Crearea Uniunii Europene

Uniunea European (abreviat UE, vezi i nume alternative) este o uniune

economic i politic, dezvoltat nEuropa, ce este compus din 28 state.
Originile Uniunii Europene se trag de la Comunitatea European a Crbunelui i
Oelului (CECO) i din Comunitatea Economic European (CEE), format din
ase state n 1958. n anii urmtori Uniunea European s-a lrgit prin aderarea
unor noi state membre i i-a crescut puterea prin adugarea de domenii
economice, sociale i politice n abilitile sale. Tratatul de la Maastricht a nfiinat
Uniunea European sub prezenta denumire n 1993. Ultima amendare a bazelor
constituionale ale UE a fost Tratatul de la Lisabona, care a intrat n vigoare la 1
decembrie 2009.
Uniunea funcioneaz printr-un sistem de instituii supranaionale independente
i interguvernamentale care iau decizii prin negociere ntre statele membre. [1][2][3]
[4]

Cele mai importante instituii ale UE sunt Comisia European,Consiliul

European, Consiliul Uniunii Europene, Curtea European de Justiie i Banca

Central European.Parlamentul European este ales la fiecare 5 ani de cetenii
europeni.
Uniunea European a dezvoltat o pia unic n cadrul unui sistem standardizat
i unificat de legi care se aplic tuturor statelor membre. n cadrul Spaiului
Schengen (care include state membre UE i state non-UE) controalele vamale
au fost desfiinate.[5] Politicile UE sprijin i garanteaz libera micare a
persoanelor, bunurilor, serviciilor i a capitalului [6], au fost emise legi n domeniul
justiiei i afacerilor interne i se pstreaz politici comune n domeniul
comerului, agriculturii[7], n domeniul pescuitului i dezvoltarea regional. A fost
nfiinat de asemenea i o uniune monetar, Zona Euro care este compus n
prezent din 17 state. Prin Politica Comun pentru afaceri externe i securitate,
1

UE i-a dezvoltat un rol limitat n relaiile internaionale i de securitate. Au fost

nfiinate i Misiuni Diplomatice Permanente n mai multe state din lume, iar UE
este reprezentat n cadrul Organizaiei Naiunilor Unite, Organizaia Mondial a
Comerului, G8 i G-20.
Cu o populaie combinat de peste 500 de milioane de locuitori [8][9], care
reprezint 7.3% din populaia lumii, Uniunea European genereaz un PIB de
17,6 trilioane de dolari americani n 2011 (mai mare dect orice alt ar din
lume), care reprezint 20% din PIB-ul estimat n termeni de paritatea puterii de
cumprare la nivel mondial.
Este considerat a fi o construcie sui generis, fiind considerat de unii[cine?] ca
fiind de facto o confederaie [10][11]. ncepnd cu 1 decembrie 2009, Uniunea
European are personalitate juridic internaional i poate ncheia tratate.
n 2012 i-a fost decernat Premiul Nobel pentru Pace, pentru c peste ase
decenii a contribuit la progresul pcii i reconcilierii, democraiei i drepturilor
omului n Europa

Uniunea European1

Drapel
Deviz: In
varietate
(Romn: Unitate n diversitate)
Imn: Od bucuriei (orchestral)

concordia

MENIU
0:00

Centre Politice

Parlament

Bruxelles (executiv i legislativ)

Strasbourg (legislativ)
Luxemburg (curtea
suprem)Frankfurt (banca
central)
Strasbourg (sediu
oficial),Bruxelles, Luxemburg
24 de limbi oficiale

Limbi oficiale2
Preedini
- Consiliu
Donald
- Consiliul
UELetonia
- Comisia
Jean-Claude
- Parlament
Martin Schulz
Creare
Ca CEE

Tusk
Juncker
3

Istorie
Dup al Doilea Rzboi Mondial, micarea integrrii europene a fost vzut de
muli ca o scpare din formele extreme de naionalism care au devastat
continentul de dou ori n acelai secol. [13]. Una din aceste ncercri de a-i uni pe
europeni a fost Comunitatea European a Crbunelui i Oelului care a fost
declarat drept primul pas ctre o Europ federal, pornind cu dorina de a
elimina orice posibilitate de rzboaie viitoare ntre statele membre prin
intermediul schimburilor intre industriile grele naionale[14]. Membrii fondatori ai
Comunitii au fost Belgia,Frana, Italia, Luxemburg, rile de Jos i Germania
de Vest. Primii susintori ai Comunitii au fost Jean Monnet, Robert
Schuman, Paul-Henri Spaak, Alcide De Gasperi i Konrad Adenauer.[15]. n 1957,
ase state au semnat Tratatul de la Roma, care extinde cooperarea anterioar
din cadrul Comunitii Europene a Crbunelui i Oelului i creeaz Comunitatea
Economic European, nfiinnd o uniune vamal i Comunitatea European a
Energiei Atomice pentru cooperarea n dezvoltarea energiei nucleare. Tratatul a
intrat n vigoare n 1958.[15]
Comunitatea Economic European i Euratom au fost create separat de
Comunitatea European a Crbunelui i Oelului, dei mpreau acelea i
instane i Adunarea Comun. Conducerea acestor Comuniti erau denumite
Comisii, opusul naltei Autoriti. Comunitatea Economic European era
condus de Walter Hallstein iar Euratom integra sectoare de energie nuclear,
pe cnd CEE avea s dezvolte uniunea vamal dintre membri. [16][17][18] n anii
1960, au aprut tensiuni cu Frana care dorea limitarea puterii supranaionale.
Totui, n 1965 s-a ajuns la un acord, iar n 1967 a fost ncheiat Tratatul Merger
n Bruxelles. A intrat n vigoare la 1 iulie 1967 i a creat un singur set de institu ii
pentru cele trei comuniti, care erau denumite mpreun drept Comunit ile
Europene, dei era cunoscut doar Comunitatea European. [19][20] Jean Rey a
prezidat pentru prima Comisie unit.[21]
4

Cderea Cortinei de fier in 1989 a permis extinderea ctre est a Uniunii. (Zidul
Berlinului)
n

1973,

Comunitile

s-au

lrgit

prin

includerea Danemarcei(inclusiv Groenlanda, care a prsit comunitile n

1985),Irlanda i a Marii Britanii[22]. Norvegia a negociat aderarea n acelai timp
dar votanii norvegieni au respins planul de aderare ntr-un referendum, aa c
Norvegia a rmas n afara uniunii. n 1979 au avut loc primele alegeri
democratice

European.[23] Grecia a

pentru Parlamentul

aderat

1981, Portugalia i Spania n 1986[24]. n 1985, Acordul de la Schengena dus la

spaiul fr controale vamale ntre cele mai multe state membre i cteva state
non-membre[25]. n 1986, steagul european a nceput s fie folosit de
Comuniti[26] iar Actul

Unic

European a

fost

semnat.

1990,

dup

cderea Cortinei de Fier, fosta Germanie de Est a devenit parte a comunitii ca

parte a noii Germanii unite[27]. O dat cu extinderea ctre fostele state comuniste
din Estul Europei, au fost convenite criteriile de la Copenhaga pentru statele
candidate.

Introducerea monedei euro n anul 2002 nlocuiete mai multe valute naionale.
Uniunea European a fost nfiinat formal cnd Tratatul de la Maastricht a intrat
n vigoare, pe 1 noiembrie 1993,[28] iar n 1995 Austria, Finlanda i Suedia au
aderat la nou nfiinata UE. n 2002, bancnotele i monedele euro au nlocuit
monedele naionale din 12 state membre. De atunci, Zona Euro a crescut la 17
state.

2004,

UE

avut

cea

mai

mare

extindere

din

istorie,

cnd Cipru, Cehia, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Slovaciai
Slovenia au aderat la Uniune.[29]
La 1 ianuarie 2007, Romnia i Bulgaria au devenit cele mai noi state membre.
n acelai an Slovenia a adoptat euro, urmat n 2008 de Cipru i Malta, de
Slovacia n 2009 i de Estonia n 2011. n iunie 2009 au avut loc alegerile pentru
parlamentul european care au dus la continuarea mandatului de preedinte al
comisiei de Barosso, iar n 2009 Islanda i-a depus formal candidatura pentru
aderarea la UE. n 1 decembrie 2009, Tratatul de la Lisabona a intrat n vigoare
i a reformat multe aspecte ale UE. n particular a schimbat structura legal a
Uniunii Europene, transformnd sistemul celor 3 comuniti ntr-o singur entitate
cu personalitate juridic internaional i a creat funcia permanent de
Preedinte al Consiliului European, primul care ocup aceast funcie
fiind Herman Van Rompuy i un nalt Reprezentant pentru afaceri externe i
securitate, Catherine Ashton.
6

Tratate[modificare | modificare surs]

Sem 194 1951 195 1957 1965 1975 198 1986
nat 8
1952 4
1958 1967 N/A 5
1987
A
194 Trat 195 Trata Trata Conc 198 Actul
intra 8
atul 5
tele d tul de luziil 5
unic
t n Trat de la Trat e la fuziu e
Acor europea
vigo atul Pari atul Rom ne Cons dul n
are de s
de a
iliului de
Doc la
la
Euro la
ume Bru
Bru
pean Sch
nt xell
xell
eng
es
es
en
mod
ifica
t

1992 1997 2001 2007

1993 1999 2003 2009
Tratatu Tratat Trata Tratatul
l de la ul de tul d de
la
Maastr la
e la Lisabo
icht
Amst Nisa na
erda
m

Cei trei piloni ai

Uniunii Europene|:
Comunitile Europene:
Comunitatea European
a
Energiei
Atomice|
Comunitatea European
a
Energiei
Atomice (EURATOM)
Comunitatea European Tratatul
a
Crbunelui
i expirat
Oelului (CECO)
2002

a
n

Comunitatea Economic
European (CEE)
Regulile
Schenge
n
TREVI

Comunitat
ea
European
(EC)

Justii
e
i
afacer Cooperare
a
7

Uniune
a
Europe
an(UE
)

Coopera
rea
Politic
Europea
n (EPC
)
Unconsol
idated
Uniunea Vest-European (UVE)
bodies

poliieneas
c
i
judiciar n
materie
i
penal(CP
intern
JMP)
e(JHA
)
Politica extern i
de
securitate
comun a Uniunii
Europene (PESC)

Tratatul
a
expirat n 2011
vdm

Geografia

Vrful Mont Blanc este cel mai nalt din UE

Statele membre ale UE acoper un teritoriu de 4.423.147 kilometri ptra i.
Uniunea este mai mare dect orice stat cu excepia a ase ri, iar cel mai nalt
vrf este Mont Blanc din Alpii Graici care msoar 4.810,45 metri deasupra
nivelului mrii.[33] Cel mai jos punct din UE este Zuidplaspolder n Olanda, la 7
metri sub nivelul mrii. Peisajul, clima i economia UE sunt influenate de coast,
care msoar 65.993 km lungime. UE are a doua cea mai lung coast din lume,
dup Canada. Combinate, statele membre au frontiere terestre cu 19 state nemembre pe un total de 12.441 km, adic a cincea cea mai lung frontier din
lume.[34][35]
8

Incluznd teritoriile de peste mri ale statelor membre, UE are cele mai multe
tipuri de clim, de la clima arctic (nord-estul Europei) la clima tropical (Guyana
Francez), mediile meteorologice pentru UE fiind lipsite de sens. Majoritatea
locuitorilor triesc n zone cu climat mediteranean (sudul Europei), temperat
maritim (nord-vestul Europei) sau temperat-continental (Europa Central i de
Est).[36]
Populaia UE este puternic urbanizat, aproape 75% din locuitori locuind n zone
urbane (acest procent este n cretere i se estimeaz c va ajunge la 90% n 7
state pn n 2020). Oraele sunt rspndite n ntreaga Uniune, cu un grup
mare de orae n jurul Benelux. n unele cazuri, aceast cretere urban a fost
datorit afluxului de fonduri UE ntr-o regiune.[37]

State membre

State membre
Candidai: Islanda, Macedonia, Muntenegru, Serbia iTurcia[38]

Recunoscui de UE ca posibili candidai dar care nu au depus nc o cerere

pentru aderare: Bosnia i Heregovina iKosovo (statut disputat).[39]

Uniunea European este format din 28 de state suverane:

Belgia (BE)

Italia (IT)

Romnia (RO)

Bulgaria (BG)

Letonia (LV)

Suedia (SE)

Danemarca (DK)

Lituania (LT)

Slovacia (SK)

Germania (DE)

Luxemburg (LU)

Slovenia (SI)

Estonia (EE)

Malta (MT)

Spania (ES)

Finlanda (FI)

Olanda (NL)

Cehia (CZ)

Frana (FR)

Austria (AT)

Ungaria (HU)

Grecia (GR)

Polonia (PL)

Regatul Unit (GB)

Irlanda (IE)

Portugalia (PT)

Cipru (CY)

Croaia (CR)

10

Economia

Cele 10 cele mai mari economii ale lumii si UE ca entitate dup PIB (2011)[57]
Uniunea European a stabilit o pia unic pe teritoriul tuturor statelor membre. O
uniune monetar, zona euro este format din 17 state membre care folosesc
moneda unic euro. n 2010, UE a generat un procent estimat de 26% (16.242
miliarde de dolari) din produsul intern brut la nivel mondial, astfel UE are cea mai
mare economie a lumii. Este cel mai mare exportator, cel mai mare importator de
bunuri i servicii i cel mai mare partener comercial pentru multe ri
precum China, India i Statele Unite ale Americii.
Din 500 cele mai mari corporaii dup venituri (Fortune Global 500 din 2010), 161
au sediul n Uniunea European. n noiembrie 2011, omajul n UE era de
9,8%[58], investiiile erau de 20,3% din PIB

[59]

n noiembrie 2011, inflaia de 3,4%

iar deficitul public era de 6.6% n octombrie 2011[60].

Exist o variaie semnificativ ntre veniturile per capita ntre statele membre,
acestea sunt ntre 11.000 de euro i pn la 70.000 de euro. Regiunile cu venit
inferior mediei europene sunt n special n estul Europei, n noile state care au
aderat dup 2004. Cteva fonduri acord ajutor de urgen, suport pentru statele
candidate pentru a le aduce la standardele UE (PHARE, ISPA i SAPARD)
precum i ajutor pentru Comunitatea Statelor Independente (fostele state parte
a URSS).
11

Educaie i tiin
Energiile regenerabile sunt unul dintre obiectivele transnaionale al celui de-al 7lea Program Cadru.

