Sunteți pe pagina 1din 13

Deficientele mintale se exprima prin reducerea semnificativa a capacitatii

psihice care determina o serie de dereglari ale reactiilor si mecanismelor de


adaptare ale individului la conditiile in permanenta schimbare a mediului
inconjurator(Ghergut, 2000, citat de Bonchis, E., 2004)
Trasatura distinctiva a deficientei mintale este functionarea intelectuala
inadecvata, exprimata in dificultati la nivelul proceselor gandirii, reducerea
campului perceptiv, limbaj slab dezvoltat, imaturitate socio-afectiva, dificultati in
invatare, tulburari de comportament etc.
Paunescu C. (1977) subliniaza ca structura psihica a deficientului mintal se
dezvolta sub limita atinsa de copilul normal de aceasi varsta. Inertia accentuata a
proceselor nervoase si a limbajului determina si o incompetenta sociala a
deficientului mintal care nu poate ajunge la rationamente abstracte, manifestanduse altfel ceea ce B.Inhelder numea vascozitate mintala adica gandire
neterminata.

Etiologia specifica deficientei mintale


Etiologia deficintei mintale se aseamana in mare masura cu cea generala
responsabila de aparitia altor deficiente. Literatura de specialitate descrie
numeroase clasificari, dar cea mai frecventa imparte factorii in:

1.

Factorii endogeni, acestia pot fi:

- factori genetici nespecifici ce provoaca debilitatea endogena subculturala sau


familiala;
- factori genetici specifici ce determina aparitia sindroamelor Turner,
(mongolismul sau trisomia 21).
2.

Down

Factorii exogeni, acestia sunt:

- factorii prenatali, ce actioneaza asupra fatului in perioada intrauterina (factori


infectiosi si parazitari rubeola, sifilis, toxoplasma; factori umorali
imcompatibilitatea factorului Rh dintre mama si copil; factori toxici alcool, droguri,
tutun, intoxicatii alimentare).
- factorii perinatali care actioneaza in timpul nasterii: traumatisme, hemoragii,
apoxie, traumatisme obstetricale.
factorii postnatali ce actioneaza dupa nastere: meningoencefalite,
traumatisme cerebrale, intoxicatii cu plumb, etc.
3.

Factorii psihosociali, acestia cuprind:


-

mediu familial nefavorabil;

carente afective si educative;

conditii socio-economice defavorabile;

tulburarile de comportament/deviante comportamentale.

Odata ce factorii de risc au fost depistati, se impune gasirea unor masuri de


contracararea a acestora astfel incat numarul de subiecti afectat sa fie cat mai mic.
Specialistii identifica urmatoarele strategii de prevenire:

eforturi de prevenire primara care se refera la viitorii parinti programe


pentru prevenirea abuzului de alcool, tutun, droguri pentru viitoarele mame;
eforturi de prevenire secundara ce vizeaza persoana care s-a nascut cu o
predispozitie pentru retardul mintal;
eforturi de prevenire tertiara directionate spre persoanele cu retard de
intelect si care urmaresc imbunatatirea nivelului functional al acestuia.

CLASIFICAREA DEFICIENTELOR DE INTELECT

Literatura de specialitate cuprinde diverse clasificari a deficientei mintale,in


functie de coeficientul de inteligenta, cea mai raspandita fiind cea a lui Santrok,
2001, citat de Bonchis, E., 2004, conform careia exista:
-

intelect de limita sau deficienta mintala usoara cu IQ cuprins


intre
55-70;

deficienta mintala moderata include copiii cu un IQ in limitele 40-54 si


care fac obiectul unor interventii educative speciale;

deficienta mintala severa cuprinde copiii cu un IQ in limitele 25-39,


partial recuperabili, capabili sa asimileze un volum minim de cunostinte
dar insuficiente pentru asigurarea unei activitati total independente, sunt
instruibili pana la un anumit punct;

deficienta mintala profunda este forma cea mai grava referindu-se la o


persoana incapabila sa se autoconduca cu un IQ de sub 25. Numiti si
idioti, copiii din aceasta categorie au un nivel mintal inferior varstei de 2
ani, structura psihomotrica este rudimentara, nu comunica prin limbaj cu
ceilalti.

