TUBUL DIGESTIV

Sistemul digestiv este format din tub digestiv si glande anexe.

Structura generala a tubului digestiv
1.
2.
3.
4.

Tubul digestiv, cu exceptia cavitatii bucofaringiene, este alcatuit din 4 tunici:

mucoasa
submucoasa
musculara
tunica externa

Mucoasa
Are trei componente:
1. epiteliul de acoperire
2. corion
3. musculara mucoasei
Epiteliul de acoperire
Are doua aspecte morfologice, in functie de segmentul de tub digestiv in care se afla. El poate
fi:
epiteliu pluristratificat pavimentos nekeratinizat
epiteliu simplu cilindric
Tranzitia intre cele doua zone se face de obicei brusc dar uneori se poate face si treptat.

Corionul
Este format din tesut conjunctiv lax ce cuprinde:
celule imunocompetente, semn ca aici exista o intensa activitate imunologica
capilare sangvine si limfatice, ce reprezinta locul unde vor trece moleculele absorbite atunci cand
se realizeaza absorbtia.
terminatii nervoase vegetative cu rol de control a activitatii de la acest nivel
glande - foarte dese cu exceptia esofagului

Musculara mucoasei
Este formata din tesut muscular neted ce are aceeasi organizare ca la tunica musculara: un
strat circular intern si unul longitudinal extern. De la acest nivel se desprind benzi musculare spre
corion care se grupeaza in jurul glandelor si au rol de a ajuta la eliminarea produsilor de secretie.
Exista modificari ale mucoasei in diverse segmente:
evaginari
invaginari
Evaginarile pot sa intereseze doar mucoasa si atunci se numesc vilozitati sau pot sa antreneze
si submucoasa si atunci se numesc pliuri. Scopul este de a mari suprafata de absorbtie.
Invaginarile mucoasei spre corion, fara sa depaseasca musculara mucoasei - alcatuiesc
glandele mucoase, iar daca depasesc musculara mucoasei si ajung pana in submucoasa se numesc
glande submucoase. Acestea au rol de a mari suprafata de secretie a glandelor. Invaginarile care
strabat tot peretele tubului digestiv sunt canalele glandelor anexe.
Cele mai multe modificari, de-a lungul tubului digestiv, apar la nivelul epiteliului de acoperire
(la diverse etaje ale tubului). Musculara mucoasei asigura miscari independente ale mucoasei si

reprezinta si o bariera ce impiedica migrarea celulelor. Acest lucru este foarte important in conditii
patologice deoarece musculara mucoasei impiedica migrarea celulelor neoplazice.
Submucoasa
Este alcatuita din tesut conjunctiv moderat dens, iar comparativ cu corionul are mai multe
fibre de colagen, fibre elastice si mai putine celule. De asemenea submucoasa mai contine:
vase limfatice si sangvine mari
tesut limfoid (difuz sau nodular)
plezul nervos Meissner
glande (doar la nivelul esofagului si duodenului).
Musculara
Cu exceptia partii superioare a esofagului si a partii terminale a canalului anal, unde exista
fibre musculare striate, in rest musculara contine fibre musculare netede. Ele se organizeaza in doua
straturi: circular intern si longitudinal extern. De fapt, ambele straturi au dispozitie helicoidala, insa
stratul circular are buclele orizontale si foarte stranse, in timp ce stratul longitudinal are buclele oblice,
aproape verticale, si cu pasul larg. Intre cele doua paturi exista tesut conjunctiv lax cu vase de sange si
plexul nervos Auerbach.
Stratul circular prezinta din loc in loc ingrosari - sfinctere. Prin contractia stratului intern are
loc comprimarea si amestecarea continutului digestiv, iar prin contractia paturii externe se scurteaza
segmentul de tub digestiv si, prin intermediul undelor peristaltice, are loc deplasarea continutului
digestiv.
Tunica externa
Dupa caz, poate fi adventice sau seroasa.
Adventicea este formata din tesut conjunctiv lax care adera si ancoreaza segmentul de tub
digestiv de organele din jur: esofagul toracic, rectul si celelalte segmente ale tubului digestiv care
adera la peretele abdominal posterior (duodenul, colonul ascendent si descendent).
Tunica externa din restul tubului digestiv este seroasa, fiind alcatuita din tesut conjunctiv lax
dar care este acoperit de mezoteliul ce reprezinta foita viscerala a peritoneului.
Tunica externa contine vase sangvine si nervi.
Tesutul limfoid asociat mucoasei tubului digestiv
Este de doua feluri:
1. tesut limfoid difuz - localizat de obicei in mucoasa
2. tesut limfoid nodular, localizat in mucoasa cu posibilatea de a se extinde si in submucoasa
In tesutul limfoid difuz exista numeroase limfocite, macrofage, plasmocite (in special cele care
secreta IgA), eozinofile si mastocite. Acest tesut este sediul major in activitatea imunologica la nivel
local.
Nodulii limfatici pot fie solitari, fie sub forma de agregate nodulare. Nodulii solitari se gasesc
in esofag, la nivelul jonctiunii esogastrice si in corionul din jurul canalelor de secretie ale esofagului.
De asemenea ei se mai gasesc in stomac, in regiunea pilorica si in general la orice nivel al intestinului
subtire si gros. Agregatele nodulare se gasesc la nivelul ileonului si al apendicelui vermiform, sub
forma placilor Peyer.
In tesutul limfoid difuz predomina limfocitele T. In tesutul limfoid nodular avem atat limfocite
T cat si B.
In initierea raspunsului imun un rol important il are celula M (M de la microfald). Ea se
localizeaza la nivelul epiteliului tubului digestiv, aflandu-se in raport cu nodulii limfatici ce fac parte
din agregatele nodulare si care se gasesc la nivelul apendicelui si ileonului.