Procesul Bologna impune standarde comparate i compatibile n UE

Educaia i tiina sunt domenii unde rolul UE este limitat la ajutarea guvernelor
naionale. n educaie, politica a fost n mare, dezvoltat n anii 1980 prin
programe de mobilitate i schimburi de studeni. Cel mai vizibil dintre acestea a
fost Programul Erasmus, un program universitar de schimb de studeni care a
nceput n 1987. n primii 20 de ani a dus la oportunit i de schimburi de tineri
pentru 1.5 milioane de studeni i elevi i a devenit un simbol a vie ii studen e ti.
[93]

Exist programe similare i pentru profesori i elevi de gimnaziu i liceu, precum

i pentru educaia destinat adulilor prin Programul de nv are de-a lungul vie ii
2007-2013. Aceste programe au fost fcute pentru a ncuraja acumularea de
12

cunotine despre alte ri i pentru a extinde modele de bun practic n

educaie i domenii de pregtire n ntreaga Uniune Europeana. [94] Prinprocesul
Bologna, UE ncearc s impun standarde comparate i compatibile n ntreaga
Europ.
Dezvoltarea tiinific este sprijinit prin Programul Cadru al Uniunii Europene
care a nceput n 1984. Consiliul European independent pentru Cercetare aloc
fonduri UE ctre naiunile europene sau pentru proiecte naionale de cercetare.
[95]

Al apte-lea program cadru (FP7) funcioneaz n mai multe domenii, de

exemplu n energie unde sprijin un mix ntre energiile regenerabile pentru

protejarea mediului i pentru reducerea dependenei de conbustibili.[96]

Cultura

Marsilia (Frana) este capitala european a culturii n 2013

Cooperarea cultural ntre statele membre a fost o preocupare a UE ncepnd cu
includerea acesteia ca o competen comunitar n Tratatul de la Maastricht.
[119]

Aciunile luate n zona cultural de ctre UE include programul Cultura

2000,[119] Evenimentul Luna Cultural European[120], Programul Media Plus,

[121]

orchestre precum Orchestra de Tineret a Uniunii Europene [122] i programul

Capital European a Culturii - unde mai multe orae din UE sunt selectate
anual pentru a ajuta dezvoltarea cultural a oraului.[123]
Capital European a Culturii este un titlu conferit de Parlamentul European unui
ora sau mai multora pentru un an. Programul se deruleaz din 1985 iar
ncepnd din 2007 programul a cuplat cte un ora din rile Europei occidentale

13

cu altul din rile central i est-europene. n anul 2013 Capitalele Europene ale
Culturii sunt oraul Caovia, Slovacia i oraulMarsilia, Frana.

Europa si spatiile de cultura extraeuropene

India.
Dup nfrngerea rscoalei ipailor (1857-1859), Indiaa fost declarat posesiune
a Coroanei Britanice, fiind guvernat n numele regineiVictoria de un vicerege.
Au fost luate msuri pentru modernizarea administraiei i a cilor de
comunicaie. S-au construit drumuri i ci ferate (50.000 km), legislaiaindian a
fost adaptat exigentelor metropolei, iar pentru dezvoltarea nvmantului s-au
construit scoli, colegii i cinci universiti. Agricultura a cunoscut ample lucrari de
irigaie, precum i introducerea i dezvoltarea unor culturi noi (gru, bumbac,
iut, orez),India devenind exportatorul principal al acestor produse. S-au fcut
progrese n domeniul metalurgiei, al extraciei crbunelui, al produciei de iut,
bumbac i hrtie. Dei parial, modernizarea economic a Indiei a contribuit la
apariia unei burghezii naionale i a partidului Congresului National (1885), care
a nceput lupta pentru eliberarea Indiei, amplificat dup 1900, cnd la
conducerea micrii politice pentru libertate au trecut oameni de cultur ca poetul
Rabindranath Tagore i Mahatma Gandhi.
China
Avnd o civilizaie multimilenar,Chinaa fost mult vreme nchis europenilor,
considerai barbari. Schimburi comerciale cu acetia se fceau doar prin
porturileMacao(ce aparinea Portugaliei) iCanton. Presiunea crescnd a
europenilor va degenera n cele dou rzboaie ale opiului (1840-1842; 18561860). n urma acestora, Anglia a obtinut Hong Kong (1842), care va deveni
principala sa baz militar i comercial din Extremul Orient, precum i
deschiderea a 5 porturi pentru comerul european. SUA, Frana i Rusia,
obtineau concesiuni asemntoare. n 1861, pe fondul revoltei taipingilor,
europenii, care susin dinastia chinez s i conserve puterea, obin noi
concesii: o politic vamal conform intereselor lor, anumite scutiri de taxe i
impozite, drepturi de concesionare. Rezultatul era transformarea Chinei ntr-o
semicolonie mprit n sfere de influent. n anul 1900 are loc rscoala

14

boxerilor ndreptata contra strinilor, iar statele europene o nfrng i i

impartaran zone de influen.
n faa amenintrilor externe, guvernul imperial chinez a recurs la reforme
economice i militare. Numeroi tineri au fost trimii la studii n Europa i s-au
construit primele ntreprinderi industriale moderne. O serie de ntreprinztori
chinezi, tot mai ostili subordonrii economice a rii, au trecut la rscumprarea
unor mine i ci ferate concesionate europenilor. Dezvolarea capitalismului
chinez a contribuit la apariia burgheziei naionale, care sub conducerea
medicului Sun Yat Sen va declana o revoluie burghez (1911-1913), soldat cu
desfiinarea strvechiului imperiu chinez i proclamarea republicii, nsoit de
perspectiva modernizrii rii.
Trasatura comuna a partidelor politice in afara Europei, este extrema diversitate.
Traditiile istorice si culturale si-au pus amprenta decisiv in regiuni geografice
diferite, unde partidele se exprima in formule dintre cele mai originale.
Comun ramane cadrul democratic, adica votul universal, separarea puterilor in
stat, multipartidismul. Dincolo de aceste principii bazale, formule dintre cele mai
insolite apar in Africa de Sud (partide etnice), Israel (partide ultrareligioase),
Canada (partide separatiste), Japonia (partide care vizeaza maximalizarea
capacitatii admnistrative, precum Noul Partid Propriu Guvernarii sau Noul Partid
al Frontierei), etc., fiind extrem de numeroase inovatiile ideologice.
AFRICA DE SUD
Tara dezvoltata din punct de vedere economic, Africa de Sud poarta
pecetea deceniilor de apartheid in domeniile social, politic si cultural. Clivajele
etnice caracterizeaza esichierul politic.
In coalitia guvernamentala, principalul partid este Congresul National
African, care domina viata politica incepand din anul 1994. A guvernant in
permanenta de la acea data, sprijinindu-se pe o confortabila majoritate
parlamentara (66% din 1999). Controleaza in acelasi timp guvernul central, ca si
adunarile parlamentare ale sapte provincii din totalul de noua. A fost condus de
Nelson Mandela, iar in prezent are in frunte pe presedintele T. Mbeki.
CNA a fost infiintat in 1912, si este cea mai veche organizatie nationalista
de pe continentul african. La jumatatea secolului, sub ifluenta ideilor lui Mahtma
15

Ghandi, a optat pentru o opozitie non-violenta, si a organizat campanii de

nesupunere civila, pentru a impune respectarea drepturilor negrilor. In urma
masacrului de la Sharpeville (1960), CNA a decis sa declanseze lupta armata,
fiind interzis de autoritati. Armata de guerilla organizata de CNA, care se antrena
in Angola sau URSS, a ajuns sa numere 10.000 de membri.
Partidul a fost legalizat in 1990, cand liderul sau informal Nelson Mandela,
a fost eliberat dupa 28 de ani de inchisoare. In 1991 acesta a fost ales in mod
formal presedinte al partidului, pozitie de pe care a fost ales presedinte al
Republicii, in 1994.
Partidul Comunist Sud-African, creat in 1921, a fost interzis in 1950 si a
revenit in legalitate in 1990. A fost aliat al CNA in perioada clandestinitatii.
Partidul Libertatii Inkatha, este un partid conservator reprezentand etnia
zulu. A constituit un partid-stat al bantustanului Kwazoulu, si a fost intens criticat
de catre celelalte partide ale negrilor pentru colaborationismul cu regimul de
apartheid. Condus de Mangosutu Bouthelezi, face parte din coalitia
guvernamentala incepand din 1994, dar cu o contributie minora, de 8,6% voturi respectiv 34 locuri in Gauteng - parlamentul national. Chiar si in propriul fief,
partidul este talonat indeaproape de ANC (40,4% fata de 39,7% in 1999).
Noul Partid National, formatiune a albilor care au acceptat schimbarile
ultimului deceniu, este puternic afectat de demisia lui Frederik de Klerk, din 1996.
In 1999 n-a mai reusit sa obtina decat 6,9% din sufragiile electoratului. Astazi
incearca sa se orienteze catre electoratul de culoare, dar reusita se vede mai
ales in atragerea electoratului metis. Din 2002, sub conducerea lui Marthinus van
Schalwyk, a intrat in alianta cu ANC, punand in deruta fostii aliati din Alianta
Democratica, a coalitiei de opozitie.
Principala formatiune de opozitie este Partidul Democratic, sustinut de un
electorat alb, conservator si agitat. Daca inainte de reformele din 1994
reprezenta grupul albilor liberali, nemultumiti de regimul de apartheid, ulterior a
devenit depozitarul nemultumirilor fostilor privilegiati. In 1999 a obtinut maximum
de audienta din istoria sa, cu 17,7% castigand prima pozitie in randul partidelor
de opozitie.
Intr-o opozitie moderata fata de actualul guvern se afla Miscarea
Democratica Unita (3,4% in 1999), care proclama o vocatie multirasiala; Partidul
16

Democrat Crestin African (creat in 1997 si condus de un pastor de culoare, a

reusit doar 1,5% in 1999) si Partidul Unit Crestin Democrat (condus de un fost
presedinte de bantustan, cu numai 3 locuri in camera - 0,8%).
Procente scazute au castigat partidele extremiste ale albilor afrikaaner: Frontul Libertatii, condus de generalul Constand Viljoen, militand
pentru un stat alb strict delimitat de teritoriile locuite de negri; Alianta Federala,
condusa de un fost presedinte al Federatiei de Rugby, care detine doua locuri in
camera. La un nivel comparativ se situeaza extremismul politic de culoare,
cu Congresul Pan-African, care refuza orice discutie cu partidele albilor, si nu are
decat 3 locuri in parlament, si AZAPO (Organizatia Poporului din Azania), situat
la stanga ANC, cu numai un loc in parlament.
BRAZILIA
Brazilia este o republica federativa care integreaza 27 de state. Presedintele tarii
este si seful guvernului.
Actualul guvern reprezinta o coalitie, care se defineste ca "o configuratie de
929i89j centru-stanga", cu o clara hegemonie de stanga, bazata pe o puternica
prezenta a Partidului Oamenilor Muncii si a aliatilor sai traditionali[1]: Partidul
Comunist al Braziliei, Partidul Verzilor, Partidul Comunist Brazilian, Partidul
Socialist Brazilian, Partidul Democratic Muncitoresc si Partidul Popular Socialist - si
a partidelor de centru - Partidul Muncitoresc Brazilian, Partidul Liberal, impreuna cu
sectoare ale Partidului Miscarii Democratice Braziliene. Guvernul integreaza si 6
reprezentanti fara de partid, intre care 2 oameni de afaceri din industrie si
agricultura.
Partidul Oamenilor Muncii (Partido dos Trabalhadores - PT) a avut initial o
orientare de stanga, insa prin politica promovata de cand se afla la guvernare (101-2003) este in curs de a se defini ca un mare partid social-democrat, asemanator
formatiunilor politice europene, desi inca n-a oficializat respectiva optiune.
PT-ul a fost fondat in 1980 de actualul presedinte al Braziliei, Luiz Inacio
Lula, impreuna cu un grup de sindicalisti, intelectuali, lideri proveniti din
miscarea studenteasca, trotkisti si catolici ai Comunitatii ecleziastice. Structura
de baza s-a constituit cu sindicalistii metalurgisti din statul Sao Paulo, insa in
prezent reprezinta un evantai mult largit al paturilor sociale braziliene. In prezent

17

controleaza practic intreaga miscare sindicala prin Centrala Unica a Muncitorilor

(CUT) si Confederatia Generala a Muncitorilor.
Este cea mai bine organizata formatiune politica, avand afiliate 401.103
persoane (februarie 2003) in celule bine structurate in toate statele braziliene,
care platesc regulat cotizatia de membru, demnitarii contribuind lunar la fondurile
PT-ului cu 10% din salariul personal.
Reprezentantul PT, Luiz Inacio Lula da Silva, a castigat detasat alegerile
prezidentiale din octombrie 2002, dupa ce anterior candidase de 3 ori la aceasta
functie (1989, 1994 si 1998).
In prezent, PT-ul inregistreaza 12 tendinte si orientari, intre care nucleul cel
mai influent - ART (Articulatie, Unitate in Lupta), din jurul presedintelui tarii, Inacio
Lula, al ministrului sef al Casei Civile, Jose Dirceu, si al presedintelui partidului,
Jose Genoino), este majoritar, conduce partidul si promoveaza politica de centrustanga, spre reforme si austeritate in folosirea fondurilor publice. Exista si alte
tendinte, mai radicale, care critica politica partidului de guvernamant - Democratia
Socialista, Forta Socialista si Articulatia de Stanga[2] etc.
In urma alegerilor parlamentare din 2002, PT a obtinut 91 mandate de
deputat si 14 locuri de senatori. Are, de asemenea, 4 posturi de guvernator.
PT are statut de observator la Internationala Socialista.
Partidul Frontul Liberal - PFL - s-a format in 1984, prin desprinderea aripii de
dreapta a Partidului Democrat Social. De la crearea sa, PFL a adoptat o pozitie
flexibila care i-a permis sa se afle permanent in structurile de conducere ale tarii,
indiferent de orientarea politica a partidului majoritar, promovand astfel interesele
marilor oameni de afaceri, pe care ii reprezinta. In prezent face cea mai mare
opozitie fata de guvern.
Cea mai importanta personalitate politica a acestui partid este Antonio
Carlos Magalhaes, fost presedinte al Senatului si ex-guvernator al statului Bahia.
Se remarca si Roseana Sarney, fiica presedintelui Senatului. Presedinte este
Jorge Bornhausen.
La ultimele alegeri (2002), nu a avut candidat la functia de presedinte al
tarii. A facut parte din fostul arc guvernamental.
18

