Educatia sexuala igienico-sanitara

Educatia sexuala

Viata sexuala reprezinta atat un fenomen necesar si obiectiv in plan social, care asigura perpetuarea speciei
umane, cat si un atribut personal firesc al vietii si personalitatii omului.
Pentru ca omul sa nu cada prada instinctului sexual animalic este necesara educatia sexuala, care-l face pe om
sa inteleaga corect rolul vietii sexuale in plan social si ca atribut personal. Omul educat intelege si devine
responsabil fata de respectul intre sexe, fata de intemeierea familiei, cresterea si educarea copiilor,
constientizand si actionand pentru prevenirea imbolnavirilor, cum este sifilisul, SIDA etc, precum si pentru
prevenirea infractiunilor sexuale - seductia, violul, perversiunile sexuale etc, care il subjuga instinctului sexual
animalic.
Adesea neglijata sau facuta cu multa retinere, ea trebuie integrata actului educational. Educatia sexuala trebuie
sa constituie o latura a educatiei complexe, integrale a omului, a tinerei generatii, in special. Ea are ca
obiective:
a) obiective cognitiv-biologice: cunoasterea structurii si functionarii normale a organelor sexuale, in corelatie cu
alte organe si sisteme ale organismului uman, a aspectului biologic al sexualitatii, privind: maturizarea
organelor sexuale; functia lor; relatiile sexuale fiziologice si urmarile acestora etc, inclusiv imbolnavirile - SIDA,
indeosebi; educatia contraceptiva;
b) obiective psihologice, sociologice si pedagogice: stabilirea unor relatii corecte intre sexe (baieti si fete);
transformarea atractiei fata de o persoana de sex opus, la inceput aproape pur biologica, bazata pe instinctul
sexual, intr-un sentiment superior, in dragoste; pregatirea tinerelului pentru viata de familie, care reprezinta
existenta unui cuplu sanatos, matur si bine inzestrat biologic, cat si psihologic, social si moral; pregatirea
tineretului pentru cooperare egala, corecta si de ajutor reciproc intre sexe in activitatea social-utila, in viata.
Stabilirea relatiilor sexuale intre baieti si fete trebuie sa fie considerat un raport responsabil al vietii. Relatiile
sexuale nu trebuie considerate o .joaca", ci ele trebuie sa reprezinte un act al existentei .si perpetuarii fiintei
umane. Atunci cand dorim sa avem un partener de sex opus, trebuie sa gandim serios, spre a evita aparitia unor
consecinte grave. Relatiile sexuale nu trebuie stabilite la intamplare si numai ca acte biologice, instinctuale. Ele
trebuie sa fie bazate pe sentimente superioare de dragoste, de respect, de daruire etc. intre parteneri de varste
apropiate, egali ca cetateni. Medicii, sexologii si psihopedagogii recomanda ca relatiile sexuale sa aiba loc la o
varsta potrivita, aceasta fiind la inceputul tineretii (19-21 ani), mai ales in cazul in care se vor urmasi - copii,
deoarece de la aceasta varsta procesele fertilizarii, conceptiei, gestatiei si lactatiei devin mature, favorabile
nasterii copiilor. Dezbaterile privind relatiile si educatia sexuala nu trebuie sa inlocuiasca sentimentul iubirii
numai cu nevoia satisfacerii biologice, individuale. Relatiile sexuale si educatia sexuala nu inseamna a discuta
numai de actul sexual, ci ele trebuie sa ia in considerare cunoasterea corpului, a organelor sexuale, a rolului si
consecintelor relatiilor sexuale. Ele trebuie sa aiba loc intr-un cadru sociounian de finete, sensibilitate, respect,
responsabilitate etc, cvitandu-sc cu desavarsire violenta, brutalitatea, amenintarile, santajul etc, care pot fi
urmate de decadere spirituala, de lipsa de respect, de deziluzii, imbolnaviri si chiar nenorociri uneori
insurmontabile.
Educatia sexuala trebuie sa includa neaparat actiuni educative specifice, care sa conduca neaparat la o
comportare demna, civilizata fata de persoanele de sex opus, actiune ce trebuie inceputa de la varsta
prepubeitatii. Un rol important in aceasta educatie il au, in afara de medici si psihologi, profesorii, dirigintii si
parintii indeosebi, cu conditia ca sa-i preocupe aceasta si sa se pregateasca in acest scop.
Evitarea si combaterea educatiei sexuale prin intermediul pornografiei din reviste, filme, video casete
pornografice etc.
Lipsa informatiei si educatiei sexuale stiintifice conduce, adesea, la urmari grave in comportarea tineretului si al
maturilor, la infractiuni grave, cu substrat instinctual, care dovedesc primitivismul si cadrul animalic, daca ne
putem exprima asa, in care instinctele primare, refularile sexuale sunt cele care hotarasc" intregul
comportament. Educatia sexuala trebuie sa se bazeze pe datele si sfaturile stiintifice (si nu dupa ureche) oferite
la orele de biologie, la consultatiile si convorbirile medico-sanilare cu medicii, asa cum sunt cele din cabinetele
de ..Planning familial", precum si pe materiale scrise de oameni competenti in domeniile medico-sanitare si
educative.

Educatia igienico-sanitara

Educatia sanitara (igienico-sanitara) include cunostintele si regulile practice prin care omul poate evita sursele
de imbolnavire, isi poate apara sanatatea.
Educatia igienico-sanitara reprezinta o necesitate a dezvoltarii si manifestarii personalitatii in conditii optime. Ea

are urmatoarele obiective:

a) dobandirea de cunostinte generale si speciale de igiena si despre bolile ce-ar putea fi contractate, indeosebi
despre tuberculoza, sifilis, cancer, SIDA. consecintele grave ale consumarii de droguri etc;
b) formarea de convingeri si sentimente igienico-sanitare, care sa determine la tineri atitudini ferme de pastrare
a igienei, de prevenire a imbolnavirilor si la nevoie de tratare a imbolnavirilor, apeland la specialistii din
domeniul medical;
c) formarea de priceperi si deprinderi de a pastra igiena vietii, a regulilor de prevenire ca si, la nevoie, de tratare
a bolilor, spre a evita consecintele nedorite ale acestora. Tanara generatie trebuie sa constientizeze necesitatea
cunoasterii si respectarii teoriilor, normelor si practicilor de igiena sanitara, fiindca sanatatea este un bun de
mare pret pentru om.
Scoala de toate gradele trebuie sa-si aduca contributia la educarea igienico-sanitara a tineretului,
constientizand normele, mijloacele si cerintele ce se cer respectate pentru asigurarea igienei pe toate planurile
(corporale, individuale, de locuit, de munca etc), de pastrare a sanatatii, de prevenire a imbolnavirilor, ca si de
tratare a acestora, in cazurile in care au aparut. Copiii si tineretul nu cunosc cerintele igienico-sanitare si trebuie
invatati. Sa nu avem retineri, sa nu ne fie jena sa facem educatie sanitara.