Sunteți pe pagina 1din 37

Studiul de caz III

LITERATURA
ASERVITA
IDEOLOGIEI
COMUNISTE

Ideologia comunist are ca punct de plecare teoria determinismului


social,potrivit careia comportamentul persoanei nu este indus de propria
individualitate,ci de clasa din care provine.Drept urmare,devine obligatorie
educarea sa in spiritul noii societi comuniste,singura care,se afirma,i
poate asigura dezvoltarea plenar.In aceast situaie,rolul literaturii ca mijloc
de propagand devine covaritor,ea avd menirea s educe individul in
spiritul supunerii fa de partid si de ctre conducatorul sau,dar i de ura fa
de tot ceea ce se opune acestei atitudini.Ca unica alternative de
existen,propaganda aduce astfel in prim plan sloganul CINE NU ESTE CU
NOI ESTE IMPOTRIVA NOASTRA,cultivnd insistent mitul patriei
primejduite i,drept urmare,vigilena fa dedumaniipoporului si
necesitatea luptei de clasa,internaionalismul proletar(Proletari din toate
parile,unii-va!),dar i culta Conducatorului providenial.

Inceputurile
1944(12 noiembrie)-se infiineaz ARLUS(Asociaia Roman pentru
Strngerea Legturilor cu Uniunea Sovietica),avndu-l preedinte pe C-tin
I.Parhon.Preedintele seciei literatur si filosofie este M.Sadoveanu.La 10
decembrie apare primul numr al revistei Veac Nou,principalul instrument
propagandistic al asociaiei.
1945-se infiineaz Universitatea Muncitoreasc a PCR,numit din
1946tefan Gheorghidiu,nnalt coal de pregtire muncitoreasc pentru
fiii si fiicele poporului.
n 1946- se d publicitii o prim list cuprinznd titlurile a 2638 de cri
care sunt interzise,din bibliotecile publice si distruse.
n 1948-se tiprete,ntr-un volum de peste 500 de pagini,o nou list de
Publicaii interzise,care cuprinde un numr sporit de autori i
titluri:8779.Astfel,din librarii,biblioteci publice si chiar case sunt confiscate
i distruse cri semnate de Vasile Alecsandri,Grigore Alexandrescu,Ion
Agrbiceanu,Dimitrie Anghel,Nicolae Blcescu,C-tin
Bacalbaa,I.A.Bassarabescu,L.Blaga,I.Barbu,G.Bacovia,Gh.Braiescu,Al.Bra
tescu-Voinesti,Dimitri Bolintineanu,Dimitrie Cantemir,Otilia Cazimir,Serban
Cioculescu,Emil Cioran,G.Cosbuc,Anghel Demetrescu,Victoria
Eftimiu,Mircea Eliade,M.Eminescu,Nicolae Fimilion,Radu Gyr,Ion
Ghica,Octavian Goga,B.P.Hasdeu,Aton Holban,G.I.Bratianu,Eugen
Ionescu,Titu Maiorescu,Gib.I.Mihailescu,Costache Negruzzi,Alexandru
Odobescu,Anton Pann,Hortensia Papadat-Bengescu si inca multi altii.

n ianuarie 1948,numele lui Tudor Arghezi insui este scos din


literatur,iar volumul cu Una suta una poeme,retras din librrii.
1949-sunt interzise 119 creaii populare cu coninut ideologic
neadecvat(cantece inspirate de Maria Tanase,Maria Lataretu,Fanica
Luca,Ioana Radu i alii),multe din ele pentru ca vehiculau formula
legionarfoaie verde.Devine obligatorie nregistrarea mainii de scris la
Miliie.
1949-se infiineaz coala de LiteraturMihai Eminescu,al crei scop
era s produc scriitori pe band rulant.Condiiile admiterii:origine
socialsanatoasi recomandarea comitetului de partid.Va fi desfiinat in
1955.
1952-n urma apariiei genialeilucrare a tovaraului Stalin,Maximul si
problemele lingvisticii,este suprimat revista Cum vorbimredactat de
Al.Graur; este ,totodat,criticatatitudinea dumanoasa lingvitilor Iorgu
Iordan,Al.Rossetti i Al.Graur,ultimii doi fiind scoi din nvmnt ca
necorespunztori.

Omul nou.Viaa nou.


Autoritile nu scap din vedere coala,fiind interesat primenirea
ideologic a manualelor i a programelor didactice(ntrunct toate manualele
anterioare anului 1947 fuseser scoase din uz).n 1948,reforma sovietizant
a nvmntului schimb radical compoziia de clas a personalului
didactic,infiinndu-se faculti muncitoreti care produc pe band,n cateva
luni,specialiticu origine sanatoas,api s-i nlocuiasc pe cei
diponibilizai,concediai sau trimii n pucrie.
Tinerii studiaz dup materiale de propagand cu vag aspect didactic
realizate la repezeal,pe msura ce se public scrieri cu mesaj comunist i se
impun nume noi.n anul 1950 apar Tezele provizorii de istoria literaturii
romne,n care creaia literar era ilustrat intre alii,de necunoscui precum
Ion Paun-Pincio,D.Th.Neculia,Raicu Ionescu-Rion ,Al.Sahia,A.Toma,Dan
Desliu,Maria Banus si Mihai Benciuc.Sunt
consideratesnoabe,mistice,descompuse,dezumanizate,degenerat,
morbide, i decadentetoate creaiile simboliste,ermetice
suprarealiste,naturaliste,expresioniste,dadaiste i etc.Este condamnat,de
asemenea,tot ce ine de esteism.nsui locul n literatur al lui M.Eminescu e
pus sub semnul intrebrii,cci poetul nu numai c am imprtit i
propagate o filosofie ideaslist i un pesimist contagios,dar a i compus

versuri ce poart semnelepericuloaseale formalismului decadente.Cine


nu scria ntr-un limbaj popular acccesibil i nu avea o concepie
nalt,materialist dialectic asupra vieii, cine arat ori cat de mic
simpatie pentru intimitaii poetice,pentru naturalism,pentru erotism i
divertisment,pentru proza analitic,poliist sau de aventuri se descalific n
ochii partidului ca scriitor.
Numeroi intelectuali de prestigiu au fost arestai i condamnai la muli
ani de nchisoare,fiind acuzai de uneltire mpotriva ordinii sociale printre ei
se numr C-tin Noica,Dinu Pillat,Al.Paleologu,Vladimir
Streinu,V.Voiculescu,Nechifor Crainic.

P.C.R-Poporul.Ceauescu.Romnia
Dou principale instrumente au fcut posibil perpetuarea dictaturii
comuniste : poliia politic si propaganda . Scopul lor a fost s distrug
ceteanul , spiritul civic n genere , i s construiasc un individ omul nou
perfect manevrabil . Versurile lui George Lesnea Partidul e-n toate / E-n
cele ce sunt / i-n cele ce mine vor rde la soare / E-n pruncul din leagn /
i-n omul crunt / E-n viata ce vesnic nu moare. , invate de elevi vreme
de mai multe decenii , exprim , probabil , cel mai exact natura dominaiei
totalitare.
Intelectualii au fost omai s se conformeze dogmelor realismul
socialist , pentru c realitatea nu era ceea ce percepea artistul , ci ceea ce
decidea partidul c trebuie s fie : Avem nevoie ca arta , avem nevoie ca
industria cinematografic i teatrele s zugrveasc esena i modelul
omului nou pe care vrem s-l furim! Chiar dac uneori trebuie s
nfrumusem vreum erou , este bine ca el s devin un exemplu , pentru ca
tinerii s neleag i s stie c aa ar trebui s fie! , hotrse Ceauescu .
Omul nou glorificat de propaganda regimului era , de fapt , fiina total
pliabil , fr ira spinrii i fr un sentiment al responsabilitii . n
acelai timp , propaganda glorifica sub numele de Epoca de aur epoca
Ceauescu cultul personalitii Conductorului ( care a devenit , mai ales
dup 1986 , fundamentul ideologic al sisitemului comunist ) , prezentat drept
cluz vizionar , erou ntre eroii neamului , fiin providenial ,
personalitate de vrf a vieii internaionale, demiurg , arhitect strateg de
genii. Nimic din ceea ce hotra Conductorul nu pute fi discutat sau
contestat , dei realitatea cotidian producea din ce in ce mai multe motive
de nemulumire . S-a ajuns chiar ca , n anii 80 , s fie interzis n
programele de radio i de televiziune sau n pres cuvinte precum ntuneric
, frig , foame , mo , bab , moarte , cruce , preot ,

portocale , banane , cafea etc. , unele fiind drept aluzive la adresa


cuplului prezidenial.
Propaganda prin intermediul literaturii a simplificat la maximum
mecanismul creaiei. Principiul estetic , condiia nsi a artei si-n toate
timpurile , a fost nlocuit cu acela al eficienei n ceea ce privete atingerea
obiectivului propagandist . Drept urmare , scriitorul a devenit un simplu
executant al comenzii ideologice venite din partea partidului. Eugen Negrici
descrie astfel mecanismul creaiei : S-a putut bga de seam c procesul
analogic , metaforic , dificil i individual [al artei literare] poate fi infinit
aceelerat dac e produs ntr-o serie de mecanisme multiplicatoare . Materia
primse alctuia din substantive puine i privilegiate , cum se i cade
ntr-o industrie cu tradiie . Aceste vocabule preioase a claselor primare :
pmnt , glorie , muni , cetate , grdini , aripi , oel , pine , vzduh , ctitori ,
destin , rou , demnitate , nimb , recolt , ciocrlie , steag. Adugm din
memorie: glie , tezaur , strmo , gru , arbore , izvor , plai , Carpai , torent ,
pisc, Brgan , Dunre (i altele dup originea peotului ) , soare , metal ,
marmur , daci , romani , culmi , tefan , Mircea , epopee i alte cateva ,
dar nu mai multe de zece. Apoi , n reet trebuia obligatoriu s figureze si
aceast iscusin venea cu experiena cteva substantive cu virtui
cataliice , far de care materia nu se lega i nu cpta luciul iradiant
cutat:inimp , catarg , vatr , vis, rod , temeiuri , orizont , basm , fapt ,
mireasm , efigii , fluvii , rampe , zodie , cunun , infinit , arcuire, bolt ,
rapsod , raz , ieri , azi , maine , irizri . n asemenea amestec era de ajuns
s veri un numr oarecare de adjective (mre , vast , fierbinte , srbtoresc
, senin , natal , triumfal , legendar ) i miezurile se legau obsesiv , tiranic ,
ca mnate de oarba magie a forelor ineriei , ntr-o serie infailibil de
sintagme curente : pmnt de glorii , vatr sacr , voin suveran , timp
legendar , mreul vis , inima fierbinte , pori de aur , pmnt strmoesc ,
trm de vis , arcuire zvelt , plai mirific , bolt clar . Mari servicii ,
grbind procesele de cristalizare , aduceau rimele care obligau pe
productor s fie atent i corect , s nu se abat de la tehnologia prevzut .
Ca s se pun in miscare angrenajele , cele cteva sintagme prefabricate
trebuiau neaprat branate la un numr dat de verbe.
Microantologia care urmeaz are rolul de a oferi un numr de
exemple , fabricate dupa reeta de mai sus , din imensa cantitate de
creaii a acelor ani , azi maculatur.