Detine 65 mandate in Camera Deputatilor si 17 in Senat, precum si 4

functii de guvernator.
Partidul Miscarea Democratica Braziliana -PMDB - are o orientare de
centru-stanga si se adreseaza mai ales clasei mijlocii, care, datorita polarizarii
excesive a societatii braziliene, are o pondere in scadere, diminuandu-se implicit si
baza de sustinere a partidului. Desi divizat, PMDB ramane unul dintre cele mai
puternice partide politice braziliene, cu o buna experienta electorala si foarte bine
structurat la nivel local.
A traversat o perioada de criza, amplificata si de imposibilitatea alegerii unui
candidat propriu la Presedintia Republicii.
Nu a avut candidat propriu la alegerile prezidentiale din octombrie 2002.
A facut parte din fostul arc guvernamental.
Partidul detine 77 mandate in Camera Deputatilor si 23 in Senat, precum si
5 functii de guvernator ai statelor federale. Recent, la acest partid s-au afiliat
Anthony Garotinho, fost guvernator al statului Rio de Janeiro si candidat la
presedintie, si actuala guvernatoare a aceluiasi stat, Rosinha Garotinho, ambii
reprezentand Partidul Socialist Brazilian. Acestia au adus recent in PMDB 12
deputati.
Presedinte al PMDB este Michel Temer.
Partidul Social-Democratiei Braziliene - PSDB, acum in opozitie, are o
orientare de centru-stanga si a sprijinit in mod activ politica guvernului anterior
al presedintelui Fernando Henrique Cardoso, fiind principalul partid de
guvernamant. Presedinte este Jose Anibal Detinand importante functii, mai ales in
aria economica a guvernului, PSDB a reusit sa intocmeasca un program complex
de recuperare a economiei braziliene, a carui reusita, la inceput, i-a creat serioase
avantaje electorale, fostul ministru de finante si personalitate marcanta a PSDB,
Fernando Henrique Cardoso, fiind ales in 1994 si reales in 1998 ca presedinte al
tarii.
In prezent are 52 de deputati si 11 senatori in Congresul National brazilian,
detinand si 7 posturi de guvernator.
Este observator la Internationala Socialista.
19

Partidul Popular Brazilian - PPB - s-a creat in 1996, prin fuziunea Partidului
Progresist Reformator (PPR) cu Partidul Progresist (PP). Presedinte este Paulo
Maluf.
Platforma politica a PPB imbraca forme de centru si neoliberale, partidul
adoptand, de regula, pozitii proguvernamentale de conjunctura pana in 2002,
incercand sa profite mai mult de pozitia dobandita in Congres in urma fuziunii
amintite.
PPB beneficiaza de o buna acceptare in mediile marilor oameni de
afaceri din statul Sao Paulo si din alte centre economice din sudul Braziliei, insa
prestigiul i-a fost afectat de implicarea fostului primar al orasului Sao Paulo,
Celso Pitta, intr-un proces, la nivel national, legat de manipularea frauduloasa a
unor titluri de valoare, la care s-a adaugat recent prezenta intr-un scandal
financiar al actualului presedinte al partidului. Are 48 deputati.
Partidul Democrat Muncitoresc - PDT - are o orientare de centru-stanga si
este prezidat de Leonel Brizola, fost guvernator al statului Rio de Janeiro. PDT s-a
situat in opozitie fata de guvernul F.H. Cardoso. Desi partidul sau se integreaza in
actualul guvern, Leonel Brizola critica dur politica presedintelui Inacio Lula.
Este membru al Internationalei Socialiste din 1989.
In prezent, partidul are 12 de deputati, 5 senatori si un guvernator.
Partidul Muncitoresc Brazilian - PTB - este unul dintre cele mai vechi
partide politice, continuator al liniei de centru impuse de fondatorul sau Getulio
Vargas.
P.T.B. a sustinut guvernele anterioare (Fernando Collor si Itamar Franco),
precum si candidatura lui F.H. Cardoso. Principial, s-a situat pe pozitii apropiate de
P.F.L., reusind sa se mentina in zona puterii indiferent de orientarea ideologica a
acesteia. In prezent, se integreaza in actuala coalitie guvernamentala.
Detine 53 de locuri in Camera Deputatilor si 3 in Senat.
Presedintele PTB este Roberto Jefferson

20

Partidul Socialist Brazilian - PSB - are orientare de centrustanga. Candidatul acestui partid, Antonio Garotinho, la alegerile prezidentiale
din octombrie 2002, s-a clasat pe locul trei dupa primul tur de scrutin,
necalificandu-se pentru turul II. Acesta a demisionat recent din partid, trecand la
PMDB, dupa ce a fost refuzat de PDT-ul lui Leonel Brizola. PSB detine 16 locuri
in Camera Deputatilor si 3 in Senat, precum si 4 posturi de guvernator. Este
reprezentat in actualul guvern. Presedintele partidului este Miguel Arraes.
Partidul Popular Socialist - PPS - fondat in 1990 de lideri ai Partidului
Comunist Brazilian, a avut un candidat la alegerile prezidentiale din octombrie
2002 pe Ciro Gomes, care nu s-a calificat pentru turul II. Acesta este in actualul
guvern in calitate de ministru de stat al integrarii. Are 21 deputati, 2 senatori si 2
guvernatori.
Presedintele partidului este Jos Freire.
Partidul Liberal - PL - de centru, al carui reprezentant, Jose Alencar, om de
afaceri, este vicepresedintele tarii. PL are reprezentanti actualul guvern. Are 42
deputati si 3 senatori.
CANADA
Canada este monarhie constitutionala, stat federal, seful statului este
Regina Marii Britanii, reprezentata de un guvernator general. Provinciile au
dreptul de a administra sectoarele educatiei si sanatatii, premierii acestora fiind
reprezentati de liderii partidelor care au castigat alegerile.
Activitatea legislativa se desfasoara in cadrul Parlamentului federal
compus din Senat, cu 104 membrii, care reprezinta provinciile si Camera
Reprezentantilor, formata din 295 de membri alesi pentru un mandat de 5 ani.
Activitatea executiva este indeplinita de un prim ministru, lider al partidului
majoritar din Camera Reprezentantilor, care conduce un cabinet format din 29 de
membri, si care este numit de catre guvernatorul general. Evolutia sistemului
politic este apropiata de modelul britanic, putand fi caracterizat ca un sistem de
"doua partide si jumatate", odata cu aparitia Noului Partid Democrat in 1961. La
fel ca si in S.U.A. clivajul dreapta - stanga s-a estompat mult, fiind mult mai
importanta dimensiunea cultural - etnica.

21

La ultimele alegeri, desfasurate in 27 noiembrie 2000, au rezultat

urmatoarele : Partidul Liberal - 172 mandate (40,8%) - fata de 161 in 1997;
Alianta Reformist - Conservatoare - 66 mandate - fata de 58; Blocul Qebecois 38 - fata de 44; Noul Partid Democrat - 13 - fata de 19; Partidul Progresist
Conservator - 12 - fata de 15.
Partidul Liberal (PL) - centru-dreapta, il are ca presedinte pe Jean Crtiene
(premier in exercitiu). Unul dintre cele mai vechi partide, principala forta politica,
alaturi de Progresist-Conservatori, pana dupa al doilea razboi mondial, s-a
infiintat in 1873, cand a obtinut prima victorie in Parlament (133 mandate fata de
73 ale Conservatorilor). A fost de la inceput un partid al reformatorilor, al celor
care doreau independenta teritoriilor canadiene, libertatea comertului si libertati
sociale. In 1893 are loc la Ottawa primul congres al Partidului Liberal in care s-a
stabilit un program ce prevedea trecerea PL la nivelul unui partid national, se
prevedea concilierea autonomiei provinciale cu unitatea nationala, apararea
drepturilor civile si religioase si formarea unei natiuni canadiene autonome
oricaror influente. Pana la inceputul secolului XX, sub guvernarile liberalilor s-a
realizat un amplu program de dezvoltare, bazat pe incurajarea imigrarilor, a
constructiei de cai ferate, a unei agriculturi solide si a dezvoltarii industriei si
dezvoltarii urbane. Ca dovada a acestei dezvoltari rapide, in 1911 se semneaza
de catre guvernul liberal Wilfried Laurier, la putere un act de reciprocitate cu
Statele Unite. In anul 1920, constienti de schimbarile politice si sociale provocate
de dezvoltarea rapida a societatii urban-industriala, liberalii au fost nevoiti sa
adopte un set de politici care promovau reforme sociale progresiste. In 1944, sub
presiunea sfarsitului razboiului si pe baza programului adoptat 20 de ani mai
devreme, Partidul Liberal aflat la putere a adoptat un set de politici monetare noi,
un vast program de securitate sociala, un program de creditare a micilor
intreprinzatori si a combatantilor, trecand astfel la o ameliorare neoliberala a
doctrinei. La congresul din 1958 Partidul Liberal adopta ca principal obiectiv
politic crearea unei comunitati comerciale atlantice alaturi de un plan concret de
ajutorare a studentilor prin sistemul burselor nationale. In noiembrie 1985 in urma
reuniuni de la Halifax, are loc reformarea interna a P.L. prin adoptarea unor
masuri de sprijinire si promovare in interiorul partidului a femeilor, a tinerilor si a
autohtonilor, categorii deficitare pana la acel moment. Ultima schimbare majora
de program va avea loc in 2001, reforma care poate fi considerata ca o revenire
a partidului catre politici de centru-dreapta.

22

Partidul Progresist Conservator (PRC) - este cel mai vechi partid

din Canada, fondat in 1854, si este un sustinator al relatiilor cu Metropola si
Commonwealt-ul. Este un partid conservator, cu o linie politica traditional nationalista, in timp ce in plan economic este adeptul unor masuri radicale. Este
similar cu Partidul Republican din S.U.A. Din programul politic se pot retine
urmatoarele: excesul de taxe si impozite duc la scaderea nivelului de trai al
familiilor canadiene; investitiile in afara tarii au facut ca economia canadiana sa
aiba probleme ( prin pierderea a 135 de miliarde de dolari investiti pe alte piete).
P.R.C. propune interventia guvernului federal in politica de investitii interne care
sa duca la reconstructia economica si la diminuarea somajului. O politica
monetara flexibila si stabila care sa duca la atragerea de investitii straine
necesare in noul context global. Recunoscand importanta resurselor naturale
canadiene se propune un management al acestora, federal, eliminand legislatia
provinciala. In ceea ce priveste politica de impozite, se propune un tip de politica
ce are la baza taxe progresive, reducerea costului administratiei si colaborarea
intre guvernul federal si cele provinciale.
De asemenea, conservatorii propun o serie de schimbari la nivel
institutional, privind reducerea atributiilor Primului ministru, a sistemului electoral
care favorizeaza formarea unei majoritati parlamentare de catre partidul care a
obtinut cel mai bun scor in alegeri, chiar daca nu reusit sa obtina peste jumatate
din voturile alegatorilor.
Noul Partid Democrat - (NPD), formatiune de tip social democrat, s-a
format in anul 1961 prin fuziunea Federatiei Comunitatii Cooperatiste cu
Congresul Laburist Canadian. In prezent NPD se caracterizeaza ca un partid
care militeaza pentru impunerea ideilor socialismului democratic la nivelul
politicilor guvernamentale.
Astfel, noii democrati propun: productia si distributie de bunuri si servicii
trebuie orientate in functie de necesitatile sociale si individuale si nu in functie de
profit; trebuie modificat sistemul de control al operatiilor organismelor care au
monopolizat productia si distributia prin intermediul unei planificari economicosociale, si prin aplicarea principiului proprietatii sociale. NPD considera ca
fundamentale demnitatea si libertatea persoanei, care trebuie conservate si chiar
largite; doreste asocierea cu alte partide social democrate pentru eradicarea, la
scara mondiala a saraciei.

23

Partidul Quebecois - (PQ), format in 1965, are ca scop principal autonomia

deplina a provinciei, si chiar declararea independentei acesteia fata de federatie,
iar din anul 1976 este partid de guvernamant in Quebec. Partidul a organizat
doua referendumuri pe aceasta tema, insa nu a reusit sa castige sprijinul
necesar validarii deciziei.
In acest moment PQ trece printr-un proces de modernizare a structurii sale
interne, de dezvoltare a unui program politic bazat pe: dezvoltare durabila in
economie, protejarea mediului, protectia diversitatii culturale, drepturi pentru
bastinasi, concilierea relatiei familie - loc de munca, dezvoltarea sectorului de
produse de inalta tehnologie, si pe incercarea de a convinge electoratul din
provincie de beneficiile, inclusiv economice, a transformarii Quebecului intr-un
stat independent.
CHILE
Republica prezidentiala, conform Constitutiei din 1981. Legislativul chilian este
bicefal, activitatea de legiferare fiind impartita intre presedentie si Congresul
National, iar executivul este compus din presedinte si cabinetul numit de acesta.
Din 1973 si pana in 1989 tara a fost condusa de catre generalul Augusto
Pinocet Ugarte, revenirea de la dictatura militara la democratie realizandu-se in
urma infrangerii generalului Pinocet in alegerile din14 decembrie 1989.
La ultimele alegeri s-au inregistrat urmatoarele rezultate: Alianta Partidelor
pentru Democratie (Partidul Crestin Democrat, Partidul Radical Social Democrat,
Partidul Socialist, Partidul pentru Democratie) - 47,9%, reprezentand 62
mandate; Alianta pentru Chile - 44,3%, reprezentand 57 mandate.
Partidul Crestin Democrat - fondat in anul 1957. Are ca baza electorala
clasa mijlocie si cercurile muncitoresti apropiate Bisericii Catolice. In perioada
1964 - 1970 s-a aflat la guvernare. Se pronunta pentru dezvoltarea democratiei
chiliene.
Partidul Radical Social Democrat - cel mai vechi partid din Chile, fondat in
1883. Reprezinta interesele micilor intreprinzatori, intelectualilor si functionarilor
de stat, din 1965 s-a declarandu-se partid social democrat, dar respingand
socialismul marxist si proclamandu-se adeptul socialismului democratic.

