Organizarea ergonomic a

locurilor de munc
Obiectul de studiu al organizrii ergonomice a locurilor
de munc
Ergonomia muncii se formeaz ca tiin aparte n anii `50 i prezint o treapt superioar a
organizrii tiinifice a muncii. Fondatorul este F.Taylor, care a studiat principiile organizrii locurilor
de munc din punct de vedere tiinific. Noiunea de ergonomie se traduce din limba greac ca
ergos munc i nomos legea natural.

Ergonomia studiaz problemele organizrii locurilor de munc, evideniind factorul

psiho-social, punnd pe prim plan muncitorul cu complexul solicitrilor la locul de
munc n cadrul procesului de producie. Obiectul de studiu al disciplinei este sistemul
om-solicitri din care fac parte motivaia muncii, condiiile de munc i de mediu,
relaiile n colectiv, preocupri personale, etc.
Ergonomia este legat de mai multe tiine cum ar fi: psihologie, sociologie, medicina
muncii, protecia muncii, igiena muncii, antropometria, fiziologie, tiinele tehnice i
economice. Primatul ergonomiei fa de tiinele participante la constituirea acesteia nu
se rezum la faptul c ea s-ar ocupa de un ansamblu format mecanic din pri
dispersate i independente, ci la viziunea unitar i integratoare, organic structurat
asupra problematicii omului n contextul activitii sale.
Organizarea ergonomic urmrete scopul asigurrii condiiilor necesare n organizarea
procesului de producie n cadrul fiecrui loc de munc n aa fel ca s se obin o
productivitate maxim a muncii, respectnd principiile economiei micrii i scutind
muncitorul de oboseala inutil.

Locul de munc: noiune i clasificare

Ergonomia locului de munc are, n principal, rolul de a armoniza ntr-un tot unitar
elementele locului de munc (mijloacele de munc, obiectele muncii i fora de munc)
n vederea asigurrii condiiilor, care s permit executantului desfurarea unei
activiti bune cu consum minim de energie i cu senzaia de bun stare fiziologic.

Organizarea locului de munc st la baza organizrii atelierelor, seciilor i ntreprinderii,

ntruct de aceasta depinde n cea mai mare msur consumul de timp de munc pe
fiecare operaie sau produs, mrimea acestuia avnd un rol determinant asupra
elementelor necesare organizrii n timp i spaiu a proceselor de producie.
Prin loc de munc se nelege suprafaa sau spaiul n care muncitorul sau o echip de
muncitori acioneaz cu ajutorul uneltelor de munc asupra obiectelor muncii n
vederea extragerii sau transformrii lor potrivit scopului urmrit.
Dup tipul de organizare a produciei, locurile de munc se clasific n:

Locuri de munc pentru producia de unicate i de serie mic

Locuri de munc pentru producia de serie mijlocie

Locuri de munc pentru producia de serie mare i de mas

Dup gradul de mecanizare i de automatizare a produciei, ele sunt:

Locuri de munc cu procese manuale

Locuri de munc cu procese manual-mecanizate

Locuri de munc cu procese mecanizate

Dup numrul muncitorilor ele sunt: locuri de munc individuale i colective.

Dup natura activitii locurile de munc se pot clasifica n: locuri de munc unde se
desfoar activiti de baz i locuri de munc cu activitatea de servire.
Dup poziia lor n spaiu locurile de munc pot fi: fixe i mobile.

Etapele i principiile organizrii

ergonomice a locurilor de munc
n ntreprinderi
Organizarea ergonomic a locului de munc impune parcurgerea unor etape
succesive:

Documentarea i nregistrarea datelor necesare proiectrii unui nou loc de

munc sau alegerea locului de munc, care se justific a fi analizat.

nregistrarea datelor necesare studiului const n obinerea de informaii privind

organizarea locului de munc (suprafaa, mijloacele de munc, fora de munc,
obiectul muncii i condiiile de mediu).

Examinarea critic a situaiei existente se face cu ajutorul metodei interogative.

Se urmrete eliminarea deficienelor constatate i stabilirea soluiilor mbuntite.

Proiectarea organizrii ergonomice a locului de munc const n proiectarea

unor noi variante pe principii i reguli ergonomice, dintre care se alege varianta ce
prezint cele mai multe avantaje. n cazul acestei etape se disting urmtoarele faze:
proiectarea variantelor de organizare a locului de munc, calculul eficienei
economice i alegerea variantei optime.

