Sunteți pe pagina 1din 61

Capitolul IV

CARACTERIZAREA PRINCIPALELOR CATEGORII


DE RISCURI BANCARE
4.1.

Riscul de credit

Activitatea de creditare reprezint una dintre cele mai importante activiti


ale unei bnci. De calitatea portofoliului de credit depinde n mare msur
continuarea activitii profitabile a oricrei societi bancare. Orice operaiune de
creditare presupune luarea n considrare a elementelor de risc specifice acestui
tip de operaiune.
Amplificarea solicitrilor i acordrilor de credite se constituie, n cadrul
societilor bancare, ntr-un portofoliu de a crui calitate depinde de
profitabilitatea bncii. Administrarea n bune condiii a portofoliului de credite
presupune evaluarea permanent a acestuia i luarea n considerare a factorilor ce
contribuie la mbuntirea performanelor obinute ca urmare a activitii de
creditare.
Din acest punct de vedere sunt luate n considerare modaliti de concrete
de prevenire a riscurilor din activitatea de creditare, de contracarare a efectelor
adverse generate de producerea acestor riscuri i desigur, de recuperare a
creanelor.
Elementele principale ale creditului schimbul n timp, participanii
contractuali, sau promisiunea de rambursare, scadena, dobnda constituie
elemente de risc asupra crora se concentreaz msurile de prevenire a riscului
creditului.
Considerat ca fiind principala operaiune bancar, creditarea este
apreciat ca fiind un domeniu de alocare i concentrare permanent de fonduri.

85

ntruct de calitatea portofoliului de credite depinde

n mare msur

obinerea de profituri sau nregistrarea de pierderi, este evident necesitatea


controlului permanent al portofoliului de credite. Portofoliul de credite, ca
nsumare a creditelor acordate i primite de o societate bancar pe o perioad
determinat, nregistreaz n mod frecvent neperformane care pot duce la
pierderi.
Orice activitate de creditare presupune asumarea de riscuri, ntruct nu
exist, cel puin pn n prezent, o modalitate de eliminare total a riscurilor,
organizarea i gestionarea cu profesionalism a portofoliului de credite determin,
implicit, necesitatea minimizrii riscurilor de creditare bancar. Prevenirea
riscurilor de creditare presupune analizarea cu atenie a politicii de creditare, a
riscurilor individuale de creditare i a riscului global.
Desigur, pentru a cunoate ct mai bine cum anume pot fi diminuate
riscurile rezultate din activiti de creditare, este necesar s fie luate n
considerare principalele categorii de credite.
Din punct de vedere bancar, al mprumuttorului, este obligatorie luarea n
considerare a unor aspecte ce in de:
a) selecionarea unor credite sigure, a cror rambursabilitate este maxim;
b) valorificarea fondurilor disponibile prin plasamente;
c) direcionarea activitii de creditare ctre acele domenii n care
creditele sunt performante. Desigur, activitatea de creditare, prin
politica bncii, este obligatoriu a fi orientat, de la o perioad la alta,
ctre profitabilitate.
Politica de creditare are n vedere obiective concrete de ordin global sau
individual, n funcie de considerente ce in de rentabilitate, impunere pe un

86

anumit segment de pia sau stabilire a eforturilor necesare n vederea realizrii


unei anumite creteri.
Realizarea politicii de creditare presupune elaborarea de strategii ce
vizeaz stabilirea de ponderi pe categorii de credite sau grad de participare n
operaiuni sindicalizate, ntruct indicatorii de performan bancar depind n cea
mai mare msur de rambursabilitatea creditelor.
Principiile de diviziune i limitare a riscurilor fac referire direct la unele
aspecte dintre care cel mai important este considerat a fi evitarea concentrrii
riscurilor prin diversificarea plasamentelor de credite. Ceea ce ncearc s evite
orice societate bancar este concentrarea exclusiv a creditelor ctre un anumit
domeniu.
Un element fundamental al prevenirii riscurilor de nerambursare este
reprezentat de dispersia activitii de creditare. Se poate conchide, deci, c
diversificarea portofoliului de credite reprezint opiunea primordial prin care
se diminueaz riscul de nerealizare a creanei.
Diluarea responsabilitii bancare se poate realiza i prin constituirea de
pool-uri bancare. Pool-ul bancar reprezint ansamblul bncilor care poate asigura
un credit unei singure ntreprinderi mari, ansamblu structurat i organizat de o
manier precis.
Alturi de acestea, necesitatea obinerii de lichiditi determin instituiile
de credit sau financiare s recurg la organizarea de operaiuni sindicalizate.
Sindicatul financiar este un grup de instituii de credit sau financiare care
opereaz mpreun pentru a oferi un credit, pentru a garanta un titlu financiar sau
un efect al unui titlu financiar.
Limitarea riscurilor este impus de reglementri specifice activitii
bancare, emise de bncile centrale, dar i de reglementri interne, impuse de

87

relaia cu clienii sau de relaia cu alte instituii de profil din strintate.


Gestionarea preventiv a portofoliului global de creditare presupune urmrirea
permenent a calitii portofoliului, ntruct semnalarea din timp a deficienelor
acestuia limiteaz substanial riscurile de nencasare a creanelor.
Pot fi interpretate ca semnale de avertizare privind posibila deteriorare a
calitii portofoliului de credite:
- nefurnizarea la termen a rapoartelor financiare;
- schimbri nesemnificative de structuri ale portofoliului;
- avertismente furnizate de bilanul contabil;
- schimbri ale cenzorilor sau contabililor etc.
4.1.1. Analiza riscului de credit
Blocajul financiar reprezint un motiv de ngrijorare pentru specialiti
dovad stnd i faptul c problema a fost inclus pe lista de discuii dintre guvern
i experii Fondului Monetar Internaional.
S-a creat ns ntr-o oarecare msur impresia greit c blocajul financiar
este o problem macroeconomic, nu foarte relevant la nivelul microeconomic
al ntreprinderilor. De fapt, pierderile, pe care multe firme le nregistreaz din
cauza unor creane nencasate sau ncasate cu mari ntrzieri, sunt ct se poate de
reale .
4.1.1.1. Analiza economico-financiar a activitii clienilor
Analiza aspectelor economco-financiare are ca obiectiv stabilirea unui
diagnostic al situaiei economico financiare indispensabil pentru decizia de
creditare. Pentru aceasta, analiza economico-financiar se bazeaz pe
documentele de sintez contabil (bilanul contabil i raportul de gestiune, contul

88

de profit i pierdere, raporturi contabile periodice etc.),pe analiza fluxului de


fonduri ale perioadelor expirate, precum i pe analiza fluxului de lichiditai(cashflow-ului) pentru perioada urmtoare.
Analiza economico-financiar a activitii clienilor conine:
a) analiza bilanului contabil, care presupune:
- examinarea bilanurilor i a situaiilor financiare pe 3 perioade
anterioare, respectiv ultimii 2 ani consecutivi ncheiati (2 bilanuri) si ultima
situaie contabil periodic (balana de verificare); n cazul clienilor a cror
activitate se desfoara de mai puin de doi ani, cu un standing financiar ridicat,
analiza economico-financiar a activitii acestora se poate efectua pe baza
ultimelor situaii contabile disponibile, respectiv, ultimul bilan ncheiat i doua
balane de verificare sau a ultimelor trei balane de verificare.
Bilanurile societailor comerciale sunt supuse auditar i certificrii de
ctre firme de audit sau societi comerciale de expertiz contabil, n condiiile
stabilite de Ministerul Finaelor Publice. n acelai mod se stabilesc i condiiile
privind verificarea i certificarea bilanurilor autonome.
- analiza imobilizrilor corporale i necorporale i a surselor de acoperire
a acestora;
- analiza decontrilor, datoriilor i obligaiilor faa de teri;
- analiza costurilor, n vedere dimensionrii corecte a volumului de
credite pentru activele circulante care fac obiectul creditrii.
b) analiza veniturilor, chetuielilor i contului de profit i pierdere, care
presupune:
- analiza rezultatelor activitii i a profitului obinut;
- analiza repartizrii profitului net;
-

analiza pierderilor nregistrate i recuperarea lor.

89

c) analiza fluxurilor de fonduri ale perioadelor expirate, ofer posibilitatea


unei mai bune ntelegeri, la nivelul fiecrei activiti (exploatare, investiii,
financiar), a modului n care au fost generate fondurile (sursele) i utilizate
aceastora, precum i impactul asupra disponibilitatilor bneti ale agentului
economic, la sfrsitul perioadei analizate.
d) analiza fluxului de lichiditi pe perioada urmtoare, presupune ca pe
baza rezultatelor obinute anterior i a portofoliului de contracte de aprovizionare
i desfacere, a programului de producie i a variaiei stocurilor etc.s se
evalueze i s se prognozeze:
- posibitaile clientului de a genera n viitor lichiditi;
- capacitatea clientului de a-i onora obligaiile de plata viitoare.
4.1.1.2. Analiza bilanului
Documetul oficial de gestiune a patrimoniului unui agent economic l
constituie bilanul, care trebuie s dea o imagine fidel, clar i complet a
patrimoniului, a situaiei financiare i a rezultatelor obinute.
Pentru a da o imagine fidel a patrimoniului, a situaiei financiare i a
rezultatelor obtinute, ofierii de credite vor urmri ca agenii economici s
respecte regulile privind evaluarea patrimoniului i celelalte norme i principii
contabile, dup cum urmeaz:
a) principiul prudentei, potrivit cruia nu este admis supraevaluarea
elementelor de activ i a veniturilor, respectiv subevaluarea elementelor de pasiv
i a cheltuielilor, innd cont de deprecierile, riscurile i pierderile generate de
desfurarea activitii exerciiului curent sau anterior.
Acest principiu are ca scop evitarea riscurilor de transfer n viitor a
incertitudinilor prezente i nu permite dect luarea n considerare a beneficiilor

90

realizate, cu excluderea unor ctiguri poteniale cum sunt cele pe titluri sau
imobilizri i, dimpotriv, pierderile sunt n considerare imediat ce devin
probabile, chiar daca nu vor fi cunoscute dect dup nchiderea exerciiului.
De la acest principiu exista derogri n ceea ce privete operaiunile de
piaa, atunci cnd sunt evaluate la preul pieei, astfel:
-luarea n considerare a rezultatelor nerealizate pe titlurile de tranzacie;
-neprovizionarea minus-valorilor latente pe titlurile de investiii;
-luarea n considerare n anumite condiii, a rezultatelor poteniale privind
instrumentele financiare la termen;
-nregistrarea la preul de piaa a operaiunilor n devize.
b) principiul permanentei metodelor, care conduce la continuitatea aplicrii
regulilor i normelor privind evaluarea, nregistrarea n contabilitate i
prezentarea elementelor patrimoniale i a rezultatelor, asigurnd comparabilitatea
n timp a informaiilor contabile.
Schimbarea metodelor nu poate fi dect excepional, caz n care aceasta
trebuie descrisa si justificat in aneexa la bila, iar incidentele contabile trebuie
s fie evaluate .De asemenea, schimbarea metodei trebuie s fie menionata n
raportul de gestiune si n raportul cenzorilor.
c) principiul continuitii activitii, potrivit cruia se presupune c agentul
economic i continu n mod normal funcionarea ntr-un viitor previzibil, fr a
intra n stare de lichidare sau de reducere sensibil a activitii.
d)principiul independentei exerciiului, care presupune delimitarea in timp a
veniturilor si cheltuielilor aferente activitii, pe msura angajrii acestora si
trecerii lor la rezultatul exerciiului la care se refer.
Rezultatul exerciiului trebuie s cuprind, n virtutea acestui principiu,
toate veniturile i cheltuielile care se raporteaz la acest exerciiu, pe msura ce

