Sunteți pe pagina 1din 6

1.

Apostol

Bologa este personajul principal al romanului Padurea spanzuratilor, primul erou din
literatura romana intruchipat de intelectualul ce traieste o drama de constiinta, un tragic conflict interiordeclansat de
sentimentul datoriei de cetatean, ce-i revine din legile statului austro-ungar si apartenenta la etnia romaneasca. Liviu
Rebreanu analizeaza personajul din punct de vedere psihologic cu obiectivitate si, pentru prima oara in proza romaneasca,
aduce in prim plan o criza de constiinta a unui intelectual ce aspira la o existenta bazata pe principii morale solide, clare si
intrasigente.
Liviu Rebreanu alcatuieste sondajul psihologic al personajului, utilizand o gama variata de modalitati artistice:
monologul interior al eroului sau autoanaliza (Am pierdut pe Dumnezeu, ii fulgera prin minte), cuvintele personajului
ce se constituie in marturisiri ale propriilor conceptii (Lege, datorie, juramant sunt valabile numai pana in clipa cand
iti impun o crima fata de constiinta ta (), nici o datorie din lume n-are dreptul sa calce in picioare sufletul omului),
caracterizarea facuta direct de catre autor (Apostol Bologa se facu rosu de luare-aminte si privirea i se lipise pe fata
condamnatului. Isi auzea bataile inimi ca niste ciocane.), invalmaselile de ganduri si obsesii ce nasc situatii dramatice,
prin repetarea unor cuvinte cu valoare de simbol (datoria, lumina din privirea condamnatului, legea, iubirea), precum si
armonizarea naturii mohorate, reci sumbre cu zbuciumul dramatic din constiinta personajului.
Apostol Bologaeste fiul aprigului avocat Isif Bologa, ce fusese doi ani intemnitat (ca semnatar al Memorandumului)
si al Mariei, care avea pentru copilul ei o dragoste idolatra si al carui suflet era plin de credinta in Dumnezeu,
reprosandu-si chiar daca nu cumva isi iubeste mai mult odrasla decat pe Atotputernicul. Indoctrinat de mama sa, copilul
ajunge sa aiba halucinatii si, intr-o duminica, crede ca-l vede pe Dumnezeu dupa o perdea de nori albi si atunci inima si-a
oprit bataile, iar ochii i s-au umplut de o lucire stranie bolnava, in vreme ce sufletul era plin de fericire. Mama
interpreteaza momentul ca pe un semn divin si dirijeaza copilul spre calea preotiei, dar tatal, venit din inchisoare, se
opune cu strasnicie exaltarii religioase si sadeste in copil un caracter tenace, accentuand latura patriotica in educatia
acestuie. Tatal isi povatuieste fiul sa dobandeasca stima oamenlior, dar mai ales pe a lui insusi, stabilind un echilibru intre
lumea sa si lumea din afara prin armonia deplina a sufletului sau cu gandul, a gandului cu vorba si a vorbei cu fapta, iar
ca barbat sa-ti faci datoria si sa nu uiti niciodata ca esti roman!. Avand acesta structura educationala, copilul evolueaza
