Metodologii i mijloace instructiv educative moderne

Metodologia didactica desemneaz fie combinaia mai multor metode prin care se
realizeaz efectiv actul educativ, fie "teoria care sudeaz ntre ele aceste metode, o anumita
concepie pedagogica, proprie epocii si scolii" (I. Cerghit, 1982). Este "teorie si practica a
metodelor de nvmnt, tiina care se ocupa cu definirea, clasificarea si valorificarea
sistemului metodelor de nvmnt, bazate pe o concepie unitara despre actul predrii si
nvrii, pe principiile si legile care stau la baza acesteia" (M. Ionescu, V. Chi, 2001, p.127).
Diversificarea situaiilor de instruire a dus, n timp, la diversificarea metodologiei
didactice; "coala de astzi se declara n favoarea diversificrii si flexibilizrii metodologiei
de instruire" (I. Cerghit, 2001, p.64), ceea ce conduce la extinderea ariei problematice a
domeniului; criteriile de clasificare sunt foarte numeroase si autori diferii adopta una/alta
dintre variante. Le vom enumera pe cele mai frecvent citate n lucrrile de didactica
reprezentative (M. Ionescu, V. Chi, 2001).
Tendinele actuale n perfecionarea metodologiei didactice
Pedagogii au fost preocupai permanent de perfecionarea metodologiei didactice, din
raiuni dictate n primul rnd de evoluia societii. Termenul "perfecionare" desemneaz mai
multe aspecte: reconsiderarea metodelor tradiionale si adaptarea lor n raport cu "atributele
(tot dinamice - n.n.) specificitii populaiei colarizate" (O. I. Pnioara, 2001, p.103),
preluarea unor metode din alte domenii si adaptarea lor la specificul educaionalului,
conceperea unor metode noi de instruire-educare. Evident ca acest efort este - cel puin practic
- eficient doar din perspectiva abordrilor sistemice a elementelor procesului instructiveducativ.
Perfecionarea metodologiei didactice trebuie sa fie realizata, mai ales, respectndu-se
principiile didactice. Individualizarea si diferentierea, activizarea si participarea/implicarea
constienta n nvatare (care trebuie sa devina autonvatare) sunt criterii care nu pot fi eludate.
Activizarea, spre exemplu, este o tendina dominanta n procesul de perfecionare
metodologica, ea reprezint "o suita de aciuni de instruire/autoinstruire, de dezvoltare si
modelare a personalitii lor (celor care nva - n.n.) prin stimularea si dirijarea metodica a
activitii pe care o desfoar" (M. Ionescu, V. Chi, 2001, p.135). Aceste aciuni vizeaz:
- stimularea si cultivarea interesului pentru cunoatere;
- valorificarea inteligentei celor care nva (si a celorlalte funcii psihice implicate n
nvare), prin efort propriu;
- formarea si exersarea capacitilor de nsuire a cunotinelor;
- formarea si exersarea abilitilor de orientare autonoma n probleme practice;
- cultivarea spiritului investigativ.
Activizarea eficienta presupune: pregtire psihologic (specific) pentru nvare,
controlul si prevenirea surselor de distorsiune a comunicrii didactice activizatoare,
organizare si desfurare raional (pe principii psihopedagogie) a nvrii.
Dintre metodele cele mai activizatoare bazate pe interaciune educaional, enumerm:
brainstorming (metoda asaltului de idei), tehnica electronica de brainstorming, brainstormingul personal, reuniunea Phillips 66, controversa creativa, tehnica focus grup, ascultarea
interactiva, tehnica "acvariului" (fishbowl) si rezolvarea creativa de probleme (problem
Solving) - varianta a "rezolvrii de probleme" (I. Pnioara).