n sectorul liric,in anul 1949,va fi


linite;convulsiile,demolarile,intoleranele,se vor dezlnui n acest an,pe
trmul prozei,dramaturgiei i criticii literare.ntre timp poeii,foarte muli a
cror nsuire o pagin ntreag n-ar putea s o cuprind-umplu gazetele cu
poeme;cci e moda poemului nc vreme de 2 ani de acum ncolo.Cu mare
disponibilitate a inspiraiei,cu o lejeritate stilistic i mai extins,poeii scriu
necontenit,n funcie de prioriti:nti despre ce se cere,apoi despre ce se
cuvine.Se cere,deci,s fie cntat partidul,planul, ogorul,canalul,furnalul,omul
nou i cantat.
S ncepem cu revista Uniunii Scriitorilor,Viaa Romneasc care
inevitabil,numr de numr,in primele pagini,dup comentariile din
actualitatea politic sau cultural,public poezii,att n cadrul rubricii
Mladite noi ct i n afara ei.
n Scanteia public puini poei,de obicei nume consacrate:Maria
Banus,Dan Desliu,Veronica Porumbacu,Nina Cassian,A.Toma.
n Cotimporanul cel mai frecvent publicat este A.E.Baconsky,dar i
majoritatea numelor care ddeau viitor i substan poeziei din vreme.Cu
insezizabile diferenieri,aceleai semnturi i in Flacara:George Dan,Suzana
Delciu,Pentru Vintila,Vlaicu Barna,Dan Desliu,Mihai Beniuc,Petre
Solomon,V.Porumbacu.
Dar care este atitudinea criticii literare-care de mai bine de un an fusese
investit cu nalte puteri formative i cluzitoare-fa de lirica anului?
nti s reinem prelungirea unui soi de conflict critica-poezie,dezvluit de
Ovid S.Crohmalniceanu n Contimporanul,care n esen s reduc la cteva
elemente:negativistul critic nu este oportun,dar nici excesiv ncurajarea care
nate Conlucrarea dintre critic i poet formulate la inceput rmnea o
promisiune n schimb Nina Cassian i sfrea articolul cu o imagine
colorata,cititorului i se sugera ideea c dac n-ar fi criticii nite
coropinie ,dar urechelnie tot sunt.Ajungem deci pe aceleai trecute poziii
de adversitate ntre critic i poet de care ne propuserm s ne ferim.ntr-o
discuie recent iniiate de revista Novai Mir i avnd n centru rolul criticii
literare,am descoperit un aspect care ne-a dat de gndit asupra aceleai
probleme.Trgnd concluzia dezbaterilor,redacia revistei remarc totui
absena din discuie a scriitorilor.i aceasta se ntmpl n ara unde critica a
ncetat de mult a fi apanajul doar a ctorva specialiti i o zon interzis
creatorilor.Dimpotriv,dup exemplul lui Gorki,tot mai muli scriitori
sovietici au dovedit c mnuiesc cu ndemnare uneltele criticii.Dar n
aceleai concluzii cititorii insistau cu deosebire asupra faptului c mai exista
o foarte serioas doz de nencredere n posibilitile criticii literare.Toi

lectorii fceau apel la principalitate critic,la obligaia ei de a convinge,de a


furniza dovezi in sprijinul afirmaiilor.
Fiecare dintre observatorii notri va putea furniza elemente critice n
legatura cu opera cu care au luat contact vor fi capabili s arate
necorespondea cu realitatea pe nefrite planuri,adesea prin elementarea
comparaiei.Pentru aceasta nu e nevoie nici de studii estetice,nici de
cuprinderea fenomenului literar,nici mcar de cea mai uoara umbr de
sistem de idei.Cu totul altfel se prezint problema in cazul afirmrii valorii
operei de art.A dovedi calitatea unei opere literare nseamn s ai,odat cu
nelegerea profund a realitii,un sistem clar,luminos,de idei asupra
problemelor specifice artelor,tocmai ca o consecin a acestei
inelegeri.Aceasta presupune o aplicare ferm i ct se poate de subtil a
nvturii n analiza materialului literar.Critica literar nu ii poate exercita
funciile,nu ii poate nici mcar justifica prezena dect prin prestigiul ei.i
ea nu poate reui s-i afirme i s-i menin prestigiul dect dovedind
capacitatea de a aplica nvtura Marxist-Leninist,fr ovire i cu
consecvena n cele mai diafane probleme pe care le ridic opera literar.
Nu sunt puini poeii care se arat indignai de unele excese ale criticii.Ei
au tot timpul impresia c particip la o competiie muzical unde dein rolul
suav de privighetori.
Tot din cauza c nu pleac de la principii,c nu ineleg in toat
complexitatea lui fenomenul cultural i rolul artei poate s apar cu egala
usurin dispoziia de aplaudare fr rezerve n vederea intreinerii
dispoziiei poeilor de a produce.n definitiv paternitatea criticii literare e o
concluzie necesar imediat a principialiii ei,a insuirii MarxismLeninismului ca o concluzie definitiv.A urmrit cu consecven rolul
funcionar al criticii,de creterea literaturii,de formarea talentului nu
nseamn a face pe grdinarul olandez care se plimb cu stropitoarea in
mn printre straturi.
O problema pe care o suscita poezia noua legata de realitati,este cea a
zilelor festive.Unii poeti invinuiesc publicatiile de a deveni cu prilejul
diferitelor aniversari,adevarate calendare.Vina o poarta insa tot saracia de
idei care o reduce poemele commemorative la incercari declamatorii,ce
raman ocazionale,in asa fel incat nu pot supravietui in timp.7 Noiembrie este
o data care in nici o alta zi a anului nu-si pierde mareata sa semnificatie.Dar
poemele pentru 7 Noiembrie neizbutind in majoritatea lor sa cuprinda si sa
adanceasca sensurile mereu valabile ale Marii Revolutii Socialiste din
Octombrie,ideeile marete mereu legate de realitatea noastra,de pasii pe care
ii facem inainte spre socialism raman depasite,reduse la consemnarea in fuga

a unei aniversari ca si cum nu ar fi vorba despre cea mai draga sarbatoare a


clasei muncitoare.
Poetul trebuie inca odata sa-si revizuiasca nu numai mijloacele de
expresie ci insasi gandirea sa poetica,felul sau de a intui si de a simti
realitatea,de a patrunde aspectele multiple,mereu mai bogate ale vietii
noi.Fara o temeinica pregatire ideologicala lucru acesta nu va mai fi
posibil.Poetul trebuie sa-si insuseasca metoda Marxist-leninista nu ca un
simplu act de asimilare intelectuala,ci trebuie sa o inteleaga si s-o traiasca in
toata amploarea ei,in toate inepuizabilele ei posibilitati.
Batalia pentru nuvela a fost declansata pe la mijlocul anului 1948 de
Ovid S.Crohmalniceanu,care intr-un amplu comentariu,imapartit in 2
episoade,dupa obiceiul din vreme,totalizand mai bine de o pagina de gazeta
format mare,demonstreaza lipsa de calitate,maierismul si debilitatea epica a
majoritatii nuvelelor de pana atunci.Desi pornita de unul singur,ofensiva
parea sigura demonstratia convingatoare si era de asteptat intariri,dar nu se
intampla asa;condusi de Scanteia contra opinientei sunt atat de multi si atat
de puternici incat nu numai ca se infirma argumentatia aceluia,dar se si
demonstreaza ca,dimpotriva,lipsa de calitate,opacitate,manierism exista,dar
nu in spatial nuvelei,ci in acela al criticii literare si in primul rand in cazul
unor asa-inchipuiti specialisti ai ei in frunte cu neinspiratul combatant.
Multi dintre nuvelisti procedeaza dupa metoda lui Dahl,care a fost un
remarcabil lexicograf,dar un mult mai putin insemnat artist.Gogol arata cum
intr-o opera literara nu poate exista amanunt nesemnificativ.Tipicul literar
vine tocmai din combinarea aceasta infima a notelor esentiale,care se aplica
notiunilor care vizeaza generalitatea lor,cu amanuntul particular legat de o
anume reprezentare care desemneaza individualul.
Nu putem avea o nuvelstica noua,realist-socialista,fara o tematica
noua,desprinsa din realitatile construirii socialistului.
Cazul nuvelisticii noastre ramane totusi foarte aproape de constatarile lui
Belinski: putem vedea in scoala naturalista multe talente,incepand cu unele
foarte remarcabile si mergand pana la altele destul de obisnuite.Dar nu in
faptul prezentei acestor talente,si nu in numarul lor vedem noi,de
fapt,progresul literaturii,ci in tendinta lui,in maniera lor de a scrie.Talente au
existat intodeauna,inainte insa ele infrumusetau natura,idealizau
realitatea,descriau adica lucruri ce nu se intamplasera,iar acum redau viata si
realitatea in deplina lor veridicitate.
Iata deci care va fi sensul just al unei discutii critice despre nuvela
noastra.Acest sens n-ar fi putut scapa unora din criticii nostri daca ei ar fi

urmarit drumul in mase a nuvelellor,daca ei si-ar fi parasit ghiseul lor cu


fragile scrieri.Literatura noastra a parcurs in timp scurt un drum lung,plin de
piedici si de neajunsuri.Ea se afla astazi masiv pe pozitiile clasei
muncitoare,ea participa efectiv la construirea socialismului.Deci merita sa
fie considerata ca atare,sa fie tratata cu dragoste si intelegere,fara concesii
principale,dar cu pasiunea neistrovita de a o ajuta,de a o promova,de a o face
sa traiasca intens in constiinta maselor cititoare,de a face din ea o mandrie
nationala.
Daca analizam cauzele ramanerii in urma a criticii literare fata de
cresterea generala a nivelului cultural si ideologic in tara noastra,vom
recunoaste la baza tuturor acestor lipsuri o puternica influenta a ideologiei
burgheze care se manifesta fie prin ramasitele vechii educatii,fie prin
influenta actualei literaturi criticii descompuse apusului.Deci trebuie o
critica literara organizata,bazata pe cunoastere adananca a teoriei
literare,izvorata din studiul Marxism-leninismului,o critica literara care sa
fie o arma puternica a partidului.
Anul 1950 marcheaza reinvierea romanului,spre deosebire de anul
precedent,numarul romancerilor este mult mai mare,orientarea tematica este
insa preponderant istorica,dar se intampla si mult asteptatul
eveniment,oglindirea mai hotarata a prezentului prin cea mai complexa
specie literara,in felul acesta nu numai nuvela,schita si povestirea,ci si
poemul,piesa intr-un act,piesa intre acte si alte creatii,dobandesc prin
roman,un aliat pretios pe frontul de lupta.
Aparut la sfarsitul anului 1949 romanul lui Asztalos Istvan este comentat
in presa abia in 1950.Ioanichie Olteanu scrie despre el in 2 randuri,intai intro cronica literara aratand:ce adduce nou romanul lui Asztalos Istvan in
literature maghiara din RPR si in general in campul intregii literature:Vantul
nu se starneste din senin este prima lucrare de proportie care ataca frontal
problema nationalista si care o rezolva in spiritual invataturii Marxismleniniste.Asztalos nu procedeaza didactic si schematic.Eroii lui nu tin
discursuri care sa suplineasca lipsa faptelor si intamplarilor semnificative;ei
lucreaza pe teren,pe faptul viu,dar in asa fel ca pana la urma toata lumea e
lamurita,stie cine e dusmanu,cine e prietenu,cum trebuie dusa lupta.El intra
direct la miezul faptelor si nu se impiedica in cuvinte,intocmai ca un bun
activist insarcinat cu munca la tara.
Imaginea anului 1950 n-ar fi fost completa fara mentionarea acestui
aspect,desi el iese din sfera unei cercetari ce-si propune sa urmareasca
dirijarea prin presa a vietii literare si a literaturii.Incepand cu aceast an ca
entitate de baza nu numai a comunicarii ci si a imaginii literare va trebui sa
faca politica.Iar ca exemplu de extindere a ideologicului nu numai