Elaborarea normativelor sau normelor de munc, etap care are drept scop
stabilirea consumului de munc pentru realizarea elementelor procesului de munc.

n vederea adaptrii factorului uman la activitatea sa n proiectarea ergonomic a

locului de munc se va ine seama de dimensiunile antropometrice, dimensiuni care
variaz de la individ la individ n funcie de sex, zona geografic, regimul de via,
practicarea unor sporturi. n ce privete corpul omenesc n proiectarea locurilor de
munc este necesar de asigurat: poziia comod a capului, stabilirea poziiei corecte de
munc, nlimea de lucru.
Principiile de organizare ergonomic a locurilor de munc sunt urmtoarele:

Economia micrii ce permite scutirea angajatului de efort inutil, de ndeprtarea

n timp a senzaiei de oboseal i meninerea la un nivel satisfctor a disponibilitii
de lucru.

Executarea concomitent a activitilor de supraveghere pasiv a funcionrii

utilajelor (desfurrii proceselor) i activitii manuale.

Executarea concomitent a activitii manuale cu ambele mini.

Deplasrile pot fi reduse prin planificarea corect a locului de munc, alegerea
adecvat a amplasrii utilajelor va permite micorarea traiectoriei de deplasare.
Folosirea gravitaiei.

Direciile de perfecionare a organizrii

ergonomice a locurilor de munc
Direciile de perfecionare a organizrii locurilor de munc sunt urmtoarele:

Dotarea tehnic i organizatoric a locurilor de munc. Prin dotare tehnic

nelegem asigurarea locului de munc cu utilaj de performan. Dotarea
organizatoric presupune asigurarea cu mobilier de producie, mijloace de schimb
informaional, signalizare i control, etc.

ntreinerea i asistena tehnic a echipamentului. Mentenana preventiv a

echipamentului se efectueaz n corespundere cu planul de reparaii stabilit. Despre
gradul i nivelul de ntreinere al echipamentului se poate face concluzie prin
estimarea ponderii timpului de funcionare util.

Aprovizionarea locurilor de munc se va face ritmic, iar modul de aprovizionare

centralizat sau descentralizat va depinde de procesul de producie, tipul produciei,
locul de munc.

Planificarea locurilor de munc const n amplasarea raional a echipamentului

n aa fel ca deplasrile n cadrul locului de munc s fie de o durat i distan ct
mai mic. Astfel se va respecta principiul economiei micrilor.

Optimizarea condiiilor de munc i de mediu (vezi tema urmtoare).

Modul de organizare al echipelor individual sau colectiv. Specializarea i

cooperarea activitilor n echip.

Regimul de munc i odihn. Se estimeaz normativul de timp pentru odihn

prin repartizarea acestuia sub form de micropauze pe parcursul schimbului. n aa
fel, se poate menine la un nivel suficient productivitatea i disponibilitatea de lucru a
executantului.

Sfaturi practice n perfecionarea organizrii locurilor de munc:

Pe suprafaa de lucru s se menin numai materialele i dispozitivele care se

utilizeaz n ziua respectiv.
S existe un loc definit i permanent pentru toate materialele.

Materialele i instrumentele utilizate mai des se vor amplasa mai aproape, mai
rar - mai departe de punctul de utilizare.

Cutiile i containerele de alimentare prin gravitaie s ofere materialele aproape

de punctul de utilizare.

S se asigure condiii pentru perceperea vizual satisfctoare, folosind

iluminatul local.

nlimea locului de munc i a scaunului s permit alterarea poziiilor n

picioare i eznd.

S fie redus la minim numrul i varietatea echipamentelor i instrumentelor

folosite.

S se asigure fiecrui muncitor mobilierul necesar proiectat din punct de

vedere ergonomic.

Metode de evaluare a organizrii locurilor

de munc
Aprecierea situaiei organizrii ergonomice a locurilor de munc n ntreprindere se
efectueaz n cadrul atestrii locurilor de munc sau oricnd apare necesitatea
evalurii. Atestrile se petrec anual sau cel puin odat n 3 ani.
Locurile de munc se evalueaz conform metodologiei alese de conducerea
ntreprinderii, nivelul organizatoric i calitatea normelor. Se estimeaz eficiena utilizrii
forei de munc, corespunderea condiiilor existente cerinelor organizrii ergonomice.
Se completeaz un formular sub form de certificat sau cartel de atestare a locurilor
de munc.
Compartimentele de evaluare n cadrul atestrii:

Dotarea i deservirea locului de munc (dotarea tehnic i organizatoric,

aprovizionare, etc.).

