Tema 13.

Trezoreria finanelor publice

1. Coninutul economic, importana i rolul trezoreriei n sistemul

bugetar al rii.
2. Funciile de baza ale trezoreriei.
3. Evoluia procesului de creare a sistemului trezoreria pe plan naional.
Structura acesteia.
1.

CONINUTUL

ECONOMIC,

IMPORTANA

ROLUL

TREZORERIEI N SISTEMUL BUGETAR AL RII

Statul este plasat ntr-un sistem economic de pia n care puterea
economic este desemnat ntre multiple centre de decizie, autoritatea public
exercitndu-i puterea economic, n principal, prin intermediul finanelor
publice. Puterea statului, ca actor economic, rezult dintr-un ansamblu de
mijloace de care acesta poate dispune i le poate utiliza mai mult sau mai puin
judicios, conform circumstanelor, ntr-o strategie, ca baz de negocieri cu toi
ceilali actori economici.
Avnd o semnificaie particular pentru economia de pia, n care iniiativa
privat este considerat ca fiind motivul satisfacerii nevoilor comunitii i
asigurrii dezvoltrii armonioase a economiei, expansiunea sectorului public
constituie, n acest sens, una din caracteristicile cele mai importante ale
economiilor din ultimii ani. Importana creterii relative a dimensiunii
sectorului public se concretizeaz prin aceea c autoritatea public este implicat
n prezent n toate domeniile economiei naionale. Tot mai semnificativ rmne
atenia acordat de ctre stat, modificrilor distribuirii venitului naional n
favoarea categoriilor de populaie mai defavorizate, precum i creterii
dimensiunii ocuprii n sectorul public datorit creterii populaiei i lrgirii
contribuiei statului n domeniul educaiei, sntii, proiectelor sociale.
n acest context, unul din capitole este statul n calitate de Trezorier
Public,

care

opereaz

prelevri

asupra

populaiei

ntreprinderilor,

redistribuind subiecilor economici pri din sumele prelevate. n esen,

prelevrile operate de ctre Trezoreria Public sunt constituite din impozite
directe i indirecte, referindu-se deci la fluxuri de pli i la fluxuri de cheltuieli
ce joac un rol important n funcionarea sistemului financiar legat de procesul
creterii economice. Astfel, vrsmintele Trezoreriei se prezint fie sub forma
unei redistribuiri a ncasrilor publice de care beneficiaz instituii de stat sau
ntreprinderi publice/private, fie sub forma cheltuielilor cu caracter social sau
economic de tipul transferurilor i subveniilor.
Guvernul este responsabil de utilizarea i gestionarea eficient, efectiv i
etic a resurselor publice. Volumul fluxului de mijloace bneti, precum i
necesitatea de a compensa plile cu ncasrile, determin necesitatea unui
management eficace al operaiunilor cu mijloace bneti. Reieind din faptul c
una din atribuiile primare ale Guvernului este executarea programelor
ntreprinse de acesta n vederea realizrii obiectivelor asumate, managementul
operaiunilor cu mijloace bneti nu poate fi privit ca un final n sine, ci ca o
funcie important de suport.
n atingerea scopului de mbuntire a sistemului de gestionare a
operaiunilor financiare, s-a ajuns la necesitatea crerii unei instituii
guvernamentale pentru gestionarea finanelor publice. O astfel de instituie este
Trezoreria cu unitile sale teritoriale. n sensul direct al acestui cuvnt,
Trezoreria este oficiul unui stat, unde se pstreaz i se administreaz tezaurul
public. De-a lungul evoluiei procesului de gestiune financiar, n special al
banilor publici, procedurile de control i nregistrare a veniturilor i executrii
cheltuielilor de ctre Trezorerie, au fost calificate drept activiti trezoreriale.
Termenul de trezorerie este folosit in doua sensuri. Astfel, pe de o parte, el serveste
la desemnarea casieriilor propriu-zise ale statului, atunci cand se vorbeste de
situatia trezoreriei, sau de deficitul trezoreriei, iar pe de alta parte, el serveste
la desemnarea unei administratii publice, ca institutie. Cele doua sensuri ale

termenului sunt legate intre ele si vizeaza si functiile pe care le indeplineste

trezoreria.
Printre functiile de baza ale finantelor publice, remarcam:

Functia de mobilizare, repartizare si utilizare a resurselor banesti, numita si

functia de repartitie;

Functia de control asupra crearii, repartitiei, circulatiei si utilizarii

resurselor publice.