artisticului ci si asupra stiintelor,cu accent pe citarea documentelor,la


lingvistica de-alungul a 3 ani 1949-1951 asupra lingvisticii dar si a celorlalte
stiinte,se abat majoritatea seismelor reformatoare pe care le-au inregistrat si
artele.
Despre imaginea lingvisticii in 1951 despre tangenta ei cu opera literara
cu arta actorului despre continutul si stadiul cercetarii lingvistice la
Academie,despre stilistica marxista insuita de articole din paginile
urmatoare.
Despre A.E.Baconsky s-a scris destul de mult in 1951 poetul bucuranduse de atentia criticilor cum numai Mihai Beniuc,Eugen Jebeleanu si Dan
Desliu s-a intamplat;dar daca acestia din urma continuau sa intruneasca
unanimitate in elogii,in privinta poetului clujean aproape numar de numar in
Almanahul literar din Cluj,lucrurile nu au stat deloc asa.Inceputul contestarii
acestuia,care va continua si in anii urmatori,a fost determinate de
aparitia,spre sfarsitul anului precedent Poezii.Contestarea a fost
contradictorie si partiala chiar nesimnificativa,caci nimeni nu nega
esentialul,implicarea activa in actualitate atitudinea poetica
luptatoare,originala.Cand erau parasite aceste formulari generale si se intra
in concret,comentariile completandu-se parca unele pe celelalte si negand
aprecierile de la inceput sau sfarsit de cronica se intrec in a
descoperislabiciunilelui Baconsky:manierism,formalism,individualism.
Baconsky este insa pandit de o primejdie serioasa:aceea de a aluneca de
la originalitate la maniera.Spunem ca el nu repeta sabloanele
curente,sabloanele altora.Dar se repeta pe sine insusi,reluand la infinit un
sablon pe care l-a confectionat singur si care,din pacate a fost apoi reprodus
in serie si de altii.Un poem a lui Baconsky il recunosti cu usurinta chiar daca
e neinsemnat,el poarta pecetea originalitatii sale.Poeziile sale au toate un
continut bogat de idei.Uneori insasi tema filosofica,ceea ce reprezinta un
lucru rar intalnit in poezia de azi,incercare curajoasa ce se cuvine pretuita
ca atare
Sectorul poeziei evolueaza mai calm in sensul ca negativismul receptarii
este mult diminuat;era firesc,caci acum patrund in mase cu forta lor
mobilizator-ideologica,trei carti-cunoscute pana acum doar de un public
restrans,cititor al vietii romanesti-carti care ilustreaza directiile fundamentale
ale prozei angajate in actualitate:colectivizarea,industrializarea si
magistralele socialismului;apare deci un volum,primul roman al
colectivizarii:Temelia de Eusebiu Camilar,primul roman al renasterii
industriei socialiste dupa nationalizare:Otel si paine de Ion Calugarul.Aceste
romane evidentiate in campanie de criticii literari in deosebi in romanul lui
Petru Dumitru au aparut in cinstea celei de a30 a aniversari a

P.M.R.Evenimentul a fost sarbatorit nu numai prin creatii ci si prin lucrari


omagiale ori de alta natura care sa lumineze forta partidului.Apar laEditura
P.M.Rcu recenzii in intreaga presa monografiile Gheorghe Gheorghiu Dej
si Ana Pauker iar cateva luni mai tarziu:Vasile Luca si Teohari Georgescu.
Pentru a da revolutiei culturale din tara noastra o puternica baza tehnicamateriala,partidul a hotarat construireaCasei Scanteiei.Scriitori intr-adevar
valorosi erau persecutati.Sahia murise de tuberculoza,cartile lui Mihail
Sadoveanu erau arse in pietile publice iar Alexandru Toma era impiedicat sa
publice.Poporul se mandreste cu contributia adusa prin romanul Mitrea
Cocor la dezvoltarea culturii mondiale.Medalia de aur a Pacii care
straluceste pe coperta romanului vorbeste despre meritul deosebit al acestei
contributii.Tot odata piesele dramaturgilor se reprezinta pe scenele mai
multor capitale europene,nuvelele lui Petru Dumitru,Nagy Istvan si ale altor
scriitori se publica in ziare si reviste progresiste de pe toate continentele.
Pe drumul marilor traditii umaniste ale lui Gorki,literatura noua este in
necontenit urcus.Ea suie mereu pentru ca pe drumul ei dogoreste
aprinslumina celui mai inalt ideal in noaptea marii rafaueli cu explotatorii
mosieri viseaza,Mitrea Cocor.Viseaza si vede clar in viitor
ogoarele,faramitate de pana atuni,unite-prin intelegerea taranilor-in mari
tarlale intocmai celor sovietice.
Critica literara are rolul de a ajuta pe scriitori sa vada acele capitole sau
episoade din operele lor care nu dau decat o palida imagine a realitatii,o
viziune schematica asupra vietii.
Un alt roman publicat in Viata Romaneasca,Incredere de Mihail
Novicov,despre care nu stim cand si daca a aparut un volum,este
comentat,de acelasi Eugen Campus dar si in paginile Almanahului literar
din Cluj;ca aspect pozitiv decat sugestia din titlu:increderea in forta
comunistilor,aspect cu totul umbrit de multele slabiciuni ale cartii.
Problema cea mai importanta a literaturii e infatisarea omului nou.In
insasi definitia metodei celei mai inaintate de creatie artistica,metoda
realismului socialist este cuprinsa sarcina de baza a literaturii,aceea a
zugravirii procesului de educare a omului in spiritul socialismului.
Intre zonele de interes pe care aceasta literatura scrisa in comunism le
ofera cercetatorului de azi, una dintre cele mai fierbinti pare sa fie aceea a
romanului. Desi coplesitor prin cantitate si numar de autori, romanul de
dinainte de 1989 incapsuleaza cel mai bine portretul esentializat al unei
epoci literare.
Cel mai intersant studiu al acestor romane ar putea fi acela al cazurilor
semnificative. Printre ele, de pilda, cazurile cu totul curioase ale scriitorilor

care coboara simbolic din perioada interbelica. Transformarea Soimilor lui


Mihail Sadoveanu in Nicoara Potcoava in 1952 poate fi mult mai expresiva
decit lectura zecilor de productii mediocre de la inceputul anilor 50. Nu mai
putin semnificativ este cazul lui Camil Petrescu si al romanului sau
monumental Un om intre oameni, din 1952-1953, o carte care necesita o
analiza amanuntita, chiar si numai pentru ca ne-am obisnuit sa-l studiem pe
Camil Petrescu intr-un anumit fel, canonizat ca marele interbelic. Ce se
intimpla cu acest mare interbelic in perioada postbelica poate fi vazut ca un
mise-en-abime al situatiei trecerii literaturii noastre intr-o alta etapa. In afara
studierii unor cazuri semnificative, romanele acestei perioade compun un
set de valori, atitudini, repere morale si sociale. Ele pot fi citite nu doar ca
obiecte estetice (sau inestetice) ale unui sistem artistic, dar si ca rezervoare
ale unor mentalitati. Cum apar dragostea, relatiile sociale, taranul sau
intelectualul, partidul si intimitatea, eroul sau condamnatul in romanele
anilor 50, 60 si 70 poate fi mai interesant decit o batalie nesfirsita pentru
un loc mai in fata intr-o ierarhie estetica. Cum apar si cum erau de fapt. O
corelare a adevarurilor romanesti cu, de pilda, oglinda acelei lumi, asa
cum se vede ea in dosarele de Securitate, ar fi poate un exercitiu revelator
tocmai pentru cercetatorul care n-a trait nemijlocit acea parte de istorie.
Lumea specifica a romanelor anilor 50, 60 si 70 contine nuclee de
anomalie, de curiozitate si de specific irepetabile in istoria unei literaturi. O
intreaga galerie de figuri de ceara, de copii si adolescenti, de muncitori si
intelectuali, de aristocrati si activisti de partid, de femei seducatoare sau
hulite misuna in aceste romane. De asemenea, un intreg complex de valori:
iubirea recunoscuta si acceptata sau iubirea subversiva si condamnata,
cariera si carieristul, cultura, trecutul si istoria, morala, pudoarea, conventiile
si prejudecatile se pot desprinde din acest material literar.
Mai interesanta, asadar, pare sa fie nu o alta ierarhie a perioadei, ci o altfel
de lectura a acestor romane. Nu o alta lista si nici o interpretare originala,
psihanalitica sau revansarda, moralizatoare sau sarcastica, ci o alta atitudine
fata de un continut literar, vazut ca un rezervor de mentalitati si valori ale
unei epoci complexe si complicate. Iar daca de aici va rezulta si o alta
ierarhie, poate ca nu va fi un lucru tocmai rau.
N-au fost multe romanele care s-au bucurat de aprecieri cvasi
umanime,in sensul ca rezervele criticii literare au fost nesemnificative.
Iata de pilda,romanul Painea alba de Dumitru Mircea publicat in foileton in
Viata Romaneasca ,infatiseaza un moment important din viata taranimii
muncitoare:consolidarea si cresterea primelor gospodarii agricole colective.
Romanul Painea alba este astfel o fresca a vietii satului in perioada luptei
pentru transformarea socialista a agriculturii.Problemele morale din viata

diferitelor categorii sociale,aparitia germenilor noului in cele mai diverse si


marunte aspecte se reliefeaza convingator in vasta fresca a transformarii
satului.
Autorul nu s-a ferit sa redea cu indrazneala anumite manifestari ale
mentalitatii inapoiate a taranilor, certuri zgomotoase intre neveste,
controversele inversunate intre tarani,in dialoguri dinamice si
scaparatoare,cu replici miscatoare si vii.Un succes deosebit al autorului este
crearea figurii eroului principal,tanarul taran Toma Gavrilas.Toma munceste
pentru consolidarea organizatiei de partid,ajuta la dezvoltarea spiritului de
lupta.
Vii discutii a starnit in presa literara si romanul Ogoare noi de Aurel
Mihale,in urma publicarii lui in serial in Viata romanesca.Mihai Gafita,intrun amplu studiu, scoate in evidenta calitatile acestuiroman al luptei
tractoristilor care reusesc sa copleseasca inerentele lipsuri.Romanul Ogoare
noi prezinta cititorului o imagine unilaterala a rolului tractoristilor in
transformarea
Proza de dup 1948 era chemat s abordeze arztoarele teme ale
prezentului, s oglindeasc marile transformri din industrie i agricultur,
munca fremtoare de pe antiere. n centru se afl eroul comunist,
muncitorul, omul nou, plin de sperane. Iat selecia i comentariul lui Eugen
Negrici n ceea ce privete scrierile vremii: Cei ce au dat un exemplu
nenorocit, demoraliznd contiintele, dezorientndu-i pe cititori i devenind
campionii realismului socialist, au fost scriitorii din vechile generaii
consacrai nainte de rzboi: Mihail Sadoveanu cu Puna mic (1948) i
Aventur n lunca Dunrii (1954), n care marele povestitor era de
nerecunoscut; Eusebiu Camilar, cu Temelia (1951); Ion Clugru, cu Oet i
pine (1952); Cella Serghi, cu Cantemiretii (1954); Cezar Petresu, cu
Oameni de azi, oameni de ieri, oameni de mine (1955).
CRITICA SI ISTORIA LITERARA
Daca in poezie,proza,dramaturgie eflorescenta editoriala era in
continua crestere an dupa an,scrierile de critica literara intra foarte rar in
atentia editurilor.
Dupa Ion Vinea,primul dintre criticii literari care au debutat in
volum(Pasiunea lui Pavel Corceaghin,1949),urmeaza N.Moraru care in 1950

isi tipareste articolele publicate din 1946 incoace,sub titlul Studii si eseuri.In
1951 notele bibliografice din reviste nu semnaleaza decat o culegere de
articole Pentru realismul socialist in literatura si arta.In schimb,in 1952 apar
trei volume de critica literara;doua culegeri Studii si articole inchinate lui
Mihai Sadoveanu si Probleme ale literaturii noi in R.P.R.,precum si cartea
lui Traian Selmaru: Pe drumul culturii noi.
Culegerea Pe drumul culturii noi cuprinde un numar de articole si de
studii pe care Traian Selmaru le-a publicat de-a lungul a sase ani(1946-1952)
in Scanteia si Lupta de clasa.Prin continutul lor,lucrarile stranse in aceasta
culegere dovedesc preocupari dintre cele mai variate.Ele pot fi totusi grupate
in doau amri categorii:
1.articole cu un caracter general cultural,care dovedesc
participarea autorului la dezbaterea problemelor de baza,ale crearii noiii
culturi in tara noastra;
2.articole si studii consacrate unor probleme speciale ale
literaturii si criticii noastre literare de seama aparute din 1948 incoace.
In prima din categoriile amintite se situeaza-in ordinea aparitieiarticolele Drumul culturii, Decat mici francezi mai bine mari romani, Arta
pura-cu tendinta, In numele culturii, Artisti,scriitori,ziaristi,luptatori pe
frontal ideologic,inainte! si Dreptul la muzica.
In a doua categorie amintita pot fi incadrate articolele si studiile Sa
smulgem din noi insine pozitiile de autoaparare ale capitalismului, Negura
de Eusebiu Camil, Minerii de M.Davidoglu, Mitrea Cocor de Mihai
Sadoveanu, Intre viata si creatie, Caragiale,scriitor al poporului si Sa luptam
pentru o critica de arta principiala patrunsa de spirit de partid.Este vorba
asadar de lucrari propriu-zise de critica literara, in care autorul ia atitudine
fata de difeitele evenimente ale vietii literare.Astfel in cronicile consacrate
creatiilor indicate mai sus ale lui Eusebiu Camilar si Mihail
Davidoglu,Traian Selmaru a fost printre primii nostri critici care au dat o
apreciere principala operatiilor respective, subliniind insemnatatea lor
pentru inceputurile dezvoltarii epicii si dramaturgiei noastre noi.El atragea in
acelasi timp atentia asupra lipsurilor, cum sunt de pilda, oglindirea simplista
a raporturilor de clasa ori prezentarea nesatisfacatoare a rolului partidului in
viata noastra ,care puteau aduce prejudicii serioase.