Planificarea locului de munc i condiiile de munc i mediu (regimul de munc

i odihn, condiii de mediu, etc.).

Specializarea i cooperarea muncii (perfecionarea activitii de servire,

activitatea prin cumul, forma de organizare a muncii colectiv sau individual,
servirea mai multor utilaje).

Normarea muncii (metode de stabilire a normelor, periodicitatea examinrii normelor,

intensitatea normelor, coeficientul integral al calitii normelor de munc).

n caz de neatestare a locului de munc se elaboreaz un set de msuri, care vor

contribui la perfecionarea organizrii locului de munc n cauz, se numete
responsabilul i termenul de executare. Dup o anumit perioad de timp locul de
munc iari este supus atestrii.
Microclimatul posturilor de lucru
1. CONDIII DE MICROCLIMAT IN MEDIUL DE MUNCA
Mediul de munca este reprezentat de ambientul in care executantul isi desfasoara activitatea la locul de
munca. Mediul de munca cuprinde pe de o parte mediul fizic ambiant {spatiul de lucru, conditii de iluminat,
microclimat (temperatur, umiditate, curenti de aer), zgomot, vibratiile, radiatiile, puritatea aerului}, iar pe
de alta parte mediul social.

Microclimatul la locul de munca: Componenta a mediului fizic de munca formata din ansamblul conditiilor
de temperatura, umiditate, viteza curentilor de aer si intensitatea radiatiilor calorice care caracterizeaza
starea aerului din interiorul unui spatiu de lucru inchis sau din vecinatatea unor sisteme tehnice adapostite
de acest spatiu.

Microclimatul la locul de munca:

a.

influeneaz securitatea, sntatea i capacitatea de munc a executanilor n situaia n care

parametrii sai nu se ncadreaz n anumite limite de confort conform reglementarilor in vigoare.

b.

este determinat de: temperatura si umiditatea aerului, de viteza curenilor de aer, de temperatura
suprafeelor si de radiaiile calorice emise n zona de lucru.

Microclimatul la locul de munca trebuie sa asigure mentinerea echilibrului termic al lucratorilor

corespunzator cu cantitatea de caldura degajata de organism in functie de efortul determinat de activitatea
desfasurata. In mecanismul de termoreglare actioneaza simultan si se conditioneaza reciproc, in functie de
efortul fizic depus, toti parametrii de microclimat.

Astfel, microclimatul la locul de munca trebuie considerat n raport cu:

limitele de adaptabilitate a organismului uman;

efortul fizic determinat de activitate (cheltuieli de cldur metabolic);

mbrcmintea executantului;

caracteristicile procesului tehnologic respectiv.

2. CONTROLUL AMBIANEI TERMICE

Realizarea confortului termic intr-o incinta presupune atingerea si mentinerea la valori prestabilite a
temperaturii, umiditatii, vitezei curentilor de aer, continutului de noxe. Aceasta cerinta se realizeaza printr-o
anumita rata de renoire a aerului, care este variabila functie de destinatia incintei.

2.1.Confortul termic umaneste definit ca totalitatea condiiilor pentru care o persoan nu ar prefera un
mediu diferit. Este un concept complex deoarece depinde de o serie de parametrii fizici, organici i externi.
Parametrii care influeneaz confortul termic pot fi grupai n trei categorii.

1.

Parametrii fizicicare includ: temperatura aerului, temperatura medie, radiant a pereilor incintei,
umiditatea relativ a aerului, viteza relativ a aerului n interiorul incintei, presiunea atmosferic,
intensitatea luminii, nivelul zgomotului;

2.

Parametrii organicicare includ: vrsta, sexul;

3.

Parametrii externicare includ: nivelul activitii umane, tipul mbrcmintei, condiiile sociale.

Dintre acetia, cea mai mare influen asupra confortului termic o au parametrii fizici.