91

sunt angajate i nu pe baza de ncasri i plti. Astfel, dobnzile sunt


contabilizate la rezultate pe baza dobnzilor scurse (prorata teporis), iar, din
punct de vedere tehnic, acest scop este atins prin utilizarea conturilor de creane
si datorii ataate sau a conturilor de regularizare.
e) principiul intangibilitii bilanului, potrivit cruia bilanul de deschidere a
unui exerciiu trebuie s corespund cu bilanul de nchidere a exerciiului
precedet.
Acest principiu interzice nregistrarea directa a veniturilor sau a
cheltuielilor n conturile de capitaluri proprii; ele trebuie s tranziteze prin contul
de rezultate, cu excepia incidentelor datorate schimbrii metodelor impuse de
regulamentarea contabil sau fiscal.
f) principiul necompensrii, potrivit caruia elementele de activ si de pasiv
trebuie sa fie evalute i nregistrate separat, nefiind admisa compensarea intre
posturile de activ si cele de pasiv ale bilanului, precum si intre veniturile si
cheltuielile din contul de rezultate.
g) principiul nominalismului sau costului istoric, potrivit cruia costul istoric
la care un activ sau un pasiv a intrat in patrimoniu si a fost inregistrat in
contabilitate trebuie sa fie mentinut.
Acest principiu comporta derogari in ceea ce priveste operatiunile in
devize, titlurile de tranzactie si insrumentele financiare la termen, precum si alte
elemente bilantiere care pot face obiectul unor reevaluari periodice la pretul de
piata.
h) principiul regularitatii, sinceritatii si imaginii fidele, care are drept scop
furnizarea de informatii clare, precise si complete asupra patrimoniului, situatiei
financiare, rezultatului, operatiunilor si riscurilor asumate.Acest principiu isi

92

gaseste aplicarea atat in bilant si in contul de rezultate, cat si in anexele la


acestea.
i) principiul pragului de importanta semnificativa, potrivit caruia toate
informatiile de importanta semnificativa trebuie sa figureze in documentele
comunicate tertilor.In schimb, informatiile nesemnificative pot fi omise.Acest
principiu isi gaseste aplicarea in bilant unde anumite sub-posturi din bilant si din
contul de rezultate pot fi regrupate (dar niciodata posturile insele, cu exceptia
celor in care nu figureaza nici o valoare).La fel, n bilant si in contul de
rezultate se pot adauga subposturi, daca este cazul, iar informatiile care prezinta
o importanta semnificativa sunt inscrise in anexele la bilant.
Prin prelucrarea bilantului, elementele de activ si pasiv se grupeaza fiecare
in trei mari capitole (niveluri), dupa cum urmeaza:
ACTIV
I. Active imobilizate
II. Active realizabile
III. Trezoreria pozitiva
I. Activele imobilizate cuprind imobilizarile necorporale si financiare si creantele
comerciale cu scadenta> 1 an.
II. Activele realizabile sunt formate din stocuri, create de maximum 1 an,
conturile de regularizare si asimilate si primele privind rambursarea
obligatiunilor.
III. Trezoreria pozitiva cuprinde titlurile de plasament si disponibilitatile (conturi
la banci in lei si in devize,carnete de cecuri, acreditive), respectiv acele active
existente sub forma de lichiditati sau susceptibile sa fie transformate rapid in
disponibilitati.

93

Activele circulante sunt formate din stocuri, create de maxim 1 an si


trezoreria pozitiva.
PASIV
I. Pasive pe termen lung
II. Datorii curente cu scadenta mai mica de 1 an
III. Trezoreria negativa
I. Pasivele pe termen lung cuprind acele surse de finantare cu caracter permanent
sau de lunga durata, respectiv:
a)capitaluri propii in sens larg
b)provizioane pentru riscuri si cheltuli
c)datorii cu scadenta mai mare de 1 an
Capitalurile proprii in sens larg cuprind atat elemente de capital propriuzis, dar si diferentele din reevaluare, subventiile pentru investitii si provizioane
reglementate, care prin natura lor nu pot fi considerate strict o parte a capitalului
propriu, deoarece acestea sunt rezultatul unor decizii de politica economica care
nu depind de activitatea clientului.
Capitalurile proprii in sens strict se determina prin deducerea din
capitalurile proprii in sens larg a diferentelor din reevaluare, subventiilor pentru
investitii si provizioanelor reglementate.
Capitalurile proprii nete in sens strict se determina prin diminuarea
capitalurilor proprii in sens strict cu acele elemente de activ cu valoare incerta
denumite elemente de activ incert si prin majorarea cu unele elemente de pasiv
cu valoare cunoscuta.
Elementele de activ cu valoare incerta pot fi:
a)Imobilizari necorporale care sunt formate din:

94

- cheltuieli de constituire, reprezentand cheltuielile ocazionate de


infiintarea societatii si care se vor recupera in anii urmatori printr-o
cota anuala de amortizare;
- cheltuieli de cercetare-dezvoltare, reprezita costul cercetarilor actuale
in vederea elaborarii unor proiecte de viitor .Avand in vedere caracterul
improbabil al rezultatelor cercetarilor stiintifice, probabilitatea
recuperarii acestor cheltiieli este incerta;
- concesiuni, brevete si alte drepturi si valori similare reprezinta costul
de achizitie al acestor active intangibile si ale caror rezultate prin
aplicarea lor in practica nu pot fi cunoscute cu certitudine;
- fondul comercial este un element de activ necorporal care concura la
mentinerea si dezvoltarea potentialului economic cum ar fi: vadul,
clientela,

debuseele,

reputatia,

competenta.

Valoarea

fondului

comercial este foarte greu de apreciat, de aceea poate fi considerat un


element de activ fictiv, incert;
- alte imobilizari necorporale, care cuprinde in general programele
informatice create de firma sau achizitionate de la terti.
b) Decontari din operatiuni in curs de clarificare reprezita sume care nu pot fi
inregistrate pe cheltuieli si deci in rezltatele finaciare ale firmei (amenzi, locatii,
chetuieli de judecata etc.).
c) Clienti incerti reprezita acele creante cu posibilitati improbabile de recuperare,
ca de exemplu clienti rau platnici, dubiosi, aflati in litigiu. In aceasta categorie a
clientilor incerti inregitrati contabil, trebuie incluse si acele creante incerte cu o
vechime mai mare de 180 zile deteminate de banca in verificarile efecte.

95

d) Primele privind rambursarea obligatiunilor care reprezinta diferenta dintre


valoarea de emisiune si valoarea de rambusare.
e) Stocuri nevalorificabile reprezinta acele stocuri de materii prime, materiale,
produse finite degradate sau fara perspectiva carta de desfacere. Valoarea acestor
stocuri se determina de catre ofiterii de credite in procesul de analiza a creditului.
f) Decontari cu asociatii privind capitalul reprezinta aportul la capital subscris si
nevarsat de catre actionari. Acest aport urmeaza a fi varsat in perioada urmatoare
la datele prevazute in documentele constitutive ale societatii sau a adunarilor
generale a actionarilor in cazul in care se decide o majorare a capitalului.
g) Alte active incerte pot fi active corporale (masini, instalatii, utilaje degradate)
sau unele cheltuieli inregistrate in contul ,,cheltuieli inregistrate in avans , cum
ar fi:dobanzi neplatite aferente creditelor pe termen mediu si lung, cheltuieli
efectuate pentru imobilizari corporale achizitionate sau realizate pe cont propriu,
pentru care, in pasivul bilatului, nu exista surse acoperitoare din amortizare, din
repartizarea profitului sau din alte surse.
Provizioane pentru riscuri si chetuieli reprezinta fonduri constituite pe
seama cheltuielilor in scopul finantarii elementelor patrimoniale a caror
realizare sau plata se va face intr-o perioada viitoare.
Datoriile cu scadenta mai mare de 1 an cuprind atat datoriile financiare
cu scadenta mai mare de 1 an (partea mai mare de 1 an) cat si datoriile
nefinanciare cu scadenta mai mare de 1 an (partea mai mare de 1 an).
II. Datorii curente cu scadenta mai mica de 1 an cuprind partea mai mica de 1
an a datoriilor nefinanciare cu scadenta mai mare de 1 an, datoriile nefinanciare
cu scadenta mai mica de 1 an, avansuri primite, alte datorii, precum si veniturile
inregistrate in avans si din diferentele de conversie pasiv.

96

III. Trezoreria negativa este constituita din datoriile finaciare cu scadeta mai
mare de 1 an (patea mai mica de 1 an) si datoriile financiare mai mici de 1 an.
Datoriile tatale sunt formate din datoriile cu scadenta mai mare de 1 an,
datorii curente mai mici de 1 an si trezoreria negativa.
Analiza financiara a bilantului are in vedere cele 3 capitole ale activului
si pasivului impartite pe 3 niveluri, respectiv:
ACTIV

PASIV

Nivelul I

Active imobilizate

Pasive pe termen lung

Nivelul II

Active realizabile

Datorii curente cu
scadenta mai mica de
1 an

Nivelul III

Trezoreria poziva

Trezoreria negativa

Diferenta dintre pasivele pe termen lung si activele imobilizate reprezinta


fondul de rulment. In cazul in care pasivele pe termen lung finanteaza nu numai
activele imobilizate, dar si o parte din activele realizabile, avem de-a face cu un
excedent al pasivelor pe termen lung fata de activele imobilizate, care se
numeste fond de rulment pozitiv.In caz contrar, cand activele imobilizate nu sunt
acoperite integral de pasivele pe termen lung rezulta un deficit, care se numeste
fond de rulment negativ.
Diferenta ditre activele realizabile si datoriile curente cu scadenta mai
mica de 1 an reprezinta necesarul de fond de rulment.Necesarul de fond de
rulment reflecta nivelul ii al bilantului si se caracterizeaza prin variatii mai mari
decat fondul de rulment, datorita instabilitatii atat a activelor realizabile cat si a
datoriilor curente cu scadenta mai mica de 1 an.