CANTEC PENTRU SECERIS SI COLECTARI


Eugen Frunza
Semanat-am semanat
Ca sa creasca rod bogat
Rodul mult si bobul plin
Fara boz si maracini.
Am plivit graul,plivit
La prasit am harnicit,
Ca ne-ajunseram,mai frati,
Si-n Scanteia laudati
Ala mai,mi-e frate bun
Ce ni-e bun carmaci la drum
Muncitor si faurar
Claditor de fapte mari
Si sa vezi si sa tot vezi
Ca ne-a dat mandre cirezi
Nu de boi ci de masini
Purtatoare de lumini
Dregeti secerii tais
Sa nu rontaie pierzis,
Si sa creasca snopi si clai
Ca si stelele pe vai
Care-i ala de n-ar da
Pentru pace partea sa?
Doar chiaburul poarta-n el
Ganduri de-astea de misel.

ASPECTE ALE DRAMATURGIEI


Imaginea literaturii din aceasta perioada n-ar fi completa daca am
omite dramaturgia.Alimentand una din artele investita cu mari puteri
educative:teatru,asupra genului dramaturgic s-au resfrant,de la
inceput,tiparul si existentele ideologice.Asa se aplica preocuparile
permanente legate de spectacol,de dramaturgie din revistele de cultura si din
Scanteia-unde,de pilda,cronica dramatica sau cronica teatrala erau mult mai
frecvente decat cronica literara.O serie de critici dramatici urmareau cu
vigilenta dramaturgia si teatrul,indrumand autorii,regizorii,actorii pe fagasul
realist-socialist.Asa au fost Traian Selmaru,Sorin Mladoveanu,Valentin
Silvestru,Simion Alterescu, Geo Dumitrescu.
Se impun cativa dramaturgi care vor actualiza repertoriile teatrelor cu piese
din realitatea socialista:Mihail Davidoglu(Minerii,Cetatea de foc),Aurel
Baranga(Iarba rea,Recolta de aur),Lucia Demetrius(Cumpana,Vadul
nou,Oameni de azi),N.Moraru(Pentru fericirea poporului) si Mihail
Novicov(Nepotii gornistului).
Se impune,de asemenea,piesa intr-un act destinata numeroaselor formatiuni
teatrale de amatori,publicate in brosuri sau in revistele Cultura poporului,
Albina.
In general dramaturgia traverseaza aceleasi situatii si framantari pe care leam intalnit si in cazul poeziei,prozei,criticii literare.Pentru infuzia de
combativitate si autenticitate,frecvente au fost ,bunaoara,prin anii 1949-1950
intalnirile cu publicul,critica maselor,critica Scanteii,urmate de autocritica
autorilor.
Crangul de calini ajuta concret autori de teatru care vor sa scrie comedii
,sa descopere si in viata poporului nostru conflicte intre cei care se culca pe
lauri ,care se automultumesc foarte lesne cu unele succese si cei care stiu sa
arda mereu pentru a merge mai repede,mai bine spre viitorul fericit al
socialismului.Comedia lui Corneiciuc indeamna pe autorii nostri sa
foloseasca si ei din plin,cu curaj arma humorului ca un mijloc de educare,de
lamurire si convingere.
In 1952,problemele dramaturgiei sunt la ordinea zilei in presa.In iulie are loc
Plenara Uniunii Scriitorilor consacrata dramaturgiei.In avanpremiera
consfatuirii,Contemporanul reproduce dupa Pravda un material privind
sarcinile dramaturgiei realist-socialiste.
Succesul piesei Pentru fericirea poporului de N.Moraru si A.Baranga este
rodul justei orientari a autorilor catre conflictul esential al vietii intr-un
anume moment istoric:lupta comunistilor ca exponenti ai poporului muncitor

impotriva regimului burghezo-mosieresc impotriva regimului fascist si a


politicii antisovietice.

POEZIA-APARITII EDITORIALE
In 1952 avansul editorial al prozei este mult mai mare decat al
poeziei.Debuteaza editorial un singur poet: Ion Brad cu poemul
Cincisutismul, publicat anterior in Almanahul literar din Cluj. De altfel,
dupa modelul lui Dan Desliu Lazar de la Rusca,era la moda publicarea in
pachete,variind intre 40-80 de pagini,avand un prt de pana la 3 lei,a unui
singur poem.Doua asemenea pachete i se tiparesc lui Eugen
Jebeleanu:Balcescu si In satul lui Sahia-publicat in gazette inca din
1950.Mai publica volume de poezii: Nina Cassian(Horea nu mai este
singur), Mihu Dragomir(Stelele pacii), N.Tautu(Stanca de pe Tatra), Victor
Tulbure(Versuri), A.Toma (Poezii alese) cu o prefata de Sergiu Farcasan.
Stelele pacii de Mihu Dragomir este comentat atat in paginile
Almanahului literar din Cluj, cat si in Contemporanul.Numeroase poezii din
placheta Stelele pacii exprima sentimentele oamenilor muncii
inaintati,sentimente pe care nu le pot trai decat cei ce slujesc un ideal
inalt.Mihu Dragomir reda intr-un chip emotionant continutul nou,destul de
profund,al fericirii omului inaintat.Aceasta poezie sugereaza forta uriasa pe
care o dobandeste omul in prezenta sa in randurile unui front organizat care
lupta pentru libertatea si fericirea omenirii:
Cum poti sa mori,cand nu poti fi invins
Cand chiar si-atunci esti viata si chemare
Ca un gornist cazut ce mai aprins
Atacu-l canta-n ultima-i suflare
In poezia Zestrea poetul foloseste un ritm sprinten, un humor
sanatos,popular.Poezia sugereaza schimbarile profunde petrecute in viata
satelor,in mentalitatea taranilor muncitori.
In poezia Prima sarja poetul manifesta adeseori predilectia pentru un stil
pretios,cu giuvaeruri si panglicute,pentru anumite imperecheri de cuvinte ce
voalau sensul ideilor.El vorbea de <<vise boltite deasupra lumii>>,<<vise
manoase ca un Egipt>>,<<ani sbarciti>>,<<ploaia fecunda a luptei>>.

Mihu Dragomir intampina insa dificultati in ce priveste crearea imaginii


omului nou.El ramane uneori la portretul fizic al omului,nereusind sa
dezvaluie lumea lui sufleteasca, alteori, poetul apeleaza la declaratii si
lozinci.Caracteristic pentru acest volum este succesul obtinut de poet in
efortul sau vizibil de a raspunde,prin arta sa,celor mai importante probleme
pe care momentul de fata le pune oamenilor muncii.
In Contemporanul ,Mihu Dragomir a publicat poezia Intra tractoristu-n
glii.In volumul sau de versuri aparut anterior ,exista o poezie intitulata
Mitraliera.Imprejurarile,locul,personajele sunt altele.Intr-o parte este
vorba de un tractorist care ara ogoarele, in cealalta de niste copii care se
joaca. Si totusi, sablonul isi face aparitia, nu poti sa-l treci cu vederea.
Cincisutismul, poemul cu care a debutat in volum Ion Brad a fost
publicat inatain in revista clujeana Almanahul literar sub titlul Cantec pentru
Gabor Cincisutismul, a fost deseori laudat.Autorul reuseste sa faca din
creatia sa o arma de lupta eficienta stimuland ura oamenilor simpli
impotriva clasei explotatoare.O realizare remarcabila a poemului este
infatisarea concisa,in scene putine dar convingatoare a reprezentantilor
claselor explotatoare.Pe cititor il va urmari inca multa vreme dupa lecturarea
poemului figura dezgustatoare si rece a domnului conte:
Peste campuri in caleasca trece
Domnul conte ruginit si rece
A poftit maria-sa sa-mparta
Ce-au muncit saracii toata vara.
Horia nu mai este singur de Nina Cassian, porneste de la un fapt de
viata.In scoala elementara din satul Gura-Vaii invata in clasa a I a un singur
elev.Intamplarea nu este emotionata din pricina raritatii faptului,ci cauza
insasi care a determinat-o este impresionanta:Horia sa nascut in anul
dramatic al anului 1943.Singuratatea lui Horia aminteste de razboi de
moarte,de jalea femeilor lasate acasa,de mizeria in care se scufunda
catunul.Poezia este centrata,asadar,pe idea ca razboiul inseamna
moarte,distrugere.In partea a doua este exprimata o alta idee care o continua
pe prima: in patria noastra se dezvolta un sentiment nou,minunat al
solidaritatii umane,al relatiilor de colaborare si ajutor reciproc intre cei care
construiesc socialismul,viata.

In poemul liric Strazile din Bucuresti,poeta Nina Cassian isi manifesta


dragostea pentru orasul de frunte al Republicii noastre.Dar poezia prezinta o
deficienta insemnata.Ultima parte a orasului este aceea a starzilor pline de
oamenii muncii,defiland victorios.Bucurestiul apare ca orasul luptelor
trecute,in care orice fel de lupta impotriva dusmanului de clasa a incetat.
Tovarasul Eugen Frunza a publicat in numarul 3 al Vietii Romanesti un
ciclu de treisprezece poezii a cate doua strofe fiecare.Toate poeziile acestui
ciclu sunt construite dupa acelasi procedeu:in prima parte se expune un
sentiment,o idee,un aspect,iar in a doua se trage concluzia ,opunandu-se
primei parti o noua afirmatie menita astfel sa puna in valoare prin contrast.In
aparenta ,poeziile nu-si arata deficientele.Ideile sunt juste,versificatia
corecta,respectand toate regulile metrice,ba chiar ritmul, masura si alternanta
rimelor schimbandu-se de la poem la poem pot da impresia unei varietati a
mijloacelor de expresie poetica.
Mult mi-e drag si drag mi- fi
Omul-flacara pe creste
Darz si simplu,zi de zi
Faurar al tarii-aceste.
Poetul nu se poate multumi sa afirme mi-e drag omul nou care zi de zi
construieste socialismul in tara noastra.Pentru asemenea afirmatii nu se
cere talent.Ceea ce i se cere poetului este insa de a gasi o modalitate lirica,o
idee poetica in stare sa comunice printr-o emotie faptul ca el iubeste omul
nou,constructor al socialismului in patria noastra.Astfel, declaratia
tovarasului Frunza,cuprinsa in primul catren citat nu poate constitui arta
pentru ca este lipsita de orice modalitate de expresie poetica ,cum de
asemenea lipsita de idee poetica este si cealalta strofa a poemului in care
autorul ne incredinteaza cu aceleasi mijloace ca:
urasc pe cel ce-asteapta
Socialismul mura-n gura
Lung la vorba,scurt la fapta
Chiulangiul secatura

