Zonele carstice din Dobrogea Pesteri din Dobrogea de Nord

Calcarele ocupa 13% din suprafata Dobrogei. Ele sunt in mare parte acoperite de o cuvertura de loess, aparand
la zi numai acolo unde aceasta a fost indepartata prin eroziune. Pe aceste calcare s-a grefat o mare diversitate
de forme de relief, inclusiv forme carstice : inselberguri, canarele, ceaire, peste 59 de pesteri lipsite de
concretiuni, carst fosil, etc., care sporesc interesul oamenilor de stiinta si al turistilor, mai ales dupa descoperirile
facute recent in sudul Dobrogei, in pestera Movile.
In Dobrogea de nord au luat nastere o serie de pesteri cu dezvoltari nu prea mari dar importante din punct de
vedere morfogenetic.
Se disting in ciuda estomparii prin denudare sau fosilizare trei tipuri morfogenetice de carst in Dobrogea:
carstul golas (holocarstul), carstul golas si acoperit (de tranzitie) si carstul acoperit, fosilizat (merocarstul,
criptocarstul).
In Dobrogea de nord intalnim calcare devoniene si triasice, in Dobrogea centrala ele apartin jurasicului superior
iar in Dobrogea de sud sarmatianului. Ele sunt in mare parte acoperite asa cum s-a mai aratat de o cuvertura de
loess, aparand la zi numai acolo unde aceasta a fost indepartata prin eroziune.
Tot din punct de vedere litologic calcarele din Dobrogea de Nord, pot fi caracterizate ca fiind calcare in masive
izolate suprapuse rocilor impermeabile, exemplificandu-se prin tipul generic: martori de eroziune care sunt
masive mai mult sau mai putin izolate.
In prezent se cunosc 22 cavitati, distribuite in 8 zone, ce indeplinesc
conditiile de pesteri si o galerie de prospectiune care in urma parasirii a
devenit loc de habitat pentru chiroptere si in care au inceput sa se
dezvolte speleotemele, aceasta intrand in clasa speologie miniera. Ne
vom referi numai la cateva dintre acestea care au prezentat interes. La
unele se poate observa modul de stratificare si cutare acolo unde
straturile sunt mai dese si vizibile.
Pestera Tunel: localizata in Comuna Nufaru, Bratul Sf. Gheorghe;
Pestera Curcuz ( 33,5m): localizata Dealul Curcuz ,Nufaru;
Pestera Paralela (45 m): localizata Dealul Curcuz, Nufaru;
Pestera Testoasei ( 42 m): localizata Dealul Curcuz, Nufaru;
Pestera Mare ( 139 m): localizata Dealul Curcuz, Nufaru;
Pestera de la Stanca ( 60 m): localizata Dealul Consul, V.Taita;
Pestera de la Moara ( 19 m): localizata Dealul Consul, V.Taita;
Pestera Balaurului ( 34 m): localizata Dealul Bujoarele;
Grota Zmeilor ( 10 m): localizata Dealul Enisala;
Pestera din Dealul Vish Bach (Slava Cercheza) ( 8,5 m): localizata V. Ciucurova;
Pestera din Dealul Manastirii ( 12 m): localizata V. Slava;
Pestera 1 din Dealul Luna ( 47 m): localizata Dealul Luna;
Pestera 2 din Dealul Luna ( 52 m): localizata V. Slava;
Pestera 3 din Dealul Luna ( 365 m): localizata V. Slava;
Pestera Mica din Fisura: localizata Dealurile Tulcei;
Pestera cu Teava: localizata Dealurile Tulcei;
Pestera din Cotul Fisurii: localizata Dealurile Tulcei;
Pestera cu Butelii din Fisura: localizata Dealurile Tulcei;

Pestera Galeria de Prospectiune: localizata Dealurile Tulcei.

Pestera cu butelii
Localizare si cai de acces: Se afla in aceeasi zona. Este ultima dintre pesterile din
diaclaza (Fig.1). Are o singura intrare, la ea se ajunge urmand diaclaza spre SSE in
acceasi directie pe care este dezvoltata, la aproximativ 100m de capatul NV. Se
coboara in diaclaza 6m, dupa care intalnim intrarea, partial colmatata cu prabusiri.
Descriere: Intrarea este descendenta ca la toate pesterile din aceasta zona, cu
dimensiuni de 0,4/0,6m. Galeria de intrare continua cu o panta foarte abrupta de
aproximativ 600, pe o lungime de 15m. In afara dimensiunilor mici de la intrare, restul
galeriei se mareste, alternand in inaltime de la 2 la 4m in unele locuri.
Blocurile de calcar prabusite ne indica modul de formare a acestei pesteri. De la intrare ne intampina un aer rece
si umed si o liniste care-ti infunda urechile. In capatul galeriei de intrare se deschide o mica sala, care ne
gazduieste pentru putin timp si descoperim in partea stanga intrarii o galerie care ne incurajeaza cercetarile. Dar
nu pentru mult timp. Aceasta are inaltimi mici, de 0.5-0.8 m si are o dezvoltare pe directia 1160 ESE
In urma genezei golului subteran, ca si-n celelalte pesteri din diaclaza, nu a avut loc o concretionare, ceea ce ne
determina sa facem afirmatia, ca sunt destul de tinere. Agentul coroziv apare numai sub forma apei de
condens care a inceput dizolvarea statului superficial de calcar si sub a carei actiune se vede timida incercare
de formare a speleotemelor, de genul stilolite si coralite spre capatul galeriei principale. Cu toate acestea sa nu
uitam vinietele de calcit care apar si-n aceasta pestera.
Fauna este de tip trogloxen cu preponderenta si foarte rar subtroglofila, aici
intalnim aceleasi specii de anareide si coleoptere. Cat despre chiroptere nu s-au
intalnit pe parcursul cecetarilor insa sau vazut urme a trecerii lor prin acest gol.
Se deduce ca nu este un mediu prielnic in vederea ocuparii spatiului de catre
aceste mamifere.
Temperaturile medii anuale ale acestui gol subteran se afla in jurul valorii de
110 C.

