SOCIETATEA ROMANA DE FILOSOFIE

II

!STOMA
FILOSOF111 MODERNE
VOL. I

DELA RENA$TERE PANA LA KANT

ODIAGIU PROF. ION PETROVICI

/
R UCUR ES TI/11937
www.dacoromanica.ro

ISTORIA FILOSOFIEI DIODERNE

ED lu ir-,a. xs

mi ,,,. twit, JE ita

me ix 1.1 A. aAL mc A. mz m

www.dacoromanica.ro

SOCIETATEA ROMANA DE FILOSOFIE

MAGID' PROF. ION PETROVICI

ISTORIA

FILOSOFIEI MODERNE
VOL. I

DELA RENA$TERE PANA LA KANT

de
C. Rdulescu-Motru, Edgar Papu, Anton
Dumitriu, G. Vitidescu-ROtcoasa, Alice
Voinescu, N. Faon, Al. Posescu, Traian
Herseni, Const.Noica, I. Bructtr, Vasile
Pavelco, Mircea VulcaTmescu, C. Botez,

Petru Comarnescu, I. Zamfirescu,

qt. qoimescuy C. Floru qi B. Irion.

BU CURE

TIll1937

www.dacoromanica.ro

PREF AT
O Istorie a Filosofiei In Iimba noastra era de mult
adanc necesara. In asteptarea insa a unei Istorii a Filosofiei,
facuta de un sin gur autor, a carei aparitie nu se arata deocamdata probabila, Societatea Romanii de Filosofie a crezut
ca o Istorie a Filosofiei Moderne poate fi si trebue alc'dtuita
In colaborare. Prilejul I-a oferit implinirea a 30 de ani de
invatamant a Prof. I. Petrovici, care a ilustrat acest domeniu.
Lucrorea aceasta, care va cuprinde trei volume, pornind de la Renastere 4 inaintand /Ana in zilele noastre, este
prima opera de acest fel si de astfel de dimensiuni in limbo
romana.

Lucrarea, defi in colaborare, este unifara, capitolele legandu-se intre ele $i formand un intreg armonic, lasandu-se
lotus fiecrui autor individualitatea expunerii si caracterul personal al interpretarii. Strainatote,a de altfel a dat mai multe
modele, pentru atari lucrari de muifta colectiva', in diverse
domenii ale filoso fiei, dovedindu-se fructuoase si utile.
Socie'tatea Rornin de Filosofie, facand sa apar aceastil
lucrare, tine sa multumeasca tuturor colaboratorilor, in special
ganditorilor straini, cari si-au dat concursul tor pretios, atat
ca semn de pretuire fata de pro fesorul sarbatorit cat $i din
simpatie pentru cultura romaneasca.
Secietatea Romn de Filosofie

www.dacoromanica.ro

PREFACE
La ncessit d'une Histoire de la Philosophic en roumain
tait depuis longtemps ressentie, mais puisque la parution d'un
present ipeu probable, la Socit Roumaine
tel ouvrage tait
de Philosophie a cru utile ,de recourir un travail de collaboration. Comme on ne pouvait pas ne pas honorer les' 30
ans d'enseignement du Professeur Petrovici, la Socit Roumaine de Philosophie a tir prOfit de cette occasion et a
accompli son projet.
Cet ouvrage, qui comprend 3 ,volumes et commence ei la
Renaissance pour aboutir nos jours, est la 'premire oeuvre
de ce genre et de cette .envergure en longue roumaine.
13

L'ouvrage, quoiqu' en collaboration, est unitaire, les chapitres

tant lis entre eux et formant un tout harmonieux. Il laisse

cependant chaque auteur l'individualit de l' expos et le

caractre personnel de l'interprtation. A l' tranger, du reste,

plusneurs modles de semblables travaux collectifs nous ont
t donns dans les divers domaines de la philosophie et se
sont rvls fructueux et utiles.
La Socit Roumaine de Philosophie qui fait paraitre ce
travail tient cl remercier tous les collaborateurs et spcialernent
les penseurs &rangers qui ont ,apport leur prcieux concours
autant par estime pour le professeur que nous, honorons, que
par sympathie pour la culture roumaine.
La Societe Ronmaine de Philoaopitie

www.dacoromanica.ro

CUPRINSUL
IVIED ILPan

Preis* Prface

V-VI

Ion Petrovci
.
Romasn de Filosofte)
Filosofa s istora filosofie (C. Rddulescu-Moiru) . .
Tendnte ale noulu spirit Caracterizare generala 17. Nicolans

1-5
9

Cusanus 31 Academia platona da Florenta 39. Giorgios

Marsilio Ficino 41. Giovan Pico della Mirandola 43. Leon Battista Alberti 44. Cristofano Landino 45.
Pomponazzi 45. Incereri de pahologie logici 47. Ludovie
Vives 47. Petrus Ramus 48. Lorenzo Valla 48, Paracelsna
Cardanns 49. Concepti specfice Renasterif 53. Bernardino
Teleso 53. Francesco Patrizzi 56. Giordano Bruno 58. Tomasso
Campanella 63. (Edgar Papa).
imiemeierea fizce moderne (Anion Dumilriu)
Caracterizare generala 66. Leonardo da Vinci 67. Nicolae
Copernic 69. Johann Kepler 69. Galileo Gale{ 71. Pierre
Gassendi 74. Pierre Bayle 77.
Politica filosofa drepttilui (G. Vladescu-Ildcoasa)
,
Caracterizare generala 79. Machiavelli 81. Thomas Morus 87.
Gemistos 40.

66

79

Jean Bodin 89. Alberco Gentile 91. Althusius 91. Hugo Grotius 92.

Scepiicismul francez (Alice Voinescu)

Michel de Montaigne 96. Pierre Charron 103. Francois San-

96

chez 104.

Filosofia germana in tmpul Reformei (N. Facon)

Filosofa protestanta si adversarii ei : Luther (1483-1546) 107.

105

Melanchton (1497-1565) 109. Taurellus (1547-1666) 111. Johannes Althusius (1557-1638) 113. Misticii : Meister Eckhardt
(1260-1329) 114. Kaspar Schwenckfeld (-I-1561) 121. Sebastian Franck (1500-1545) 122. Valentin Weigel (1533-1588) 123.
Jacob Bhme (1575-1624) 124.

Filosofa moderni
Francis Bacon (Al. Posesru)
Viata si opera 134. Atitudinea negativa a lu Bacon fata de

130
134

trecut 142. Metoda inductiva 147. Istoria si filosofia naturii 153.

.
Thomas Hobbes (Traian Hersenz)
.
.
.
.
.
. .
. 157
Vata si opera 157. Ce este filosofia 161 Logica 164. Filosofa
naturala 170. Psihologa 177. Etica religia 180. Politica 184.

www.dacoromanica.ro

Cuprinsul

VIII

Pag.

Ren Descartes (Constantin Noica)

Privire generala 190. Viata s opera 192. Regulae ad chrectionem
ingenii 198. Dscours de la mthode 202. Le Monde 204. Meditationes de prima Philosophia 206. Principia Philosophiae 215.
Les passions de l'ame 217. Privire de ansamblu asupra openi
lu Descartes 221.
Lirmasii Ini Descartes (Constantin Noica)

189

223-

Louis de la Forge 224. Grauld de Ccrdemoy 224. Arnauld st

Nicole 224. Arnold Geulncx 225.

Spinoza (I. Brudir)

Viaita s operele 226. Etica 231, Despre natura si orginea sufletulu 234. Despre originea si natura pasiunilor 238 Despre
servitutea umana 240. Despre libertatea uman 242. Tratatul
teologico-polific 245. Despre metoda de interpretare a Scnpturii 248. Despre creding 251. Incheere 254
Nicole Malebranche (Alice Voinescu)
Blaise Pascal (Alice Voinescu)
.
.
John Locke (Vas(le Pavefro)
Schit.' asupra vieti s operei filosofulti 274. Teora cunoasterii 279. Ideile psihologice 300. Ideile pedagogce 307. Idele
morale s religioase 309. Ideile juridice si politice 311.
Filosofa englezi in secolul al XVIII-lea (N Facon)

226

257
264

274

313

Scurt'a caracterizare 313. Puncte de plecare ale de t s-

mu 1 ui : Herbert de Cherbury 314. Newton 319. Deismul:

caracterizare generalit 325. John Toland 326. Antony Collins 330.
Matthews Tindal 331. Thomas Morgan 332. Lordul Bolingbroke 332. Joseph Butler 333. Psihologa: David Hartley 335.
Priestley 338.

Filosofia morala englezi din secolele XVII ai XVIII (Mimeo VulccInescu) .

. 339

Caracterizare generala 339. Richard Cumberland 342, Ralph

Cudworth 342. Samuel Clarke 343. William Wollaston 344.
Francisc Hutcheson 345. Adam Smith 346. Mandeville 346,

Shaftesbury 317.

George Berkeley (Petra Comarnescu)

Viata s operele 374. Formatia filosoficfi 379. Doctrine 381.
Caracterizarea filosofiei lu 386. Influenta 390.

David Hume (Constantin Botez) .........

