Sunteți pe pagina 1din 27

UNIVERSITATEA LIBERĂ INTERNAŢIONALĂ DIN MOLDOVA

Cu titlu de manuscris
CZU 343.4 (341.231.14)

Maria Magdalena Neagu

OCROTIREA DREPTULUI FUNDAMENTAL


AL OMULUI LA UN MEDIU SĂNĂTOS PRIN
MIJLOACE DE DREPT PENAL

Specialitatea:12.00.08. Drept penal (drept penal).

Autoreferat
al tezei de doctor în drept

CHIŞINĂU
2006
Teza a fost elaborată la catedră „Drept penal şi Criminologie”
a Academiei „Ştefan cel Mare” a MAI al Republicii Moldova

Conducător ştiinţific:
Vasile Dobrinoiu, doctor în drept, profesor
universitar, Universitatea „Nicolae Titulescu”,
Bucureşti, România

Referenţi oficiali:
1. Gheorghiţă Mihai, doctor habilitat în drept, profesor
universitar, Institutul Republican de expertiză judiciară şi
criminalistică.
2. Ulianovschi Xenofon, doctor în drept, conferenţiar universitar,
Universitatea Liberă Internaţională din Moldova.

Susţinerea va avea loc la_____________.2006 ora __ în şedinţa


Consiliului Ştiinţific Specializat DH 34 12. 00.08-17 din cadrul
Universităţii Libere Internaţionale din Moldova.
Adresa: or. Chişinău, str. V. Pârcălab, 52.

Teza de doctor poate fi consultata la Biblioteca Naţională a


Republicii Moldova, Biblioteca Academiei „Ştefan cel Mare” şi pe site-
ul htpp://www.cnaa.md.

Autoreferatul a fost expediat la _____________ 2006.

Secretar ştiinţific
al Consiliului Ştiinţific Specializat, dr. în drept ____ Vizdoagă Tatiana

Conducător ştiinţific,
dr. în drept, profesor universitar _______________Vasile Dobrinoiu

Autor: ____________ Maria Magdalena Neagu

2
CARACTERIZAREA GENERALA A TEZEI

Actualitatea temei investigate. Ocrotirea dreptului fundamental


al omului la un mediu sănătos constituie una dintre cele mai actuale
probleme contemporane. Progresul ştiinţifico-tehnic şi sporirea
presiunii antropogene asupra mediului natural duc inevitabil la
agravarea situaţiei ecologice: se epuizează resursele naturale, se
poluează mediul natural, se pierde legătura naturală între om şi natură,
se înrăutăţeşte sănătatea morală şi fizică a oamenilor, se înăspreşte lupta
economică şi politică pentru pieţele de materie primă, pentru spaţiul de
viaţă.
Poluarea mediului înconjurător a atins proporţii colosale şi
reprezintă problema ecologică numărul unu. Aceasta influenţează direct
existenţa umană – se micşorează lungimea medie a vieţii oamenilor, se
înrăutăţeşte sănătatea populaţiei.
Cele expuse mărturisesc despre aceia că este timpul ca toţi să
conştientizeze – perioada de utilizare nelimitată a mediului a expirat.
Totul trebuie plătit cu bani, cu introducerea unor limitări stricte, cu
înăsprirea răspunderii. În caz contrar omul se va răsplăti nu doar cu
propria sănătate, dar şi cu bunăstarea viitoarelor generaţii, căci influenţa
negativă asupra mediului este nu altceva decât nimicirea fundamentului
biologic al existenţei umane, o formă modernă de canibalism.
Răspunderea juridică pentru contravenţiile şi infracţiunile
ecologice reprezintă una dintre modalităţile asigurării dreptului
fundamental al omului la un mediu sănătos, securităţii ecologice a
populaţiei, ocrotirii mediului natural şi utilizării raţionale a resurselor
lui. Ea se realizează în ansamblu cu măsurile economice, cultural-
educative, măsurile de reparare a daunei aduse omului şi naturii.
Situaţia nu poate fi rezolvată doar prin mijloace şi metode de drept şi,
totuşi, fără o asigurare juridică realizarea măsurilor de ocrotire a
mediului nu este posibilă. Nerespectarea legislaţiei de protecţie a
mediului atrage după sine aplicarea sancţiunilor cu caracter disciplinar,
administrativ, iar în cele mai grave situaţii – de drept penal.
În situaţia creată creşte rolul răspunderii penale ca mijloc de
ocrotire al dreptului fundamental al omului la un mediu sănătos.
Deşi dreptul penal şi nu poate fi cercetat în calitate de mijloc
principal de ocrotire a mediului natural, funcţia profilactică a
3
interdicţiei juridico-penale a celor mai periculoase atentări la mediu şi
măsurile de pedeapsă penală aplicate de către judecată infractorilor,
care încalcă legislaţia de protecţie a mediului, au un rol important în
lupta cu infracţiunile ecologice.
În acest context eforturile îndreptate spre cercetarea mijloacelor
de drept penal de ocrotire a dreptului fundamental al omului la un
mediu sănătos şi elaborarea unor propuneri concrete de perfecţionare a
lor sunt extrem de actuale şi necesare.
Actualitatea cercetărilor mijloacelor de drept penal de ocrotire a
dreptului fundamental al omului la un mediu sănătos este determinată şi
de reforma penală, care este în curs de desfăşurare în România.
Obiectul prezentei cercetări sunt normele juridico-penale cu
privire răspunderea penală pentru faptele ce încalcă sau doar
periclitează dreptul fundamental al omului la un mediu sănătos,
aspectele ce ţin de normele juridice incriminatorii care activează în
domeniul ocrotirii dreptului fundamental al omului la un mediu sănătos,
şi aspectele ce ţin de normele complinitorii sau de elemente de dreptul
mediului şi de ecologie generală.
Scopul şi sarcinile lucrării. Obiectivul de bază al lucrării
constituie analizarea şi interpretarea normelor juridico-penale cu privire
la ocrotirea dreptului fundamental al omului la un mediu sănătos prin
prisma elementelor constitutive care le caracterizează atât în baza
literaturii de specialitate din România, Republica Moldova, cât şi din
alte ţări, studierea esenţei şi conţinutului lor, relevarea tendinţelor
pozitive şi negative ale evoluţiei ideilor inovatoare în sfera dată, ca mai
apoi, raportându-se constatările făcute la practica judiciară să se deducă
anumite idei progresive vizând interpretarea şi aplicarea justă a
normelor penale în vigoare vizavi de subiectul propus şi a constata
anumite lacune, coliziuni, inexactităţi referitoare la subiectul supus
investigaţiei ştiinţifice, de a formula propuneri şi recomandări concrete
în vederea sporirii eficacităţii sale, inclusiv cu caracter de lege-ferenda.
Obiectivele enumerate au determinat necesitatea de a stabili şi de
a realiza unele sarcini concrete în procesul de efectuare a cercetărilor la
tema investigată:
- clarificarea conceptelor de mediu, ecologie şi protecţie a
mediului;

