Obinerea ampaniei

Cuprins
Introducere.3
1

Obinerea ampaniei..6
Metode de obtinere6
1 Metoda Cuve Close/ Charmat...............................................................................6
2 Metoda

Champenoise8

Bibliografie.39

Introducere
Istoria ampaniei
ampania este una dintre cele mai admirate i populare buturi de pe
glob i este aproape imposibil de imaginat o aniversare, un banchet sau
un revelion fr aceast licoare cu caliti speciale. ampania a fost
2

prezent la milioane de nuni, a lansat mii de nave la ap, a participat la

nenumrate petreceri i a creat momente speciale ntre dou persoane.
Este vinul veseliei i srbtorii. Cu spuma sa efervescent i bulele ce
explodeaz, gdilnd cerul gurii i nmiresmndu-l cu parfumul delicat
al strugurilor din care este fcut, ampania nu are rival printre celelalte
buturi. Sampania este un vin spumant produs din struguri crescuti in
regiunea Champagne din Nord-Estul Frantei, urmand procedee specifice
ce sunt necesare procesului de refermentare a vinului in sticle pentru a
crea mult apreciatele bule. Cei mai folositi struguri pentru sampanie sunt
soiurile negre Pinot Noir si Pinot Meunier si soiul alb Chardonnay.
Romanii au fost primii care au cultivat via de vie n zona Champagne,
aflat n nord-estul Franei, cel mai probabil nainte de secolul V d.Hr.
Numele de Champagne vine de la latinescul campus = cmp. Romanii
au botezat astfel aceast regiune avnd n minte, se pare, asemnrile de
relief cu zona rural din regiunea Campania, aflat la sud de Roma.
Dup cderea Imperiului Roman, podgoriile au intrat n posesia
bisericilor i mnstirilor iar clugrii produceau vin pentru utilizarea n
ritualurile religioase dar i pentru vnzare.
Vinurile din regiunea Champagne erau cunoscute inca dinainte de Evul
Mediu. Romanii au fost primii care au plantat vita-de-vie in regiunea din
Nord-Estul Frantei, si au cultivat struguri chiar mai devreme de secolul
al V-lea. Mai tarziu, manastirile au detinut podgoriile, iar calugarii
produceau vin pentru slujbe. Regii francezi erau incoronati la Reims, iar
vinul de Champagne era servit la festivitatile de incoronare.
3

Legenda spune ca un calugar benedictin, pe nume Dom Perignon, a

perfectionat tehnica realizarii sampaniei. Contrar legendei, Dom
Perignon nu a inventat sampania, dar a avut contributii importante la
productia si calitatea vinului de Champagne, de aceea sampania marca
Dom Perignon este considerata o bautura de calitate superioara. Cel
mai vechi vin spumant consemnat este Blanquette de Limoux si, se
pare, ca ar fi fost inventat in anul 1531, de catre calugarii benedictini de
la Biserica Saint-Hilaire de langa Carcassonne. Acestia imbuteliau vinul
inainte ca fermentarea initiala sa se fi terminat.
Un secol mai tarziu, fizicianul englez Christopher Merret a documentat
ca aditia de zahr la un vin finalizat este necesar pentru o fermentare
secundar, realizare venit cu ase ani inainte ca Dom Perignon sa calce
in Manastirea Saint-Pierre din Hautvillers. In 1662, Merret a prezentat
Societatii Regale, un document in care detalia tehnicile procesului ce
astazi se numeste metoda champenoise. Aceasta descoperire a coincis
cu dezvoltarile tehnice in realizarea de sticle ce puteau rezista
presiunilor interne in timpul procesului de refermentare.
In Franta, primul vin spumant a fost numit vinul diavolului (le vin du
diable), deoarece, din cauza presiunii, sticlele explodau sau dopurile de
pluta sareau. In anul 1844, Adolphe Jaquesson a inventat sistemul de
prindere cu sarma, dar versiunile initiale erau dificil de aplicat si
prezentau inconveniente la desfacut. La fabricarea sampaniei s-a folosit,
pentru mult timp, procesul simplu de imbuteliere inainte de finalizarea
fermentarii, proces denumit si metoda rurala. Metoda champenoise a
4

inceput sa se foloseasca abia in secolul XIX, la 200 de ani dupa ce

Christopher Merret a documentat procesul. Secolul al XIX-lea a
cunoscut o crestere exploziva in porductia de sampanie, ajungand la o
productie regionala de 300 000 de sticle anual in 1800, pana la 20 de
milioane de sticle in anul 1850.
In anul 1743, Claude Moet a transformat casa calugarului Dom
Perignon, Manastirea din Hautvillers, intr-o vinarie de mare renume, iar
cea mai buna sampanie produsa in cramele sale poarta acum numele
calugarului care a creat-o.
Calitatea cea mai de pret a sampaniei o reprezinta versatilitatea ei. O
sampanie cu adevarat buna se combina perfect cu aproape orice fel de
mancare, dar cand este servita ca aperitiv, vinul spumant trebuie sa fie
sec.

Obinerea ampanie
METODE DE OBINERE A AMPANIEI
1 Metoda Cuve Close/ Charmat

Aceast tehnologie se folosete pentru producerea vinurilor

spumante in flux industrial, prin fermentaia secundar in rezervoare
speciale de presiune, cunoscute i sub denumirea de acratofoare.
Temperatura de fermentare este mai mica de 15 C, iar durata
procesului este de 18-20 zile.
Vinurile spumante obtinute prin aceasta metoda sunt de o calitate
inferioara

fata

de

vinurile

spumante

obtinute

prin

metoda

champenoise.
Fluxul tehnologic: Pentru producerea vinurilor spumante prin
metoda Charmat, se folosesc acelesi vinuri materie-prima de calitate ca
si la metoda champenoise. Dupa asamblare, vinul este introdus in
acratofor la care se adauga siropul de zahar, concentratie 50%, substante
cleitoare (gelatina, bentonina, tanin) si maiaua de levuri selectionate.
Numarul celulelor de levuri trebuie sa reprezinte 2-3 mil./ml.
Desfasurarea fermentatiei: Pentru declansarea fermentatiei se face
o incalzire usoara a amestecului. Fermentatia trebuie sa se desfasoare
lent la o temperatura mai mica de 15C. Conducerea fermentatiei se face
in asa fel, incat cresterea presiunii zilnice in acratofor sa nu depaseasca
30 KPa .
Dupa terminarea fermentatiei se procedeaza la racirea treptata a
vinului spumant din acratofor pana la -5C, temperatura care se mentine
timp de 2 zile pentru limpezirea vinului spumant si disolutia CO 2 in masa
vinului. Apoi, la imbuteliere se adauga licoarea de expeditie, cu ajutorul
masinii de dozare a licorii. Masina estrage din butelie o parte din vinul
spumant si introduce cantitatea de licoare necesara, in functie de tipul
6