374

. 392

Privre generala 392. Viata si personalitatea 393. Doctrine ccnostnte 396. Morale 407. Filosofia religei 410. Caracterizare
de ansamblu 412.
Scoala scotiani (Petru Comarnescu) . . . . . . . . . . 415
George Campbell 415. James Beattie 415. James Oswald 415.
Thomas Reid 416. Dugald Stewart 424. Thomas Brown 425.
Iluminismul francez (I. Zamfirescu)
.
. 426
Notig introductvil 426. Influenta englez : Montesquien 430 si
Voltaire 433. Sensualismul : Condillac 437 si Helvtius 441.
Enciclopedia, Scepticsmul si Materialismul 443. Diderot 444.
D'Alembert 448. Julien de la Mettre 449. D'Holbach 451.
Destutt de Tracy 454. Condorcet 454. Caracterizare generala 457.

www.dacoromanica.ro

Caprinsul

IX
Pag

Lupta contra iluminismului : Jean Jacques Rousseau ($t. S'oimescu) . 459

Scurta ntroducere 459. Noutatea conceptiei lu Rousseau 461.
Viata 464. Operele 465, Concepta epstemologia 467. Omul
natural 471. Sentimentul 474.
Leibniz (C. Flora)
477
Succna notita introductiva. 477. Vista s screrile 477. Prima
filosofie 482. Formatia sistemului 485. Dinamismul 486. Meta&
zica forte 493. Monadologia 497 Rationalsmul leibnaan 508.
In cercar noi asupra intelectulu omenesc 517. Teodceea 5191.
Vico (Edgar Papu)
522
Viata si operele 523. Influenta suferitii 524. Stinta tuna 526.
Vederea cclica 527. Vfirstele cclurilor 527. Lmbajal 528.
Jurisprudentele s formele de guvernamant 528. Contributille
lu Vico 528.
.
Iluminismul german (B. Irian) ,
.
.
. 531
Scura caracterizare 531. Precursor 531: Pufendorf 534; Walter
von Tschrnhaus 534; Christian Thomasius 534. Christian
Wolff 535. $coaIa filosofica a lu Wolff : Alexander Baumgarten 536; Andreas Rudiger 537; Crush's 537. Noi incerari metodolegce s epistemologice pia. la Kant : Leonhard Euler 538;
Lambert 538; Johann Nikolaus Tetens 538. lluminismul ca
filosofle populara : Reimarus 540; Moses Mendelssohn 530;
Lessng 540. Filosofa credinte : J. G. Hamann 531; Herder 541;
Friedrich Heinrich Jakob 542.
*) Ultimele douA subcapttole - IncercArt not asupra mtelectultu omenesc si Teodtceea

sunt redactate de C Notca

www.dacoromanica.ro

ION PETROVICI
S'au mphnit trei decenii de cand, in luna Noembrie a
anului 1906, Profesorul Ion Petrovici urca pentru intaia oara
treptele catedrei sdle la Universitatea din Iasi. Tanarul de

24 de ani, iesit de putina vreme din scoala lui Titu Maioresscu,

contracta atunci fata de sine insusi i fata de acei cari Il chemau
la un loe de mare raspundere, un legamant de viata, respectat

cu o staruinta si o rodnicie pe care tineretul de azi le pot

socofi exemplare. Implinirea a trei decenii de munca in serviciul 5coalei

i gandirii romanesti alcatueste pentru lumea noa-

stra academica o data care trebue retinuta, cu atat mai mult

cu cat chipul in care Profesorul Ion Petrovici a stiut sa
fructifice terenul specialititii sale si sufletele elevilor sai, talentul cu care a castigat pentru problemele filosofiei interesul
unor straturi Infinse ale publicului cultivat, stima in care a
stiut a impune numele tarii noastre in forurile stiinfifice straine,
precum i spiritul de solidaritate morala pe care 1-a manifestat
fata de toti insotitorii sai in comunitatea acelorasi idealuri,

fac parte din rarele fapte care ne ingadue sa vorbim astazi

despre o miscare filosofica romaneasca. Societatea Romani de
Filosofie- i numerosii cerdettori cari s'au asociat
sale, sunt bucurosi s inioarc lui Ion Petrovici, in forma acestui
omagiu academic, o parte din datoria pe care cu totii si-o recunosc fata de eminentul profesor si ganditor.
Este desigur prematur a incerca o caracterizare definitiva
a operii profesorului care se gaseste astzi in deplina afirmare
a talentului su j in tcurs de desavarsire a unui sistem de interpretare a lumii. Daca ins activitatea lui Ion Petrovici se
deslasoara cu o vigoare care legitimeaza interesul Cu care
este permanent intampinata, r'ezultatele imbelsugate ale muncii
sale de pfinii acum permit totusi gruparea i aprecierea for.
www.dacoromanica.ro

Ion Petrovici

Fie-ne ingcluit a thnci in aceste randuri cAteva din gndurile

care plutese in mintea tuturor acelora cari i-au urmirit activitatea, fie ca profesor, orator si scriitor, fie ca cercettor
indrumtor al scoalei.

Ion Petrovici este unul dintre cei mai de seam dascli

de filosofie cari au ilustrat vreodat catedra romneasci.
lui elevi pstreaz vie amintirea momentelor in care profesorul
de logic i istoria filosofiei moderne ridica limpezile arhitecturi ale prelegerilor sale. Punand in serviciul invtmntului
o mare pasiune pentru tiint i pentru transmiterea ei, Ion

Petrovici o sustine prin darul de a lumina punctele cele mai

obscure ale disciplinelor pe care le propune si de a le prezenta
In totaluri pline de fort si de originalitate. Ordinea luminoas,
lucidus ,ordo al anticilor, este virtutea esential a prelegerilor
sale, aceea prin care isbuteste s." castige mintea auditorilor sii.
Reprezentant al -unei oratorii de tip antic, in care coherenta
strict a expunern., perfectiunea frazei i m'Asura intregei atitudini completeaz o imagine armonioasa, Ion Petrovici a fcut
s'A se aud cuvntul su in ocazii variate ale vietii noastre publice, rmnnd totusi, in primul rnd, un orator de catedr.
Elocinta romaneasca s'a; imbogatit prin prelegerile i discursurile lui Ion Petrovici cu unele din momentele sale cele mai
fericite. Aoeleasi insusiri de msur
i elegant revin i in
numeroasele opere cu care a imbogatit literatura de memorii

Evident, chiar in paginele apartinnd acestor genuri, cugetitorul rblm'ne totdeauna prezent, dui:A cum in operele sale
filosofice, scriitorul nu lipseste niciodat. ,Incerand s umple
prpastia pe care veactil al XIX-lea, cu putine exceptii, a
spat-o intre expunerea tehnic a filosofiei i modurile expresiei literare, Ion Petrovici intelege c, fr a renunta la

nimic din rigoarea sa, opera ganditorului are uneori sa-si sprijine ideile prin mijloacele sensibile ,ale imaginatiei. Aceast fericit asocia-tie a gnditorului cu rtistul dau lucrrilor sale o
calitate eminamente asimilaba pentru once cititor de o formatiune mai inalti. Exist desigur gAnditori care se complac
intr'un anumit ermetism al specialitatii i care socotesc c valoarea
operelor lor se poate msura i dup numarul acelora pe
care isbutesc s-i tin departe de terenul strasnic pzit al cer-

cetrii lor. Firea mai sociabilA ia lui Ion Petrovici inclin

care convingerea c6 adncimea i precizia gndirii nu pierci
nimic atunci and ajung s se comunice in mod fericit.
www.dacoromanica.ro

I. PETROVICI

www.dacoromanica.ro

Ion Petrovici

Contributia stiintifica a lui Ion Petrovici se clase,aza in domeniile istoriei filosofiei, ale logioei, ale epistemologiei si ale
metafizicei. N vom incerca in aceast rapidi schit inventarierea

scrierilor in care Ion Petrovici a contribuit la mai buna cunoastere a filosofiei moderne sau n luminat, In chip original,
al,
vreuna din probkmele disciplinelor pe pare le reprezinta. Capitolul acestei lucrari consacrat filosofiei ,romanesti se va ocupa
In detaliu despre contributia lui Ion Petrovici. Pentru caracterizarea generala intreprinsa aci, este necesar a arita cA in
expunerea istoriei filosofiei, Ion Petrovici inainteaza pna in iMma
curentelor contemporane, printre care incercarile de restauratie

a metafizicii alcatuesc un adevarat teren de electiune a cugetarii sale. Studiile sale asupra lui Lachelier, Fouill, Poincar,
Bergson,Wundt, Kant, etc., sunt pagini ,luminoase de expunere
sintetic. Ele vor ajuta pe cerceratorul tviitor sa fixeze atmosfera

in care s'au desvoltat ideile filosofului roman i vor permite

situarea kr intr'un anumit moment european. Construind pe
aceste baze, sfortarea cea mai originali a lui Ion Petrovici,
aceea care anima' Inc cercetarea sa, s'a indreptat care sfera
de probleme a metafizicei. In aceast directie, el a fixat pozitia
unui realism critic, inrudit cu aceea a unui Wunclt sau Riehl,
ale cror cursuri le-a audiat In trecerea sa ca student in Germania. Admitnd posibilitatea cunoasterii metafizice, dar concepand-o in fiecare din formele ei variate ca pe una din versiunile umane posibik ale realitatii ultime, de care nu ne
putem apropia decat prin aproximatii succesive, filosofia lui
Ion Petrovici se poate caracteriza, in adevar, ca un realism
corectat prin criticism. In opera de aproximare a realitatii
ontologice,

filosoful roman rezerv un mare rol cuceririlor

stiintei, dar i speculatiei rationak, in care intrevede adevaratul

fundament al certituclimi. In ordinea epistemologica, rationa-

lismul a gisit astfel in Ion Petrovici un partizan hotarit. Motivele rationalismului sau sunt sugerate de altfel nu numai de
analiza conditiilor cunoasterii, dar si de consideratii Je oportunitate in legatura cu situatia specian a culturii romanesti,
a c.rei tinerete el o doreste scutita de efectele demoralizatoare
In care sfrseste once empirism relativist. Calitatile de m5sur5,
armonia i echilibrul personalitatii lui Ion Petrovici revin astfel
5i in indrumarile filosofiei sale.
Natura teoretica j estetica, aplecat spre cunoastere si
contemplatie, Ion Petrovici n'a dispretuit amestecul in viata
publica. Desprins din tabara junimista, careia formatiunea sa
www.dacoromanica.ro

