Dar cnd e necesar s ucizi, se ntreb mergnd spre hol, i i

rspunse tot ea, Cnd e deja mort ceea ce e nc viu.

A muri este, la urma urmelor, cel mai obinuit i normal lucru din via,
un fapt de pur rutin, episod al interminabilei moteniri din tat-n fiu,
cel puin de la Adam i Eva.
Fiecare citete n felul lui, i inventeaz o manier proprie, unii i petrec
toat viaa citind fr s treac vreodat dincolo de lectur, rmn lipii
de pagin, nu pricep c vorbele sunt numai pietre puse pentru a traversa
curentul unui ru, sunt acolo doar ca s putem ajunge pe cellalt rm,
cellalt rm conteaz. Doar dac nu cumva aceste ruri n-au dou
rmuri, ci mai multe, fiecare om care citete este propriul lui rm i e
numai al lui rmul pe care trebuie s ajung.
Toi tim c animalele au ncetat s vorbeasc de foarte mult
vreme, dar niciodat nu se va putea demonstra c n-au continuat s-i
foloseasc n secret gndirea.
Anumii autori, printre care m includ, privilegiaz, n povetile pe
care le spun, nu istoria pe care au trit-o sau o triesc (fugind astfel de
capcanele confesionalismului literar), ci istoria propriei memorii, cu
exactitile i scprile ei, cu minciunile ei care sunt n acelai timp
adevruri i adevrurile ei care nu se pot feri de a fi n acelai timp
minciuni. Dac m gndesc bine, eu sunt numai memoria pe care o am,
i aceasta este singura istorie pe care vreau i pot s-o povestesc.
Toi taii au fost fii, muli fii devin tai, ns unii au uitat ce-au fost,
iar celorlali n-are cine s le explice ce vor fi.
Fr nelinite sau somn, vreau s nal calma mea fiin mai sus de
spaiul unde oamenii se bucur sau plng.
Creierul a ntrebat i a cerut, mna a rspuns i a fcut.
E foarte adevrat c nici tinereea nu tie ce poate, nici btrneea nu
poate ct tie.