vinului (demisec, demidulce, dulce). In cazul vinurilor spumante brute,

nu se mai adauga licoarea de expeditie. Dupa imbuteliere este
recomandat ca vinul spumant sa ramana in depozit inca circa 10 zile, la
o temperatura de 15-20C pentru omogenizarea calitativa si constatarea
unor defecte.
Elementele de baza ale acestei tehnologii constau din:
prepararea vinului de baza in acelasi mod ca si pentru vinul
spumant la sticla;
administrarea licorii de tiraj si a maielei active de levuri
selectionate;
introducerea amestecului de tiraj in tancul de fermentare,
inchiderea acestuia si termostatarea lui la 15-18C;
fermentarea la presiune scazuta, timp de 6-10 zile;
filtrarea vinului spumant la temperatura scazuta (-2..-3C);
imbutelierea la presiune;
inchiderea, toaletarea, ambalarea si expedierea sticlelor.
Calitatea vinului spumant produs in acest sistem, depaseste calitatea
vinului spumant cu fermentare in rezervor si se apropie de calitatea celui
obtinut in sticle.
Metoda Charmat Martinotti cuprinde urmatoarele etape:
Culegerea

Zdrobirea si

Indepartarea semintelor,

strugurilor

curatarea

a cojilor si obtinerea

manual
Filtrarea izobara

strugurilor
A doua fermentare

mustului
Prima fermentare

intr-o autoclava

alcoolica

si centrifugarea

2 Metoda Champenoise
Obtinerea vinurilor spumante prin fermentarea in sticle sau butelii:
Aceasta metoda a devenit metoda traditionala pentru producerea
vinurilor spumante de calitate si este cunoscuta in intreaga lume sub
denumirea metoda champenoise. Fluxul tehnologic pentru obtinerea
vinurilor spumante prin aceasta metoda este urmatorul:

Asamblarea vinurilor materie-prima

La elaborarea unui vin spumant, participa de regula vinurile de la mai
multe soiuri, fiecare soi participand intr-o anumita proportie, in functie
8

de specificul sau si calitatea vinului spumant care trebuie obtinut. Se

realizeaza astfel un vin de baza mult mai armonios constituit, superior
vinului apartinand fiecarui soi in parte. In regiunea Champagne de
exemplu, asamblarea vinurilor se realizeaza prin participarea vinurilor
de la soiurile: Pinot noir 60%, Pinot meunier 20% si Chardonnay 20%.
Numai pentru elaborarea sampaniei blanc de blanc se foloseste in
exclusivitate vinul de Chardonnay. Pentru sampania de tipul millesime
la asamblarea vinurilor participa soiurile Pinot noir 60% si Chardonnay
40%.
Asamblarea vinurilor este o etapa hotaratoare pentru calitatea
vinurilor spumante. Se poate spuna ca este o operatie tehnologica de
finete care, se incredinteaza oenologului cel mai experimentat din cadrul
unitatii. La asamblarea vinurilor se folosesc cisterne mari, capacitate 10100hl.,pentru ca vinul sa poata fi infratit cat mai bine.
Tirajul vinului
Termenul este preluat din limba franceza ( le tirage = trasul) si
consta din tragerea vinului dupa asamblare, in butelii speciale pentru
efectuarea fermentatiei alcoolice secundare (a doua fermentatie). In acest
scop se pregateste amestecul de tiraj. Acesta reprezinta vinul de baza, la
care se adauga: licoarea de tiraj, levurile selectionate si substantele
cleitoare pentru grabirea limpezirii vinului in sticle, dupa fermentare.
Prepararea licorii de tiraj
Licoarea de tiraj este un lichid zaharat concentrat, cu 50%zahar
(sirop de zahar). Pentru prepararea a 1000 litri licoare de tiraj, se
foloseste:
9

- vin materie prima:

686,5 litri
- zahar 500kg x 0,625: 312,5 litri
- acid citric 1,5 kg:
1.0 litri
Total:
1000 litri.
Dizolvarea zaharului se realizeaza in timp de 10-12 ore. Zaharul
trebuie sa fie cat mai rafinat, de aceea se prefera zaharul din trestie. In
cazul zaharului din sfecla daca nu este bine rafinat, contine multe
betaine care influenteaza negativ asupra calitatii vinului spumant.
Adausul de acid citric este necesar pentru refacerea aciditatii initiale a
vinului diluat prin dizolvarea zaharului, cat si pentru asigurarea invertirii
zaharozei. Licoarea astfel pregatita se lasa in repaus timp de circa 14
zile, agitand-o din cand in cand, pentru invertirea completa a zaharului
(zaharozei). Se recomanda chiar incalzirea licorii la 60-70 C, pentru
grabirea procesului de invertire a zaharozei.
Inainte de folosire, licoarea de tiraj este filtrata prin placile
sterilizante M80. Conditiile de calitate pe care trebuie sa la
indeplineasca, dupa filtrare, sunt urmatoarele: aspect limpede, fara
suspensii; culoare galben-verzuie; gust dulce-acrisor, fara miros strain;
compozitie fizico-chimica: alcool minim 7% vol., aciditate totala
minima 3,3-3,5g/l H2SO4, zahar invertit 50010g/l.
Cantitatea de licoare de tiraj se prepara in functie de necesitatile
tehnologice, deoarece prin pastrare timp indelungat se inchide la culoare
si poate chiar intra in fermentatie.
Levurile pentru vinurile spumante
Fermentarea secundara a vinului in butelii sau rezervoare metalice
de presiune se realizeaza cu sase (tulpini) de levuri speciale, care trebuie
10

sa indeplineasca urmatoarele cerinte: sa asigure fermentarea la o

presiune ridicata de 6-7 bari si la temperatura joasa de 10-12 C, cu
epuizarea completa a zaharurilor; sa nu stimuleze declansarea
fermentatiei malolactice; sa formeze compusi care leaga CO 2 in vin; sa
formeze un depozit granular,care sa se desprinda usor de peretii buteliei
prin agitare; sa contribuie la limpezirea cat mai rapida a vinului in butelii
si la formarea buchetului specific vinurilor spumante.
Se folosesc levurile din speciile Saccharomyces cerevisiae si
Saccharomyces

oviformis

(Saccharomyces

bayanus),

cu

putere

alcooligena mare. Dintre principalele proprietati ale acestor drojdii

folosite in selectionare, se mentioneaza urmatoarele:
Capacitatea de a fermenta zaharul in vinuri cu concentratii in
alcool mai mari de 10% vol., cu pH = 2,8-3,4 in prezenta de CO 2 6-8 gl1