cu o baza de principii ce pareau solide, primul sau dezechilubru producandu-se la moartea tatalui sau, cand are
sentimentul ca Am pierdut pe Dumnezeu. Ca student la facultatea de filozofie, cu sufletul plin de indoieli, cauta
certitudini in stiinta, care crede ca ii poate oferi un adevar absolut, ce l-ar putea lamuri deplin.Isi formeaza aici cateva
principii asupra vietii, eticii, considerand ca omul singur nu e cu nimic mai mult decat un vierme si ca numai
colectivitatea organizata devine o forta constructiva. Noua conceptie despre viata formata in cei doi ani de studii ii
impune opinia care i se va zdruncina din temelii mai tarziu: Constiinta sa-ti dicteze datoria, nu legile, iar respectul fata
de stat trebuie sa fie dictat de aceiasi constiinta: Eu nu afirm ca statul nostru e bun! (), dar cata vreme exista, trebuie sa
ne facem datoria.
Bologa se inroleaza in armata austro-ungara dintr-un orgoliu juvenil, plecand de la conceptia ca numai razboiul e
adevaratul generator de energii, sustinand ideea ca razboiul este adevaratul izvor de viata si cel mai eficace element de
selectiune. Numai in fata mortii pricepe omul pretul vietii si numai primejdia ii oteleste sufletul.
Asadar, datoria si razboiul sunt principalele coordonate de constiinta ale lui Apostol Bologa, care-i energizeaza
toate faptele eroice de pe front, fiind rasplatit cu medalii si cu onoarea sa fac parte din Curtea Martiala care l-a judecat
pe sublocotenentul ceh Svoboda, ce fusese prins cand era sa treaca la dusman , inarmat cu harti si planuri. Tanarul
locotenent fata de Klapka indignarea pentru fapta dezertorului, considerand-o o rusine pentru corpul ofiteresc. Prima
zguduire a conceptiilor sale despre viata, ce pareau atat de solide, are loc atunci cand, verificand cu o ravna absurda
trainicia spanzuratorii lui Svoboda, este surpirns de privirea condamnatului, in ochii caruia se aprinse o stralucire,
mandra, invapaiata, care parca patrundea pana in lumea cealalta. Aceasta privire il impresioneaza pe Bologa si i se
prlinge in inima ca o imputare dureroasa. Expresia lui Svoboda, care saruta lacom crucea din mana preotului si care isi
potriveste singur, cu o licarire de bucurie, latul in jurul gatului, il fascineaza pe Bologa si ii provoaca un puternic
dezechilibru interior prin aceea ca privirea lucitoare a condamnatului parea sa vesteasca oamenilor o izbanda mare.
Apostol nu intelege lumina din ochii cehului si incearca sa-si restabileasca achilibrul constiintei, apeland la conceptile sale
ce pareau solid iradacinate: pedeapsa crima legea, bolborosi Apostol Bologa. () fiecare isi face datoria cim crede
(), caci mai presus de om e statul.