4
- definirea dreptului omului la un mediu sănătos, determinarea
conţinutului lui şi stabilirea locului lui în sistemul drepturilor
fundamentale ale omului ;
- analiza dreptului fundamental al omului la un mediu sănătos în
calitate de obiect al ocrotirii juridico-penale;
- clarificarea locului mijloacelor de drept penal în sistemul
măsurilor juridice de ocrotire a dreptului fundamental al omului la un
mediu sănătos;
- definirea infracţiunii de mediu în general;
- studierea actelor normative cu caracter naţional şi internaţional
privind protecţia mediului prin dreptul penal şi influenţa lor asupra
activităţii de ocrotire a dreptului fundamental al omului la un mediu
sănătos;
- elaborarea de propuneri în vederea creării unei strategii
eficiente de ocrotire penală a dreptului fundamental al omului la un
mediu sănătos;
- analiza cadrului juridic al ocrotirii penale a dreptului
fundamental al omului la un mediu sănătos;
- cercetarea unor forme speciale de încălcare a dreptului
fundamental al omului la un mediu sănătos;
- analiza perspectivelor de reglementare în domeniul ocrotirii
dreptului fundamental al omului la un mediu sănătos prin mijloace de
drept penal;
- elaborarea recomandărilor şi propunerilor în vederea sporirii
eficacităţii ocrotirii dreptului fundamental al omului la un mediu
sănătos prin mijloace de drept penal, conjugându-se aspectul teoretic şi
practic.
Suportul metodologic şi teoretico-ştiinţific al lucrării.
Cercetările empirice, bazate pe metoda inductivă de cunoaştere a
fenomenului rămân predominante şi constituie principiul metodologic
al investigării ştiinţifice a criminalităţii. Totodată, cercetarea subiectului
acestei lucrări s-a efectuat prin metoda istorică, sistematică şi statistică.
În procesul investigărilor, a fost studiată şi analizată literatura
ştiinţifică de specialitate din Republica Moldova, România, Olanda,
documente şi acte normative cu caracter internaţional.
La baza elaborării acestei teze sunt lucrările publicate de autorii
consacraţi în domeniu: B. Jadot, J.P. Hannequart, E. Orban de Xiury
«Le droit de l’environnement. Aspects juridiques de la lutte contre la
5
pollution et la protection de la nature», D. Guihal «Droit répressif de
l’environnement», O. Lomas «Frontiers of Environmental Law»,
Florina Bran, Vladimir Rojianschi, Gheorghiţa Diaconu «Politici
ecologice», Florina Bran «Ecologie generală şi protecţia mediului», M.
Duţu «Dreptul mediului», Daniela Marinescu «Tratat de dreptul
mediului», Carmen Nicolescu «Ecologie şi protecţia mediului» etc.
Inovaţia ştiinţifică a lucrării constă în faptul că lucrarea prezintă
o analiză care se înscrie în etapa de pionierat în care se găseşte
domeniul incidenţei legii penale asupra comportamentelor care
afectează dreptul fundamental al omului la un mediu sănătos, ca drept
nou apărut în panoplia drepturilor fundamentale. Noutatea se
concretizează în următoarele teze principale propuse spre susţinere:
1. Elaborarea unui sistem integrat la nivel global de
standarde şi norme de protejare a mediului prin mijloace de drept
penal în scopul elaborării unei strategii coerente şi unitare a politicii
penale de mediu în strânsă legătură cu crearea unui sistem unic de
standarde în acest domeniu ţinându-se seama de rezultatele obţinute
de Comisia Economică Europeană în formularea unor principii de
responsabilitate şi obligativitate sub forma unui cod de conduită în
domeniul consecinţelor ecologice transfrontaliere şi de drepturile
garanţii ale dreptului fundamental al omului la un mediu sănătos.
2. În scopul asigurării colaborării internaţionale în domeniu,
legiuitorii ar trebui să elaboreze cel puţin o definiţie comună sau
analoagă a poluării apei, atmosferei sau solului. În acest context
propunem utilizarea următoarei noţiuni: infracţiune de mediu
constituie orice faptă comisivă sau omisivă, intenţionată sau
neglijată care produce vătămări mediului sau care doar este de
natură să pună în pericol calitatea mediului, dezvoltarea durabilă şi
dreptul fundamental al omului la un mediu sănătos . Pentru aceste
fapte s-ar impune să fie reglementate şi variante agravate care să
acopere situaţiile cu un grad de pericol social foarte ridicat,
ajungând la dimensiunile unui ecocid sau la interrelaţionări cu
manifestările crimei organizate sau cu cele ale terorismului.
3. Guvernele şi Parlamentele României şi Republicii Moldova
trebuie să declare protecţia mediului ca direcţie prioritară a politicii de
stat. Se impune să fie creată o convenţie internaţională, care să
recunoască faptelor de mediu calitatea de crime internaţionale, precum

6
şi extinderea şi aprofundarea relaţiilor României şi Republicii
Moldova prin aderare la Convenţii, semnarea acordurilor
interstatale, participarea în proiecte regionale şi internaţionale.
4. Considerăm necesar de a elabora în România o concepţie
unitară în materie de legislaţie ecologico-penală pentru a evita
suprapunerile diferitelor fapte de mediu, permiţând menţinerea unei
evidenţe foarte clare a incriminărilor din acest domeniu. Propunem,
deci, acceptarea conceptului de „lanţ regulator” în domeniul
politicii de mediu, verigile acestui lanţ fiind: legislaţia, stabilirea
standardelor, procedurile de autorizare şi licenţe, implementarea şi
aplicarea. Astfel, la nivel legislativ, pentru a evita suprapunerile
diferitelor fapte de mediu, de stabilit anumite axe de acţiune. Fiecare act
normativ apărut la un moment dat să se înscrie în mod obligatoriu pe
una dintre aceste axe, permiţând menţinerea unei evidenţe foarte clare a
incriminărilor din acest domeniu şi evitând repetările.
5. În acest sens, în noul cod penal al României este necesară
includerea a unor norme penale de sistematizare clară şi funcţională a
normelor incriminatorii a comportamentelor ce afectează calitatea
factorilor de mediu, pentru ca să se înlăture abundenţa lor şi să se
confere un plus de stabilitate domeniului legislativ investigat.
6. Se propune următoarea clasificare infracţiunilor în domeniu
prevăzute de legislaţia penală a României:
a) infracţiuni care constau în încălcarea unor dispoziţii legale cu
rol preventiv având o vocaţie generală în domeniul ocrotirii mediului.
b) Infracţiuni care afectează sau sunt de natură să afecteze
calitatea unor factori de mediu. Din această a doua categorie vor face
parte:
b1) infracţiunile care încalcă regimul fondului cinegetic şi
protecţiei vânatului: infracţiunile prevăzute de Legea României nr.
103/1996, cele prevăzute de art. 308 C.P. Zădărnicirea combaterii
bolilor şi art. 310 C.P. Răspândirea bolilor la animale sau la plante,
precum şi cele prevăzute în O.U.G.195/2005 privind protecţia mediului,
care sunt asemănătoare cu cele din Legea României nr. 137/1995, pe
care o înlocuieşte, şi care au în vedere asemenea comportamente;
b2) infracţiunile care încalcă regimul silvic: infracţiunile
reglementate de Legea României nr. 26/1996 privind regimul silvic:
infracţiunea de ocupare a unor păduri, terenuri sau ape din fondul

