Moral:

Trasaturile morale reies in mod indirect din faptele, atitudinile si deciziile

protagonistului, unele istorice, preluate din cronica lui Grigore Ureche, altele
fictionale, nascocite de imaginatia scriitorului. Componenta istorica a
protagonistului, precum si insusirile fanteziste exceptional contureaza un personaj
romantic reprezentativ pentru literatura romana. Cruzimea si violenta voievodului
sunt reliefate prin antiteza cu blandetea si delicatetea Doamnei Ruxanda.
Alte insusiri ale personajului, reiesite, indirect, din episoadele in care este prezent
Motoc, sunt rod al fictiunii naratorului. Ipocrizia voievodului este argumentata,
indirect, si de rabdarea extraordinara si tenacitatea impresionanta de a-l tine pe
Motoc langa el, ba chiar protejandu-l, prefacandu-se ca nu observa jalbele "obstiei
pentru jafuirile lui Motoc", pana cand i se iveste ocazia de a-l preda multimii, care-l
linseaza. Lapusneanul dovedeste aici si o strategic de autoaparare, fiind in aceasta
a doua domnie foarte vigilent si neincrezator fata de boieri, isi ia toate masurile in
asa fel incat sa nu-l mai poata trada nimeni.
Inca de la inceputui nuvelei, Lapusneanul se dovedeste un bun cunoscator al
psihologiei umane, intrucat.il cruta pe Motoc pentru a se folosi de perfidia acestuia
in aplicarea planului de razbunare si-i promite ca sabia lui "nu se va manji de
sangele tau". Voda se tine de cuvant, nu-l omoara pe boierul "invechit in zile rele",
insa, inteligent, stie sa profite de multimea adunata la portile curtii domnesti, care
cere capul lui Motoc.
Alexandru Lapusneanul detine arta disimularii, scena din biserica scotand in relief,
indirect, perfidia cu totul iesita din comun cu care voda "joaca" rolul pocaitului.
Imbracat "cu toata pompa domneasca", impotriva obiceiului sau, domnitorul
participa la slujba de la Mitropolie, se inchina pe la icoane, saruta moastele sfantului
loan cel nou, il ia martor pe Dumnezeu pentru cainta de a fi comis crime, citeaza din
Biblie, cere iertare boierilor si lui Iisus Hristos, apoi ii pofteste pe boieri la un ospat
de impaciuire. In timp ce rosteste "aceasta desantata cuvantare", dupa cum
noteaza direct naratorul omniscient, domnitorul pregateste cel mai sadic omor
dintre toate cate comisese: piramida de capete taiate ale celor 47 de boieri ucisi la
ospatul domnesc, la care fusesera invitati. Inteligent si perfid, Lapusneanul reuseste
sa-i pacaleasca pe boieri, sa manevreze pe oricine si sa-si ascunda adevaratele
planuri de razbunare, pe care le pune in aplicare cu meticulozitate si cu o satisfactie
deosebita.
Cruzimea este trasatura dominantd a personajului, motivata, indirect, de multele
fapte cumplite: leacul de frica pe care i-l da doamnei Ruxanda prin piramida de 47
de capete ale boierilor ucisi, linsarea lui Motoc de catre multime, amenintarea
propriei familii cu moartea, schingiuirea si omorarea cu sange rece, ba chiar cu
satisfactie, a boierilor. Episodul uciderii celor 47 de boieri