97

Necesarul de fond de rulment poate fi:


a) pozitiv atunci cand activele realizabile sunt superioare datoriilor curente cu
scadenta mai mica de 1 an si deci exista o insuficienta de resurse la acest nivel al
bilantului, care trebuie acoperita prin excedentul de fond de rulment (daca exista)
sau prin credite bancare pe termen scurt.
b) negativ, atunci cand activele realizabile sunt mai mici decat datoriile curente
cu scadenta mai mica de 1 an si deci exista un surplus de resurse atrase.
Factorii care influenteaza nivelul necesarului de fond de rulment sunt:
- tipul de activitate desfasurata;
- volumul activitatii;
- sezonabilitatea activitatii;
- viteza de ritatie a principalelor elemente care constituie necesarul
defond de rulment.
Trezoreria neta se refera la nivelul iii al bilantului si reflecta diferanta
dintre fondul de rulment si necesarul de fond de rulment.
a) Trezoreria neta poate fi definita si ca diferenta intre trezoria pozitiva si
trezoreria negativa. Daca fondul de rulment este superior necesarului de fond de
rulment avem o trezoreria neta pozitiva, situatia in care, de regula, nu sunt
angajate credite pe termen scurt, sau, in mod conjunctural, disponibilitatile
depasesc eventuale credite angajate.
b) In situatia in care fondul de rulment este inferior necesarului de fond de
rulment trezoreria neta este negativa, iar finantarea activelor realizabile este
asigurate prin credite bancare pe termen scurt.
Trebuie acordata o atentie deosebita corelarii fondului de rulment cu
necesarulde fond de rulment, acesta fiind unul din principalele obiective ale unei
bune gestionari financiare.

98

Pentru a optimiza situatia financiara se pot avea in vedere:


a) marimea fondului de rulment, printr-o interventie in partea superioara a
bilantului (Nivelul I ) prin:
- cresterea capitalului prin aport in numerar;
- practicarea unei politici de majorare a rezervelor;
- imprumuturi pe termen lung;
- vanzarea de active imobilizate etc.;
b) micsorarea necesarului de fond de rulment, printr-o interventie in partea
inferioara a bilantului (Nivelul II) prin:
- acclerarea rotatiei stocurilor (reducerea stocurilor la un nivel optim
corespunzator unei anumite cifre de afaceri, reducerea duratei ciclului
de fabricatie);
- accelerarea rotatiei clientilor (diminuarea amanarilor la plata si
urmarirea riguroasa a incasarilor, dar fiind foarte atenti la concurenta si
posibilitatea pierderii pietelor);
- incetinirea rotatiei furnizorilor (obtinerea unor amanari la plata mai
lungi, dar fiind foarte atenti la eventualele penalizari in conformitate cu
conditiile contractuale).
Bilantul prezinta, in rezumat, situatia financiara a unei firme, respectiv
starea activului si pasivului corespunzatoare operatiunilor deja realizate.Dar
anumite operatii nerealizate, care se inregistreza in afara bilantului contabil, pot
avea o mare importanta pentru aprecierea exactitatii situatiei financiare.
De exemplu, atunci cand o ntreprindere elibereaza garantii in favoarea
altei intreprinderi sau unui tert, acesta nu apar in inregistrarile contabile si, in
consecinta, ele nu se reflecta in bilant.

99

In cazul in care beneficiarul garantiei are dificultati financiare si nu-si


poate respecta propriile obligatii, exista riscul ca acetea sa se transfere asupra
intreprinderii garante.
Datorita caraterului lor, aceta angajamente acordate sau primite care se
refera la giruri, avalizarea cambiilor, cautiuni, garantii constituie datorii sau
create potentiale si sunt deci susceptibile de a modifica marimea si continutul
patrimoniului.
Alaturi de angajamentele prezentate anterior exista si alte elemente in
afara bilatului care pot influeta direct sau indirect situatia patrimoniului, ca de
exemplu:mijloacele fixe luate cu chirie, valorile materiale primite in custodie,
debitorii scosi din activ si urmariti in continuare, debitorii din amenzi.
Avand in vedere ca angajamentele si alte elemente in afara bilantului pot
influenta marimea si continutul patrimonilui, este necesar ca acestea sa fie
cunoscute prin analiza conturilor in afara bilatului sau prin solicitarea de
informatii de la la celelalte banci.
4.1.1.3. Analiza contului de profit si pierdere
Contul de prifit si pierdere reprezinta documentul prin care se regrupeaza
fluxurile reale, financiare si exceptionale ale unei societati.Cu ajutorul lui se
explica modul de constituire a rezultatului exercitiului in diferite etape,
permitand astfel desprinderea unor concluzii legate de nivelul performatelor
economice ale activitatii desfasurate de o societate intr-o anumita perioada de
gestiune.
Fluxurile economice vor fi grupate in:

100

a)fluxurile de exploatare, sunt acele operatiuni economice cu caracter specific,


obisnuit si repetitiv, care se refera la activitatea normala si curenta a societatii
excluzand orice influenta cu caracter financiar sau excetional.
Operatiunile de exploatare permit determinarea rezultatului de exploatare
care este un rezultat real deoarece este generat de activitatea propriu zisa, de
baza a societatii.
b)fluxurile financiare sunt acele operatiuni economice care se refera la activitatea
finaciara si care au un caracter obisnuit, repetitiv si specific cuprinzand, de
asemenea, si acele operatiuni exceptionale cu caracter financiar.
Aceste fluxuri permit determinarea rezultatului finaciar.
Fluxurile de exploatare si financiare formaza fluxurile curente, care sunt
generatoare ale rezultatului curent.
c)fluxurile exceptionale sunt acele operatiuni economice care nu au o legatura
directa cu obictul norml de activitate al societatii. Ele au un caracter
nereprezentativ, accidental.
Fluxurile exceptionale permit determinarea rezultatului exceptional.
Contul de profit si pierdere pune in corelatie urmatoarele niveluri:
Nivelul

Cheltuieli

Venituri

I. Exploatare

Cheltuieli de exploatare

Venituri din exploatare

II. Financiar

Cheltuieli financiare

Venituri financiare

III.Exceptional

Cheltuieli exceptionale

Venituri exceptionale

Global

Impozit pe profit

101

NIVELUL DE EXPLOATARE
In aceasta parte a contului de profit si pierdere sunt prezentate date
contabile cuantificate in indicatori care permit determinarea performanei
societii la nivelul activitii de baza, respectiv activitatea de exploatare.
Aceti indicatori sunt:
a) marja comerciala reprezint valoarea nou creata obinut n sfera comerului
en gros si en detail, atat de societile de profil cat si de alte societi care
desfoar astfel de activitate prin magazine proprii de desfacere.
Marja comercial =Vanzari de marfuri-Costul marfurilor vandute
b) cifra de afaceri este constituita din totalitatea veniturilor obtinute din
activitatea de vanzare a produselor, serviciilor, marfurilor intr-o anumita
perioada.Cifra de afaceri reprezinta volumul de afaceri realizat cu terte persoane
in cadrul activitatii normale si curente a societatii.
Cifra de afaceri = Vanzari de marfuri+Productia vanduta
Acest indicator este foarte important in caracterizarea marimii unei
societati si a situatiei economico- financiare a acesteia. Cifra de afaceri este
influentata atat de variatiile de pret cat si de cele de volum.
c) productia exercitiului reprezinta valoarea totala a bunurilor executate si
serviciilor prestate de o societate intr-o anumita perioada, vandute sau pastrate in
stoc sau utilizate dret active fixe.

102

Productia exercitiului = Productia + Produtia + Productia


vanduta

stocata

imobilizata

d) Productia exercitiului + Vanzari de marfuri masoara volumul global al


activitatii unei societati intr-o anumita perioada. Utilizarea acetui indicator este
necesara in vederea determinarii ponderii elementelor din contul de prifit si
pierdere fata de intrega activitate a clientilor, intrucat agentii economici pot
desfasura in acelasi timp atat activitate de productie cat si de comert.
Productia + Vanzari de = Producatia + Productia + Productia + Vanzari
exercitiului marfuri

vanduta

stocata

imobilizata de marfuri

e) Marja industriala reprezinta valoarea nou creata, obtinuta din activitatea


productiva desfasurata de o societate, alta decat cea pur comerciala, intr-o
anumita perioada de timp.
Marja industriala = Productia exercitiului - (cheltuieli cu materii prime,
materiale, energie +lucrari si servicii executate la terti)
f) Valoarea adaugata este valoarea nou creata obtinuta de o societate din intrega
sa activitate, atat din cea productiva cat si din cea de comert.
Valoarea adaugata=Marja comerciala+Marja industriala
Valoarea adaugata reprezinta sursa de constituire a rezultatului de
exploatare si prin acesta a rezultatului net exercitiului.

103

Valoarea adaugata este un indicator care permite masurarea puterii


economice a unei societati, fiind importanta pentru banca, intrucat ea exprima
posibilitatea reala a clientului de a plati costul creditelor angajate.
g) Excedentul brut din activitatea de exploatare reprezinta rezultatul obtinut de o
societate comerciala din exploatare, respectiv din activitatile sale curente,
neinfluentat de volumul amortizarilor si provizioanelor precum si de alte venituri
si cheltuieli din exploatare.
Se obtine astfel un rezutat neafectat de elemente de politica economica
interna a clientului privind constituirea amortizarii si provizioanelor.
Excluderea altor venituri si cheltuieli din exploatare se explica prin
aceea ca acestea se refera la perioade de activitate altele decat exercitiul curent,
care face obiectul contului de profit si piedere analizat.
In cazul in care acest indicator este negativ el se numeste insuficieta bruta
exploatarii.
Excedet brut din exploatare = Valoarea adaugata + Subventii din sau
Insuficienta bruta din exploatare exploatare (Impozite si varsaminte asimilate +
Cheltuieli cu personalul )
h) venturi totaledin exploatare sunt constituitedin totalitatea veniturilor unei
societati inregistrate intr-o perioada.
Venituri totale = Cifra +/- Productia stocata+ Productia imobilizata + Subventii
din exploatare + Alte venituri din exploatare + Venituri din provizioane privind
activitatea de exploatare

104

i) cheltuieli totale din exploatare reprezinta totalitatea cheltuielilor efectuate de o


societate intr-o anumita perioada.
Cheltuieli totale = Cheltuieli materiale + Lucrari si serviciui pentr terti +
Impozite si taxe + Cheltuieli cu personalul + Alte cheltuieli de exploatare +
Cheltuieli cu amortizari si provizioane
j) rezultatul din exploatere este un indicator prin care se evalueaza rentabilitatea
economica a unei societati din activitatea de exploatare.
Atunci cand rezultatul din exploatare este pozitiv se inregistreaza profit din
aceasta activitate, iar cand rezultatul este negativ se inregistreza pierdere din
activitatea respectiva.
Acest indicator poate fi calculat in doua feluri:
Rezultatul din exploatare = Venituri totale
sau

din exploatare

Cheltuieli totale
din exploatare

Rezultatul din exploatare = Excedentul brut din exploatare + (alte venituri din
exploatare + alte cheltuieli din exploatare) +/- amortizari si provizioane
Rezultatul din exploatare evalueaza rentabilitatea enomica a unei
societati comerciale si corespunde activitatii normale si normale si curente a
acestuia.
NIVELUL FINANCIAR
k) excedetul brut finaciar reprezinta rezultatul otinut de societate din fluxurile
financiare neinfluentat de provizioane si amortizari financiare.

