Testament de Tudor Arghezi face parte din seria artelor poetice moderne ale

literaturii romne din perioada interbelic. Poezie cu caracter programatic,

Testament figureaza, in mod semnificativ, in fruntea intaiului volum de versuri,
Cuvinte potrivite, publicat de Tudor Arghezi in 1927 fiind "ars poetica"
argheziana.
Este o art poetic, deoarece autorul i exprim propriile convingeri despre arta
literar, despre menirea literaturii, despre rolul artistului n societate. Este o art
poetic modern, pentru c n cadrul ei apare o tripl problematic, specific
liricii moderne: transfigurarea socialului n estetic, estetica urtului, raportul
dintre inspiraie i tehnica poetic.
Tema poeziei o reprezint creaia literar n ipostaza de meteug, creaie lsat
ca motenire unui fiu spiritual.
Titlul este format din substantivul nearticulat testament.In sens denotativ
substantivul are doua semnificatii.In plan juridic desemneaza un act in care se
precizeaza dorintele ce urmeaza a fi indeplinite dupa disparitia unei persoane,de
obicei legate de mostenirea materiala,iar,din punct de vedere religios termenul
trimite la cartea bibliei,in care sunt concentrate invataturile apostolilor lasate
mostenire umanitatii. Astfel creaia arghezian devine o motenire spiritual
adresat urmailor-cititori sau viitorilor truditori ai condeiului.
Textul poetic este structurat in sase strofe cu numar inegal de versuri, incalcarea
regulilor prozodice fiind o particularitate a modernismului. El este conceput ca un
monolog adresat de tat unui fiu spiritual cruia i este lsat drept unic
motenire cartea", metonimie care desemneaz opera literar. Discursul liric
avnd un caracter adresat, lirismul subiectiv se realizeaz prin atitudinea poetic
transmis n mod direct i, la nivelul expresiei, prin mrcile subiectivitii:
pronumele personale, adjectivele posesive, verbele la persoana I i a Ii-a singular,
alternnd spre difereniere cu persoana a IlI-a, topica afectiv (inversiuni i
dislocri sintactice), n poezie, eul liric apare n mai multe ipostaze: eu/ noi, eu/
tatl -fiul (n dialogul imaginar iniial), de la strbunii mei pn la tine" (n relaia
strbunii" - eu - tu), Robul - Domnul (n finalul poeziei).
Simbolul "carte" are un loc central in aceasta arta poetica , fiind un element de
recurenta.Termenul "Carte" semnifica faptul ca poezia este rezultatul trudei ,
"treapta", punct de legatura intre predecesori si urmasi, valoare spirituala.
Prima strofa, conceputa ca o adresare directa a eului liric catre un fiu spiritual ,
contine ideea mostenirii spirituale , "un nume adunat pe-o carte".
Metafora "seara razvratita" face trimitiere la trecutul zbuciumat al strmoilor ,
care se leaga de generaiile viitoare , prin "carte", creaia poetica , treapta a
prezentului. Enumeratia "rapi si gropi adanci", ca si versul urmator "suite de
batranii mei pe branci", sugereaza drumul dificil al cunoasterii si al acumularilor
strabatut de inaintasi.
In strofa a doua, "cartea" , este numita "hrisovul vostru cel dintai" cartea de
capatai a urmasilor: "Cartea"-"hrisov" are pentru generatiile viitoare valoarea