, la presiune de 3-4 bar in anaerobioza;

Proprietatea de a fermenta zaharul la temperaturi scazute in

domeniul 7C....15C;
Formarea de substante de gust si aroma (esteri) si de cantitati
minime de acizi volatili;
Insusirea de a creste in prezenta unor mici cantitati de factori de
crestere necesari pentru intretinerea functiilor vitale, tinand cont ca, in
fermentatia alcoolica principala, aceste
substante au fost partial folosite;
Sa nu produca reducerea combinatiilor cu sulf la acid sulfhidric,
deoarece acesta la concentratii de 0,1-0,3 mg dm-3 este perceptibil, si in

11

combinatie cu alcoolul etilic din vin formeaza etilmercaptanul (CH 3CH2-SH) cu gust respingator, sesizabil la concentratii de 0,03 mg dm-3;
Proprietatea de a forma un sediment granular dens care sa se
indeparteze usor prin remuaj in cazul vinurilor spumante obtinute prin
metoda Champegnoise, sau aceea de a sedimenta rapid cu formarea unui
sediment care sa asigure o limpezire rapida a vinului sau o buna filtrare;
Insusirea de a autoliza usor la terminarea fermentatiei secundare
influentand pozitiv, prin substantele eliberate din celulele lizate, calitati
senzoriale ale vinului spumant, asigurarea unei perlari persistente.
Tulpinile de levuri cele mai folosite sunt urmatoarele: Steinberg
adusa din Germania si Champagne dAry adusa din Franta. Rezultate
foarte bune dau susele de levuri selectionate la Statiunea viticola din
Blaj, podgoria Tarnave, si anume:
- susa S-216 care este o varietate a speciei Saccharomyces
ellipsoideus izolata din mustul de Feteasca regala si da rezultate
asemanatoare cu susa germana Steinberg. Formeaza un depozit
granulos care se aduna pe dopul buteliei, cu un grad mare de tasare, incat
degorjarea se face cu usurinta, fara pierderi de vin;
- susa S-218 care este o varietate a speciei Saccharomyces
carlsbergensis, izolata din mustul de Feteasca regalala la sfarsitul
fermentatiei alcoolice. Se caracterizeaza prin putere alcooligena mare
14,2% vol alcool, aciditate volatila redusa 0,34 g/l H2SO4,, formarea unui
depozit granulos cu aderenta slaba la peretii buteliilor;
- susa S-226 care este o varietate a speciei Saccharomyces
oviformis, izolata din mustul de Iordana. Se caracterizeaza prin putere
12

alcooligena mare 17,5 % vol alcool, aciditate volatila redusa 0,30 g/l
H2SO4,, formarea unui depozit granulos cu aderenta slaba la peretii
buteliilor.
Toate aceste suse intra in fermentatie dupa 7-10 zile, iar durata
fermentatiei este de 31-39 de zile. Nu formeaza fum sau masca la
vinul spumant in butelii.
Prepararea maielei de levuri
Se pleaca de la susele pure de levuri selectionate sau livrate pe medii
lichide sau solide, levuri uscate active, levuri liofilizate. Susele pure de
levuri se folosesc sub forma de maiele care se prepara in felul urmator:
La inceput, tulpinile de levuri se inmultesc conform instructiunilor
care le insotesc, in conditii de laborator, pana la o cantitate de circa
50 de litrii cultura de levuri;
In continuare, cultura de levuri se inmulteste in recipiente speciale
din inox, in regim de productie, pentru obtinerea maielei de levuri
selectionate.
Mediul nutritiv pentru levuri se obtine din vinul de baza, licoarea de
tiraj pentru indulcirea vinului, apa distilata pentru dilutie si acid citric
pentru creearea unui pH optim necesar dezvoltarii levurilor. Exemplu,
pentru 100 de litri mediu nutritiv se folosesc: 60 de litri vin de baza, 20
de litrii licoare de tiraj, 20 de litrii apa distilata si 150 g acid citric.
Mediul astfel pregatit de filtreaza prin placile sterilizante si este
introdus in recipienti de inmultire. Se adauga cultura de levuri, dupa
care se face o barbotare cu aer steril timp de 15 minute, pentru
omogenizarea amestecului si pentru activarea levurilor. Barbotarea cu
13

aer trebuie efectuata de cel putin doua ori, in interval de 24 ore.

Temperatura de fermentare este de 16-18 C. Maiaua poate fi folosite
dupa 3-5 zile de la adaugarea mediului nutritiv.
Folosirea maielei de levuri
Cantitatea de maia folosita pentru amestecul de tiraj, nu trebuie sa
depaseasca 50% din volumul total de maia existenta in recipientul de
inmultire. De fiecare data, se adauga in loc o cantitate echivalenta de
mediu nutritiv, pentru mentinerea vitalitatii culturii de levuri. Maiaua de
levuri care se foloseste trebuie sa se incadreze in urmatoarele norma de
calitate:

Substantele limpezitoare
In vederea realizarii unei limpeziri perfecte a vinului in butelii, intrun timp relativ scurt dupa terminarea fermentatiei alcoolice, se adauga in
amestecul de tiraj urmatoarele substante limpezitoare (adjuvanti):