O intamplare nostima a facut sa dam denumirea acestei pestri asa cum este in titlu. In urma
descoperiri ei de catre noi cei impatimiti ai necunoscutului, in incinta salii din capatul galeriei
principale s-au gasit trei butelii de aragaz fara corpul superior prin care se alimenteaza cu
gaz. Ele au fost scoase pentru a ecologiza locul, dar neavand cu ce sa le transportam le-am
lasat in fisura, pentru ca la o data viitoare sa le luam. La intoarcerea noastra in zona, dupa
un timp destul de mare, nu au mai fost gasite, cineva a avut grija ca locul sa fie
ecologizat!.
Conditii de vizitare: Ca si in cazul celorlalte, aceasta poate fi vizitata numai in perioadele fara ploi, dintr-un
motiv lesne de inteles. Intrarea dificila ce solicita vizitatorul si panta descendenta(Fig.2), cu un unghi destul de
mare, duc la imposibilitatea abordarii golului subteran iar cazuri nefericite se pot produce chiar accidente
nedorite.
Cavitatea prezinta unele aspecte ce merita a fi cercetate, cristalele de calcit din partea teminala a galeriei,

vinietele de calcit de grosimi variabile de la 2mm la 2cm, studiul stratigrafiei interne a golului subfosil, etc..
Nu uitati de sursele de iluminat care sunt necesare chiar daca golul este slab iluminat pe o distanta de 20m.
Pentru ca ignoranta e la ea acasa se poate observa ca la intrare sunt depozitate deseuri din diferite materiale
asemanatoare ingrasamintelor din agricultura. Saci cu astfel de material sunt aruncati in fisura(vezi foto).

Pestera din Cotul Fisurii

Localizare si cai de acces: Aceasta se poate gasi lesne in imediata apropiere a P. cu Teava. Este localizata pe
peretele estic al litoclazei la 1200 SE(Fig.1).
Descriere: Intrarea este asemanatoare celorlalte cavitati, puternic descendenta de dimensiuni: 3/1,7m(Fig. 2).
Depunerile loessoidale de pe pardoseala galeriei de intrare, face mai grea inaintarea. Pe directia indicata
anterior, dupa 7m galeria este orientata la 1600 SSE, ceea ce face ca desfasurarea in plan a pesterii sa ne
descrie o figura interesanta, ce seamana cu un picior de om.
Inaltimile pe galerie variaza de la intrare intre 1,7-4m. Pe peretii acesteia se pot observa suprapunerile de strate
de culori diferite, cea ce indica varsta calcarului, asa cum am mai aratat la P.cu Teava.
Nu exista urme ale concretionarii, doar viniete de calcit, care apar spre sfarsitul pesterii, acestea au grosimi ce
variaza de la 2mm la 1 cm. Formarea acestora a fost amintita mai anterior, ce indica o sudura a rocii acolo
unde s-a produs fisurarea. In capatul terminus al acesteia avem o alta imagine interesanta.
Din tavanul galeriei s-a desprins un bloc de calcar de forma conica, care sta suspendat intre pereti(Fig. 4).
Fauna nu difera deloc cu cea intalnita in pesterile anterioare, speciile trogloxene si neotroglobionte sunt mai
frecvente din pricina intrarii descendente care nu face altceva decat sa colecteze indivizi ai acestora. Amintim
unul dintre anareide Lessertiela dobrogica, este gasit pretutindeni in Dobrogea de nord, aparut in urma instalarii
climatului de stepa.
Deasemenea o specie de tantar care este a devenit neotroglobiont Culex pipiens pipiens. Cat despre chiroptere
aici nu s-au intalnit in perioadele de cercetare, insa s-au vazut urme ale trecerii lor.
Conditii de vizitare: In timpul anotimpurilor umede este mai greu accesibila ca
toate cele din aceasta zona.
Nu mai insistam asupra echipamentului de protectie si a sistemului de iluminat.
Este interesant de vizitat pentru studiul stratigrafic, al varstei rocilor, cat si al faunei
si florei disparute.

Pestera cu teava
Localizare si cale de acces: Este situata in litoclaza amintita, la 100 m de P. Mica,
sub un pinten de calcar. Intrarea se poate depista numai dupa tubul metalic destul de
mare in diametru care se sprijina pe peretele de V (Fig.1). Descriere: Intrarea este
descendenta de dimensiuni: 2,5/0,6m si greu accesibila datorita grohotisului format in
urma sfaramarii blocurilor de calcar dupa fisurari.

Este necesar, pentru o mai buna siguranta, sa aveti la indemana o cordelina (coarda de 6mm). Panta abrupta si

imposibilitatea gasirii unor prize de sprijin pot crea panica asupra celor care nu sunt avizati.
Galeria de intare coboara in unghi de 350 pe o portiune de 10m, dupa care ajungem intr-o sala cu dimensiuni
mari aprox. 5m inaltime si 20/15m la baza acesteia. Pestera are o continuare, din sala mare, pe o directie
aproximativ perpendiculara cu cea de intrare, cu inaltimi ce variaza intre 0,5m si 1,5m, dar dupa 20m de mers
ghemuit si taras se ingusteaza devenind impenetrabila. Prabisirile si aluviunile loessoidale, ingreuneaza
explorarea spatiului subteran.
Din punct de vedere morfogenetic, aceasta s-a format asa cum ne indica si blocurile de calcar de pe pardoseala,
prin prabusirea in interior a straturilor.
In urma dislocarii de catre apa pluviala a unor discontinuitati, golurile s-au marit si sub propria greutate stratele
nu au mai putut face fata gravitatiei si au cedat, prabusindu-se.
Indicator sunt fisurile leptoclazele, din tavan si peretii salii de la intrare, cat si ai galeriei din dreapta acestei
salii.
In interiorul salii se pot observa straturi rosiatice si cenusii albicioase peste care sunt cele gri inchis-negricioase,
ceea ce atesta suprapunerea panzei de Tulcea peste litofaciesul de Agighiol.

Leptoclazeze din sala mare a acestei pesteri au fost astupate prin depunere de
solutii de carbonat de calciu (cu ajutorul apei de infiltratie), iar la iesirea din
leptoclaza, carbonatul de calciu, a precipitat. Aici apar viniete albe care strabat in
toate directiile tavanul salii. Ele indica puternica fisurare a rocii in urma variatiilor
de temperatura.
Fauna din acest spatiu nu difera de cea din P. Mica, aici se pot intalni elemente
trogoxene de tipul anareidelor si coleopterelor. Cheropterele au fost depistate
sporadic si in numar foarte mic.
Conditii de vizitare: Daca dorim sa cercetam aceasta pestera o putem face in
perioadele calde si fara precipitatii.
Motivul este lesne de inteles, asa cum am amintit anterior, la intrare denivelarea
creaza dificultati in inaintare, daca nu avem un echipament adecvat si unele
accesorii utile pentru siguranta explorarii.
Sa nu lipseasca sursele de iluminat, care pot fi atat pe baza de acetilena cat si
electrice.