24

Partidul Socialist - fondat in 1933, ca partid de sorginte marxista,

declarandu-se adeptul luptei de clasa si a impunerii dictaturii oamenilor muncii
in Chile. Fiind partidul lui Salvador Allende Gossens, primul presedinte ales pe o
platforma marxista, a fost dizolvat in urma loviturii de stat militare a generalului
Pinocet. Dupa restaurarea regimului democratic s-a transformat intr-un partid
socialist modern.
COREEA DE SUD
Coreea de Sud a cunoscut o istorie sinuoasa in perioada post-belica, fiind
marcata de trei dictaturi, incepand cu anul 1948. Regimul a inceput sa se
democratizeze abia dupa 1985, dar si mai tarziu orice referiri la comunism si
socialism au fost proscrise.
Marele Partid National, partid conservator condus de Soe Chung-won, a
dobandit 33% voturi in 2000, reprezentand 133 locuri. A castigat majoritatea in
urma unor alegeri partiale din 2001, dar se situeaza in opozitie, fiind ostil
presedintelui Kim Dae-jung.
Uniunea Democrat Liberala, condusa de foarte contestatul politician Kim
Jong-pil, care a jucat un rol important in diferitele regimuri autoritare, este un
partid conservator, care a apartinut majoritatii prezidentiale in anii 1997-2000.
Partidul Democrat al Mileniului, de centru-stanga, este formatiunea
presedintelui Kim Dae-jung. Este cel mai bine reprezentat partid incepand din
2000 (35,9% si 115 locuri), si este condus de Han Hwa-gap.
Un partid interesant este Partidul Democratic al Muncii, mica formatiune
de stanga constituita recent de catre Confederatia Sindicatelor Coreene - cu
600.000 membri. Reprezentantul sau in alegerile prezidentiale din 2002, Kwon
Young-ghil, a obtinut putin peste 4 procente.

25

Cultura romana in context European

Dintre maximele lui Hlderlin, una ne-a atras atenia tocmai prin cutezana de a
pune omul n dialog cu destinul su: Cel cruia destinul i-a vorbit rspicat are i
el dreptul s vorbeasc rspicat destinului. Fr a-i cere socoteal pentru toate
suferinele sale istorice, romnul, mpodobit cu un spirit cretin obedient, i-a
purtat crucea peste apele tulburi ale existenei sale. La orice cumpn, dialogul
acestuia cu destinul s-a produs la ceas de tain i mereu nelepciunea a decis
c un popor nu pleac niciodat de acas, c nu-i dezbrac sufletul i istoria de
graiul n care s-a nscut.
A vorbi rspicat cu propriul destin, n limba ta, este o spovedanie i, n acelai
timp, o recunoatere a subordonrii la un mit esenial ce guverneaz cutezana
omului de a-i depi condiia existenial tragic: tineree fr btrnee i via
fr de moarte. Prin urmare, romnul i triete destinul cu sentimentul c
efemerul din fiina lui biologic poate fi anihilat de o venicie spiritual care face
traductibil mitul pomenit, n spaiul omenescului. Iubindu-i destinul, aa cum i-a
fost dat, romnul crede n ideea c, dintre toate bunurile care-i mpodobesc viaa,
limba i cultura au, n germene, vocaia eternitii. Ceea ce l face inconfundabil
cu alte naii este aceast identitate pe care i-a construit-o n timp personalitatea
deopotriv autonom i dependent. Legat de spaiul n care s-a nscut, romnul
are contiina apartenenei la angrenajul socio-cultural al Europei i, implicit, al
lumii. Prin urmare, fr a se izola ntr-o carapace a autosuficienei, romnul a
supravieuit valurilor istoriei, n armonie cu celelalte popoare. Astfel, destinul su
s-a construit ntre dou verbe complementare: a supravieui i a vieui, definind
astfel tumultul i ameninrile istoriei din care s-a nlat venicia neamului.
Contiina de sine a funcionat ca un miraculos suport n lupta pentru a rmne
n istoria Europei ca unul dintre popoarele care au creat istorie.
n contextul globalizrii, scepticii au prevzut moartea popoarelor mici, asimilarea
lor de ctre istoria general a continentului. n realitate, mileniul al treilea, prin
algoritmul propus popoarelor europene, stimuleaz lupta acestora pentru
pstrarea identitii. Prin urmare, integrarea european nu amenin identitatea
naiunilor mici, ci provoac o valorizare a acestora dintr-o perspectiv complex,
sociocultural i politic, determinndu-le s funcioneze coerent la nivel
macroistoric, pentru revigorarea btrnului continent pe harta lumii. Din punct de
vedere cultural, europenizarea nu amenin personalitatea vreunui popor, ci o
stimuleaz n a-i revigora liniile de for care s-i asigure locul n spaiul culturii
europene, a crei trstur definitorie va fi diversitatea. n noua perspectiv a
integrrii, limba romn i va afirma statutul de limb european, rupnd astfel
graniele geografice acest Pat al lui Procust care au obligat-o, ntr-un fel, s26

i sape matca mai adnc, pentru a avea destul spaiu de afirmare a propriei
identiti.
ntre cer i pmnt, graiul romnesc construiete puni pentru eternitate. Pe
verticala locului, proiectat n lumina solar a unui rsrit continuu, limba romn
conjug verbul a fi i l altur organic substantivului fire.
Despre miracolul acestei convieuiri gramaticale, Constantin Noica vorbea ca
despre o continu Facere, observnd c din fiecare verb se poate nate un
substantiv care se ridic mai presus de toate celelalte, prin faptul c denumete
o aciune, o devenire, o nou stare de destin a cuvntului.
S ne oprim asupra ctorva astfel de nateri mistice! Am ales verbele grele de
rod: a gndi, a simi, a scrie i a ferici. n ordine, se creeaz lanul logic al
substantivelor: gndire, simire,scriere, fericire i, implicit, din acest urcu
purificator de virtui, izvorte destinul fiinei ndumnezeite cu har. i cnd ea
tace, gndul vorbete, sufletul simte, mna scrie i ntreaga fiin se fericete.
Rsfoind volumul poetului Anatol Codru ntmplarea mirrii, am dat de cteva
versuri care mrturisesc deopotriv durerea unui destin zbuciumat i senintatea
dumnezeiasc a rstignitului. ntre gndire, simire, scriere i fericire Dumnezeu
prinde poetul ca ntr-o pnz de pianjen: Greu e, Doamne,/ Raiu-n doi:/ Sap n
mine,/ Dau de noi.// S te miri,/ S nu te miri,/ Un popor/ De rstigniri (Greu e,
Doamne). Din har i din aceeai zeiasc simire, Grigore Vieru i leag
destinul de cel al limbii romne, ntru venic dinuire. Sentimentul rstignitului
ntr-ale limbii erpuiri prin istorie i nnobileaz versul i viersul: Din cauza
durerii/ Firescul dor al limbii/ l preamresc i-l cnt./ i din aceeai pricin/
Puterii Tale, Doamne,/ M nchin (Limba romn Anei i lui Alexandru Banto).
i, dac lanul substantivelor gndire, simire, scriere culmineaz cu fericirea de
a ne fi nscut poei, e i pentru c n firea noastr, a tuturor celor de-o seminie,
exist sev de limb romneasc limpede i adnc incrustat n venicia
neamului nostru. Rostind precum Nichita limba romn este patria mea, am
confirmat c n mpria Cuvntului timpul ncremenete, iar spaiul devine
msura fiecrei fiine i a tuturor deopotriv. n faa Altarului unde, jertfelnic,
verbele a gndi, a simi, a scrie i a ferici mptimesc fiina i unde harul coboar
n cuvnt, slobod precum zboar cntecul spre cer, ne nchinm truda limbii i
literaturii romne. Aici ne-am cuminecat n zi de sfnt srbtoare, cu trupul i cu
sngele graiului dacoromn, pe care cresc, n nobil altoi, cuvintele limbii noastre
materne, i tot aici ne-am mprtit cu puterea de a dezmrgini hotarele
geografice i de a muta n nesfrirea senin spiritul romnesc, ca o flamur ce
consfinete tolerana, respectul fa de valorile culturale, preuirea obriei i
sincera iubire fa de oameni.
S nu uitm c mndria de a fi romn este cea mai dreapt ofrand adus
bucuriei de a ne fi nscut pe acest pmnt.
Am neles mpreun c la nceput a fost Cntecul inimii i apoi s-a
nscut Cuvntul care s rosteasc demiurgic: S fie lumin!. De atunci, n
27

lumina Cuvntului, s-a nlat Omul i Poezialui, n pacea luminii cereti a unui
nceput fr sfrit.
S rememorm cuvintele lui Constantin Noica: asta suntem: nite glasuri ale
limbii, poetiznd o clip spre a ne cufunda apoi n tcerea ei.
ntr-una
din
marile
sale
cri,
filosoful
vorbete
despre
complementaritatea sinelui cu sinea care alctuiesc, la nivel filozofic, perechea
absolut. Sinele este orizontul mictor n care te adevereti n adnc, n vreme
ce sinea exprim intimitatea ultim a oricrui lucru n snul firii. Pornind de la
dimensiunea cultural a lui Eminescu, filosoful consider c acestaa devenit el
nsui sinea rostirii noastre, definind printr-o chemare continu sinele romnesc.
Sensul matricial pe care-l capt astfel Poetul conine germenii mitului rostirii
noastre. Prin El, vocabulele capt nimb i devin numen, fiinnd ntru venicie,
n senintatea de dincolo de timp, ntr-un spaiu mitic, arhetipal, n care omul
universal, ca fiin zmislit pentru a tri ntru creaie, i regsete rdcinile.
Nici un cuvnt din cte a lsat Eminescu s cad din tulburarea sufletului i
limpezimea gndului nu s-a rostogolit pe piatr seac, ci a hlduit pn i-a
cuibrit smna n pmntul fertil al contiinei valorilor universale. De-ar fi scris
numai primul vers din Od (n metru antic), i tot ar fi rmas tutelnd timpul,
nfrnnd nezgzuita-i curgere. Aadar, s rostim ritualic, n preajma eternei
sale re-nateri, la miez de ianuarie, aceast formul magic ncorsetnd
dezmrginirea geniului ntr-un umil sentiment al siturii sub vremuri: Nu credeam
s-nv a muri vrodat.
Ce infinire a verbului a crede va fi mocnind n Cel cobortor din Ceruri i ce
zbatere ntru pmnteasc trire va fi tulburat limpezimile gndului? Singurul
verb sec, fr nuanri temporale, afective a muri se nal ca un strigt
deasupra vieii, convertind-o ntr-o stare de destin. Dens prin aglomerarea a trei
verbe, definind tot attea aciuni ale Eului, versul se pierde n infinitul
adverbului vreodat. Dac acesta deschide nostalgice proiectri n trecut sau
sperate mpliniri n viitor, ambele raportate la un prezent etern, e greu de tiut.
Fragile, graniele dintre ieri, astzi imine se topesc n edificiul neconstruit, ci
preexistent, cu aer de arhetip, al adverbului vreodat.
Avnd parte de binecuvntarea zeiasc, versul Nu credeam s-nv a muri
vrodatse pune de straj destinului istoric al seminiei romneti, pe care
Eminescu a ne-murit-o n mit. Nu e ntmpltoare poziia final a
adverbului vrodat. Sensul acestuia poate relaiona viaa cu moartea, ntr-un lan
evocator, logic. A nva cum e moartea fr s-o frecventezi ca pe o grdin
mbietoare presupune a pricepe cum e viaa, adic faa vzut a existenei
noastre. Esteo tranziie ntre o eternitate a trecutului i alta a
viitorului (Constantin Ciopraga), o absorbire a istoriei de ctre mit, a timpului
cronologic de ctre cel etern, a veghei de ctre captivanta reverie.
Contiina dublei vieuiri, n timp i n spaiu, produce aglutinarea celor dou
categorii ale ontologicului, n versul Iar timpul crete-n urma mea mntunec! Aici eternitatea verbului a crete e convertit n conotaiile lui a se
28

ntuneca, a crui reflexivitate eventiv conduce spre aceeai stare de destin

pomenit anterior. Definit substantival, prin forma infinitivului lung, a ntuneca
devine ntunecare, stingere, invocnd, implicit, lumina n declin sau, mai
curnd, metamorfoza timpului n spaiul interior al fiinei. A crete nu nseamn
a nsuma trecutul pentru a-l proiecta n viitor, ci o autogenerare prin reluarea
ciclic a mersului ctre sine, n sens mitic. Prin confesiunea timpul crete-n urma
mea m-ntunec!, Eminescu face o incursiune nostalgic n timpul originar, din
care se nate interogaia retoric: Mai suna-vei, dulce corn, / Pentru mine
vreodat? Revenirea obsesiv a adverbului vreodat suport o contaminare a
eternului cu trectorul, prin aportul semantic al nostalgicului mai. Este o
concretizare a timpului mitic universal ntr-un gest ritualic de mitizare a
existenialului individual, perceput ca finit i tragic. Aici vreodat evoc doar
viitorul, lsnd trecutul n seama adverbului mai, ca o redundant i ciclic
dram existenial comun, consumat ntr-o anterioritate spaio-temporal.
O ncercare de a-l defini pe Eminescu poetul culturii romne e sortit
eecului, cci El este precum lumina celest care-i ntunec ochiul, de-o priveti
sfruntat, fr plecarea umil a capului. i atunci, abandonnd ndrzneala i
refugiai n smerenie, s-I dm cuvntul Domniei sale, domnului Eminescu, aa
cum se cade ori de cte ori timpul mitic romnesc mbrac hain alb i se
rentoarce ntr-o etern srbtoare a limbii romne: Ce-au fost romnii pe cnd
eu n-am fost, ce vor fi ei, cnd eu nu voi mai fi? () Eu e Dumnezeu. Naiunea
mea e lumea, cum fr eu nu e Dumnezeu, astfel fr naiunea mea nu e lume.
Naiunea acest complex de euri. Dac n-ai exista tu, n-ar exista finitul, umbra
destinului, destinul, Dumnezeu.

