv de munc cu
funcionarii si.
b.Dreptul de a dispune de bunuri mobile i imobile.
c.Dreptul de a aprea in justiie.
Organizaiile internaionale sunt subiecte de drept internaional
derivate intru cat ele sunt produsul acordului de voin al statelor
care le-au constituit i subiecte limitate deoarece ele ii desfoar
activitatea i ii exercit competenele numai in limitele prevederilor
statutului lor. Statutele i conveniile arat c organizaiile
internaionale se bucur pe teritoriul statelor membre de capacitate
juridic pentru indeplinirea funciilor i realizarea scopurilor.
Totodat din jurisprudena Curii Internaionale de Justiie decurge c
organizaia internaional este un organ de colaborare a statelor i nu
o putere suprastatal.
Dreptul internaional contemporan garanteaz personalitate
juridic internaional naiunilor care lupt pentru eliberare i
formarea statului lor independent. Calitatea de subiect de drept
internaional se dobandete din momentul in care naiunea care lupt
pentru eliberare i-a creat anumite organe proprii. Naiunile care
lupt pentru eliberare naional li se aplic principiul neinterveniei
in treburile lor, dreptul la autoaprare, iar forelor lor armate li se
aplic regulile de drept internaional umanitar. A se sublinia c o
micare de eliberare poate accede la statutul de participant la
raporturile juridice internaionale numai ca urmare a recunoaterii ei
din partea statelor i organizaiilor internaionale. Micrile de

29
eliberare naional o dat recunoscute obin un statut juridic special
adic calitatea de subiect de D.I.P. limitat ce le permite s
beneficieze de urmtoarele drepturi:
a.De a desfura aciuni fie panice fie armate pentru emanciparea
lor naional.
b.De a intreine relaii oficiale cu alte subiecte de D.I.P. in special cu

acele state i organizaii care le-au recunoscut. Intreinerea


relaiilor oficiale cu O.N.U. se manifest prin faptul c in cadrul
acesteia micrilor de eliberare naional li se acord statutul de
observator. In alte organizaii dac actele lor constitutive prevd
acest lucru micrilor de eliberare li se poate acorda statutul de
membri asociai. Ex. U.N.E.S.C.O, O.M.S. In unele organizaii
aceste micri pot fi admise in calitate de membri cu drepturi
depline in aceste organizaii.
c.De a participa la lucrrile unor conferine sau reuniuni
internaionale organizate de state sau organizaiile care le-au
recunoscut.
d.De a participa la incheierea tratatelor cu alte subiecte de D.I.P.
e.De a primi asisten material, financiar i diplomatic din partea
statelor sau organizaiilor. Ca urmare a constituirii majoritii
popoarelor coloniale in state independente, calitatea de subiecte de
D.I.P. a micrilor de eliberare naional este in descretere ceia ce
probabil va duce cu timpul la dispariia lor definitiv.