Pestera Mica
Localizare si cale de acces: Toate sunt situate in imediata apropiere de P.Galeria de Prospectie. Daca luam ca
azimut 1500 SSE.
Dupa aproximativ 200m pe drumul negru, in dreapta se deschide o diaclaza, care
a fost botezata de unii, impropriu, crevasa. Aici sunt cantonate cele patru pesteri
din Fisura.
Descriere: Prima dintre pesterile din aceasta Fisura (Fig. 1), este de dimensiuni
mici si greu accesibila, prin coborarea in panta abrupta. In dreapta intrarii se
deschide un horn ce comunica cu suprafata (Fig. 2).
Acesta ne duce la emiterea ipotezei prin care majoritatea pesterilor din Fisura sau creat prin solicitare gravitationala. Dupa M. Bleahu acestea mai poarta denumirea de pesteri de tractiune
gravitationala, care au putut lua nastere prin deplasarea versantului de NE a dealului( o alta consecinta a

inexistentei vegetatiei arborescente), spre cota cea mai mica.

Morfogeneza de diaclaza - Crapaturile din stratele de calcar sunt numite in general litoclaze, sunt de mai multe
feluri:
cele mai fine, subtiri cat firul de par, sunt numite leptoclaze;
daca sunt mai mari si au un spatiu liber intre peretii crapaturii au denumirea de diaclaze;
cand crapaturile sunt de mare amploare si strabat calcarul fara intrerupere un pachet gros de strate poarta
numele de fracturi;
cand cele doua flancuri ale crapaturii s-au deplasat, miscandu-se unul fata de altul pe verticala, avem de a face
cu o falie;
daca miscarea s-a efectuat pe orizontala avem dea face cu o decrosare.
In realitate lucrurile nu stau asa de simplu cum am dori sa fie, din mai multe
motive, de aceea nu vom intalni numai entitati morfogenetice asa cum am aratat,
ci si combinatii ale acestora. Cazul de fata este unul dintre acestea.
Crapatura care s-a format in urma unor miscari tectonice sau in urma unor
miscari gravitationale ce au generat alunecarile unor straturi, este de tip
combinativ diaclaza prin fracturare (Fig.3).
Litoclaza diaclaza pin fracturare in care au luat nastere pesterile se intinde pe o
lungime de 120m si are adancimi ce variaza intre 2 si 40m, spre capatul sudic are aspectul unui aven cu
adancimea maxima de 40m, este orientata pe directia NNV-SSE.
Pesterile sunt situate pe prima portiune a fisurii, cu intrarile situate pe peretele de
NE al acesteia, la adancimi ce variaza intre 8 si 5m.
Dupa cum mentionam, prima se situeaza in capatul de NV a diaclazei si pentru a
ajunge la ea se coboara o panta abrupta (Fig.4) pana la cota de -8m, fata de
drum.
Intrarea este descendenta si se situeaza pe peretele NE si are dimensiunile
3/0.7m, este greu accesibila datorita blocurilor de calcar prabusite. Acesta are la intrare un horn de 8 m conform
profilelor.
Are doua galerii paralele, care sunt unite printr-una scurta cu inaltimi mici si perpendiculara pe acestea. In
interior nu sunt prezente concretiuni si nici nu se observa o tendinta de formare. Agentul dizolvant lipseste din
peisaj, singura sursa este apa de condens care apare numai in perioadele reci ale anului, in rest pestera este
uscata si fosila, cu foarte multe prabusiri care ingreuneaza inaintarea.
Galeria paralela cu cea de la intrare, este ingusta si greu accesibila. Aceasta are corespondent cu exteriorul
printr-o mica deschidere, dar datorita prabusirilor este inpracticabila.
Aerarea este puternica, datarita celor doua deschideri, care inlesnesc circulatia maselor de aer. Fauna pe care o
gazduieste nu este bogata, aici intalnim o serie de anareide si coleoptere ca elemente trogloxene.
Conditii de vizitare: In afara hornului de la intrare,care este de dimensiuni mai mari, pestera este de dimensiuni
mici. Pot fi analizate straturile si modul de interpunere al fetelor de stratificatie. Nu vor lipsi nici in cest caz
echipamentul de protectie si cel de iluminat(care poate fi si o simpla lanterna cu baterii bune).

Pesterile din Dealul Luna

Localizare si cai de acces: Accesul se face de pe soseaua Constanta-Tulcea, inainte de localitatea Baia, la
2km in dreptul fermei zootehnice, de unde se desprinde un drum agricol care duce in fata platoului cu doline.
Obiectivul este vizibil de la distanta mare fiind situat pe o zona mai inalta.