Trezoreria, ca administratie, este serviciul public insarcinat cu gestiunea

fondului public, in sensul casieriei, dar mai ales cu asigurarea echilibrului
permanent dintre incasarile generatoare de lichiditati si platile exigibile, dintre
veniturile publice si cheltuielile publice, finantarea deficitului bugetar, gestionarea
datoriei publice si altele, toate acestea concurand la asigurarea echilibrului monetar
si a echilibrului general al economiei.
Functiile trezoreriei publice sunt astazi influentate de diversitatea si
complexitatea rolului statului modern, care au impus regandirea si redimensionarea
fluxurilor monetare prin institutia trezoreriei.
Functia originara a trezoreriei este cea atribuita de catre finantele clasice
care considerau trezoreria ca o casierie, unde sunt depuse si gestionate fondurile
statului si ca o banca, cu activitate de credit pe termen scurt, insarcinata sa
echilibreze in orice moment intrarile si iesirile de fonduri. Aceasta corespunde
definitiei corecte a trezoreriei.
In finantele moderne, la functiile: de casa si de banca, ale trezoreriei se
adauga si cea a controlului asupra ansamblului de activitati ale statului. Trezoreria
tinde sa devina un instrument de procurare a resurselor, alaturi de resursele
bugetare si de cele de imprumut. Astazi, vorbim in mod curent de resursele de
trezorerie, ca de o categorie speciala a resurselor financiare publice, care se

formeaza in cadrul activitatii trezoreriei si se reflecta numai in contabilitatea

publica.
Activitatea care se manifesta distinct in exercitarea functiilor traditionale ale
trezoreriei (de casier public si de banca a sectorului public) se bazeaza pe doua
principii: centralizarea si gestionarea fondurilor publice.
In ceea ce priveste centralizarea fondurilor, s-a demonstrat deja ca un stat nu
poate sa-si exercite pe deplin suveranitatea financiara decat daca reuseste sa-si
centralizeze totalitatea serviciilor financiare, daca incaseaza toate veniturile la care
are dreptul, pentru a-si finanta toate cheltuielile pe care le-a angajat, pentru a le
efectua pe intreg teritoriul tarii. In acest scop, pentru functionarea unui mecanism
al centralizarii fondurilor, s-a instituit trezoreria publica centrala, ca o etapa
importanta in planul separarii finantelor publice de finantele private. Mecanismul
centralizarii fondurilor a presupus de la inceput crearea unei administratii speciale
insarcinate cu executia bugetului avand mai mult functii contabile, ceea ce a
presupus separarea sa in raport cu autoritatile care iau decizii privind executia
bugetului. Stabilirea unitatii casieriei in favoarea serviciului public al trezoreriei a
fost insotita de atribuirea agentilor sai a dreptului de control asupra ansamblului
operatiilor de executie a bugetului.

2. Functiile de baza ale trezoreriei

I.

Trezoreria in calitate de casier

Aceasta functie implica doua aspecte:

Executia de casa a operatiunilor de incasari si plati efectuate de stat

Asigurarea existentei de disponibilitati suficiente pentru a face fata
angajamentelor statului, in cadrul exigibilitatilor.