Identitatea poporului roman incepe sa se defineasca odata cu statornicirea limbii

romane si a dezvoltarii literaturii moderne. Despre o adevarata constiinta
nationala si literara se poate vorbi abia din 1840, anul aparitiei revistei "Dacia
literara", un rol determinant avand publicarea primului manifest literar important,
"Introductie", care pledeaza pentru o literatura originala inspirata din folclorul,
istoria si frumusetile patriei. Atractia pe care a exercitat-o literatura populara
asupra pasoptistilor si romanticilor amplifica interesul pentru elementul getodacic
al etnogenezei prelungit in perioada interbelica, fapt ce a creat o ideologie aparte
in cadrul curentului Traditionalism, numita sugestiv "dacism" si definita, in
principal, de catre Vasile Parvan, in lucrarea "Getica" (1926).
De altfel, sincronizarea literaturii romane cu cea europeana evolueaza in decurs
29

de un secol, aproximativ intre anii 1840-l945, aceasta "occidentalizare" starnind

controverse si polemici despre gasirea si identificarea specificului national, dar si
ironizarea
demagogiei
si
a
falsului
patriotism.
Literatura secolului al XlX-lea promoveaza un real patriotism, prin Vasile
Alecsandri, Mihai Eminescu, Ion Luca Caragiale. Criticul Titu Maiorescu, in
studiul "in contra directiei de astazi in cultura romana", a surprins una dintre
problemele esentiale ale destinului neamului romanesc, "teoria formelor fara
fond", care pledeaza pentru dezvoltarea de la fond spre forme si nu invers,
intelegand ca nu trebuie imprumutate forme ce nu se potrivesc fondului nostru
national. De aici decurge concluzia maioresciana ca in cultura romana domina
confuzia valorilor. A fost, poate, perioada cea mai echilibrata in ceea ce priveste
evaluarea spiritului romanesc, pe care literatura marilor clasici il impulsioneaza
printr-o observare critica a defectelor si mai putin "se emotioneaza" in fata
insusirilor formidabile ale romanilor. Spiritul critic incurajeaza astfel constiinta
nationala si nazuieste spre identificarea idealului in spiritualitatea romaneasca.
Secolul al XX-lea se defineste prin doua coordonate temporale distincte:
literatura interbelica (1918-l947) si literatura postbelica (dupa 1947).In perioada
dintre cele doua razboaie mondiale se impune cu certitudine modernismul initiat
de Eugen Lovinescu, sincronizarea literaturii romane cu cea europeana
realizandu-se prin diversificarea prozei si a poeziei, prin dezvbltarea
dramaturgiei. Cu toate acestea, sentimentul marginalizarii culturale a romanilor
este prezent in raport cu civilizatiile occidentale. Contradictia dintre cele doua
atitudini ale romanilor caracterizeaza specificul natiunii: complexul inferioritatii,
care duce la ratarea de a crea valori reale si complexul superioritatii care duce la
exagerari si extremism, cum ar fi demagogia si nationalismul. in acest interval, se
manifesta si "modernismul de avangarda si experimental" (E.Lovinescu) prin
dadaism, constructivism si suprarealism. Polemicile ideatice se poarta intre
modernisti si traditionalisti, pe de o parte, dar si in interiorul curentelor sunt
controverse aprige, unele pornind chiar de la sensul cuvantului "modern", sau
disputele privind "dacismul" nascut inauntrul traditionalismului. Desi considerate
de un modernism extremist, curentele avangardiste sunt adesea in conflict,
constructivistii
negand,
de
exemplu,
poezia
dadaista.
Dupa al Doilea Razboi Mondial se produce o ruptura definitiva intre Romania si
Occident, nu numai in politic, ci si in literatura. Occidentul este "putred", "corupt",
o prapastie a moralitatii si a valorilor reale, iar "lumina" venea numai "de la
Rasarit", preamarindu-se productiile superficiale si demagogice ale ideologiei
comuniste.
Revolutia din decembrie 1989 reechilibreaza, intrucatva, ierarhizarea valorilor
prin recastigarea libertatii de exprimare si creatie, facandu-se eforturi pentru
redefinirea
politica
si
culturala
a
romanilor.
De-a lungul timpului, scriitorii au ilustrat in operele literare impresii despre
30

natiunea romana in relatie directa cu Occidentul. Astfel, pentru Eminescu, tinerii

intorsi de la studii din Apus sunt dispretuiti pentru superficialitatea lor ("Ai nostri
tineri"). George Calinescu impune criteriul specificului national pentru
ierarhizarea valorica a creatiilor, factorul etnic fiind determinant pentru structura
interioara a culturii, intinzand o punte intre natiunea romana si Occident: "Tarile
Romane n-au fost niciodata in afara Europei si inceputurile lor dezvaluie o
puternica tinuta feudala", iar lipsa unei literaturi nationale nu inseamna neaparat
"absenta culturii", radacinile ei fiind adanc infipte in "cultura taraneasca si se
pierd
in
imemorial,
adica
in
folclor".
La polul opus traditionalismului se afla Emil Cioran (1911-l995), adept al "noii
generatii" de la scoala lui Nae Ionescu, din care mai faceau parte personalitati
importante ale culturii romane: Mireea Eliade, Constantin Noica, Mireea
Vulcanescu, Mihail Sebastian si Petre Comarnescu. Lucrarea fundamentala a lui
Cioran, "Schimbarea la fata a Romaniei" (1936), face o analiza extinsa a istoriei
si culturii romane printr-o atitudine agresiva antitraditionalista, considerand ca
romanii s-au autocondamnat la o existenta mediocra din pricina unui "deficit de
substanta". Solutia ca romanii sa se salveze din malul stagnarii este numai "o
schimbare la fata", o iesire subita si violenta de afirmare a propriilor valori:
"Culturile mici n-au o valoare decat in masura in care incearca sa-si infranga
legea lor, sa se descatuseze dintr-o condamnare care le fixeaza in camasa de
forta a anonimatului. Legile vietii sunt unele la culturile mari si altele la cele mici",
in epoca postbelica, Lucian Blaga (1895 - 1961) revalorifica satul romanesc,
definit ca loc sacru, "taram de legenda" supranumit "spatiu mioritic",.acesta fiind
o succesiune de deal si vale, care se regaseste , formativ in spiritualitatea
neamului romanesc: "melancolia nici prea grea, nici prea usoara, a unui suflet
care suie si coboara, [] iarasi si iarasi, sau dorul unui suflet care vrea sa treaca
dealul ca obstacol al sortii si care totdeauna va mai avea de trecut inca un deal,
sau duiosia unui suflet, [] ce-si are suisul si coborasul, inaltarile si cufundarile de
nivel,
in
ritm
repetat,
monoton
si
fara
sfarsit".
Constantin Noica (1909-l987) reitereaza conceptia modernistilor, sustinand ca a
fi universal inseamna sa fii un suflet national, puternic ancorat in cultura
populara, sa crezi in forta miraculoasa a cuvintelor si sintagmelor limbii materne:
"Numai in cuvintele limbii tale se intampla _ sa-ti amintesti de lucruri pe care nu
le-ai
invatat
niciodata."
Opinii si atitudini ale personalitatilor culturale din Romania au facut subiectul
multor stadii si lucrari culturale, analiza fenomenului romanesc nu a lasat
indiferent pe niciun exeget si filozof, dintre care pot fi amintite: -Nicolae Iorga "Criza morala mondiala" (1922); Eugen Ionescu - "Nu" (1934) Mireea Eliade "Cele doua Romanii" (1936); Mireea Vulcanescu -"Dimensiunea romaneasca a
existentei" (1944); Adrian Marino - "Modern, modernism, modernitate" (1969)
Edgar Papu - "Din clasicii nostri" (1977); Mireea Martin - "G.Calinescu si
complexele literaturii romane" (1981); Ioana Parlescu "intoarcere in
Bucurestiui interbelic" (1999); Sorin Alexandrescu - "Identitate in ruptura" (2000).
31

Serii
desprepostmodernism
Anterior: Modernism
Modernism
Postmodernism
Postmodernitate
Filozofia postmodern

Globalizarea

Arhitectura
postmodern

Globalizarea

Arhitectura
deconstructivist

Nu exist o definiie a globalizrii ntr-o form universal

acceptat i, probabil, nici definitiv. Motivul rezid n

Literatura
postmodern

faptul c globalizarea subinclude o multitudine de

Muzica postmodern

procese complexe cu o dinamic variabil atingnd

domenii diverse ale unei societi. Ea poate fi un

Teoria
critic
Postmodernism

fenomen, o ideologie, o strategie, sau toate la un loc.

Globalizare

Globalizarea

este

termenul

modern

folosit

la

descrierea schimbrilor n societi i n economia

mondial, care rezult din comerul internaional
extrem de crescut i din schimburi culturale. Descrie

Minimalismul n art
Minimalismul
muzic

Consumism

creterea comerului i a investiiilor datorit cderii barierelor i interdependenei

dintre state. n context economic, este des ntlnit referirea, aproape exclusiv,
la efectele comerului i, n particular, la liberalizarea comerului sau la liberul
schimb.
Haosul cu care ne confruntm astzi deriv din faptul c, pornind de la
dezvoltarea tehnologic i economic(care nu ar fi fost posibile fr sus inerea
dezvoltrii intelectualilor europeni, n special), un numr important al activit ilor
umanitii se situeaz pe o scal i un orizont att de mari, nct au depa it
graniele naionale, n limitele crora statele suverane i exercit dreptul la
guvernare. Acest fenomen a fost denumit globalizare, un termen care ascunde
mai multe dect las s se neleag. Pe masur ce domeniul activit ilor umane
32

se extinde dincolo de reglementrile statului-naiune, legalitatea i regulile au

devenit prea strmte.
Noii juctori au trebuit s fac fa provocrii iscate de guvernarea de tip
monopol; au aprut corporaiile multinaionale, pieele financiare globale,
organizaiile non-guvernamentale, dar i organizaii criminale i re ele teroriste
internaionale.
Activitatea acestor noi juctori nu este acoperit de legile internaionale, care se
bazeaz pe nelegeri formale ntre statele-naiune, pentru c acestea nu au fost
capabile pn acum s gseasc un teren comun pentru nelegeri care vizeaz
problema globalizrii.
ntre 1910 i 1950 o serie de schimbri economice i politice au redus dramatic
volumul i importana fluxurilor comerciale internaionale. Dar, ncepnd
cu Primul Rzboi Mondial i continund cu cel de-al Doilea Rzboi Mondial, cnd
au fost create FMI i GATT, trendurile s-au inversat. n mediul de dup cel de-al
Doilea Rzboi Mondial, stimulat de ctre instituii economice interna ionale i
programe de reconstrucie i dezvoltare, comerul internaional a crescut brusc.
ncepnd cu anii 70 efectele acestui tip de comer deveneau mult mai vizibile
att n privina beneficiilor, ct i ca efecte distrugtoare.
Chiar dac aceste trei aspecte sunt ntreesute, este util s distingem efectele
globalizrii n fiecare din mediile economice, politice i culturale. Alt aspect cheie
al globalizrii este schimbarea n tehnologie i inovaie, n special n sectoarele
transporturilor i telecomunicaiilor, despre care se crede c au ajutat la crearea
satului global primordial. Mondializarea este o micare mondial care nu include
liberalizarea. Mondializarea este mai mult declararea unui teritoriu specific un
ora, un municipiu, un stat, de exemplu ca teritoriu interna ional, mondial, cu
responsabiliti i drepturi la scar internaional.
Tipuri de globalizare
33

Redus la conceptele economice, se poate spune c globalizarea contrasteaz

cu naionalismul economic i cu protecionismul. Este nrudit cu economia de
pia

liber

neo-liberalismul.

mparte

parte

din

caracteristici

cu

internaionalizarea i este, deseori, interschimbabil, chiar dac unii prefer s

foloseasc termenul de globalizare pentru lrgirea gurilor din graniele naionale
sau statale. Formarea satului global o mai mare apropiere ntre diferite pri ale
lumii odat cu creterea posibilitilor de schimburi personale, ntelegere mutual
i prietenie ntre ceteni internaionali, i crearea civilizaiei globale.
Globalizarea economic patru aspecte se refer la globalizarea economic ce
indic patru tipuri de fluxuri peste granie, i anume: fluxuri de bunuri/servicii; de
exemplu, liber schimb; fluxuri de persoane (migraia), de capital i de tehnologie.
O consecin a globalizrii economice este mbuntirea relaiilor dintre
dezvoltatorii aceleiai industrii din diferite pri ale lumii (globalizarea unei
industrii), dar i o erodare a suveranitii naionale asupra sferei economice. FMIul definete globalizarea ca i creterea n interdependena economic a rilor
din ntreaga lume, prin creterea volumului i a varietii tranzac iilor de bunuri i
servicii peste granie, fluxul de capital internaional mult mai liber i mai rapid, dar
i o difuziune mai larg a tehnologiei.(FMI, World Economic Outlook, mai 1997).
Banca Mondial definete globalizarea ca Libertatea i capacitatea indivizilor i
a firmelor de a iniia tranzacii economice voluntare cu rezideni ai altor ri.
n Management, globalizarea este un termen de marketing sau de strategie care
se refer la apariia unor piee internaionale pentru bunuri de consum
caracterizate de nevoi i gusturi similare ale clienilor, reuind astfel, de exemplu,
s vnd aceleai maini sau spunuri sau produse alimentare prin campanii de
publicitate similare, unor persoane ce aparin unor culturi diferite. Aceast uzan
contrasteaz

cu

internaionalizarea,

care

descrie

activitile

companiilor

multinaionale ori n instrumente financiare, mrfuri, ori n produse care sunt

exclusiv destinate pieelor locale.

34

n domeniul software, globalizarea este termenul tehnic ce combin procesele de

internaionalizare

localizare.

