Spiritul revoluionar, spiritul critic i

interogaiile fierbini
Vladimir Tismaneanu

Motto: N-am ncredere dect n omul singur, dar in el am foarte mult

ncredere. Mihail Sebastian
Secolul XX a fost unul al fanatismelor ideologice, al utopiilor redemptive i al
pasiunilor colectiviste. In anii 30, numii de poetul englez W. H. Auden a low
and dishonest decade, spiritul revoluionar, ncarnat in extremele de stnga
(bolevism) si de dreapta (fascism) a purtat un rzboi deschis mpotriva
spiritului democratic, liberal, burghez, pe scurt critic. Una din crtile la care
inem n chip deosebit, autorii acestui articol, este Cum am devenit huligan
de Mihail Sebastian (1907-1945). Apariia in 1935 a acelei crti, cu incendiara
prefa a profesorului Nae Ionescu, o tentativ de justificare logic a
antisemitismului teologic, a devenit ceea ce se cheam une cause clbre. Dar
nu prefaa lui Nae Ionescu ne intereseaz acum, nici mistica politic propagat
de acesta, o form sui generis de romantism politic anti-capitalist. Ceea ce ne
propunem aici este s readucem in discutie cteva idei ale lui Sebastian care ni
se par de o incontestabil, dogoritoare actualitate acum, cnd noi radicalisme
populiste si noi ideologii totalitare amenin, fluturnd drapelul anti-burghez,
fundamentele unei ordini ntemeiat pe refuzul nregimentrilor oarbe, deci pe
spiritul critic. Pentru cei mai tineri e bine s amintim c eseul-pamflet scris de
Sebastian, de fapt un manifest anti-totalitar, unul dintre primele la nivel
european, a fost interzis n anii comunismului. Cenzorii tiau bine de ce.
Ideologia rece nu putea admite interogaiile fierbini.

S spunem c antiteza spirit revoluionar-spirit critic este prezent si ntrun eseu faimos al lui Leszek Kolakowski publicat, n traducere francez, cu
prefata lui Jorge Semprun. Pentru Kolakowski, mentalitatea revoluionar este
una care opune salvarea imediat, total si absolut, damnaiunii totale, la fel
de definitiv si absolut. Deci totul sau nimic. Altfel spus, revoluionarii nu
cred in purgatoriu. (v. Leszek Kolakowski, Lesprit rvolutionnaire, Paris,
Mdiations/Denoel, 1985, pp, 14-15). Asa gndeau i revoluionarii mistici din
Romnia anilor 30, fie ei leniniti sau fasciti, admiratori ai Cominternului sau ai
Cpitanului.
Scrie aadar cu acut luciditate Mihail Sebastian in 1935, in plin rzboi civil
internaional, spre a relua conceptul politologului exilat german Sigmund