Descriere: Localizate in calcarele cretacice ale sinclinalului Babadag, avand caderi ale stratelor de 10-120 NNE.
Pesterile au lungimi variate 30-350 m, dispuse intr-un singur etaj si orientate in general NV-SE, in concordanta
cu panta topografica locala. Tavanul tuturor cavitatilor are grosimi varibile 1,5-2,5 m, cu un continut ridicat de
silice, in timp ce peretii sunt sapati in calcare mai argiloase. Controlul structural (4 directii de fisurare) se exercita
doar asupra peretilor nu si asupra directiilor galeriilor. Pesterile se afla pe versantul nord-estic al dealului Luna
care are mai curand caracterul unui platou inclinat usor spre Lacul Golovita. Stratele sunt paralele cu suprafata
terenului avand inclinarea de 210 NNE. Pe acest platou poate fi delimitat un perimetru de circa 300x400 m care
este practic ciuruit de doline de dimensiuni mici, nedepasind 3-4 m, dar al caror numar este deosebit de mare,
ajungand la o densitate de pana la 100-130 pe hectar, cu dimensiuni variabile. Aspectul de cratere au determinat
numele dealului cu relief selenar. Acesta tradeaza prezenta sistemului carstic existent aici, sugerand prin
prabusirile frecvente, prezenta golurilor.
Dintre elementele legate de doline amintim ca sunt cazuri in care, intr-o singura sala se deschid doua sau trei
astfel de perforatii. De asemenea, acestea se deschid in tavanul cavitatilor subterane si au aproape invariabil
forma circulara semanand cu un decupaj in stratul compact.
Cavitatile subterane prezinta si ele la randul lor aspecte variate in ceea ce priveste forma si dimensiunile. Pina in
prezent au fost descoperite sapte cavitati subterane in acest platou din care cinci sunt cartate(ridicare
topografica).
Dezvoltarile acestora ocupa impreuna sub 10% din suprafata platoului. Sistemul de pesteri este dispus intr-un
singur etaj. In cateva puncte este sugerata vag prezenta unui al doilea etaj dar elementele sunt insuficiente
pentru a generaliza ideea.
Spatiile interioare au un aspect specific tabular, inaltimea salilor si galeriilor fiind mult mai mica decit lungimea si
latimea.
Un alt element deosebit, caracteristic acestui sistem, il constitue tavanul. El este reprezentat printr-o singura fata
de strat, aceeasi pentru intreg sistemul. In felul acesta stratul este dezvelit la partea inferioara pe o suprafata de
cateva mii de metri patrati, corespunzator cu extinderea galeriilor. Silicele, confera stratului o rezietenta ridicata,
pe cand componenta argiloasa actioneaza invers, adica duce la friabilitate accentuata a materialului. In acelasi
timp, stratele din baza sunt lipsite de silice avand in schimb mai ridicata componenta argiloasa. Astfel stand
lucrurile este usor de inteles de ce procesul de carstificare si erodare s-a oprit la un anumit nivel. Pe de alta
parte, continuitatea deosebita a stratelor, pe orizontala, din punct de vedere petrografic a permis generalizarea
fenomenului pe intreaga zona. Duritatea ridicata a stratului care formeaza tavanul mai poate fi evidentiata si prin
alte aspecte care tin de morfologia cavitatilor. Acest lucru pare si mai interesant daca amintim ca spatiile
subterane se dezvolta intr-un plan paralel cu suprafata platoului iar depozitele acoperitoare au grosimi de 1,5 m
pana la maxim 2,5 m. Din punct de vedere mecanic plafonul poate fi tratat mai curand ca o placa decat ca un
masiv. Acest fapt poate fi retinut ca un caz particular al CARSTULUI din dealul Luna.
Sunt insa si cazuri in care podeaua este acoperita doar cu praf nisipos si putine elemente mai mari(pietris sau
bolovani). Uneori pe suprafata sedimentului mai fin apar si urme de siroire a apelor din precipitatiile mai
abundente. La aceasta se reduce de fapt si activitatea hidrologica a sistemului carstic.
Privind in ansamblu acest sistem, cu salile si galeriile sale, se pot desprinde cateva observatii. Dispozitia
generala a cavitatilor se face pe directia NV- SE. Sensul in care inclina suprafata platoului exterior, este de
asemenea spre SE. Fata de aceasta directie, care constitue oarecum axa pesterilor, diatributia galeriilor laterale
eate tentaculara, dezordonata, dand un aspect labirintic. Frecvent, chiar galeriile orientate pe directia apelor de

siroire se inchid in "fund de sac. In aceste situatii, dupa o baltire efemera, apele isi continua drumul prin
infiltratie in sediment.
Lungimea totala a galeriilor cunoscute pana in momentul de fata depa e te 800m. Dintre acestia circa 600m
sunt cartati.
Sub aspect biologic pesterile sunt bine incluse in ecosistemul local. In decursul etapelor de explorare au fost
frecvent intalnite cuiburi de vulpe si numeroase oase de vulpe, iepuri, mai multe specii de rozatoare si chiar
broaste testoase de uscat (Testudo Graeca Iberra), care probabil au folosit cavitatile ca adapost. De asemenea
au fost observate numeroase insecte.
Dintre chiroptere s-au gasit cateva exemplare de Rhinolophus.
Mai mentionam ca in nici una dintre pesteri nu au foat gasite urme de depunere a carbonatului de calciu,
sistemul fiind lipsit complet de formatiuni. De altfel, datorita naturii rocii nu s-au conservat nici forme de
dizolvare. Aspectul actual al cavitatilor se datoreaza strict proceselor mecanice.
Conditiile de vizitare: Acestea pot fi viyitate numai la suprafata, se pot admira dolinele in care s+au creat
acestea. Pesterile sunt relativ dificile si necesita echipament de protectie adecvat mersului taras i sistem de
iluminat electric, intrucat cel pe acetilena nu este indicat a fi folosit, datorita spa iilor reduse ca dimensiuni.

Pestera Balaurului
Localizare si cai de acces: Pentru o identificare a acesteia urmam soseaua nationala spre Macin si la numai
3km de la iesirea din comuna Cerna, in dreptul pepinierei de brazi a ocolului silvic din localitate, intre bornele
kilometrice 34-35 de la Macin, sub versantul vestic al dealului Priopcea, urmam directia 220o SSE. Dupa
aproximativ 200m de la sosea in directie amintita intalnim intrarea in cavitate.
Descriere: pestera este cantonata in Dealurile Bujoarele. Aceasta are o dezvoltare de 34 m, pe directia NV-SE,
cu intrare descendenta, ceea ce ne indica modul de patrundere al apei pluviale, singura sursa de modelare a
rocii.
Intrarea cu dimensiuni 2/2m, se continua cu o galerie lunga de aproximativ 4m, ce are inaltimi cuprinse intre 2 m,
in portiunea de intrare, si 1,10 m dupa coborare. Imediat dupa coborare apare o
ramificatie in partea dreapta.
Prin explorarea ramificatiei in directia 320oNNV, galeria se deschide printr-un put
de 4,30 m greu accesibil ce face legatura cu un nivel inferior de 4m lungime.
Patrunderea in galeria inferioara se realizeaza utilizand tehnica ramonajului.
Peretii sunt spalati de apele pluviale si nu exista prize de sprijin.
Nivelul inferior are dezvoltarea pe directia 40o NNE, dar este inaccesibila datorita prabusirilor si materalului
clastic adus de aplele pluviale in torent.
Cea de a doua galerie care se continua de la intrare pe directia 160o SSE, are inaltimi mai mari si se termina
intr-o sala cu lungimea de 5 m, latimea de 3,50 m si inaltimea de 4 m. In aceasta se pot observa orientarea
stratele de calcar pe directia EV. Grosimea acestora variaza de la suprafata spre interior.
Pestera este de tip fosil, cu o denivelare totala de -7,3 m, cu multe prabusiri si cu o usoara tendinta de
concretionare coralite.
Conditii de vizitare: Pestera este relativ usor de parcurs, probleme punand doar putul de acces in nivelul
inferior. Materiale necesare: sistem de iluminat, echipament de protectie.