Brainstorming-ul (sesiunea de brainstorming) presupune: reunirea unui grup preferabil
eterogen de 5-12 persoane care timp de o ora dezvolta ct mai multe idei pe o tema; ideile pot
fi emise n trei maniere:
a) calea progresiv-liniara (ideea evolueaza prin completarea ei pna la "solutia"
problemei);
b) ideea se obtine prin analogie sau prin aparitia unei idei noi, opuse celei
initiale/generative;

c) o cale mixta: ideea poate dezvolta simultan solutii complementare si solutii opuse ei.
O "perioada de incubare" (reflecie, evoluare, selecie a ideilor si soluiilor; grupul
evaluator poate fi compus din aceleai persoane care au emis ideile sau din alte persoane
(pedagogic, este util ca acelai grup sa emit si sa evalueze ideile); este favorizata, astfel,
dezvoltarea gndirii critice. Sesiunea de brainstorming trebuie sa respecte cteva reguli: toate
ideile sunt "cunostinte", nici o sugestie nu se critica, membrii grupului vor fi ncurajati sa
construiasca pe caile altora, ideea-finala e "produsul" ntregului grup, toti membrii grupului
participa la discutii, calitatea e mai importanta dect cantitatea.
Grupurile electronice (indivizi care sunt n contact doar prin reea electronica) elimina
unele inconveniente; participanii nu sunt "fata n fata", dispar barierele de statut si
sustragerea de la efort. Aceasta favorizeaza tehnica electronica a brainstorming-ului (mai
relaxanta relational). Va sugeram sa reflectati la dezavantajele pe care le poate avea aceasta
varianta (moderna, preferata) a brainstorming-ului.
Brainstorming-ul personal presupune reunirea unui grup de 15 persoane care se
mparte n 3 grupuri de cte 5 persoane (se formeaz 3 microgrupuri de brainstorming); o
problema majora se divide n 3 cazuri de discutat; fiecare grup i propune unul (sau i alege
fiecare grup cte unul); n prima etapa grupurile realizeaz un brainstorming tradiional; la un
moment dat grupul 1 se oprete si se divide n 2 subgrupuri care se distribuie n celelalte
grupuri de cte 5 membri (grupuri care fac n continuare brainstorming tradiional); membrii
grupului 1 continua personal sarcina (ei trebuie sa elaboreze un scurt material n ceea ce
privete discuia lor pn la momentul respectiv; simultan asculta discuia din grupul n care
au fost repartizai putnd chiar interveni n discuii; "produsul" lor personal va fi influenat de
mobilitatea lor); Se continua: grupul 2 este divizat . apoi grupul 3. Se realizeaz, astfel,
posibilitatea unei asociaii largi de idei dar si dezvoltarea unei perioade de incubaie a ideilor,
restructurarea perspectivelor, sistematizare etc. n plus se realizeaz remotivarea pentru
discuii cnd s-a atins punctul de saturare (fizica, psihica).
Reuniunea Phillips 66 este o metoda de tip brainstorming care implica un numr mai
mare de participani (30-36 de persoane grupate cte 6); se pare ca e foarte utila metoda n
educarea adulilor. Grupurile sunt conduse de "un conductor de discuii" (moderator) si i
desfoar activitatea pe 3 coordonate: pregtirea, desfurarea si valorificarea produciei de
idei. Reuniunea se ntinde pe doua ore si presupune doua faze: discutia pe grupe si
dezvoltarea n plen.
Discuia pe grupe ncepe dup precizarea problemei; grupul are un minut ca sa-si
desemneze liderul si eventual un secretar de discuii (care sa consemneze ceea ce se discuta);
grupul dezbate problema timp de 6-12 minute (fiecare membru trebuie sa se implice; este
foarte importanta activizarea fiecruia); liderul trebuie sa fie moderator nu dominator; poziia
(spaiala) a liderului este foarte importanta (se pare ca aezarea lui undeva ntr-un "colt" al
slii e foarte avantajoasa relaional); favorabila este poziionarea grupului n forma de "U", cu
liderul plasat "pe bucla literei".