Executia de casa a incasarilor si platilor. Obiectul acestor operatiuni il

reprezinta executia operatiunilor statului si ale institutiilor publice, respectiv ale
corespondentilor. Trezoreria efectueaza, in calitate de casier al statului, un mare
numar de incasari si plati. Acestea sunt, mai intai, operatiuni prevazute de legea
bugetara, adica de venituri si cheltuieli bugetare propriu-zise, precum si operatiuni
ale conturilor speciale ale trezoreriei.
In calitate de casier al statului, trezoreria are ca sarcina emisiunea titlurilor
de imprumut public si gestionarea datoriei statului. In acest scop, ea poate
beneficia de concursul bancilor care folosesc ghiseele lor pentru plasarea
imprumuturilor. Pentru imprumuturile pe termen scurt, trezoreria joaca un rol
important in emisiunea bonurilor de tezaur. Pe aceasta cale, se urmareste asigurarea
de lichiditati suficiente pentru efectuarea platilor in termenele stabilite, conform
angajamentelor asumate.
Asigurarea disponibilitatilor banesti. Sarcina fundamentala a trezoreriei
este de a veghea ac in fiecare moment sa existe fonduri disponibile intr-un cuantum
suficient pentru a face fata cheltuielilor statului si ale corespondentilor sai.
Procurarea de bani pentru casieria publica este prima dintre operatiunile trezoreriei.
Aceasta este legata de miscarea fondurilor in timp, determinata de termenele la
care devin exigibile incasarile si platile.
Factorul temporal confera trezoreriei un caracter dinamic. Astfel, incasarile
si platile sunt obiectul fluctuatiilor monetare in cursul anului. La cheltuieli, exista o
anumita regularitate in ceea ce priveste nivelul lor lunar, cu exceptia lunii
decembrie, in care se executa partial cheltuieli, serviciile publice utilizand cea mai
mare parte a creditelor lor inca neconsumate inainte de inchiderea exercitiului si
care risca sa fie anulate in virtutea regulii anualitatii. La venituri, regularitatea este
mai putin realizabila, deoarece aceasta depinde de ritmicitatea activitatii
economice, mai ales in cazul impozitelor directe. Aceste miscari diferite in timp ale
veniturilor si cheltuielilor se combina cu alte miscari de fonduri exceptionale

(emisiunea de imprumuturi, rambursari in strainatate, amortizarea datoriei publice)

si cu miscarile datorate operatiunilor corespondentilor; ele imprima lichiditatilor
trezoreriei mari variatii. Prin aceste miscari exceptionale, se pot degaja unele
miscari constante in fluctuatia lichiditatilor trezoreriei si succesiunea perioadelor
de cresteri (lichiditati abundente) si scaderi (lipsa de lichiditati). Asemenea
perioade pot fi identificate in cadrul trimestrelor, pe luni ale acestora, intre
trimestre, dar si in cadrul lunilor, intre decadele acestora.
Pentru echilibrarea trezoreriei se poate apela la trei categorii de resurse:
1.

utilizarea fondurilor corespondentilor;

2.

emisiunea de bonuri de tezaur;

3.

avansurile acordate de banca de emisiune.

1. Utilizarea fondurilor corespondentilor.

Fondurile cele mai mari provin din depozitele corespondentilor (colectivitati
locale, institutii publice, intreprinderi publice si altele). Trezoreria are posibilitatea
sa dispuna de aceste fonduri in intervalul pana cand respectivii corespondenti isi
retrag din conturi sumele necesare pentru efectuarea platilor proprii.
In ciuda centralizarii fondurilor, disponibilitatile astfel procurate de
trezorerie pot fi insuficiente pentru asigurarea lichiditatilor necesare. Aceasta
insuficienta poate tine de un deficit bugetar important, precum si de faptul ca
acesta creeaza un gol in casieria trezoreriei. De asemenea aceasta insuficienta
poate sa tina de deciziile luate de corespondenti privind retragerea fondurilor lor
din conturi.
2. Emisiunea de bonuri de tezaur.
Bonurile de tezaur sunt inscrisuri ale imprumuturilor pe termen scurt si
mediu. Se face distinctia intre bonurile de tezaur destinate publicului si cele

destinate bancilor sau altor organisme financiare. De asemenea, se face distinctia

intre: bonuri in formular si bonuri in cont curent.

Bonurile in formular sunt plasate in public, la ghiseu deschis, adica fara

limitarea nivelului. Ele constituie unul dintre elementele esentiale ale
politicii de economisire. De asemenea, regimul lor de emisiune variaza in
functie de obiectivele urmarite.