ii

Ion Petrovici

datoreste atata, Ion Petrovici a p'istrat todeauna ceva din

temperamentul oamenilor cari compuneau vestita societate literar

politica. Interesant este de observat c aplecOrile firii sale

caracteristicile mediului din care a prima cele dintai inrauriri si-au gasit mai tarziu O justificare in viziunea sa metafizicii. In adevAr, pentru acest filosof, fundamentul lucrurilor prezinta o imobilitate, o armonie staticO, afirmati tacmai
intr'un moment in care filosofia iatat de rOsun5.toare a lui
Bergson impunea viziunea dinamici' a lumei. Desvoltnd punctul sau de vedere de filosof, atunci and a Tost chemat in fruntea
Ministerului Instructiunii Publice, Ion Petrovici a, crezut
trebue sa doteze invitfmantul secundar al trii, cu mijloace capabile de a asigura o,conceptie genera% despre lume, preconizand
extinderea si intaietatea invOtamantului filosofiei, ca materie coordonatoare. Foarte combtut i cazand pani la urm, proectul
de lege al lui Ion Petrovici s'a realizat prin toate acele masuri

ulterioare, care au dat filosofiei, in liceele noastre, locul

importanta ce li s'au refuzat In primul moment.
Poate insO c actiunea practici oca mai de seamO a Profesorului Ion Petrovici trebue cautat in exemplul devotamentului

sOu pentru cauza spiritului, in neostenita pasiune depusi in

urmarirea i proclamarea AdevOrului, in toate acele virtuti ale
cercettorului, pe care Omagiul de fati le re,ctmoaste cu plgcere
si le propune tineretului care va urmari, in paginele lui, istoria
spiritului filosofic si a cuceririlor sale in epoca moderna.
Societatea Romini de Filosofie

www.dacoromanica.ro

ION PETROVICI
Il y a trente ans, le Professeur Ion Petrovici gravissait pour

la premire fois, en novembre 1906, les degrs de sa chaire,

a l'Universit de Jassy. Ce jeune homme de 24 ans, rcemment
sorti de l'cole de Titu Maiorescu, prit alors un engagement
pour la vie envers lui-mme et envers ceux qui l'appeLent a
engagement fidlement
un poste de haute responsabilit,
respect et fructueusement illustr, qui peut servir d'exemple
A la jeunesse actuelle. Cet anniversaire de trente annes de
travail au service de l'enseignement et de la pense roumaine
marque une date encore plus importante pour notre monde
acadmique si l'on considre comment le professeur Ion Petrovici a su faire fructifier le terrain de sa spcialit et Fame
de ses lves, le talent grace auquel il a conquis, pour les, problmes philosophiques, l'intret des larges masses du public
cultiv,

l'esfime

qu'il a su gagner pour le nom de notre

pays en des cercles acadmiques trangers, am' si que l'esprit

de solidarit morale gull a manifest A regard de ses compagnons dans la communaut de ,mmes idaux, des faits qui
ont largi sensiblement ce qu'on peut appeler le mouvement
philosophique roumain. La Societe Roumaine de Philosophie,
ainsi que les nombreux savants qui se sont associs A son
initiative sont heureux de restituer a Ion Petrovici sous la forme
de cet hommage acadmique, une ipartie de la dette que tous
reconnaissent avoir cantracte envers l'minent professeur et
penseur.
Il est, certes, premature d'essayer de caractriser dfi-

nitivement l'oeuvre du professeur, puisque son talent est actuellement en pleine affirmation et que son systme d'interprtation

flu monde est en voie d'accomplissement. Si l'activit de Ion

Petnovici se dploie avec une vigueur qui lgitime l'intret
www.dacoromanica.ro

Ion Petrovici

dont elle est toujours l'objet, les rsultats fconds de son travail
peuvent tre cependant ruriis pour qu'on puisse formuler une
appreciation. Qu'il nous soit donc permis de rappeler ici quelques unes des penses prsentes l'esprit de tous ceux qui ont
suivi son activit de professeur, d'orateur et d'crivain ou
celle de savant et de ,promoteur de l'enseignement.
Ion Petrovici est un des plus grands matres de la philosophie roumaine. Ses anciens lves gardent encore vivant le
souvenir des moments oil le professeur de logique et flits- toire
de la philosophie moderne exposait ses legons marquees d'une
claire ligne architecturale. Mettant au service de l'enseignement
une grande passion pour la sew' nee et son kpanouissement, Ion
Petrovici la soutient par son ,don d'clairer les points les plus

obscurs des disciplines gull propose et de les prsenter dans

des ensembles pleins de puissance et d'origin" alit& L'ordre
lumineux, le lucidus ordo des anciens, est la force essentielle
de ses leons par laquelle il russit capter l'esprit de ses
auditeurs. Reprsentant d'un art oratoire de caractre attique
dans lequel la .6tricte coherence de l'expression, la perfection
de la phrase et toute Tattitude comPltent une image liarmonieuse, Ion Petrovici a fait entendre sa parole dans dif,
ferentes occasions de notre vie publique, restant toutefois un
orate-ur universitaire. L'loquence rouniam. e s'est enrichie par
les legons et les discours de Ion Petrovici d'un de ses moments
les plus heureux. On retrouve aussi les mmes qualits de
mesure et d'lgance dans les ,nombreuses oeuvres dont il a
enrichi la littrature de mmoires et de voyages. Mais dans les
pages appartenant 6. ces genres, le penseur reste toujours prsent, de mme que l'crivain n'est jamais absent de ses oeuvres
philosophiques. Essayant de combler le vide que le XVIII-e
sicle, 6, quelques exceptions prs, a creus entre l'expose
technique de la philosophie et les modes de l'expression
traire, Ion Petrovici comprend que l'oeuvre du penseur, sans
renoncer en rien sa rigueur, a quelquefois besoin de soutenir
les idees par les moyens ,sensibles de l'imagination.Cette heureuse

association du penseur et de l'artiste donne 6. ses oeuvres une

qualite minemment assimilable pour tout lecteur d'une formation
plus leve. Il existe, certes, des penseurs qui se complaisent

dans un certain hermtisme de leur spcialit, paraissant croire

qu'on peut connattre la valeur de leurs oeuvres d'aprs le
nombre de ceux qu'ils russissent tenir loignes du terrain,
fort bien garde, de leurs recherches. La nature plus sociable de
www.dacoromanica.ro

ion Petrol/lei

Ion Petrovici incline vers la conviction que la profondeur et

la precision de pense ne perctent rien lorsqu'elles arrivent
tre communiques d'une faon heureuse.
La contribution scientifique de Ion Petrovici embrasse les

domaines de rhistoire de la philosophie, de la logique, de

rpistmologie et de la mtaphysique. ,Nous n'essayerons pas,
dans cette courte esquisse, d'enumrer les oeuvres par lesquelles

Ion Petrovici a contribu une meilleure connaisance de la

philosophie moderne ou par lesquelles il a mis en lumire,
d'une faon originale, quelques uns des problmes appartenant
aux disciplines qu'il reprsente. Le chapitre de cet ouvrage
consacr 6. la philosophie roumaine s'occupera en detail de
rapport de Ion Petrovici; nous croyons ncessaire de montrer
comment il pntre, dans l'expos de rhistoire de la philosophie,
jusqu'au coeur des courants contemporains, parmi lesquels les

essais de restauration de la mtaphysique constituent le veritable terrain d'lectian de sa pens se Ses etudes sur Lachelier,
Fouille, Poincar, Bergson, Wundt, etc., sont des pages lumineuses d'expos synthtique. Elles aideront ,les critiques futurs
6. fixer ratmosphre dans
laquelle se sont clveloppes les

ide,s du philosaphe roumain et permettront de les situer dans

un certain moment europen. Construisant sur ces bases,

effort le plus original de Ion Petrovici et qui anime encore

il s'est .dirig vers la sphre des problmes
de la mtaphysique. Dans cette direction, il a fix la position
d'un ralisme critique, apparent a celui (run Wundt ou d'un
Rrehl dont il a survi les cours au temps oa il faisait ses etudes
ses recherches,

en Allemagne. Admettant la possibilit de la connaissance

mtaphysique, mais la concevant, dans .chacune de ses formes

varies, comme une des versia. ns humaines possibles de la

ralit finale dont nous ne pouvons nous approcher que pan
des approximations successives, on peut reellement caractriser

la philosophie de Ion Petrovici de ralisme corrig par le

criticisme. Dans 'roeuvre d'approximation de la ralit entologique, le philosophe roumain, reserve un grand rle aux
conqutes de la science ainsi qu'aux speculations rationnelles,
dans lesquelles il entrevoit le veritable fonclement de la certitude Dans l'ordre pistmologique, le rationalisme a trouv
dans Ion Petrovici un partisan ,dcid. Les motifs de son rationalisme sant d'ailleurs suggrs non seulement par ranalyse
des conditions de la connaissance, mais encore par des considerations d'opportunit, en rapport avec la situation spciale de
www.dacoromanica.ro

Ion Petrovici

la culture roumaine, dont il voudrait voit la jeunesse protegee

contre les effets dmoralisateurs o finit tout empirisme relativiste.

Les qualits de mesure, d'harmonie et d'quilibre de la personnalit de Ion Petrovid se retrouvent aussi dans les directives de
sa philosophie.
Nature thorique et esthtique, incline vers la commissame et la contemplation, Ion Petrovici n'a pas ddaign d'intervenir dans la vie politique. Sorti du cercle junimiste-, auquel
sa formation est tant redevable, Ion Petrovici a toujours conserve quelque chose du temperament des hommes qui composaient

ce clbre cercle littraire et politique. Il est intressant d'observer que les inchn. ations de sa nature et les caractristiques
du nulieu dont il a reu les premires influences ont trouv
plus tard une justification dans sa vision mtaphysique. En
effet, pour ce philosophe, le fondement des chases prsente une
harmonie statique, gull affirme justement A. un moment o la philosophie si retentissante de Bergson imposait la vision dynanuque

du monde. Dveloppant son point de vue de philosophe lors-

gull a t appel exercer la fonction de Ministre de l'Instruction Publique, Ion Petrovici a cru devoir doter l'enseignement secondaire roumain de moyens
surer une conception gnrale du monde,

capables d'asen prconisant

l'extension et la priorit de l'enseignement de la philosophie

comme matire de coordination et de direction. Le projet de loi
de Ion PetrovicL trs combattu t ensuite rejet, a t realise'
succesivement par toutes les mesures ultrieures qui, dans no
lyces, ont donne A. la philosophie la place et l'importance
qu'on lui avait refuses jusque IA.
Mais peut-etre Faction la plus importante du professeur
Ion Petrovici doit-elle tre recherche dans l'exemple de son
dvouement pour la cause de l'esprit, dans son infatigable pas-

sion pour la recherche et ja proclamation de la vrit, dans

toutes ces vertus du savant que cet Hommage se rjouit de
reconriaitre et de proposer A da jeunesse qui, dans les pages
de Ion Petrovici pourra suivre rhistoire de l'esprit philosophique et de ses conqutes l'poque moderne.
La Socit Ronmaine de Philosophic

www.dacoromanica.ro

ISTORIA FILOLOSOFIEI PRODERIVE

DELA RENAVTERE PANA LA KANT

www.dacoromanica.ro

Filosofa i storia filosofie

1. Importanta care se acord istoriei filosofiei este interpretat6 de
unit in defavoarea ftlosofiei insgsi. 2. Raportul dintre filosofie si stiintele
speciale. 3. Istoria filosofiei sub forma de istorie a problemelor si ideilor
filosofice st istoria filosofiei sub forma de istorie a sistemelor filosofice.
4. Contributia istoriet ftlosofiei la intelegerea ftlosofiei in genere.
1.