14

 taninul oenologic, in doze de 2-7 g/hl care determina flocularea

proteinelor din vin si contribuie astfel la eliminarea lor. Se
foloseste si taninul lichid, care este o solutie de tanin extras din
gale de stejar sau castane comestibile si se administreaza in doze
de 60 ml/hl de vin cupaj;
gelatina, in doze de 1-3 g/hl care coaguleaza cu taninul si
antreneaza proteinele floculate din vin, contribuind la limpezirea
acestuia;
gelatina, in doze de 1-3 g/hl care coaguleaza cu taninul si
antreneaza proteinele floculate din vin, contribuind la limpezirea
acestuia;
bentonina, in doze de 3-5 g/hl cu efect pronuntat de limpezire a
vinului. Formeaza un depozit neaderent la peretii buteliei si
usureaza astfel operatia de remuaj.
Pregatirea amestecului de tiraj
Se face intr-un recipient prevazut cu agitator pentru a mentine
amestecul de tiraj omogen pe tot timpul operatiei de tragere in butelii.
Amestecul de tiraj se realizeaza prin introducerea componentelor in
urmatoarea ordine: vinul de baza, licoarea de tiraj, maiaua de levuri si
adjuvantii de limpezire.
Volumul licorii de tiraj care trebuie adaugat in vin se stabileste in
functie da cantitatea vinului de baza folosit, tinand seama ca vinul
spumant la sfarsitul fermentatiei secundare trebuie sa aiba in butelie o
presiune de 6 bari la 10 C. Aceasta presiune este considerata optima

15

deoarece asigura o buna degorjare si da vinului spumant o buna spumare

si perlare.
La stabilirea volumului de licoare, se are in vedere ca prin
fermentarea a 4 g de zahar rezulta circa 1000 ml de CO 2 care dezvolta in
butelii o presiune egala cu 6 bar. Calculul se face astfel:
6 bari x 4 g zahar= 24 g zahar
Licoarea de tiraj contine 500 g zahar /
(1000 ml x 24 g) : 500 g = 48 ml licoare/ litru de vin.
Pentru 1000 de litri vin amestec de tiraj, se introduc in recipientul cu
agitator urmatoarele cantitati: 912 litri vin materie prima, 48 de litrii
licoare de tiraj, 40 de litri maia de levuri, plus substantele limpezitoare
(30 g tanin, 20 g gelatina, 40 g bentonina). Amestecul de tiraj astfel
pregatit se omogenizeaza prin agitare si trebuie sa intruneasca urmatorii
parametrii fizico-chimici de compozitie:
- alcool la 20 C
- aciditate totala
- zahar
- celule de levuri
- celule inmugurite
- densitate la 20 C
Variabilitatea compozitiei fizico-chimice

0,0-10,2% vol
4,5-5,0 g/l H2SO4
24-25 g/l
2-3 mil./ml
1-1,2 mil./ml
1,005-1,008
a amestecului de tiraj este

determinata de calitatea vinurilor care participa la asamblare.

Pregatira buteliilor
Pentru tiraj se folosesc sticle speciale, care au peretii grosi si rezista
la o presiune de minim 17 atm.
Stivuirea buteliilor se poate face pe 5-6 randuri. Culoarea buteliilor
trebuie sa fie verde-inchis si transparente pentru a se observa cu usurinta
depunerile formate in urma fermentatiei secundare a vinului si gradul de
16

limpiditate. La tirajarea vinurilor se folosesc numai butelii noi. Cele

vechi din recuperari si-au pierdut elasticitatea peretilor si se sparg mai
usor in timpul fermentatiei; in plus exista riscul de infectare a tirajului,
intrucat in rizurile din interiorul buteliei mai raman celule de levuri sau
de bacterii viabile
Buteliile se spala

cu

ajutorul

masinilor de spalat, folosind solutii

alcaline de fosfat trisodic (Na3PO4)
sau de soda calcinata (Na2CO3),
concentratie

2,2%.

La

sfarsit,

buteliile se clatesc din abundenta cu

apa calda si rece , iar apoi are loc
indepartarea buteliilor ciobite, cu
fisuri sau cu bule in pereti.
Tirajul propriu-zis ( umplerea buteliilor cu amestecul de tiraj)
Dupa verificarea sticlelor la ecranul de control, acestea intra in
masina de umplut. Masina nu umple intraga butelie cu amestecul de
tiraj, deoarece trebuie sa se asigure golul de fermentare sau camera de
gaz al carui volum este de circa 25 cm3.
Dopuirea si agrafarea buteliilor
Reprezinta operatiile finale din secventa tehnologica de tirajare a
vinului. Buteliile umplute cu amestecul de tiraj se astupa cu dopuri
speciale, dupa care dopurile se fixeaza de gatul buteliilor cu agrafe
metalice. Dopurile care se folosesc la tirajare sunt urmatoarele:

17

~ dopuri din pluta asigura o astupare perfecta a buteliilor, fara

pierderea de CO2 care ia nastere in timpul fermentatiei;
~ dopuri din polietilena sunt goale in interior pentru a permite
patrunderea CO2 care sa preseza peretii elastici ai dopului de gatul
buteliei.
Agrafarea buteliilor se face cu
scopul fixarii dopului de gatul
buteliei, evitandu-se aruncarea lui
sub presiunea CO2
Fermentatia alcoolica secundara
In timp ce fermentatia primara, in vederea obtinerii vinului materieprima se poate produce in mod spontan, fermentatia secundara se
realizeaza in mod obligatoriu prin inocularea de drojdii selectionate, in
stare fiziologica activa.
Reprezinta etapa cea ma importanta si de lunga durata (5-6 luni), in
procesul de elaborare a vinurilor spumante. Fermentatia vinului in
butelii are loc in hrube speciale lipsite de curenti de aer si la o
temperatura joasa de 10-12 C. Procesul este foarte lent (fermenatre la
rece), continuu si treptat. Bacteriile nedorite (lactice si acetice) nu se pot
dezvolta alaturi de levuri ca in cazul fermentatiei la cald(20-25C).
La vinurile spumante albe, fermentatia propriu-zisa se desfasoara
repede, 30-38 de zile. Viteza de invertire a zaharozei din licoarea de tiraj
adaugata in vin este in medie de 1,1 g/litru/zi, iar cantitatea de zaharuri
metabolizate zilnic de catre levuri se ridica la 0,7-0,8 g/l. La vinurile
18