Particularitatile dezvoltarii motorii la deficientul mintal


Tulburarile prezente la nivelul psihomotricitatii sunt cu atat mai marcante cu
cat gradul de deficient este mai profund.
In deficienta mintala usoara se constata intarzieri la nivelul dezvoltarii
componentelor psihomotricitatii, in ansamblul se poate mentiona lipsa de viteza si
coordonare a miscarilor, debilitate a miscarilor.
In deficienta mintala severa se constata o motricitate mai buna decat in
categoria anterioara dar totusi insuficient dezvoltata. Motricitatea voluntara este
marcata de tremuraturi, miscari imprecise si lipsite de finete. Putem intalni aici si
alte tulburari ale motricitaii generale, de mers, echilibru, etc. Aceste tulburari de
motricitate se vor reflecta si in dificultatile pe care acesti subiecti le au in insusirea
limbajului vorbit, scris dar si a deprinderilor de autoservire.
Activitatea motorie este lipsita de coordonare si control, fara scop si precizie
(miscari stereotipe, balansarea trunchiului, ticuri, miscari foarte lente) in cazul
deficientei mintale profunde.
Studiile efectuate pana in prezent au reliefat faptul ca principalele probleme
la nivelul motricitatii sunt reprezentate de:

dificultati in efectuarea
membrelor, segmentelor
verbala;

calitati motrice VIRF(viteza, indemanarea, rezistenta, forta) cu un nivel scazut


de dezvoltare, fapt ce se va repercuta asupra calitatii miscarilor;

dificultati in coordonarea activitatii motorii prin intermediul limbajului;

greutati sau imposibilitatea comunicarii de atitudini, sentimente si emotii prin


gesturi adecvate;

unii deficienti sunt supraponderali, fapt care afecteaza biomecanica miscarii


si echilibrul;

prezenta perturbarilor motorii ca urmare a alterarii tonusului muscular.

si coordonarea miscarilor fundamentale ale


corpului, coordonarea oculo-motorie, auditiv-

Obiectivele activitatilor motrice adaptate persoanelor cu


dizabilitati intelectuale
Adaptarea educatiei fizice si sportului la particularitatile de crestere si
dezvoltare ale copiilor cu deficienta mintala si asigurarea conditiilor educative
speciale presupune conceperea unui demers educational orientat catre realizarea
urmatoarelor obiective de referinta (dupa Gh. Carstea, Metodica educatiei fizice,
Bucuresti):
1.

Educarea atitudinii corporale (globale si


indepartandu-se starea de instabilitate a acesteia.

2.

Uniformizarea starii de tonicitate a musculaturii segmentelor corpului,


pentru a se preveni sincineziile, ticurile si alte gesturi motrice inutile.

3.

Educarea coordonarii actelor motrice habituale, a coordonarii simple


simetrice si asimetrice.

4.

segmentare)

corecte,

Dezvoltarea componentelor psihomotricitatii.

5.

Formarea corecta a deprinderilor si priceperilor motrice de baza si utilitaraplicative si a unora specifice sportului.

6.

Achizitia unor componente specifice (procedee tehnice, actiuni tactice),


dar si competente generale, posibil a fi aplicate in situatii variate de viata
cotidiana: igiena corporala, stimulare cognitiva, afectiva si sociala, etc.