In cadrul disciplinelor filosof ice, istoria filosofiei are

o importanta deosebita. Unii dintre profesorii de filosofie o

considera chiar ca -hind cea mai importanta disciplina
sofica. In tot cazut, importanta, pe care o are istoria filosofiei
pentru intelegerea filosofie. i, nu o are istoria oricarei alte stiinte
speciale pentru intelegerea in parte a fiecarei stiinte. Profesorii
de filosofie nu se pot lipsi de istoria filosofiei, pe cancl profesorii

de stimte speciale se pot lipsi usor de istoria stiintei lor.

S'ar putea zice, si s'a zis, c importanta istoriei filosofiei
provine din slabiciunea filosofiei de a se sustine ca, o stiinta
de sine statatoare. Filosofia are nevoie de sprijinut istoriei
filosofiei pentru
defini obiectul i rnetodele; nevoie pe cafe
nu o simt celelalte stiinte. Cunostintele care formeaza sistemele acestora din urma au o desvoltare dupa o ordine cronologic aproape lineara; cele venite in urma se fundeaza pe
cele precedente, fara intreruperi i ocoluri. In filosofie,
potrix a Sistemele filosafice, nu numai c nu se urineaza
cnonologic, fundanclu-se unul pe altul, ci din potriva se nimicesc unul pe altul, fiecane avand pretentiunea sa constitue
filosofia intreaga pentru toate timpurile. In istoria stiintei
speciale, cunostintele venite in urm inglobeaz in ele pe cele
dinam. tea lor; in filosofie, ,sistemele venite in urm nu numai
ca nu inglobeaza in ele pe cele precedente dar adeseori au
aparenta ca fiecane ar voi s inceapa d'acapo gndirea
www.dacoromanica.ro

10

Filosofa s istoria filosofe

Aceste deosebiri dintre istoria ,filosofiei i istoria orisicareistun- le speciale au fost interpretate in defavoarea filosofiei, chiar de catre ,unii filosofi. S'a zis ca filosofia, pe
defini obiectut
langa ca are nevoie de istoria sa pentru
metodele, mai are ;inch* desavantajul sa intrevada din trecutul
sau inanitia la care este condamnat in viitor. Dupa acesti
interpretatori defavorabili, istoria filosofiei este un ,trist muzeu
de opere grandioase, dar neisbutite; de opere devenite ruine
deodata cu nasterea lor. Ce perspective deschide inaintea sa
un asemenea trecut? Este drept, ca ceva asemanator gasim
si la celelalte stiinte ispeciale. Si aci trecutul este plin de opere
neisbutite, de rataciri i absurditati... Totusi, in trecutul fie-

carei stiinte speciale, se poate iurmri o &xi de lumini care

conduce spre prezent; din operele neisbutite, multe se inlatera, insa i multe tse complecteaza si se desavarsesc; ratacirile se corecteaza, asa c drumul 5tiintei merge neintrerupt
inainte, si pe el progreseaz. adevarul. In trecutul
dimpotriva, nici o dar de lumina, care s se continue, ci din
cand in cand scantei mari de fulger, care alai curand orbesc
de cat lumineaza pe aoela care cauta drumul adevarului.
In concluzie, asa dar; inlauntrul disciphn ilor filosofice,
istoria. filosofiei are rolul de memento mori". Ea aduce aminte
filbsofului ca tiinta sa nu-si are Inca obiectul i metoda
bine definite; ceva mai mult, 'ca filosoful, intocmai ca Sisif
din legenda, este conclamnat la o munca ce n'are sfarsit.
2.
Sa vedem ce se poate raspunde unei interpretan
atat de defavorabile filpsofiei.
Afirmarile, pe care interpretarea se bazeaza, duc in mod
logic la concluzia formulata mai sus, intr'un singur caz, anume:
cand intre filosofie i tiintele speciale exista o identitate de
obiect si de metode. Atunci este natural sa constatam ca istoria
stiintei sta fata destim. ta actuala, intr'un anumit raport, &and

este Norba de stiintele )speciale, i intr'un raport cu tad'

contrariu, cand este vorba de filosofie. Oricate particularitati
am admite de partea filosofiei, este cu neputinta sa explicam
deosebirile. Positiunea pe care o are istoria fdosofiei fatal de
fitosofie ramne neinteleasa, cat timp filosofia este considerata
ca Bind de aceiasi natura cu celelalte stiinte.
Explicarea acestei pozitiuni, de aparenta paradoxala, se
usureaza insa, de indata ce intre natura tilosofiei i natura
celorlalte stiinte speciale presupunem de la inceput o deo-

www.dacoromanica.ro

Filosofa i storia filosoflei

11

sebire fundamentala. Aceasta presupunere a si constituit, inainte

vreme, premisa de la ,care plecau mai toti filosofii. In timpul
din urma numai, prin stransa apropiere Lelia intre filosofie
stiinta, s'a abandonat aceasta apropiere, si s'a putut astfel
ajunge la afirrnarile cuprinse in interpretarea de mai sus. Filosofii din timpul din urma, nu toti, bine inteles, crezand
se ridica prestigiul filosofiei, prin identificarea ei in obiectul
metodele celorlalte stiinte speciale, au creat, prin comparatia,
dintre istoria filosofiei

i istoria

stiintelor speciale, dificul-

tatile pe care le-am vazut, interpretate in defavoarea filosofiei.

Iclentificarea filospfiei cu celala,Ite stiinte speciale este
recunoscuta astazi ca o eroare. Filosofia este o rsbinta, dar o

stiinta care i are obiectul

metadele sale proprii. Ea nu

constitue o stiinta speciala, in cadrul celorlalte stiinte speciale,

rtici o enciclopeclie de cunostinte imprumutate tuturor stiintelor. Filosofia sta de sine, atat in ceeace priveste obiectul
cat j metodele. Daca ,definitia sa a suferit variatiuni in decursul
secolelor, sub aoeste variatiuni totusi s'a pastrat cee,ace formeaza caracterul ei diferential. Filosofia are ca obiect existenta,

luata ca un intreg, atat fizic cat si sufletesc; iar ca metod

ea se serveste, nu numai de regulile logice, pe care observatia
experienta le poate controla si verifica, ci i de certitudin. ele
pe care mintea omeneasca le scoate la lumina spontan din adancul,
sau existential.

Omul de stiinta speciala i incepe munca, numai dupa

ce pbiectul asupra caruia el se aplici este bine determinat.
Ceroetarea lui se limiteaz la anumite fapte sau anumite perspective ale naturei, i Increaza cu o metodq Care se mentine
in cadrul posibilitatii de masuratoare si de prevedere calculabila. In deosebire de omul de stiinta speciala, filosofal dep.seste aoeste limitatii. Premisa de la care el pleaca este ca:
omul impreuna cu natura formeaza un tot al existentii, pentru
a carui cunoastere el trebue sa puna in valoare toate functiunile
sufletesti cu care este inzestrat, ea individ i ca membru al
unei societati. Omul de stiint speciala, prin limitatia pe care
vi-o impune, neglijeaza tocmai aceea ce formeaza principalul
obiect de studiu pentru filosof; el neglijeaza solutionarea problemelor pe care le pune total existential si care sunt tocmai
primele probleme care se ,leaga de intelegerea vietii omului.

Tot asa, din punctul de vedere al metiodei, omul de stiinti

speciala neglijeaza eertitudinile pe care mintea omeneasc le
aduce prin alte mijipace (mit, traditie, mentalitate sociala, lowww.dacoromanica.ro

12

Fflosofia i istoria filosofiel

gica afectiva, s. a.), de cat acelea verificate de tehnica logicei

rationale. Omul de stiinta Apeciala 6 filosoful nu fac asa dar
acelas lucru, ins. se ,complectesz. Care dintre ei doi este
pe calea cea buna? Intrebare de prisos, caci unul ii altul
fac o munca necesara culturei omenesti. Rana ce filOsoful
nu pune ordine in problemele pe care totul exisential le ridici
in sufletul omenesc, probleme care se impun si care pana
la ivirea cercetarii filosofice sunt solutionate de mitologie
credinte religioase, pana atunci omul de stiinta speciala nu-si
are inca un drum deschis pentru cercetArile sale. Este adevrat, c si sub st.panirea mitologiei si a credintelor religioase,
activitatea omulu,i primitiv nu este lipsita cu totul de o tehnica Logic; omui cat de primitiv se serveste totusi de instrumente pentru a-si realiza anumite scopuri practice, 6 manuirea de instrumente presupune o tehnica logica; cu toate
acestea nu pe aceastsa manuire de instrumente se altoieste cercetarea de stiinta speciala, ci pe pregtirea mintala pe care
o da filosofia. In Grecia veche, manuirea instrumentelor de
munca a fost de mult cunoscuta mestesugarilor practici, ea
a fost imprumutata probabil de la Egipteni, care si ei o aveau
din timpurile cele mai vechi imprumutar din Orient, id2r nu
dintre mestesugari au esit oamenii de stiinta ai Greciei vechi,
ci dintre initiatii in ale filosofiei. In primele timpuri chiar
ale culturii vechi grecesti, cercetatea filosofica si cercetarea
stiintifica merg impreuna. Filosofia pune ,intrebari i deschide
perspective; omul de stiinta specia. reia intrebarile 6 le ve-

raja'. Rana ce existenta ca totaiitate nu intra intr'o ordine,

adica haosul nu devine ,cosmos, stiinta special: nu-si are nici
hie' ctul, nici metocla.