7
forestier naţional, infracţiunea de mutare a semnelor de hotar sau a
reperelor de marcare silvică, ş.a., de O.G. României nr. 96/1998 privind
protejarea fondului forestier şi de Legea nr. 289/2002 privind perdelele
forestiere de protecţie.
b3) infracţiuni privind fondul piscicol, pescuitul şi acvacultura:
infracţiunile prevăzute de Legea României nr. 192/2001, precum şi
unele dintre cele reglementate de O.U.G.195/2005 privind protecţia
mediului – de exemplu folosirea de momeli periculoase şi de mijloace
electrice pentru omorârea animalelor sălbatice şi a peştilor, în scopul
consumului sau al comercializării.
b4) infracţiuni care aduc atingere calităţii apei: infracţiunile
prevăzute de Legea României nr.107/1996, Legea apelor, cum ar fi de
exemplu: infracţiunea de poluare a apelor prin deversarea de ape uzate,
deşeuri, reziduuri sau produse de orice fel, infracţiunea de utilizare a
resurselor de apă fără autorizare de gospodărirea apei, precum şi cele
prevăzute în OUG nr.195/2005 privind protecţia mediului;
b5) infracţiuni care aduc atingere calităţii atmosferei: infracţiunile
reglementate de O.U.G. României nr. 243/2000, poluarea fonică şi alte
infracţiuni reglementate de O.U.G.195/2005 privind protecţia mediului,
identică cu cea din fosta Lege 137/1995;
b6) infracţiuni care aduc atingere calităţii solului: infracţiunile
prevăzute de O.U.G.195/2005 privind protecţia mediului: de exemplu,
nerespectarea interdicţiilor în legătură cu utilizarea pe terenurile
agricole de produse de protecţia plantelor sau îngrăşăminte chimice.
7. Remarcăm în legătură cu denumirea capitolului al V-lea
intitulat: „Crime şi delicte contra mediului înconjurător” inclus în Titlul
al VIII-lea al părţii speciale a noului cod penal al României faptul că
este folosită formularea pleonasmică pe care specialiştii în dreptul
mediului au abandonat-o deja, fapt ce ar trebui să determine o revizuire
a acestei alegeri;
8. Propunem reformularea textului articolelor Codului Penal al
Republicii Moldova: 231 “Tăierea ilegală a vegetaţiei forestiere”, 233
„Vânatul ilegal”, 234 „Îndeletnicirea ilegală cu pescuitul, vânatul sau cu
alte exploatări ale apelor”, şi anume:
• De introdus în art. 231 “Tăierea ilegală a vegetaţiei forestiere”
alin. 1 cu următorul conţinut: „Tăierea ilegală a arborilor şi arbuştilor
din fondul silvic sau din fondul ariilor naturale protejate de stat – se

8
pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 la 600 unităţi convenţionale
sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 120 la 180 de
ore, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 600
la 1500 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o
anumită activitate.”
• De introdus în art. 233 „Vânatul ilegal” alin. 1 cu următorul
conţinut: „Vânatul fără autorizaţia corespunzătoare fie în perioada
interzisă, fie în locurile interzise, fie cu unelte şi metode nepermise
(braconajul), fie cu folosirea situaţiei de serviciu – se pedepseşte cu
amendă în mărime de la 100 la 300 unităţi convenţionale sau cu muncă
neremunerată în folosul comunităţii de la 120 la 180 de ore, iar
persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 600 la 1500
unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită
activitate. ”
• De introdus în art. 234 „Îndeletnicirea ilegală cu pescuitul,
vânatul sau cu alte exploatări ale apelor” alin. 1 cu următorul conţinut:
„Îndeletnicirea ilegală cu pescuitul, vânatul sau cu alte exploatări ale
apelor, cu utilizarea substanţelor explozive şi otrăvitoare sau a altor
mijloace de nimicire în masă a faunei – se pedepseşte cu amendă în
mărime de la 100 la 400 unităţi convenţionale sau cu muncă
neremunerată în folosul comunităţii de la 120 la 180 de ore, iar
persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 600 la 1500
unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită
activitate.”
Semnificaţia şi valoarea aplicativă a lucrării rezidă în faptul că
este o elaborare într-un domeniu ce se va dovedi din ce în ce mai
important. Pe baza acestui demers teoretic se va putea fundamenta un
cadru legislativ coerent şi unitar în ceea ce priveşte răspunderea penală
pentru fapte ce aduc atingere dreptului fundamental al omului la un
mediu sănătos.
Aprobarea rezultatelor lucrării. Rezultatele lucrării au fost
prezentate în cadrul conferinţei internaţionale ştiinţifico-practice
„Prevenirea şi combaterea crimelor transnaţionale: probleme teoretice şi
practice” 6-7 octombrie 2005, Chişinău, precum şi în procesul de studii
la predarea disciplinelor „Drept penal”, „Drept Procesual Penal”,
„Criminologie” la facultatea de drept a Universităţii Transilvania din
Braşov şi a Academiei „Ştefan cel Mare” a MAI al RM.

9
Structura lucrării. Lucrarea este constituită din trei capitole ce
conţin douăsprezece secţiuni, din introducere, concluzii, referinţe
bibliografice, anexe şi rezumate în limba română, engleză şi rusă.
Cuvinte cheie: Mediu, ecologie, infracţiune ecologică,
sistematizarea infracţiunilor ecologice, clasificarea infracţiunilor
ecologice, terorism ecologic, protecţia ecologiei, drepturile omului,
vânatul ilegal, ecocid, securitatea ecologică, poluarea solului, poluarea
atmosferei, poluarea apelor, regn animal, protecţia florei, protecţia
faunei, politica penală.

