DOMNIJA MICA 1 CUMINTE

apocrifa eminesciana

A fost... i astazi Inca este 0 fata

mandra, precum nu-s Decat in
file de poveste $i-n raiul
ingerilor, sus.
Avea doi ochi frumo$i ca cerul
$i-un par de aur lung, buclat,
Un glas ce fremata eterul $i-un
chip de zana, adorat...
Primise-a vietii sarutarc leaganui optise cantul,
In clipe mari de grea-ncercare
Cand foe dracesc ardea
pamantul.
$i-atunci, in mica ei fiinta,
S-a prins ideea cea mai trista Dentreaga-a lumii suferinta,
In ritm salbatec cum exista...
Ca au crescut cu ea odata
Oroarea, mil a i durerea,
2

Sub care geme lumea toata,

Fara scapare, nicaierea...

Iar cand frumoasa zanioara A inteles deplin amarul, in care urea i coboara
Sarmanul om, pe veci, calvarul;i se cutremura-ngrozita De-al mortii fioros convoi,
Ce omenirea-nebunita II da,
deslantuind razboi:
- Cadavre, tunete, blesteme,
Macel i ura far de rost, Denspaimanta batrana vreme,
Cu-atata jale, cum n-a fost;
Plang soatele, jelesc parintii,
$i tipa rataciti orfanii,
i-n valea larga-a suferintii
Potopul ii Intinde anii;
Apo sfar^ita-i tragedia
Innebunitelor popoare,
$i-n urma-i jalea, saraciea,
Raman atotstapanitoare...
Cand a vazut domnita mica
Aa salbatecie crunta,
Cuprins-o-a grozava frica $i
fiinta-i toata se framanta...
Ca ziua linite nu are i
noaptea tot viseaza greu,
i fantome distrugatoare O
urmaresc mereu, mereu...

Iar cand, mtr-un comar de

vise, Vazu cum lumea se
pravale In fundul marilor
abise,
Tarata de pomiri fatale;
i-n viitor de-nchipuire,
Razboiul ce-a mai fi sa vina,

452Intreaga-acesta omenire O va preface in ruina...;

Plangand de mila i durere,
Domnita mica-n visul greu
Porni sa cate mangaiere in
ceruri, sus, la Dumnezeu...
$i ca un gand cu aripioare
Sbura prin misticul eter,
$i carduri albe de fecioare O
insotiau spre-naltul cer...
In cale-i sorii puneau rase $i
stelele cununi ii pun,
Pe punti de aur i topaze
Luceferii ii ies in drum...
lar cetele de ingeri sfinte
intampina, cantand, cu-alai
Copila mica i cuminte,
Cu ochi albatri, cu par balai...
i-o due, in imnuri slavitoare,
Spre tronul cel dumnezeesc,
Pe culmi mai mult scaldate-n
soare, Prin raiul visului ceresc...
La cercul ultim ce sfarete
6

Rotirile astrale-n hau,

Domnita mica se opres-ste,
Grijata mult de rostul sau...
Cand o vazu Stapanul lumii,
Aa frumoasa-n ca pove^ti,

Sosind aevea-n varful culmii Naltimilor dumnezee^ti,Cu chipul ei de pamanteana,

Cu buzele-i in tremur sfant,
Cu dulce lacriine pe geana,
Cu glasul de psalmodic cant, Un semn din dreapta Lui purcese,
$i cetele facura loc,
i cea mai mica-ntre printese
Patrunse-n cercul de mijloc...
$i-n fata marelui Parinte A tot cea fost, ce e, ce-a fi, Domnita mica
i cuminte Ingenunche ?i glasui:
- 0, Doamne, daca ai putere i
eti stapan a cate sant,
Alina marea de durere Cc-a
potopit al nost pamant!
C-atatea rani fara de leacuri $iatatea tragedii sub soare,
Deslantuira, ir de veacuri,
Innebunitele popoare,
Ca de se mai repeta iara Razboiul
cel nelegiuit, Planeta-ntreaga va
sa piara i trist va fi al ei
sfarit!...
O, Doamne, mila ai de tina,

i nu lasa nebuni calai Ca sa

prefaca in ruina Podoaba geniilor
tail
Ca-i trist popoarele sa moara
Incaierari fara de rost,

454De dragul unor sbiri ce doara Trag sforile din adapost!

Ci da, Stapane, lumei minte,
$i-ajuta-a se putea preface
Aceste vremi de-ncercari
sfinte, In crez cu infratiri i
Pace.
Iar cand intreaga omenirea Va
fi ferice-n al ei vis,
Mai mare fi-va atunci
slavirea Adoratorului Abis...
Asculta ruga mea curata,
O, Tu, Stapan al tuturor,
$i fa sa fie-n lumea toata O
fericire i-un popor!
Gande^te Cel Atotputinte La
rostul lumilor din hau,
Domnita mica i cuminte
Cand a?tepta raspunsul Sau...
$i-ntr-un tarziu, - dupa ce pus
Destin pe-al lumei viitor i
capat vremilor apus -,
Grai etemul Ziditor:
- Iti daruiesc puteri de zei
$i intrupez in tine visul Cen pieptull lumilor scantee $i
10

stapanete-ntreg abisul.
Herioara minunata-a
Terrei Pppoareter
mantuitoare Fii Vietii Vis
al primaverii $i simbol
vremii viitoare.
i-n Valea Plangerii sarace
Sa mergi solie-atotputinte
Cu veste buna i cu pace
Domnita mica $i
cuminte.

i-un gand pravaluit din haos

Intinse scari peste vazduhuri
Ca tresarira din repaos A
cerului alese duhuri.
i cale paradisiaca Deschi-s-au
larg multimi de Tngeri Domnita
mica ca sa treaca Spre Valea
venicelor plangeri.
S-a coborat Domnita firii
Pe scara larga de abis Saduca veste omenirii i-n
urma... se trezi din vis.
Dar dumnezeiasca vraja
Patrunse-n sufletul ei sfantn i
fu de-atunci mereu de straja
Menirii sfinte pe pamant.
11

A fost i astazi inca este In

cel mai mandru colt de r;
Domnita Mica din
poveste, Ochi albatri, par
balai.

12

SUPERLATIVE 1 CURIOZITATI
GEOGRAFICE

SIA 30%

MERICA 28%

CONTINENTELE TERREI

PONDEREA SUPRAFETEI $1 A POPULATIEI

CONT1NENTELOR

ASIA 61, 9% AMERICA 13, 7%

EUROPA 12,2% AFRICA 11,
7% AUSTRALIA 1 OCEANIA
0, 5 %

FRICA 20% ANTARCTIDA 9%

EUROPA 7%

13