Bine inteles, la urma urmelor, atat filosoful cat i omul

de stiinta special servesc aceluiasi ideal. Amandoi urmaresc
sa gaseasca adevarul despre lume si viata. Numai c gasirea
acestui adevar impune o difereniiere, care face ca fiecare sa
ja p cale deosebita. Adevarul nu se clesvaluie, privind
natura ca intr'o oglincla. Poate cineva privi la obiectele naturiii
mult si bine, el nu va g5si totusi despre ele un adevar, daca
mintea nu este inarmat Cu intrebarile care trebue puse naturii
si vietii. Aclevarul nu se desvaluie decat aceluia care stie sa
intrebe de el. Aceasta inarmare cu intrebari constitue momentul cel mai important in gasirea adevarului. De ea depinde
succesul. In cucerirea acestei armaturi, fifosoful i omul de
stiinf speciall stau pe pozitii diferite; cu toate acestea, sucwww.dacoromanica.ro

Filosofa si istoria filosoffef

13

cesul ifiecruia este conditionat de al celuilalt. Fra marile

intrebri asupra existentei, pe care filosofut le actualizeazi
continuu in constiinta societtii omenesti, omul de stiint special s'ar pierde in amanunte; fr verificrile cu care omul
de stiinta special rspunde la toate intrebrile filosofului,
filosoful s'ar pierde in speculatiuni Par. valoare.
3.
Dup aceste consideratii s venim din nou la rolul
pe care istoria filosofiei II are in cadrul disciplinilor filosofice.
Era mai inainte acest rol paradoxal, i putea fi interpretat in defavcsarea filosofiei, Acum, dupa ce am vazut deosebirea (litre filosofie i tiintele speciale, lucrurile se schimbr.
Atat importanta pe care o are istoria filosofiei, cat si caracterele deosebite ale acestela lat de istoria orsicrei alte stlinte

speciale se explic..

In adevar, pentru o stiint, cum este aceea a filosofiei,

care are pretentia de a pal-wide cu intelesul in firea i in
legile existentei totale, 5i ,inc prin metode care depsesc cadrul
Logicei obisnuite, istorisirea trecutului u are o alta
por-

tantA de cum o Are aceast istorisire pentru oricare alt

speciala. Istoria prezint sisteme de filosofie, deosebite
radical de la secol la secol, uneori chiar 'deosebite in cursul
aceluias secol, pe cancl istoria stiintei speciale prezint sistemul aceleiasi stiinte, inbogtit treptat cu cunostinte noi
adevrate. Fiecare sistem pe :care Il prezint istoria filosofiei
are o valoare de sine; este o opera unitar construiti,
intocmai ca i o oper de art. El nu se poate corecta sau
complecta in parte, cum se ,poate corecta i complecta sistemul

unei stiinte speciale. Fiecare sistem filosofic are pretentia s

fie un proclus pentru eternitate.

Din aceast cauz incerarile care s'au fcut pan astzi,

intre care, cea mai valoroas, aceea a lui W. Windelband
(Geschichte der Philosophic, prima editie in 1892), de a
inlocui istoria sistemelor filosofice Cu o istorie a problemelor
si a ideilor filosofice, n'au putut duce la rezultatul dorit.
Asemeni incercari presupun de fapt c obiectul i metoda fiecrui

filosof ,sunt aceleasi de la un secol la altul, asa cum de reiA

la omul de stiint. special". Cci numai daca obiectul i metoda sunt aceleasi, atunci personalitatea aceluia care

a creat sistemul de filosofie cade pe al &ilea plan, pe primul

plan rimannd continuitatea problemelor si ideilor, asa cum
se intmpl in istoria stiintelor speciale. Obiectul pe care
www.dacoromanica.ro

14

Filosofa s storia filosofiei

i idei att de
11 are in vedere filosoful provoaca probleme
vavte, incat este cu neputint ca el, in definirea lui, s ramn
acelav de la filosof la filosof. Fiecare introduce in defin' irea
obiectului oeva din propria ,sa persoang. Totalitatea existentii,
de altminteri, pe care filosoful are sg o cerceteze, implicg intr'insa eul insusi al oercetgtorului. In ceeaoe privevte metoda
cercetare apoi, dificultgtile care se pun in calea unei istorii a
problemelor i ideilor filosofice, sunt inca si mai maxi. Filosofia
face apel la certitudini, care vin direct din adncul sufletesc
al filosofului, sau al poporului in care s'a ngscut filosoful, asa
CA la persoana acestuia va fi nevoie totdeauna sg se facg recurs:
In rezumat, ava dar, istoria filosofiei, sub forma de iston'e
a problemelor vi a ideilor filosofice, ava cum a propus-o Windelband, devi poate fi interesantg in unele privinte (pentru
scopuri didactice chiar de folos) nu' va putea inlocui niciodatg
iston'a sistemelor filosofice, care este forma traditionalg sub
care cunoavtem istoria filosofiei. De altfel nici insuvi Windelhand n'a rgmas propunerei sale pe deplin credincios On

la sfArvit.

4. S exaniinam, mai departe, contributia adus de

istoria filosofiei la intelegerea in genere a filosofiei. Dupg

aparenta, am vazut, ca ea prezinta trecutul, in care s'a clesfgvurat filosofia, ca un vir de opere neisbutite i cgzute
deodatg aproape cu navterea lor, ca un muzeu trist,
din care se presimte inanitia la care este condamnatg. filosofia
vi pe viitor.
Intrucgt este indreptgtit acest pesimism?
Este indrepatit, intrucat lugm filosofia in intelesul pe card
pre price stiinta speciala, sau in intelesul de enciclopedie
a vtiintelor speciale. Atunci, in adevgr, atat filosofia, cat si
istoria filosofiei i pierd originalitatea.Sarcina care se las.
cazul acesta, pe seama filosofului, de a reflecta a doua oarg asupra cunovtintelor adunate de omul de vtiint specialg, sau de a
organiza in sinteze mai vaste, aceea ce organizeazg deja milt
de .vtu-nt specialg in sintezele sale de specialist, este o sarcing
care nu se potrivevte cu admiratia desinteresatg care a fost
aoordatg filoso-fiel de &are oamenii gAnditori din toate timpurile. O asemenea saran' amintevte mai curnd analogii strine
de once admiratie desinteresat; cum s. ex. analogia cu sarcina,
pe care, in viata economic Jnodern, vi-o rezerva exploatatorii
muncii ahora.
www.dacoromanica.ro

Filosofia si istona filosofiel

15

Pesirnismul se inlatura deodat cu restabilirea adevaratului

inteles al filosofiei.

Daca filosofului i se pune pe seama profetica menire, de

a scoate la lumina unei ratiuni dare, putinul ce mijeste spre
adevar i moralitate, in haosul de gandiri, tendinte afective
,dorinte, cu care sufletul pmenesc raspunde, secole de a rndul,
la chinuitoarele intrebari asupra rostului existentii, atunci dispar
analogiile neplacute, si, in locul lor, se intrevad motivele care
au facut ca filosofia sa se bucure de admiratia ganditorilor
de pana acum. A fi deschizator de drum spre orizonturi
este o vocatie; a fi consolidatorul unui drum cleschis, pe care
s poat merge pe vecie viitorimea, este o 4.1t vocatie. Cea
idintAi

este vocatia filosofului;

ce a de a doua este

vocatia

omului de stiinta speciala. Fiecare i are obiectul i metoda

sa de lucru. Filosoful este ah-as de problemele care nu si-au
gsit Inca o baz stabila de discutie: raportuf intre corp si
suflet; ,criteriile d.upa care se aleg adevarul, binele moral si
frumosul; limitele si critica cunostintei; sensul vietii si al existentei; fina. litatea culturei i destinul... n sfarsit, toate problemele care depsesc specialitatile stiintifice si pe care omul de stiint le considera ca probleme de hotar.
La o filosofie, in acest inteles, corespunde in buna parte
istoria rifilosofiei, sub forma de istorie a sistemeror filosofice
asupra carein se opreso preferintele noastre.
Neparat ins, c i In aceasa forma gasim diferite realizari. Nu toate aduc in acelas grad o contributie utili filosofiei. Istoria sistemelor filosofice, ca i toate felurile de

istorie, poate fi buna tsau rea, dupa cum pste talentul i comoara

de curhostinte ale aceluia care o scrie. Motivul care ne hota.raste sa o preferam este, c numai sub forma ei putem reda
principalele momente ale creatiunii filosofice
Avand in vedere aceste principale momente ale creatiunii
filosofice, suntem indrumati s tim ,i ce anume avem s

cerem de la o istorie a filosofiei, ca apoi sa judecam, cand

ea da o contributie utila, sau nu.
Principalul moment, de care se leaga intreaga structur
a unei opere filosofice, sta in originalitatea autorului. Fara
originalitate nu este oper filosofic, cum nu este nici opera.
<le arta. Dar originalita.tea filosofului este conditionati de sistent
Filosoful cristalizeaza." din sclipiri de adevar deabia intreza-

Tit, o teorie noua cu pretentie de a da o nou baza stiintei;

www.dacoromanica.ro

Filosofa i istora filosofiei

16

din tendinte vagi i adeseoi ,contrarii traditiei, o norma de con-

duit, sau un criteriu nou de valorificare a lucrurilor; in toate

cazurile el inoveaza, si cum pentru sustinerea inovatiei sale
el nu se poate servi de mijloaoele logice ,obisnuite omului de
stiinta, recurge la sistem. Rentru el sistemul este un mijloc
suprem de probatiune; este io justificare construita din tot felul
de argumente, de natura rational, afectiva, i voluntara, pe
care el nu o poate obtine de cat multumita tot darului inniscut
de originalitate.
Prima cerinta, pe care o indreptim care istoricut in

ale filosofiei este, asa dar, ca el sa ne redea in mod precis,

in ce st originalitatea filosofului,jsi in ce fliasura aceasta originalitate este justificata prin structura sistemului. Filosof mare
pentru toate timpurile este puniai acela care a reusit sa armonizeze originalitatea cu sistemul. Multe originalitati schinteetoare, dar Para justificare in Lsisteme, ca si multe sisteme
frumos construite arhitectonic, dar fara multa originalitate, s'au
produs in decursul timpului; ele n'au intrat insa in istoria
filosofiei.

