numai pustiul cunoate aceast teribil ploaie trecnd odat cu psrile prin oasele feei, numai pustiul cunoate aceast zpad amar n fiecare palm deschis, n umerii rupi, n fiecare gur a inimii. Port nc n degete fumul, cuitul i floarea, pielea cadavrului dulce ca braele nopii, fruntea lui de ciorap de mtase, baia umplut cu voaluri de frunze unde minile lui atrn n apele mrii. Nu am costum mai frumos, nopile vara, port pielea lui transparent pe umeri, cu zmbetul scos peste o masc lichid asemenea prului rezemat de o stnc plimb corpul tu risipit n genunchii prpastiei i paii pe care i pierd se continu cu umbrele pailor. Port acum n mini o lamp de flcri, o corabie mic i un ochi de gin, urcat pe o pine muiat n sngele tu spun ncet numele focului spun numele morii att de ncet ct arpele lacrimii pe pielea ud de lacrimi att de ncet ct numai forma lor fcut n gur i czut n mini, in ntr-o mn forma numelui focului i n cealalt mn forma numelui morii, urcat pe o pine muiat n sngele tu privesc cum se ard reciproc aceste ciudate obiecte.