Relatarea lui Klapka despre padurea spanzuratilor (in fiecare copac aternau oameni) si dicutile purtate de
ofiteri la popota ii zguduie lui Apostol Bologa toate conceptiile formate pana atunci in constiinta lui, intre care si
aceea ca nimic nu e mai presus de om, ca omul este centrul uuniversului (), omul e Dumnezeu! Bologa se

clatina puternic in constiinta sa si isi da seama ce ridicol am fost cu conceptia de viata, ce ramane numai
oformula neroada, de care acum se rusineaza.
Vestea ca divizia lor se muta pe frontul din Ardeal si ca va fi nevoit sa lupte impotriva romanilor duce la prabusirea
definitiva a constiintei personajului. El mai incearca o ultima speranta de salvare a propriei constiinte, incercand sa
sparga reflectorul rusesc sidrept recompensa ar obtine de la generalul Karg concesia de a fi trimis sa lupte pe alte
fronturi, in Galitia sau in Italia. Isi pune toata energia in doborarea reflectorului, reuseste si este chemat la general pentru a
primi medalia de aur pentru merite deosebite. Bologa insa ii cere favoarea de a fi scutit sa mearga pe frontul romanesc,
explicandu-i ca se afla in imposibilitate moral, dar Korg se enerveaza, considerand ca fiecare cuvant al d-tale ar merita
un glonte!. Bologa se hotaraste sa dezerteze, dar este ranit in lupta si sta in spital patru luni, gandindu-se in acest timp ca
a avut noroc ca nu a dezertat la rusi, ca, apropiindu-se de frontul romanesc, are prilejul sa treaca la ai sai, deoarece datoria
lui este sa traiasca si sa triumfe, deoarece moartea inseamna lasitate pentru omul care are un ideal in lume. Intr-o
discutie purtata cu Varga in tren, Bologa sustine ideea ca legea si datoria sunt valabile numai pana in clipa cand iti impun
o crima fata de constiinta ta si ca nici o datorie nu are dreptul sa calce in picioare sufletul omului. Sinceritatea lui
devine periculuasa pentru ofiterul Bologa, dar el simte ca toti gandesc la fel, numai ca nu au demnitatea lui de a
recunoaste: Daca ar putea citi cineva in sufletul tuturor ofiterilor, s-ar ingrozi de ceea ce ar descoperi. Cei mai multi isi
ascund gandurile, pe cand el baremi e sincer. Bologa se indreapta cu siguranta spre destinul sau tragic, el marturisindu-i
chiar generalului Karg ca acum in sufletul sau s-a prabusit o lume, exprimandu-si nadejdea ca omul ar trebui sa-si
stapaneasca pornirile, astfel ca sa nu faca niciodata inima ce nu vrea creierul si mai cu seama creierul sa nu faca ce sfasie
inima!.
Plecat acasa in convalescenta, Apostol rupe logodna cu Marta, recunoscand fatis ca nu o mai iubeste si in clipa
aceea s-a simtit foarte fericit, dar si mandru pentru fermitatea hotararii luate. Intors pe front, este numit intr-o funcie de
birou, la coloana de munitii, sta in gazda la groparul Vidor si se indragosteste puternic de fata acestuia, Ilona, cu care se si
logodeste. Este numit din nou membru al Curtii Martiale pentru a judeca pe cativa tarani romani acuzati de pactizare cu
dusmanul. Bologa se hotaraste sa dezerteze si sa treaca la romani, desi era constient ca subloctenentul ungur Varga il
suspecteaza si il urmareste indeaproape. Pleaca intr-o noapte sa treaca linia frontului, cu inima ostenita de bucurie, dar
se rataceste si este prins de o patrula, chiar in sectorul lui Varga, care-l aresteaza. Gaseste aupra lui Bologa harta cu
pozitiile frontului, document incontestbil de tradare. La interogatoriu, Bologa simte o dorinta nestapanita sa explice
framantarile sale de constiinta care-i determinasera dezertarea, sa-i faca sa inteleaga cum mi s-a zdruncinat echilibrul
sufletesc, dar nimeni nu vrea sa auda astfel de explicatii si este condamnat la moarte prin spanzurare. Refuza cu
incapatanare sa fie aparat de Klapka, simtindu-si sufletul inundat de iubire, deoarece numai prin iubire poti sa cunosti pe
Dumnezeu si te inalti pana la ceruri. Moartea nu-l infricoseaza, ba se intreaba chiar daca dincolo de moarte nu e
adevarata viata?. Intreaga sa fiinta este cuprinsa de iubirea totala, fata de oameni si de Dumnezeu, caci cu iubirea in
suflet poti trece pragul mortii si cine are fericirea sa o simta traieste in eternitate.
In momentul spanzurarii, ca si Svoboda la inceputul romanului, Apostol isi potrivi singur streangul, cu ochii
insetati de lumina rasaritului. Moare in vreme ce in urechi i se stingea galsul preotului: Primeste, Doamne, sufletul
robului tau Apostol Apostol Apostol.
Apostol Bologa moare ca un erou al neamului sau, din dragoste pentru tara sa, pentru libertate si adevar, pentru
trumful valorilor morale ale omenirii.
Eugen Lovinescu apreciaza ca romanul Padurea spanzuratilor este o proza psihologica in sensul analizei
evolutive a unui singur caz de constiinta, un studiu metodic, alimentat de fapte precise si de coincidente, impins dincolo
de tesatura logica, in adancurile inconstientului.