POEZIA PROLETCULTISA
Poezia proletcultista, literature comunista in genere, cea angajata
politica, cu
program ideologic strict, dominate indeosebi in deceniul `50-60`,
obsedantul deceniu al culturii si constiintei civice si estetice romanesti, dar
cu prelungiri pana la revolutia din 1989, reprezinta o excrcenta monstroasa a
istoriei pe trunchiul viguros al valorilor literare, culturale si stiintifice
romanesti.Introdusa prin ditective de partid, prinde epurari de scriitori si de
opera literare de mare valoare, multi creatori fiind aruncati in inchisorile
comuniste, sustinuta prin activisti si politruci zelosi, multi dintre ei scriitori,
si prin programe ideologice indeplinite cu scrupulozitate, poezia pusa in
slujba noii clase conducatoare a intrerupt evolutia fireasca a literaturii
romane, abandonand temele literare fundamentale, experientele stilistice si
de sensibilitate literara dobandite dupa eforturile indelungate de sincronizare
cu literatura europeana.
Criteriile politice de evaluare axiological inlocuiesc pe cele
estetice, bulversand climatul literar romanesc si schimband radical relatiile
dintre membrii comunitatii literare. Mari scriitori, ca Lucian Blaga, Tudor
Arghezi,Camil Peterescu, sunt pusi la
index, lipsind din activitatea publicistica si literara un numar important de
ani. Multi dintre ei iau calea exilului, fenomen care se continua, cuprinzand
nume tot mai multe, pana la safrsitul regimului communist. Altii, nu putini,
se convertesc la noile criterii ideologice, facand concesii, pri anumite opera
ale lor, noilor orientari literare sau punandu-se cu toata forta si talentul in
slujba promovarii cu abnegatie a noii culture, proletcultiste. S-a creat astfel
un imens spatiu de manifestare a imposturii, a lipsei de
talent si de valoare, domeniul literar fiind ocupat cu usurinta de activisti
culturali, de nechemati, de personaje lipsite total de contingenta cu valorile
intelectoale, cu
literature si cultura.
Incepand cu anii `60, in literatura romana apare o generatie noua
descriitori, care incearca, timid si reticient la inceput, cu totmai mare
indrazneala si talent o data cu
trecerea timpului, se reinnoada firele rupte ale poezii, prozei, criticii literare
si esteticii romanesti, sa produca o resurectie a lirismului in poezie, sa
redimensioneze realismul si autenticitatea in proza, sa reabiliteze criteriile
estetice in teoria si critica literara.

Este perioada in care se afirma poetii Nichita Stanescu, Marin


Sorescu, Adrian Paunesc, Ana Blandiana, Cezat Bltag, Ileana
Malancioiu,Mircea Dinescu, prozatorii Marin Preda, Fanus Neagu, Dumitru
Radu Popescu, Nicolae Breban, Augustin Buzura, Ion Lancranjan, criticii
literari Eugen Simion, Nicolae Manolescu, Marin Mincu.Cu toate aceste, in
toti anii regimului communist libertatea de creatie a fost riguros controlata,
cu brutalitate la inceput, cu mai multa discretie dupa 1970.Scriitorii autentici
au gasit mereu metode de a-si asigura un teritori propriu de creatie, de a face
cat mai putine concesii estetice si ideologicetimpului in care au scris.(Gh.S.)
Sorin Toma ramane in istoria literara printr-un articol de trista
amintire, Poezia - Putrefactiei sau putrefactia poeziei, publicat in
Scanteia, ziarul partidului comunist, in zilele 5, 7, 9, 10 ianuarie 1948. In
urma acestuia,Tudor Arghezi este scos din viata literara si se retrage la
Martisor, nemaipublicand versuri pana in anul 1954, cand apare din nou cu
un volum de poezii inspirit din universal domestic, Prisaca. In locul lui, ca
mare poet, este instalat de presa literara aservita regimului Alexandru Toma,
poet communist lipsit de valoare, tatal semnatarului infamantului articol,
Sorin Toma.
Interpretand intr-o maniera ingusta, ideological poezia lui Arghezi,
Sorin Toma identifica decadentismul condamnabil al poetului:<<Vreau sa
pier in bezna si in putregai>><<crancen si scarbit>>, isi precizeaza dl.
Arghezi idealul, - si idealul acesta nu poate fi al marelui public cititor ce se
ridica astazi din randurile poporului muncitor.Creatia lui Arghezi este
comparata cu aceea a poetilor legionari, pentru ca proclama negarea vietii
si cultul mortilor, pseudocriticul literar selectand secvente care sa ilustreze
preponderenta mortii:Canta moartea-n trambitele mele,
Sufletului nostrum bucuros de moarte. Poezia Duhovniceasca este
vazuta ca o privire aruncat in cavoul sufletesc al burgheziei, fiind
considerate de critical proletcultist o expresie a unei clase care a murit de 20
de ani, care cultiva muririle.
A. Toma (1875-1954), in Jelania poetului evazionist. La desfiintarea
S.S.R., Inregistreaza lichidarea Societatii Scriitorilor Romani, opera a
regimului communist, ca pe o mare victorie, aruncand anathema asupra
poetilor considerati reactionari, in versuri pline de manie proletara, de
invective si de insanitati ce nu au nimic comun cu poezia: Sunt spectrul
vechiului poet-/ Individualist estet,/ Suprarealist, obscurantist,/ Hermetist,
evazionist-/ In sfarsit,<< fostul>> scriitor,/ Sedentar budgetivor,/ Cantand ce
se platea in piata:/ Moartea,neantul, sila de viata,/ Si obligatoarea onoare/De

natiunile Conlocuitoare./Scurt:poetul<<national>>/Menit sa deviu/Bust pe


un pedestal/La Cismigiu.
In viziunea lui A.Toma, pigmentata cu lozinci de epoca, Gata cu
natanga supunere, de pilda, poporul iese la lupta pentru noile idealuri
estetice si ideologice: Isi scuipa in palma deodata, /Insfaca o lata lopata, /O
vara adanc sub mosierime,/Sub ciocoime, bancherime, /Profitorime/Sintreaga trantorime/ Plus tronul regal-/Face un salt colossal/ Si-i repede, / Ca
pe niste balega de cal, / Peste rapa praval.
In fata acestei dezlantuiri de forte revolutionare, Cantaretul astral
coboara din zborul sau elansat catre realitatile prozaice ale vietii, cerandu-si
iertare noilor buldozeristi ai literaturii burgeze, speriat ca a fost perceput in
mod gresit: Stai-, stai popor/ Sa coborbinisordin foisorde ivor/
Da, viu, viu, -mai sunt viu- , sosesc/ Dar nu asa iute ca ametesc, / Mai
domol, mai domol, baeti si fete, / Eu n-am fost nicicand erete. / Pegasul
meu? un cal verde pe perete! / Nu-mi cereti deci deodata/ Un sbor prea
semet - / Ma mai tine lipit colacul de jet.

Mihai Beniuc - Stema tarii (1907-1988)


Poet, prozator, dramaturg. Se formeaza in atmosfera militanta a
marii poezii ardelenesti, reprezentate de Octavian Goga si Aron Cotrus.
Debuteaza cu volumul Cantece de pierzanie(1938), urmat de Cantece
noi (1940), Orasul pierdut (1943), Poezii (1943). Dupa razboi, scrie o
serie impresionanta de volume de versuri dedicate realitatilor comuniste,
incercand tarziu sa revina la vocea lirica din tinerete, care l-a impus printr-o
puternica vointa de originalitate si de patos social.
In Stema tarii,Mihai Beniuc celebreaza, din perspective
militantului comunist, abdicarea regelui si proclamarea republicii,
evenimente politice reflectate in schimbarea simbolurilor din stema tarii.
Poetul considera ca traieste momente epocale: Am cunoscut ce nu vor mai
cunoaste/ Aceia ce in urma mea so-r naste-/ Caci am trait cand se sfarmau
catuse, / Cand se faceau imparatii cenuse, / Iar altele sa le mai iee locul/ Nau mai avut nicicand, nicicum norocul. Regele nu este plans decat de
curteni, nicidecum de oamenii de rand, care ii calca in tina muceda-i
coroana. Schimbarea de epoci se produce si prin alternarea simbolurilor in
stema:

Steme piereau; vedeam cum brusc dispare/ Vrun sarpe, vulture, leu ori
alte fiare./ Ci steme noi suira-n locul gol, / Cu spice,brazi si sonde de
petrol. Noua zodie, lumina din lumina lui Octomvre, este descrisa in
stil vizionar- utopic: Stea noua, raza noua de lumina, /La rasaritul tau,
fruntea-mi se-nclina, /Caci tu esti rasaritul tarii mele, / In era cand se-nalta
rosii stele.
Dan Desliu-Lazar de la Rusca
Dan Desliu (1927-1992).Poet.Debuteaza in plina era de efervescenta a
noii oranduiri, socialiste, cu volumul Goarnele inimii (1949),devenind
poetul reprezentativ al vremii. Este autorul celebrelor balade Lazar de la
Rusca (1949) si Minerii din Maramures (1951), care proslaveau martirii
comunisti si munc eroica a clasei muncitoare.Dupa 1916, cu volumele
Cercuri de copac (1962), Drumul spre Dikson (1969), Cetatea de aer
(1972), incearca sa se intoarca la sevele autentice ale lirisumului, printr-o
poezie elegiaca, a neimplinirilor,din care se desprind unele realizari notabile.
Lazar de la Rusca este o balada in stil popular, Dan Desliu
imprumutand toate caracteristicile compozitionale si de expresie ale acesteia.
Fals este insa eroul, a carei incercare de proiectie in mit nu se realizeaza.
Lazar de la Rusca este, in viziunea lui Dan Desliu, un erou comunist, aflat in
lupta in crancena cu chiaburii satelor, dusmanii neimpacati ai noii orinduiri.
Lazar se dedica trup si suflet muncii de partid, cum
reiese din traditionalul portret facut de maicuta batrana : -<<Dragu
mamei indragit, /cum mai umbla de
zorit, /cum zoreste catre sat / sa n-ajunga-ntarziat / acolo, la rostul lui,
/la munca partidului! / Ca de la o
vreme-ncoace, /n-are tihna, n-are pace, / tot alearga, tit se sbate, / de cu
ziua pana-n noapte, / tot se straduie
din greu / cu tovarasii mereu.>>Eroul se adreseaza taranimii truditoare,
celor dornici de fericire. La auzul
cantecelor lui Lazar, chiaburii isi strang randurile: In chiaburi fierea se
strange, / se chircestesi se frange, /
cere moarte, cere sange.
Asasinarea lui Lazar are loc in inima muntilor, pe vremea de
ceata sura, el devenind un martir al
vremurilor noi, ducand in mormant glasul si lozincile partidului: <<Mama, / sa n-ai grija, sa n-ai teama./

Vine vreme de lumina, / vreme buna si senina, / din maruntele ogoare / sa


cladim ogorul mare! / Sa scapam de
Chiaburoi, / de necazuri si nevoi, / ca partidu asa ne-nvata / sa razbatem
catre viata>>.

Nina Cassian -

Odihna

Nina Cassian (n. 1924).Poeta, traducatoare, prozatoare. In primul poem


publicat, Am fost un poet decadent (1945), isi manifesta predilectia
pentru suprarealism, in neconcordanta cu timpul ce tocmai debuta. Publica
mai intai un volum de poezie autentica, La scara 1/1 (1947), dar, incepand
din acest an, se va sincroniza cu epoca edificarii comunismului scriind
poezie sociala si politica, Sufletul nostru (1949) si An viu noua sute si
saptesprezece (1949), apoi compune poeml simfonic Grivita rosie (1952)
si o suita pentru soprano solo, cor mixt si orchestra simfonica, pe versuri
originale (Cantece pentru republica, 1956). Dintre volumele ulterior
publicate, marcand eliberarea de influientele ideologice ale epocii,
mentionam Poezii (1963, autoportret), Intre noi copiii(1974), O suta de
poeme (1975). In 1970, scriitoarea isi prezinta activitatea poetica in
imensul volum Cronofagie, iar din poeziile anterioare nu selecteaza decat
Critica de jos.
In Odihna, Nina Cassian consemneaza impresiile omului muncitor
ajuns pentru prima data la mare. In fata imensei intinderi de apa, cu valul,
lenes, la picioare, gandurile eroului venit de la abataj se intorc
la tovarasii sai: <<Echipa lui acum ce-o fi facand?/Ce noi metode-n
lipsa lui invata?>>/Ziarele vorbeau
despre izbanzi,/Izbanzi la care el n-a fost de fata. Fata de regretul ca
nu poate participa la noi izbanzi
pe frontul muncii, are totusi satisfactia ca plaja este populata acum de
tovarasi, nu de trantori, ca in trecut,
iar lumea isi cucereste noi drepturi, prin oblanduirea blandei constitutii
comuniste Cu ei a stst sub raza aurie,
/ Cu ei s-a framantat in lungi discutii, /Si i-a-nfratit aceeasi bucurie/Citind
proiectul noii Constitutii.