In ME de baleiaj, celula M prezinta la suprafata microfalduri si microvili care sunt mai lungi si
mai grosi dar mai putini decat la nivelul polului apical al enterocitelor. Corpul celulei este scobit de
catre limfocite si de pseudopodele macrofagelor.
Celule M are rol in initierea raspunsului imun local. Celula M endociteaza antigenul si il
elibereaza apoi in zona in care detecteaza prezenta limfocitelor si macrofagelor. Macrofagele vor
fagocita antigenul si il vor prezenta apoi pe suprafata. Limfocitele vor citi antigenul prezentat si vor
sintetiza anticorpi. Acestia vor migra prin circulatia sangvina pana la nivelul corionului unde vor
stimula limfocitele B din tesutul limfoid difuz sa secreta noi cantitati, mult mai mari, de anticorpi IgA.
Enterocitele, la polul bazal, au receptori pentru IgA si deci moleculele de IgA vor traversa enterocitul
si se vor fixa pe versantul extracitoplasmatic al moleculei proteinei J care se afla la polul apical al
enterocitului. Fixarea la nivelul glicocalixului de proteina J a IgA se face pentru a proteja molecula de
anticorp de actiunea proteazelor intestinale. Se tapeteaza astfel mucoasa intestinala cu molecule de
IgA si ea va fi aparata de agresiunea antigenului.
Inervatia tubului digestiv
Exista fibre nervoase de la nivelul sistemului nervos central si fibre nervoase locale, ce intra in
componenta plexurilor intramurale de la toate nivelele tubului digestiv, de la esofag pana la sfarsitul
canalului anal. La acest nivel se gasesc foarte multi neuroni, aproape tot atati de multi cati se gasesc la
nivelul maduvei spinarii: 100 mil. de neuroni. Acesti neuroni au caractere functionale asemanatoare cu
cele ale neuronilor din nevrax: exista neuroni care pot prelua informatia din mediu si neuroni care pot
elabora comanda. De aceea, aceste plexuri sunt denumite creierul tubului digestiv. Initial, aceste
fibre nervoase au fost considerate partea terminala a inervatiei eferente a tubului digestiv.
Inervatia simpatica a tubului digestiv se face de la nivelul maduvei spinarii, iar inervatia
parasimpatica se face prin parasimpaticul cranian (prin n. vag) si prin parasimpaticul sacrat (S 2-S4).
Distributia eferentei vegetative: fibrele simpatice preganglionare fac sinaspsa in ganglioni vegetativi
paraviscerali iar fibrele parasimpatice fac sinapsa in ganglionii intramurali.
Plexurile nervoase locale contin mai multe elemente:
mici ganglioni nervosi care contin un numar variabil de neuroni (3-50)
fibre nervoase amielinice ce se grupeaza intr-o retea in jurul ganglionilor intramurali parasimpatici
si care sunt conectate si cu neuronii din ganglionii intramurali
celule gliale, care sunt mai multe decat neuronii si sunt asemanatoare cu astrocitele din nevrax. O
parte din celulele gliale secreta interleukine si pot exprima la suprafata membranei moleculele
CMH II. Aceste celule gliale au rol in desfasurarea raspunsului imun.
Rolurile plexurilor intramurale:
asigura controlul activitatii motorii a tubului digestiv
asigura controlul secretiei exo si endocrine digestive
controleaza microcirculatia sangvina
intervin in raspunsul imun si in raspunsul inflamator.
Se considera ca plexurile intramurale sunt o parte a nevraxului migrata la nivelul tubului
digestiv. Astfel se explica existenta neuronilor motori si senzitivi care pot inchide arcuri reflexe scurte.
Aceste plexuri nu sunt total independente, fapt dovedit de legatura cu neuronii din nevrax. Prin
urmare controlul local este influentat de nevrax prin conexiunile sale cu plexurile.
Neuronii din ganglionii intramurali sunt de trei feluri: senzitivi, motori si interneuroni.
Prelungirile neuronilor senzitivi pot forma aferentele arcurilor reflexe, interneuronii asigura legatura
cu motoneuronii iar neuronii motori exercita influente inhibitorii sau excitatorii asupra elementelor
componente ale tubului digestiv. Cand exista un stimul se inchid doua tipuri de arcuri reflexe: un arc
lung, ce implica si neuronii din nevrax si un arc reflex scurt, ce se realizeaza la nivel local.
Neuronii motori isi pot exercita efectul in doua moduri: fie axonii lor ajung direct pe celula
musculara si ii modifica activitatea, fie axonul sau se opreste pe o celula intermediara unde poate avea