CONTINUTUL TEZEI

Introducerea reprezintă caracteristica generală a temei


investigate. În introducere sunt sintetizate argumentele care justifică
inovaţia, actualitatea şi valoarea aplicativă a temei de cercetare, acestea
fiind efectuate prin: enunţarea scopului, conturarea sarcinilor propuse
spre realizare, evidenţierea bazei teoretico-metodice a cercetărilor
efectuate, aprobarea temei pe care a fost axat demersul ştiinţific.
In primul Capitol intitulat NOTIUNEA MEDIULUI SI
IMPORTANTA PROTEJARII LUI se fac referiri la unele clarificări
conceptuale, la cele patru legi ale protejării mediului şi la principiile
ecologiei. Capitolul I cuprinde 3 secţiuni şi anume: prima secţiune se
referă la clarificările conceptuale în ceea ce priveşte mediul, cea de-a
doua secţiune face trimiteri la importanţa protejării mediului şi cea de-a
treia secţiune se referă la sistemul măsurilor cu rol în activitatea de
protejare a mediului. Prima secţiune se referă la conţinutul noţiunii de
mediu care este foarte larg, afirmându-se, chiar că aceasta este o
„noţiune - cameleon”. În literatura de specialitate mediul este văzut ca:
un ansamblu de factori (naturali sau creaţi prin activităţi umane) care
acţionează asupra condiţiilor de viaţă şi existenţă ale omului (societăţii).
În alte opinii se constată că acest concept, privit sub aspect juridic, are
un caracter dinamic, exprimând tendinţa generală – naţională şi
internaţională – pentru includerea în compunerea sa atât a elementelor
naturale, cât şi a celor create de om, noţiunea fiind definită prin cele
două componente ale sale.
În secţiunea a II-a: Importanţa protejării mediului Ocrotirea
mediului a fost identificată de către D. Marinescu ca reprezentând „o
problemă vitală a lumii contemporane”.
10
În prezent se acceptă că globalizarea economică este unul dintre
cele mai controversate fenomene cu care se confruntă societăţile
contemporane.
În acelaşi efort de prescriere a celei mai bune reţete pentru
dezvoltarea economică durabilă se înscrie şi încercarea lui David C.
Korten de a identifica principiile care ar trebui să guverneze procesul.
Aceste principii sunt: principiul viabilităţii ecologice, principiul
dreptăţii economice, principiul diversităţii biologice şi culturale,
principiul suveranităţii poporului, principiul responsabilităţii intrinsece,
principiul tezaurului comun.
Secţiunea a III-a: Sistemul măsurilor cu rol în activitatea de
protejare a mediului. Pentru a sprijini în concret acest efort de protejare
şi în ideea de a realiza o indispensabilă „alfabetizare ecologică” a fost
creat un adevărat sistem de metode şi tehnici gândite a avea un rol
determinant în domeniul de interes. În cadrul acestor metode, alături de
construirea unor noi concepte cu rol de reorientare a activităţii de
protejare a factorilor de mediu, aşa cum este situaţia anterior
analizatului concept de „dezvoltare durabilă” sau a celui de „protejare
integrată”, se mai înscriu:
- crearea dreptului mediului ca ramură distinctă de drept
internaţional.
- instituţionalizarea la diferite nivele a problemelor mediului.
- crearea şi recunoaşterea legislativă a unui nou drept
fundamental al omului - dreptul la un mediu sănătos, ca drept de
generaţia a III-a aceea a drepturilor de solidaritate.
- elaborarea unor strategii şi politici de mediu coerente şi eficiente
şi crearea unor tehnici specifice dreptului mediului: proceduri
preventive; pârghii economico-fiscale; reglementări tehnice;
- angajarea răspunderii juridice pentru faptele care prejudiciază
mediul.
Capitolul II OCROTIREA PENALĂ A DREPTULUI
FUNDAMENTAL AL OMULUI LA UN MEDIU SĂNĂTOS IN
ROMÂNIA, se împarte în patru secţiuni şi anume: prima secţiune este
denumită: Noţiunea dreptului omului la un mediu sănătos şi locul lui în
sistemul dreptului fundamental al omului; a II-a secţiune intitulată:
Dreptul penal ca instrument de protejare a dreptului fundamental al
omului la un mediu sănătos şi locul lui în sistemul mijloacelor juridice
de ocrotire a mediului ; a III-a secţiune se referă la Convenţia
11
Europeană privind protecţia mediului prin dreptul penal şi influenţa sa
asupra activităţii de ocrotire a dreptului fundamental al omului la un
mediu sănătos şi a IV-a secţiune: Repere asupra strategiei coerente de
ocrotire penală a dreptului a dreptului fundamental al omului la un
mediu sănătos.
În prima secţiune Noţiunea dreptului omului la un mediu
sănătos şi locul lui în sistemul dreptului fundamental al omului se
fac trimiteri la delimitarea categoriilor de drepturi, care sunt diferenţiate
în „drepturi civile şi politice” şi „drepturi economice, sociale şi
culturale” prin Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice şi
Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice.
O propunere de clasificare a drepturilor în civile şi politice este
întâlnită numai în Convenţia internaţională pentru eliminarea tuturor
formelor de discriminare rasială, adoptată de Adunarea generală în
1965. Această convenţie enumeră în art. 5, ca drepturi politice,
îndeosebi dreptul de a participa la alegeri, a vota şi a candida pe baza
votului universal şi egal şi de a avea acces la serviciile publice. Ca
drepturi civile sunt enumerate îndeosebi libertatea de mişcare şi de
reşedinţă în limitele frontierelor statului, dreptul de a părăsi orice ţară,
inclusiv pe a sa, şi de a reveni în ţara sa, dreptul la cetăţenie şi la
alegerea soţiei, dreptul de a deţine proprietate singur sau în asociere cu
alţii, dreptul la succesiune, libertate de gândire, conştiinţă şi religie,
libertatea de opinie şi expresie, libertatea de reuniune paşnică şi de
asociere
A doua categorie de drepturi este reprezentată de drepturile
economice, sociale şi culturale. Pactul internaţional privind drepturile
economice, sociale şi culturale şi unele documente regionale cu
incidenţă în materie au determinat identificarea drepturilor care fac
parte din această categorie, grupate după unele opinii în trei subgrupe:
drepturile sociale, incluzând dreptul la un standard de viaţă adecvat, la
hrană, locuinţă, îngrijire, dreptul familiei la asistenţă; drepturi
economice, incluzând dreptul la proprietate, dreptul la muncă, la
securitate socială; drepturile culturale, incluzând dreptul de a lua parte
la viaţa culturală, de a beneficia de progresul ştiinţific şi aplicaţiile sale,
de a proteja interesele morale şi materiale, libertatea activităţii de
cercetare şi creaţie, dreptul la educaţie.
În afară de categoriile de drepturi ale omului amintite deja, în
dreptul internaţional sunt din ce în ce mai mult recunoscute aşa
12
numitele drepturi de solidaritate, ca expresie a unei concepţii de viaţă
în comunităţi mai largi şi care nu ar putea fi realizate decât prin eforturi
conjugate. Sunt menţionate în aceste categorii dreptul la dezvoltare,
dreptul la un mediu sănătos, dreptul la pace şi dreptul la patrimoniul
comun al umanităţii.
Aceste drepturi mai sunt numite şi drepturi de generaţia a treia
conform teoriei generaţiilor de drepturi ale omului avansată în anul
1979. În baza acestei teorii s-ar pute vorbi despre o primă generaţie de
drepturi ale omului, reprezentată de către drepturile civile şi politice,
despre o a doua generaţie în care s-ar plasa drepturile economice,
sociale şi culturale, iar în a treia generaţie se află drepturile de
solidaritate.
Art. 5 din Legea României privind protecţia mediului, nr.
137/1995, în afară de consacrarea dreptului la un mediu sănătos, mai
stabileşte şi un număr de cinci drepturi – garanţii care, sunt considerate
ca reprezentând mai degrabă drepturi special recunoscute şi dezvoltate
în contextul protecţiei mediului: accesul la informaţie şi la justiţie în
probleme de mediu, dreptul de a se asocia în organizaţii de apărare a
calităţii mediului, dreptul de a se adresa, direct sau prin intermediul
unor asociaţii, autorităţilor administrative sau judecătoreşti în vederea
prevenirii sau în cazul producerii unui prejudiciu direct sau indirect,
dreptul la consultare în vederea luării deciziilor privind mediul, dreptul
la repararea prejudiciului.
Secţiunea a II-a: Dreptul penal ca instrument de protejare a
dreptului fundamental al omului la un mediu sănătos şi locul lui în
sistemul mijloacelor juridice de ocrotire a mediului.
În primul rând, s-a pus problema dacă dreptul penal îşi va putea
îndeplini sarcinile în acest sector deosebit de tehnic al ocrotirii
factorilor de mediu şi în condiţiile unei subordonări stricte faţă de
normele administrative.
A doua dintre problemele care trebuie rezolvate în activitatea de
protejare a mediului este aceea de a stabili dacă legea penală va trebui
să garanteze că mediul şi elementele de mediu vor fi protejate pentru
ele însele sau doar în măsura în care ele trebuie să fie funcţionale pentru
a asigura resursele de viaţă necesare umanităţii.
O altă problemă care va trebui rezolvată este aceea dacă protecţia
mediului va fi asigurată doar prin intermediul valorilor sociale