Neumann: Comunistii si fascistii isi fac din spiritul de cazarm axa actiunilor
lor politice. Mai mult decat att: justificarea lor moral. Omul in unform este
tipul de grandoare uman, pe care experienele extremiste de dreapta si de
stnga incearca s-l impun timpului nostru. Cmile negre, brune, albastre si
verzi simplific violent ideile, atitudinile, si sentimentele reducndu-le la o
culoare, la un semn, la un strigt. Altfel spus, spiritul revoluionar, intotdeauna
profetic si maniheist, uniformizeaz, masific, sterge diferenele de
personalitate, reduce totul la numitorul comun al obedienei cazone. Spiritul
revoluionar se pretinde creator, este in fapt nihilist.
Scrie Sebastian mai departe despre modul in care tiraniile totalitare pariaz
exact pe dorinta de supunere si pe voluptatea auto-emascularii autonomiei
persoanei: Se reteaz astfel dintr-odat toate indoielile posibile, se strivesc
nuantele, se teesc sub o formdabil presiune nivelatoare pozitiile personale de
gndire. Nu ramn in joc dect doua-trei adevruri absolute si nebuloase,
asupra crora nimeni nu are voie s se intrebe, dar pentru care toata lumea
trebuie s moara. Da,daalb, negru. Atat. Restul e suprimat, ters din contiinta
noastr, sterilizat in sensibilitatea noastr. Cu o cama, cu un imn, cu un salut
si cu o insign, ai rezolvat toate problemele, ai gsit toate rspunsurile. Vrei o
religie? Iat o carte de membru. Vrei o metafizic? Iat un imn. Vrei o pasiune?
Iat un ef. Oamenii tnjesc, in asemenea condiii de debusolare axiologic,
spre ceea ce Erich Fromm a numit, tot in anii 30, the magic saviour (salvatorul
magic). Cauza este teama de libertate, dorina de evadare din libertate
(escape from freedom). Aa se nate ispita totalitar despre care a vorbit JeanFranois Revel in anii 70.
Este vorba, spune Sebastian, de extazul omului in uniform: O sut de mii
de tineri care ridic intr-o aren bratul drept in sus, o sut de mii de brate
tresrind parc dintr-un singur umr, este o masin care flateaz nu stiu ce
instinct de putere, nu stiu ce senzatie biologic. Da, exist ceva ce tine poate
de instinctul mortii, pulsiunea thanatic detectat de Freud in aceasta frenezie
a supunerii. In 1935, scriitorul romno-evreu Mihail Sebastian anticipeaz
demonstratiile unor Elias Canetti, Arthur Koestler, George Orwell, Manes
Sperber: Corurile, marul in caden i simbolurile vagi, aceste beii
psihologice, sunt materia prim a oricrei dictaturi. C sunt dezonorante sau
nu, puin intereseaz. Ele sunt eficace, i asta e de ajuns. Exist un singur
duman care le poate sta impotriv: spiritul critic. De aceea, orice dictatur,
fascist sau comunist, debuteaz prin suprimarea lui. Noaptea de chef va
trece ins, i in zori va veni dezgustul. Nopile de chef tin uneori foarte mult in
istorie: ani i decenii, dac nu veacuri. La sfaritul lor, dezgustul ins vine fr
gre. Marxismul i fascismul pot cuprinde o sut de adevruri politice i
economice decisive, dar amandou pornesc de la o groaznic ignorare a
omului. Este i in marxism, i in fascism o lips de via si un abuz de scheme
care le face din capul locului artificiale. Acest lucru se va rzbuna astzi sau

peste o sut de ani, dar se va rzbuna. Se circul greu astzi prin lumea
ideilor, fr uniform. Spiritul critic n-a avut niciodata uniform. E un
civil. (subl. noastr)
Spiritul revoluionar se prevaleaz de categorii politice tari, imparte lumea in
tabere ireconciliabil opuse, in prieteni si dusmani. In Romnia, cel putin,
acestea sunt vorbe fr noim, afirm Sebastian, iar diagnosticul su uimeste
prin perenitate: stnga si dreapta romaneasc adpostesc cele mai
variate compromisuri, cele mai fanteziste contradictii. Lipsei lor de continut
politic li se adaug o grav lips de sinceritate personaa care le goleste de
orice continut. E o discrepan strigtoare intre ceea ce spun oamenii si ceea
ce fac ei, e un dezacord intre scrisul lor si viaa lor. Democrai cu scandaloase
averi, socialisti cu strlucitoare cariera monden, teologi cu chef si
temperamente prea plin societatea noastra de asemenea exemplare pentru
a ne mai osteni s credem in democraia, in socialismul si in ortodoxia lor.
Aceste cuvinte au fost scrise acum 80 de ani, dar avem impresia c ele
surprind o realitate care ne este, vai, extrem de familiar
PS: Cu toii trecem prin schimbri de opinii, lumea nu este static, putem avea
iluzii la un moment dat, erori de apreciere, naiviti, opiuni de moment pe care
apoi le regretm. S ne amintim de Malraux, de Claude Roy, de Marguerite
Duras, de Pierre Daix, chiar de Merleau-Ponty. Sebastian insusi nu a fost ferit de
ispita demonismului, cum a demonstrat Marta Petreu intr-un remarcabil
studiu despre relaia dintre autorul romanului De dou mii de ani si Nae
Ionescu. Aici ne referim la Cum am devenit huligan, nu la intregul itinerariu
spiritual al celui care avea s scrie unul dintre cele mai impresionante
documente (Jurnalul) despre prigoana evreilor in anii rzboiului, o carte
menit s dinuie ca prob a supravieuirii spiritului in cele mai negre condiii
imaginabile.