Dupa originalitate, al doilea moment principal, pe care

trebue sa-1 redea istoricul In ale filosofiei, este starea culturala
a epocei in care a trait filosofa fiindca din cunostinta acestui
moment se stabileste riivelul la ,care s'a richc. at originalitatea.
Pe acesta 1-am putea numi momentul obiectiv al istoricului. El
cere de la istoricul in ale filosofiei insusirile care se cer
de la istaricul culturh si de la istoric jn genere: inforrnatii
precise si judecata sigura. Cu acest moment, este apoi legat

un al treilea, tot atat de important: cunoasterea subieclivitatii

filosofului, pana in cele mai adanci legaturi ale acesteia cu
psihologia i cu antropologia poporului in mijlocul caruia s'a
nascut filosofa Acesta de al treilea moment este cel mai greu
de redat, i pentru acest motiv istoricH In ale filosofiei de
pana. acum 1-au si neglijat adeseori. Cu progresul cercetarilor
de tipologie psihologica i sociala, !el se va impune insa
viitor din ce in ce mai mult.
Cand aceste trei momente mai principale intalnesc la istoricul

In ale filosofiei talentul i competinta neeesar pentru a fi

realiza-te, atunci nu mai incape ndoial ca ne gasim inaintea
unei contributii din cele mai utile pentru intelegerea filosofiei in genere, chiar dac historicul a avut Ip vedere sa ne faci
s intelegem numai un anumit sistem filosofic.
www.dacoromanica.ro

SPRE NOUI CONCEPTII DESPRE LUME SI VIATA

MN!.

Tendinte ale noului

data cu amurgul Evului Mediu, urmeaza o nona varsta
istoria spiritului pmenesc, care pana astazi i5i valorifica pro-

priile-i categorii, de viata 5i gandire; pe ele s'a cladit intreg

rostul culturii moderne. Dar tocmai aceasta rodnic germinatie,
indicatoare a vremii noastre, rainane i cea mai rasvratita fata
de cadrul definitiilor. O asemenea dificultate i-a aparut, ,oclata
cu apropierea de obiectul studiului prezent, 5i unui B. Spaventa,
care declara c ace,asta prima treapta a epocii noua, raspunzand
indeob5te termenilor de Umanism i Rena5tere, nu rsplate5te

pe cerceLitor Cu acelas caracter determinat, deci u5or de recunoscut, propriu atat cugetarii medievale cat 5i filosofiei moderne de dupa Descartes. Realizarile originale ale acestui spe-

cial leagan de creatii spirituale, declara Spaventa, i afirma

o prezenta prea ascunsa de aparenta unor sensuri opuse si a
Ianumitor forme preexistente 1). De aci, epoca deschizatoare a
tveacurilor recente, cu greu poate fi surprinsa intr'o singura for-

mula, care s'o tradeze in intregime, a5a cum se intampla in

cazul momentelor precedente sau urmatoare ei.
Mai tarziu s'a verificat dificultatea de care aminte5te Spayenta intr'una din ilustrarile cele mai frecvente, cu care se incerca defintrea generala a acestei epoci, anume in convingerea
unei intoarceri la antichitate. Printre cercetatorii mai noui, atrasi
spre considerarea unui asemenea fenomen de uimitoare pleniam risca termetorline in initiativa orneneasc, Burdach face
o revolutie coperniciana. Nu atentia acordata
nul exagerat
culturii antice este o cauza de iscare a noului spirit; dimpotriva,
aceasta noua mentalitate, hranita ,5i incurajata de ratiunea unei

evolutii fire5ti, aspira numai sa-si afle un mediu predilect de

1) B. Spaventa, Rinascimento, Riforma, Controriforma, Venezia. La
nuova Italia, Edit. 1928, p. 241.

www.dacoromanica.ro

18

Tendinte ale noului spirit

regasire in acea cultura'). Studiul antichittii corespunde unui

efect iar nu unei cauze in noua conceptie de viafa, ce acum se
pronunta. Alt cercetator d.e niveltd. lui G. de Ruggiero confirma si desvolt aceasf nou vedere, amintind c familiarizaren cu cultura antica se coboara pn in veacul XII, deci
In plin Ev Mediu 2), cand inc nu se putea presimti un suflu
aprppiat Renasterii. Intr'adevar, chiar i in afara de studiul
isvoarelor linguistice sau literare, insus freamitul viu a1 vietii
este colorat, intr'unele fete ale Evului Mediu, de umbrele antichittii; n'avem deck sa reflectam, bunfioarfi, la acea art
statuara din Capua secolului al XIII, privit pn trziu de
multi cunosc6tori drept o colectie de mostre a antichitatii romane. Spiritul antic nu apare, astfel, ca un element nou in
mintea leuropeana; realizarea a dotta ,tipuri de cultura Jeosebite,
ce incearoa cleopotriva atingerea Cu antichitatea, se leaga numai de diferenta modului cum e receptata .aceasta cultura in
vechiul ev de mijloc i cum va fi primita in epoca notta,
care ne preocupa. Rezervndu-ne aceast discutare pentru moanentul oportun, ne oprim la sublinierea dificultitii de determinare a lacestei perioade, care nu poate 'fi acoperita prin dogma
intoarcerii la antichitate.

G. 'de Ruggiero remarca numai ca umanismul incipient

se exprima, incleosebi, prin fragmente, cari denota o vioiciune
mai accentuat a tonului, un ritm mai viu, dar nu opune o Silogndeste la Petrarca,
rj autorul
sofie anumita celei vechi

un gnditor incapabil de a compara neinsemnatele sale cunostinte platonioe, cu imensul fond de eruditie al doctorilor
medievali, care ar fi aparat cu prestigiu cultura contimporani
lui, daca ar fi avut fatb." de cine 3). Ramne, totus, cert c Renas-

terea, prezinta o modificare reala a axei spirituale medievale,

dar noua miscare fiind prea ,recenta, nu poate ajunge, timp
de doua veacuri, la o cristalizare 'filosofica. In multe cazuri,
interventia' definitiva a cuvantului pronuntat de filosofie, desvaluie epilogul unei 'forme de vlati traqta, care incepe a fi reflectata. Tot astfel i adevarata expresie de &dire a nouii
epoci se intipareste mai tkziu in seria fenomenelor d cultura,
abia odat cu Galilei i Descartes.
Konrad Burdach, Reformation, Renaissance, Humanismus, II Aufl,
BerlinLeipzig, Paetel, 1926, p. 5.
Guido de Ruggiero, Rinascimento, Riforma e Controriforma, Bari,
Laterza, 1930, Vol. L pp. 65-u,
Idcm, p. 1.

www.dacoromanica.ro

Tendinte ale noului spirit

19

Aceasta sinteza filosofica de mai tarziu, ca elemente

scoase din adanc de veacuri, a avut ragazul sa arate, pAna in
ultimele amnunte, ca schimbarea ce ne preocupa e provocat
de o deplin emancipare a personalitkii umane, existenta desconsiderata in Evul Mediu, unde entitkile colective se bucurau de favoarea unei atentii aproape exclusive. Dar o asemenea revendicare a dreptului personalitatii, nu alcatueste niciodata, inlauntrul celor doua secole, o baza ,precisa de speculatie a gandului, desvoltata cu amploarea cuvenita, desi feno-

menul jubileaza in tot acest timp. El rmne in Renastere

mai mult ca un fapt de domeniul inregistrarilor istorice, in timp
ce se pierde ca intr'un labirint, in puzderia de directii opuse a
vremii, in compromisurile sincretice si in tiparele preexistente,
de cari amintea Spaventa. Prin urmare, trebtue sal ocolim is-

pita, pe care adesea o ofera Renasterea, de a ne provoca sa

transpunem fara rezerve, pe planul achiziiilor filosofice, simple
date ale unei originare desvoltari istorice.
O oarecare lumina asupra acestei cautate contributii filosofice a Renasterii este aruncati de un alt fenomen dominant
al timpului, amintit, printre altii,' si de Dilthey, in formula cu
care doreste el sa incadreze epoca. Renasterea, dup. Dilthey,
constituie o perioad artistica facand tranzitia intre perioada
teo/ogic a Evului Mediu si cea tiinfific moderna 0. Formula ne devine pretioasa deoarece ea indeamna limp licit sa
se polarizeze in jurul valorii dominante a Ivremii, toate manifestarile spirituale, inclusiv directiile de gandire, singurele cari,
In primul rand, atrag interesa! Intr'o istorie a filosofiei. Astfel,
arta ne poate servi, intrucatva, ca element unificator, de gasire

a unei corespondente intime intre centre de gandire ce par

disparate 5i contradictorii. Totus aceasta operatie s'ar aplica,
oare, intr'un mod similar si la corpul cugetirii medievale sau
la sistemele gandirii moderne? Daca am reveni la fraza lui
Spaventa raspunsul ar fi negativ; filosoful italian gsise
affit Evul Mediu cat i epoca moderna cuprind in sine creatiuni
cu mult mai determinate decat Renasterea. Deaceea, in primele doua epoci amintite, valorile privilegiate, religioase sau
stiintifice sunt cu mult mai direct declarate, ,in insus nucleul
preocuparilor filosofice respective. Dimpotriva, dommanta estetica din cugetarea Renasterii intervine, cu oarecare discretie,
1) W. Dilthey, Weltanschauung und Analyse des Menschen seit Renaissance u. Reformation, Leipzig u. Berlin, Teubner, 1914, p. 323.