Dezbaterea n plen este reuniunea propriu-zisa si debuteaz cu expunerile liderilor;
interveniile sunt libere; se realizeaz selecia si ierarhizarea soluiilor. Evaluarea generala a
ideilor este realizata de ctre profesor; el sintetizeaz informaiile si susine motivaional
interaciunea participanilor.
Controversa creativ este o metoda apropiata de reuniunea Phillips 66; impune timp; ea
presupune divizarea grupului de lucru n microgrupuri a cte 4 persoane; n fiecare, 2 dintre
membri trebuie sa susin cu fermitate o poziie ntr-un caz controversat; echipele se afla n
evidenta opoziie si concurenta (e ncurajat spiritul de competiie si e susinut implicarea
profunda, completa). Ideea de baza a metodei este "dezvluirea integralitii unui fenomen
prin articularea elementelor componente ale sale, aflate de multe ori ntr-o aparenta opoziie.
Este necesara o prealabila explorare a problemei si posibilitilor ei argumentative.

Conductorul activitii cere susintorilor unei poziii sa se retrag si sa se reuneasc n

grupul "pro"/"contra"; ei discuta si revin n grupul de controversa. A doua zi, grupurile se
refac si cei 4 membri i prezint poziiile; fiecare prezentare e nsoit de luarea notielor
(pentru a marca argumentarea, a putea pune apoi ntrebri .); dup ce toi i-au expus prerea
si au fost chestionai de ctre ceilali, fiecare se retrage si se pregtete pentru "punctul de
maxim interes" - inversarea rolurilor. Cei care au fost "pro" devin "contra" si invers. Toate
argumentele avansate se pot utiliza n controversa. Ideea este ca demersul sa fie nnoit. A treia
zi amndou echipele i expun noile poziii nsoite de argumente noi si vechile argumente
exprimate din perspective noi "reflexia n oglinda" - fiecare i asculta propriul discurs realizat
de altcineva, dintr-o alta perspectiva. Se ncearc apoi realizarea unei perspective comune n
grupurile de ctre 4 persoane. Concluziile se comunica "n plen". Se poate, astfel, descoperi ca
"fenomenele se compun din mai multe adevruri, uneori contradictorii ntre ele; la un nivel
superior vor caut ntr-un fenomen perspectiva holistica cea care sa conin toate aceste
perspective" (I. O. Pnioara, 2001, p.118).
Tehnica focus grup presupune o discutie focalizata ce tinde sa ofere ct mai multe
variante, informatii despre o problema/tema. Tehnica si poate propune sa dezvolte consensul
de grup sau dimpotriva. Ideea centrala este de a "colecta" date si de a urmari constituirea
"opiniei de grup". Participanii i pot modific sau schimb radical opiniile. Este important sa
se foloseasc un numr suficient de grupuri. Tehnica presupune o planificare a studiului - n
prealabil se stabilesc scopul, ntrebarile (desi trebuie sa para spontane). Un rol deosebit revine
moderatorului (care trebuie sa-si construiasca o conduita reverentioasa si deschisa, calda,
colaborator permisiva dar ferma).
Se poate lucra n doua moduri:
a) cumulativ: grupurile discuta liber, pna ce fiecare epuizeaza subiectul; pe masura ce
fiecare grup termina, concluziile sunt prezentate celorlalte grupuri;
b) contradictorii: discutiile sunt transformate n "controverse" de persoane n prealabil
instruite pentru a fi "contra" si care sunt introduse n grup (fara ca ceilalti membri sa stie
despre acest rol). Este evident ca sunt dificultati; toate metodele bazate pe activitate de grup
au aceasta particularitate. Dar este o metoda complexa si eficienta pentru ca: reuneste/apropie
participantii ntr- un grup natural (influentele vor fi puternice); dezvolta placerea/interesul
pentru discutii; impune climat pozitiv si induce o maniera pozitiva de focalizare pe o sarcina.