2.Este prototipul generaiei de intelectuali ardeleni silii ntr-un anumit context social-politic s lupte sub steag duman.
Autorul nsi a precizat c a vrut ca Apostol Bologa s reprezinte ovirile generaiei sale. Sintez de realism social i
psihologie romanul proiecteaz eroul n condiiile tragice ale omului aflat n situaii limit. El cutndu-se pe sine parcurge
un destin tragic.
Nicolae Manolescu arat c drama lui Apostol Bologa izvorete din nevoia de opiune personal i neputina de a
rezista unor imperative exterioare contiinei.
De la nceputul romanului personajul se autocaracterizeaz: eu nsumi dei sunt o fire excesiv de ovitoare de data
aceasta am contiina pe deplin mpcat, absolut pe deplin. i vorbete lui Klapka despre fapta lui Svoboda ca despre o
crim: a fost prins tocmai cnd a vrut s treac la duman narmat cu hri i planuri. Ca membru al Curii Mariale l
va condamna i va participa la execuie.
Cuvintele datorie, ordine, lege sunt mereu pe buzele lui Apostol. Lupttor pe diferite fronturi din Galiia i Italia se
comport vitejete svrind acte de bravur pentru care pirmete decoraii i este numit membru al Curii Mariale.
Orgolios i ambiios Bologa se nroleaz voluntar n armat dorind s-i demonstreze Martei c este i el capabil de fapte
eroice. n timpul studiilor la Budapesta se contureaz concepia lui de via creznd atunci c rzboiul este adevratul
generator de energie i c fiecare trebuie s ne facem datoria fa de stat.
Curnd aceast concepie de via se prbuete cci i d seama c ea n-a izvort din liber alegere ci i-a fost impus
de o anumit conjuctur. n acest moment se declaneaz drama lui Apostol cauzat n primul rnd de opoziia ce apare
ntre contiina uman i imperativul datoriei exterioare. Autorul examineaz minuios cele trei ipostaze sociale i morale
n care e silit s triasc eroul n raport cu statul, naiunea i patria.
Bologa se autodescoper cnd i d seama c a fost martor implicat al executrii unui om. l obsedeaz privirea lui
Svoboda, simte c flacra din ochii comandantului i-se prelinge n inim ca o imputare dureroas. l fascineaz privirea
dispreuitoare de moarte i nfrumuseat de o iubire uria. Din replicile date lui Klapka rezult dorina eroului de a-i
ntri convingerea c a procedat corect. Concepia de via a lui Bologa se schimb. El va evada din aria eroismului
adolescentin din sfera primei iubiri. El nu mai este orgoliosul locotonent din armata austro-ungar.
Privind spre trecut el i spune pn azi am fost un alt om, imi face impresia cnd m uit napoi c-am purtat n mine
viaa unui strin.
Trezirea sentimentului naional l face s descopere ce nseamn o existen plin de sens cum a fost cea a tatlui su
i s acioneze dup cum l ndruma el: ca brbat s-i faci datoria, i s nu uii niciodat c eti romn. Reaciile lui
sunt acum generate de contiina naional. Discuia cu Klapka dovedete c Bologa a hotrt s dezerteze dac va trebui
s lupte n Ardeal. Nu poate dezerta deoarece are loc un atac, este rnit i dup o perioad de spitalizare va merge acas
unde rupe logodna cu Maria. l roag pe Karg s nu fie trimis pe frontul din Ardeal dar acesta l refuz. Este numit la un
birou de muniii, se logodete cu Ilona i are revelaia adevratei iubiri. Cnd este numit n juriul Curii Mariale ca s
judece nite rani romni el dezerteaz fr a lua msuri de precauie. Este prins de Varga, judecat de Tribunalul Militar i
condamnat la moarte prin spnzurtoare.
Finalul romanului construit n dimensiunile spaiului mioritic adecvat trecerii n nefiin este o adevrat transcedere
cosmic: Ridic ochii spre cerul intuit cu puine stele ntrziate. Crestele munilor se desemnau pe cer ca un ferstru
uria cu dinii tocii. Drept n f lucea tainic Luceafrul vestind rsritul soarelui. Apostol i potrivi singur treagul cu
ochii nsetai de lumina rsritului..
Apostol Bologa moare ca un erou. El ntruchipeaz setea de libertate a popoarelor subjugate din imperiul AustroUngar.

