Poeme de demult

***

Dimineaa de dup

mprejur, linite n linite, o umbr... Umbra, o femeie. Ea st acolo, pe o

banc, plngnd.. O lips a ncrederii - ncredere pierdut, cci acolo, pe pajite,
i gsete o pace etern, barbatul ei; el e n braele ei, ncet, ncet, murind...
Destinul - uneori, are propriile sale aciuni, situaii ireversibile, precum acum,
cnd cineva e sntos , iar apoi cade, deodat i moare Dar femeia sa, sta
acolo, lng brbatul ei, i amintete momentele frumoase nainte ca ele sa
dispar i plnge... Ea i amintete c n urma cu o zi, el i returna zmbetul, plin
de via! Iar acum, momentele vesele nu mai sunt ci deodat, disprur, din
cauza unui conflict, ntr-o diminea de dup. Un conflict vzut ntr-un lan
ntmplator al morii, cci brbatul ei se chinuia s triasc El nu are nici o
voin, s plece - "Doresc s m ntind jos pe iarb, soia mea. " , optete el,
ncet, abia respirnd , iar ochii nlcrimai ai femeii sale, privesc ctre el, ca i cum
ar implora s rmn n via Ea-l trage jos de pe banc, acolo, pe iarb, l ine
drgostos n brae, iar prul ei mtsos i acoper faa, precum noaptea acoper
stelele Ea-i nchide ochii vrnd din nou s simt cellalt suflet, s-i dea via,
s-i mpart viaa proprie " - Stai cu mine Nu m prsi" , i spune ea,
printre lacrimile care curgeau ca ntr-un ru, iar corpul, i tremura, pe msur ce i
apsa buzele sale ntr-un tcut srut al vieii, al unei diminei de dup ... El respir
normal acum. Atacul de inim s-a oprit; cantitatea de snge i oxigen dintr-o zon a
unui muchi al inimii este deblocat, iar el, traiete Toate acestea datorit
Voinei lui Dumnezeu de a face fericit o soie iubitoare, schimbnd mna
destinului, ntr-o diminea de dup...

Th3Mirr0r