Pestera de la Moara
Localizare si cale de acces: Este localizata la 1,5 km de comuna Izvoarele, in dealul
Consul(333 m) pe versantul drept al vaii Taita. Este situata la 8m altitudine relativa, fata
de nivelul de curgere al raului, si altitudinea absoluta de 60m fata de nivelul marii.
Descriere: Forma piramidala a dealului Consul si inexistenta unor litoclaze de dimensiuni
mai mari, permit apelor pluviale scurgerea, fara a fi retinute de vreun obstacol. Calcarul
de varsta triasic superior, este acoperit cu o cuvertura de loess pe care se distinge o
vegetatie specifica.
Aici intanim prima din cele doua pesteri de dimensiune mica, 19m lungime si e dezvoltata
pe o singura galerie, aproape orizontala, cu o usoara ascendenta in portiunea de mijloc si
ca restul cavitatilor din Dobrogea de N, este de tip fosil. Intrarea are o deschidere de 4m
cu inaltimea de aproximativ 1m. Aspectul galeriei de intrare este de palnie ce se ingusteaza, micsorandu-se atat
in inaltime cat si in latime dupa 8m.
Orientarea acestei portiuni este pe directia 185o SSV. Dupa aceasta portiune galeria isi schimba orientarea spre
dreapta 270o V, pentru numai 2m. Tavanul acestei galerii se inalta brusc, la 1,8m permitand o inaintare lejera.
Se poate observa o usoara tendinta de ascendenta.
Dupa aceasta portiune galeria isi schimba iar directia 160oSSE.
Pe o lungime de 9m, inaintarea intampina probleme datorita latimii ce variaza intre 50 30 cm. Pe aceasta
galerie ies in evidenta foarte bine nivelurile de curgere ale apei, ceea ce ne indica o curgere cu nivel liber,
datorata unei posibile alimentari din interiorul blocului de calcar, un posibil preaplin, in acest caz la exterior s-ar fi
putut naste un izbuc. De aici si posibila denumire de P. De la Moara, apa care ar fi iesit putea sa alimenteze cu
energie palele unei roti de moara. Acsetea sunt numai concluzi ale trecerii timpului, iar unele dintre ele sunt
ipotetice.
Cert este ca formarea acesteia s-a datorat in mare parte litoclazei majore prin
care apa s-a croit drum, o diaclaza, asa cum se poate observa din imaginea care
ne arata profilul transversal de galerie.
Pestera se infunda intr-o galerie perpendiculara de numai 3m, descendenta spre
stanga. Tavanul atinge nivelul inferior al stratului pedologic, unde se pot observa
radacini ale vegetatiei de suprafata, din acest motiv am concluzionat ca pestera
s-a dezvoltat pe directia litoclazelor create in urma microtectonicii locale.
Pardoseala este acoperita cu material clastic de mici dimensiuni. Depozite mici
de guano, au fost observate doar in partea mediana, deci cavitatea nu prezinta
un interes major pentru fauna troglofila.
In peretii galeriei sunt sapate lingurite(mici scobituri realizate in pereti, tavan
sau pardoseala galeriei), dovada a excavatiilor produse de apa care a antrenat
in curgerea ei material clastic cu ajutorul careia a reusit micile sculptari.
In afara apei de condens, nu mai intalnim al agent dizolvant pe tot parcursul
galeriei, aceasta ne indica usoare forme de speleoteme-coralite pe tavanul galeriei spre capatul pesterii.
Aceasta a fost si inca mai este adapost pentru ciobanii din partea locului, ba chiar se spune printre sateni ca ar fi
locuit in ea un calugar in timpul lui Mircea ce Batran.
Conditii de vizitare: De la nivelul raului pana la intrare este necesar sa urcam 400 m o panta de aproximativ

450, in timpul anotimpurilor ploioase sau al iernilor cu zapada, este mai greu accesibila, solicitarea la efort fiind
mai mare.
Pestera nu prezinta in general dificultati de inaintare, exceptand portiunea terminala, ingusta. Sunt necesare
sisteme de iluminat si echipament specific.

Pestera de la Stanca
Localizare si cale de acces: Aflata pe curba de nivel de 60m, accesul la aceasta pestera se face urmand cursul
raului Taita, in amonte, versantul drept al dealului Consulul Mic, in extremitatea vestica a acestuia, la circa 3 km
de localitatea Izvoarele. Pentru a ajunge la aceasta se metine drumul de-a lungul vaii Taita spre V, pornind din
dreptul P. De la Moara, pe curba de nivel. Dupa circa 1,5 Km ajungem la baza peretelui ce adaposteste Pestera
de la Stanca(5010/1).
Descriere: Cantonarea acesteia se afla intr-un petic de calcar triasic de grosime nu prea mare.
Intrarea este de tip aven(put) si este necesara o scarita de 5 m pentru abordarea saritorii.
Este o cavitate labirintica, de tip fosil, cu o dezvoltare de 60 m pe directia NNESSV, cu multe intrari, galerii scurte si largi, care unesc sali spatioase si puternic
luminate, datorita tavanelor prabusite. Majoritatea galeriilor sunt paralele pe
directia amintita, exceptie facand doua dintre ele ce intretaie intreg sistemul, una
are iesire la baza peretelui vestic, iar cea de a doua cu inaltime mica se
deschide spre directie NV si inainteaza circa 6m spre talvegul vaii Taita.
Conditii de vizitare: Nu prezinta dificultati majore. Datorita ferestrelor din pereti lumina este prezenta in toate
galeriile,facand aproape inutile sistemele de iluminat, insa e necesar echipamentul de protetie.

Pestera Mare
Descriere: Pestera Mare este cea de-a treia pestera si cea mai mare din aceasta zona. Dezvoltarea acestei
pesteri este de 139 m si denivelare de -8,4m.
Intrarea este descendenta si ne intampina cu o saritoare de -1,7m. Galeria se bifurca, ambele ramificatii
ocolind un pilier, inaltimea medie este de 2m. Blocurile masive de piatra din aceasta sala sunt rezultatul
prabusirii tavanului. Ca formatiuni de dizolvare a rocii, pe alocuri, pe pereti este intalnit montmilch.
Daca se intra in aceasta sala in timpul anotimpul rece, poate fi intalnit un decor specific, cu stalactite, stalagmite,
perdele ce se intind pana in podea si coloane care sprijina tavanul toate acestea fiind formate prin inghetarea
apei de infiltratie.
Forme parietale lingurite - care apar atat pe pilier cat si pe peretii galeriilor, acestea provin
din excavatia neregulata produsa de curgerea apei de infiltratie, in regim turbulent.
Sala mare se continua, pe sub un bloc inalt de 2m, cu o galerie ce nu depaseste inaltimea de
1m si cu o lungime de 11m.
Aceasta galerie este intrerupta de un horn care este considerat intrarea B (6m), intrare
inaccesibila pe vreme ploioasa datorita stratului de argila de la intrare.
Legaturile celor 2 galerii ale Pesterii Mari cu hornul (aven) sunt supuse colmatarii, datorata depunerii de aluviuni
aduse de apa de precipitatii. Galeria are inaltimea medie asemanatoare cu cea anterioara hornului. Din aceasta
galerie plina de blocuri de calcar prabusite din tavan se ajunge intr-o sala care pare a fi capatul pesterii.
Continuarea se face, urcand o saritoare de 2,4m aflata intr-o galerie adiacenta. Spre finalul pesterii galeria

principala prezinta 2 ramificatii.