Confortul termic poate fi atins prin diferite combinaii ale acestor parametrii. Efectul pozitiv sau negativ al
unui parametru poate fi mbuntit sau contrabalansat de un alt parametru. Este ns de preferat ca
atingerea confortului termic s se fac cu consum minim de energie.Imbrcmintea este parametrul cel mai
uor de modificat pentru meninerea confortului termic. Micarea aerului n jurul corpului poate, de
asemenea, influena confortul pentru c determin schimbul convectiv de cldur al corpului i influeneaz
capacitatea de evaporare a apei n aer.Vitezele mari de micare a aerului determin creterea vitezei de
evaporare a transpiraiei consecutiv, apariia senzaiei de rece i, n plus, reduce efectul negativ al umiditii
ridicate.

2.2. Bilantul termic

In fiecare corp uman au loc procese biochimice. Productia de energie este un rezultat al acestor procese. O
parte a energiei corpului uman se transmite mediului, sub forma de caldura, si o alta parte este folosita in
scopul efectuarii de lucru mecanic. Pentru procesele biochimice este necesar oxigen. Cantitatea de oxigen
consumat depinde de intensitatea activitatii realizate (tabelul nr.1)

O privire de ansamblu asupra modalitilor prin care se poate atinge confortul termic uman este dat de
echilibrul termic al corpului uman care reprezint bilanul ntre cldura produs ca rezultat al metabolismului
i cldura pierdut prin convecie, conducie, radiaie i evaporare.

Ecuaia de bilan termic poate fi exprimat sub forma:

QM -Qdif -Qevap -QL = Qr +Qc

(1)

QM: cldura produs prin metabolism

Qdif: cldura pierdut prin difuzia vaporilor de ap prin piele
Qevap: cldura pierdut prin evaporarea transpiraiei
QL: cldura latent de evaporare a transpiraiei
Qr: pierderea radiativ de cldur de la suprafaa exterioar a mbrcmintei
Qc: cldura cedat mediului ambiant prin transfer convectiv de unde rezult c evaporarea transpiraiei este
mecanismul principal de ajustare termic a corpului uman.

2.2.1.Clasificarea activitatilor fizice:

Tabel nr.1. Activitatilor umane uzuale si caldura produsa de organism/tip de activitate

Conditia pentru a se asigura confortul termic uman intr-o incapere data este de a asigura echilibrul termic al
organismului uman in vederea pastrarii temperaturii acestuia.

Transferul de caldura intre om si mediul inconjurator se realizeaza prin:

a.

Conventie si conductie (42-44%)

b.

Radiatie (32-35%)

c.

Evaporare (21-26%)

Alte premize ale unui confort termic sunt : suprafata corpului uman sa fie uscata si sa se elimine
posibilitatile de creare a disconfortului termic local, datorat :

a.

Radiatiei termice asimetrice

b.

Gradientului de temperatura a aerului pe verticala

c.

Miscarii aerului

d.

Umiditatii aerului

Radiatiile termice asimetrice in spatiu sunt cauzate de temperaturi ale suprafetei net mai scazuta ale unor
elemente de constructii (geamuri, pereti exteriori), pozitionarea sistemelor de incalzire si tehnologice.
Valorile recomandate pentru radiatiile termice asimetrice, in timpul activitatilor usoare, conform cu ISO
7730/2006, sunt urmatoarele:

Temperatura radiatiilor asimetrice cauzata de structurile verticale < 10 C.

Temperatura radiatiilor asimetrice ale tavanelor calde <5C.

2.3. Schimburile de caldura intre organism si mediu

Schimbul de caldura intre corpul uman si mediul ambiant se face prin convectie, conductie, radiatie,
evaporare (transpiratie) si respiratie.

Convectia:pierderea de caldura a corpului in fluidele ambiante. Pierderea cldurii prin convecie se produce
datorit stratului de aer care se gsete n contact cu suprafaa corpului. Incalzirea aerului in contact cu
tegumentul si miscarile active ale corpului genereaza curenti de aer in jurul corpului, care aduc noi straturi
de aer rece pe suprafata cutanata. Curentii de convectie sunt produsi chiar de imobilitate a corpului; aerul
incalzit la suprafata pielei se ridica, noi paturi de aer rece luandu-i locul. Curentii de convectie sunt precedati
deci de o etapa prealabila de contact a aerului cu pielea, in care caldura este transferata prin conductia
aerului; urmeaza apoi convectia propriu-zisa, care indeparteaza caldura condusa. Aproximativ 12% din
caldura corporala se pierde prin convectie. Pierderile cresc foarte mult in cazul expunerii organismului la
curenti de aer rece. Prin convectie se pierde caldura si pe suprafata cailor respiratorii, in aerul expirat.

