Sunteți pe pagina 1din 7

Una din cele mai mari provocari, atunci cand

pescuiesti pe malurile "Batranului Fluviu", este


capturarea crapului.
Sunt un pescar de Dunare si pescuiesc in cea mai
mare parte a timpului in zona Brailei. Pentru pescuitul
la crap, sunt deja renumite in toata tara bratele
Valciu si Patiu, care cuprind intre ele o multime de
insulite ce ofera locuri ideale de pescuit. Aceste locuri
sunt greu accesibile daca nu dispui de o barca, iar de
pe mal trebuie sa ai noroc sa prinzi un loc bun (cu
maluri abrupte) si mai ale liber.
Este bine de stiut ca la Dunare crapul prefera doua
locuri pentru a manca: PRAGUL sau BUTUCUL. Motiv
pentru care as dori sa vorbesc in continuare despre
cum se pescuieste crapul la prag urmand ca in
articolul urmator sa va vorbesc despre pescuitul la
butuc.
Prima varianta cand pescuim la prag, este atunci

cand lansam de la mal, deoarece nu este costisitoare


(nu se pierd plumbi si carlige) si ofera sanse sporite
de a aduce la mal capturile mari. Este bine de stiut ca
la Dunare crapul stie sa lupte, reusind uneori sa rupa
chiar si firele de 0,5 mm. Multi pescari profesionisti
care pescuiesc numai pe lacuri (crescatorii) ar spune
ca suntem total nepriceputi si de aceea crapul
reuseste sa rupa firul sau sa dezdoaie carligul (cand
se folosesc carlige fine). Pentru cei care nu au pescuit
inca pe Dunare este bine de stiut ca nu poti da drumul
la nailon pe frana decat daca stii sigur ca in zona nu
sunt agatatori, deoarece pestele stie ca acolo este
calea lui catre libertate.
Cand pescuim la prag este bine de stiut ca ne
trebuie lansete cu vergi cat mai lungi (3-4m) si destul
de rigide. Pragurile la Dunare pot avea inaltimea de la
cativa cm, pana la 3-4m. In aceste conditii, nailonul
gliseaza pe prag taindu-si un sant in malul moale de
pamant galben (de evitat malurile nisipoase unde
malul de pe fundul apei miroase urat). Daca pescuim
cu vergi scurte nu vom putea ridica firul de pe prag
mai ales ca pestele fuge de regula la baza lui, iar in
momentul cand ajunge plumbul la prag se infige bine
acolo si gata cu pestele, mai ales daca ai fir subtire.
De aceea eu recomand folosirea firelor groase 0,40,6mm iar pentru forfac un fir textil de maxim
0,25mm daca se poate grafitat pentru ca este un pic
mai batos si nu se incurca atunci cand lansam.
Nu trebuie sa uitam de cele mai importante lucruri
cand pescuim la crap nadirea si momeala. Cea mai
buna nada recomandata de toti pescarii de crap este
porumbul amestecat cu pietricele si pamant galben.
Acest amestec se face in proportie de o treime pentru

fiecare componenta. Amestecul format se pune intr-o


punga de plastic groasa de 2 kg ( se gasesc foarte rar
in comert, de aceea cand cumparati peste congelat
pastrati acea punga in care este ambalat) care in
prealabil a fost pregatita pentru lansare (pe fundul
pungii se pune un betigas gros cam cat degetul mic si
lung cat latimea pungii, de care prin exterior se agata
carligul de la cea mai solida lanseta).
Dupa incarcare se pune plumbul in punga peste
porumb si se leaga punga la gura cu nailonul prin
infasurare de patru cinci ori, se infige bine lanseta in
suport se dezarmeaza balansoarul mulinetei si se
lanseaza cu mana punga plina pana la locul dorit. De
stiut ca la Dunare trebuie sa tinem cont de curentul
apei, motiv pentru care, lansarile lungi sunt
ineficiente, curentul apei aducand montura la mal
pana la primul prag mai pronuntat.
Dupa ce punga s-a dus la fundul apei scuturam cu
lanseta, prin ridicari scurte si vioaie ca sa se
desrasuceasca nailonul de la gura pungii, plumbul se
elibereaza iar carligul agatatat de batul de pe fundul
pungii rastoarna continutul pe fundul apei, apoi
recuperam.
Crapul devine interesat de porumb, dar si de
pietricele care il ajuta la digestie. Pamantul se pune
pentru a elibera treptat boabele de porumb si
pietricelele astfel nada este activa mai mult timp.
Ca momeala de baza la Dunare, amintesc
mamaliga de malai cu diferite arome sau simpla in
functie de preferintele pescarilor. De exemplu, in
toamna lui 2010, crapul atras cel mai bine la
mamaliga simpla fara nici o aroma, mamaliga taiata

cubulete de diferite marimi.