Galeria care se deschide in dreapta la aproximativ 90o (11) de cea principala, se termina in fund de sac.
Dezvoltarea continua pe directie NNV cu o sala de mica inaltime, dupa care se ingusteaza si devine
impenetrabila(12).
Galeria care are tendinte sa reprezinte continuarea dezvoltarii, punctul reprezentat cu X are
inaltimi mici si dupa aproximativ 8m se inchide. In aceasta portiune se mai gasesc mici
diverticule, unele inaccesibile si altele colmatate de stratul de argila si sol de suprafata,
deoarece grosimea tavanului de calcar se diminueaza pana la disparitie, se pot observa
radacinile vegetatiei de suprafata.
Apa de condens este prezenta in special in partea de inceput a dezvoltarii, iar spre capat
umiditatea este scazuta.
Profilul de temperatura poate sa scoata la iveala contactul galeriei principale cu exteriorul prin cele trei
deschideri ale pesterii. In dreptul acestora temperatura are o usoara crestere, marcand schimbul convectiv cu
exteriorul.
Conditii de vizitare: Cei 140m, care insumeaza lungimea galeriei principale,
saritori si galerii laterale, sunt usor de parcurs, exceptie facand portiunea de
taras ce urmeaza hornului de 6m, si care face legatura cu restul cavitatii. Ca si in
celelalte cazuri nici aici nu fac exceptie echipamentul format din combinezon,
casca de protectie si sursele de iluminat.
Datorita portiunilor foarte inguste si cu inaltimi mici efortul depus va fi destul de
epuizant, pentru cei care nu au o experienta in materie.

Pestera Testoasei
Localizare si cale de acces: Aceasta pestera este mai greu de identificat din cauza vegetatiei de la intrare cat
si a pozitiei intrarii, ascunse intr-o fisura. De la P. Paralela ne indreptam pe directia 174o SSE si dupa
aproximativ 50m intalnim doua fisuri, una cu orientare SE-NV, iar cea de a doua E-V. In cea din urma este
localizata intrarea in Pestera Testoasei. Accesul este putin ingreunat de vegetatia din jurul intrarii, formata din
arbusti.
Descriere: Este pestera catalogata sub numarul de inventar sistematic 5000/4. Are o
dezvoltare de 42,5m si o denivelare de -9,20m.
Accesul in galeria principala se face cu ajutorul scaritelor deoarece trebuie trecuta o saritoare
de -5,3m in care tehnica ramonajului este dificil de practicat, datorita latimii mici si prezentei pe
pereti a apei de condens.
Galeria continua coborarea in panta lina, in stanga se infunda iar spre dreapta sala este barata
de un pilier de 2m latime. Inaltimea in sala pilierului cat si pe galeria principala din stanga
variaza intre 5 si 7m. Pe peretii galeriei se observa cantitati importante de calcit dizolvat sub
forma de montmilch. In partea terminala a galeriei se observa tendinte de formare a stalactitelor. A doua galerie
care formeaza un unghi de 60o fata de cea principala are ca inaltime maxima 3,5m pe portiunea finala, dar dupa
numai 3m tavanul se lasa brusc, inaintarea devenind inaccesibila.

Pe aceasta galerie se pot intalni carapace de broasca testoasa de

uscat (Testudo Graeca Iberra) - de unde si numele pesterii, ceea ce
duce la emiterea a doua ipoteze: fie pestera este un cimitir pentru
Broasca Testoasa, fie este o adevarata capcana pentru micile animale
care, o data cazute prin fisura de 5 m nu mai au cum sa iasa.
Acestea sunt prezente la mijlocul unei galerii orizontale, uscate si cu
temperatura mai mare.

Un profil de temperatura in dreptul intrarii ne indica o

pestera calda si fosila . Din acesta se poate observa ca la
aceeasi distanta de intrare, dar cu -5m denivelare
temperatura creste cu 6oC. Acest lucru este posibil
datorita intrarii inguste, care nu permite o aerare
permanenta, in vederea unui schimb termic cu exteriorul.
Daca analizam in amanunt harta pesterii observam ca
dezvoltarea acesteia a avut loc pe fondul unor diaclaze (fisuri majore) ce se intersecteaza in unghi de 60o, la
confluente acestora a luat nastere sala cu pilier (S), acesta ramanand ultimul martor al acestui act de creatie.
Conditii de vizitare: Datorita existentei, asa numitului punct, la scarite, parcurgerea cavitatii este recomandata
doar persoanelor ce stapanesc tehnicile speo-alpine. Sunt necesare scarite de 6m, sisteme de iluminat si
costume de protectie.

Pestera Paralela
Localizare si cale de acces: In pozitia 2 sunt situate pesterile din D. Curcuz in directia 126o ESE de localitatea
Nufaru. Dealul Curcuz face parte din Dealurile Tulcei versantul nordic, cu vedere spre bratul Sf. Gheorghe.
Acestea sunt situate la altitudinea absoluta de 90m si la o altitudine relativa de 10 m (fata de drumul de acces).
La capatul estic al satului se deschide drumul negru care porneste de langa
fostul CAP. Acesta trece pe langa o ferma zootehnica, situata la aproximativ 2
Km de sat in directia indicata la inceput. Dupa aproximativ o ora se ajunge intr-o
albie de drenaj a apelor pluviale, ce este inconjurata de dealul Curcuz ca o
potcoava. Valea principala are pe dreapta trei albii colectoare. In dreptul celei de
a doua urcam spre locul de cantonare al pesterilor.
Intrarea in padurea de stejar pitic si corn care acopera versantii, cat si vegetatia
abundenta, ingreuneaza gasirea locului de destinatie.
Descriere: Pe curba de nivel de 90m se intalneste prima din cele patru pesteri. Aceasta este descendenta,
receptoare a apelor pluviale, cu o denivelare totala de -8,20 m si o lungime totala de 45 m.
Are o singura intrare pozitionata pe directia 220o SV cu dimensiuni 1,10/0,60 m (vezi foto) si o denivelare de
-2,4m. Intreaga pestera are o dezvoltare pe directiile: NE-SV - galeria de intrare si NV-SE celelalte trei galerii.
Cele din urma sunt paralele intre ele, de unde si denumirea de Pestera Paralela.
Pentru o mai buna descriere a pesterii vom imparti dezvoltarea in cinci zone conform
hartii din figura.
Coborarea pe galeria a principala - este intrerupta de 3 saritori care ingreuneaza