spumante roze, fermentatia este de lunga durata, pana la 70-75 de zile,

datorita influentei polifenolilor asupra levurilor. Viteza de invertire a
zaharozei din licoarea de tiraj adaugata in vin este mult mai mica, in
medie 0,45-0,50 g/litru/zi, iar cantitatea de zaharuri metabolizata zilnic
de catre levuri reprezinta 0,30-0,35 g/l.
Anhidrida carbonica ce se formeaza in timpul fermentatiei se
dizolva mai bine in vin la temperaturi scazute de 10-12C, se leaga de
compusii organici ai vinului si deci rezulta o capacitate sporita de
spumare a vinului. Presiunea CO2 in butelii creste treptat, incat in
primele 17-20 de zile de fermentare se ajunge deja la 3-3,5 bari.
Conducerea procesului de fermentare:
Pe mesura efectuarii operatiei de tirajare a vinului, buteliile sunt
transportate cu ajutorul unor carucioare speciale in hrubele de
fermentare. Aici temperatura trebuie sa fie cat mai constanta pe tot
timpul anului si sa nu depaseasca 15C sau sa
coboare sub 10C.
Buteliile se aseaza in stive, in pozitie
orizontala, in vederea desfasurarii celei de-a
doua fermentatii alcoolice a vinului (fermentatia secundara).
La asezarea in stiva a buteliilor se va avea in vedere ca dopul de
fermentare (camera de gaz) sa se gaseasca la mijlocul buteliei, pentru ca
dopul sa ramana in contact permanent cu lichidul.
Stivele se izoleaza cu paravane de protectie, deoarece in timpul
fermentatiei unele butelii pot exploda si produce accidente de munca.
Desfasurarea fermentatiei:

19

Fermentatia alcoolica a vinului se declanseaza foarte repede, la 1-2

zile de la stivuirea buteliilor. Viteza si durata de fermentatie este in
functie de mai multi factori: temperatura din hrube, cantitatea de zahar
din licoarea de tiraj, incarcatura de levuri active din vin. Desfasurarea
fermentatiei se urmareste prin controlul cresterii presiunii CO2 in butelie,
cu afrometrul si prin formarea depozitului de fermentatie in interiorul
buteliilor, cu ajutorul unor lampi speciale de control.
Buteliile raman in stive o perioada de cel putin 80-90 de zile, timp in
care are loc fermentatia alcoolica secundara a vinului. Desi fermentatia
se termina in 40-50 de zile si se realizeaza presiunea necesara in butelii,
de 6-7 bari, buteliile sunt lasate in pozitia initiala pentru a se continua
procesul lent de fermentare si a realiza o dispersie cat mai buna a CO 2 in
masa vinului.
Devierea fermentatiei:
Nedeclansarea sau intarzierea fermentatiei secundare in butelii se
datoreste

urmatoarelor

cauze:

folosirea

unei

suse

de

levuri

necorespunzatoare; continutul ridicat in fier al vinului; stabilizarea

biologica a vinului materie-prima cu acid ascorbic. Se stie ca acidul
ascorbic impiedica metabolismului levurilor si lasa nestingherite
bacteriile. Acestea din urma pot sa metabolizeze acidul malic si sa atace
glicerolul, imprimand vinului spumant un gust amar respingator. Insusi
acidul ascorbic se degradeaza si formeaza diferiti compusi responsabili
de aparitia gustului si mirosului de geranium la vinuri.
Un alt neajuns care poate surveni in timpul fermentatiei secundare si
mai ales catre sfarsitul acesteia, este aparitia pe peretele interior al
20

buteliilor a asa numitelor masti formate din levuri aderente

(lipicioase). Acest neajuns apare mai frecvent in cazul buteliilor
refolosite.
Restivuirea buteliilor:
Restivuirea incepe prin a se face un semn cu creta pe parte
superioara a fiecarei butelii, in dreptul camerei de gaz; urmeaza apoi
agitarea buteliei prin miscari ritmice sub un unghi de 60, aplecari bruste
dreapta si stanga, in scopul desprinderii depozitului de fermentatie de pe
peretele buteliei si readucerea lui in masa lichidului. Buteliile se
restivuiesc, asezarea lor facundu-se pe aceeasi parte cu semnul de creta
in sus. Daca nu se respecta acest lucru, adica nu se tine cont pe ce parte a
buteliei s-a aflat camera de gaz, se poate intampla ca noua camera de
gaz sa se formeze in locul unde a existat depozitul de fermentatie; in
acest caz resturile de depozit ramase de la agitare se usuca, iar remuajul
este compromis, ca de altfel si vinul spumant.
Prin restivuirea buteliilor in adoua etapa de fermentare, se
realizeaza:
stimularea activitatii levurilor prin dispersarea lor din nou in masa
vinului, pentru fermentarea ultimelor resturi de zaharuri;
reducerea in suspensie a levurilor moarte sedimentate, pentru
intensificarea procesului de autoliza (eliberarea manoproteinelor si
glucanilor din corpul levurilor);
agregarea substantelor aflate in suspensie, cu formarea unor particule
mai mari si dense care depunandu-se, realizeaza o mai buna limpezire a
vinului.
21

Dupa restivuirea buteliilor, levurile isi mai continua procesul lent de

fermentare, iar vinul ramane in contact cu masa levuriana timp de
minimum 3 luni. Pentru a putea fi eliminata operatia de restivuire a
buteliilor se folosesc levurile floculante, capabile sa formeze un depozit
granulos neaderent la peretii.
Transformari fizico-chimice care au loc in vin:
In primele 3-6 luni de la introducerea buteliilor in hrubele de
fermentare, au loc in vin mai multe transformari fizico-chimice:
creste continutul in alcool al vinului cu 1,2-1,5% vol., in
acetaldehida cu 10-120mg/l si in glicerol cu 0,5-1,0g/l;
scade continutul in aciditate totala cu 0,10-0,25 g, in SO 2 liber si
total cu 15-35 mg/l, in azot total si aminoacizi liberi.
De regula, din cele 24 g/l zahar adaugat in licoarea de tiraj, rezulta
prin fermentare: 11,5-12,0 g alcool etilic, respectiv1,46-1,52%vol alcool
si 11,7 g CO2, adica circa 6 litri de CO2. in afara de alcool si CO2, se
formeaza si produsi secundari ai fermentatiei mustului (acetaldehida,
glicerol, 2,3-butandiol, acid succinic, aminoacizi).
Evolutia compusilor azotati: Intre levuri si vinul spumant are loc
un schimb permanent de substante azotate bazat pe trei fenomene:
asimilatie, exorbtie si autoliza. Se diferentiaza doua etape distincte: o
etapa de diminuare cantitativa a compusilor azotati, in primele trei luni
dupa tirajul vinului, datorita fenomenului de asimilatie a azotului de
catre levuri, urmata de o etapa de acumulare progresiva a compusilor
azotati, datorita fenomenului de exorbtie si autoliza a levurilor. Levurile