Bonurile in cont curent sunt bonurile cumparate de diferite institutii

financiare, banci care doresc sa-si inscrie valoarea lor intr-un cont curent
girat de Banca Centrala. Acest sistem este mai eficient, economisind
cheltuielile de confectionare, de paza, si de manipulare a formularelor.
Politica de emisiune a bonurilor de tezaur se refera la alternativele

operatiunilor trezoreriei posibile de folosit pentru a influenta masa subscrierilor.

Acestea sunt:

Mecanismul plafonului, care consta in proportia stabilita de autoritatea

monetara, ca procentaj din disponibilitatile bancilor, care poate sa fie plasata in

bonuri de tezaur. Acest plafon reprezinta un imprumut fortat pe cere bancile trebuie
sa-l asigure, prin bonuri de tezaur, pentru o anumita masa a subscrierilor.

Mecanismul coeficientului de trezorerie, stabilit ca raport intre activele

lichide ale bancilor, inclusiv bonurile de tezaur, si ansamblul resurselor. In acest

sistem, trezoreria nu este singurul beneficiar al blocarii activelor bancare, ca in
mecanismul plafonului, deoarece efectele comerciale mobilizate se pot substitui
bonurilor in calculul coeficientului. De fapt, stabilirea coeficientului de trezorerie
poate permite reducerea, putin cate putin, a populatiei plafonului.

Mecanismul rezervelor obligatorii prin care bancile sunt constranse sa

conserve, intr-un cont creditor neremunerat, de la Banca Centrala, active

reprezentand o anumita fractiune a depozitelor, astfel incat partea respectiva din
creditele potentiale sa fie considerata ca economie. Cresterea acestui procent

restrange expansiunea creditelor si reprezinta o forma concreta de lupta contra

inflatiei.
Desi aceste mecanisme au dus la reducerea rolului bonurilor de tezaur in sistemul
bancar, totusi bancile continua sa subscrie la bonuri de tezaur pentru plasarea
disponibilitatilor.

Mecanismul emisiunii de bonuri in raport cu nivelul resurselor bugetare.

Aceasta presupune stabilirea unui anumit procentaj al valorii bunurilor emise in

raport cu nivelul total al resurselor bugetare. Bonurile de tezaur reprezinta forma
curenta, obisnuita sau normala, de recurgere la imprumut ca mijloc de procurare de
resurse publice. Imprumuturile propriu-zise sunt relativ rare, dar mai ales
neregulate. Imprumuturile prin bonuri de tezaur se fac regulat si de o maniera
permanenta. Ele genereaza o datorie pe termen scurt, cunoscuta sub denumirea de
datorie flotanta. Datoria flotanta prezinta unele dezavantaje:

Reinnoirea bonurilor de tezaur de la o scadenta la alta,

transformandu-le,

din imprumuturi pe termen scurt sau mediu, in imprumuturi indefinit

reinnoibile. Este o situatie cu riscuri, deoarece ar fi suficient ca reinnoirea sa
nu fie acceptata, pentru ca statul sa plonjeze in grave dificultati. Ar putea
fi vorba de solicitarea rambursarii in perioade dificile pentru trezoreria
publica, ceea ce conduce la agravarea crizei;

Pericolul politic apare atunci cand detinatorii de bonuri isi retrag increderea
in guvern, aruncandu-l intr-o criza grava. Remediul clasic folosit pentru
protectia impotriva pericolelor datoriei flotante este consolidarea acesteia.

3. Avansurile acordate de Banca de Emisiune.

Cel mai important ajutor pe care banca il acorda statului rezulta din
avansurile pe care i le transmite. Avansurile se acorda pe baza unei conventii
incheiate intre Ministerul Finantelor si Banca Nationala, prin care Banca consimte
voluntar un avans si ii fixeaza si conditiile. Un bon de tezaur reprezentand un

avans este remis la Banca in contrapartida. Conventia se aproba prin lege.

