Elton Mayo

(1880-1949)
Unul dintre cei mai cunoscuti cercetatori, av^nd mari contributii `n lansarea psihologiei
si sociologiei organizationale, Mayo era de origine australiana, nsa activitatea profesionala
activa si-a desfasurat-o la Universitatea Harvard. A fost profesor de cercetare
industriala la Graduate School of Business Administration, calitate n care a condus si
desfasurat nenumarate cercetari, culminnd cu cea de la Western Electric Company din
Chicago, atelierele Hawthorne. Spre sfrsitul vietii, Mayo a fost consilier n probleme
industriale al Guvernului britanic. A publicat multe rapoarte de cercetare, singur sau n
colaborare, nsa contributiile lui majore sunt reprezentate de patru lucrari: The Human
Problems of an Industrial Civilization, The MacMillan Company, New York, 1933;
The Social Problems of an Industrial Civilization, Division of Research, Harvard
Business School, Boston, 1945; The Political Problems of an Industrial Civilization,
Division of Research, Harvard Business School, Boston, 1947; Some Notes on the
Psychology of Pierre Janet, Harvard University Press, Cambridge, 1948.
Prima dintre aceste lucrri (a crei copert interioar o reproducem mai jos) a marcat
debutul psihologiei organizationale. n ciuda dimensiunilor reduse . lucrarea conine
doar 194 de pagini ., problematica abordat este extrem de complexa, ea schitnd
trecerea lui Mayo de la un sistem de gndire la altul. Primele doua capitole (.Oboseala.;
.Ce este monotonia?.) ilustreaza conceptia lui Mayo n
termenii psihologiei traditionale a muncii, centrata pe factorii
psihoindividuali si pe studiul ambiantei naturale (fizice) a
muncii. Urmatoarele trei capitole (.Experimentul Hawthorne.;
.Dezvoltarea de la Western Electric Company. Cercetare.
si .ntelesul moralei.) fac saltul spre noul mod de abordare
a lumii muncii (centrat de data aceasta pe factorii psihosociali
si pe studiul ambiantei social-interrelationale a muncii),
pentru ca n continuare ( capitolele .Reactia industriei asupra
ordinii sociale., .Teorii ale guvernarii asupra ordinii sociale.,
.Problema administratorului.) sa fie tratate unele probleme
cu o arie de socialitate mai ampla, ridicndu-se, astfel, spre
nivelul sociologic. Problemele sociale si cele politice ale
societatii industriale sunt prezentate cu aplomb n lucrarile
Revista de psihologie organizationala, vol. I, nr. 2, aprilie-iunie 2001, pp. 147-150
din 1945 si 1947, pentru ca n ultima, Some Notes on the Psychology of Pierre Janet, sa
descoperim un Mayo inedit, bun cunosator al psihologiei si sociologiei europene.
Roethlisberger, unul dintre colaboratorii cei mai apropiati ai lui Mayo, prezentnd ntr-o
maniera extrem de sintetica lucrarile maestrului sau, arata ca Human Problems... este
realizata la un nivel mai moderat, cu referiri, cum am aratat si noi, la fenomene mai
simple si mai putin afective, pentru a ajunge n final la implicatiile lor mai largi din
punct de vedere social. in cea de-a doua lucrare, Social Problems..., apar cele mai multe
afirmatii cu ncarcatura emotionala, n mod special n primul capitol: .The Seamy Side
of Progress. (Fata crpita a progresului), n care Mayo reduce toate cercetarile si
experientele sale, precum si teoriile lui Freud, Janet, Durkheim, Piaget, Pareto, Malinovski
la un singur enunt, la o singura afirmatie menita sa motiveze cercetatorii ntr-o singura
directie. Este vorba despre o chemare la angajare a cercetatorilor din domeniul stiintelor
socioumane: .Depasiti-va complexul de cenusareasa., .Lasati la o parte monotonia si
plonjati n necunoscut.. Tocmai de aceea lucrarea `n cauza si mai ales acest capitol,
continua Roethlisberger, furnizeaza criticilor sai cel mai mult si cel mai suculent material
sau .munitie.. in fine, ultima lucrare, Some notes., este apreciata ca fiind cea mai
buna ncercare a lui Mayo de a explica psihologia uman. Scrierile lui Mayo sunt
calificate ca .alarma., ca avnd o .semnificatie. aparte, n sfrsit, ca furniznd o

solutie distincta fata de cea a contemporanilor sai. Aprecierea este pe deplin justificata,
deoarece lucrarile lui au constituit punctul de plecare pentru o noua stiinta (psihologia
organizationala), pentru o noua orientare psihologica (miscarea si doctrina relatiilor
umane), pentru elaborarea unor noi teorii cu privire la organizatii (teoriile neoclasice),
n fine, pentru elaborarea unui nou model explicativ-interpretativ al omului (modelul
omului social opus modelului omului economic-rational la moda n acea vreme).