Ascultarea interactiva valorifica rezultate obtinute n cercetarile privind comunicarea;
ascultarea este un element "personalizat" al comunicarii subiective; ea este "activa" (n sensul
traditional) si dezirabil interactiva (adjectivul subliniaza perspectiva dinamica,
transformatoare).
Tehnica "acvariului" (fishbowl) presupune extinderea rolului observatorului n
grupurile de interaciune didactica. Scaunele din ncpere se aeaz sub forma a doua cercuri
concentrice nainte ca studenii/elevii sa intre n ncpere. Ei i aleg apoi locul preferat. Cei
din cercul interior primesc 8-10 minute pentru a discuta o problema controversata (n prealabil
au completat jurnalele de activitate cu rspunsuri la anumite ntrebri legate de tema); n
discuie, clarifica si consolideaz; discuta aprins pe baza unor reguli evidente; orice idee
trebuie susinut de dovezi; sunt de acord cu antevorbitorul si aduc argumente suplimentare;
daca nu sunt de acord, argumentez poziia mea. Regulile pot fi extinse de comun acord. Cei
din cercul exterior, ntre timp, asculta ceea ce se discuta n cercul interior; fac observaii
(scrise) referitoare la relaii, consens, microclimat, conflict, strategii de discuie; ei
completeaz nite fise/protocoale de observare, specifice. Apoi studenii i schimba locurile
(cercul interior trece n exterior si invers) - rolurile de observator/observat se inverseaz. Este
indicat sa se abordeze, n discuie, o alta tema/problema. Rolul profesorului poate fi foarte
variat: observator, participant, consultant, suporter, arbitru, reporter, ghid etc. Tehnica are,
prin urmare, infinite variante. Ea reprezint avantajele: mbina elemente din "tehnica mesei

rotunde", dezbatere, panel formal, forum, simpozion; asigura un mediu controlat dar dinamic
de discuie; permite schimbarea "programata" a perspectivei asupra rolului unui membru al
grupului.
Rezolvarea creativa de probleme (problem solving) este o metoda cu origini n gndirea
antica si cu suporturi moderne n teoriile/cercetrile lui J. P.Guilford, E. P.Torrance (cu privire
la gndirea divergenta si creativitate). Contributiile lui A. F. Osborn au fost decisive pentru
conturarea clara a fenomenului "problem solving".
Rezolvarea creativa de probleme (R. B. Noller, A. M. Biondi; O. I. Pnisoara) implica
parcurgerea a apte etape:
- descoperirea necesitii de implicare (O.I.Pnioara considera esenial aceasta etapa;
el a introdus-o);
- descoperirea "dezordinii" (se accepta provocarea si nu se cauta imediat solutii);
- descoperirea datelor (acumularea de informatie initiala - cunostinte, impresii, emotii,
ntrebari .);
- descoperirea problemei ("a situatiei", a structurii problematice);
- descoperirea ideii ("cum solutionez?"; "ce fac cu problema?");
- descoperirea soluiilor (prin compararea alternantelor, opiunilor, punctelor tari/slabe,
selectare si decizie);
- descoperirea acceptrii (punerea planului n aciune, ndeplinirea soluiilor; se aplica
anumite criterii pentru "implementare"). Aceasta metoda permite dezvoltarea unor strategii de
gndire bazate pe problematizare, formarea unor maniere specifice de interaciune cu
realitatea cotidiana.

Bibliografie
Cerghit, I., Metode de nvatamnt, Bucuresti, Editura Didactica si Pedagogica, 1980
Cerghit, I., Neacsu, I., Pnioara, O. I., Negret-Dobridor, I., Prelegeri pedagogice, Iasi,
Editura Polirom, 2001
Ionescu, M., Chi, V., (coord.) Pedagogie. Suporturi pentru formarea profesorilor,
Editura Presa Universitii Clujeana, 2001