Recurgerea la lege denota vointa de a restrange si de a controla utilizarea
avansurilor.
Din punct de vedere financiar, recurgerea la avansuri la Banca Centrala
semnalizeaza o situatie critica a finantelor publice, dezechilibrul bugetului statului
si al trezoreriei. Se apreciaza astfel ca apelul la avansuri la Banca Centrala
compromite creditul public, denuntandu-i deteriorarea sa. Din punct de vedere
monetar, avansurile de la Banca centrala conduc la emisiune de bani fara acoperire,
adica au un factor inflationist.
2.Trezoreria in calitate de bancher.
Rolul de bancher al trezoreriei are doua forme:

In primul rand, trezoreria actioneaza ca o banca de depozit, ca o banca de

afaceri, care furnizeaza capitalului unor intreprinderi pentru a le asigura
dezvoltarea.

In al doilea rand, trezoreria actioneaza ca o banca de emisiune si, in acest fel,

intervine in domeniul circulatiei monetare.
Acoperirea golurilor temporare de casa si a deficitului inregistrat pe

parcursul executiei bugetului de stat se efectueaza prin:

Folosirea resurselor disponibile aflate in contul general al trezoreriei

statului. Legea finantelor publice prevede ca asemenea resurse se pot folosi
pentru finantarea temporara a deficitului inregistrat pe parcurs. Atragerea
acestor resurse reprezinta imprumuturi de stat purtatoare de dobanda;

Emisiunea, in primele zece luni ale fiecarui an, de bonuri de tezaur sau
alte instrumente specifice purtatoare de dobanda si cu scadenta pana la sfarsitul

anului financiar. Valoarea totala a acestor inscrisuri aflate in circulatie nu poate

depasi un plafon stabilit procentual din volumul total al cheltuielilor statului;

Imprumuturi acordate de Banca Nationala pe seama resurselor de

creditare ale acesteia. Termenul de rambursare este de maxim 180 zile, iar
dobanda se stabileste la nivelul pietei, pe baza de conventii incheiate cu
Ministerul Finantelor Publice. Dobanzile se prevad si se platesc din bugetul
trezoreriei. Rambursarea se efectueaza pe seama veniturilor bugetare sau a unui
imprumut de stat efectuat in conditiile legii. Valoarea imprumutului acordat de
banca nu poate depasi intr-un an financiar proportia stabilita prin lege, de 7 %
din totalul veniturilor bugetului de stat realizate in anul precedent, iar soldul
permanent al imprumuturilor acordate si nerambursate nu poate depasi in nici
un moment suma totala rezultata din dublul capitalului bancii si a fondului de
rezerva constituit. Suplimentarea unor credite bugetare aprobate prin Legea
bugetului de stat in vederea finantarii unor actiuni si sarcini noi aparute pe
parcursul anului, respectiv pentru inlaturarea efectelor unor calamitati naturale,
se efectueaza pe seama fondului de rezerva bugetara si a fondului de interventie
la dispozitia Guvernului care se utilizeaza pe baza de hotarari ale acestuia.
Avand in vedere abordarile moderne cu privire la Trezoreria Finantelor

Publice, concluzionam faptul ca trezoreria indeplineste cinci functii principale:

Administrator al banilor publici;

Intermediar financiar;

Mandatar al puterii publice;

Agent al interventiei financiare publice in economie;

Supraveghetor al marilor echilibre.

