Sunteți pe pagina 1din 4

CREDITUL

necesitatea si rolul sau n economia moderna


Creditul reprezinta schimbul unei valori monetare prezente contra unei valori
monetare viitoare. Creditul n calitate de mijloc de plata poate contribui esential la
cresterea economica prin stimularea dezvoltarii unor activitati noi, a ntreprinderilor
private mici si mijlocii, aflate la nceput de activitate, precum si relansarea unor
domenii vitale ale economiei.
Creditul permite:

Finantarea peste nivelul resurselor proprii;

Clientilor sa cheltuiasca mai mult dect veniturile obtinute;

Guvernelor sa cheltuiasca peste limitele veniturilor fiscale.

Importanta creditului n economie este marcata de rolul si functiile pe care le


ndeplineste.

Creditul ndeplineste functia de mobilizare a resurselor banesti


disponibile la un moment dat n economie ( economiile populatiei,
soldurile creditoare ale conturilor curente ale societatilor comerciale,
depozitele unor institutii financiare, plasamente interbancare, sume
alocate
de
stat
cu
o
anumita
destinatie,
etc.)
si
ulterior distribuirea resurselor banesti prin intermediul creditului catre
sectoarele de activitate care au nevoie de mijloace banesti. Rezulta ca
disponibilitatile banesti valorificate prin procesul de creditare sporeste
rolul creditului n economie, impulsionnd actiunea productiva a
capitalurilor cu consecinte directe asupra cresterii avutiei nationale, prin
investirea acestora n ramuri si activitati rentabile. Oferind posibilitatea
accesului la lichiditati a oricarei societati comerciale, indiferent de statutul
juridic, creditul contribuie la dezvoltarea firmelor mici si mijlocii adesea
promotoare ale inovatiei, favoriznd concurenta cu efectele sale benefice
asupra cresterii economice, a echilibrului n general.

O alta functie a creditului este aceea de creare de moneda.

Responsabila de emisiunea monetara este binenteles Banca Centrala care


actioneaza ca institutie cu statut independent din partea statului, aceasta
stabileste si coordoneaza politica monetara si de credit a economiei, dar
sistemul bancar are o contributie substantiala la masa monetara.

Creditul contribuie pe lnga alti factori si la stabilitatea


preturilor reglnd dimensiunea cererii si ofertei de marfuri prin creditarea
consumului, ca si a stocurilor.


Creditul este un factor de crestere a vitezei de rotatie a
banilor prin fluidizarea fluxurilor economice.

O alta functie a creditului este sprijinirea comertului exterior prin


promovarea unor operatiuni cu predilectie de export, dar si de import
bazate pe credit.

n fine, trebuie sa amintim si rolul creditului n finantarea


deficitului bugetar al statului, acolo unde este cazul, sub forma de credit
public.
Avantajele utilizarii creditului ca o veriga indispensabila n mecanismul de
functionare al economiei nationale, pot fi anulate de pericolul folosirii creditului n
mod abuziv si ineficient, genernd dezechilibre economice, monetare si fenomene
inflationiste considerabile.
Functionarea, dezvoltarea si gestionarea corecta a creditului n economie sunt
determinate de o serie de conditii de ambiant, cum ar fi:

starea economiei la un moment dat;

existenta unui cadru juridic corespunzator;

un sistem solid de institutii financiar-bancare;

existenta unui climat de stabilitate interna si externa;

ncrederea n institutiile de credit;

infrastructura moderna (logistica).