Veronica Porumbacu - IDILA (1921-1977). Poeta, prozatoare,


traducatoare.Primele volume stau sub semnul liricii socialiste: Anii
acestia (1950), Marturii(1951), Ilie Pintilie(1953),
Generatia
mea(1955), Lirice(1957). Cultiva in poezie anecdotica simpla, ilustrativa
pentru idei politice, canta eroii clasei muncitoare.Cu timpul se indreapta
catre o lirica a universului domestic,
a sentimentelor discrete:Diminenti simple(1961), Memoria
cuvintelor(1963), Intoarcerea din Cythera(1966).
In Idila se ilustreaza noul discurs amoros al perioadei comuniste.
Cuplul este format dintr-un tovaras si o
tovarasa, care se intalnesc la clubul muncitoresc, in atelier si la
biblioteca: Cei doi s-au revazut in clubul mare
,/ la biblioteca. Era vara-n toi./ Si mai cu stire, mai din intamplare,/ s-au
pomenit alaturi amandoi. Declaratia de
dragoste se face stangaci, in acelasi limbaj nefiresc, artificial, atacat in
cele mai delicate nuante de ridicolul
discurs oficial: Cand, tot din intamplare, o ajunse/ din urma iar,
tovarasul vecin,/ din turnul verii lunecau prin
frunze/ amurgurile moi peste gradini.// Si cand zari- si incepu sa raza-/o
umbra lang-a ei pe caldaram,/
<<Tovarasa>>, el spuse <<ai o gaza/ in parE ca o floare de salcam!
>>.
Maria Banus Aici s-a nascut Stalin(1914-1999).
Poeta, prozatoare, eseista. Debuteaza in 1937 cu volumul Tara
fetelor,impunandu-se ca o voce lirica de mare autenticitate a generatiei sale.
Dupa razboi, isi pune condeiul in slujba noilor realitati socialistice,
publicand numeroase volume de versuri, unele incununate cu premii si
medalii:Bucurie (1949), Despre pamant (1954), Tie isi vorbesc,
America! (1955), Torentul (1957), Magnet (1962). Cu volumele
Tocmai ieseam din arena (1967), Portretul din Fayum (1970), Oricine
si ceva (1972) revine la notele lirice initiale, care i-au fixat in efigie profilul
literar adevarat.

Nasterea tatucului popoarelor, cu uriasele crime ale


totalitarismului communist la activ, este proiectata de Maria Banus intr-o
viziune mitica, in care se identifica usor, in ciuda fobiei cenzurii comuniste
pentru ideile religioase, aspecte ale mitului cristic. Cel ce consolidase pe
vecie noua era comunista se nascuse in Gruzia, intr-o casa modesta de
cizmar, devenita muzeu, in care sunt adunate simbolurile sacre ce i-au insotit
copilaria: copaia, leaganul, intaiul ceas, velinta si ulciorul, dulapul, chiar
musamaua de pe masa si stergarul din cui.
Intrarea in acest spatiu are sacralitatea templelor care se intalnesc
cu tariile naturii: Vreau sa te iau de mana, sa te duc/ Pe pragul- acelei case
mici din Gori,/ Vreau sa te urc inspre izvor, sa fim/ Mai sus decat furtunile si
norii. Maria Banus mizeaza, in consolidarea mitului, pe contrastul
permanent dintre statura uriasa a conducatorului popoarelor si modestia
originii sale: Se aseaza pe scaunul de colo,/ Incovoiat, cum
sta si tatal meu.// Cu mainile intre genunchi, iar ochii/ Privind in gol
sfarsitul dulce-a zilii-/ Asa statea candva, trudit, aicea,/ Un om simplu,
cismarul Djugasvili.
Eroul revolutiei mondiale este vazut, in felul acesta, ca un
mantuitor, ca un eliberator al popoarelor: Aici, la Gori, s-a jucat copilul, /
De aici, din cuib, vulturul si-a luat zborul,/ In comunism cand vom trai si-n
cantec,/ Aici vom asculta mereu izvorul.
Eugen Jebeleanu Astfel de cantec(1911-1993). Poet.Primele volume
de versuri, Schituri cu soare (1929) si Inimi sub sabii(1934), stau sub
semnul expresionismului si al ermetismului barbican.Dupa 1944, cu placheta
Ceea ce nu se uita, se indreapta spre militantismul social si politic, pe larg
ilustrat in volume ca Scutul pacii (1949), Poem de pace si de lupta
(1950), In satul lui Sahia (1952), Balcescu (1952), Cantecele padurii
tinere(1953), Surasul Hirosimei (1958).Abia cu Elegia pentru floarea
secerata (1967) si Hannibal(1972), Eugen Jebeleanu se elibereaza de
balastul ideologic al operei sale, lasand liber un lirism profound, cu note
grave, cu mari viziuni existentiale.
In Altfel de cantec , inchinat ditirambic la sarbatorirea plina de
fast comunist a celor saptezeci de ani ai lui Iosif Vissarionovici Stalin ,
Eugen Jebeleanu isi declina puterea de a cuprinde in versurile sale maretia
personajului: Nu fara greutate, dar pot sa schimb, de vreau,/ Din plopii
ageri frunza in steaguri de matase/ Si stelele din negre vazduhuri sa le iau/
Si-n degetele mele sa le prefac in plase.Pentru a putea cuprinde insa in

cuvinte personalitatea hipertrofiata a tovarusului Stalin , poetul apeleaza


la un ajutor de sumbra prevestire: Dar ca sa-l cant pe-acela ce-a-ntors al
lumii crung /Si-a carui frunte suie mai sus decat stejarii-/Cuvantul sa-mi
caleasca, si vorbele ce fug,/ In ajutor chemat-a-mi minerii si otelarii.
Versurile finale iau turnura hiperbolei grandioase, desi imaginea are
culori intunecate, in contrast cu lumina pe care magnificul personaj o
promitea popoarelor eliberate: Si au venit cei care din viata ta-nvatara,/ Cu
fetele de noapte si ochii de lumina./ -Ia-ti toc-mi-au spus-furnalul cel mai
inalt din tara,/ Si ochi de calimara cea mai
adanca mina/ Si scrie fara grija, ca-I calimarul plin/ Si-ast scris il intelege
tovarasul Stalin!.

Nicolae Tautu
In proza s a putut inregistra invoirea inca neintalnita la noi a unui gen
cazut in uitare ,genul novelistic,prin publicarea in Scanteie si in reviste a
unui numar insemnat de nuvele,cu subiecte smulse din imediata
realitate.Antologia celor 20 de nuvele recent aparuta la Editura de Stat,sta
marturie acestui fapt.Alaturi de numele lui Mihai Sadoveanu,Geo
Bogza,Alex.Sahia,Nagy Istvan,Petre Iosif,Alexandru Jar,Aurel
Baranga,Marin Preda apar numele tinerilor scriitori Remus Luca,Petru
Dumitriu,George Cristea,Petre Dragos,George Dan etc.
Anul 1948 a fost deosebit de fecund in domeniul poeziei,alaturi de
poeti consacrati ca:A.Toma,Radu Boureanu,Maria Banus,Aurel
Barang,D.Corbea,Cicerone Theodorescu,Mihail Beniuc,Eugen Jebeleanu,au
aparut nume noi de tineri poetii cum ar fi:Victor Tulbure,Dan
Desliu,Vlademir4 Colin,Nicolae Nasta,Nicolae Tautu,Vornic
Basarabeanu,Noe Smirnov,Mihail Gavril si altii.In poemele lor se canta
Republica Populara,sunt demascati dusmanii clasei muncitoare,se canta
munca constructiva,omul nou,evidentiati in productie,planul de Stat,trecutul
de lupta al clasei muncitoare si al Partidului Comunist Roman.Au aparut
poeme inchinate Uniuni Sovietice,Armatei Sovietice si genialilor
conducatori si oamenilor muncii din lumea intreaga,Lein si Stalin.
Privind spre trecutul de lupte si jertfe al clasei muncitoare,spre
suferintele indurate spre eroii Partidului asasinati in inchisorile burgheziei si
moserimii,poeta Veronica Porumbacu a scris poemul Mierla lui Ilie
Pintilie.
Adevarata culoare a anotimpului o dau republica si izbanzile
muncitorimii.iar pentru taranii satuluide munte descris de Nicolae Tautu,care

de veacuri sunt cufundati in prejudecati si nestiinta,rosi de mizerie si


exploatare,noutatea este ajutorulce li-l da Partidul muncitorilor si <<bratul
de tovaras grabnic>>din Rasarit,adevarurile ce se slovenesc acum din cartea
proaspat invatata:<<A.B.C.D.E.-pana-n hau,departe,silabisea satul buchiile
din carte,inima chirilica in rosu-i chenar prindea sa invete nou
abecedar>>.Oranduirea noua-a muncitorilor,in carestau scrise drepturile
celor ce muncesc-aceasta este pecetea primaverii neamului nostrum.Dan
Desliu o defineste clar:<<In primavera asta,cea dintai puseram beznelor
tuturor capatai si randuiram pravila si legecanumai cine seamana
culege>>.Poezia acestor poeti ai primaverii se va tese pe teme
apropiate,pentru ca ea crescut pe trunchiul aceluiasi process
istoric.Amintirea trecutului recent,cu tiranii si silniciile sale e incaobsedata
si in ea poetii vor turna culorile cele mai intunecate.In amplulsau poem
Nicolae Tautu ai a propus sa scrie in versuricronica unui sat de munte
obscure,,fara monografie.Regimurile trecute i-ai harazit toate
negocierile:<<Stat de argati,cucuiati in munte,moartea-l gasea si fara de
punte,poate mai hidoasa,mai neagra,scorojita toata de pellagra>>.Dan Desliu
isi aduce si el aminte.De<<boema>>de alta data:viata fara axa si fara tel a
artistilor regimurilor burgheze:<<Hei,dulcea boema de altadata,cu povestile
si taclalele amare langa o halba cu doua pahare..Hei sosoteala sii barfeala
indestulata,marimilecu monoclu si burta,magnati cu mana lunga si inima
scurta..>>.Iar Petru Vintila isi cauta amintirile in petele de sange uscat de pe
zidurile Grivitei,sangele muncitirilor grevisti din 33,in imaginile cenusii ale
razboiului:un tren militar oprit ,undeva,in ploaie in care soldatii isi bolesc
sufletele,gandind la moartea fara noima ce-i asteapta:farsa unei parazi
razboinice in curtea cazarmii.Si el are de lamurit ceva cu tovarasii sai de
breasla carora le reproseaza prea indelungile<<asteptari pe persoanele unei
imaginare gari unde nu mai sosea nici un prieten,nici o
scrisoare>>.Comparand materialul pe care ni-l ofera cei trei poetiputem
observa un fenomen imbucurator.A fost o faza in dezvoltarea liricii noastre
tinere,cand,in zugravirea antisintezei trecut-prezent,inevitabila pentru epoca
de tranzitie din care poemele izvorau,culorile alb-negru dominau,in stare
pura,niveland si ignorand particularitatile,nuantele oferite de realitatea
concreta.Daca titlurile ciclurilor din volumul lui Petru Ventila,Geografie
noua,Oamenii promit relitatea,poemele cuprinse in ele definesc aspecte
individuale ale acestei relitatii.
Poetul vorbeste despre oamenii noi in general,ci il pune pe acest om
si e altul sa vorbeasca pe limba lui in versuri,dezvaluindu-si fiinta:Gheorghe
Paun si Ionita Domil,mineri,betegiti in vremea burgheziei,care astazi sub
calauzaFratelui Partid renasc la o alta viata,bregadierul de la Bumbesti-