1) Cea mai importanta functie, aceea de administrator al banilor publici,

consta in ajustarea resurselor la sarcinile publice, adica echilibrarea intrarilor cu
iesirile de fonduri pe ansamblul circuitului trezoreriei, prin asigurarea securitatii
resurselor disponibile pe termen scurt, permitand confruntarea cu nevoile
imprevizibile.
Totodata, aceasta functie presupune existenta unei distinctii intre echilibrul bugetar
si echilibrul trezoreriei. Trezoreria trebuie sa asigure sudura intre secventele
fluxurilor bugetare, pe parcursul anului bugetar, solicitand imprumutul in numele
statului. In asemenea situatii, functia de administrator se prelungeste cu aceea de
casier de care se leaga sarcinile contabilitatii si ale controlului banilor publici.
Apelul la imprumuturi obliga trezoreria sa duca, in numele statului, o politica
activa a indatorarii, prin interventia sa pe piata titlurilor de stat, pentru a obtine
profit de pe urma reducerii sau a extinderii costurilor datoriei.
2) Ca intermediar financiar, pe de o parte, trezoreria se imprumuta
pentru a acoperi un deficit, iar pe de alta parte, poate acorda imprumuturi pentru a
facilita fluxuri de fonduri pentru imprumutati sau imprumutatori. In acest fel,
functia de intermediar al trezoreriei este similara celei a institutiilor financiarbancare, putand contribui in numele statului la finantarea sectoarelor prioritare. In
acest context, trebuie retinut ca trezoreria, in tabloul operatiunilor financiare din
contabilitatea nationala, este numele sub care figureaza Statul, considerat in
activitatile sale monetare sau financiare.
3) Ca mandatar al puterii publice, trezoreria are numeroase misiuni de
autoritate publica in sectoarele financiar si economic. Astfel, trezoreria reprezinta
institutiile financiare care depind de ea si asupra carora isi exercita influenta sau
actioneaza in nume propriu; vegheaza, impreuna cu Banca Centrala, la buna
functionare a institutiilor de credit; este actionar si gestionar al proprietatii publice,
folosind mijloacele de actiune de care dispune statul, ca proprietar, fara a limita
autonomia de gestiune a managerilor acestor intreprinderi si mai ales in sectoarele

concurentiale, poate fi asociata la conducerea institutiilor financiare si economice

internationale, ca Fondul Monetar International, Banca Mondiala, s.a.
4) Trezoreria utilizeaza mijloace de interventie foarte diversificate:

autorizari eliberate pentru realizarea unor activitati de interes national,

facilitand accesul la finantari privilegiate;

subventionarea totala sau partiala a unor activitati economice;

acordarea de bonificatii la dobanzi, prin preluarea unei parti din diferenta intre
costul resursei pe piata si rata favorabila acceptata de institutia de credit;

acordarea de garantii anumitor solicitanti de imprumuturi, in scopul, reducerii

resursei;

asigurarea accesului la resurse financiare al unor intreprinderi sau organisme

care apeleaza la imprumuturi si chiar posibilitatea obtinerii acestor resurse cu o
rata mai redusa decat in cazul solicitarii imprumutului numai in numele propriu
al intreprinderii;

acordarea de avansuri rambursabile pentru anumite prioritati din economie;

accesul privilegiat al unor organisme sau institutii de refinantare din partea

Bancii Centrale, pentru sprijinirea unor sectoare sau domenii de activitate.

5) Ca

supraveghetor

al

marilor

echilibre,

trezoreria

publica

este

considerata un serviciu al statului care asigura marile echilibre monetare si

financiare ale statului, atat prin operatiile de casierie, bancare si de contabilitate
publica, precum si prin activitatea de tutela de finantare si de impulsionare in
domeniul economic si financiar. Prin operatiunile pe care le efectueaza, trezoreria
finantelor publice indeplineste mai multe functii, si anume:

Casier al sectorului public, care se ocupa de incasarea veniturilor, efectuarea

platilor si pastrarea disponibilitatilor;

Realizarea executiei de casa a bugetelor componente ale sistemului, adica a

bugetului de stat, a bugetului asigurarilor sociale de stat, a bugetelor locale, a
bugetelor fondurilor speciale, a celor ale mijloacelor extrabugetare si ale
institutiilor autonome reflectate in incasarea veniturilor provenite de la
contribuabili si efectuarea platilor dispuse de ordonatorii de credite, in limita
creditelor bugetare aprobate;

Efectuarea controlului financiar preventiv asupra incasarii veniturilor,

incadrarii cheltuielilor dispuse de ordonatorii de credite in prevederile legii
bugetare;