22

poseda un echipament enzimatic care produce autoliza proteinelor pana

la stadiul de aminoacizi.
Aminoacizii liberi care au ponderea cea mai mare, sunt implicati in
formarea aromelor la vinurile spumante si alaturi de polifenoli participa
la modificarea culorii.
Evolutia aldehidelor: Acetaldehida este considerata cea mai
importanta, deoarece alaturi de compusii fenolici este responsabila
pentru gustul si mirosul de oxidat al vinurilor spumante. Continutul
ridicat in zahar si in SO2liber al amestecului de tiraj, prelungeste durata
fermentatiei in butelii si duce la formarea unor cantitati mari de
acetaldehida. In general, acetaldehida in cantitate mica de 15-20 mg/l are
o influenta favorabila asupra calitatii vinurilor spumante, deoarece
contribuie la definirea gustului placut si caracterului de sampanie. In
cantitate mare, acetaldehida imprima vinului spumant un miros si gust
mai putin placut, cu nuante de rasuflat.
Evolutia aromelor: Compusul aromat care variaza cel mai mult in
vinurile spumante este lactatul de etil. Acest ester volatil se formeaza in
cantitati mari de 300-350 mg/l in timpul sederii prelungite a vinului in
contact cu depozitul de levuri. Prezenta sa in cantitate mare indica o
crestere calitativa a vinului spumant. Caracterul aromat al vinurilor
spumante este atribuit si altor compusi volatili cu prag mic de perceptie
0,1-0,3 g/l, eliberati prin autoliza levurilor: alcooli terpenici (farnesol,
nerolidol); alcooli superiori (izoamilic, fenil-2-etanol) cu arome de

23

trandafir; aldehide (benzaldehida, metil-3-butanal, decanal, heptanal);

lactone; compusi sulfurosi.
Scaderea aciditatii: La vinurile spumante se constata o diminuare
usoara a aciditatii totale 0,10-0,25 g/ H2SO4. Cauzele sunt urmatoarele:
metabolizarea unei parti din acidul malic de catre levuri, in timpul
fermentatiei alcoolice; transformarea acidului malic in acid oxalacetic,
care prin decarboxilare trece in acid piruvic; esterificarea unor cantitati
mici de acizi grasi tartric si succinic.
Evolutia dioxidului de carbon: Cea mai mare parte a CO2 care se
formeaza se dizolva in vin pana la suprasaturatie; o parte ramane in stare
gazoasa in spatiul gol din butelie, iar o mica parte se combina chimic cu
unii constituenti ai vinului.
Remuajul
Remuajul este operatia care se executa la sfarsitul perioadei de
invechire si consta din aducerea depozitului de drojdii pe dop. El se
realizeaza prin asezarea sticlelor pe pupitre speciale si rotirea lor
periodica cu cate 1/8 din circumferinta.
Treptat, sticlele se aduc cat mai aproape de pozitia verticala.
Remuajul dureaza, in mod obisnuit, 30
de zile, realizandu-se 2,5 3 rotatii
complete ale sticlei.
Mersul remuajului se examineaza la
inceputul

fiecarei

zile

de

lucru,

controland cateva butelii la o lampa

electrica.
24

Operatia se considera completa atunci cand depozitul de drojdii este

adus in totalitate pe dop si vinul din butelie ramane perfect limpede, fara
urme de sediment pe peretii sau umerii buteliei.
Factorii care influenteaza remuajul:
In primul rand levurile folosite la fermentare, care trebuie sa fie din
tulpinile care formeaza un depozit granulos, care nu adera la peretii
buteliilor. Pe de alta parte levurile sa nu fie batrane care, cu toate ca
asigura o fermentare rapida, produc un depozit sfaramicios, greu
de remuat.
Un alt factor important il reprezinta dozele de substante limpezitoare
(adjuvanti), adaugate in vin la tirajare. Dozele excesive de bentonina si
de gelatina duc la formarea unor depozite voluminoase si sfaramicioase,
care necesita un remuaj de lunga durata. Si fermentatia malolactica poate
influenta remuajul, in cazul cand ea se desfasoara in butelii dupa
fermentatia alcoolica secundara, deoarece odata declansata impiedica
aducerea depozitului pe dop.
Eliminarea remuajului:
Reprezinta etapa de lucru in care se stranguleaza fluxul
tehnologic de elaborare a vinurilor spumante. Posibilitatea de eliminare
a remuajului a aparut odata cu introducerea levurilor imobilizate si
levurilor aglomerate in practica oenologica. Astfel de levuri nu mai
formeaza in butelii depozitul de fermentatie si vinul ramane limpede.
Degorjarea
Prin degorjare se intelege operatia tehnologica de eliminare din
gatul buteliei a depozitului de fermentare adunat pe dop in urma
25

remuajului. Lucrarea este complexa, deoarece necesita mai multe

operatiuni: inlaturarea agrafei metalice care a fixat dopul de fermentare;
eliminarea dopului de fermentare, inpreuna cu depozitul adunat pe el;
adaugarea licorii de expeditie; aplicarea dopului de expeditie si a
cosuletului pentru fixarea acestuia. Degorjarea se poate face manual sau
mecanizat, in spatii special amenajate.
Momentul degorjarii:
Trebuie fixat cat mai aproape de data punerii in consum a vinului
spumant, iar pentru protectia antioxidanta se impune folosirea in licoarea
de expeditie a unei doze convenabile de dioxid de sulf.
Mentinerea vinului spumant in contact cu sedimentul de levuri, o
perioada mai indelungata, asigura obtinerea unor vinuri spumante fine la
gust, cu un buchet de invechire specific evolutiei sub presiunea
dioxidului de carbon. Vinurile spumante degorjate la 24 de luni de la
tiraj, inregistreaza intotdeauna un plus de calitate, fata de cele degorjate
la 12 luni. Dupa 24 de luni, vinurile spumante nedegorjate isi intensifica
culoarea, formeaza un buchet de invechire prea
pronuntat si au un continut ridicat de acetaldehida care afecteaza
calitatea.
Anticipat degorjarii, lazile cu butelii sunt introduse in spatiile
frigorifice, la o temperatura de +5C.....+7C. Prin racirea vinului
spumant se limiteaza pierderile de CO2 in timpul degorjarii si se asigura
pastrarea presiunii in interiorul buteliei.