105

Excedent brut financiar = Venituri financiare (mai putin venituri din


provizioane ) Cheltuieli financiare (mai putin amortizarile si provizioanele)
l) venituri financiare totale sunt veniturile obtinute din totale fluxurile generate
de acest nivel economic al activitatii unei societati.
m) chetuieli finaciare totale sunt acele cheltuieli aferente fluxurilor finaciare,
respectiv creantelor imobilizate, titlurilor de plasament, diferentelor de curs
valutar si platii dobanzilor.
Pentru banca, deosebit de importante sunt chetuielile pentru plata
dobanzii, deoarece volumul acestora arata gradul de risc pe care si-l asuma in
relatiile cu clientii.
n) rezultatul finaciar este un indicator care masoara rentabilitatea societatii
obtinuta in activitatea sa la nivelul tuturor fluxurilor financiare.
Rezultatul financiar = Excedent brut financiar +/- Amortizari si
provizioane

financiare

sau
Rezultatul financiar = Venituri financiare Cheltuieli financiare
totale

totale

o) excedentul brut curent este un sold intermediar de gestiune care masoara


volumul rezultatului obtinut in activitatea curenta (de exploatare si financiara)
neinfluentat de venituri si cheltuieli din exploatare precum si de amortizari si
provizioane din exploatare si financiare.

106

Excedent brut curent = Excedent brut


din exploatare

Excedent brut
financiar

p) rezultatul curent al exercitiului este un indicator care masoara rentabilitatae


unei societati in intreaga sa activitate de exploatare financiara.
Rezultatul curent = Rezultatul din exploatare + Rezultatul financiar
NIVELUL EXCEPTIONAL
q) excedentul brut exceptional este un sold intermediar de gestiune care arata
volumul rezultatelor obtinute in activitatea exceptionala neinfluentate de
amortizarile si provizioanele specifice acetor fluxuri.
Excedentul brut exceptional = Venituri exceptionale (mai putin venituri din
provizioane) Cheltuieli exceptionale (mai putin amortizarile si provizioanele)
r) veniturile exceptionale totale sunt acele venituri obtinute la acest nivel al
activitatii economice.
s) cheltuielile exceptionale totale constau in cheltuielile efectuate la acest nivel al
activitatii economice.
s) rezultatul exceptional este un indicator care comensureaza rentabilitatea unei
societati obtinuta la acest nivel de fluxuri economice, respectiv cel exceptional.

107

Rezultatul exceptional = Excedentul brut +/- Amortizari si provizioane


exceptional

exceptionale

sau
Rezultatul exceptional = Venituri exceptionale Cheltuieli excetionale
totale

totale

NIVELUL GLOBAL
t) excedentul brut total reprezinta un sold intermediar de gestiune care arata
volumul

rezultatelor

tuturor

fluxurilor

economice,

mai

putin

cele

corespunzatoare altor altor venituri si cheltuieli din exploatare, amortizarilor si


provizioanelor din exploatare, financiare si exceptionale.
Excedent brut total = Excedent brut + Excedet brut + Excedet brut
din exploatare

finaciar

exceptional

sau
Excedet brut total = Excedent brut curent + Excedet brut exceptional
t) rezultatul inaintea dobanzii si impozitului pe profit este un sold intermediar de
gestiune care masoara volumul rezultatului obtinut de o socitate neinflentat de
cheltuielile cu plata dobanzilor si cu impozitul pe profit.
Rezultatul inaintea dobanzii = Rezultatul + Rezultatul + Cheltuielile
si a impozitului pe profit

curent

108

exceptional cu dobanzile

u) veniturile totale sunt veniturile obtinute de o societate din toate fluxurile


economice, respectiv de exploatare, financiare si exceptionale, intr-o anumita
perioada.
v) cheltuielile totale reprezinta cheltuielile efectuate pentru desfasurarea intregii
activitati a unei societati intr-o anumita perioada.
w) rezultatul brut al exercitilui este un sold intermediar de gestiune care masoara
rezultatul obtinut de o societate intrega sa activitate inaintea platii impozitului pe
profit.
Rezultatul brut al exercitiului = Rezultatul curent + Rezultatul
al exercitiului

exceptional

sau
Rezultatul brut al exercitilui = Venituri totale Cheltuieli totale
Rezultatul brut al exercitiului se calculeaza la volumul livrarilor de
marfuri efectuate si nu la volumul incasarii cotravalorii acestora, deci el nu este
un rezultat fiscal. De aceea, impozitul pe profit nu se deduce direct din rezultatul
brut al exercitiului, ci printr-o metodolie specifica care are in vedere volumul
incasarilor efective in perioada respectiva.
x) rezultatul net al exercitiului este un sold intermediar de gestiune care
comensureza rezultatul final al activitatii unei societatii unei societati dupa plata
impozitului pe profit.
Rezultatul net al exercitiului = Rezultatul brut Impozitul pe profit
al exercitiului

109

y) capacitatea de autofinantare reprezinta surplusul de resurse de finantare


rezultat din exploatare pe parcursul unei perioade de gestiune.
Marimea ei arata capacitatea a unei a unei societati de afinanta cresterea sa
economica din surse proprii.
Capacitatea de autofinantare se poate calcula in 2 modalitati:
- pornind de la excedentul brut de exploatare la care se adauga alte
venituri din exploatare, veniturile financiare si exceptionale (fara
provizioane) si se scad alte cheltuieli din exploatare, cheltuieli
financiare si exceptionale (mai putin amortizari si provizioane ) si
impozitul pe profit;
- pornind de la rezultatul net al exercitiului la care se adauga suma
amortizarilor si provizioanelor.
z) capacitatea de autofinantare neta reprezinta surplusul de resurse rezultat din
activitatea unei societati pe parcursul unei perioade, dupa repartizarea
dividendelor.
Capacitatea de autofinantare neta = Capacitatea de - Dividende
autofinantare
4.1.1.4. Indicatorii de analiz a bonitii mprumutailor
Pe baza rezultatelor analizei bilantului contabil si a contului de profit si
pierdere, banca analizeaza eligibilitatea solicitantilor de imprumuturi pe baza
unui sistem de indicatori care exprima bonitatea acestora.
Indicatorii de analiza a bonitatii solicitantilor de credite bancare cel mai
adesea utilizati de banci sunt urmatorii:

110

a)Cifra de afaceri reprezinta veniturile realizate de client la finele perioadei


(luna, trimestru, an) cu tertii. Pentru un client viabil, cu perspective certe de
dezvoltare, evolutia cifrei de afaceri trebuie sa fie ascendenta, orice declin al
cifrei de afaceri constituind un semnal serios pentru banca.
In aprecierea dinamicii cifrei de afaceri se are in vedere si influenta
cresterii preturilor, aceasta fiind necesara a se calcula atat in termeni nominali cat
si in termeni reali.
De asemenea, in cazul analizei cifrei de afaceri se urmareste evolutia
productiei fizice la principalele produse.
b)Capitaluri proprii
In cadrul acetui indictor se acorda o atentie deosebita analizei atat a
capitalurilor proprii in sens larg si sens stict cat si,, mai ales, a capitalurilor
proprii nete in sens strict.
In acest sens, se pune accent pe determinarea stocurilor, cheltuielilor si
altor active incerte care diminueaza valoarea capitalurilor proprii.
c)Rezultatul exercitiului (profit/pierdere) in cifre absolute reprezinta indicatorul
sintetic care caracterizeaza eficienta activitatii desfasurate, aceata inflentand
direct capitalurile proprii in sensul majorarii lor cu profitul si al diminuarii cu
pierderea.
De regula, banca nu poate intra in afaceri cu agentii economici care nu
reusesc sa-si recupereze cheltuielile din veniturile realizate si deci inregistreaza
pierderi, iar afacerile cu clientii cu un profit mic se vor face cu mare prudenta.
c)Fondul de rulment = Pasive pe termen lung Active imobilizate.
In cazul unei bune gestionari financiare activele imobilizate trebuie sa fie
acoperite integral cu pasivele pe termen lung, si deci fondul de rulment trebuie sa
fie pozitiv.

111

In cazul clientilor cu fond de rulment negativ, la care activele imobilizate


depasesc pasivele pe termen lung, se urmareste preocuparea acestora pentru
echilibrarea lor prin sporirea capitalurilor proprii, a rezervelor si a altor fonduri
din profitul realizat, obtinerea de subventii, vanzarea de active imobilizate,
evitandu-se acoperirea cu credite pe termen scurt a surplusului de active
imobilizate.
e)Necesarul de fond de rulment = Active realizabile Datorii curente,<1 an.
O atentie deosebita se acorda determinarii corecte a necesarului de fond de
rulment cunoscandu-se ca atunci cand activele realizabile sunt superioare
datoriilor curente cu scadenta mai mica de 1 an, si deci necesarul de fond de
rulment este pozitiv, poate interveni creditul bancar pe termen scurt.
f)Trezoreria neta = Fond de rulment Necesarul de fond de rulment;
sau
Trezoreria neta = Trezoreria pozitiva Trezoreria negativa.
Ceea ce face ca trezoreria sa varieze, nu este atat fondul de rulment, care
este relativ stabil in cursul unui exercitiu, cat mai ales necesarul de fond rulment,
in funtie de ciclul de exploatare, agentul economic avand un necesr de fond
rulment pozitiv cu atat mai mare cu cat ciclul de fabrica este mai indelungat.
g)Lichiditatea reprezinta capacitatea unui client de a face fata datoriilor sale pe
termen scurt prin transformarea rapida a activelor circulante in disponibilitati.
Calculul lichiditatii se face cu ajutorul urmatorilor indicatori:
Lichidatea = Active circulante Stocuri Clieni inceri x 100
imediat

Datorii cu scaden < 1 an

112

Active
- Stocuri
- Clieni
Lichiditatea
circulante
nevalorificabile inceri
curent
= x 100
Datorii cu scaden < 1 an
Disponibiliti +

ncasri prog- + Credite bancare

bneti proprii

nozate pn la

i alte mprumuturi

i mprumutate

finele perioadei

prevzute a se obine

Lichiditatea
la o dat

pn la finele perioadei

= x 100
Pli exigibile prevzute pn la finele perioadei

Importanta pentru banca este capacitatea agentului economic de a-si


transforma activele sale circulante in cash, pentru a-si achita la timp datoriile
pe termen scurt. Utilizand acesti indicatori, care masoara cat de repede agentii isi
pot transforma activele circulante in lichiditati, o banca prudenta trebuie sa
elimine acele active care nu se pot transforma rapid in nimerar la o valoare
prestabilita.
Analiza pe verticala si pe orizontala a indicatorilor de lichiditate reflecta:
- tipul de activitate desfasurata de societate (de ex.: daca nu apar diferente
semnificative intre lichiditatea curenta si lichiditatea imediata, inseamna ca
activitatea este preponderent comerciala sau viteza de rotatie a stocurilor este
foarte mare;daca diferentele sunt mari, poate fi vorba de o activitate productiva
cu ciclu lung de fabricatie, avand o viteza mica de rotatie a stocurilor de
productie neterminata);
- eficienta conducerii societatii, modalitatile de finantare a societatii (de ex.: o
valoare mare a lichiditatii ca urmare a datoriilor reduse pe termen scurt poate