Efectuarea operatiunilor de decontare in contul institutiilor publice si

pastrarea

disponibilitatilor

acestora

in

urma

constituirii

mijloacelor

extrabugetare si a fondurilor speciale;

Atragerea disponibilitatilor din economie (de la institutii financiare, agenti

economici, populatie) prin constituirea de depozite si prin imprumuturi de stat
lansate in vederea asigurarii resurselor financiare pentru restructurarea si
retehnologizarea unor sectoare din economie, acoperirea deficitului bugetar si
altele;

Efectuarea de plasamente financiare ale disponibilitatilor statului existente

temporar in conturile trezoreriei;

Gestionarea datoriei publice, prin primirea imprumuturilor interne si externe;

prin folosirea acestora potrivit destinatiei prevazute in contracte prin
rambursarea creditelor la scadenta si plata dobanzilor;

Tinerea evidentei contabile a operatiunilor privind executia de casa a

bugetului, pentru incasari si plati, cu ajutorul conturilor sintetice si analitice
desfasurate pe subdiviziunile clasificatiei bugetare si pe platitori;

Functionarea normala a sistemului informational contabil privind raportarea

rezultatelor executiei bugetului de stat, a bugetului asigurarilor sociale de stat, a
bugetelor locale, a fondurilor speciale si extrabugetare.
Trezoreriile organizate la nivel de municipiu (sectoare), orase si comune,

sunt unitati direct functionale prin care se exercita o parte insemnata a functiilor
de baza ale acestora. Prin urmare, Sistemul trezorerial al oricrui stat i asum un
rol major n ceea ce privete controlul asupra ncasrii veniturilor bugetare,
precum i efecturii cheltuielilor instituiilor publice. Astfel, prin exercitarea
controlului privind ncasrile i plile, respectiv privind execuia de cas a
bugetului de stat, bugetelor locale i a altor bugete i fonduri existente, se
asigur funcia de baz a trezoreriei: gestionar al banului public.
3.EVOLUIA PROCESULUI DE CREARE A SISTEMULUI TREZORERIAL
PE PLAN NAIONAL I STRUCTURA ACESTEIA.

Dezvoltarea i implementarea sistemului trezorerial n Republica Moldova

s-a efectuat pe etape:
Etapa I: anii 1993 - 1997. ncepnd cu 1 aprilie 1994 Trezoreria de Stat a
deschis la Banca Naional a Moldovei un cont unic, prin care s-a asigurat
acumularea i administrarea veniturilor n sum total, fr a asigura evidena
lor pe tipuri de impozite i taxe. De la acelai cont se efectua finanarea
cheltuielilor bugetului de stat prin intermediul ordonatorilor principali de credite
n limita alocaiilor bugetare trimestriale aprobate.
Etapa II: anii 1998 - 1999. Pentru executarea prevederilor Hotrrii
Guvernului Republicii Moldova nr.683 din 10 decembrie 1996 Privind crearea
structurilor teritoriale de trezorerie, Ministerul Finanelor a creat urmtoarele