13
tradiţional ocrotite prin legea penală sau se impune cu necesitate şi
crearea unor incriminări specifice domeniului criminalităţii de mediu.
Secţiunea a III-a: Convenţia europeană privind protecţia
mediului prin dreptul penal şi influenţa sa asupra activităţii de
ocrotire a dreptului fundamental al omului la un mediu sănătos:
Rolul important al dreptului penal în domeniul de interes a fost
subliniată şi la nivel internaţional, iar în această secţiune vom acorda o
atenţie sporită Convenţiei europene privind protecţia mediului prin
dreptul penal, adoptată la Strasbourg la 4 noiembrie 1998 în cadrul
Consiliului Europei.
În chiar preambulul Convenţiei este arătat că statele membre, ca şi
alte state participante, apreciază că rolul Consiliului Europei este acela
de a asigura unitatea de obiective în activitatea de protecţie penală a
mediului la nivel european, că dezvoltarea economică neunitară poate
crea poluare gravă pentru diferiţi factori de mediu, că viaţa şi sănătatea
umană, animală şi a mediului trebuie asigurată în cele mai bune condiţii
şi că, deşi rolul primordial este recunoscut mijloacelor de tip preventiv,
legea penală joacă un rol foarte important în activitatea de protecţie a
mediului.
Pentru ca acest rol să fie eficient se apreciază că vor trebui
incriminate violările grave şi stabilite sancţiuni corespunzătoare acestui
nivel abstract de gravitate socială.
În continuare, se stabileşte necesitatea incriminării în legislaţiile
naţionale a următoarelor categorii de fapte, în situaţia în care ele sunt
comise cu intenţie:
a) deversarea, emisia sau introducerea unei cantităţi de
substanţe sau radiaţii ionizante în aer, sol sau apă care:
- cauzează moartea sau vătămări grave unei persoane, sau
- creează un risc semnificativ de a produce moartea sau
vătămarea gravă a unei persoane;
b) deversarea, emisia sau introducerea nelegală a unei cantităţi
de substanţe sau radiaţii ionizante în aer, sol, sau apă care cauzează sau
pot cauza deteriorarea îndelungată a acestora ori moartea sau vătămarea
corporală gravă sau prejudicii importante ale unor monumente protejate
sau a altor obiecte, proprietăţi, animale sau plante protejate;
c) dispunerea, tratarea, depozitarea, transportul, exportul sau
importul de deşeuri periculoase care cauzează sau sunt de natură să
producă moartea sau vătămarea corporală gravă a unei persoane ori
14
alterări importante ale calităţii aerului, solului, apei, animalelor sau
plantelor;
d) operaţiunea ilegală a unei entităţi în care se regăseşte o
activitate periculoasă şi care cauzează sau poate cauza moartea sau
vătămarea corporală gravă a unei persoane ori alterări importante ale
calităţii aerului, solului, apei, animalelor sau plantelor;
e) producerea, tratarea, depozitarea, folosirea, transportul,
importul sau exportul de materii nucleare sau de alte substanţe
radioactive periculoase care cauzează sau poate cauza moartea sau
vătămarea corporală gravă a unei persoane ori alterări importante ale
calităţii aerului, solului, apei, animalelor sau plantelor
În continuarea convenţiei sunt clarificate chestiuni care ţin de
jurisdicţia în cazul infracţiunilor care aduc atingere calităţii mediului,
de necesitatea stabilirii unor sancţiuni penale corespunzătoare cu
gravitatea abstractă a infracţiunilor, incluzând în această categorie şi
chestiunile ce ţin de confiscarea unor bunuri care au fost folosite la
comiterea infracţiunilor sau care au rezultat din acestea.
Un loc important în conţinutul Convenţiei îl ocupă prevederile
referitoare la răspunderea penală a persoanelor juridice pentru
comiterea comportamentelor considerate infracţiuni. Din acest punct de
vedere, se stabileşte că fiecare stat va trebui să stabilească modul în care
va fi angajată răspunderea penală pentru infracţiunile comise de
organele, membrii sau alte organisme reprezentative ale acesteia.
În Secţiunea a III-a Convenţiei sunt stabilite coordonatele
internaţionale ale activităţii de reprimare a comportamentelor
antisociale comise în domeniul mediului şi al ocrotirii dreptului
fundamental al omului la un mediu sănătos. În legătură cu aceasta se
stabileşte că statele vor trebui să-şi permită reciproc, în acord cu
prevederile instrumentelor internaţionale relevante în materia asistenţei
juridice internaţionale în materie penală şi cu legislaţiile lor interne,
luarea celor mai largi măsuri de cooperare în investigarea şi în
domeniul procedurilor judiciare în general în cauzele ce au ca obiect
vreuna dintre faptele descrise în Convenţie.
Secţiunea a IV-a: Repere asupra strategiei coerente de
ocrotire penală a dreptului fundamental al omului la un mediu
sănătos: se referă la elaborarea unui sistem integrat la nivel global de
standarde şi norme de protejare a mediului prin mijloace de drept penal.
Pentru aceasta ar trebui să fie avute în vedere rezultatele obţinute de
15
Comisia Economică Europeană în formularea unor principii de
responsabilitate şi obligativitate sub forma unui cod de conduită în
domeniul consecinţelor ecologice transfrontiaeră. Problema care trebuie
rezolvată cu prioritate în domeniul ocrotirii penale a dreptului
fundamental al omului la un mediu sănătos este cea care are în vedere
crearea unui cadru legislativ coerent şi eficient. În continuare sunt
enumerate şi analizate cele cinci principii:un prim principiu este cel al
fundamentării activităţii legislative pe o cercetare temeinică a realităţii
(principiul fundamentării ştiinţifice a activităţii de elaborare a normelor
juridice).
Principiul corelării actelor normative în cadrul sistemului
legislativ este al doilea principiu de tehnică legislativă ce interesează
mai în mod deosebit în domeniul ocrotirii dreptului fundamental al
omului la un mediu sănătos prin dreptul penal. Al treilea principiu care
guvernează şi ordonează în acelaşi timp tehnica legislativă este
principiul asigurării unui echilibru între latura dinamică şi latura statică
a dreptului. Principiul economiei de mijloace este un alt principiu ce
trebuie respectat în procesul de elaborare a normelor juridice penale
este al patrulea principiu. Un al cincilea principiu ce trebuie respectat
este principiul accesibilităţii normei juridice penale, astfel încât aceasta
să fie înţeleasă de către toţi destinatarii săi, luând în calcul împrejurarea
că aceştia sunt oameni cu nivele culturale diferite şi cu posibilităţi
diferite de receptare a mesajului normativ.
Un alt aspect care trebuie cu necesitate avut în vedere este acela
de a se urmări ca legea penală să nu poată fi invocată pentru fapte de o
gravitate redusă, care vor putea fi reprimate prin mijloace care stau şi la
îndemâna legii administrative sau chiar la cea a legislaţiei ecologice
Capitolul III OCROTIREA DREPTULUI FUNDAMENTAL
AL OMULUI LA UN MEDIU SĂNĂTOS ÎN ROMÂNIA se împarte
în cinci secţiuni şi anume:
Secţiunea I: Consideraţii generale cu privire la ocrotirea penală a
dreptului fundamental al omului la un mediu sănătos în România,
Secţiunea a II-a: Caracteristica juridico-penală a infracţiunilor care
atentează la dreptul omului la un mediu sănătos conform dreptului
penal al României, Secţiunea III-a : Caracteristica juridico-penală a
infracţiunilor care antrenează dreptul omului la un mediu sănătos
conform dreptului penal al Republicii Moldova, Secţiunea IV: Forme
speciale de manifestare a criminalităţii ce încalcă dreptul fundamental
16
al omului la un mediu sănătos, Secţiunea a V-a: Perspective de
reglementare în domeniul ocrotirii dreptului fundamental al omului la
un mediu sănătos prin mijloace de drept penal.
În prima secţiune: Consideraţii generale cu privire la
ocrotirea penală a dreptului fundamental al omului la un mediu
sănătos în România: se fac referiri la unele modele de definire a
infracţiunii de mediu, la unele particularităţi ale infracţiunii de mediu şi
la existenţa unor norme juridice penale care au un rol important în
asigurarea premiselor dezvoltării durabile, a calităţii factorilor de
mediu şi, implicit, în ocrotirea dreptului fundamental al omului la un
mediu sănătos cuprinse în următoarele acte normative:
1. Codul penal al României;
2. Legea României nr. 137/1995 – Legea protecţiei mediului;
3. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.195/2005 privind
protecţia mediului;
4. Reglementări sectoriale corespunzătoare celor mai importante
elemente ale mediului.
În secţiunea a II-a: Caracteristica juridico-penală a infracţiunilor
care atentează la dreptul omului la un mediu sănătos conform dreptului
penal al României este analizată din punct de vedere juridico-penal
Legea 137/1995- Legea protecţiei mediului.(Lit.a-x) şi
O.U.G.nr.195/2005 privind protecţia mediului- art.98 infracţiunile în
special.
Secţiunea III-a: Caracteristica juridico-penală a infracţiunilor
care antrenează dreptul omului la un mediu sănătos conform
dreptului penal al Republicii Moldova: Constituţia Republicii
Moldova din 29 iulie 1994 consfinţeşte dreptul omului la un mediu
înconjurător sănătos în art. 37. Alin. 4 al acestui articol specifică:
„Persoanele fizice si juridice răspund pentru daunele pricinuite sănătăţii
si avutului unei persoane, ca urmare a unor contravenţii ecologice.”
Astfel, şi în Moldova, unul dintre mijloacele de bază ale asigurării
sănătăţii mediului este dreptul penal.
Infracţiunile ecologice prevăzute de legislaţia penală a Republicii
Moldova pot fi împărţite în două categorii:
1. Infracţiunile, răspunderea penală pentru care este prevăzută în
articolele capitolului IX al Părţii speciale a Codului Penal al RM;
2. Infracţiunile ecologice, componenţele cărora sunt incluse în
alte capitole ale Părţii Speciale a Codului Penal al RM. La ele, în
17
particular, se referă: art. 136 „Ecocidul” – cap. I „Infracţiuni contra
păcii şi securităţii omenirii, infracţiuni de război”; art. 215
„Răspândirea bolilor epidemice”, art. 221 „Distrugerea sau
deteriorarea intenţionată a monumentelor de istorie si cultură” – cap.
VIII „Infracţiuni contra sănătăţii publice si convieţuirii sociale”; art.
292 „Fabricarea, procurarea, prelucrarea, păstrarea, transportarea,
folosirea sau neutralizarea substanţelor explozive ori a materialelor
radioactive”, art. 296 „Încălcarea regulilor de protecţie contra
incendiilor”, art. 298 “Încălcarea regulilor de exploatare a
obiectivelor energetice”, art. 300 „Încălcarea regulilor la efectuare a
exploatărilor miniere sau a lucrărilor de construcţie miniere” – cap. XIII
„Infracţiuni contra securităţii publice si a ordinii publice”. Aceste
componenţe, deşi şi sunt amplasate în alte capitole, stabilesc
răspunderea penală pentru fapte care sunt îmbinate cu cauzarea daunei
mediului. Relaţiile ecologice apar în cazul dat în calitate de obiect
juridic special adăugător.
În continuarea acestei secţiuni se fac trimiteri la diferite definiţii
cu privire la infracţiunea ecologică elaborate de specialişti în domeniu,
cum ar fi: A.Borodac, V.Cusnir, S.Carp, VBerliba, R.Cojocaru,
V.Zosim etc.
O altă definiţie similară a fost elaborată şi de către specialiştii de
la Universitatea de Stat a Republicii Moldova Brânză S., Ulianovschi
X., Stati V., Ţurcanu I., Grosu V.
De asemenea se fac referiri la sistematizarea infracţiunilor ecologice
propuse de diverşi profesori amintiţi anterior.
Cea mai voluminoasă clasificare şi cea mai reuşită, în opinia
noastră, a fost propusă de către profesorul A. Borodac, care a
sistematizat infracţiunile ecologice în cinci grupe:
1. Infracţiunile ecologice cu caracter general: art. 223-226, art.
235 C. P. al RM;
2. Infracţiunile ecologice în domeniul protecţiei şi utilizării
raţionale a solului şi subsolului: art. 227, 228 C. P. al RM;
3. Infracţiuni ecologice în domeniul protecţiei apelor şi aerului:
art. 229, 230 C. P. al RM;
4. Infracţiuni ecologice în domeniul protecţiei florei: art. 231,
232 C. P. al RM;
5. Infracţiuni ecologice în domeniul protecţiei faunei: art. 233,
234 C. P. al RM
18
Secţiunea a IV-a: Forme speciale de manifestare a
criminalităţii ce încalcă dreptul fundamental al omului la un mediu
sănătos.
Terorismul ecologic: întrucât s-a constatat o reală dificultate în
procesul de definire a fenomenului de terorism s-a procedat la
identificarea caracteristicilor acestuia. Considerăm că aceste
caracteristici ar putea fi următoarele:
a) presupune violenţa şi ameninţarea cu violenţa
b) Caracterul sistematic şi persistent al folosirii violenţei este a
doua trăsătură caracteristică a actelor de terorism
c) O altă caracteristică importantă este dată de existenţa
obiectivelor politice.
d) ) O altă caracteristică a terorismului este aceea că adepţii săi
sunt necombatanţi după accepţiunea clasică a legilor războiului.
e) Analiştii terorismului contemporan mai înscriu între
caracteristicile funcţionale ale acestuia faptul că se practică cel mai
adesea în grup.
f) Tot între caracteristicile organizaţionale ale terorismului se
înscrie şi faptul că acestea, în general, sunt constituite pe criterii
subnaţionale, în vederea atingerii unor scopuri subnaţionale, motiv
pentru care loialitatea faţă de stat şi de naţiune este practic inexistentă la
nivelul acesta de organizare
g) O altã caracteristicã a terorismului o constituie, fără îndoialã,
clandestinitatea.
În legislaţia internă prevenirea şi combaterea faptelor de terorism
sunt asigurate prin intermediul O.U.G. României nr. 141/2001 pentru
sancţionarea unor acte de terorism şi a unor fapte de încălcare a ordinii
publice, aprobată şi modificată prin Legea României nr. 472/2002.
Criminalitatea organizată şi infracţiunile care aduc atingere
dreptului fundamental al omului la un mediu sănătos: fenomenul de
criminalitate organizată a primit o reglementare legală expresă relativ
de curând prin intermediul Legii României nr. 39/2003 privind
prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate. Unul dintre punctele
de intersecţie dintre infracţiunile care aduct atingere dreptului
fundamental al omului la un mediu sănătos a fost identificat în literatura
de specialitate poluarea mediului social prin intermediul drogurilor.