inaintarea. Aceasta se bifurca: b - galerie cu inaltimi ce variaza intre 0,6m si 1m cu o foarte mica deviatie de la
directia de inaintare -134o ESE, ce are pardoseala captusita cu argila; c - spre stanga in directie 33oNNEintalnim o saritoare si un put de 2m ce da intr-o galerie ingusta si cu inaltime de max.1m. Dupa aproximativ 5m
aceasta isi schimba directia in unghi drept, pe directie paralela cu galeria b - sector d. Galeria se inchide in fund
de sac.
La aproximativ 4m de la intrarea in galeria c intalnim o alta ramificatie: galeria e in
stanga pe o directie NE-SV, cu inaltime descrescanda spre capat, la care prabusirile si
inaltimile mici fac inaintarea imposibila.
Profilul longitudinal al galeriei de intrare indica modul de patrundere al apei de
precipitatii, care a creat datorita presiunii hidrodinamice un traseu tubular, sectionat de
cele trei saritori.
Daca analizam formele de relief endocarstic distingem in afara celor prezentate la inceput: santurile de podea
care isi fac aparitia in portiunea de la intrare, (sectora), hieroglifele- forme ce apar din loc in loc pe tavan,
acestea isi au originea in coroziunea tavanului si au dimensiuni de cativa mm, care au fost cimentate cu calcit,
dand impresia unor scrieri cuneiforme. Spre capatul sectorului d se pot distinge timide incercari de depunere a
calcitului in speleoteme de tavan. Acestea sunt formatiuni de picurare stalactite.
Aici intalnim una din formatiunile produse de dizolvarea calcarului sub presiune montmilch (lapte de munte).
Acest fel de formatiune reprezinta carbonatul de calciu hidratat, CaCO36H2O sau hidrocalcit. Modul de
cristalizare al acestuia este sub forma romboedrica. Este stabil sub temperaturi de 15 oC, deasupra careia se
transforma in calcit. Termenul de lapte de munte este justificat din cauza aspectului de pasta alba, moale, chiar fluida ca
laptele sau plastica si pastoasa ca o branza, cand este imbibata cu apa. Uscat montmilch-ul formeaza acumulari masive ce
au la suprafata un praf alb, inconsistent, care se ia pe maini si haine, greu de indepartat. Este o substanta complexa, ce
contine cristale microscopice de carbonati de calciu si 35-70% apa.

Profilul de temperatura indica o pestera calda, a carei valoare medie pe timpul iernii nu scade sub 12 oC, iar vara
nu creste peste 11oC, ca in figura de mai jos.

Prin analiza acestui profil, putem

deduce o aerare slaba umiditate
crescuta spre interior, cu valori de 8090%. Din punct de vedere al actiunii
apei, reiese ca numai cele pluviale o
strabat, ocazional, cea ce ne indica tipul
de pestera semifosila.
Conditii de vizitare: Este anevoioasa datorita inaltimilor mici, a umezelii de la intrare, a argilei cat si a
montmilch-lui. Amintim necesitatea echipamentului de protectie si a sistemului de iluminare.

Pestera Curcuz
Descriere: Este ultima dintre cele patru din dealul Curcuz. Aceasta, ca si cele descrise anterior, are intrarea
descendenta. Parcurgand aproximativ 4m de galerie ingusta, dezvoltata de-a lungul unei fisuri cu orientare SENV, inaintarea este intrerupta de un put de -3,4m. Datorita umezelii accentuate din aceasta portiune, constanta
pe toata perioada anului, in combinatie cu argila ce acopera peretii, coborarea devine
periculoasa.
Cavitatea continua fara ramificatii semnificative, putinele diverticule (galerii laterale inguste) se

pierd prin lasarea tavanului.

Inaltimile din galeria principala variaza, dupa cum se poate observa in schita, intre 0,3 - 1m. Dupa 8m de taras
prin argila umeda si prin depasirea unui portiuni inguste, inaltimea creste brusc, pana la 2m, galeria este
separata aproape pe centru de un perete ce creeaza senzatia a doua galerii paralele.
Latimea acestora este constanta si nu depaseste 50 cm si au o panta descendenta, iar in punctul terminus sunt
intalnite depozite loessoidale.

Peretii cavitatii sunt spalati de apele de infiltratie, motiv pentru care

depunerile si concretiunile parietale(speleotemele) sunt aproape
inexistente.
Conditii de vizitare: pestera se parcurge cu dificultate, datorita
inaltimii joase in diferite puncte, fiind necesar un costum protector
pentru portiunile de taras si sisteme de iluminat.

Pestera Tunel
Localizare si cai de acces: in pozitia 1 este situata Pestera Tunel de pe malul drept al bratului Sf. Gheorghe,
langa debarcader.
Intrarea este orientata 20o NNE si are dimensiunile 1,8/1,5m, este ascendenta, cea ce ne indica posibilitatea
iesirii apei din ea.
Descriere: Pestera este dezvoltata pe o singura galerie cu o lungime de 19,20m, pe directia
NNE-SSV. Situata la altitudinea absoluta de 15m si cea relativa de 8m (fata de malurile
Dunarii). Inaltimea galeriei variaza intre1,8m si 1m.
Geneza acestei pesteri este controversata, daca se ia in calcul dimensiunile ei si profilul
galeriei unice.
Se presupune ca a luat nastere prin eroziunea apelor unui mic afluent al fluviului care iesea
din pintenul de calcar. O alta explicatie ar fi saparea acesteia in timpul construirii cetatii antice,
din perimetrul actualei
comune, piatra fiind utilizata
la unele edificii. Oricare ar fi
explicatia genezei ei, cu cat
patrundem mai adanc in ea
se pot observa straturile de
calcar, ce au o inclinare de
20o V, de culoare cenusiu
inchis.
Pestera nu prezinta nici un fel de urma de concretionare, apa este prezenta numai in stare de condens in
cantitate redusa, fara a avea concentratia necesara de dioxid de carbon pentru a dizolva pasnic calcarul. Nu s-a
observat nici o alta activitate a apei fie ea si pluviala. Pestera este clasificata fosila din motivele invocate mai
sus.
Conditii de vizitare: Aceasta nu prezinta dificultati majore. Necesita doar sisteme de iluminat si un minim de

echipament de protectie.