113

reflecta o finantare a societatii din zona pasivelor pe termen lung, deci provenind
de la fondul de rulment).
Modul de interpretare a lichiditatii se efectueaza pe baza unei scale astfel:
- mai mic de 100%:lichiditate necorespunzatoare:
- intre 100 120%:lichiditate satisfacatoare;
- intre 120-150%:lichiditate buna;
- peste 150%: lichiditate foarte buna.
h) Solvabilitatea reflecta capacitatea generala a societatii de a transforma toate
activele sale in , cash pentru plata tuturor datoriilor.
In cadrul acestei analizae, banca urmareste evidentierea ponderii
contributie personale a actionarilor la finantarea datoriilor,comparata cu
participarea tertilor (inclusiv banca).
Solvabilitatea se calculeaza dupa urmatoarea formula:
Total
Stocuri
Clieni Alte active
active - nevalorificabile - inceri - incerte
Solvabilitatea = x 100
Datorii totale Diferene de conversie pasiv
In

aprecierea acestui indicator se urmareste ca pe total el sa fie

supraunitar, iar pe structura acea parte din activ reprezentata de imobilizarile


corporale sa fie acoperita, de regula, cu surse proprii, in total activ, ponderea
datoriilor totale (catre furnizori, buget, banca ) sa nu fie mai mare de 50%
i)Gradul de indatorare exprima raportul intre datorii si capitaluri proprii si se
calculeaza astfel:
Gradul de ndatorare

Datorii totale
= x 100
general (Leverage)
Capitaluri proprii nete n sens strict

114

Gradul de ndatorare

Datorii financiare totale


= x 100
financiar (Gearing)
Capitaluri proprii nete n sens strict
unde:
Datorii financiare = Datorii financiare cu scaden <1 an + Datorii financiare
totale cu scaden > 1 an (partea <1 an) + Datorii financiare cu scaden >1 an
In aprecierea acestui indicator se are in vedere ca banca participa ca
partener la finantarea unei firme alaturi de priprietari, dar nu poate risca mai mult
decat acetia, intrucat singurul beneficiu pentru banca este dobanda, iar pentru
proprietar dividentele si cresterea valorii actiunilor ca urmare a capitalurilor
proprii.
Scara de aprecierea a gradului de indatorare utilizata de banci este urmatoarea:
Gradul de

Gradul de

ndatorare

ndatoare

general

financiar

-bun

pana la 60%

pana la 30%

-satisfacator

intre 60 - 100%

intre 30-70%

-necorespunzator

peste 100%

peste 70%

J)Viteza de rotatie:
Viteza de rotatie a activelor circulante arata numarul de cicluri efectuate
de activele circulante in decursul unei perioade si se determina astfel:

115

Cifra de afaceri/Active circulante


Cu cat numarul de rotatii efectuate in decursul unei perioade este mai
mare, cu atat activele circulante au fost folosite mai eficient.
Pentru a avea o imagine clara asupra acestui indicator, el trebuie analizat
in evolutia si in comparatie cu situatia din alte societati comerciale din ramuri de
activitate similare.
4.2.

Riscul de lichiditate

Lichiditatea reprezinta capacitatea activelor de a fi transformate rapid i cu


cheltuial minim n moned lichid (numerar i disponibil n cont) sau
capacitatea bncii de a-i finana operaiile curente.
Lichiditatea este o proprietate general a activelor bancare, o problem a
gestiunii activelor i pasivelor bancare. Apariia acestui tip de risc este datorat
n principal urmtoarelor cauze:
- situaiei economiei reale;
- influena mass-media;
- indisciplina financiar a agenilor economici;
- dependena pe piaa financiar;
- necorelarea ntre scadenele depozitelor i ale creditelor.
Principalele surse de lichiditate:
- numerar;
- depozite la banca central;
- depozite la bnci corespondente;
- portofoliu de bonuri de tezaur, certificate de trezorerie i alte titluri
negociabile;

116

- ratele scadente la creditele acordate clienilor;


- mprumuturi sub forma emisiunilor de certificate de depozit;
- mprumuturi de la alte bnci (inclusiv sub forma unor depozite atrase pe piaa
interbancar);
- mprumuturi de la banca central (inclusiv credite de refinanare).
Principalele destinaii ale lichiditii sunt:
- rezerva minim obligatorie la banca central;
- eventualele cereri de mprumut i nevoile de bani lichizi ale clienilor;
- acoperirea eventualelor cereri ale clienilor persoane fizice i/ sau
juridice de retragere de fonduri.
4.2.1. Gestionarea lichiditii bancare
Trezoreria oricrei societi bancare are ca principal atribut gestionarea
lichiditii. Aceasta se realizeaz prin:
A. Gestionarea poziiei monetare;
B. Gestionarea poziiei lichiditii;
C. Elaborarea i analiza Raportului de lichiditate.
A. Gestionarea poziiei monetare
Prin poziia monetar se nelege valoarea la un moment dat a activelor
lichide.
Componentele poziiei monetare:
a) numerarul moneda metalic + bancnote aflate n posesia bncii la
ghiee i n tezaur. Necesarul de numerar este estimat n funcie de volumul
ncasrilor/ plilor zilnice cu numerar (graficul de ncasri i pli n numerar);
b) disponibilul n contul de rezerv la banca central, respectiv rezerva
minim obligatorie;

117

c) disponibilul la alte bnci reprezinta depozitele constituite pe piaa


interbancar;
d) sumele de ncasat de la alte bnci reprezinta sumele n tranzit la alte
bnci; valoarea instrumentelor de plat (cecuri) onorate de banc, depuse la
bncile corespondente.
Gestiunea poziiei monetare presupune:
- asigurarea ncadrrii n nivelul minim la rezervei obligatorii;
- identificarea tuturor tranzaciilor importante care afecteaz disponibilul
n cont curent la banca central;
- efectuarea tuturor operaiunilor necesare pentru a contracara influena
tranzaciilor asupra poziiei monetare.
Constituirea de rezerve minime obligatorii are drept scop asigurarea
lichiditii minime, precum i aplicarea politicii bncii centrale legat de
restrngerea creditului n economie n condiiile existenei ratei inflaiei.
B. Gestionarea poziiei lichiditii
Poziia lichiditii se determin ca diferen ntre volumul activelor lichide
i pasive volatile. Pentru a estima poziia lichiditii putem s anticipm:
- fie o cretere mai rapid a nevoilor de credite fa de volumul
depozitelor, rezultnd o nevoie suplimentar de lichiditate pe termen
lung care se poate reduce prin diminuarea marjei lichiditii sau prin
mprumut;
- fie o cretere a necesarului de credite, mai lent dect cea a volumului
depozitelor, rezultnd un plus de lichiditate pe termen lung care poate
fi folosit pentru majorarea marjei lichiditii sau pentru finanarea
plasamentelor bancare:
Poziia lichiditii (Active lichide Pasive volatile):

118

este un indicator derivat din practica gestiunii de trezorerie;


este calculat pentru acoperirea nevoilor de lichiditate pe termen scurt;
se calculeaz pe zile, sptmni i pe luni;
optimizarea lui const n realizarea unui echilibru ntre active lichide i pasive
imediate;
Pot exista urmtoarele situaii:
1) Cnd poziia lichiditii este negativ , activele lichide sunt insuficiente
pentru onorarea integral a obligaiilor, astfel c se recurge la surse imediate cum
ar fi:
- mprumuturi de pe piaa interbancar;
- lichidarea nainte de termen a unor active din portofoliu;
- mprumuturi de la banca central.
2) Cnd poziia lichiditii este pozitiv, resursele de lichiditate depesc
necesarul, excedentul peste limita celui admisibil se plaseaz pe termen scurt sub
forma depozitelor pe piaa interbancar.
C. Raportul de lichiditate
Raportul de lichiditate reprezint instrumentul cel mai important din punct
de vedere al activitii de trezorerie bancar care reflect evoluia masei
monetare.
n baza acestui raport global se pot lua o serie de hotrri i decizii
eficiente privind:
- asigurarea unei lichiditi bancare normale;
- diminuarea riscurilor att de lichiditate ct i a altor tipuri de riscuri
bancare.
Elementele raportului de lichiditate:

119

Raportul de lichiditate se elaboreaz att n lei, ct i n valut la nivelul


bncii centrale.
a) Elemente generatoare de lichiditate n lei (intrri):
-

rambursri ale creditelor acordate de banc clienilor;

dobnzi ncasate, aferente creditelor acordate de banc;

depozite plasate de banc la alte bnci i ajunse la scaden,

dobnzi ncasate, aferente depozitelor scadente plasate de banc la alte


bnci;

contravaloarea n lei a valutei vndute clienilor prin operaiuni de arbitraj;

contravaloarea valutei vndute pe piaa interbancar;

rscumprarea certificatelor de trezorerie.


b) Elemente consumatoare de lichiditate n lei (ieiri):

depozite ajunse la scaden ale persoanelor fizice i juridice precum i ale


instituiilor publice;

certificate de depozit ajunse la scaden;

dobnzi de pltit aferente depozitelor i certificatelor de depozit ajunse la


scaden;

depozite atrase de pe piaa interbancar ajunse la scaden,

dobnzi de pltit aferente depozitelor atrase de pe piaa interbancar i


ajunse la scaden;

contravaloarea n lei a valutei cumprate de la clieni prin operaiuni de


arbitraj;

contravaloarea n lei a valutei cumprate de pe piaa interbancar;

achiziionarea de certificate de trezorerie.