3.

"Padurea spanzuratilor" de Liviu Rebreanu are in centrul sau pe Apostol Bologa-

personajul principal al romanului. Publicata in anul 1922, opera lui Rebreanu apartine genului
epic, este ca specie un roman modern, psihologic, iar tema acesteia o constituie conditia tragica
a unui tanar intelectual, in timpul Primului Razboi Mondial.
Apostol Bologa intruchipeaza un tip uman- al intelectualului: student al Facultatii de
Filosofie de la Budapesta, iar apoi, inrolandu-se in razboi, devine ofiter in armata austro-ungara.
Autorul foloseste o gama diversa de mijloace de caracterizare pentru a-si construi personajul. Din
randul mijloacelor traditionale, caracterizarea indirecta prin relatia cu celelalte personaje ocupa
un loc important in conturarea portretului moral al eroului. Astfel, prin relatia cu tatal sau,
precum si cu Klapka, Constantin Boteanu, Gross, Varga si Cervenco, Apostol Bologa este
cunoscut din exterior.
In primul rand, personaj cu convingeri ferme, dobandite prin invatatura morala primita de
la tatal sau, Iosif Bologa, Apostol are ca deviza cuvintele parintelui: "Ca barbat sa-ti faci datoria
si sa nu uiti niciodata ca esti roman", devenirea fiindu-i calauzita de idea datoriei.
Desi initial, relatia dintre tata si fiu era tensionata, micul Apostol, neintelegand rostul
tatalui si simtind prezenta lui in casa precum o tulburare a echilibrului dintre mama si fiu, odata
cu maturizarea lui, vine si respectul cuvenit parintelui. Devenind intelegator, Apostol nu pune la
indoiala cuvintele tatalui si nu se opune sentimentului de patriotism insuflat de acesta. Asadar,
cunoscutul luptator memorandist, Iosif Bologa, devine modelul etic pentru insusi fiul sau.
Apoi, relatia dintre Apostol Bologa si Klapka evidentiaza caracteristicile prieteniei:
sinceritatea, increderea in celalalt, ajutorul in cea mai dificila situatie. Desi, de cele mai multe
ori, Apostol il combate pe Klapka, atitudinea si vorbele locotenentului duc la conversiunea
eroului.
Pe urma, avand in vedere relatia dintre protagonist si preotul Constantin Boteanu, aceasta
se dovedeste a fi mai mult decat o relatie de tip enorias- duhovnic. Astfel, Apostol nu merge la
preotul Boteanu doar pentru a se spovedi, ci pentru a-i dezvalui tainele sale precum unui prieten.
Din aceasta relatie reiese dragostea eroului pentru semeni, precum si increderea in convingerile
sale.
In continuare, in ceea ce il priveste pe locotenentul Gross, este evidenta asemanarea
acestuia cu Apostol. Personajul oglinda- Gross- nutreste aceleasi sentimente de patriotism
precum protagonistul, si amandoi au certitudinea ca armata austro- ungara nu mai are nimic
omenesc.
Mai apoi, protagonistul se afla intr-o relatie tensionata cu locotenentul Varga. Apostol,
avand "un suflet deschis si leal", s-a imprietenit cu locotenentul de husari, desi i s-a parut "gol si
fudul". Insa contradictiile dintre ei si-au lasat amprentele, cei doi devenind adversari. Mai mult de
atat, Varga, stiind de intentiile lui Apostol de a dezerta , va fi cel care il va prinde si il va preda
Curtii Martiale.
Nu in ultimul rand, in ceea ce il priveste pe capitanul Cervenco, acesta este o voce a
constiintei lui Apostol, o treapta necesara devenirii lui. Cervenco predica necesitatea suferintei si
comunitatea iubirii. Precum un erou umanitar, Cervenco, "extrem de constiincios in serviciu", dar