Pestera Galeria de Prospectiune

Localizare si cale de acces: In dreptul bornei km 8 de pe drumul judetean Tulcea - Agighiol, se deprinde un
drum negru. La aproximativ 500m pe acest drum, in dreptul santului format de apele pluviale, apar cele doua
intrari ale fostei galerii de prospectiune.
Descriere: Aceasta a luat nastere in urma efectuarii excavatiilor efectuate in cautarea de bauxita. Golul a ramas,
iar in el s-au format diferite elemente specifice endocarstului (speleoteme).
Galeria, are o dezvoltare de 286,5m si un numar de 5 deschideri dintre care trei
de tip aven( Fig. 1). Este orientata pe directia 1250 ESE. Considerand ca intrare
principala deschiderea A, galeria B are orientarea pe directia 800 ENE si este greu
practicabila. Confluenta galeriei A cu B se produce dupa 28m.
Primul horn are o inaltime de 7m si este cel mai mic.
Pestera este in general lineara, schimbandu-si orientarea in a doua parte spre E.
Inaltimea hornului 2 este de 9m si are diametrul de 2,5m.
Galeria are o inaltime constanta pe toata lungimea ei, exceptie facand portiunea de depunere a materialului
clastic din dreptul hornului 3; horn cu inaltimea de 16 m si diametrul variabil 1-3m.
Spre final acesta se inchide in fund de sac. Pardoseala prezinta depozite sedimentare de loess, nisip si
material clastic de diferite marimi, in unele locuri se observa cheropterit( guano), ce atesta modul de viata
troglofil al chiropterelor.
In partea terminala a pestrii se pot observa viniete de calcit si scurgeri parietale
care s-au format prin patrunderea apei de infiltratie. Aceasta a traversat stratele
superioare imbogatindu-se in CO2, care a dizolvat in anumite proportii calcarul si
la iesirea din liptoclaze a depus, descriind diferite desene sau litere ale unui
alfabet uitat de mult!.
Peretii din sunt acoperiti de montmilch, iar pe tavan se observa formatiuni
stilolitice in continua formare.

Prin aerarea puternica, datorata existentei celor 3 hornuri, se creeaza un schimb termic, ce duce la variatii
bruste de temperatura, in dreptul bifurcatiei celor doua galerii, de intrare, si in
dreptul hornurilor. Pe restul parcursului galeriei temperaturile se mentin in jurul
valorii de 110C, crescand spre finalul acesteia. Astfel se creeaza un micro-climat
caracterizat prin temperaturi medii de 130C, umiditate relativa ridicata, si lipsa
curentilor de aer. Acesti factori favorizeaza dezvoltarea speleotemelor.
Fauna este formata din specii trogloxene si subtroglofile, amintim o serie de
anareide, copeoptere.
Cu referire la chiroptere, intalnim un numar mic in anotimpul cald, si mai numeros
in cel hibernal.
Conditii de vizitare: Este o pestera accesibila, dar in perioadele ploioase si dupa
topirea zapezilor,galeriile se inunda prin scurgerea apei prin cele trei avene, astfel
este necesar un echipament adecvat si sistem de iluminat.

Pestera Movile
Pestera (de la) Movie a fost descoperita in 1986 si reprezinta una din cele mai importante pesteri din Romania.
Pestera s-a remarcat prin ecosistemul unic in lume ce s-a descoperit aici, atragand atentia pana si in randul
cercetatorilor NASA (acestia comparand in anii '90 mediul subteran din Movile cu cel de pe Marte) .
Pana in 1990, cand s-a inceput explorarea pesterii cei 12000 de metrii patrati au fost complet izolati de schimbarile
mediului exterior.
Ecosistemul se presupune ca ar fi fost separat de mediul exterior pentru aproximtiv 5.5 milioane de ani, chemosinteza
fiind procesul care sta la baza functionarii sistemului.
Lucrarile de cercetare (biospeologica, gelogica si explorative) au
fost condus de Cristian Lascu, Stefan Sarbu si Radu Popa (membri
GESS). La inceputul anilor '90 se descopera 35 specii complet noi
biospeologiei. Pe suprafaa apei sulfuroase din peter s-a observat
prezena unui strat de civa milimetri grosime de substan alb,
cremoas. S-a constatat c era vorba despre o substan organic
nutritiv, n care se aflau numeroase organisme, ndeosebi melci
mici i viermi. Speciile descoperite in aceasta pestera sunt
majoritatea artropode, apartinand claselor Arachnida, Crustacea,
Myriapoda si Insecta. Iar dintre speciile acvatice exemplarele apartin claselor Phyla Plathelmintes (viermi plati),
Nematoda (viermi inelati), Rotifera, Annelida (viermi segmentati). Aceasta pestera este populata de lipitori rapitore
care isi iau substantele nutritive de la cele cateva specii apartinand clasei Nematoda (viermi inelati) si Annelida (viermi
segmentati), care, in schimb, depind de organismele chimiosintetizante.De asemenea s-au descoperit specii noi de
pradatori cum ar fi doi pseudoscorpioni, un miriapod, patru paienjeni, si un scorpion de apa, lipitoarea care traieste de
pe urma viermilor si un centipod de aproape 5 centimetri lungime.( s-a descoperit un paianjen a carui singura ruda
apropiata se gaseste in Insulele Canare)
Pestera Movile, unul dintre cele mai neobisnuite ecosisteme, este populata cu nevertebrate care au adaptari datorate
vietii subterane cum ar fi:
au corpul depigmentat
regresia sau absenta totala a simtului vazului
se hranesc cu bacterii si ciuperci care obtin energia din izvoarele calde sulfuroase de sub pestera.
Din punct de vedere geologic pestera este
asezata in Platforma Moesica si dateaza din
Cuaternar.
Avand o lungime totala de 300 de metri este
considerata relativ mica, avand pasaje inguste
ce alcatuiesc un labirint de galerii joase, de 1-2
metri, cu profil rotunjit, sapate in calcare oolitice
si lumaselice sarmatiene.
Mediul din subteran este foarte bogat in
hydrogen sulfurat (8-12 mg/l) , nivelul oxigenului
este destul de redus (max. 10%), nivelul
dioxidului de carbon este ridicat (2-3.5%) in timp
ce nivelul metanului este destul de ridicat (12%). Apa din pestera are o compozitie chimica
diferita fata de fantanile din apropiere, iar in

sedimentele din pestera nu s-au gasit izotopii radioactivi comuni in solul Romaniei dupa accidentul de la Cernobal din
1986.
Intrarea in pestera se face printr-un put sapat artificial urmat de aproximativ 200m de galerii uscate labirintice , cu un
profil rotunjit (inatimea intre 1-2m) si inundate (sifoanele fiind reprezentate de 3 clopote de aer relatv mici).
Pestera este inchisa cu o poata de beton, accesul fiind posibil doar cercetatorilor.