unui document fundamental, asemeni Bibliei , un document al existentei si al

suferintei stramosilor.
Ideea central din cea de-a treia strofa este transformarea poeziei ntr-o lume
obiectual. "Sapa" unealta folosita pentru a lucra pamantul , devine "condei" ,
unealta de scris , iar "brazda" devine "calimara" . Poetul aplica aceeai truda
transformatoare prin care plugarii supuneau pamantul. Poetul este un nscocitor,
care transforma "graiul lor cu-ndemnuri pentru vite", in "cuvinte potrivite",
metafora ce desemneaza poezia ca mestesug , ca truda si nu ca inspiratie divina.
In viziunea lui Arghezi prin arta , cuvintele se metamorfozeaza, pastrandu-si insa
forta expresiva , idee exprimata prin oximoronul din versurile:"Veninul strans l-am
preschimbat in miere,/Lasand intreaga dulcea lui putere".
Strofa a patra debuteaz cu o confesiune liric: Am. luat ocara i torcnd uure/
Am pus-o cnd s-mbie, cnd s-njure". Poetul poate face ca versurile lui s
exprime imagini sensibile, dar i s stigmatizeze rul din jur (s njure"), arta
avnd funcie moralizatoare. Prin intermediul poeziei, trecutul se sacralizeaz,
devine ndreptar moral, iar opera literar capt valoare justiiar: Am luat
cenua morilor din vatr/ i am fcut-o Dumnezeu de piatr, / Hotar nalt, cu
dou lumi pe poale, / Pzind n piscul datoriei tale".
In strofa a cincea apare ideea transfigurarii socialului in estetic prin faptul ca
durerea , revolta sociala sunt concentrate in poezie, simbolizat prin vioar",
Durerea noastr surd i amar/ O grmdii pe-o singur vioar
Arghezi introduce in literatura romana estetica uratului, concept pe care il preia
de la scriitorul francez Charles Baudelaire. Arghezi , la randul lui, considera ca
orice aspect al realitatii , indiferent ca este frumos sau urat , sublim sau grotesc ,
poate constitui material poetic: "Din bube , mucegaiuri si noroi/Iscat-am
frumuseti si preturi noi".
Pentru Arghezi , poezia reprezinta si un mijloc de razbunare a suferintei
naintailor.
Strofa finala a poeziei pune in discutie raportul dintre inspiratie si creatie si
conditia artistului in societate.Inspiratia,muza simbolizata prin domnita intinsa
lenesa pe canapea,sufera in poezia autorului si pierde teren in favoarea trudei,a
efortului de creatie.In conceptia poetului,creatia este rezultatul imbinarii dintre
talent si mestesug;dintre Slova de foc si slova faurita . Prin comparatia ca
fierul cald imbratisat in cleste, poetul reda imaginea muncii ce incepe sa prinda
contur, sa dobandeasca o forma.Finalul poeziei subliniaza rolul creatorului,asumat
cu responsabilitate si modestie.Poetul se declara un rob in serviciul suveranului
stapan-cititorul,chiar si atunci cand acestuia ii pot scapa unele sensuri ale
creatiei. Conditia poetului este redata in versul "Robul a scris-o ,Domnul o
citeste" , artisul este un "rob" , un truditor al condeiului si se afla in slujba
cititorului "Domnul", pe care il respecta.
La nivel lexico-semantic se observa acumularea de cuvinte nepoetice , care
dobandesc valente estetice , potrivite esteticii uratului. Ineditul limbajului

arghezian provine din valorificarea diferitelor straturi lexicale n asocieri

surprinztoare: arhaisme (hrisov), regionalisme (grmdii), cuvinte i expresii
populare (gropi, rpi, pe brnci, plvani, vite, zdrene), termeni religioi (cu
credin, icoane, Dumnezeu, izbvete), neologisme (obscur);Seriile antonimice:
cnd s-mbie, cnd s-njure" sugereaz diversele tonaliti ale creaiei poetice
argheziene; Fcui din zdrene muguri i coroane exprim ideea transfigurrii
artistice a unor aspecte ale realitii degradate sau efectul expresiv al cuvintelor
triviale (ambiguitatea expresiei poetice); Obiecte ale existenei rneti arhaice:
hrisov, sarici, oseminte confer tonului solemnitate.
La nivel morfo-sintactic,alternanta persoanei intai singular cu persoana intai
plural a verbului subliniaza ideea de legatura si continuitate intre
generatii.Dislocarile topice semnifica atat suferinta trecutului cat si suferinta
muncii creatoare.
La nivel stilistic se releva cu adevarat aventura limbajului poetic arghezian
caracterizat printr-o bogata fantezie metaforica,prin personificari si comparatii
inedite sau prin epitete rare.
La nivel fonetic, cuvintele au sonoritati dure, lexical este colturos sugerand
asprimea existentei si truda cautarii. Versificatia se situeaza intre traditie si
modernitate: strofele sunt inegale ca numar de versuri, masura si ritmul sunt
variabile in functie de intensitatea sentimentelor exprimate dar se conserva rima
imperecheata.
In concluzie, Testament de Tudor Arghezi este o arta poetica deoarece autorul isi
exprima propriile convingeri despre arta literara, despre menirea literaturii,
despre rolul artistului in societate.
n opinia mea, viziunea despre lume a lui Tudor Arghezi evideniaz contiina
frmntat a unui spirit legat sufletete de generaiile precedente, a cror
suferin o sublimeaz n art. Totodat, versurile descriu constantul efort creator
al poetului de a ilustra c grotescul i urtul pot trezi emoii artistice prin actul
transfigurrii procesului creator.
Prin titlul paradoxal, crearea unui imaginar poetic caracterizat prin materialitate,
estetica uratului, Testament este o art poetic modern, o poezie care are
caracteristicile modernismului arghezian neles ca difereniere i originalitate.
In concluzie, Testament de Tudor Arghezi este o ars poetica deoarece autorul isi
exprima propriile convingeri despre arta literara, despre menirea literaturii,
despre rolul artistului in societate.