fara a se atinge de vreo arma, va fi cel care va trezi in Apostol dispretul fata de moarte.
In concluzie, Apostol Bologa, personaj viu, complex, cu slabiciuni omenesti, este strivit in
cele din urma, de macanismul bine pus la punct al unei realitati necrutatoare. In relatie cu tatal
sau- modelul etic-, Klapka- prietenul confident-, preotul Constantin Boteanu- duhovnicul si
prietenul-, Gross- personajul oglinda-, Varga- personajul adversar-, precum si cu Cervenco- eroul
umanitar-, protagonistul oscileaza intre diferite concepte de viata, toate aceste personaje avand
o influenta asupra lui.

Alcanii sunt substante nepolare, deci insolubile in apa, dar care dizolva alte substante
organice nepolare, cum sunt grasimile solide sau lichide. De aceea inhalarea
vaporilor de benzina afecteaza plamanii, ca urmare a dizolvarii grasimilor din
membranele celulare. Contactul prelungit dintre alcanii lichizi si piele are ca efect
dizolvarea grasimilor,producand inflamari sau chiar arsuri grave.
RASPINDIREA IN NATURA
Unii alcani se formeaza prin descompunerea lenta, in absenta aerului, a
materiilor organice, mai ales din lemn, turba, lignit, huila. De aceea, ei se
gasesc in gudroanele de distilare ale acestor substante. Cantitati mari de
alcani se gasesc in petrol si gaze naturale. Astfel, parafina din petrol este un
amestec de alcani superiori. Alcani cu numar de atomi de carbon se gasesc
in unele plante. Extragerea alcanilor in stare pura din produsele naturale
este anevoioasa, proprietatilor lor fiind foarte asemanatoare si punctele de
fierbere foarte apropiate
UTILIZAREA ALCANILOR

ALCANII SUNT FOLOSITI PE LARG IN VIATA COTIDIANA


FARA EI CU SIGURANTA VIATA NOASTRA AR DEVENI UNA AMARA

Alcanii pot fi folositi drept combustibili


Alcanii sunt folositi pentru obtinerea de compusi chimici cu diferite
utilizari
Clorura de metil este un agent frigorific
Acidul cianhidric folosit la obtinerea fibrelor sintetice

Metanul, componentul principal al gazului metan, se foloseste drept


combustibil casnic (aragaz) sau in industrie la
obtinerea unor compusi cu imoprtanta practica deosebita.
Solventii hidrocarbonati sunt folositi la diluarea sau indepartarea
vopselelor.
Alcanii au aplicatii in medicina sau in farmacie la obtinerea unor preparate
pt protejarea pielii. Parafina solida si vaselina, constituite majoritar din
alcani solizi, sunt utilizate la obtinerea cremelor.
Deoarece metanul este inodor, pt depistarea scaparilor de gaze din
conducte se adauga compusi cu sulf (mercaptani), urat mirositori.

Metanul este un gaz incolor, inodor, mai uor dect aerul, este un
combustibil larg utilizat, ns n prezent se pune accent pe transformarea lui
ntr-o serie de compui chimici de mare importan practic .Compusii
metanului sunt utilizati :
1.
2.
3.
4.
5.

drept agenti frigorifici


drept dizolvanti (inclusiv pentru vopsele) i degresanti.
mai ales n medicin drept anestezic sau narcotic
drept solvent i lichid de umplere a stingtoarelor de incendiu
folosit n industria de prelucrare a cauciucului (anvelopelor), la
prepararea cernelurilor tipografice, unor vopseluri negre, obinerea
grafitului de mare puritate.
6. folosit la obinerea de rine sintetice, prin condensarea fenolului .