120

4.2.2. Indicatorii lichiditii bancare


Pentru aprecierea corect a situaiei activelor i pasivelor oricrei societi
bancare, trezoreria folosete o serie de instrumente specifice de analiz privind
gradul de lichiditate al bncii. Astfel,

se calculeaz i analizeaz urmtorii

indicatori ai lichiditii:
(1) Lichiditatea global:
- reflect posibilitatrea elementelor patrimoniale de activ de a se transforma pe
termen scurt n lichiditi pentru a satisface obligaiile de pli exigibile;
- se calculeaz ca un raport procentual ntre active lichide i datorii curente;
- nivelul optim al acestui indicator este 2 2,5.
a)Activele lichide sunt:
- disponibiliti bneti inclusiv soldul contului curent al societii
bancare la BNR;
- depozite constituite la alte bnci;
- certificate de trezorerie (alte titluri de stat);
- alte active.
b)Datoriile curente reprezint disponibilitile bneti ale altor instituii
financiar-bancare, ageni economici, persoane fizice.
(2) Lichiditatea imediat (de trezorerie):
- reflect posibilitatea elementelor patrimoniale de trezorerie de a face fa
datoriilor pe termen scurt;
- se calculeaz ca un raport procentual ntre total elemente patrimoniale de
trezorerie i total datorii pe termen scurt;
- nivelul optim al acestui indicator este 20,5%.
a) Elementele patrimoniale de trezorerie sunt :

121

- numerar ;
- cont curent la BNR ;
- plasamente pe termen scurt.
b) Datoriile pe termen scurt sunt formate din disponibilitile la vedereale
clienilor nebancari i mprumuturi pe termen scurt de la alte bnci.
(3) Lichiditatea n funcie de total depozite:
- reflect posibilitatea elementelor patrimoniale de activ (active lichide) de a face
fa datoriilor reprezentnd totalul depozitelor (disponibiliti i depozite ale
altor bnci, ageni economici, persoane fizice etc).
(4) Lichiditatea n funcie de total depozite i mprumuturi:
- se stabilete ca un raport procentaul ntre totalul elementelor patrimoniale de
activ i totalul depozitelor inclusiv mprumuturile (de refinanare de la BNR, de
la alte bnci).
Ali indicatori ai lichiditii banacre:
Calculul acestora pornete de la clasificarea activelor i pasivelor bancare
ct i a unor elemente din afara bilanului n funcie de gradul lor de lichiditate.
Aceti indicatori sunt:
(1) Pasivele nete
Prima etap n calculul acestui indicator este clasificarea activelor i
pasivelor la un moment dat n funcie de scaden. Apoi pasivele nete se
cacluleaz ca diferen ntre pasive i active, respectiv se determin:
1.1.- Pasivele nete simple (succesive):
- se cacluleaz pentru fiecare perioad ca diferen ntre pasivel i active
cu aceeai scaden;
- arat, pentru fiecare perioad, msur n care activele scadente acoper
obligaiile scadente:

122

1.2.- Pasivele nete cumulate:


- se calculeaz ca diferen ntre pasivele i activele cumulate corespunztoare
fiecrei perioade de timp;
- sunt folosite pentru a semnala perioada de maxim nevoie de lichiditate.
(2) Indicele licchiditii:
- se calculeaz ca raport ntre suma pasivelor ponderate i suma activelor
ponderate (cu numrul mediu de zile sau cu numrul curent al grupei de scadene
respective);
- poate fi:
a) egal sau apropiat de 1 = banca nu trebuie s fac transformare de scadene;
b) subunitar = banca face transformarea din pasive pe termen scurt n active pe
termen lung n condiiile curbei cresctoare a dobnzii;
c) supraunitar = banca transform pasivele pe termen lung n active pe termen
lung n active pe termen scurt => risc de lichiditate.
(3) Rata lichiditii
- este un indicator relativ care exprim n procente evoluia gradului de
ndatorare al bncii fa de piaa monetar;
- se calculeaz periodic n funcie de scadena operaiilor de mprumut
prin raportarea mprumuturilor nou contractate la mprumuturile
scadente n aceeai perioad;
- poate fi :
a) supraunitar = creterea gradului de ndatorare => lichiditate n scdere;
b) subunitar = scderea gradului de ndatorare => lichiditate n cretere.

123

4.3.

Riscul ratei dobnzii

Dobnda este suma ce revine proprietarului capitalului la rambursarea


unui mprumut acordat sau preul folosirii capitalului, precum i remunerarea
riscului pe care l mpiedic mprumutul respectiv.
Rata dobnzii este pentru orice societate bancar principalul element de
negociere cu clienii.
Riscul ratei dobnzii reprezita sensibilitatea rezultatelor financiare la
variatia nivelului ratelor dobanzii ;
Riscul ratei dobanzii reprezinta acel risc de deteriorare a situaiei
patrimoniale a bncii sub influena unei modificri adverse a nivelului
dobnzilor pe pia.
n literatura de specialitate, riscul ratei dobnzii mai este definit ca fiind
volatilitatera venitului net din dobnd i a valorii bncii datorat schimbrilor
nivlului ratelor dobnzilor.
Din punctul de vedere al acestui tip de risc o banc i poate asuma fie un
risc substanial, fie unul sczut.
n cazul riscului substanial, marja net a dobnzii i valoarea de pia a
capitalului n aciuni prezint variaii mari n funcie de modificarea ratelor
dobnzilor.
n cazul asumrii unui risc sczut, societatea bancar sufer puine
modificri n performanele ei datorit schimbrilor ratelor dobnzilor.
Factorii care influenreaz apariia i dezvoltarea riscului ratei dobnzii
pot fi grupai astfel:

124

1)Factori endogeni (importani pentru gestionarea riscului, aciunea asupra lor


genernd minimizarea expunerii la risc) ; dintre acestia mentionm :
- strategia bncii;
- structura activelor i pasivelor bancare;
- volumul i valoarea creditelor;
- calitatea portofoliului de credite;
- ealonarea scadenelor creditelor;
- scadena fondurilor atrase.
2)Factori exogeni (determinai de evoluia condiiilor economice generale) ;
dintre care mentionam :
-

mediul econimic existent;

tipul de politic economic, monetar i financiar-valutar practicat de


autoriti;

corelarea politicii monetare a autoritii centrale cu politica economic a


guvernului;

evoluia pieei interbancare;

factori de ordin psihologic.


Riscul ratei dobnzii are dou componente eseniale i anume:
riscul venitului = riscul realizrii unor pierderi n ce privete venitul

net din dobnzi ca urmare a faptului c micrile ratelor dobnzilor la


mprumuturile luate nu sunt perfect sincronizate cu cele ale mprumuturilor
acordate.
riscul investiiei = riscul producerii unor pierderi n patrimoniul net
ca rezultat al unor schimbri neateptate ale ratei dobnzii.
Analiza riscului ratei dobnzii pornete de la clasificarea activelor i
pasivelor bancare, dup cum urmeaz:

125

- active i pasive cu dobnzi fixe care difer ca scadene i condiii de


remunerare;
- active i pasive cu dobnzi variabile care au perioade de reevaluare mai
mari sau baze de indexare diferite.
4.3.1. Gestionarea riscului ratei dobnzii
Obiectivul fundamental al gestionrii riscului ratei dobnzii este acela de a
determina o marj a dobnzii ct mai mare i ct mai stabil n timp.
A.

Gestionarea marjei dobnzii

Marja dobnzii reprezint


- principalul indicator de rentabilitate bancar;
- reprezint diferena ntre veniturile obinute din dobnzi la credite
(mprumuturile) acordate i cheltuielile fcute cu plata dobnzilor la
depozitele atrase de la alte societi bancare, de le populaie i de la
agenii economici, precum i cele bonificate la certificatele de depozit.
Indicatorii marjei dobnzii:
1) Marja absolut a dobnzii bancare (MA):

diferena

dintre

suma

veniturilor

din

dobnzi

(la

mprumuturile acordate) i suma cheltuielilor cu dobnzile bonificate


(la depozite, certificate de depozit);

n fond, exprim capacitatea bncii de a acoperi cheltuielile


cu dobnzile bonificate la depozite, certificate de depozit etc. din
veniturile obinute din ncasarea dobnzilor la creditele acordate.

Marja dobnzii trebuie s fie determinat astfel nct s asigure:


- susinerea sarcinii bancare (diferena dintre alte cheltuieli bancare i
alte venituri bancare);

126

- obinerea unui profit satisfctor n concordan cu obiectivele


strategice stabilite de ctre societatea bancar n cauz.
2) Marja procentual brut a dobnzii bancare:
- se calculeaz n mod relativ prin raportarea marjei absolute a dobnzii l
suma activelor investite (de la care se ncaseaz dobnzi).
3) Marja procentual net a dobnzii bancare:
- se calculeaz ca raport ntre nivelul mediu al ratei dobnzii percepute i
nivelul mediu al ratei dobnzii bonificate.
B. Calculul i analiza indicatorilor riscului ratei dobnzilor
Determinarea indcatorilor globali de risc are ca baz de pornire gruparea
elementelor de activ i pasiv n funcie variaia (sensibilitatea) veniturilor i
cheltuielilor implicate de variaia ratei dobnzii.
Prin active sensibile se neleg instrumentele de credit cu dobnzi
variabile, respectiv creditele i titlurile din portofoliul comercial.
Pasivele sensibile pot fi definite ca fiind depozitele cu dobnzi variabile i
i mprumuturile acordate de alte bnci sau banca central.

Principalii indicatori ai riscului de variaie aratei dobnzii:


Ecart-ul (gap-ul) reprezint diferena, la un moment dat, ntre

1)

volumul activelor i cel a pasivelor sensibile la variaia ratelor


dobnzilor.
Indicele de sensibilitate a bncii la variaia dobnzii pe pia

2)

se calculeaz ca un raport, la un moment dat, ntre volumul activelor i


cel al pasivelor sensibile la variaia ratei dobnzii.
Indicele de sensibilitate (gradul de sensibilitate) la variaia ratei dobnzii
poate fi:
a)subunitar:

127

- condiiile unei tendine cresctoare a ratelor dobnzilor situaia este


nefavorabil pentru societatea bancar;
- in conditiile unei tendine descresctoare a ratelor dobnzilor situaia
este favorabil pentru societatea bancar.
b)supraunitar:
- n condiiile unei tendine cresctoare a ratei dobnzii situaia este
favorabil pentru societatea bancar;
- n condiiile unei tendine descresctoare a ratei dobnzii situaia este
defavorabil pentru societatea bancar;
C. Gestionarea poziiei bncii
n funcie de mrimea activelor i pasivelor cu dobnzi fixe se poate
determina poziia bncii. Aceasta se calculeaz ca diferen ntre volumul
activelor i volumul pasivelor cu dobnd fix.
Poziia bncii poate fi:
a)

scurt = volumul activelor cu dobnzi fixe <


volumul pasivelor cu dobnzi fixe;
- situaia este favorabil pentru societatea bancar atunci cnd exist o
tendin cresctoare a ratelor dobnzilor.

b)

lung = volumul activelor cu dobnzi fixe >


volumul pasivelor cu dobnzi fixe;
- situaia este favorabil pentru societatea bancar atunci cnd exist o
tendin descresctoare a ratelor dobnzilor.

c)

neutr = este situaia aparent ideal pentru o


societate bancar, dificil de realizat. Aceast poziie mpiedic
societatea bancar s speculeze variaia ratelor dobnzilor pe pia n
favoarea sa.