19
Infracţiunile de mediu care se circumscriu fenomenului de
criminalitate organizată pot îmbrăca şi o altă formă de manifestare, la
fel de gravă, aceea a criminalităţii transnaţionale.
Tot în această secţiune se fac referiri la infracţiunile care aduc
atingere dreptului la viaţă al generaţiilor viitoare.
Secţiunea a V-a: Perspective de reglementare în domeniul
ocrotirii dreptului fundamental al omului la un mediu sănătos prin
mijloace de drept penal: În această secţiune se fac trimiteri la
infracţiunile împotriva mediului înconjurător prevăzute în Noul Cod
Penal al României.
Chiar dacă nu fac referiri exprese la denumirea acestui nou drept
fundamental, autorii noului cod penal propun includerea în Titlul al
VIII-lea al părţii speciale, titlu intitulat: „Crime şi delicte de pericol
public”, un capitol, al V-lea intitulat: „Crime şi delicte contra mediului
înconjurător”. Din acelaşi titlu ar urma să facă parte şi următoarele
capitole: „Crime şi delicte contra liniştii publice”, „Crime şi delicte
contra siguranţei circulaţiei pe căile ferate”, „Crime şi delicte contra
siguranţei circulaţiei pe drumurile publice”, „Crime şi delicte contra
sănătăţii publice”, „Crime şi delicte privitoare la regimul armelor,
muniţiilor, materialelor radioactive şi a materialelor explozive”, „Crime
şi delicte privind calitatea construcţiilor şi barajelor”
Remarcăm în legătură cu denumirea capitolului faptul că este
folosită formularea pleonasmică pe care specialiştii în dreptul mediului
au abandonat-o deja, fapt ce ar trebui să determine o revizuire a acestei
alegeri.
Enumerarea care a precedat, precum şi identificarea surselor
legislative actuale care au inspirat elaborarea Noului Cod penal, au rolul
de a ilustra evoluţia în viitor a concepţiei asupra protecţiei juridico-
penale a factorilor de mediu şi, implicit, a ocrotirii juridico-penale a
dreptului fundamental al omului la un mediu sănătos.