Efectele

negative

asupra

companiilor

multinaionale axate pe profit folosirea unor metode legale i financiare

sofisticate de a atinge limitele legilor i standardelor locale pentru a controla
balana dintre munc si servicii ale unor regiuni inegal dezvoltate i a le ntoarce
mpotriva lor. Rspndirea capitalismului din rile dezvoltate ctre rile n curs
de dezvoltare.
Conceptul de Globalizare se refer la micorarea lumii i la mrirea gradului de
contientizare a lumii ca un ntreg Roland Robertson.
Istorie
Atta timp ct lumea are, n acelai timp, nelesuri tehnice i politice, grupuri
diferite vor avea istorii diferite ale globalizrii. De altfel, n termeni generali,
folosii neconomie i economie politic, este o istorie a creterii comerului interstatal bazat pe instituii stabile ce autorizeaz firme din diferite state s schimbe
mai uor bunuri.
Termenul de liberalizare este o combinaie ntre teoria economic a liberului
schimb i ndeprtarea barierelor n care se mic bunurile. Aceasta a dus la
creterea specializrii rilor n exporturi i la presiuni care s termine o dat
pentru totdeauna cu tarifele protecioniste i a altor bariere n faa comerului.
Perioada liberalizrii i cea n care aurul definea standardul economic este,
deseori, numit Prima er a Globalizrii. Bazat pe Pax Britannica i pe
schimbul de bunuri n numerar, aceast er a crescut odat cu industrializarea.
Baza teoretic a fost munca lui Ricardo n Avantajul comparativ i Legea
general a echilibruluia lui Say. Cei doi susineau c rile vor face comer
eficient i c orice neajunsuri temporare n cerere sau ofert se vor corecta
automat. Instituirea standardului n aur s-a realizat, treptat, n rile intens
industrializate, ntre anii 1850 i 1880.
35

Prima er a Globalizrii se crede c s-ar fi mprit n etape odat cu Primul

Rzboi Mondial i, apoi, cznd sub criza standardului n aur, spre sfritul anilor
20 i nceputul anilor 30. rile ce ncepuser s mbraieze era globalizrii,
incluznd nucleul european, cteva state de la marginea Europei i cteva
lstare europene din cele dou Americi i Oceania prosperau. Inegalitatea dintre
acele state disprea n timp ce bunurile, capitalul i for a de munc formau, n
mod excepional, fluxuri libere ntre state.
Globalizarea n perioada de dup cel de-al Doilea Rzboi Mondial a fost condus
prin runde de negocieri n prima faz sub auspiciile GATT, ce a dus la mai multe
nelegeri n ndeprtarea restriciilor asupra liberului schimb. Runda Uruguay a
dus la semnarea unui tratat prin care se creeaz Organizaia Mondial a
Comerului(WTO), cu rolul de a media dispute comerciale. Alte acorduri
comerciale bilaterale, inclusiv seciuni ale Tratatului de la Mastricht i NAFTA, au
fost, de asemenea, semnate cu scopul de a reduce tarifele vamale i barierele
comerciale.
Exist i un aer de scepticism fa de procesele economice globale i optimism
fa de posibilitile de control ale economiei internaionale i fa de viabilitatea
strategiilor politice naionale. Un efect deosebit de important al conceptului de
globalizare a fost paralizarea strategiilor naionale de reform radical, fiind
privite ca imposibil de realizat din punct de vedere raional i al evoluiilor pieelor
internaionale.
Critic
Dup prerea unui critic al globalizrii:[necesit citare]
Globalizarea este un sistem sau un fenomen complex, uneori ambivalent, chiar
contradictoriu, care a fost privit i analizat n mod diferit de ctre cei ce i-au
asumat acest risc sau aceast rspundere. Dincolo de aceste analize,
globalizarea rmne un fapt real, viu, cu care trebuie s ne confruntm,
36

independent de voina sau opiunea noastr. Se consider c cel mai mare

pericol (semnalat i de ctre unii teoreticieni ai globalizrii) pe care-l poate
implica globalizarea este dezumanizarea unora dintre cei pe care valul ei i
nghite pur i simplu.
Cucerit de pia, dopat de televiziune, sport sau internet, lumea globalizat
triete n acelai timp pe fondul unei crize generale a sensurilor vieii, un
dezastru cultural i educaional global, simptom ngrijortor, dar sigur, al
barbarizrii societii viitorului.
Cultura tradiional a societilor dispare sau se preface n spectacol i marf
(McDonaldizarea), cultura umanist e eliminat tot mai mult de tehno- tiin a
invadatoare i transformat ntr-o pseudo-tiin. Omul mondial sau globalizat,
omul centrat doar economic, risc s devin omul atomizat care triete numai
pentru producie i consum, golit de cultur, politic, sens, contiin, religie i
orice transcenden. Probabil acesta este ultimul stadiu n evoluia umanitii sau
"ultimul om". n ciuda tuturor acestor avertismente nu putem evita sau elimina
globalizarea.

37

Ocupatii si statute profesionale

Populatia ocupata cuprinde, potrivit metodologiei balantei fortei de munca, toate
persoanele care, in anul de referinta, au desfasurat o activitate economicosociala aducatoare de venit, cu exceptia cadrelor militare si a persoanelor
asimilate acestora (personalul M.Ap.N., M.I., S.R.I., militari in termen), a
salariatilor organizatlilor politico, obstesti i a detinutilor
(tabe!e!e3.1.1,3.1.2?i20.10).
Gruparea populatiei ocupate s-a realizat dupa forma de proprietate asupra
capitalului social al unitatii in care aceasta isi desfaisoara activitatea:
- majoritara de stat, care cuprinde: capital integral de stat; public de interes
national si local, mixt (capitalul de stat detine peste 50%);
- majoritara privata, care cuprinde: capital integral privat; mixt (capitalul
privat detine peste 50%); integral strain; cooperalist si obstesc.
Populatia ocupate cuprinde, conform metodologiei "Anchetei' trimestriale
asupra fortei de munca in gospodarii", toate persoanele de 15ani si peste, care
au desfasurat o activitate economica sau sociala producatoare de bunuri sau
servicil de cel putin o ora in perioada de referinta
(saptamana
inaintea
inregistrarii), in scopul obtinerii unor venituri sub forma de salarii, plata in
natura sau alte beneficii.
Somerii BIM, conform critenilor Biroului Internationalal Muncli (BIM) sunt
persoanele de 15 ani si peste, care in perioada de referinta indeplinesc simultan
urmatoarele conditii:
38

-nu au loc de munca si nu desfasoara o activitate in scopul obtineril unor

veniturl;
- sunt in cautarea unui loc de munca realizand in ultimele 4 saptamani
demersuri pentru a-l gasi (inscrierea la agentii de ocupare si formare
profesionala sau la agentii particulare de plasare, actiuni pentru inceperea unei
activitafi pe cont propriu, publicarea de anunturi, apel la prieteni, rude, colegi,
sindicate etc.),
- sunt disponibile sa inceapa lucrul in urmatoarele 15 zile, daca s-ar
gasi imediat un loc de munca.
Statutui profesional reprezinta situatia unei persoane ocupate, in functie de
modul de obtinere a veniturilor prin exercitarea unei activitati si anume:
- salariat, persoana care-si exercita activitatea pe baza unui contract de
munca intr-o unitate economica sau sociala - indiferent de forma ei de
proprietate - sau la persoane particulare, in schimbul unei remuneratii sub forma
de salariu, platit in bani sau natura, sub forma de comision etc.:
- patron, persoana care-si exercita ocupatia (meseria) in propria sa unitate
(intreprindere, agentie, atelier, magazin, birou, ferma etc.), pentru a carei
activitate are angajati unul sau mai inulti salariati;
- lucrator pe cont propriu, persoana care-si exercita activitatea in unitatea
proprie sau intr-o afacere individuala, fara a angaja nici un salariat, fiind ajutat,
sau nu, de membrii familiei, neremunerati,
- lucrator familial neremunerat, persoana care-si exercita activitatea intr-o
unitate economica familiala condusa de un membru al familiei sau o ruda, pentru
care nu primeste remuneratie sub forma de salariu sau plata in
natura, gospodaria taraneasca (agricola) este considerata o astfef de unitate;
membru al unei societati agricole sau al unei cooperative, persoana care a
lucrat fie ca proprietar de teren agricol intr-o societate agricola constituita
conform legii, fie ca membru al unei cooperative mestesugaresti, de consum sau
de credit

39

 Repartizarea salariatilor pe Judete si pe activitati ale economiei nationale s-a

realizat in functie de localitatea in care acestia isi desfsoara activitatea.
Somerii inregistrati reprezinta persoanele in varsta de 18 ani si peste, apte de
munca, ce nu pot fi incadrate din lipsa de locuri de munca disponiblle (Legea nr.
1/1991 republicata Tn anul 1994 si completata prin Ordonanta Guvernului nr.
47/1997) sI care s-au inscris la agentiile teritoriale de ocupare si formare
profesionaia.
Rata somajului reprezinta raportui dintre nurnarul somerilor (inregistrati la
agentiile de ocupare sj formare profesionaia) si populatia active civila
(Sorneri + populatie ocupata, definite conform metodologiei balantei fortei de
munca).

40

41

Populatia ocupata cuprinde, potrivit metodologiei balantei fortei de munca, toate

persoanele care, in anul de referinta, au desfasurat o activitate economicosociala aducatoare de venit, cu exceptia cadrelor militare si a persoanelor
asimilate acestora (personalul M.Ap.N., M.I., S.R.I., militari in termen), a
salariatilor organizatlilor politico, obstesti i a detinutilor
(tabe!e!e3.1.1,3.1.2?i20.10).
Gruparea populatiei ocupate s-a realizat dupa forma de proprietate asupra
capitalului social al unitatii in care aceasta isi desfaisoara activitatea:
- majoritara de stat, care cuprinde: capital integral de stat; public de interes
national si local, mixt (capitalul de stat detine peste 50%);
- majoritara privata, care cuprinde: capital integral privat; mixt (capitalul
privat detine peste 50%); integral strain; cooperalist si obstesc.
Populatia ocupate cuprinde, conform metodologiei "Anchetei' trimestriale
asupra fortei de munca in gospodarii", toate persoanele de 15ani si peste, care
au desfasurat o activitate economica sau sociala producatoare de bunuri sau
servicil de cel putin o ora in perioada de referinta
(saptamana
inaintea
inregistrarii), in scopul obtinerii unor venituri sub forma de salarii, plata in
natura sau alte beneficii

MIGRATIILE IN LUMEA CONTEMPORANA

42

1.

Tipuri de migratii

Pornind de la cauzele generale si particulare care genereaza mobilitatea

populatiei in teritorii, obtinem urmatorul tablou general al migratiilor: Migratii
individuale determinate in primul rand de factori economici. In functie de raza lor
de actiune, de perioada de deplasare si de mijloacele de deplasare, acestea se
subdivid in migratii sezoniere si deplasari definitive la mare distanta. Acestea pot
adeseori deveni definitive (migratii fortate, migratii libere pe raza limitata, migratii
industriale sau agricole). Cea mai des intalnita forma de migratii de acest fel este
cunoscuta sub denumirea de exod rural care vizeaza in primul rand miscarile din
interiorul tarilor. Sunt de asemenea cunoscute deplasarile periodice fara legatura
cu gradientul de munca - de tip turism si de tip pelerinaj.
Migratii pe grupe organizate, care pot fi definitive (migratii razboinice - o
parte a marilor invazii, colonizarea -, migratiile vanatorilor, crescatorilor de
animale, agricultorilor dupa epuizarea terenurilor lor). Ele pot fi de asemenea
ritmice, desfasurandu-se intr-un spatiu definit (nomadism pastoral, nomadismul
pescarului, vanatorului, culegatorului, agricultorului cu ritm sezonier) sau cu
caracter de seminomadism viata agricola si pastorala de munte etc. Asemenea
miscari sint determinate de un anumit mod de viata, conturat secole de-a randul.
2.

Marile migratii

Migratiile populatiei sint foarte vechi. Marile migratii de la sfarsitul perioadei

antice si inceputul sclavagismului timpuriu au avut un rol important in aparitia
multor popoare din Asia si Europa. Aceasta perioada este adeseori denumita si
epoca marilor migratii ale popoarelor.
Acestui timp ii apartine raspandirea popoarelor germanice in Europa centrala si
de nord, inclusiv patrunderea lor in insulele Britanice. In aceasta perioada,
popoarele slave se raspandesc intr-o serie de tari din Europa de rasarit si
Peninsula Balcanica.
In prima jumatate a mileniului I, emigreaza din regiunile Uralului in regiunile
Dunarii mijlocii, maghiarii (ungurii de astazi). In aceeasi perioada sint cunoscute
cuceririle arabe (incepand cu secolul al VII-lea e.n.) care au fost urmate de
raspandirea arabilor in tarile Orientului Mijlociu si Apropiat, in tarile Africii de nord
si asimilarea de catre acestia a populatiilor locale. Printre migratiile primei
jumatati a celui de-al doilea mileniu se remarca invaziile mongolilor in multe tari
din Asia si Europa rasariteana, cuceririle turcesti din Asia Mica, incursiunile
triburilor din tarile Africii ecuatoriale, in Africa de sud si altele. O noua faza in
miscarea migratorie a populatiilor este deschisa de epoca marilor descoperiri
geografice. In acest timp, spre America se indreapta fluvii de oameni. Mai intai
43

spanioli si portughezi (in America Centrala si de Sud), apoi francezi, olandezi,

englezi, scotieni, irlandezi - indeosebi in America de Nord. Numai in cea de-a
doua jumatate a secolului al XVIII-lea, din Europa au emigrat peste ocean circa
un milion de oameni; aproape 2/3 din acestia sint originari din Marea Britanie.
Sunt cunoscute de asemenea transmutarile fortate ale unui imens numar de
negri - sclavi adusi din Africa in America si a1te colturi ale lumii. Cercetarile
actuale apreciaza cifra negrilor-sclavi la cateva zeci de milioane, ceea ce a
determinat o depopulare a Africii in secolul al XVIII-lea si sporirea populatiei
Americii. Negrii amestecati cu emigrantii din Europa au pus baza formarii multor
natiuni latino-americane.
Secolele urmatoare marcheaza un proces continuu si sistematic a1
emigrarilor. Cele mai caracteristice pentru secolul XIX si inceputul secolului al
XX-lea sint emigrarile de populatie din Europa in America; proces ce se
accentueaza indeosebi prin anii 1830-1850, cand media anuala de emigranti din
Europa in America atinge circa 3.000.000 persoane.
Emigratia europeana a fost strans legata de dezvoltarea rapida a capitalismului, ca urmare a aparitiei unei suprapopulari agrare, destramarii
mestesugurilor si aparitiei somajului. Marile de peste ocean au oferit in acelasi
timp campuri deschise, o cerere puternica de forta de munca.

44

3.

Principalele etape ale migratiei in sec XIX si XX

Migratia din ultimul secol si jumatate poate fi grupata, dupa numarul,

originea si caracterul ei specific in cinci mari etape, si anume:
Etapa 1335-1846, perioada unor mari prefaceri social2 in aproape toate
statele Europei occidentale, marcheaza o reinviorare a migratiei din secolul al
XVIII-lea. Curentii principali pornesc din tarile atlantice, indeosebi Anglia si
Scotia, din tarile Scandinaviei si, in secundar, din Franta. Numarul celor plecati
se apreciaza la circa 100 000 persoane in intreaga perioada, emigrantii fiind in
principal tarani sau, in parte, mestesugari. Directiile de deplasare vizau indeosebi
America de Nord si coloniile europene din Australia si Noua Zeelanda.
Etapa 1846-1880 se caracterizeaza prin deplasari masive care ajung la
300 000-500 000 persoane pe an. in aceasta perioada, in care predomina
emigranti lipsiti de mijloace materiale, directiile de deplasare raman de regula
aceleasi din perioada anterioara.
Etapa 1880-1914, perioada premergatoare primului razboi mondial, se
caracterizeaza printr-o crestere puternica a emigratiei atingand, in medie, circa
800.000 persoane anual (cu maximum de 2 milioane in 1910, din care 1,3 mil.
proveneau din Europa). Curentii de emigrare vizeaza de asemenea pe anglosaxoni, la care se adauga locuitorii din Europa central-orientala si meridionala
(ucraineni, polonezi, cehi, italieni). Participa activ japonezii si chinezii. Masa
emigrantilor o formeaza muncitori necalificati, fara mijloace si resurse de trai.
Zonele de imigrare se extind, America de Nord ramanand in continuare atractia
principala. Deplasarile masive, intr-o perioada relativ redusa, creeaza situatii
sociale ale caror consecinte trag primele semnale de alarma, generand ideea
unei anumite reglementari a imigratiei in ansamblu.
Etapa 1914-1940 prezinta trasaturi distincte. Ia amploare, spre deosebire
de perioada de dinaintea primului razboi mondial, emigratia fortata rezultata din
pozitia unor guverne fata de minoritatile nationale sau din alte atitudini politice si
religioase, din conditiile unor tratate de pace, in urma formarii noilor state
independente etc.
Migratii insemnate au loc dupa razboiul greco-turc (1921-1922). In Grecia au
venit circa 1.200.000 greci din regiunea Turciei europene si din Asia Mica, iar in
Turcia au venit circa 400.000 turci din Grecia sau din alte tari balcanice
(Iugoslavia, Bulgaria).

