Importana primordial a distinciei celor trei niveluri ale limbajului este evideniat de

Coeriu mai ales n distincia celor trei tipuri de coninut lingvistic: desemnarea, semnificatul i
sensul (straturi care n texte se prezint simultan).
5.a. Desemnarea reprezint referina la realitatea extralingvistic, relaia dintre un semn
lingvistic i un designat, adic o stare de lucruri. Designatul este obiectul la care se face referire
n limbaj. Orice limb se poate referi la orice realitate extralingvistic. Acest fapt constituie
puntea de legtur dintre limbi. Toate limbile se refer la:
realitatea extralingvistic real sau imaginar (experimentat sau imaginat)
fapte lingvistice, n metalimbaj (exemplu: Cas este un cuvnt format din dou
silabe).
Prin vorbire, faptul care este desemnat de fiecare dat este raportat unui semnificat. Ca vorbitori,
noi denotm lucrurile i strile de lucruri (adic ne referim la anumite lucruri sau fapte din
realitate) prin semnificatele pe care ni le ofer limba; raportm starea de lucruri la coninuturile
date prin limb, printr-o operaie automat.