26

Dupa degorjare urmeaza adausul licorii de expeditie, dopuirea si

fixarea dopului de gatul buteliei, etichetarea si aplicarea capsulelor
pentru decorarea buteliilor. Toate aceste operatii se executa mecanizat.
Adaugarea licorii de expeditie:
Operatia este cunoscuta sub denumirea
de dozajul sau
egalizarea vinurilor spumante. Dupa degorjare, vinul spumant brut
lipsit de zahar, stabil fizico-chimic si biologic, este ameliorat calitativ
prin adaugarea licorii de expeditie. Licoarea de expeditie este un lichid
zaharos, usor aromat, avand aciditatea si continutul in alcool egala sau
superioara vinului spumant. Se prepara din zahar dublu rafinat, care se
dizolva in vin vechi de calitatea deosebita, la care se adauga o serie de
bonificatori.
Pentru prepararea licorii de expeditie se folosesc aceleasi instalatii
ca la licoarea de tiraj. Concentratia in zahar este de 600 g/l. Corectarea
aciditatii licorii se face cu acid citric., iar a concentratiei alcoolice cu
alcool etilic absolut sau cu distilat invechit de vin. Vinul folosit trebuie
sa aiba o vechime de cel putin un an, de foarte buna calitate si cu
urmatorii parametrii chimici de compozitie: alcool min. 11% vol.,
aciditate totala 4 g/l H2SO4 , aciditate volatila max. 0,6 g/l H 2SO4.
Reteta de preparare a licorii de expeditie, folosita la S.C. Simleul
Silvaniei este urmatoarea:
-vin vechi de calitate
562 litri
-zahar dublu rafinat 600kg x 0,625 litri
375 litri
-alcool etilic rafinat
53 litri
-acid citric 2,5 kg
1,5 litri
-bonificatori (macerate alcoolice din fructe si seminte) 3,5 litri
27

-solutie de SO2, concentratie 5%

5 litri
Total:
1000 litri
Spre deosebire de licoarea de tiraj care nu se sulfiteaza pentru a nu
stanjeni activitatea levurilor de fermentatie, licoarea de expeditie trebuie
sa contina SO2 care sa asigure protectia vinului spumant.
Bonificatorii folositi la prepararea licorii de expeditie, sunt in
general macerate alcoolice pe baza de fructe, floare de salcam, seminte
de coriandru, de telina si plante aromatizante. Aroma imprimata de
bonificatori vinurilor spumante trebuie sa fie discreta si particulare. In
ultima vreme se folosesc bonificatori sub forma de chipsuri care
reprezinta bucati mici din lemn de stejar sau alte esenta aromate, tratate
special. Acestea, introduse in licoarea de expeditie, la preparare,
imprima arome speciale de lemn de stejar, cu nuante de invechire.
Dupa preparare, licoarea sufera doua filtrari. Dozele de licoare care
se introduc in butelii, se stabileste in functie de
tipul de vin spumant care se produce (dec,
demisec, demidulce, dulce).
Dupa adaugarea licorii, buteliile cu vin spumant
se inchid definitiv, prin fixarea in gatul buteliei a
dopului de expeditie, care poate fi din pluta sau din
material plastic. Imediat dupa dopuire se aplica cosuletul de sarma,
pentru fixarea dopului de expeditie in gatul buteliei.
Infratirea vinurilor spumante:

28

Inainte de a fi livrate, vinurile spumante au nevoie de o perioada de

infratire cu licoarea de expeditie adaugata si de supraveghere atenta a
calitatii lor. Durata perioadei de infratire este de minimum 15-20 de zile,
de la dopuirea buteliilor. Dupa trecerea perioadei de infratire, buteliile se
controleaza cu lampa electrica, indepartandu-se cele necorespunzatoare
(cu scurgeri pe la dop, urme de depozit ramas in suspensie, tulbureala,
albastreala).
Urmeaza etichetarea buteliilor care este insotita si de decorarea
acestora, prin folosirea capsulelor speciale care sa acopere dopul de
expeditie si o parte din gatul buteliei.
Complexul volatil al vinurilor spumante
Acesta reprezinta buchetul de fermentatie care se formeaza prin
metabolismul levurilor si este constituit in principal, din alcooli superiori
si esteri ai acizilor grasi. Susele de levuri care participa la fermentatie,
au un rol esential in formarea complexului volatil al vinurilor spumante.
Alcoolii superiori: sunt reprezentati prin izopentanoli, care formeaza
in cantitati mari: 3-metil-1-butanol sau alcool izoamilic, 129-185 mg/l;
2-metil-butanol, 40-70 mg/l. Nivelul de perceptie olfactiva a alcoolilor
superiori este in jur de 400 mg/l.
In general, la vinurile spumante, concentratia alcoolilor superiori nu
depaseste 200mg/l si influenteaza pozitiv asupra calitatii, deoarece
imprima caracterul de vinozitate. In concentratii mari ce depasesc o
anumita limita, izopentanolii imprima vinurilor spumante nuante
dezagreabile de fuzel sau amilice.

29

Alti alcooli superiori: izobutanolul, propanol, 2-fenil-etanol,

hexanol. Acestia desi sunt prezenti in concentratii semnificative, olfactiv
nu au rol important la alcatuirea buchetului de fermentatie a vinurilor
spumante.
Esterii: In vinurile spumante se formeaza pe cale biologica, acetatii
alcoolilor superiori si esterii etilici ai acizilor grasi. Acetatii sunt cei mai
numerosi si importanti: acetatii de etil, izobutil, izoamil, n-hexil si 2fenil. Ei imprima vinurilor arome de fructe si prospetimea buchetului de
fermentatie.
Procedee tehnologice noi folosite in obtinerea vinurilor spumante
Cercetarile biotehnologice din ultimii ani cu privire la posibilitatile
de utilizare a levurilor imobilizate in procesele fermentative, au
constituit premizele pentru modernizarea tehnologiilor de producere a
vinurilor spumante prin metoda champenoise.
Folosirea levurilor imobilizate. Acestea sunt levuri fixate intr-o
retea rigida (suport din care nu se pot dispersa in masa vinului, in
timpul fermentatiei. Suportul trebuie sa fie poros, pentru a permite
difuzia vinului catre levuri si invers a substantelor rezultate din
metabolismul levurilor (CO2,, alcool), in vin.
Pentru imobilizarea levurilor se folosesc alginati, extrasi din diferite
specii de alge marine. Acestea reprezinta un amestec de acizi polimerici
(manuronici si glucuronici), care au proprietatea sa se gelifice in solutia
de CaCl2. Initial, levurile selectionate se amesteca cu o solutie de alginat
de sodiu concentratie 2-4%, dupa care suspensia de levuri-alginat este
picurata prin intermediul unui capilator intr-o solutie de CaCl 2. Picaturile
30