Livezeni care scrie logodnicei despre bucuriile muncii voluntare,batrana


careiatrei feciori i-a trimis Hicler in Pamantsi care tocmai de aceea
spune:<<am venit sa votez pentru Soare,ca votez pentru
pace>>.Deasemenea el nu se multumeste sa laude ditirambic tara noua,ci
luandu-si in serios rolul de reperter lyric,se opreste la Bisoca sau Stinapari
sau Sinaia ca sa inregistreze proaspata geografie pe care ne-a propus-o in
tiylu.Faptul ca Nicolae Tatau a dedicat o placheta de versuri istorice unui
sat se insereaza in acelasi orientare spre concret a poeziei noastre
tinere.Poemul sau este locuit de oameni si intamplari.Nici aici poetul nu se
opreste la declamatii vide despre suferinta trecuta a taranimii noastre ci
ilustreaza aceasta suferinta prin cei care au suportat-o.Si cititorul nu l va uita
nici <<pe Mos Pincu,ce-l inseamnase racu>>,nici pe Leana,care cu ajutorul
babei vrajitoare din sat<<a scapat si de jat si de viata>>nici pe Ion Vlad lui
Badea Todirisca,nici pe <<Maria,mezina lui Ion Harama-ce si-a scuturat
plamanii in naframa>>,si ceilalti oropsiti de mizerie si boli.Iar oranduira cea
noua vine si ea cu semen vizibile,concrete,cu atat mai convingatoare(<<In
inapoi>>).Taranii din Prisaca o vor slavi pe drept cuvant pentru ca ea le-a
adus bucate si lumina,atarnata in globuri electrice pe stalpi si revarsatea in
carti.Nu e mai putin important ca Nicolae Tatau a stiut sa evite acel pueril
contrast alb-negru,amintit,ami mult el nu incearca san e reprezinte izbanzile
de astazi ale clasei muncitoare de la noi intr-o lumina idilica;dusmanul nu a
fost rapus,lupta de clasa mai dainuie.Iata-l pe chiaburul Misir uneltind
impotriva bucuriei satenilor sai.
<<Suduie-n noaptea pe negre poteci,
bratele ii cad mai slabe,mai reci,
dar viclean pandeste,ar goli in noapte
dimineata calda de miere si de lapte>>.
Eroul lui Dan Desliu<<I-o fi zicand Ionut,Constantin,ori Culai>>il vedem
mucind,bucurandu-se de munca impreuna cu tovarasii sai de pa
santier.Cantec in cinstea lui 7 Noembrie nu este un discurs omagial ci un
poem al intrebarilor cu care ziua revolutie a fost intampinata la noi.Si aici
oamenii vin in poeme foarte aproape de noi:
<<Si o fetiscana,ca sute si mii
Din multele terii,tesetorii
Ii spune vecinei:-zvoreste matuse,
Sapte noiembrie bate la use!
Ne-o iauconfectiile inainte!>>
Ca poetii acestea au gasit fiecare mijloace proprii de a exprima
aceleasi realitati-aducand astfel acorduri noi in orchestra in care am putut

semnala in ultimul timp si alte instrumente cu sunet original,ca celea ale lui
George Dan si Cezar Dragoi,acesta este inca un semn doveditor pentru
vidalitatea liricii noastre tinere.Este astfel remarcabil drumul pe care l-a
parcurs Petru Vintila de la sintaxa lirica stufoasa ce mai poate fi observata
in primele poeme din Oamenii si faptele lor,la un still impede,direct,de
reportaj,am pute spun,daca acest reportaj nu ar avea darul sa pompeze sange
in albia versurilor().
Dan Desliu a adus in poezia optica meseriei sale de actor().Dealtfel,el este
un om din multime care schimba,confidential,pareri cu oamenii din care se
loveste.Atunci cand el ii propune cititorului sau in Cantec de infratire,sa se
rafuiasca cu<<imbacsiti,ghiftuiti>>,felul in care vorbeste ne dovedeste ca
<<infratirea>>,intelegerea,este inca dinainte legata:
<<Cu astia,o s-avem odata si odata
O rafuiala!
Sisocoteala curate
o s-o scriem cu alta cerneala!
Plata,al stapana
Si pana atunci nu-I vremea batrana
Una la mana!>>.
()nu e usor sa faci poezia sa sune ca o goarna;intinderea versului este
limitata,sunetul sau mai mult puternic decat musical,Goarnele inimii ale lui
Dan Desliu isi indeplinesc insa din plin menirea:ele desteapta,cheama la
lupta,mobilizeaza().
Nicolae Tautu cultiva imaginea gratioasa,poanta lirica()de cele mai mute
ori in efecte ieftine.Si acesta pentru ca sa-si acordeze locurile imagistice la
elementele realitatii.In debutul poemului sugereaza obscuritatea satului
Prisaca():
<<Satul meu n-are monografie;
Au incercat candva cocorii s-o scrie,
dar cerul vanzolea cersaful de nori
sin u mai descifram randul de cocori>>.
Nicolae Tautu e un pudic si ocoleste ditirambele spuse cu voce
Sonora()pentru ca in loc sa-si declare sentimentele el le cauta oglindite in
oameni,in fapte si altfel le contureza mai puternic:
<<Copiii merg cu viata la scoala,
Primeniti in sorturi de sineala,
in clasa treia soarele e mai plin
cand cineva a scis cu rosu:STALIN>>.().
Faptul ca cei trei poeti se situeaza pe o linie de evolutie a liricii
noastre,mereu mai apropiata de realitatile concrete ale tarii,coincide cu

prezenta vadita fata de transporturile mecanice de folclor pe care le-am


putut cunoaste in alte tentative similare.Si aceasta,in primul rand,pentru ca
atat Tautu cat si Desliu si Petru Vintila isi dramatizeaza poemele,ridica
oamenii din popor la nivelul lui si-I pun sa vorbeasca in limba lor.
Iata de ce suna atat de firesc blestemele proferate de eroii lui Tautu
impotriva boierilor,ca si frumoasele cantece de leagan cuprinse in poem:
<<Din lemn isi durau docare
Duce-i-ar la nmormantare!
Fagule,tu nu uita,ca i-ai tras si-I tepi candva.
Nani,nani tanc peltic
n-ai mindir de borangic,
dar ti-aducem azi altoi,de gand si podoabe noi>>.
Iar Dan Desliu,care se pricepe,dealtfel,sa chinuie si lautareste la ospetele
vremii noi,stie cum am vazut,sa fie nu numai dirijor de scena,al poeziei
sale,ci si actor si poet,trecand fara cabotinism in haina personajelor
sale,cutrierand multimile si vorbindu-le in limba in care acestea stiu sa
vorbeasca.Iata de unde vine bunaoara,capacitatea sa de a defini in formele
proverbiale de inspiratie populara,inegalitatile societatii divizate in calse:
<<pentru unii muma,
Pentru altii ciuma,
Pentru unii miere,
Pentru ailalti fiere,
Voi cu durerile,
Ei cu averile,
Voi cu ponoasele,
Ei cu foloasele,
Si cu ordanele lor ticaloase>>.
Problema poezie festive,prezenta in chip destul de separator la un
moment dat in campul liricii noastre,pare a capata un raspuns satisfacator in
volumele de versuri discutate mai sus.Astazi,paote oricine recunoaste ca nu
cu gaunoase discursuri festive intampina poetii nostril sarbatoare muncii.
()
Dar realizarile celorlalti poeti,orientate in jurul acelorasi teme,aflate
intr-un acelasi process de dezvoltare al liricei noastre ne apare la fel de
semnificative.Si acestea au stiut sa deschida drumul primaverii noi in
versurile lor,zugravindu-ne oameni si faptele care au sadit-osi au ajutat-o sa
creasca.Poate ca,tocamai din acest motiv,ne putem permite sa vorbim cu ami

multa hotarare nu numai de tema primaverii in poezie,ci si de o primavera a


poezie noastre.
Despre necesitatea si actualitate unei poezii a inchisorilor si
lagarelor o poezie demascatoare,daramatoare,caci inchisorile sunt armele
de pe urma ale capitalismului.Constienta de puterea mereu crescuta a
adversarului ei,burghezia a deveit feroce in masurile de conservare a
privilegiilor ei.Proletariatul poseda o literature a inchisorilor specifica soartei
sale,inflorita intre zidurile cenusii,ca o noua si eficace arma de lupta.La noi
Alexandru Jar a creat o imagine sugestiva a eroului communist in
inchisoare.Iata-l pe Boezar din Interogatoriului.Un poem se va intitula Stau
singur in celula si cant,ca cel a lui Radu Padure din Cantecele de temnita:
<<Stau sigur in celula si cant
Despre soare,despre luna,despre vant
Si despre revolt ace o simt oricand
In oameni acestui pamant!>>
Se comenteaza aici o categorie replica la Florile de mucegai ale lui
Tudor Arghezi.Tonul poemelor lui Radu Padure,pastreaza din gravitate
momentului tocmai aceea combativiatea,care se transmite nemijlocit
lectorului ca la citirea poemului Margheritei Aligher,care mortalizeaza
eroismul Zoiei Kosmodemianskaia sau a cunoscutei Balade a celui care
torturat canta.Sau la noi in cazul Doftanei lui Dumitru Corbea si a Mierlei
lui Ilie Pintilie a Veronicai Porumbacu.Astazi literature inchisorilor este o
actualitate deosebita.Asaltul fortelor muncitoresti de pretudindeni intampina
ultima rezistenta a capitalismului.<<inchisorile sunt armele lui de pe
urma>>
De altfel,la revistele Viata Romaneasca,Flacara,Geo Serban face o intense
propaganda a literature sovietice si a aparitiilor editoriale de la Carte Rusa
iar la Flacara si o asidua critica de incurajare a noii poezii,fiind o buna parte
a anului,titularul rubrici cronici literara.
Productiile
lirice ale lui Petru Vintila de pilda, erau appreciate de cronicari,pentru ca
surprind trensformarile de structura ale poporului nostrusi pentru ca poezia
aceluia era accesibila unei mase cat mai largii de cititori.Lirica lui N.Tautu
este si ea reprezintativa pentru ca a fugit de abstractiuni,plasande-se din
plin in mijlocul faptelor si oamenilor,dar trebuie totusi sa-i atragem atentia
asupra riscurilor prezentate de poezia anecdota pe care o cultiva involuntar si
care ameninta sa-l intoarca pana la poantele eftine ale lui St.O.Iosif.Unui
tanar poet,Gavril Mihai,recenzentul de la Flacara ii descoperaorizint si
mestesug in descifrarea dusmanului in persoana chiaburului,operatiune
care nu este intamplatoare ,si tine de origine sa taraneasca.Nu construirea
socialismului insa,inseamna printre altela si drumul spre stergerea

diferentelor dintre sat si oras,apropierea lor pe drumul aceliasi vietii


noi,fericite.Acest process l-a inteles just Mihai Gavril si-l exprima in multe
versurile sale.
Scriind de la inceputul anului acestuia un studiu pe tema Lenin in
literatura,Mihail Novicov a evidentiat pe bune motive dintre aceste productii
literare(Florin Tornea,Nina Cassian,Al Jar etc) poezia lui N.Tautu,intitulata
Lucrare scrisa:Lenin,din care reproduce intreg citatul:
<<La cinci ani tata de Lenin mi-a vorbit;
Cand s-a intors de pe locomotiva ostenit
mi-a spus ca n-a fost rege si nici voievod
ci un tatuc al orapsitului norod
ce a prin viata puternic in maini
de-a rasturnat o randuire a celor hapsani.
De undeva din zapada
Ca un sloi
Ca isi topea luminile-n noi
Vorbea cinev acu glas de balada
-tovarasi,e-n cinci decembrie
Ziua cand Stalin ne-a dat
Cartea cea Mare sa-nsemne
Steaua polara
(N.Tautu.Tovarase Stalin,vom invinge)
Tinerii poeti George Dan,N.Tautu,Mihail Gavril,Ventila Ornaru si
H.Rohan au citit din poeziile lor in fata muncitorilor care prin discutiile ce
au avut loc,au dovedit un foarte dezvoltat simt critic.Tov.Lutescu Paul a
remarcat cu multa justete lipsa relismului in unele din poeziile citite.Poetii
nostri trebuie sa cunoasca temeinic procesul de productie,materiale cu care
lucreaza muncitorii,numirile uneltelor,atmosfera de munca care difera de la
o ramura de productie la alta,si mai ales sa studieze omul nou,atitudinea lui
noua fata de munca.Poetul N.Tautu ca san e ofere o imagine a armatei
noastre spune in unele din poemele sale ca:<<Artilerismul Igor Pandele sapleaca peste tun ca peste plug>>subliind astfel caracterul pasnic specific
noului soldat.
Asadar lirica anului 1950 se afla in prima ascensiune, atat prin
asimilarea unor teme noi:femeia(Dan Desliu,Maria Banus)armata(N.Tutu)si
dragostea(Veronica Porumbacu,Gavril Mihai)cat si prin neincetata crestere a
maiestriei artisticein exprimarea unor teme de rezonanta:23 August si
realitatile sovietice,autohtone si imperialiste in care sa-u remarcat poetii
ca:Virgil Teodorescu,Virgil Iancu,Mihai Beniuc etc.