Activitatea de cercetare a lui Mayo a fost extrem de laborioasa si s-a desfsurat pe o
perioada ndelungata de timp (1923-1939). Dat fiind faptul ca argumentatia stiintifica a
lui Mayo a fost diferita, activitatea sa a fost mpartita n doua etape: prima, cuprinsa
ntre 1923 si 1927, axata pe psihologia individuala a oamenilor, pe ameliorarea conditiilor
fizice de munca n vederea cresterii randamentului; cea de-a doua, cuprinsa ntre 1927
si 1939, a avut ca obiectiv studierea factorilor psihosociali, a relatiilor umane. in prima
etapa sunt ncadrate cercetarile ntreprinse la o uzina de textile din Philadelphia si o
prima cercetare efectuata la Western Electric Company. {i ntr-un caz, si n altul,
variabilele luate n considerare tin de ambianta naturala a muncii. De exemplu, la uzina
de textile fiind vorba de o situatie extrem de dificila (fluctuatie mare, conditii grele de
munca, productie slaba), Mayo introduce un sistem de pauze, propune ntreruperea
masinilor n timpul pauzelor, recurge la asa-numita tehnica a pauzelor recuperate potrivit
careia muncitorii luau pauzele din propria initiativa, dar recupernd durata lor daca
aceasta era mai lunga dect durata standard. Cum a fost si firesc, datorita tuturor acestor
.facilitati., fluctuatia a scazut, iar randamentul muncii s-a ameliorat sensibil. Paradoxal
nsa, aceleasi rezultate au fost obtinute si pe o alta parte din muncitori care nu fusese
inclusa n cercetare. La fel s-au petrecut lucrurile si la Western Electric Company n
cercetarea asupra iluminatului. intr-un atelier, considerndu-se ca randamentul este
scazut din cauza iluminatului necorespunzator, s-a crescut progresiv intensitatea luminii,
si drept urmare a crescut si productia. Un contraexperiment prin care s-a scazut progresiv
intensitatea iluminatului s-a soldat tot cu cresterea productiei. Or, daca primul efect era
normal, cel de-al doilea nu mai era normal. Mai mult, s-a constatat ca productivitatea
muncii a crescut si ntr-un grup de control n care nu se intervenise n nici un fel. Ce s-a
ntmplat n timpul acestor experimente? Mayo nu a putut gasi o explicatie consistenta
si convingatoare. El s-a refugiat n psihologia traditionala a muncii, n caracterul
monoton al muncii, n factorii de natura fiziologica ce produc oboseala posturala etc.,
prin intermediul carora a explicat o parte dintre constatarile facute, dar nu si efectele
paradoxale aparute n cursul cercetarilor sale. Datorita acestui fapt, cercetarile lui Mayo
din prima etapa au fost taxate de unii gnditori ca fiind un .esec., eticheta mult prea
dura si mai ales incorecta, deoarece ele au constituit un fel de .rau necesar. care l-au
ajutat pe Mayo sa descifreze, mai trziu, adevarata semnificatie a .comportamentelor
paradoxale..