efect sau nu. Aceste celule intermediare pot fi celule endocrine, celule ale sistemului imun (mastocite)
sau celule interstitiale Cajal care sunt niste celule dotate si cu capacitate de pace-maker.
De obicei, fibrele parsimpatice sunt conectate cu neuronii excitatori iar fibrele simpatice sunt
conectate cu neuronii secretori.
Plexul Meissner contine fibre pentru celulele secretorii din mucoasa digestiva, controleaza
activitatea muscularei mucoasei si activitatea fibrelor musculare de la nivelul vaselor sangvine din
submucoasa. Plexul Auerbach controleaza activitatea motorie a tubului digestiv controland tunica
musculara. Rareori fibrele plexului Auerbach pot ajunge si in submucoasa.
Afectarea acestor plexuri nervoase conduce la tulburari de motilitate a tubului digestiv. Dintre
aceste tulburari citam:
achalazia
megacolonul congenital: boala Hirschprung.
In ambele cazuri are loc distrugerea selectiva a neuronilor motori inhibitori din plexurile
intramurale la nivelul esofagului in achalazie si la nivelul colonului distal si rectului in boala
Hirschprung.
In achalasie nu are loc relaxarea musculaturii esofagului si a sfincterului cardia si prin urmare
nu se face pasajul din esofag in stomac. Au loc spasme continui la acest nivel, fapt care duce la
hipertrofierea musculaturii esofagului. Achalazia se manifesta prin varsaturi de alimente nedigerate.
In boala Hirschprung au loc spasme ale colonului distal si ale rectului si astfel se acumuleaza
gaze in colonul proximal. Pacientul va avea abdomenul destins, dureri colice si constipatie care poate
dura uneori de la cateva zile pana la cateva saptamani.
Tratamentul in ambele cazuri este dificil.
Esofagul
La nivelul toracelui se prezinta ca un tub rectiliniu cu lungimea de 25 cm. Este acoperit de
adventitie. Dupa ce strabate diafragma devine esofag abdominal care are o lungime de 2-4 cm si care
este acoperit de seroasa, fiind fixat la peretele posterior al abdomenului.
Mucoasa
Este alcatuita dintr-un epiteliu pluristratificat pavimentos nekeratinizat care are mai multe
straturi celulare:
celulele bazale, care se dispun in 1-3 randuri si care au citoplasma bazofila si prezinta numeroase
mitoze.
celulele poliedrice - unele au un continut bogat in glicogen.
celulele scuamoase. Unele prezinta putine granule de keratohialina in citoplasma. Ele nu sunt
keratinizate in mod normal, dar in cazul unor traume mecanice provocate de bolul alimentar aceste
zone se keratinizeaza.
Mai pot exista si alte tipuri de celule:
25% din indivizi prezinta in epiteliu celule endocrine ce apartin sistemului neuroendocrin difuz. In
acest caz exista riscul crescut de aparitie a carcinoamelor primare cu celule mici, endocrine.
4-8% din indivizi pot contine in epiteliul bazal melanocite. Si in acest caz exista riscul de aparitie a
melanoamelor primare la nivelul esofagului.
celule Langerhans care se gasesc in stratul bazal si sunt niste celule prezentatoare de antigen.
Tranzitia de la epiteliul pluristratificat pavimentos la cel simplu cilindric de la nivelul
stomacului se face brusc, dar deasupra jonctiunii esogastrice cu 0,5-1,5 cm. Deci 0,5-1,5 cm din
esofag vor fi captusiti de epiteliu simplu cilindric. De aceea, cand se produc refluxuri gastroesofagiene
repetate apar leziuni la nivelul epiteliului simplu cilindric (ulceratii, inflamatii etc.).