128

4.3.2. Modele de analiz a riscurilor ratelor dobnzilor


Schimbrile neateptate n nivelul ratelor dobnzilor pot modifica
semnificativ:
- profitabilitatea unei bnci;
- valoarea de pia a capitalului.
n funcie de cash-flowul activelor i pasivelor unei bnci, schimbrile n
ratele dobnzilor pot crete venitul net din dobnzi i/ sau s reduc valoarea de
pia a activelor i pasivelorPentru administrarea riscului ratelor dobnzilor, o banc trebuie s-i
stabileasc o serie de obiective financiare specifice att pentru venitul net din
dobnzi, cti pentru valoarea de pia a capitalului. Un alt obiectiv urmrit n
administrarea acestui tip de risc l reprezint msurarea expunerii la risc i
formularea unor strategii pentru atingerea obiectivelor.
n vederea adnministrrii riscului ratelor dobnzilor, specialitii utilizeaz
2 principale modele de analliz:
(I) Modelul GAP de diferen (Ecart);
(II) Modelul GAP de durat (Duration).
(I) Modelul GAP de diferen (analiza GAP):
Analiza GAP de diferen este principalul instrument utilizat n gestionrea
activelor i pasivelor bancare, n administrarea venitului net din dobnzi i a
fluxurilor de numerar pe termen scurt.
Modelul GAP de diferen pune accentul pe administrarea venitului net
din dobnzi pe termen scurt (3-6 luni): riscul ratei dobnzilor este msurat prin

129

calcularea diferenelor de intervale de timp diferit bazat pe date din bilanul


agregat la un punct fix de timp.
Obiectivul fundamental l reprezint msurarea performanei

bncii.
GAP reprezint diferena dintre activele i pasivele sensibile, ordonate din
punct de vedere al scadenei acestora, respectiv:
GAP = ASD PSD, n care:
ASD = activele sensibile la rata dobnzii (credite, instrumente
negociabile);
PSD = pasive sensibile la rata dobnzii (depozite).

Analiza GAP presupune:

realizarea unei planificri strategice a profitului de realizat, a unor


prognoze pe termen scurt i mediu;
administrarea riscului de variaie a ratei dobnzii;
evaluarea activelor i pasivelor bncii:
n sens restrns, analiza GAP presupune focalizarea pe marja net a
dobnzii calculat ca raport ntre veniturile nete ale dobnzii i totalul activelor
purttoare de dobnd.

Etapele analizei GAP sunt:

1) Clasificarea prealabil a activelor/ pasivelor n funcie de sensibilitatea


la variaia ratelor a dobnzilor n:
- active/pasive sensibile la variaia ratelor dobnzilor;
- active/ pasive cu dobnd fix;
- active nepurttoare e dobnd/ pasive nepltitoare de dobnd.
Toate aceste elemente sunt clasificate la rndul lor pe intervale de timp
specifice.

130

2) Selectarea orizontului de timp pentru analiza activelor i pasivelor


sensibile;
3) Gruparea activelor i pasivelor pe orizonturi de timp, n funcie de
scaden sau timpul pn la prima modificare posibil a preului, adic ratei
dobnzii;
4) Calcularea GAP de diferen, a venitului net din dobnzi, a marjei nete
a dobnzii a dobnzii pe fiecare interval de timp:
GAP = ASD PSD
VND = Vd Cd
M% Brut = (VND/ Suma Active fructificate) x 100,
n care:
GAP = A-P sensibile la variaia ratei dobnzii;
ASD = acrtive sensibile la variia ratei dobnzii;
PSD = pasive sensibile la variaia ratei dobnzii;
VND = venituri nete din dobnzi;
Vd = venituri din dobnzi;
Cd = cheltuieli cu dobnzile;
M% Brut = marja procentual brut a dobnzii;
5) Interpretarea de ctre conducere a informaiilor obinute direct i prin
analiza de sensibilitate. Are drept scop:
(A) Protejarea venitului net din dobnd fa de modificarea ratei
dobnzii. Aceasta implic o reducere a volatilitii venitului net din dobnzi prin:
a) ajustarea activelor/ pasivelor sensibile;
b) utilizarea unor elemente n afara bilanului sub forma instrumentelor
derivate (forwards, futures, options, swaps cu ratele dobnzilor);

131

(B) Modificarea prin operaiuni speculative a mrimii Gap-ului de


diferen n ncercarea de a mri venitul net din dobnzi. Aceasta se realizeaz
prin utilizarea speculativ a modificrilor ratelor dobnzilor ceea ce presupune
prognoza unei rate a dobnzii ct mai aproape de cea de pia.
Factorii care afecteaz venitul net din dobnzi:

Modificarea nivelului ratelor dobnzilor:

1)

Ratele dobnzilor fluctuante pot s urce, s coboare sau s nu afecteze


venitul net din dobnzi, n funcie de structura portofoliului, a valorii Gap-ului.
exist 3 situaii:
a) GAP negativ: banca are mai multe pasive sensibile dect active
sensibile.
dac rata dobnzii pe termen scurt urc n intervalul de timp
analizat, banca pltete rate mai ridicate pentru toate pasivele
sensibile (pasive cu preuri noi);
dac rata dobnzii pe termen scurt crete cu sume egale n
acelai interval de timp, cheltuielile cu dobnzile cresc mai mult
dect veniturile din dobnzi deoarece li se fixeaz un pre nou
mai multor pasive: Spread-ul dintre venitul mediu din dobnzi a
bncii (la active sensibile) i costul mediu cu dobnzile (la
pasive sensibile) scade.
n concluzie, venitul net din dobnzi scade ;
cnd rata dobnzii pe termen scurt scade n orizontul de timp
analizat, mai multe pasive sensibile primesc un pre nou mai
mare dect activele sensibile la rata dobnzilor, spreadul crete i
venitul net din dobnzi crete.

132

b) GAP-UL pozitiv: banca are mai multe active sensibile dect pasive
sensibile ;
dac rata dobnzii pe termen scurt crete n intervalul de timp
analizat, venitul din dobnzi crete mai mult dect cheltuielile cu
dobnzile, deaorece li se fixeaz un pre nou mai multor active:
Spread-ul i venitul net din dobnzi crete n mod similar.
c) GAP nul: banca realizeaz un echilibru ntre activele i pasivele
sensibile. Schimbrile egale n rata dobnzii nu modific venitul net din
dobnd deoarece schimburile din venitul net sunt egale cu schimburile cu
cheltuielile cu dobnzile.
Modificarea marjei dobnzii:

2)

Venitul net din dobnzi difer de cel prognozat dac spread-ul dintre
venituri i cheltuieli variaz. Ctigurile din active pot varia n funcie de costul
cu dobnzile din cauza:
- unei deplasri n curba ctigului (schimbri neegale la nivelul
diferitelor rate ale dobnzii);
- o cretere sau o reducere a primei de risc;
- schimbri nesincrone ale indicilor pe activ cu ratele fluctuante.
n aceast situaie spradul se ngusteaz.
3)

Modificri ale volumului activelor i pasivelor:

Venitul net din dobnzi variaz direct proporional cu schimbrile n


volumul activelor care aduc ctiguri i pasivele purttoare de dobnzi,
indiferent de nivelul ratei dobnzii.
4)

Modificri n structura portofoliului:

Orice variaie a structurii portofoliului modific n mod potenial venitul


net din dobnzi. Astfel, managerii pot:

133

- s creasc rata activelor n mod sensibil prin fixarea de pre la mai


multe mprumuturi pe o baz de rat fluctuant sau prin reducerea
scadenelor titlurilor de valoare investite.
- s descreasc rata pasivelor n mod sensibil prin substituirea lor cu
certificate de depozit pe termen mai lumg pentru fondurile cumprate
peste noapte (overnight).
Inconveniente ale utilizrii analizei GAP:
- analiza static a activelor i pasivelor;
- nu ine cont de necesarul maxim de fonduri proprii.
(II) Modelul GAP de durat (analiza de durat a activelor i pasivelor
- Duration):
Pe lng analiza GAP-ului de diferen, multe bnci evalueaz riscul
ratelor dobnzilor utiliznd i modelul de durat a GAP-ului (Duration). Acest
model se concentreaz pe venitul net din dobnd sau valoarea de pia a
capitalului deinut de acionari urmrind sicronizarea tuturor fluxurilor de
numerar individuale.
Analiza de durat recunoate faptul c riscul ratei dobnzii apare ca
urmare a necorelrii n timp a intrrilor i ieirilor de numera. n timp ce analiza
GAP clasic (de diferen) compar activele i pasivele sensibile pe termen scurt,
analiza de durat stabilete existena unei legturi direct proporionale ntre
modificarea portofoliului (active i pasive) i micrile ratelor dobnzilor.
Orice societate bancar este preocupat de expunerea ei total la risc.
Atunci cnd banca ncaseaz numerar la active nainte de efectuarea plilor la
pasive, ea suport riscul reinvestirii ctigurilor la preuri reduse. Orice diferen
aprut n sincronizarea cash-flowului activelor i pasivelor se reflect n
duratele medii.

134

Analiza GAP de durat presupune stabilirea unui obiectiv int cum ar fi,
de exemplu, valoarea de pia a capitalului i administrarea diferenei ntre
durata medie a activelor totale i durata medie a pasivelor totale.
Riscul ratei dobnzii este evideniat de nepotrivirea ntre duratele medii
ale activelor i cele ale pasivelor. Cnd ratele dobnzilor oscileaz, valoarea
activelor i pasivelor se modific n proporii diferite, iar venitul viitor din
dobnzi se schimb fa de cheltuielile viitoare cu dobnzile.
Analiza GAP de durat este totodat utilizat i pentru previzionarea
creterii ratei dobnzilor n condiiile n care banca trebuie s dein mai multe
active pe termen scurt finanate cu plasamente pe termen lung.
FNA x ti
D = ------------------------- n care:
SA
FNA = flux numerar utilizat;
ti

= unitatea de timp la care are loc acest flux de numerar utilizat;

SA = suma angajat de banc pentru produs.

Msuri de reducere a expunerii structurale a bncii la reducerea ratelor


dobnzilor:
(1) Folosirea operaiunilor n afara bilanului de tipul
instrumentelor derivate (SWAP, Opiuni);
(2) Acoperirea riscului de rambursare anticipat sau de
renegociere;
(3) Politica de tarifare a noilor produse bancare.

135

4.4.

Riscul de capital (riscul insolvabilitii)

Insolvabilitatea poate fi definit ca fiind incapacitatea pe termen lung a


societii bancare de a satisface angajamentele sale de pli. Insolvabilitatea
poate fi o prelungire n timp a crizei de lichiditate, un rezultat al proastei
gestionri a acesteia.
n conformitate cu Legea nr.129/1998 privind procedura falimentului
bncilor, o bancp este considerat insolvabil dac se afl n una din situaiile:
a)

banca nu a onorat integral creanele certe, lichide i exigibile de


cel puin 30 de zile;

b)

valoarea obligaiilor bncii depete activul su.