Dupa parerea noastra,schematismul si idilismul patrund mai usor


in poezie acolo unde lipseste preocuparea de reda omul nou al vremii
noastre.
In literatura noastra actuala,chipul personajului negativ e mai adanc oglindit
decat al eroului pozitiv.Cauza nu este alta decat<<neputiinta de a vedea,de a
cunoaste,de a stii>>,despre care vorbea Gorki.Deasemenea,in proza si
poezia noastra intalnim foarte multi batrani sau eroii ce se comporta ca niste
batranii.Cu ocazia companiei electorale,poetii nostri au facut sa se peride
prin fata noastra o oaste intreaga de batranii,fie pentru a le spune cum au fost
alegerile altadata,fie pentru a vota.In aceasta nu ar fi nimic rau.Nu varsta
inaintata o reporsam personajelor,ci o anumita comportare batraneasca, o
anumita lancezeala,lipsa de vigoare,un anumit aer de resemnare si o
sfatosenie rasuflata ,-toate acestea insusi apartinand blajinilor,si saracilor cu
duhul tarani semanatoristi.Adeseori voind sa-si umanizeze eroiii,ca san u
fie simple discuri reproducatoare de discursuri ,poetii le atribuie vre-o
apucatura din cele ale buniculuiDelavrancea,ale bunicului si buniciilui
St.O.Iosif sau ale dascalului a lui Goga.Un erou ale lui Victor Felea
e<<tacut,zambitor>>,oamenii din poezia lui Iosif Morutan,Printre
cioplitorii de piatra(Almanahul literar nr.1)sunt<<simpli si curati ca
borangicul fecioarelor din horele duminicii>>,mosneagul din C arul asta
pentru pace (Viata romaneasca,10) de Ion.Gh.Boldicie un sfatos
demodat,unchesul di Slavim pe Vladimir Ilici Lenin de N.Tautu un vorbaret
asemanator,iar <<un viitor candidat de partid>> ale lui Frunza isi sterge <<o
lacrima pitita ca un batranel>>.

Marcel Breslasu
Menirea-nalta minunata,de zilnica a poeziei!
As vrea-asemeni celor ce mi-s dragiSa te-mplineasca cu gesturile largi
Si simple,ale semanatorului in mijlocul campiei
Si sa-mprumut pentru masura versurilor mele
Ritmul si frant si rotund ale ciocanelor grele.
O,nu mai da ragaz tovarase,poate luptator
Celor ce-mi impedica sa prindem si sa-ntindem hora
Uneste cantecul tau cu al tuturor!
Catre soare roteste hora noastra!catre o lume
Ingemanata cu-nsoritul vremii rug
O mare stea sclipeste in rasarit,sa ne indrume
Visarile spre fapta si foamea spre belsug

(Marcel Breslasul,-Punctaj pentru un poem.


In Scanteia nr.1420,8 mai 1948)
Incalziti de dragostea poporului muncitor pentru arta si oamenii ei,insufletiti
de patriotism,scriitorii,compozitorii si plasticii nostrii au obtinut multe
realizari de seama in anul trecut.Poetii ca Al.Toma,Maria Banos,Dan Desliu
sau Mircea Breslasul,ca si multi altii sunt cunoscuti in randuriile oamenilor
muncii,prin versurile sale.
Despre ce asteapta pionerii de la scritorii aflam din art.Sidomniei
Dragaseanu,chiar astfel intitulat:Acum un an,la 30 aprilie,intreg poporul
nostru muncitor primea cu nespusa bucurie vestea constituirii intaielor
detsamente de pionerii la noi in tara.Un succes incontestabil in constituie
faptul ca pana in present un numar de 101.000 elevi sau dovedit dem de a
purta cravata rosie.Inca di februarie a acestui an,revista a Pionerului a
deschis o ancheta printre cititori sai,cu intrebarea:Despre ce ati dori sa cititi
in noile carti ce se scriu despre voi!.Sunt mape intregi,mape
voluminoase,care pastreaza intre copertile lor,scrisori bogate in idei si
sugestii.O foarte frumoasa scrisoare este aceea a pioneriilor din Unitatea
nr.2.Scoala 42 din Bucuresti.Dupa ce isi marturisesc bucuria resimtita in fata
unor cartii ca,Cei trei voinicii de Al.Corodar sau Nodul Pamantului de
Elena Nastase,in fata poeziilor lui Marcel Breslasul sau Veronica
Porumbacu,dar mai cu seama in fata minunatelor cartii sovietice care le
ajuta sa cunoasca viata fericita a pioneriilor,lui Lenin si Stalin roaga pe
creatori sa vin ain mijlocul lor,propunandu-le cateva teme concrete:<<Am
vrea sa aflam din cartii,cat mai multe din viata din lupta si munca a
tovarasiilor care lucreaza in mine,fabricii,laboratoare,pe ogoare;am vrea sa
citim povestiri despre bogatiile tarii noastre,povestind,eroii iubiti ai
poporului muncitor>>.
Daca in revistele din capitala contributiile sunt anemice:Mihai Gfitela Vatra
Romaneasca(nr.5,nr.7)in contextul demascari proletcultismului in
poezie,respective schematismului in proza,Marcel Breslasul si V.Nicorovici
la Contemporanul,in schimb Almanahul literar din Cluj sustine o adevarata
campanie pentru inlaturarea unor neajunsuri ale criticii literare.In
Contemporanul Marcel Breslasul insira alte aspecte condamnabile critice
cu referiri la cronici literare din Iasul nou.Viata Romaneasca,Romanai libera
Contemporanul: Ca scriitor nu pot decat sa salut cu bucurie faptul ca in
ultima vreme critica noastra a inceput sa se ocupe de limba literara.Una din
boliile principale de care sufera limbajul critici noastra sa localizat ca(sa ma
exprim medical)in domeniul terminologiei.
Cate din articolele aparute in revistele si almanahurile Uniunii Scriitorilor
din R.P.R. au o tinuta demna de o opera literara?In nr.248(27)al revistei

Contemporanul,poetul Marcel Breslasul citeza cateva monstre convingatoare


de critica foarte criticabiladin punct de vedere al
exprimari.Bineinteles,numeroasele citate extarse de poetul Breslasu din
Viata romaneasca,Contemporanul,Iasul nou(de ce nu si din Almanahul
literar?)sunt numai o parte din sumedemnia de perle stilistice care
impestriteaza articolele noastre.

REPORTAJUL LITERAR
Reportajul literar,o specie a publicisticii a fost repede asimilata
literaturii noi;caci nimeni nu scria sau vorbea despre reportaj ci numai
despre reportajul literar.Dintre toate speciile practicate in vreme,reportajul
literar si poemul corespundeau in cel mai inalt grad conditiei reflectari
grandioase si grandilocvente a realului;nu intamplator ,dupa 1947 poemul si
reportajul literar au facut cariera, poate cea mai lunga si mai rasunatoare
cariera. Scanteia, Contemporanul si Flacara dau cea mai elocventa
fotografie a acestei perioade ,prin reportaj.Prioritatile tematice ale
reportajului erau aceleasi ca si ale literaturii noi:exigentele,finalitatea,arma
de lupta,efectul mobilizator,educativ. Dar literatura noua si reportajul mai
aveau ceva in comun,ceva esential si obligatoriu: cunoasterea realitatii,
documentarea pe teren.Reporterii sunt, mai toti,scriitori;altii au devenit
scriitori practicand reportajul.Dintre reporterii fruntasi,crescuti la scoala
gazetareasca a Scanteii amintim:Petru Dumitriu, Dan Desliu,Maria
Banus,Petre Dragos, Constantin Mitea.
La fel ca poezia ,proza,critica literara ,dramaturgia si reportajul era urmarit
in evolutia lui artistica si ideologica de Uniunea Scriitorilor.La 20 ianuarie
1951,sectia de proza a Uniunii Scriitorilor a organizat o discutie in jurul
problemelor reportajului literar,la care a luat parte un insemnat numar de
scriitori din Capitala.
Definind reportajul literar, referentul a aratat ca acesta,la fel cu toate
genurile si speciile literare,este un mijloc de cunoastere stiintifica a vietii si
un mod de reflectare artistica a realitatii.Locul lui in literatura este bine
fixat.Reportajul este o specie ca oricare alta, capabila sa transmita emotii
estetice ,mijlocind cunoasterea veridica a realitatii.In reportajul literar atat
scriitorul cat si reporterul folosesc aceleasi procedee;dar ei au atitudini

diferite fata de imaginea artistica.Descrierea trebuie sa fie stiintifica:


locuri,fapte,moravuri,procedee tehnice ,toate trebuie sa fie scoase din
actualitatea imediata, sa fie legate de faptul crud,pipaibil.
In literatura noastra noua,reportajul literar se afla in plina inflorire.Scriitori
ca Geo Bogza, Petru Dumitru, Ion Istrati,Mihu Dragomir-au infatisat aspecte
graitoare ale mersului nostrum avantat spre socialism.Ca mijloc eficient de
propaganda socialista,reportajul intra si in vizorul politicii
editoriale,indeosebi incepand cu anul 1952.In acest an publica volume de
reportaje:Eusebiu Camilar(Gigantul din munti si Intamplari de pe Calmatui),
Ion Istrati(Stravechiul Iasi intinereste) si N.Valmaru(Drum nou spre mare).
Tot in acest an este publicata si culegerea Constructorii vietii noi.
Urmand pilda Scanteii,celelalte ziare si unele reviste dau atentia cuvenita
reportajului literar,Scanteia tineretului se aseaza printre acele ziare care au
inteles bine exemplul ziarului Comitetului Central al Partidului si prin
publicarea reportajelor scrise de elemente tinere contribuie la dezvoltarea
acestei specii literare.
Romania libera nu numai ca si-a asigurat colaborarea lui Geo Bogza,dar a
dus si duce munca sustinuta cu elemente tinere astfel incat in paginile
ziarului apar bune reportaje literare, iar Viata Romaneasca a inaugurat o
rubrica:Oamenii si faptele zilelor noastre, consacrata reportajelor literare de
proportii mari.
Tematica generala a reportajelor este desprinsa din ceea ce are mai
caracteristic realitatea din tara noastra,problemele esentiale ale poporului
nostru muncitor fiind si problemele reporterilor.Marile constructii
,transformarea socialista a agriculturii, diferitele aspecte ale revolutiei
culturale ,cresterea si formarea omului nou au atras atentia reporterilor ,care
au stiut sa prezinte ceea ce este mai caracteristic in tara noastra.