se gelifica imediat prin formarea alginatului de calciu, rezultand niste

bobite mici cu diametrul de 1-2 mm in care sunt incluse celulele de
levuri. Se folosesc bilele cu dublu invelis de alginat de calciu (dublu
inchise), care sa elimine posibilitatile ca celulele de levuri sa difuzeze in
vin.
Tirajarea vinurilor cu levurile incuse in bile de alginat, nu presupune
o crestere a concentratiei levuriene fata de folosirea levurilor libere, ea
mentinandu-se la 1,0-1,5 mil celule/ml vin. Volumul bilelor folosite este
de cca. 4 cm3/butelie (400 de bilute/butelie). Sistemul de tirajare folosit
este un dozaj volumetric al bilelor cu levuri incluse si al vinului
(amestecului de tiraj). Originalitatea acestuia consta in asocierea a doua
subsisteme de tiraj volumetric in interiorul aceluiasi cap de dozaj, prin
care odata cu curgerea vinului in butelie este antranata si curgerea bilelor
cu levurile imobilizate. Dupa dopuire si agrafare, buteliile sunt trimise la
fermentare.
Pe toata durata de fermentare vinul in butelii ramane limpede,
deoarece levurile nu se pot dispersa in vin. La inceput se constata un
ritm mai rapid al fermentatiei secundare, pentru ca apoi dupa 30-45 de
zile dinamica fermentatiei sa fie mai lenta, comparativ cu cea
determinata de levurile libere.
Avantajul noului procedeu biotehnologic consta in faptul ca,
operatiunea de remuaj nu mai este necesara. Separarea bilelor de alginat
de calciu cu levurile incluse, prin aducerea lor pe dopul buteliei se face
in 18-22 sec., fata de remuajul manual care dureaza 30-35 de zile.
31

Folosirea cartusului minifermentativ

Millispark. Pentru

fermentatia secundara a vinului in butelii, firma Millipore din SUA a

conceput un minifermentator din material plastic, denumit cartusul M
sau Millispark. In interiorul cartusului sunt introduse levurile de
fermentatie alcoolica.
Utilizare: Butelia se umple cu amestecul de tiraj la care nu se mai
administreaza

adjuvantii

de

limpezire,

asigurandu-se

golul

de

fermentare. Urmeaza pozitionarea cartusului in gatul buteliei si fixarea

acestuia prin fusta de inchidere. Corpul cartusului se umple apoi cu
levurile selectionate si se inchide cu un dop special. In final, butelia este
capsulata si trimisa la fermentare. Levurile umplu cavitatile inelare ale
minifermentatorului si ajung in contact cu vinul prin intermediul
membranei hidrofile. Procesul de fermentatie decurge lent si risca sa se
opreasca inainte de a se realiza suprapresiunea CO 2 de 6 bari in butelie,
astfel ca levurile au putine sanse sa supravietuiasca mai mult de 8 luni.
Si aceasta, deoarece in interiorul cartusului ramane in permanenta un
spatiu gol de lichid, ocupat de CO 2. Numai cresterea presiunii in
interiorul cartusului determina trecerea acestuia prin porii membranei
hidrofobe, in masa vinului.
Levurile din cartusul minifermentator fiind imobile, reactia de
fermentare nu ar putea avea loc fara difuzia moleculara a zaharurilor la
nivelul celulelor active de levuri si difuzia CO 2 rezultat prin
metabolismul acestora. Vinul aflat in contact cu celulele de levuri este
mai sarac in zahar si in acelasi timp mai cald. Prin convectie termica,
32

acesta este inlocuit cu vinul rece si mai bogat in zaharuri. Curentii de

convectie permit ajungerea mai rapida a zaharului la nivelul levurilor,
intretinand astfel fermentatia pana la disparitia completa a zaharului.
Celulele active de levuri aflate pe suprafata membranelor se comporta
deci ca un radiator termic in butelie. Cea mai buna convectie termica
se asigura cand butelia este pozitionata cu gatul in jos.
Pe toata durata fermentatiei secundare, vinul din butelii ramane
perfect limpede, eliminandu-se in totalitate operatiunea tehnologica de
remuaj. La degorjare, prin suprapresiunea CO2, cartusul minifermentator
este ejectat din gatul buteliei.
Folosirea levurilor aglomerate. Astfel de levuri se caracterizeaza
prin depunerea compacta a celulelor, la sfarsitul fermentatiei alcoolice
secundare a vinului in butelii sau recipienti de presiune. Produsul
comercial care se foloseste deja este Agglocompact-5, o levura uscata
foarte activa, care reduce perioada de remuaj la numai 4-6 zile,
limpezirea vinului realizandu-se foarte repede. Dozele recomandate sunt
cuprinse intre 5 si 10 g/hl de vin pregatit pentru tirajare.
Utilizare: Levurile active Agglocompact-5 sunt in prealabil
rehidratate cu o solutie de apa si zahar (100g/l), mentinandu-se timp de o
ora in solutia respectiva, la temperatura de 30-35C. Dupa rehidratare,
suspensia apoasa de levuri este introdusa in 100 de litri vin indulcit cu
50g/l zahar, mentinut la 20-25C timp de 12 ore.
In recipientul in care se pregateste amestecul de tiraj, se introduc in
ordine: vinul materie prima, licoarea de tiraj, maiaua de levuri pregatita
anterior si urmatorii adjuvanti:
33

 briliant lichid, care este o suspensie coloidala omogena ce

imbunatateste efectul de aglomerare a levurilor, in doze de 60-80
g/hl de vin-cupaj;
tanin lichid, reprezentand o solutie de tanin extras din gale de stejar
si castane comestibile, destinat limpezirii vinului, in doze de 50-60
ml/hl.
Utilizarea levurilor aglomerate nu elimina in totalitate remuajul, iar
pierderile de lichid la degorjare se reduc pana la 60%.

34

Bibliografie
Constantin Banu
Constantin Tirdea

- Manualul inginerului chimist

-Tratat de vinificatie

http://vinuripovestite.ro/tag/istoria-descoperirii-sampaniei/
http://www.cineainventat.ro/sampania/
http://www.winetaste.ro/articole/86-sampania-vinul-suprem.html

35