Concluzii şi recomandări.
1. Elaborarea unui sistem integrat la nivel global de standarde şi
norme de protejare a mediului prin mijloace de drept penal în scopul
elaborării unei strategii coerente şi unitare a politicii penale de mediu în
strânsă legătură cu crearea unui sistem unic de standarde în acest
domeniu ţinându-se seama de rezultatele obţinute de Comisia
20
Economică Europeană în formularea unor principii de responsabilitate
şi obligativitate sub forma unui cod de conduită în domeniul
consecinţelor ecologice transfrontaliere şi de drepturile garanţii ale
dreptului fundamental al omului la un mediu sănătos.
2. În scopul asigurării colaborării internaţionale în domeniu,
legiuitorii ar trebui să elaboreze cel puţin o definiţie comună sau
analoagă a poluării apei, atmosferei sau solului. În acest context
propunem utilizarea următoarei noţiuni: infracţiune de mediu constituie
orice faptă comisivă sau omisivă, intenţionată sau neglijată care
produce vătămări mediului sau care doar este de natură să pună în
pericol calitatea mediului, dezvoltarea durabilă şi dreptul fundamental
al omului la un mediu sănătos . Pentru aceste fapte s-ar impune să fie
reglementate şi variante agravate care să acopere situaţiile cu un grad de
pericol social foarte ridicat, ajungând la dimensiunile unui ecocid sau la
interrelaţionări cu manifestările crimei organizate sau cu cele ale
terorismului.
3. Guvernele şi Parlamentele României şi Republicii Moldova
trebuie să declare protecţia mediului ca direcţie prioritară a politicii de
stat. Se impune să fie creată o convenţie internaţională, care să
recunoască faptelor de mediu calitatea de crime internaţionale, precum
şi extinderea şi aprofundarea relaţiilor României şi Republicii Moldova
prin aderare la Convenţii, semnarea acordurilor interstatale, participarea
în proiecte regionale şi internaţionale.
4. Considerăm necesar de a elabora în România o concepţie
unitară în materie de legislaţie ecologico-penală pentru a evita
suprapunerile diferitelor fapte de mediu, permiţând menţinerea unei
evidenţe foarte clare a incriminărilor din acest domeniu. Propunem,
deci, acceptarea conceptului de „lanţ regulator” în domeniul politicii de
mediu, verigile acestui lanţ fiind: legislaţia, stabilirea standardelor,
procedurile de autorizare şi licenţe, implementarea şi aplicarea. Astfel,
la nivel legislativ, pentru a evita suprapunerile diferitelor fapte de
mediu, de stabilit anumite axe de acţiune. Fiecare act normativ apărut la
un moment dat să se înscrie în mod obligatoriu pe una dintre aceste axe,
permiţând menţinerea unei evidenţe foarte clare a incriminărilor din
acest domeniu şi evitând repetările.
5. În acest sens, în noul cod penal al României este necesară
includerea a unor norme penale de sistematizare clară şi funcţională a
normelor incriminatorii a comportamentelor ce afectează calitatea
21
factorilor de mediu, pentru ca să se înlăture abundenţa lor şi să se
confere un plus de stabilitate domeniului legislativ investigat.
6. Se propune următoarea clasificare infracţiunilor în domeniu
prevăzute de legislaţia penală a României:
a) infracţiuni care constau în încălcarea unor dispoziţii legale cu
rol preventiv având o vocaţie generală în domeniul ocrotirii
mediului.
b) Infracţiuni care afectează sau sunt de natură să afecteze
calitatea unor factori de mediu. Din această a doua categorie
vor face parte:
b1) infracţiunile care încalcă regimul fondului cinegetic şi
protecţiei vânatului: infracţiunile prevăzute de Legea României nr.
103/1996, cele prevăzute de art. 308 C.P. Zădărnicirea combaterii
bolilor şi art. 310 C.P. Răspândirea bolilor la animale sau la plante,
precum şi cele din Legea României nr. 137/1995 care au în vedere
asemenea comportamente;
b2) infracţiunile care încalcă regimul silvic: infracţiunile
reglementate de Legea României nr. 26/1996, de O.G. României nr.
96/1998, unele dintre infracţiunile prevăzute de Legea României nr.
137/1995;
b3) infracţiuni privind fondul piscicol, pescuitul şi acvacultura:
infracţiunile prevăzute de Legea României nr. 192/2001, precum şi
unele dintre cele reglementate de Legea României nr. 137/1995 – de
exemplu folosirea de momeli periculoase şi de mijloace electrice pentru
omorârea peştilor (art. 85 alin. 2 lit. „e” teza a II –a).
b4) infracţiuni care aduc atingere calităţii apei: infracţiunile
prevăzute de Legea României nr.107/1996, cea prevăzută de art. 311
C.P. Infectarea apei, şi cele din Legea României nr. 137/1995 care au
acest specific;
b5) infracţiuni care aduc atingere calităţii atmosferei:
infracţiunile reglementate de O.U.G. României nr. 243/2000, poluarea
fonică şi alte infracţiuni reglementate de Legea României nr. 137/1995;
b6) infracţiuni care aduc atingere calităţii solului: infracţiunile
prevăzute de Legea României nr. 137/1995: de exemplu, nerespectarea
interdicţiilor în legătură cu utilizarea pe terenurile agricole de produse
de uz fitosanitar sau îngrăşăminte chimice (art. 85 alin. 2 lit. „p” art.
85).

22
7. Remarcăm în legătură cu denumirea capitolului al V-lea
intitulat: „Crime şi delicte contra mediului înconjurător” inclus în Titlul
al VIII-lea al părţii speciale a noului cod penal al României faptul că
este folosită formularea pleonasmică pe care specialiştii în dreptul
mediului au abandonat-o deja, fapt ce ar trebui să determine o revizuire
a acestei alegeri;
8. Propunem reformularea textului articolelor Codului Penal al
Republicii Moldova: 231 “Tăierea ilegală a vegetaţiei forestiere”, 233
„Vânatul ilegal”, 234 „Îndeletnicirea ilegală cu pescuitul, vânatul sau cu
alte exploatări ale apelor”, şi anume:
a. De introdus în art. 231 “Tăierea ilegală a vegetaţiei forestiere”
alin. 1 cu următorul conţinut: „Tăierea ilegală a arborilor şi arbuştilor
din fondul silvic sau din fondul ariilor naturale protejate de stat – se
pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 la 600 unităţi convenţionale
sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 120 la 180 de
ore, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 600
la 1500 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o
anumită activitate.”
b. De introdus în art. 233 „Vânatul ilegal” alin. 1 cu următorul
conţinut: „Vânatul fără autorizaţia corespunzătoare fie în perioada
interzisă, fie în locurile interzise, fie cu unelte şi metode nepermise
(braconajul), fie cu folosirea situaţiei de serviciu – se pedepseşte cu
amendă în mărime de la 100 la 300 unităţi convenţionale sau cu muncă
neremunerată în folosul comunităţii de la 120 la 180 de ore, iar
persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 600 la 1500
unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită
activitate.”
c. De introdus în art. 234 „Îndeletnicirea ilegală cu pescuitul,
vânatul sau cu alte exploatări ale apelor” alin. 1 cu următorul conţinut:
„Îndeletnicirea ilegală cu pescuitul, vânatul sau cu alte exploatări ale
apelor, cu utilizarea substanţelor explozive şi otrăvitoare sau a altor
mijloace de nimicire în masă a faunei – se pedepseşte cu amendă în
mărime de la 100 la 400 unităţi convenţionale sau cu muncă
neremunerată în folosul comunităţii de la 120 la 180 de ore, iar
persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 600 la 1500
unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită
activitate.