Riscul insolvabilitii apare ca urmare a dezechilibrului pe scadene ntre


activele i pasivele bancare, a politicii de dobnzi precum i a nendeplinirii
contractului de credit de ctre client.
n vederea evitrii, prevenirii i diminurii aciunii factorilor de risc,
societile bancare sunt obligate s aplice i s respecte o serie de norme
prudeniale.n cadrul acestor norme, un rol deosebit l au cele care se refer la:
- asigurarea unui nivel minim al capitalului;
- o gestionare corect i eficient a lichiditii;
- o politic de dobnzi echilibrat;
- respectarea unor norme clare, precise privind acordarea de credite;
- asigurarea garantrii creditului;
- calculul i analiza ratei de acoperire a riscului (raport procentual ntre
fondurile proprii nete i creditele acordate, ponderate n funcie de
gradul lor de risc).

136

Putem determina ca principale ci de reducere a influenei factorilor de


risc:
- majorarea capitalului propriu;
- micorarea pe ct posibil a riscului de portofoliu;
- crearea de rezerve (provizioane) pentru creane ndoielnice.
Bncile plaseaz mai ales bani mprumutai de la clieni obinnd astfel
principala parte a veniturilor. Deci ele sunt interesate s atrag un volum ct mai
mare de depozite pe care s le plaseze, la un capital ct mai mare de depozite pe
care s le plaseze, la un capital social dat, realiznd astfel o rat a profitului ct
mai mare.
Ca urmare, ponderea capitalului n totalul pasivelor bancare scade (efectul
de prghie crete) i deci riscul de faliment. Aceast tendin negativ este
contracarat de:
- creterea ponderii veniturilor din servicii bancare n total venituri
bancare (de exemplu, n multe ri occidentale a crescut poderea
comisioanelor n total Produs Intern Bancar de la aproximativ 15% n
Japonia la circa 46% n Elveia):
- creterea fondurilor bancare de rezerv i risc care sporesc astfel
capitalul propriu.
Indicatorul de adecvare a capitalului reprezint raportul ntre capitalul de
baz i activele ajustate n funcie de riscul de creditare.
Capitalul de baz este format din capitalul de rangul 1 i capitalul de
rangul 2.
Capitalul de rangul 1 cuprinde:
- capitalul permanent (aciunile);
- rezervele declarate.

137

Mai detaliat, capitalul de rangul 1 este format din:


- capital social (fondurile acionarilor;
- rezervele declarate obinute din profitul nerepartizat;
- profit nredistribuit din exerciiul abia ncheiat;
- fond de risc reglementat.
Capitalul de rangul 2 (suplimentar) ca o funcie de maximum 100% din
capitalul de rangul 1, este format din:
- datorii subordonate (obligaiuni pe termen lung ale M.F.);
- titluri de participaie cu durat nedeterminat;
- aciuni/ obligaiuni emise de fondurile mutuale i capital de risc n
strintate;
- reevaluri din titlurile deinute.
Activele sunt ponderate n funcie de riscul de creditare dup cum
urmeaz:
- pondere de risc :
- numerar;
- credite ctre guvern i bnci centrale (n moneda naional);
- alte sume de recuperat de la guverne centrale/ bnci centrale din
OECD;
- pondere de risc 0,10,20,50,% (la discreia naional sume de recuperat
de la entiti interne.
- pondere de risc 20% - sume de recuperat garantate de ctre bnci de
dezvoltare multilateral;
- sume de recuperat de la bnci din rile OCDE;
- sume de primit de la bci din ri membre OECD cu
scaden de pn la un an;

138

- sume de primit de la entiti publice externe mebre


OECD;
- numerar n curs de ncasare.
- pondere de risc 50% - credite garantate prin ipoteci pe proprieti
rezideniale;
- pondere de risc 100% - toate celelalte active, incluznd:
-

sume de primit de la sectorul privat;

sume de primit de la bnci nemembre OECD cu


scadene de peste un an;

sume de primit de la guverne nemembre OECD (nu n


monede naionale);

sume de primit de la societi comerciale n


proprietatea sectorului public;

active fixe;

proprieti i alte investiii;

instrumente de capital emise de ctre alte bnci;

Instrumentele n afara bilanului sunt mprite n 5 categorii:


- poziii asimilate creditelor;
- anumite tranzacii care ar putea s aib loc;
- obligaii pe termen scurt legate de tranzacionri;
- angajamente pe termen scurt;
- instrumente derivate privind dobnzile i cursurile de schimb.
Factorii de conversie pentru instrumente din afara bilanului sunt:
- pondere de risc 0: - alte angajamente cu scadene pn la un an;

139

- pondere de risc 20% - instrumente de finanare comercial pe termen


scurt;
- pondere de risc 50% :
- poziii contingente cum ar fi : garanii de performan, acreditive
stand-by;
- faciliti pentru emiterea de bilete la ordin i pentru subscrieri;
- alte aranjamente cu scadene peste un an.
- pondere de risc 100%:
- efecte comerciale asimilate n mod direct creditului (garanii i
rscumprri, vnzri de active cu drept de recurs);
- angajamente viitoare (forward).
Conform Normelor Bncii Naionale a Romniei nr. 8/1999 privind
limitarea riscului de credit al bncilor, limita minim a indicatorului de
solvabilitate calculat ca un raport ntre nivelul fondurilor proprii i expunerea
net va fi de 12%.
Fondurile proprii ale unei bnci , n conformitate cu prevederile Normelor
Bncii Naionale a Romniei nr. 7/1999 sunt formate din urmtoarele categorii
de capital:
a) capital propriu;
b) capital suplimentar.
a) capitalul propiu se compune din:
o capital social vrsat;
o prime legate de capital, integral ncasate;
o rezervele legale;
o rezervele generale pentru riscul de credit;

140

o rezervele din influenele de curs valutar aferente aprecierii disponibilitilor


n valut reprezentnd capital social n valut;
o rezervele constituite din primele legate de capital i repartizri din profitul
net;
o rezervele din diferenele favorabile din reevaluarea patrimoniului;
o fondul imobilizrilor corporale;
o fondul pentru creterea surselor proprii de finanare;
o fondurile constituite de bnci;
o rezervele statutare;
o rezultatul reportat reprezentnd profit nerepartizat;
o rezultatul net al exerciiului financiar curent reprezentnd profit;
o fondurile cu caracter permanent puse la dispoziie unitilor proprii din
strintate.
Pentru detreminarea nivelului capitalului propriu se vor deduce
urmtoarele elemente:
sumele reprezentnd contravaloarea aciunilor proprii rscumprate

n vederea reducerii capitalului social;


o

valoarea neamortizat a cheltuielilor de constituire;

valoarea net a fondului comercial;

sumele din profitul net al exerciiului financiar curent reprezentnd


dividende, participarea personalului la profit i cota de participare a
managerului la profit, precum i repartizrile de fonduri;
sumele reprezentnd cheltuieli de repartizat i cheltuieli nregistrate

o
n avans;
o

rezultatul reportat reprezentnd pierdere neacoperit;

141

rezultatul net al exerciiului financiar curent reprezentnd predere;

repartizarea profitului;

dotrile pentru unitile proprii din strintate;


b) Capitalul suplimentar se compune din:

o alte rezerve dect cele din capitalul propiu;


o datoria subordonat;
o subveniile pentru investiii;
o diferenele favorabile din reevaluarea patrimoniului.
Pentru determinarea nivelului fondurilor proprii ale unei bnci se vor avea
n vedere urmtoarele:
a)

capitalul suplimentar va fi luat n considerare la calculul


fondurilor proprii numai n condiiile nregistrrii unui nivel
pozitiv al capitalului prorpiu i n proporie de cel mult 100% din
acesta;

b)

datoria subordonat va fi luat n calculul fondurilor proprii n


proporie de maximum 50% din capitalul propriu i va trebui s
ndeplineasc anumite condiii;

c)

deducerea din nivelul fondurilor proprii a unor elemente


prevzute n normele Bncii Naionale a Romniei.
4.5.

Riscul valutar

Riscul valutar reprezint probabilitatea ca o variaie a cursului valutar pe


pia s duc la diminuarea profitului net bancar.
Risc valutar reprezint probabilitatea ca o variaie a cursului valutar pe
pia s influeneze negativ marja dobnzii bancare.

142

Riscul valutar apare n urma executrii de ctre banc a unor operaiuni


pentru clienii si sau n nume propriu.

Componentele expunerii la riscul valutar:

(1) Expunerea de translaie:


- apare n cazul bncilor cu activitate internaional, societile afiliate trebuind
s raporteze data i s-i consolideze rezultatele financiare n moneda rii de
referin a societii mam;
- se acoper prin operaiuni de hedging.
(2) Expunerea tranzacional:
- rezult din faptul c o serie de operaii se desfoar n valut iar cursul
fluctueaz, influennd marja n ara de referin;
- poate fi semnificativ pe termen scurt i este acoperit prin operaiuni
hedging.
(3) Expunerea economic:
- reflect influena fluctuaiilor cursurilor valutare asupra valorii de pia.
Valoarea de pia a bncii este calculat ca fiind valoarea actual a tuturor
veniturilor realizate n toate valutele de operare. Actualizarea se face folosind
costul mediu ponderat al capitalului.

Indicatorii riscului valutar:

(1) Poziia valutar individual calculat pentru fiecare valut de


gestionat;
a) poziia valutar scurt (A<P)
- cnd cursul este n cretere, rezult situaie nefavorabil;
- cnd cursul este n scdere, rezult situaie favorabil.
Poziia valutar individual se utilizeaz pentru gestioanrea de uz intern.
b) poziia valutar lung (A>P)

143

- cnd cursul este n cretere, rezult situaie favorabil;


- cnd cursul este n scdere, rezult situaie nefavorabil.
(2) Poziia valutar global:
- este soldul net al creanelor n devize fa de pasivele n devize, ambele
convertite n moneda de referin pentru comparabilitate;
- ca indicator prezint avantajul oferirii unei imagini globale asupra expunerii
valutare a bncii i prezint dezavantajul oricrui indicator global i anume
anularea practic a situaiei precise pe valute care trebuie gestionat n fapt;
- se folosete pentru raportri globale.

Gestiunea riscului valutar

(1) Prin imunizarea bncii


- ajustarea periodic a poziiilor valutare pentru a suprima poziiile lungi
i scurte;
- este o operaie scump care nu permite s se speculeze o anumit
poziie n funcie de tendina cursului valutar.
(2) Acoperirea riscului valutar
- folosirea unor metode i tehnici specifice n special a instrumentelor
derivate (hedging).
Etapele gestiunii riscului valutar

1)

Definirea periodic a expunerii i identificarea tipurilor


de expuneri care pot afecta banca;

2)

Evaluarea riscului prin determinarea valorii absolute a


expunerilor nete pentru fiecare valut n contextul volatilitii
anticipate a pieelor valutare.

3)

Controlul riscului:
- formularea politicii valutare a bncii;

144

- desemnarera persoanelor autorizate s angajeze operaiunile


valutare;
- determinarea procedurilor de expunere la risc;
- stabilirea limitelor de expunere.
4)

Executarea tranzaciilor propiu-zise.

145