www.dacoromanica.ro

20

Tendinte ale noului spirit

apOrind uneori numai in forme complimentare creatiunilor filosofice i reclamand, astfel, calea unor deducen i indirecte i apro-

ximative. Observatia adncO a lui Dilthey ne va folosi, fri

indoiala; totusi ea constituie un auxiliar foarte delicat de manuit
pentru surprinderea gfindirii din Renastere.
Asocia. te cu suprematia artei, Dilthey mai vede inca doul
fenomene caracteristice acestei epoci, primul de ordin socialeconomic si cellalt de ordin religios1). Cel dintaiu se declara
data.' Cu ivirea functiunii specifice a oraselor, uncle viata burghezO i face loc sub forma unei indisolubile unifati; aceasti
unitate apare pentru prima dati intre coordonatele dualismulut
prescris de modelele vietii medievale: ealugarul i cavalerul.
Fenomenul burgheziei, neinoituat de categoriile transfigurArii,
ea fondul hieratic de atingere cu lumea al celor doui forme de
traire antecedente, vesteste o majorare a contactului cu natura;
drept consecintO, se va ivi o filosofie mai apropiatO de aspectele sensibile, ce-si poate prelungi efectele Al la o revocare
a crezului transcendent medieval. Al doilea fenomen, anuntat
ca religios, se anexeaza de anularea unui asema.nator dualism
intre ceresc i pamintesc, exprimndu-se pe plan filosofic, prin
ideea panteistO, care pare, sub felurite forme, sa domine Rena4terea.

Toate aceste determinante ale epocii, cu a cOror seva se

hean. este domeniul gfindirii, ne indeamnA sa reflectim la o filo-

sofie dictatO de un puternic individualism, subsumati valorii artistice, intretinuti de o mentalitate burghezi imanentistO i ratificata de o conceptie religioas. panteisf. Totu, perspectiva
filosoficO" amintia ar putea s inchege numai un complex de
indicii, iar nu forma desvoltatO a Ondirii timpului. Deaceea,
pentru a spori mijloacele de cuprindere ale acestei epoci cugetAtoare, suntem constrmi s apelOrn si la concursul unei pri-

viri genetice. Numai clupit ce vom face o asemenea consideratie,

putem relua, spre aprofunclare, aspect& spiritului, indeobste

atribuit Renasterii.
Pentru investigarea antecedentelor acestei epoci nu ne ra-

mine decat sO luOm ca premizO acceptia iperfectei continuifti clintre Evul Mediu si Renastere, clupO ce am respins ipoteza saltului brusc inspre valorile antichitatii. Se pare chiar
inceputul Renasterii ar echivala cu primatul ce-1 dobfindesc
1) W. DiltheY, Weltanschauung und Analyse des Menschen sell Renaissance u. Reformation, Leipzig u. Berln, Teubner, 1914, P. 322 5 324.

www.dacoromanica.ro

Tendinte ale noului spirit

21

unele miscari subjacente ale Evului Mediu care obtinuseri totusi o functiune importantia inca dinnainte.

Una din aceste micri, dupi afirmatia lui Hffding, pare

a fi misticismul medieval. Se stie c In Evul Mediu se ao3rda
o minima un" portanti documentulqi sufletesc individual, deoa-

rece colectivitatea cu cadrele ei de cultura impersonala era

singura care se bucura de favoarea unei atentii deosebite.
Misticismul prezinta insa unica modalitate a acestei epoci de
a privi indeaproape adancurile sufletului omenesc; omul care
nu se cunoaste pe sine, nu va fi cunoscut-1), declara o sen-

tint din acele cunoscute Fioretti ale Sf. Francise. 0 asemenea forma de viala se vedea, insa, din acest rnotiv, limitat
suspectata de catre oficialitatea dogmatica a Bisericii. Dar
pe langi atentia inclreptata inspre o viata sufieteasca

izolata de anumite raporturi ce puteau s'o modifice,

misticismul mai prezinta o deosebita importanta si in lega-

tura cu panteismul de mai tarziu al Renasterii, pe care am

vizut ca-I recunoaste Dilthey. Pe &And teologia dogmatica
. a Eyului Mediu, statornicita definitiv de catre Sf. Toma din
Aquino, se prezinta dualista, delimitand lumea naturala de cea
supranaturala, misticismul urmareste realizarea unei entitati mopiste: contopirea omului cu Dumnezeu; insa monismul apare,
In acelas timp i ca unul din atributele panteismului. Este interesant de urmarit cum misticismul medieval, care i propune
pierderea constiintei individuale in marea Divinitatii, ajunge,
printr'un anume proces, tocmai la cea mai puternica afirmare
a personalitatii omenesti, pe care o cunoaste istoria.
Un asemenea preces paradoxal se lamureste, in buna parte,
printr'o treptata modificare a metodei mistice, dictata de tendinta ponte inconstienta a acestui curent catre o deplina emancipare de sub tutela si cenzura scolasticei. Astfel Meister Eckart,
pe deoparte, W. Occam si Duns Scotus, pe de alta parte, ,au
cautat prin veacul XIV sa extinda misticismul dela treapta
unei ;practici initiatice i prescriptive, la un nivel general accep-

tabil pe cale speculativ i exoterica. Dar tocmai aceasta pornire de a se face unanim acceptat, a alterat insasi legea intima
a misticismului, care nu poate asfiga adepti sub specia adeziunii teoretice ci numai pe drumul practic al unor autentice
experiente sufletesti. Asa poate fi verificata imensa distanta
mire misticismul originar al Sfantului Francisc din Assisi si
1) I floretti ch San Francesco, Firenze, Salani, 1907, p. 229.

www.dacoromanica.ro

22

Tendinte ale noului spirit

speculatiile 'franciscane din cadrul nominalismului svarsite mai

tfirziu de catre Occam si Duns Scotus. Aceeas departare (se

intinde intre teologia pur descriptivO a lui Dionisie PseudoAreopagitul, initiatorul misticismului medieval, si desvoltarile
teoretice ale lui Eckhart. Acesta din urma, printr'un echilibru
exceptional, in orce caz inexistent la cei ,doi nominalisti, a isbutit sa armonizeze focul mistic din adancurile sufletului
cu rformele speculative in cari de multe ori s'a exprimat.
Astfel, misticismul cautand treptat sa se emancipeze din.
izolarea in care se p.'strase dealungul Evului Mediu, i altereaza tocmai atributele ce 1'1 caracterizau ca atare; iar promovarea sa la gradul de stipnire a tuturor aspectelor
echivaleazi cu propria-i disparitie, ne mai ramanOnd decat
nusa unor simple derivate, exprimate in idea monista 6 in atractia pentru experientele sufletesti cu pecetie personalA.

nmismul panteist al Renasterii pare a fi, astfel, in buna

parte, efectul unei secularizari suferite de care monismul mistic din Evul Mediu. Sufletul omenesc, a carui cercetare nu constituia pentru misticism, decat un mijloc de aflare a lui Dumnezeu, devine, oda-ta cu Renasterea, -scop in sine prin treptaCa
mutare a Accentului de care ,privirile ce-i .erau consacrate.
Aceasta cale a misticismului nu este, tusk singura caremina inspre perspectivele nouii epoci, deoarece panteismul a mai
vietuit si sub forma sa autentica in Evul Mediu, bineinteles ,tot
ca miscare combatuti de catre spiritualitatea oficiala a timpului.
Astfel, in evul de mijloc gsim desvoltata conceptia cosmogonica
a Kabbalei care a determinat tipica Tormatiune de Renastere

a lui Giovanni Pico della Mirandola. Dar, pe langa aceasta,

trebuie si mai mentionam i exegeza, privita drept ereticii, ce o
fcuse filosoful arab Averroes lui Aristotel. Spre deosebire
de interpretarea dualista, datorita Sfantului Toma din Aquino,
ce alcauia intreg corpul doctrinar si filosofic al catolicismuilui!

medieval, Averroes dase mai inainte lui Aristoteles o interpretare panteista. In Renasterea italiana, cand cugetarda lui
Platon inlocueste, in mare parte, pe cea a lui Aristotel, suverana in Evul Mediu, una din singurele citadele aristotelice din
Italia acelui timp
Padova
adopta, totus, exegeza panteista
a lui Averroes, mai potrivibi cu vederile generale ale epocii.
Alt aspect invaluit al Evului Mediu, redus 'de fapt numai
la o ipostaza a miscrii recent amintite se gse5te in toata acea
directie, pe axul careia sunt atrase disciplinele oculte, necromantia si magia. De unde aparitia tratatelor de magie, dealungul
www.dacoromanica.ro