Conductia: fenomen de transmitere a caldurii prin masa unui corp.Are loc atunci cand doua sisteme cu
temperaturi diferite, indiferent de starea lor de agregare sunt puse in contact direct, intensitatea transferului
depinde de diferenta de temperatura si de natura celor doua sisteme.Poate reprezenta sursa generatoare a
unor factori de risc proprii mediului de munca.

Deci,reprezinta pierderea directa a caldurii din tegument, prin contact direct al acestuia cu un corp solid,
acesta avand temperatura inferioara ( scaun, pat, etc.). Imbracarea constituie pentru om un bun isolator
termic, care reduce conductibilitatea calorica tegument-corpuri solide inconjuratoare.

Radiaia: Cedarea cldurii prin radiaie este cu att mai mare, cu ct este mai joas temperatura mediului
nconjurtor. Obiectele cu temperaturi diferite fac schimb de cldur, chiar dac se afl la distan. Astfel,
prin radiaie, se transfer cldura ntre dou obiecte, ntre care nu exist un contact direct. Natural, aceast
corelaie este valabil i pentru corpul uman n raport cu orice alt corp.

Evaporarea apei: In conditii normale de existenta un om, pierde in 24 de ore circa 500 ml apa, prin
evaporare la suprafata tegumentului, chiar in lipsa secretiei sudorale si circa 500 ml prin vaporii care
satureaza aerul expirat, folosindu-se la suprafata mucoasei respiratorii, rezulta o deperditie totala de
aproximativ 600 kcal in 24 ore, prin evaporarea apei.

Cantitatea de apa ce se evapora la suprafata corpului depinde de suprafata la care se face vaporizarea, de
temperature pielii, de tensiunea de vapori a aerului si de miscarile acestuia. Umiditatea relativa de 40%60% a aerului asigura sub acest raport confortul optim. Intr-un aer incalzit si saturat cu vapori de apa,
evaporarea nu se produce si eliminarea este oprita.

Senzatia de confort termic este subiectiva, ea variind de la om la om, in functie de varsta, sex,
imbracaminte, anotimp, obisnuinta.
Sursa producerii cldurii n organism o reprezint metabolismul energetic (M), respectiv procesele chimice
care dezvolt energia necesar pentru meninerea funciilor fiziologice de baz i pentru desfurarea
activitii omului.

Valorile metabolismului in functie de activitate sunt date in tabelul nr.1.Deci, intensificarea activitatii
metabolice creste n funcie de intensitatea efortului muscular.

3. EFECTE ASUPRA ORGANISMULUI

Microclimatul interior depinde de cerintele tehnologice de productie sau de conditiile de confort necesare.
Senzatia de confort este determinata de schimbul de caldura dintre corpul uman si mediul ambiant. In
functie de raportul care exista intre caldura degajata si caldura cedata ambiantei avem urmatoarele tipuri de
senzatii:

a.

senzatia de frig;

b.

senzatia de cald;

c.

senzatia de confort termic.

3.1.Temperatura aerului reprezint cel mai important factor climatic cu aciune patogen deoarece
valoarea i variabilitatea sa determin reacii fiziologice care stimuleaz sau, dimpotriv, limiteaz
capacitatea de efort a organismului uman i, n plus, ofer condiii propice pentru dezvoltarea agenilor
patogeni.

Temperatura este un factor al ambianei, cu efecte asupra strii de sntate, efortului i rezultatelor muncii
executanilor. Devenim contieni de temperatura mediului n momentul cnd avem senzaia de frig sau cald,
care se declaneaz datorit dezechilibrului dintre condiiile termice ale mediului i cele ale corpului nostru.

In funcie de temperatura ambiental omul, prin intermediul analizatorului cutanat, dezvolt senzaia de cald
(provocat de aciunea obiectelor cu o temperatur mai ridicat dect temperatura pielii: 32-330C valoarea zero fiziologic) sau senzaia de rece (cauzat de aciunea asupra receptorilor din piele a obiectelor
cu o temperatur mai sczut dect temperatura pielii).