Formele creditului
Se vorbeste ca operatiunea de credit consta n cedarea si respectiv primirea
unei sume de bani. n practica, aceasta poate fi nlocuita cu o cantitate de marfuri
si/sau servicii. n functie de operatorii care intervin n raportul de credit si izvorul
care a determinat operatiunea exista trei tipuri de credit:
a) Creditul comercial - presupune acordarea de credit sub forma de
marfa n baza unui contract comercial ncheiat ntre creditor/vnzator
(care are interesul sa si vnda marfa) si debitor/cumparator (care nu
dispune de mijloacele banesti). Caracteristic pentru acest tip de credit
este relatia directa ce se stabileste ntre doi agenti economici
creditor/debitor. n economiile cu un sistem bancar bine conturat si
structurat, creditul comercial detine o parte importanta din activitatea
bancara prin scontarea/rescontarea efectelor de comert generate de
contractul comercial.
b) Creditul bancar - presupune acordarea de credite sub forma
baneasca de catre societate bancara (mprumutator) - subiect
indispensabil acestui tip de credit si o persoana fizica sau juridica n
2

calitate de mprumutat. n fapt, raporturile de credit se desfasoara pe


doua planuri:
procesul de mobilizare a resurselor disponibile pe piata prin
intermediul bancii;
procesul de distribuire a resurselor disponibile utilizatorilor n
calitate de debitori, banca avnd rolul de creditor.
Primul raport precede n mod necesar cel de-al doilea raport.
c)
Creditul international - este reprezentat de raporturile de credit
dintre agentii economici din doua sau mai multe tari. El joaca un rol
important n cooperarea economica si financiara internationala prin
intensificarea fluxurilor monetare, financiare si comerciale n cadrul
organismelor internationale (FMI, BIRD, BERD).

RISCUL N ACTIVITATEA DE CREDITARE


Bancile sunt confruntate cu o serie de riscuri n activitatea lor generate, pe
de o parte de conditiile interne (organizarea, conducerea, calitatea personalului,
sistemul informatic adoptat, etc.), iar pe de alta parte de factori externi (mediul
economic, politic, relatiile cu partenerii sai agenti economici, persoane fizice, alte
banci, institutii financiare, etc.).
Stabilitatea unei banci. ncrederea de care se bucura n rndul clientilor
bancari si nebancari se fundamenteaza pe calitatea si modul de gestionare a
activelor si pasivelor.
Analiznd mai departe elementele din activul si pasivul bilantului si, chiar
pozitiile extrabilantiere ale societatilor bancare, putem sesiza riscurile pe care o
banca si le-a asumat n diferite operatiuni, precum si modul cum reuseste sa le
controleze.
Privind bilantul unei banci putem aprecia prudenta cu care abordeaza
anumite operatiuni sau dimpotriva "agresivitatea" necontrolata, adica riscurile
asociate pozitiilor de activ (calitatea portofoliului de credite, structura acestuia pe
termene de rambursare, pozitia mprumuturilor mari acordate, etc.) cu cele de pasiv
(dependenta de anumite resurse, insuficienta capitalului propriu, statutul
actionarilor principali etc.).
Reglementarile de prudentialitate au un impact considerabil asupra gestiunii
unei banci deoarece ele consolideaza echilibrele financiare ale bilantului si n
consecinta posibilitatile de desfasurare a activitatii eficiente.
Pentru o banca putem afirma ca riscul reprezinta expunerea directa sau
indirecta pe o scara cu variatie larga la pierdere cu impact nefavorabil asupra
venitului, capitalului si rezervei sale.
Practica din mediul bancar pune n evidenta o serie de tipuri de risc, si
anume:
3

riscul de credit;

riscul ratei dobnzii;

riscul de lichiditate;

riscul de pret;

riscul de schimb valutar;

riscul de tranzactie (operational);

riscul legislativ;

riscul de strategie;

riscul de reputatie;

Din punct de vedere metodologic, n scopul unei analize pertinente,


evaluarea riscurilor se face separat.
Riscul de credit este riscul nerealizarii veniturilor scontate, determinat de
incapacitatea debitorului de a actiona n termenii si conditiile contractului ncheiat
cu banca.
Riscul de credit este ntlnit n operatiunile bancare n care performantele
debitorului au tendinta de deteriorare, fondurile bancii fiind deja angajate, investite.
Banca este datoare sa identifice gradul de risc care nsoteste orice cerere, sa
faca o evaluare pe scara de acceptare a riscului si sa ia o decizie. O rata a dobnzii
mai ridicata, si o monitorizare mai atenta a societatii sunt metode de compensare a
unui risc crescut.