Indicatii metodice privind organizarea si conducerea activitatilor motrice


adaptate (deficienti mintali cu retard mediu si usor):
-

puneti accent pe deprinderile fundamentale de stabilitate, locomotie si


de manipulare;

lucrati fara rezerve pentru componentele fitness-ului intr-o maniera


sistematica si progresiva;

aratati/demonstrati mai mult si explicati mai putin;

transmiteti lent si clar indicatiile legate de executie;

puneti accent in executie doar pe 2-3 elemente;

reduceti indicatiile verbale pe cat posibil;


-

repetati demonstratia si refuzati anumite indicatii; metoda


demonstratiei se dovedeste a fi mult mai eficienta decat explicatia;
utilizati strategii de invatare multisenzoriala prin utilizarea conducerii
manuale prin miscare;
structurati atent continutul fiecarei lectii;
schimbati frecvent continutul instruirii in cadrul aceleiasi lectii (de
exemplu, 5 minute alergare urmate de 5 minute de leapsa, exersare sub
forma lucrului pe ateliere; circuit pentru dezvoltarea fortei);
impuneti reguli simple in executia subiectilor;

reduceti deprinderile care se insusesc, ale miscari simple;

utilizati materialele intuitive: afise, ilustratii, in vederea facilitarii intelegerii


actiunilor motrice;
-

numiti intotdeauna miscarea care se invata pentru ca studentii sa-si


formeze un vocabular minimal de specialitate;

includeti multe structuri ritmice in cadrul lectiilor;

asigurati asistenta executiilor copiilor(daca este necesar);

lasati subiectii sa repete de mai multe ori actiunile reusite, asigurand


astfel dezvoltarea increderii in fortele proprii si a sentimentului de
satisfactie;

intariti si incurajati permanent raspunsurile subiectilor, stabilind


anumite standarde de comportament, apreciind aspectele pozitive;

nu utilizati activitati care sa implice eliminarea sau izolarea subiectilor


in exersare.

Profesorul trebuie sa tina cont in programele de exercitii de faptul ca


persoanele cu deficienta mintala pot avea o atitudine diferita fata de exercitiile
fizice, si anume:
-

unele persoane doresc sa participe la activitatile cu continut variat;


altele, dimpotriva, prefera schimbari putine ale exercitiilor, preferand
reluarea anumitor structuri motrice.

Activitati motrice adaptate persoanelor cu deficienta mintala


In selectarea activitatilor fizice pentru acesti subiecti, profesorul va trebui sa
tina seama de varsta, severitatea deficientei, optiuni si dotare materiala.
Participarea persoanelor cu deficienta mintala la activitatile de educatie fizica
si sport ofera acestora ocazia experimentarii unor situatii de viata inedite, obtinerea
unui grad sporit de autonomie, accesul la noi activitati culturale, ce favorizeaza
integrarea sociala. Efectele practicarii exercitiilor fizice de catre persoanele cu
deficienta mintala pot fi grupate in trei niveluri:
-

pe planul interactiunii sociale, prin beneficiile aduse de interactiunea


cu semenii;

pe planul imaginii de sine, prin cresterea increderii proprii;

pe planul conditiei fizice, prin ameliorarea factorilor biologici.

Astfel, persoanele cu deficienta mintala lejera pot intelege notiuni legate de


activitatea de educatie fizica si sport; reguli de desfasurare a actiunilor motrice,
sensul intrecerii, clasamentul, notiuni legate de atac si aparare, dozarea efortului.
Ele pot aparea in contextul relatiilor sociale de parteneriat, adversitate de
respectare a oficialilor, arbitrului.

Ramurile sportive precum baschetul, fotbalul, hocheiul, voleiul, dansul

reprezinta optiuni importante ale acestor subiecti, desi conceptele de strategie, joc
de echipa, expresivitate, reguli, sunt mai greu de inteles.

