RELATIA MOROMETE NICULAE

In raport cu proza anterioara cu tematica rurala, scriitorul impune noi tipologii in

romanul sau postbelic: taranul reflexiv si intelectualul cu origine taraneasca.
Cel mai important peronaj a literaturii lui Marin Preda, Ilie Moromete, il are ca
model pe Tudor Calarasu, tatal scriitorului, dupa cum marturiseste acesta in
volumul Imposibila intoarcere: eroul preferat, Moromete, care a existat in
realitate, a fost tatal meu. Personaj exponental, al carui destin exprima moartea
unei lumi, el reprezinta conceptia traditionala fata de pamant si familie. Taran de
mijloc, Moromete incearca sa pastreze intreg, cu pretul unui trai modest,
pamantul familiei sale, pentru a-l lasa apoi baietilor.
Criza satului arhaic se reflecta in constiinta acestui personaj confruntat, tragic,
cu legile implacabile ale istoriei, cu timpul nerabdator. Framantarile sale despre
soarta taranilor depinzand de roadele pamantului, de vreme si de Dumnezeu
sunt relevante pentru firea sa reflexiva.
Niculae Moromete este fiul cel mai mic al familiei, provenit din a doua casatorie a
lui Ilie Moromete, el fiind prezentat in doua varste diferite in cele doua volume:
copilul si tanarul in formare. In primul volum el este dornic sa invete carte ca sa
isi schimbe statutul social, ceea ce reuseste pentru un tip, atata vreme cat tatal
este de acord sa il lase la scoala si sa-i plateasca taxele. In volumul al doilea
insa, dupa ce Ilie Moromete il retrage de la scoala sub pretextul ca invatatura nu
aduce nici un beneficiu, Niculae incepe sa-si caute sensul existentei si devine
adeptul unei noi religii a binelui si a raului, cum crede ca este noua dogma
socialista.
Discutiile dintre atta si fiu din volumul al doilea al romanului au semnificatia unei
confruntari intre doua conceptii de viata, intre doua civilizatii si, desigur, intre
doua generatii. Niculae se indeparteaza din ce in ce mai mult de modelul tatalui
sau, nu traieste viata bucurandu-se de ea, ci intr-un mod mai intens, prea ocupat
ca sa o mai poata comtempla.
Relatia dintre tata si fiu ilustreaza evolutia onflictului initial, secundar, dintre
dorinta copilului de a merge la scoala si lipsa de intelegere din partea tatalui, cu
mentalitate traditionala de taran. In al doilea volum, conflictul dintre generatii ia
forma unei confruntari intre doua civilizatii si dua mentalitati: cea traditionala si
cea colectivista.
O secventa semnificativa, din primul volum, pentru ilustrarea relatiilor dintre tata
si fiu este aceea a serbarii scolare la care Niculae ia premiul intai. Desi isi iubeste
copii si le vre binele, Moroete isi cenzureaza orice manifestare de afectiune fata
de ei. Neinteresat cu adevarat de preocuparile si de situatia fiului mai mic, el se
astepta ca Niculae, care era trimis zilnic cu oile, sa ramana repetent. Spre
surprinderea lui, copilul ia premiul intai. Stinghereala lui Niculae cand primeste
premiul pe scena si criza de friguri care il cuprinde cand incearca sa recite o
poezie ii produc lui Moromete o emotie puternica, iar gesturile de mangaiere sunt
schitate cu multa stangacie.
O intamplare care anticipeaza intr-o oarecare masura ruptura de mai tarzua
dintre tata si fiu este aceea din volumul intai, cand Ilie Moromete calatoreste la
munte ca sa vanda cereale, iar la intoarcere povesteste niste fapte
extraordinare. Insotindu-l mai tarziu pe atatl sau intr-o calatorie asemenetoare,

Niculae ramane dezamagit: intamplarile sunt banale, oamenii sunt lipsiti de

farmec, munteanca tanara ce-l tulburase pe tatal sau i se pare o taranca
oarecare, rin nimic deosebita de o femeie din Silistea-Gumesti. Tatal noteaza
naratorul avea ciudatul dar de a vede lucruri care lor le scapau pe care ei nu le
vedeau.
Dupa fuga baietilor mai mari la Bucuresti, Moromete devine indepartat si
nepasator, se retrage in sine, iar in volumul al doilea intra intr-o zona de umbra.
Aceasta cchimbare este surprinsa de fiul sau Niculae, in caracterizare directa: il
vezi cum ii ia altul vorba din gura fara nici un respect s el lasa fruntea in jos si nu
mai zice nimic. De ce? Aici s-a intampla ceva si nimeni nu o sa stie vreodata ce a
fost cu el, poate doar mama, dar eu nu cred.
Inscreierea lui Niculae in partidul comunist reprezinta un prilej pentru noi dispute
cu tatal sau. Tanarul este trimis la o scoala pentu activisti si se intoarce in sat cu
o sarcina de la judeteana. El trebuie sa supravegheze buna functionare a
primelor forme colective de munca (strangerea cotlor si predarea lor catre sat).
Dar se isca o agitatie agresiva in timpul careia un satean moare inecat in apele
raului de la marginea satului, fapt care determina scoaterea din functie a
activistului Niculae Moromete , care se retrage din viata politica si isi continua
studiile.
Ilie Moromete isi constientizeaza taziu greseala de a-l fi retras pe Niculae de la
scoala, iar regretele lui sunt, de asemenea, tardive: Ar fi trebuit sa-l tin pe
Niculae mai departe la scoala, zicea el, sa nu umble pe urma de gat cu toti astia
ca d-ale Isosica. Vezi, zicea el, aici am gresit
In ciuda transformarilor sociale la care asista, Ilie Moromete nu accepta ideea ca
rostul lui in lume a fst gresit si ca taranul trebuie sa dispara. In monologul de la
sira de paie, adresat unui personaj imaginar, Baznae, el compara cele doua
ordini ale lumii, cea veche si cea noua, pe de pozitia celui din urma taran (dupa
cum il numeste Nicolae Manolescu), reprezentant al unui cod