Mai ramane de spus ca marimea carligului
conteaza si ea foarte mult, deoarece carligele mici
sunt mai agere, dar taie gura pestelui mai usor. La
Dunare crapul rareori inghite momeala, in cele mai
multe cazuri este foarte sperios si suspicios, de aceea
o gusta (sparge patratica de mamaliga cu ajutorul
dintelui din cerul gurii) si incearca sa fuga cu ea fara
sa o inghita. Marea majoritate a crapilor sunt intepati
in buza superioara sau inferioara, oferindu-i acestuia
sansa sa scape prin ruperea buzei. Carligele pe care
le recomand sunt cele cu tija scurta si mai groasa,
model cioc de papagal, marimile 1 si 1/0.

Pentru inceput vreau sa spun ca aceasta metoda se


practica in zona Brailei si Galatiului de catre mai toti
pescarii care au barca. In general pentru
determinarea malurilor cu butuci se foloseste o urlita
(ancora mica confectionata dintr-o sarma moale care

sa se dezdoaie relativ usor) sau mai nou cu sonarul.

Dupa ce am depistat unul sau mai multi butuci luam


un reper fata de mal si ne pregatim de ancorare.
Metoda de ancorare a barcii este simpla, fiind
necesara o funie mai groasa de circa 50 m si una mai
subtire de aproximativ 20 (prastia). La unul din
capete se poate lega de un tarus la mal, sau de vreun
butuc mai apropiat de mal iar la celalalt capat se
ataseaza un pietroi ceva mai mare care sa poata
sustine greutatea barcii. Pietroiul de obicei se duce
putin mai la deal fata de punctul de la mal unde am
legat funia.

Pe funia principala se leaga o sticla de 2 l goala pe


post de geamandura cu rolul ca dupa aruncarea
pietroiului sa nu lase funia sa se duca la fund si prin
urmare sa se agate in butuci. Dupa aruncarea
pietroiului se merge la capatul de la mal se prinde din
nou funia si infunctie de distanta spre larg unde am
gasit butucii dublam funia groasa cu prastia asfel
incat dupa ce am intinso sa ne putem pozitiona in
dreptul butucilor.

Prinderea barcii se va face cu prastia la varful barcii


si funia mai groasa la strapazane. Acesta metoda are
multiple avantaje permitand pescarului sa se
deplaseze mai la larg in functie de cotele Dunarii, sau
sa urce mai la deal sau sa se lase mai la vale(multi
pescari au 2 sau 3 randuri de strapazane la barci si
pun funia un pic mai larga astfel incat stringind funia

mai tare barca urca mai la deal sau daca este intinsa
tare, se schimba prinderea ei la strapazane).

Dupa ce ne-am pozitionat pe directia butucului


urmeaza gasirea exacta a butucului si calibrarea
lansetelor. Acesata se face prin scoaterea carligului
de pe montura unei lansete si se lanseaza doar
plumbul cat mai departe, pe mai multe directii
probabile unde am gasi butuci. Se lasa ca plumbul sa
ajunga la fundul apei apoi se incepe recuperarea
lenta astfel incat sa simtim forma fundului apei. De
stiut ca este bine sa folosim o varga mai rigida si un
plumb mai greu. Cand plumbul intilneste butucul se
trece nailonul prin stoperul de pe tambur si se
recupereaza lent pentru ca sa ne dam seama daca mai
sunt si alti butuci. Daca se mai intalneste altul este
necesar sa se reia operatia aruncand cu lanseta mai
putin.

Daca nu mai avem alt butuc se recupereaza


plumbul si se masoara cu bratul cat fir ar intra pe
tambur pana la semn. Se desprinde din stoper si se
mai mulineaza un metru, dupa care firul se va trece
prin stoperul de pe tambur. Se ataseaza la loc carligul
si se pregatesc si celelalte lansete pentru pescuit
masurand la fiecare lungimea nailonului.

Este bine de stiut ca operatiunea de cautare si


determinare a marimii butucului este foarte
importanta si se poate repeta de mai multe ori daca la
prima aruncare carligul se va agata in butuc. Mai

trebuie stiut ca in functie de latimea acestuia se


poate pescui cu o lanseta sau mai multe pe directia
butucului si cate una lateral stanga-dreapta. La cele
doua din lateralul butucului putem lasa lungimea
firului exact cat am masurat in momentul agatarii
plumbului.

Eu recomand sa nu se foloseasca mai mult de 5


lansete deoarece crapul de Dunare se lupta puternic
si te poate pune in dificultate atunci cand incepe sa
se deplaseze dintr-o parte in alta incurcand toate
celelalte linii.

Nadirea se face la fel ca la pescuitul pe prag doar


ca vom incerca sa plasam nada in fata butucului. De
obicei crapii se ascund in spatele butucilor si ies sa se
hraneasca in fata lor unde de obicei de aduna mai
multe resturi care ar putea fi pe gustul lor.

Acestea fiind zise va urez fir intins si sper sa va fie


de folos cele prezentate in acest articol !

S-ar putea să vă placă și