In cazurile persoanelor cu deficienta mintala moderata, in functie de nivelul


competentelor acestora in plan psiho-social, se pot organiza:
-

activitati sportive cu reguli adaptate, cu acordarea de recompense in


functie de rezultat si performanta;

activitati fizice adaptate, cu programe de exercitii din care se exclude


notiunea de sport, dar cu acordarea de recompense castigatorilor;

Pentru subiectii cu retard mintal sever, care nu sunt integrati in clase


obisnuite, ci in clase, scoli sau institutii speciale, este necesar un ajutor(asistenta)
permanenta in realizarea continutului instruirii. Nivelul mintal si motric redus face ca
activitatea acestor subiecti sa se caracterizeze printr-o slaba interrelatie de grup,
comunicarea realizandu-se doar intre profesor si elev. Aceste premise impun ca
programele educationale sa se centreze pe utilizarea deprinderilor senzoriomotorii,
a deprinderilor de baza, a pattern-urilor fundamentale de miscare si pe dezvoltarea
componentelor fitnes-ului propriu-zis si motor. Programele senzoriomotorii
stimuleaza simturile copilului in vederea dezvoltarii canalelor senzoriale care
faciliteaza receptionarea informatiilor din mediu. Pentru copiii mici, aceste
programe vor viza insusirea progresiva a pozitiilor de postura corecta, tarare,
apucare-eliberare de obiecte si de mentinere a pozitiilor asezat si stand. Multi dintre
subiectii cu limitari severe nu invata sa mearga mai devreme de 9 ani iar unii nu
reusesc niciodata. Prin urmare, chiar si cele mai rudimentare miscari trebuie
invatate cu rabdare.
Afectiunile persoanelor cu deficienta mintala severa determina manifestarea
unor polihandicapuri care in contextul activitatilor fizice adaptate pot fi abordate
prin sarcini motrice simple, individuale sau colective(mers sub forma de plimbari in
aer liber) sau prin participare la intreceri sportive(integrare fizica, ca spectator),
aceste persoane fiind sensibile la practici sociale de acest gen care reunesc un
numar mare de persoane. Scopul participarii lor vizeaza acceptarea sociala de catre
persoanele normale.

Din categoria deficientilor mintali fac parte si copii care prezinta sindromul
Down, cea mai reprezentativa afectiune genetica asociata retardului mintal. Din
cele peste 80 de caracteristici clinice asociate sindromului Down, aprecierile vor
viza in special caracteristicile fizice si motrice ale acestor subiecti:
-

statura mica;

tonusul muscular slab;

hipermobilitate articulara;

aspect mongoloid al fetei;

obezitate usoara pana la moderata;

sistem cardiovascular si respirator subdezvoltat;

membre superioare si inferioare scurte in raport cu trunchiul;

echilibru deficitar;

dificultati de perceptie;

risc crescut de afectiuni cardiace, leucemie, infectii respiratorii,


imbatranire rapida;
risc crescut de Alzheimer la subiectii de peste 35 ani.

Din punct de vedere al conceperii de programe de activitati fizice adaptate


pentru subiectii cu sindrom Down (care vor avea avizul medical) accentul va fi pus
pe reducerea deficientelor posturale si ortopedice, cum ar fi: lordoza, cifoza,
instabilitatea atlantoaxiala (la nivelul jonctiunii craniu-vertebra cervicala, picior plat
si in pronatie, luxatii congenitale de sold). Toate exercitiile utilizate vor viza
cersterea tonusului muscular si reducerea hipermobilitatii articulare, ca baza a
reducerii deficientelor posturale.

Activitati destinate imbunatatirii nivelului fitness-ului. Fitness-ul reuneste un


anbamblu de componente ce vizeaza un stil de viata activ, ce se traduce printr-o
buna stare de sanatate, capacitate de efort, eficienta profesionala si sportiva, risc
scazut de imbolnavire, etc.
Componentele fitness-ului sunt:
-

rezistenta cardio-vasculara, mobilitatea;

rezistenta musculara locala;

forta;

compozitia corporala.