45

Dupa primul razboi mondial se invioreaza din nou emigratia europeana peste
ocean, circa 600.000 de persoane/an, pentru ca apoi sa scada, deoarece in
S.U.A., Canada, Australia au aparut crizele economice care au ingradit emigratia,
dirijand-o in special spre America de Sud. Dimensiunile emigratiei cresc in anii de
dupa 1930, cand plecarile sint determinate nu numai de cauze economice, ci si
politice. In total, in perioada 1918-1939 au plecat din Europa aproximativ 9
milioane persoane, dintre care circa jumatate in S.U.A., peste 1/10 in Argentina.
In aceasta perioada, se contureaza o zona de atractie a emigratiei inspre Europa
de vest, in special in Franta, Marea Britanie, Belgia, Elvetia.
Prin aparitia acestor noi zone de imigrare se anunta deja o inversiune a curentilor
traditionali.
Etapa de dupa cel de-al doilea razboi mondial. Cel de-al doilea razboi
mondial a determinat schimbari importante in miscarea migratorie. Milioane de
oameni au fost evacuati, altii au emigrat temporar, au avut loc schimburi de
populatie intre tari vecine, au reinviat migratiile determinate de cauze economice.
Aceste migratii se deosebesc insa fundamental de cele de dinainte de razboi prin
proportiile, directiile si formele lor. Asemenea modificari au avut loc datorita noilor
situatii care caracterizeaza lumea capitalista in aceasta perioada. Trebuie tinut
seama, in primul rand, de faptul ca formarea si dezvoltarea sistemului mondial
socialist a redus sfera exploatarii capitaliste, influentand direct asupra acestui
fenomen.
In ultimul deceniu, in mod deosebit, s-au produs modificari importante in
caracterul migratiilor traditionale intre fostele colonii si metropole. Este evidenta
reducerea emigratiei europenilor in tarile Asiei si Africii; se constata de asemenea
imigrarea masiva in Europa occidentala a functionarilor, militarilor si membrilor
familiilor lor.
4.

Directiile migratiilor umane

Sintetizand volumul si directiile migratiilor, indeosebi din ultimele trei secole,

obtinem un tablou semnificativ al deplasarilor umane. Primul loc intre tarile de
emigratie il detin statele din Europa occidentala. Cea mai veche poate fi
considerata emigratia iberica, cunoscuta inca din secolul al XVI-lea si continuata
intr-un ritm sustinut pana in secolul al XVIII-lea. in aceasta perioada, spre
America de Sud si Centrala s-au indreptat circa doua milioane de spanioli si
cateva sute de mii de portughezi. Dupa aceasta perioada, intensitatea emigratiei
iberice este oscilatorie, insa continua pana in zilele noastre. Atat prin vechime, cit
mai ales prin volumul ei, se remarca emigratia britanica. Valoarea acestei
emigratii numai in perioada 1825-1940 este de circa 21 milioane persoane, intr-o
structura variata de la epoca la epoca. Aceasta emigratie este continua pana la
46

inceputul secolului a1 XX-lea, cand se produce o 'reintoarcere' a ei din S.U.A. si

o redistribuire' spre Canada, Australia, Africa de Sud s.a.
Emigratia germana formeaza un contingent de circa 6,5 milioane (18201930), cu intensitati maxime, indeosebi la sfarsitul secolului a1 XIX-lea si
inceputul secolului al XX-lea. Ea cuprinde in primele faze, mai ales pe taranii
Germaniei Orientale si Renaniei (zone cu o agricultura slaba) sau pe
mestesugarii ruinati de concurenta marei industrii; in perioada anilor 1930-1940
emigratia germana este dominata de refugiati politici (circa 400.000
persoane). Inca din secolul al XVII-lea se afirma cu toata vigurozitatea emigratia
scandinava. Ea cuprinde indeosebi o serie de categorii de muncitori specializati,
marinari, taietori de lemne etc.
Emigratia franceza se afirma mai tarziu decat cele mentionate anterior si cu o
intensitate mai redusa. Ea cuprinde indeosebi forta de munca disponibila din
regiunile periferice ale Frantei, regiuni mai slab dezvoltate, in acele timpuri, din
punct de vedere economic. Din cadrul Europei meridionale si orientale se
remarca indeosebi emigratia italiana care se manifesta catre sfarsitul secolului al
XIX-lea (incepand cu anii 1880 pana in 1928 circa 17-18.000.000 persoane). Ea
s-a orientat fie spre tarile vecine, fie spre tarile de peste ocean (S.U.A., Argentina, Brazilia). Curentul cel mai activ pornea din Italia de sud, din regiunile cu
regim latifundiar, bazat pe o agricultura extensiva. Deosebit de activa a fost si
emigratia austro-ungara (circa 4,3 mil. persoane in perioada 1875-1914),
cuprinzand indeosebi tarani saraci sau prigoniti politici. Amintim de asemenea
emigratia poloneza cu maximum de intensitate indeosebi in perioada 1919-1939,
cand circa un milion polonezi s-au indreptat spre America sau alte tari ale
Europei.
Traficul de sclavi din Africa se inscrie, de asemenea, in procesul miscarilor de
populatii. Comertul cu sclavi a inceput in secolul al XV-lea in Africa occidentala si
atinge punctul sau culminant la finele secolului al XV III-lea. Se apreciaza la circa
20 milioane numarul negrilor deportati pe plantatiile de tutun, zahar, cafea din
Brazilia si regiunea Caraibe. Un numar mare de negri au fost transportati, de
asemenea, in celelalte tari din America de Sud precum si in S.U.A. Comertul de
sclavi a fost practicat de toate puterile coloniale. Sclavagismul, afirma Kar1
Marx, este acela care a dat valoare coloniilor, coloniile sunt acelea care au creat
comertul lumii, comertul din lumea intreaga este conditia de existenta a marii
industrii. Astfel sclavajul este o categorie economica de cea mai mare
importanta. Acest fildes negru', provenit mai ales de pe coasta occidentala a
Africii ecuatoriale, a fost debarcat in America (la Santo Domingo), la numai 10 ani
de la calatoria lui Co1umb. De atunci, cu o intensitate de neimaginat, a continuat,
timp de mai bine de 50 ani, raspandindu-se in intreg continentul latino-american.
In Brazilia ei au fost adusi pentru prima oara in anul 1532
47

In S.U.A., negrii sclavi au inceput sa fie adusi din anul 1619, fiind apreciat prin
anul 1860 un numar total de aproximativ 4.000.000 persoane.
Dar emigratia s-a orientat nu numai spre continentul Americii, ci si spre o serie de
tari din Europa sau Asia. Retin atentia, prin amploare si dimensiunile lor
teritoriale, migratiile din Africa spre Europa si mai ales spre Franta, care in 1900
isi deschidea frontierele. In 1954, numarul 'strainilor' atinge deja circa 1.000.000,
iar mana de lucru nord-africana se apropie de o jumatate de milion.
Negotul cu sclavi negri a influentat depopularea multor regiuni ale Africii.
Numarul total a1 sclavilor negri a fost apreciat la 20.000.000; dar daca tinem
seama atat de faptul ca pentru a prinde un negru erau distrusi alti 3-4 negri, cat
si de 'pierderile' necalculate survenite in timpul calatoriilor, atunci desigur ca
pierderea Africii poate fi apreciata la mai mult de 80.000.000 persoane.
Din cadrul continentului asiatic se remarca indeosebi emigratia indiana,
chineza si japoneza care de pe la mijlocul secolului al XIX-lea pana in 1910
cuprindea circa 2,5 milioane emigranti in afara continentului.

Economia liberala . Economia dirijata

Economia liberala= tip de economie de piata, specific dorintei liberale,
caracterizat prin limitarea interventiei statului in sfera economicului si
promovarea uneei libertati neingradite, dar in limitele legalitatii, in ceea ce
priveste initiative si activitatea economica.
Economia dirijata(planificata)= tip de economie bazata pe proprietatea
de stat in care activitatile economice se desfasoare conform unei planificari
centralizate adoptate la niveluri superioare de decizie.
Economia libera (liberalism)
Liberalismul este o doctrina politica i economica care proclama principiul
libertaii politice i economice a indivizilor i se opune colectivismului,
socialismului, etatismului i, in general, tuturor ideilor politice care pun interesele
societaii, statului sau naiunii inaintea individului. Individul i libertaile sale
constituie elementul central al intregii doctrine liberale.
Intr-un sens strict, liberalismul, numit 'clasic', este un curent filosofic nascut
in Europa secolelor al XVII-lea i al XVIII-lea, care pleaca de la ideea ca fiecare
48

fiina umana are, prin natere, drepturi naturale pe care nici o putere nu le poate
impieta i anume: dreptul la viaa, la libertate i la proprietate. Ca urmare, liberalii
vor sa limiteze prerogativele statului i ale altor forme de putere, oricare ar fi
forma i modul lor de manifestare.
In sens larg, liberalismul proslavete construirea unei societai
caracterizate prin: libertatea de gandire a indivizilor, domnia dreptului natural,
liberul schimb de idei, economia de piaa pe baza iniiativei private i un sistem
transparent de guvernare, in care drepturile minoritailor sunt garantate. Exista
mai multe curente de gandire liberala care se difereniaza intr-un mod mai precis
prin fundamentele lor filosofice, prin limitele asignate statului i prin domeniul
asupra caruia ele aplica principiul libertaii.
Liberalism politic este doctrina care vizeaza reducerea puterilor Statului la
protecia drepturilor i libertailor individuale, opunandu-se ideii de 'Stat
providenial'. Indivizii sunt liberi sa ii urmareasca propriile interese atat timp cat
nu afecteaza drepturile i libertaile celorlali.
Concepte fundamentale
Valorile liberale fundamentale sunt libertatea individuala, creativitatea
individuala, responsabilitatea i independena personala, respectul drepturilor
indivizilor, egalitatea in faa legii. Liberalismul este definit prin 4 concepte de
baza:
-libertatea individuala
-proprietatea privata
-responsabilitatea individuala
-egalitatea in faa legii
Iata realizarile economiei de piata:
1.Dezindustrializarea tarii prin predarea industriei in mana capitalurilor straine
2.Agricultura de subzistenta .Distrugerea sistemului national de irigatii
3.Export de forta de munca hemoragia celui mai valoros capital, capitalul uman
4.Criza locuintelor .Cetatenii de rand nu mai au acces la locuinte fiind nevoiti sa
plateasca
chirie.
5.Inglodarea tarii si populatiei in datorii.
Economia dirijata (planificata)
49

Economie in care procesele economice importante sunt determinate, in

mare parte, nu de fortele pietei, ci deun organism de planificare economica
insarcinat cu realizarea principalelor obiective economice ale societatii. Intr-un
astfel de sistem, cea mai mare parte a activitatii de productie este determinata de
sarcini obligatorii privind resursele si productia, impuse pe cale ierarhica de
institutia administrativa. Printre avantajele unui astfel de sistem in raport
cu economia de piata pura se numara reducerea activitatii economice
necoordonate, care poate duce la utilizarea ineficienta a resurselor disponibile, si
productia de marfuri nedorite. O economie planificata ar putea rezolva problema
somajului si a capacitatilor neutilizate, ar putea reduce nivelul poluarii, ar elimina
supradiferentierea produselor etc. O economie planificata subdezvoltata poate
avea un ritm de crestere mult mai rapid daca isi poate concentra resursele in
anumite sectoare esentiale, separandu-se de fortele ce actioneaza pe piata
mondiala.
Revolutiile din Europa de Est de la sfarsitul anilor '80 si inceputul anilor
'90 au fost in parte consecinta lipsei de libertate politica, dar si a insatisfactiei
create de esecul sistemelor planificate de a furniza bunuri de consum. In cele
mai multe din aceste economii rezultatul a fost ca s-au adoptat institutii si metode
capitaliste, astfel incat privatizarea, folosirea pietei si a preturilor,
dereglementarea si liberalizarea au fost acceptate in grade diferite. Si in
economiile de piata mixte din occident sectorul public a fost micsorat, astfel incat
s-a redus gradul de planificare.

Iata in linii mari realizarile economie planificate:

1.Industrializarea Romaniei
2.Agricultura
intensiva
si
3.Constructia
de
locuinte
accesibile
pentru
toti
4.Transformarea Romaniei din tara debitoare in tara creditoare

irigata
cetatenii
tarii.