Cand, in timpul vietii intrauterine, epiteliul simplu cilindric al esofagului nu se transforma

complet in epiteliu pluristratificat pavimentos apar zone ale esofagului cu epiteliu simplu cilindric.
Acest esofag se numeste esofag Barret, la care incidenta carcinoamelor este mult crescuta.
Corionul mucoasei formeaza la nivelul epiteliului pluristratificat pavimentos papile
conjunctive inalte. Acest corion este mai sarac celular comparativ cu cel de la nivelul altor organe. La
nivelul corionului pot aprea glandele esofagiene superficiale, care se gasesc doar la nivelul
extremitatilor esofagului (inferioara si superioara). Ele sunt glande simple, tubulare ramificate si
secreta un mucus neutru. Sunt deci glande mucoase.
Musculara mucoasei, in 2/3 superioare ale esofagului contine numai fibre cu orientare
longitudinala, doar in 1/3 inferioara aparand si stratul circular intern.
Submucoasa
In submucoasa creste numarul fibrelor elastice ce asigura distensia elastica a esofagului la
trecerea bolului alimentar. Are un continut ridicat de vase sangvine mari, sistemul venos fiind foarte
bine dezvoltat, acesta fiind sediul uneia din anastomozele portocave.
Glandele de la nivelul submucoasei sunt glandele esofagiene propriu-zise. Morfologic difera de
glandele esofagiene superficiale, fiind simple, tubuloacinoase ramificate. D.p.d.v. functional sunt
glande mucoase si secreta un mucus acid. Canalul lor de excretie se deschide la suprafata epiteliului, la
varsare fiind mai larg (cisterna Schaffer). Ocazional acest orificiu se poate obstrua.
Ocazional, in structura glandelor se pot gasi si alte celule:
celule secretoare de lizozim
celule pesinogene
peste varsta de 50 de ani pot aparea oncocitele (celule mari - oncos = mare). Nu se cunoaste
functia lor. Ele sunt celule epiteliale alterate. Au citoplasma acidofila si granulata. Contin de
asemenea si multe mitocondrii, si ele alterate.
Musculara
Este alcatuita din tesut muscular neted si striat. In treimea superioara a esofagului se gasesc
exclusiv fibre musculare striate, in treimea mijlocie se gasesc si fibre musculare striate si netede iar in
treimea inferioara se gasesc numai fibre musculare netede.
Ca la toate nivelele tubului digestiv, si la nivelul esofagului musculara este impartita in doua
straturi: unul circular intern si unul longitudinal extern.
Stomacul