23
PUBLICATII LA TEMA TEZEI:

1. Neagu M. M. Un nou drept in panoplia drepturilor fundamentale ale


omului, dreptul la un mediu sănătos. // Lex Et Scientia, nr. XI, vol. I -
Bucureşti: Cartea Universitară, 2004, p. 125-129 (0,3 c. ed).
2. Neagu M. M. Cadrul juridic in domeniul ocrotirii penale a dreptului
fundamental al omului la un mediu sănătos. // Lex Et Scientia,
Bucureşti: Cartea Universitara, 2004, p. 153-156 (0,3 c. ed).
3. Neagu M. M. Despre sistematizarea incriminărilor in domeniul
protecţiei mediului si a dreptului fundamental al omului la un mediu
sănătos. // Lex Et Scientia, Bucureşti: Cartea Universitara, 2004, p.
174-177 (0,3 c. ed).
4. Neagu M. M. Perspective de reglementare in domeniul ocrotirii
dreptului fundamentale al omului la un mediu sănătos prin mijloace de
drept penal. // Lex Et Scientia, Bucureşti: Cartea Universitara, 2004, p.
188-191 (0,3 c. ed).
5. Neagu M. M. Convenţia Europeana privind protejarea mediului prin
dreptul penal. // Lex Et Scientia, Bucureşti: Cartea Universitară, 2004,
p. 199-201 (0,25 c. ed).
6. Neagu M. M., Merticaru D. Lupta împotriva traficului de persoane. //
Buletinul Universităţii Petrol-Gaze, Nr.1/2005, Ploieşti, p. 82-86 (0,3
c. ed).
7. Neagu M. M. Extrădarea. // Buletinul Universităţii Petrol–Gaze,
Nr.1/2005,Ploieşti, p. 86-92 (0,3 c. ed).
8. Neagu M. M. Crearea ilegala de embrioni şi clonarea, privite din punct
de vedere al reglementarilor din Marea Britanie si Statele Unite ale
Americii. // Revista de Drept, Braşov: Universitatea Transilvania,
2006, nr. 1, p. 194-201 (0,3 c. ed).
9. Neagu M. M. Noţiunea dreptului omului la un mediu sănătos şi locul
lui în sistemul drepturilor fundamentale ale omului. // Fourth

24
International Conferences ,,Chaleges in Higher Education and
Research in 21st Century, Sofia: Tehnical University of Sofia, 2006,
p. 133-137 (0,3 c. ed).
10. Neagu M. M. Cele cinci drepturi-garanţii, drepturi special recunoscute
in contextul protecţiei mediului. // Fourth International Conferences
,,Chaleges in Higher Education and Research in 21st Century, Sofia:
Tehnical University of Sofia, 2006, p. 137-141 (0,3 c. ed).
11. Neagu M. M Criminalitatea organizata si infracţiunile care aduc
atingere dreptului fundamental al omului la un mediu sănătos. //
Materialele Conferinţei Ştiinţifice Naţionale cu participare
internaţională „Dezvoltare si integrare comunitara”, Braşov, 2006, p.
196-200 (0,3 c. ed).
12. Neagu M. M. Perspective de reglementare în domeniul ocrotirii
dreptului fundamental al omului la un mediu sănătos prin mijloace de
drept penal în România. // Materialele Conferinţei ştiinţifico-practice
internaţionale „Prevenirea şi combaterea crimelor transnaţionale:
probleme teoretice şi practice”, Chişinău: Acad. „Ştefan cel Mare”,
2005, p. 388-391 (0,25 c. ed).

25
РЕЗЮМЕ
Мария-Магдалена Нягу. Диссертация на соискание ученой степени
доктора права по специальности 12.00.08 - Уголовное право (Уголовное
право) Тема: «Охрана права человека на здоровую окружающую среду
уголовно-правовыми средствами»

Работа посвящена проблемам разработки и совершенствования


уголовно-правового законодательства и практики Румынии и
Республики Молдова в сфере охраны права человека на здоровую
окружающую среду уголовно-правовыми средствами.
В диссертации собраны и прокомментированы основные
материалы, касающиеся комплекса научно-практических проблем,
существующих в данной области. Особое внимание уделено вопросам
совершенствования уголовно-правовой политики Румынии и Республики
Молдова в сфере вменения общественно-опасных деяний, которые
посягают на общественные отношения касающиеся охраны окружающей
среды, рационального использования природных богатств. Главной
целью данного исследования является разработка единой системы
стандартов и норм по охране окружающей среды в целях выработки
единой и эффективной стратегии уголовной политики в области
экологии в тесной связи с созданием единой системы стандартов в
данной сфере.
В работе проанализированы такие основные проблемы как:
понятие окружающей среды, экологии, охраны среды, права человека на
здоровую окружающую среду, понятие экологического преступления,
экологического терроризма. Автор подчеркивает проблему
систематизации экологических преступлений, чтобы в конечном итоге,
выработав единые критерии их классификации, включить их в уголовное
законодательство Румынии и Республики Молдова. Научные разработки
данной диссертации могут быть применены в законотворческом
процессе, а также могут быть использованы в качестве пособия в
учебном процессе юридических факультетов Румынии и Республики
Молдова по вопросам уголовного права.

Ключевые слова: окружающая среда, экология, экологическое


преступление, систематизация экологических преступлений,
классификация экологических преступлений, экологический терроризм,
охрана окружающей среды, права человека, незаконная охота, экоцид,
экологическая безопасность, загрязнение почвы, загрязнение атмосферы,
загрязнение вод, охрана флоры, охрана фауны, уголовная политика.

26
SUMMARY
Maria Magdalena Neagu. Dissertation in order to obtain the
Scientific Degree of Doctor in Law Specialty 12.00.08 - Criminal Law
(Criminal Law). Theme: “Protection of the fundamental human right to a
healthy environment by criminal law means“

This doctoral thesis is dedicated to the issues of elaborating and


perfecting the legislation and juridical - criminal practice of Romania and the
Republic of Moldova in the field of the protection the fundamental human
right to a healthy environment by criminal law means.
In the content of the thesis, basic materials regarding the complex of
scientific – practical problems in this field are concentrated and discussed. A
special attention is paid to the perfecting of the juridical – criminal policy of
the Republic of Moldova and Romania in the field of social dangerous actions
incrimination, which threaten the social relations on environmental protection,
rational use of the natural resources. The main purpose of this research is to
elaborate an integrate system, at a global level of standards and norms on
environment preservation by criminal law means, aiming to develop a
coherent and unitary strategy of an environment criminal policy related to the
creation of a unique system of standards in this field.
The paper is a detailed analysis of such problems as: the concept of
the environment, ecology, environmental protection, human right to a healthy
environment and his place in the fundamental human rights system, the notion
of the environmental offence, ecological terrorism. The author emphasizes the
problems of the ecological offences systematization that in the end, having
drafted a unique classification criteria, to comprise them in the criminal
legislation of Romania and Republic of Moldova.
The results of the investigation can be applied in the legislative
process, and also can contribute to an efficient study on the criminal law
issues in the Law faculties of Romania and Republic of Moldova.

Key words: environment, ecology, ecological crime, ordering of


ecological crimes, classification of ecological crimes, ecological terrorism,
preservation of the environment, human rights, illegal hunt, ecological safety,
pollution of ground, pollution of an atmosphere, pollution of waters,
protection of flora, protection of fauna, a criminal politics.

27