Arta de prozator a lui Costache Negruzzi este remarcabila mai ales prin forta de
construire a gesturilor patetice ale personajelor, prin cuvintele memorabile ale
acestora, precum si prin observatia psihologica atenta a naratorului ca principal
procedeu artistic de introspectare a protagonistului. Verbele la imperfect "mureau", "se aparau", "cadeau", "se inclestau" - care descriu scena
cutremuratoare a uciderii celor 47 de boieri amplifica tirania si cruzimea
domnitorului.
Negruzzi insoteste replicile cu observatii asupra fizionomiei personajului, care reflecta trairile interioare
ale eroului: raspunse Lapusneanul, a caruia ochi scanteiara ca un fulger.
Dorinta de putere n-ar valora nimic daca n-ar fi sustinuta de o serie de alte calitati care sa-i dea
posibilitatea de manifestare si dintre acestea, cea mai importanta este abilitatea in ceea ce priveste
relatiile umane. Abilitatea de a face promisiuni linistitoare pentru ceilalti si care, personal, nu-l
angajeaza cu nimic. Tot de aceasta tine si capacitatea de a-si stapani impulsurile violente, atunci cand
are ceva de castigat de pe urma acestui lucru.
Este expert in manipulare si declara cu cinism acest lucru atunci cand, la inceput, hotaraste sa-i crute,
deocamdata, pe boieri, si pe Motoc in special: te voi cruta, caci imi esti trebuitor, ca sa ma mai
usurezi de blastemurile norodului
O prima trasatura deosebit de importanta a personajului principal este cruzimea sa, care reiese din comportamentul
sau fata de boieri si care poate fii motivata istoric si psihologic: Lapusneanul ii pedepseste pe marii boieri care-si
doreau puterea si care-l tradasera in prima domnie. Scopul politicii sale este centralizarea puterii n mainile
domnitorului mpotriva tendintelor marii boierimi de a pune stapanire pe tara.
Hotararea de a avea puterea domneasca este implacabila si formulata de la inceputul nuvelei, in raspunsul dat soliei
boierilor: Dac voi nu m vrei, eu v vreau, rspunse Lpuneanul, a cruia ochi scntier ca un fulger, i dac voi
nu m iubii, eu v iubesc pre voi i voi merge ori cu voia, ori fr voia voastr. S m-ntorc? Mai degrab-i va
ntoarce Dunrea cursul ndrpt. Hotararea este pusa in practica prin guvernarea cu ajutorul terorii, prin lichidarea
posibilelor opozitii, culminand cu uciderea celor 47 de boieri si incheindu-se prin revenirea asupra hotararii de a se
calugari.
Vointei nesabuite i se asociaza alte trasaturi. Abilitatea in ceea ce priveste relatiile umane, diplomatia, cunoasterea
psihologiei umane sunt calitati ale conducatorului, dar folosite pentru consoliddarea puterii absolute devin mijloace
perfide. Face promisiuni linistitoare pentru ceilalti, dar care ascund un plan de razbunare.
Promisiunea pe care i-o face lui Motoc: i fgduiesc c sabia mea nu se va mnji n sngele tu; te voi crua, cci
mi eti trebuitor, ca s m uurezi de blstemurile norodului il linisteste pe boierul intrigand care se crede util
domnitorului, intrandu-I din nou in favor. Planul de razbunare al lui Lapusneanul este insa crud. Motoc sfarseste
sfasiat de multime: Du-te de mori pentru binele moiei dumitale, cum ziceai nsui cnd mi spuneai c nu m vrea,
nici nu m iubete ara. Snt bucuros c-i rspltete norodul pentru slujba ce mi-ai fcut, vnzndu-mi oastea lui
Anton Sechele i mai pe urm lsndu-m si trecnd n partea Tomii. Sacrificandu-l pe boier se razbuna pentru
tradarea acestuia on prima domnie si potoleste (manipuleaza) multimea revoltata, de a carei putere este constient
Proti, dar muli, rspunse Lpuneanul cu snge rece; s omor o mulime de oameni pentru un om, nu ar fi pcat?
Judec dumneata singur.. Stapanirea de sine, sangele rece sunt dovedite in momentul pedepsirii lui Motoc, pe care il
ofera gloatei ca tap ispasitor.

Cruzimea este o insusire obisnuita in Evul mediu, dominat de luptele pentru putere (ca si cruzimea lui Spancioc si
Strici care asista la moartea domnitorului), dar in cazul lui Lapusneanul are manifestari care apartin exceptionalului:
asista razand la macelul boierilor, nascoceste schingiuiri ca s nu uite dorul lui cel tiranic de a vedea suferiri
omeneti, ameninta chiar sa-si ucida propriul fiu, in care vede un uzurpator al puterii. Uciderea lui (cumplita, prin
otravire) este singura cale de a-l opri si o plata pentru cruzimea sa.
Caracterizarea directa este fcut prin toate cele trei mijloace tradiionale. Caracterizarea directa este realizata prin
personaje-reflector : crud i nemilos este omul acesta (mitropolitul Teofan); sangele cel pangarit al unui tiran ca
tine(Spancioc); nva a muri tu care tiai numai a omor, Spancioc i Stroici.
Naratorul realizeaza, in mod direct, portretul fizic al domnitorului prin desrierea vestimentatiei specifice epocii: Purta
corona Paleologilor i peste dulama polonez de catifea roie, avea cabania turceasc. De asemenea inregistreaza
gesturile si mimica personajului prin notatii scurte asemenea indicatiilor scenice si avand pretentia obiectivitatii: Spun
c in minutul acela el era foarte galben la fa i c racla sfntului ar fi tresrit. n scena de la Mitropolie, naratorul
folosete adjectivul nenorocitul domn i, in final, domnia lui Alexandru Lpuneanul a fost o pata de sange n istoria
Moldovei. Autocaracterizarea este foarte redus i apare n capitolul intai (n-a fi ntru de frunte, cnd m-a
ncrede n tine?) si al doilea, n discuia cu Doamna Ruxanda cnd Lpuneanul afirma c e stapan pe soarta
tuturor.
Replicile personajului sunt memorabile, doua dintre ele figurand ca moto al capitolului I si al IV-lea. Raspunsul dat
boierilor: Dac voi nu m vrei, eu v vreau, [] i dac voi nu m iubii, eu v iubesc pre voi i voi merge ori cu voia,
ori fr voia voastr a devenit o emblema a personajului care se autodefineste prin vointa de neinfrant.
AmenintareaDe ma voi scula pre multi am sa popesc si eu reda abuziv dorinta de razbunare a celui
decazut.Orgoliul este exprimat in prima replica rostita: Am auzit, de bntuirile rii i am venit s-o mntui. Inteligenta/
Abilitatea politica a personajului este concentrate in celebrul raspuns: - Prosti, dar multi!, care a trecut in limbajul
comun, unde functioneaza ca un proverb.
In concluzie, putem afirma despre presonajul Alexandru Lapusneanul ca este un personaj exceptional in situatiei
exceptionale, respecta trasaturile curentului romantic si ale prozei pasoptiste, incadrandu-se in tipul tiranului, fiind
inspirat de realitate. Astfel, Negruzzi depaseste modelul clasic de personaj, adaugandui complexitate, combinand
elementele fictionale cu cele reale, din Letopisetul tarii Moldovei, creand o personalitate duala, complexa.