Raspunsul la unele ntrebari si nedumeriri a fost gasit de Mayo de-a lungul cercetarilor
ntreprinse la uzinele Hawthorne. Acestea, desfasurndu-se pe o perioada de aproximativ
12 ani, au cuprins mai multe faze si mai multe demersuri. Se pare nsa ca cele din prima
faza, care a durat 5 ani (aprilie 1927-1932), cu experimente majore n 1927-1928, sunt
cele mai semnifictive, ele contribuind la .marea iluminare. a lui Mayo si a colaboratorilor
sai. Este vorba despre cercetarile asupra a sase lucratoare aduse, pe baza
preferintelor interpersonale, ntr-o camera experimentala (asa-numita .mica test room.).
in imaginea de mai jos redam un aspect din atelierul respectiv. Lucratoarele desfasurau
o munca monotona (asamblarea unor retele telefonice), una dintre ele avea contact cu
exteriorul (asigurnd aprovizionarea), n locul maistrului era un observator care avea
sarcina de a urmari ce se ntmpla n atelier, de a le asculta doleantele, de a le da sfaturi,
fara a interveni nsa n desfasurarea curenta a activitatii. Grupul celor sase lucratoare a
fost supus unui .tratament special.. Astfel, s-a introdus un sistem de pauze (variabile ca
numar si durata), s-a modificat sistemul de salarizare, `n timpul uneia dintre pauze se

servea o gustare calda, s-a scurtat/crescut ziua, saptamna de lucru etc. Ca urmare a
tuturor acestor interventii, productivitatea a crescut, evident cu mici variatii. intr-unul
150 DIN ISTORIA PSIHOLOGIEI ORGANIZA}IONALE
dintre momentele experimentului toate facilitatile introduse au fost eliminate, deci
pauzele, gustrile calde, ziua sau saptamna de lucru micsorata, si totusi productivitatea
muncii a crescut, ba chiar mai mult dect n momentele anterioare (de la 2.400 de relee
pe saptamna produse de fiecare lucratoare la 3.000 de relee). Abia acum a nteles Mayo
ce se ntmplase de fapt: n cursul experimentului au intrat n functiune o serie de
factori umani, de relatii interumane, s-a activat o noua psihologie a lucratorului, si
anume psihologia de grup care se conduce si functioneaza dupa alte legi dect cea
individuala. .Indivizii care compun atelierul de munca . scria Mayo . nu sunt pur si
simplu un numar de indivizi, ci formeaza o grupa n interiorul careia se dezvolta relatii
care devin datini, relatii ntre ei, ntre ei si sefii lor, cu munca lor, cu rezultatele
ntreprinderii.. Cele sase lucratoare au format un grup cu standarde si asteptari proprii,
noile norme aparute ca urmare a relatiilor informale au crescut coeziunea grupului, s-a
dezvoltat un sentiment al apartenentei la grup, al participarii la activitatea grupului, n
fine, ele au stabilit un model de munca absolut nou. Celelalte cercetari desfasurate de
Mayo de-a lungul anilor . campania de interviuri (1928-1930), investigarea unui grup
natural de cablori, sudori si inspectori (1931-1932), amplul program de consultatii si
consiliere (1932-1939) . nu au facut dect sa confirme si sa adnceasca semnificatia
acestor constatari.
Elton Mayo este cel care a descoperit rolul factorilor psihosociali, al relatiilor
interpersonale, al organizarii informale (neoficiale) n cadrul activitatii de munca. El a
demonstrat ca ipoteza .gloatei. potrivit careia individul si urmareste propriul interes
ngust si meschin este falsa. Oamenii au nevoi sociale, de stima si statut, de participare
la relatiile informale, de apartenenta si identitate psihosociala. Pusi ntr-o situatie
competitiva cu altii si mai ales cu normele constrngatoare ale organizatiei, oamenii
rezista, construiesc grupuri si norme care ntaresc aceasta rezistenta. Crearea conditiilor
cooperarii spontane dintre oameni ar putea fi calea prin care contracararea n industrie
a distrugerii valorilor traditionale ale societatii ar deveni posibila. Conflictele, concurenta,
discordia ar putea fi diminuate si evitate prin asigurarea de catre manageri a bazelor de
afiliere ale grupurilor. Un asemenea deziderat nu ar fi fost posibil de realizat dect cu
ajutorul reprezentantilor stiintelor socioumane, care trebuie sa ntreprinda studiul stiintific
al comportamentului organizational. Mayo nu spunea doar .Haideti sa procedam stiintific
n problema comportamentului uman., ci, mai mult dect att, el specifica tipurile de
ntrebari, fenomene, observatii, date, metode, uniformitati de care stiinta comportamentului
ar trebui sa se preocupe.
Mayo ramne un punct de referinta esential n stiinta comportamentului aplicata n
studiul muncii si organizatiilor.
Mielu Zlate