Stomacul prezinta mai multe regiuni anatomice:

regiunea cardiala
regiunea fundica
regiunea corpului gastric
regiunea antrului piloric
regiunea canalului piloric

Musculara
La nivelul stomacului se afla cea mai groasa zona a tunicii musculare. Fibrele musculare netede
sunt situate in trei straturi:
intern - oblic
mijlociu - circular
extern - longitudinal
Fibrele musculare oblice se gasesc doar la nivelul cardiei si corpului gastric.

Fibrele circulare sunt dispuse intr-un strat continuu, in toate regiunile stomacului. Ele
formeaza sfincterele.
Fibrele longitudinale sunt intr-un strat discontiinuu si se concentraza de-a lungul celor doua
curburi ale stomacului.
Mucoasa
Mucoasa prezinta numeroase pliuri ce dispar la distensia stomacului.
De asemenea, suprafata este brazdata de numeroase santuri putin adanci ce delimiteaza ariile
gastrice cu dimensiuni de 1-4 mm. La nivelul unei arii se deschid la suprafata epiteliului mai multe
milioane (3,5 mil.) de invaginari ale epiteliului gastric ce se numesc foveole gastrice = cripte gastrice.
Acestea nu sunt glande ci la nivelul fundului lor se deschid canalele de secretie ale glandelor gastrice.
Epiteliul de acoperire este epiteliu simplu cilindric, alcatuit dintr-un singur tip de celule:
celulele mucoase de suprafata care secreta mucus. Aceasta este o celula cillindrica, cu un nucleu oval,
situat spre polul bazal, polul apical al celulei fiind clar care contine granule de secretie (cu mucus).
Acelasi epiteliu exista si in cripte, numai ca exista mai putine granule de secretie si mai mici. La ME,
aceste granule sunt dense la fluxul de electroni. Rolul acestor celule mucoase este de a secreta un
mucus neutru. O parte din acest mucus se varsa in cavitatea gastrica si intra in componenta sucului
gastric iar alta parte are rol de protectie impotriva acidului clorhidric.
Corionul permite diferentierea celor trei regiuni histologice ale stomacului:
regiunea cardiala - contine cripte putin adanci (1/4 din grosimea corionului) si glande lungi,
sinuoase, cu lumen larg. Mai multe glande se deschid in aceeasi cripta.
regiunea corpului si fundului stomacului - contine cripte lungi (1/2 din grosimea corionului) si
glande mai scurte, sinuoase si cu lumen larg.
regiunea pilorica (antrul si canalul piloric) - contine cripte scurte si glande lungi, drepte, cu lumen
stramt, care se pot bifurca la capete.
Glandele cardiale si pilorice contin in principal celule mucoase. Rareori mai pot contine si:
celule parietale (oxintice)
celule care secreta lizozim
celule nediferentiate
celule endocrine ce apartin sistemului neuroendocrin difuz si care se gasesc numai in glandele
pilorice.
Glandele de la nivelul fundului si corpului gastric sunt glandele gastrice propriu-zise. Ele
sintetizeaza HCl si enzimele digestive. Ele contin urmatoarele tipuri celulare:
celule mucoase ale colului
celule parietale (oxintice)
celule principale (pepsinogene)
celule nediferentiate
celule ce apartin sistemului neuroendocrin difuz.
Celulele mucoase ale colului
Colul glandelor gastrice reprezinta portiunea din canalul de excretie al glandei aflata in
apropierea fundului criptei gastrice. Glandele gastrice mai au un corp si o baza.
Celulele mucoase ale colului se afla in regiunea colului si a corpului glandei gastrice. Ele
seamana cu celulele mucoase de suprafata doar ca ele sunt mai mici, au nucleul rotund, au mai multe
organite si sunt mai putin dense la fluxul de electroni. Ele au rolul de a secreta mucus acid care va
crea mediul acid necesar activarii enzimelor digestive din sucul gastric.