In educatia fizica adaptata, obiectivele se stabilesc incepand cu atingerea unui


nivel de fitness necesar executarii deprinderilor motrice de baza si utilitar aplicative
( mentinerea pozitiei stand, tarare, deplasare spre o tinta, etc) pana la fitness-ul
necesar executiei unor deprinderi specifice (ramurilor de sport, activitatilor
recreationale sau profesionale). Prin urmare, programele de fitness vor fi strict
personalizate. In acest context, J. Winnick (1995) recomanda stabilirea:
-

obiectivului prioritar pentru fiecare subiect ;


componentelor fitness-ului asupra carora se va exercita influenta
exersarii;
segmentelor corporale care vor fi antrenate;
testelor utilizate pentru a evalua nivelul fitness-ului si, eventual, a
standardelor de performanta.

Principalele mijloace care pot fi utilizate in dezvoltarea componentelor


fitness-ului sunt:
-

pentru mobilitate: (obiectivul principal vizeaza imbunatatirea


functionala a miscarilor). Exercitiile se executa din diferite pozitii (asezat,
stand, pe genunchi, culcat), vor pregati subiectul pentru eforturi sustinute
si vor angrena atat trenul inferior, cat si cel superior.

pentru forta: in conditiile in care inervatia musculara este intacta si nu


exista alte patologii, lucrul pentru forta se poate desfasura, in principiu,
fara restrictii. Profesorul va avea grija sa lucreze echilibrat atat muschii
antagonisti cat si pe cei agonisti, cu accent pe dezvoltarea muschilor
extensori, abductori si supinatori.

pentru rezistenta cardiovasculara si compozitie corporala: activitatile


recomandate sunt,oarecum, similare datorita efectelor care se exercita in
ambele zone. Obiectivele pot fi atinse daca se utilizeaza un program
aerob, continuu, de alergare/inot, ciclism, in general activitati care
angreneaza in miscarea intregului corp, fapt care favorizeaza consumuri
calorice superioare si imbunatatirea functiei cardiorespiratorii. Activitatile
pot fi: plimbare sau urcare pe munte, mers pe bicicleta stationara sau
nestationara, joging, mers pe stepper sau pe covor rulant, inot pe distante
lungi, ski fond, dans aerobic, etc.

Acrosport. Reprezinta o optiune care poate fi inclusa in continutul lectiilor de


educatie fizica, constand in realizarea unor legari de figuri acrobatice colective
combinate cu elemente individuale. Figurile pot fi executate in duo, trio, sau mai
multi participanti. Acrosportul presupune deci, o productie de forme statice,
dinamice sau combinate, caracterizate prin piramide. Prestatia poate fi insotita de
acompaniament muzical.

Activitati de expresie corporala urmaresc desfasurarea unei activitati


artistice prin descoperirea si reproducerea unor forme corporale in vederea unei
evolutii arbitrate.
Sporturile de iarna reprezinta o categorie de activitati sportive cu o arie
restransa in programa de educatie fizica sau sportiva. Aceasta omisiune este cu atat
mai inexplicabila cu cat acestea indeplinesc obiective variate: imbunatatirea
nivelului fitness-ului, relaxare recreere, senzatii speciale de miscare, crearea
premiselor pentru activitati independente in vacantele scolare. Dintre acestea
putem aminti: schiul, patinajul, sania.
Jocuri de miscare si jocuri sportive. Jocurile de echipa sunt la fel de
populare si in randul persoanelor cu nevoi speciale, care regasesc in cadrul acestora
un mediu favorabil de implicare motrica, afectiva, cognitiva. Pentru deficientii
mintali severi se recomanda ca jocurile sportive sa se desfasoare pe terenuri cu
dimensiuni reduse si reguli simplificate, deoarece capacitatea de concentrare si
prelucrare a informatiilor limitata impiedica invatarea si utilizarea unor strategii de
joc care implica secventializarea mai multor actiuni motrice dependente de mai
multi factori.
In conditii de retard usor subiectii pot practica jocuri precum baschet, volei,
fotbal.