Cldura din organism este produs de transformrile chimice ce au loc n interiorul ficatului i prin
transformarea energiei mecanice a muchilor. Repartizarea acestei clduri (proprii) nu este uniform, dar ea

rmne constant (cca. 370C) n interiorul creierului, n inim i n organele din abdomen, constana
temperaturii la nivelul acestor organe fiind o condiie a desfurrii proceselor vitale.

Realizarea unei ambiane termice corespunztoare unei bunstri fiziologice a organismului (temperatura
subiectiv) se bazeaz pe un echilibru stabil ntre temperatura i umiditatea mediului. Astfel:

a)dac temperatura scade, organismul reacioneaz att prin vasoconstricie periferic cu reducerea
pierderii de cldur, ct i prin intensificarea termogenezei.

metabolismul crete de cteva ori peste valoarea normal;

mrirea tonusului muscular - tremurat de frig;

b)dac temperatura crete peste limita superioar a zonei de neutralitate termic (320C), aceasta
determin o reacie adaptativ care const n:

creterea debitului sudoral pn la 1,3 kg/h. Dac lichidul respectiv nu este nlocuit, se poate
ajunge la o stare de deficit hidric (n timpul orelor de program pn la 6% din masa corporal). Odat
cu transpiraia, se pierd i ali constitueni (sodiu, vitamine, etc.);

activarea circulaiei cu creterea debitului circulator;

mrirea frecvenei respiratorii.

Temperatura mediului de lucru influeneaz sntatea i performanele angajailor prin:

combinaia temperaturii cu umiditatea;

durata de expunere la condiii termice din afara zonei de confort, caz n care este necesar
aclimatizarea;

temperatura obiectelor i uneltelor cu care se lucreaz. Diferene mari (temperatura obiectului de

peste 43 oC sau sub 0 oC) ntre temperatura corpului i cea a sculelor pot produce senzaia de durere
sau chiar distruge esuturi.

La temperaturi ambientale mai ridicate, corpul uman pierzand mai putina caldura prin radiatie si convectie
decat la temperaturi joase, pentru a-si restabili echilibrul, compenseaza printr-o evaporare (transpiratie) mai
mare. Cum evaporarea este favorizata de un continut de umiditate cat mai scazut, vom avea aceeasi
senzatie de confort intr-o atmosfera calda dar uscata ca si intr-o atmosfera rece, dar mai umeda.

Mecanismul termoreglrii umane funcioneaz deci, pe principiul termostatului, controlnd permanent

abaterile temperaturii corporale interne fa de pragul fiziologic de referin: 370 C n zona central i 350 C
n zona periferic cutanat.

Atenie ! Confortul termic se obtine pentru valori ale temperaturii termometrului uscat

cuprinse intre 19-22 C.

3.2. Umiditatea relativa: Corpul uman este sensibil la variatia umiditatii relative, valori ale acesteia mai
mari de 70% si mai mici de 30% sunt considerate in afara zonei de confort termic pentru majoritatea
ocupantilor unei incinte.

Limita inferioara de 30%, situatie in care omul incepe sa resimtasenzatia de uscaciune. Sub 25% apar
repercusiuni negative asupra structurilor i funciilor mucoasei respiratorii care asigur eliminarea
impuritilor (inclusiv a germenilor) din aerul inspirat.

Limita superioara este conditionata de aparitia senzatiei de zapuseala. Peste 75% n condiiile prestrii unei
munci grele, acioneaz negativ asupra procesului de termoliz (pn la oc caloric).

3.3.Viteza de micare a aerului exercit o influen mare asupra schimbului de cldur al organismului,
asupra proceselor de respiraie, consumului de energie, strii neuropsihice. Influena micrii aerului asupra
metabolismului termic manifest prin mrirea pierderilor de cldur, mai nti toate pe seama conveciei,
deoarece aerul care se mic ndeprteaz de corp cele mai apropiate straturi nclzite, iar locul lor l ocup
aerul rece.

Viteza maxima admisa a aerului dintr-o incinta se ia in functie de temperatura aerului determinata de
schimbul de caldura prin convectie intre om si mediul ambiant. In functie de aceasta viteza a aerului, in zona
de lucru apare senzatia de curent de aer. Senzatia de curent este subiectiva, la unele persoane ea
aparand la viteze foarte mici ale aerului; din acest motiv, ca si pentru faptul ca unele parti ale corpului
uman, cum ar fi ceafa sunt mai sensibile decat altele, se evita in general sa se admita viteze ale aerului din
incapere peste 0,3m/s.