Economia liberala vs economia dirijata

Comparatia dintre aceste doua sisteme economice este destul de
complexa si are implicatii asupra unei multitudini de domenii, nu numai cel
economic dar si religios sau chiar ecologist. Pentru a evidentia asemanari sau
diferente dintre ele trebuie sa dam o scurta definitie economiei centralizate si
economiei
de
piata.
Economia planificata este un sistem economic in care statul controleaza
50

factorii de productie si ia toate deciziile asupra folosirii lor.El decide ce trebuie

produs si obliga intreprinderile sa produca numai acele bunuri.In aceasta
economie intreprinderile pot fi doar de trei tipuri: aflate in proprietatea statului,
private conduse de stat sau o combinatie a amandurora.Exemplul cel mai clar de
economie planificata este fosta URSS care a fost pentru o perioada a doua
economie
ca
marime
din
lume.
Putem considera avantaje ale acestui sistem economic urmatoarele elemente:
-guvernul poate concentra resursele in directia obiectivelor economice ale
respectivului stat, se poate incepe construirea unei industrii grele intr-o tara
nedezvoltata fara a mai astepta ani intregi capitalul necesar ce poate fi obtinut
prin industria usoara si fara dependente de finantarea externa
-o economie mai stabila prin maximizarea resurselor disponibile, efectul mult mai
redus
al
inflatiei
-economiile de piata tind sa atinga o dezvoltare maxima pe plan local in timp ce
cea planificata are efecte globale, este mai benefica statului ca un intreg, cea de
piata
fiind
favorabila
mai
mult
proprietatii
private
Desigur ca orice sistem economic trebuie sa existe si niste minusuri
recunoscute.Dintre
acestea
putem
enumera:
-nu poate detecta preferintele consumatorului, excesele si deficitele cu destula
precizie, deci o coordonare ineficienta a productiei (rol ce revine sistemului
libertatii preturilor in economia capitalista).Un exemplu elocvent in acest sens il
constituie interminabilele cozi la alimente datorate faptului ca statul decidea
productia
unor
alte
bunuri
in
defavoarea
acestora.
-interventia statului este prea mare in viata personala, de exemplu daca statul
conducea toata piata muncii deci toate posibilitatile de angajare, optiunile
personale erau inexistente, deasemenea nu puteau parasi statul fara permisiune.
Incepand cu anii 80' - 90' s-a inceput trecerea la economia capitalista, o trecere
ce s-a dovedit dificila pentru majoritatea tarilor, ce s-a soldat cu scaderi
dramatice ale PIB-ului urmate insa in momentul de fata de reveniri si cresteri
economice
ale
acestor
tari.
Capitalismul (sau economia capitalista, de piata) este un sistem economic in
care mijloacele de productie sunt in majoritate in posesia companiilor si sunt
conduse in scopul obtinerii de profit. Productia, distributia si pretul bunurilor si
serviciilor este determinata de o piata libera.Capitalismul a aparut ca economie
dominanta
vestica,
in
urma
decaderii
feudalismului.
Desigur, si acest sistem economic are o serie de argumente pro si contra. Printre
argumentele
pro
putem
enumera:
-este bazata pe liberalismul economic, care are ca fundament proprietatea
privata, sub diferitele ei forme. Aceasta proprietatea confera mediului economic o
mare diversitate de centre de activitate economica, motiv pentru care putem
spune ca economia este multipolara, descentralizata.
.
51

Spatiul public . Spatiul privat

Definirea conceptului de spaiu public
Noiunea de spaiu public cunoate un destin ascendent ncepnd cu anul 1978.
Depind analiza efectelor mass-media asupra instituiilor i practicilor politice,
aceast noiune aduce un cadru conceptual consistent pentru integrarea
fenomenelor de comunicare n teoria politic, n special prin reinterpretarea
distinciei
dintre
stat
i
societatea
civil.
Utilizarea noiunii de spaiu public pune ns o serie de probleme de interpretare,
deoarece accepiunile sale se mpart ntre cei doi poli: cel social i cel politic. n
acest sens, Pierre Chambat1 menioneaz trei dintre aceste accepiuni, care se
disting
prin
gradul
de
coordonare
a
aciunii
comune :
ntr-o prim accepiune, spaiul public desemneaz un mediu de simpl
observabilitate reciproc. Este sensul dat de Richard Sennett,2 reprezentant al
colii de la Chicago, care analizeaz oraul ca pe un loc de ntlnire pentru
strini, unde spaiul public este un loc n care semnele i indiciile sunt puse la
dispoziia ocupanilor si pentru a descifra strile lor interne i pentru a face
reciproce
atribuiile
lor;
ntr-un al doilea sens, spaiul public desemneaz constituirea unei
intersubiectiviti practice, a recunoaterii reciproce drept subieci, a legturii
dintre persoane i a nlnuirii aciunilor lor n cooperarea social, fiind vorba deci
de
comunicare
i
socializare;
ntr-o alt accepiune, politic, spaiul public desemneaz ansamblul scenelor,
mai mult sau mai puin instituionalizate, unde este expus, justificat i hotrt un
ansamblu de aciuni organizate i orientate politic. Fiind orientat ctre
participarea la deliberarea colectiv, aciunea n comun este reglat aici de
modalitile de ordonare dintre spaiul social i spaiul politic i deci de ctre
formele
comunicrii
politice.
n viziunea lui Bernard Lamizet,3 spaiul public definete locul n care se
desfoar
ansamblul
activitilor
constitutive
ale
faptului
politic.
52

Naterea spaiului public este contemporan cu apariia politicului, deoarece

acesta se bazeaz pe opoziia dintre spaiile private, care aparin familiilor i
spaiul public, care nu aparine practic nimnui, dar care se afl, din contr, la
dispoziia tuturor i n care interacioneaz actanii sociali. n acest spaiu public
se desfoar deci practicile, discursurile i activitile constitutive ale faptului
politic.
Separaia ntre spaiul public i privat
Separaia ntre spaiul public i privat este cea care determin specificitatea
comunicrii politice, stabilind diferena ntre cele dou forme i logici de
comunicare. De menionat c formele i strategiile de informare i comunicare nu
sunt aceleai pentru cele dou spaii. Temele de informare sunt cele care difer,
n special, informaia n spaiul public viznd probleme instituionale, dar i
formele i limbajele comunicrii i sistemele de reprezentare n msura n care
discursurile utilizate n spaiul privat sunt enunate, n sisteme simbolice proprii
familiilor sau grupurilor sociale ntre care au loc schimburi de informaii, n timp
ce discursurile i reprezentrile folosite n spaiul public recurg la forme
nominalizate
i
instituionalizate
de
limbaj
i
reprezentare.
Spaiul privat, n care este ntrebuinat limbajul privat, constituie locul filiaiei i
identitii singulare, n care individualitile se disting unele de altele i i
confrunt reprezentrile lor de filiaie i cultur familial. n spaiul privat, mizele
comunicrii sunt legate de istoria familial i n consecin se situeaz n
reprezentrile
memoriei
individuale
i
ale
activitilor
familiale.
n logica privat a comunicrii, n spaiul de filiaie, relaiile formulate de
comunicare ntre persoanele implicate n aceste forme de sociabilitate sunt
dominate de reprezentrile pe care fiecare individ le are despre ceilali i de
modul n care evoluia personal a fiecruia a putut influena relaiile sale cu
ceilali
i
statutul
su
n
spaiul
privat.
n schimb, n acel loc al indistinciei i al raporturilor sociale, relaiile de
comunicare sunt dominate de statutul social al persoanelor implicate, de relaiile
pe care acestea le au cu instituiile i actorii sociali i de angajamentele care
configureaz reprezentrile lor despre societatea n care i duc existena.
Acesta este, practic, spaiul comunicrii politice, adic ansamblul activitilor de
53

reprezentare

al

apartenenelor

sociale

faptului

instituional.

Transgresiunile simbolice ale separrii ntre cele dou spaii constau n utilizarea
simultan a formelor private de comunicare n spaiul public. n aceast privin,
tendina de a generaliza prezentarea vieii private a actorilor politici n media i n
special la televiziune, constituie o adevrat transgresiune a separrii celor dou
spaii, de natur s afecteze inteligibilitatea comunicrii politice.

Spaiul public spaiul privat: o interaciune

activ
Din analiza lucrrilor de specialitate, rezult c o mare parte a analitilor,
sociologilor sau eseitilor insist asupra individualizrii practicilor culturale i
comunicaionale. Datele disponibile concord cu realitatea, dei micrile
observate sunt mai lente dect se susine n general (este cazul, de exemplu, al
fragmentrii consumului televizual). Semnificativ n acest sens este constatarea
la care a ajuns Patrice Flichy4 (1991), care confirm aceast evoluie, plasndu-o
ntr-o perspectiv istoric de lung durat. Tendina actual, de a tri
mpreun, dar separat sau fiecare n snul propriei bule comunicaionale,
precum i diminuarea frecventrii spectacolelor colective sunt fenomene
marcante i greu de contestat. Dar, n acelai timp, fiecare dintre noi este adus
n stadiul de a se gndi la sine din ce n ce mai mult ca individ social i a-i nsui
activ
normele
apartenenei
sale
sociale.
Interaciunea spaiului public cu cel privat a constituit o tem de cercetare i
pentru Paul Beaud5, care a remarcat c graie n special tiinelor umaniste,
spaiul public penetreaz vechea sfer privat, substituie structurile tradiionale
de socializare cu instrumentele sale de comunicare; n fapt, difuzarea,
vulgarizat sau nu, a produciilor istorice, psihologice i chiar sociologice
contribuie la ntrirea acestei practici sociale ce se impune tot mai mult n
54

societile moderne. Obiectivarea de sine (caracterizare preferabil

intelectualizrii vieii private), este propus de Raymond Boudon 6, care
consider c vulgarizarea tiinelor i tehnicilor contribuie n mod egal la aceasta.
Rezult c fenomenul este distribuit inegal n funcie de clase i categorii sociale,
mai exact, n funcie de apartenena social a unei persoane, de strategiile de
construire a propriului raport, obiectivat cu societatea difer sensibil. Semnificativ
este faptul c Paul Beaud, n opoziie cu tezele lui J. Habermas 7 asupra
administrrii culturii, insist n mod pertinent asupra legturii dintre practicile
sociale i evoluia conjugat a spaiului public i a proceselor de comunicare, n
care mass-media i tehnicile de comunicare joac un rol difereniat social.

Economie rurala . Economie urbana

1) Economia rural
O dat cu aderarea Romniei la UE economia agrar i productorii agricoli se
confrunt cu aceleai provocri ca n anii de dup Al doilea rzboi mondial:
precaritatea nivelului tehnic, slaba calitate a seminelor i a raselor de animale,
dependena de condiiile de clim, slaba calitate a produselor obinute. Satul
romnesc a cunoscut 3 etape de dezvoltarea sa de-a lungul secolului al XX-lea:
perioada interbelic, perioada comunist i perioada postcomunist.
55

n perioada interbelic peste 80 % din populaia Romniei locuia n mediul rural

i se ocupa cu exploatarea pmntului i creterea animalelor. Reforma agrar
din1921 atransformat o mare parte dintre rani, n proprietari pe pmntul pe
care l lucrau, astfel c agricultura romneasc a trecut de la marea proprietate
la mica ferm agricol, cu o tehnic rudimentar i lipsit de inventar. Pe de alt
parte i n Romnia s-a resimit influena produselor agricole americane, care au
invadat piaa european n perioada interbelic.
Dup al doilea rzboi mondial economia rural a suferit modificri profunde, n
spiritul ideologiei comuniste. Reforma agrar din 1945 aavut mai mult un rol
propagandistic, deoarece a exceptat combatanii rani care au luptat pe frontul
sovietic, a avut rolul de a desfiina vechea clas de proprietari i de a atrage de
partea noilor stpni, susinui de de fora ocupatiei militare sovietice, cea mai
mare parte a populaiei rii. Fenomenul care a avut cele mai grave consecine
asupra situaiei agriculturii a fost colectivizarea promovat de regimul comunist
ntre 1949-1962. Colectivizarea a nsemnat trecerea terenurilor agricole din
proprietatea privat a ranilor n proprietatea statului, care asigura un control
absolut asupra produciei agricole. Colectivizarea a dus la distrugerea economiei
agrare prin intermediul forei i a presiunilor execitate de organele de represiune
ale statului. La nceput datorit masivelor investiii i a programului de irigaii,
productivitatea agricol a crescut, ns ambiia lui Nicolae Ceauescu de a plti
datoria extern care se acumulase, a cauzat dirijarea stocurilor de cereale la
export. n anul 1984 afost lansat Programul de Alimentaie tiinific a Populaiei,
iar distribuirea alimentelor se fcea pe baz de cartel. n perioada
postcomunist, dup Revoluia din decembrie 1989 dreptul de proprietate asupra
pmntului a fost reconstituit, ns retrocedrile au fost marcate de abuzuri i
ilegaliti. Peste 40% dintre romni continu s triasc n mediul rural, iar
agricultura se face cu mijloace arhaice. Producia agricol este una de
subzisten, asigurnd necesarul unei familii.

2) Economia urban
Dup Primul rzboi mondial economia romneasc a reuit s se stabilizeze i
s ncepap o perioad de cretere. n industrie au aprut o serie de ntreprinderi
performante: Malaxa Bucureti, care producea locomotive i material rulant sau
IAR Braov, care fabrica avioane. Cel mai dinamic secor a fost industria
petrolier. Marea criz economic (1929-1933) a afectat i industria
56

romneasc, vrful crizei fiind considerat la noi anul 1931, cnd una dintre cele
mai mari bnci Marmorosch-Blank a intrat n faliment. Dup Marea criz ritmul de
cretere al economiei a continuat, n 1938 s-au atins cei mai mari indicatori
economici din perioada interbelic.
Al doilea rzboi mondial a nsemnat pentru Romnia mari pierderi materiale, care
au dezorganizat economia naional. Preluarea puterii de ctre comuniti a lsat
n grija acestora refacerea rii. Comunitii au nceput cu naionalizarea
mijloacelor de producie (1948) i au continuat cu o politic de industrializare
forat. Au fost privilegiate domenii precum metalurgia, siderurgia, construcia de
maini i industria extractiv. Industrializarea forat a produs grave dezechilibre
economice datorit proastei gestiuni, deficitului de materii prime i lipsei forei de
munc de nalt calificare. Economia era complet centralizat i planificat de
ctre stat. Pe plan internaional, Romnia a facut parte din Consiliul de Ajutor
Economic Reciproc (CAER) fondat n 1949, iar schimburile economice
internaionale s-au desfurat mai ales cu alte state comuniste.
n ciuda eecului industrializrii au existat i unele succese: nceperea lucrrilor
la complexul hidroenergetic de la Portile de Fier, mpreun cu Iugoslavia (1964),
construirea oselei Transfgran (1970-1974), construirea metroului din
Bucureti (1979), darea n folosin a canalului navigabil Dunare-Marea Neagr
(1984).
Dup 1989 s-a revenit la economia de pia, fapt ce a presupus privatizarea
marilor ntreprinderi de stat, creterea nivelului omajului, scderea nivelului
produciei industriale i a nivelului de trai. Scderea accelerat a economiei
naionale a fost oprit ncepnd cu anii 2000-2001, iar ntre anii 2004-2005 au
aprut treptat semnele redresrii, concretizate ntr-o cretere economic de pn
la 4% cu mult naintea nivelului nregistrat n rile occidentale. Activitile
financiare, sectorul serviciilor i rata consumului au nregistrat o important
cretere. Marile orae au nceput s se extind, n timp ce domeniul imobiliar a
nregistrat o explozie.

57