Jocul de baschet- adaptari ale regulamentului:


Regulamentul prevede anumite modificari in cadrul jocurilor desfasurate
pentru persoanele cu dizabilitati mintale, adaptari care pot fi adoptate integral sau
partial, acest lucru fiind la latitudinea organizatorilor:
un joc poate cuprinde 4 reprize, fiecare de cate 6 minute;
un jucator poate face doua pasiri peste ceea ce este permis. Daca jucatorul
isi creeaza un avantaj si trece de aparare ca urmare a pasilor in plus, comite o
abatere si acesta va fi sanctionat imediat prin pierderea posesiei mingii;
fiecare echipa are dreptul la 4 time-out-uri pe durata unui joc;
daca dupa expirarea timpului de joc scorul este egal, se desfasoara atatea
reprize de prelungiri cu durata de 3 minute pana se departajeaza o echipa. In cadrul
acestor reprize de prelungiri, antrenorii nu vor beneficia de time-out;
abaterea de 3 secunde se sanctioneaza atunci cand exista un control al
echipei in suprafata de joc a adversarilor (terenul de atac);
cel care executa aruncarea libera trebuie sa elibereze mingea in 10 secunde
din momentul in care i se indica locul de unde s-o faca de catre official;
o echipa este formata din 5 jucatori. Fiecare echipa mai are dreptul la 5
jucatori inlocuitori;

nu este regulamentar ca jucatorul sa dribleze de doua ori (se considera


incheierea unui dribling in momentul in care jucatorul are controlul mingii cu
ambele mainii).

Beneficiile fizice ale sportului adaptat


Beneficiile fizice ale sportului sunt n strns legtur cu posibilitile reale ale
beneficiarilor de a practica activitatea motric innd cont de caracteristicile
deficienei permanente sau temporare. Sportul poate ajuta ca deprinderile
enumerate mai jos sa se dezvolte mai repede:

For.

Coordonare.

Echilibru.

Gimnastic cardio-respiratorie.

Flexibilitate.

Dexteritate (buna funcionare a minilor).

Controlul greutii

Rezistent.

Beneficiile psihologice ale sportului adaptat


O persoan i va folosi la maximum potenialul doar daca se va implica n mod
activ n ceea ce face. Daca nevoile sale emoionale sunt ignorate, persoana va
deveni anxioas, retras i pasiv n apropierea sa fa de viaa. Beneficiile
emoionale i mentale ale sportului adaptat nu ar trebui s fie subestimate.

ncredere;

Motivaie;

Afirmare;

Respectul de sine;

Determinare;

Autodisciplin;

Eliberare de tensiune.

Beneficiile sociale ale sportului adaptat


Lucrul n grup poate avea beneficii suplimentare lucrului individual. De exemplu:

Lucrul cu alte persoane cu deferite abiliti i experiene permite tuturor s


nvee de la fiecare cate ceva;

Grupul poate mprti idei pentru rezolvarea unor probleme;

Avnd sprijinul celorlali, oamenii sunt ncurajai s-i asume noi provocri,
care poate nu le-ar fi luat n calcul nainte;

Independenta;

Reintegrare;

Abilitatea de a respecta reguli;

Prietenia;

Comunicarea.

Beneficiile vocaionale ale sportului adaptat


Sportul ajut la ctigarea forei fizice i emoionale, dar i la dezvoltarea
deprinderilor necesare pentru a se angaja sau pentru a se reantrena.

Lucrul n echip;

Luare de decizii;

Conducere;

Receptivitate la ordine;

Rezolvarea problemelor;

Stabilirea elurilor.

Bibliografie:
TEODORESCU S., AURA BOTA, MONICA STNESCU, Educaie fizic i sport
adaptat pentru persoane cu deficiene senzoriale, mintale i defavorizate social,
Bucureti, 2003;
V. Marcu, M. Dan, M. Milea, Sport pentru persoane cu handicap, 2001.
http://terapiedizabilitati.ro/publicatii/
http://www.rasfoiesc.com/sanatate/medicina/ACTIVITATI-MOTRICE-ADAPTATEPE51.php
http://terapiedizabilitati.ro/servicii/educatie-fizica-si-sport-adaptat/educatia-fizicaadaptata-copiilor-dizabilitati/