trezorerii teritoriale n urmtoarele localiti: Bli, Edine, Soroca, Drochia,

Ungheni, Hnceti, Cahul, Cueni i Comrat.
Etapa III: anii 2000 - 2002. Pentru executarea art.28 din Legea privind
finanele publice locale nr.491-XIV din 9 iulie 1999 (n prezent abrogat) i
Hotrrii Guvernului Republicii Moldova nr.961 din 20 octombrie 1999 Cu
privire la dezvoltarea sistemului trezorerial, Ministerul Finanelor, de comun cu
Banca Naional a Moldovei i organele administraiei publice locale au fost
autorizate s asigure organizarea i implementarea etapei a IlI-a de dezvoltare a
sistemului trezorerial n republic, care prevede executarea de cas a bugetelor
unitilor administrativ-teritoriale prin intermediul trezoreriilor teritoriale.n
aceast perioad au fost deschisetreyorerii teritoriale i n celelalte UAT.
Etapa IV: anul 2004 preluarea la gestionare a veniturilor fondurilor obligatorii
de asisten medical prin sistemul trezorerial i departamentul de executare va
asigura acumularea, distribuirea i utilizarea mijloacelor Fondului de dezvoltare a
sistemului de executare.
Etapa V: anul 2006 preluarea la gestionare a veniturilor bugetului
asigurrilor sociale de stat prin sistemul trezorerial. A fost aprobat Strategia de
informare i comunicare pentru suportul Cadrului de cheltuieli pe termen mediu
i bugetul anual.
n domeniul datoriei de stat, Proiectul legii cu privire la datoria public,
garaniile de stat i recreditarea de stat a fost finalizat i expediat spre
examinare i aprobare Guvernului RM la 10 martie; n decembrie 2006 aceast
lege a fost adoptat de Parlament.
Lund n consideraie ultima etap de dezvoltare i implementare a
sistemului trezorerial de stat vom studia n urmtorul paragraf funcionarea
bugetului de stat prin intermediul Trezoreriei publice.
Etapa VI: anii 2007-2008. n conformitate cu prevederile Regulamentului
cu privire la sistemul automatizat de pli interbancare, aprobat prin Hotrrea
Consiliului de Administrare a Bncii Naionale a Moldovei nr. 53 din 02 martie

2006, (Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 39-42/144 din 10 martie

2006), Ministerul Finanelor - Trezoreria Central, de la 1 martie 2007, a devenit
participant direct al sistemului automatizat de pli interbancare (SAPI).
ncepnd cu 1 ianuarie 2007 de la conturile bancare a trezoreriilor teritoriale
n Contul Unic Trezorerial (CUT) al Ministerului Finanelor (Trezoreria
Central) au fost transferate mijloacele speciale, fondurile speciale i mijloacele
intrate temporar n posesia instituiilor publice finanate de la bugetul de stat.
n conformitate cu Hotrrea Guvernului Republicii Moldova cu privire la
aprobarea regulamentelor Ministerului Finanelor, Trezoreriei de Stat nr. 1138
din 01.11.2005 Trezoreria de Stat este o unitate structural pe lng aparatul
central al Ministerului Finanelor Teu statut de direcie general), constituit din
Trezoreria Centrala i unitile teritorialejde Trezoreriei de Stat (trezoreriile
teritoriale), fr statut de persoan juridic.
n activitatea sa, Trezoreria de Stat se cluzete de Constituia Republicii
Moldova, legile Republicii Moldova, decretele Preedintelui Republicii
Moldova, hotrrile Parlamentului, ordonanele, hotrrile i dispoziiile
Guvernului,

Regulamentul

Ministerului

Finanelor,

ordinele

ministrului

finanelor, precum i de prevederile Regulament aprobat prin Hotrrea

Guvernului sus-menionat.
Structura i efectivul-limit ale Trezoreriei de Stat se aprob de ctre
Guvern. Astfel, prin Hotrrea cu privire la structura i efectivul-limit ale
aparatului central al Ministerului Finanelor nr.516 din 2.06.2005 (anexa 2)
Guvernul a aprobat urmtoarea Structur a Trezoreriei de Stat a Republicii
Moldova:
I.

Trezoreria central (cu statut de direcie general)

II.

Unitile teritoriale ale Trezoreriei de Stat:

Trezoreria de Stat este o unitate structural pe lng aparatul central al

Ministerului Finanelor (cu statut de direcie general), constituit din Trezoreria
Central i unitile teritoriale ale Trezoreriei de Stat (trezoreriile teritoriale), fr

statut de persoan juridic, care dispun de tampile cu Stema de Stat a Republicii

Moldova i denumirea acestora n limba de stat.
Schema de ncadrare a Trezoreriei de Stat se aprob de ctre ministrul
finanelor.
Trezoreria de Stat este condus de director i doi vicedirectori, inclusiv un
vicedirector-ef al Trezoreriei Centrale, numii n funcie i eliberai din funcie
prin ordinul ministrului finanelor. Angajaii subdiviziunilor Trezoreriei de Stat
snt numii n funcie i eliberai din funcie prin ordinul ministrului finanelor.