Tendinte ale nouiui spirit

23

Evului Mediu, t. ra pandit de persecutiile Bisericii, in Renastere ele se ivesc cu profuziune; mentionarea preocuparilor oculte
ajunge, astfel, sa patrunda si in diferite scrieri sau documente
profane ale timpului, cum e cunoscuta scena de magie din Viata
lui Benvenuto Cellini". Dar aceast privire a sensului ascuns

din lucruri, prin virtutile de ordin spiritual, pe care le acord

anumitor aspecte ale materiei, i gaseste un corespondent d
privire asupra lumii in hylozoismul sau pan-psihismul, propriu
conceptiei panteiste. Si este relevant tocmai faptul ca mai tarziu Giordano Bruno, pentru a declara existenta acelui univers,
In intregime insufletit, dictat ,mintii sale de un avant panteist,
scoate o dovada chiar din magie. Cum lamurim, declara Bruno,
ca mai multe pietre i nestimate rupte i taiate in bucati neregulate, au anumite virtuti de a altera spiritul, semriand noui
inclinatii i pasiuni, nu numai in corp dar si in suflet1)". Deasemenea mai mentioneaza efecte similare datorite unor radacini
vstede, supuse la certe operatii. Asemenea efecto, incheie Bruno,
nu pot lua tinta decat admitand ea' toate aceste corpuri, privite
ca peinsiifletite, contin totus intiinsele, potente si actiurd
Prin urmare, vechea magie, ce-si afta acum \posibilitatea libere
desvoltari, constituie deopotriva, una din resursele panteismului, noua visiune dominant asupra lumii.
Alt antecedent, de provenienta mai recenta, aparand numai catre sfarsitu.1 Evului Mediu se exprima in infiltrarea treptata a flimbii grecesti. Aceasta limba nu,mai avea loe sa *rumia
in cadrele atat de stricte si delimitate ale intetectualitatii medievale. Pentru acea cultura dogmatica i formala, unde arbitrarul
unanim acceptat se identifica, de milite ori, cu absoIutul unui
destin probitiv, cunoasterea limbii grecesti prezenta aproape as-

pectul inaccesibil al inconstientului" de astazi. Invatatii cei

mai reputati se resemnau cu gandul la natura enigmatic si incompatibila cu posibilitatile lor de explorare ce o atribuiau acestei idiome, chiar cand le trebuia neaplrat in textle consultat;
deviza comoda suna graecum est non potest legi. Stapanirea
limbii grecesti, in unele cazuri de pe la sfarsitul Evului Mediu,
odata cu disolutia imperiului bizanfin, ajunge s echivaleze cu
resimtirea unei pulen i demiurgice; pentru prima data s'a obtinut
pcunoasterea unui fenomen ce ramasese pana atunci mut si pe-

cetluit. Raspandirea limbii grecesti in Italia, corespunde asad

1) Giordano Bruno, De la causa, principio e uno in Dialoghl metafisici nuovamente ristampaticon, note da Giov. Gentile, II edit, Bar, Laterza
1925, p. 188.

www.dacoromanica.ro

24

Tendtnte ale noului spirit

sentiment de crestere a propriei personalitati, atat de

evident in Renastere. Tot ea mai contribuie la raspindirea lui
Platon si a neo-platonismului.1).
La toate acestea trebuie sa mai anexam si idea iespre desvoltarea burgheziei, amintita de catre Di!they; evenimentul nu
ja nastere data ci vremea nou. ci i afl inceputurile inci
miscarea comunelor italiene din veacul XII. Aceasta miscare
unui

culmineaza, ns, 51 devine dominanta in Renastere. Suprematia ,orasului echivaleaza. cu o desteptare a spiritului cetatenesc

cadrul personalitatii, aducnd cu sine o conceptie panteista

pe plan filosofic i eterodoxa pe plan confesional. De aceasta
desvoltare a burgheziei, trebue sa alaturam, 'rasa, i progresul
in explorarile geografice, care, in locul infinitului intensiv realizat de care aspiratia extatica, determina un infinit spatial, vis

al spiritelor aventuroase; el isi gaseste, poate, ecoul in idea

universului fara margini din conceptia lui Bruno; bineinteles,
insa, c resortul principal al unei asemenea conceptii rarnne
clescoperirea coperniciana.

Pe langa aceste aspecte cu o_evolutie, mai mult sau mai

putin indelungat chiar in Evul Mediu, unde au dus, insa, o
pot fi descoperite in Renastere
viata intrucatva subterana,
prelungiri ale spiritualitatii medievale de suprafata. Guido de
Ruggiero, este unul din enditorii cari staruie asupra acestei
continuitati spirituale pe linia oficiala a Evului Mediu. Daca
trecem-, declara de Ruggiero, dela un Quodlibet sau dela un
Comentar de sentinte din veacul XIII la lectura unei serieni
umaniste, chiar contemporana, d. p. a lui Petrarca, observim
numaklecat o distanta de accent si de ton, as spune o agaitate
a icompozitiei, care contrasteazsa cu argumentarea lenta si masinalica a scolasticilor". Totus,privind mai atenti ambele scrieri,
putem distinge c expresia sc,olastica face parte dintr'un complex mental bine organizat in timp ce opera umanisti. nu exprimal mai mult deck o atitudine sau o tendinta" 0. Am amintit
aceste ideclaratii ale lui G. de Ruggiero, care doreste sa releveze c Renasterea nu putea opune nicio alta metoda Evului
Mediu, una din cele mai sistematice perioade, cunoscute de
omenire. Deaceea incercarile de gandire, cari in Renastere vor
sa se prezinte contruite, trebuie s recurga tot la vechea meP. P. Negulesett, Academia platonica din Florenta. Bucuresti, Imprieneria National, V. Imprejurrile Istorice, pp. 10-25.
Op. cit. Vol. I. p. 1.

www.dacoromanica.ro

Tendinte ale noului spirit

25

toda arhitectonica a epocii antecedente. Renasterea transmite,

astfel, marilor sisteme ce alcatuesc gloria filosofiei moderne insas virtutea organizatoare medievala, care pe aceasta cale mai
d'ainueste

O asemenea permanenta directa a spfrituluil minutios

sintetic medieval, in expresiile filosofice laborioase ale Renasterii, ne indeamna din non s apelam la o confirmare din
partea lui Giordano, Bruno, care pentru noi alcatueste ultima
vremii. Bruno e pasionat numai dupa o modificare a
sinteza.
filosofiei naturii in raport cu cea medievala dar el 1111 gandeste

nicidecum la o intrerupere a bazei de argumentare pe care se

sprijinea Evul Mediu. In felul acesta numai, putem intelege
rostul puvintelor grele, pe cari le a.dreseaza el lui Petrus Ramus,
adevaratul logician al Renasterii, care in ale sale Institutiones
Dialecticae urmarea s dea o noua orientare si logicei, dupacum
stralucita sa epoc reusise sa acorde aproape tuturor valorilor.
Prin prmare spiritul sistematic, slabit in Renastere, indispensabil totus la construirea conceptiilor inchegate ale timpului,
nu ne infatiseaza decat -tot vechea rigurozitate medievala, sub
forma unei id directe de continuitate.
Insfarsit, alt element al acestei continuitati, care se bucura
de atentia lui G. Toffanin, i afla marturia in cultivarea limbii
latine, cu o ratiune de aplicare, ce 'pare autorului amintit,' comuna ambelor epoci. Negresit c in aceast privin trebuie
sa punem la indoiala urmatoarea afirmatie a ,lui Toffanin: In
cunoscutul entuziasm pentru cuvntul latin, elementul mistic de-

pindea, mai inainte de toate, de a vedea ascunsa intr'insul

insas Revelatia" 1). Atractia pentru antichitate devenise eat de
fanatica, incat prezenta multe trasturi irationale. Acea Revelatie" era in rdisur de a apare umanistilor numai in conceptia
aproape mistica de perfectiune, pe care o vedeau ei intrupata
In Cicero, in Ovidiu i in alti scriitori prin cari s'a ilustrat
limba latini Totus s'ar fi putut ca pentru unii umanisti. acelas cuvnt latin s pstreze un sens echivoc produs prin sugerarea laolalta a ideii de antica desavarsire cu acceptia sacrala
crestin de vas al adevarului revelat. Dar chiar daca ratiunea
adoptarii lui nu e identia rn-tane totusi efectiv, faptul concret
al pceleias existente linguistice atat in Evul Mediu cat si in
Renastere.

Toffanin nu se opreste insa aci; el descopera in prefe1) G, Toffanin, Che cosa fu l'umanesimo Firenze, Sansoni,1928, p. 75.

www.dacoromanica.ro

26

Tendinte ale noului spirit

rMta pmanistilor pentru aceast limb, in* continuitatea spiritului universalist din Evul Mediu1); intr'adevar, sub noua

masca a umanismului, exprimata in acelas cuvant latin, se perpetum. za, cu perspective schimbate, vechea tendint imperialista a spiritului. Evul Mediu urmarea cucerirea intregii lumi
prin credinta, dupacum umanismul o doreste prin cultura, una
din armele lor comune fiind deopotriva graiul latin. Ramane
cert insai c in Renrastere isi fac loe, cu o deosebita amploare,
liMbile respective ale popoarelor ce voiesc si se afirme pe
treapta culturii, submiandu-se prin aceasta, vechea si exclusiva inclinatie. Chiar limba latina se afl frecuentata in Renas-

tere pentru resurse intrinsece cu totul deosebite fat de cele

ce-i alatuiau valoarea in Evul Mediu. Astfel, pe and doctorii
medievali pretuiau limba latina pentru virtutile ei dialectice,
umanistii o cultiva pentru resursele ei estetice. Bunaoara in
amintita lucrare a lui Ramus, importanta lui Aristotel apare
redusa, clandu-se locur de frunte lui Cicerone sau Quintilian
numai printr'o paracloxala privire estetizanta asupra dialecticii,
indemnata in buna parte, de atractia artistica a cuvntului latin,
modelat de acei scriitori. Ne opriim, totusi, Ja concluzia c expresia latina ca principala purtatoare a prestigiului ce radiaza din
ambele tipuri de cultura, intretine un curent de fuziune si continuitate intre epoca depasita i cea tanati..
In aceasta privire istorica am urmarit numai diferitele radacini medievale ale Renasterii. Ramane s se vada cum este

turnat spiritul specific al vremii in formele de cultura ce se

pregateau, si pe care le centram in campul unei neobisnuite

infloriri a personalitlitii, dup oprimarea medievala. Resortui

principal de atingere a plenitudinii, in complexul unei asemenea
personalitati, este setea de glorie. Domeniile in care aspiratia
catre glorie caut, indeosebi,
Oseasc satisfactia stint:

actiunea pe teren practic, cultura 4 arta. Consecinta filosofia

a orgoliului individual i gaseste expresia intr'o vedere imanentista, proprie panteismului. Mai mult, Trig, deat indicarea
unor lasemenea aspecte, cari pot fi proprii si altor epoci, pentru
Renastere devine important cum se realizeaz ele. Aceasta mo-

dalitate de infaptuire /amine unul din motivele inefabile ale

Renasterii; am vazut c incercarile de sistematizare si metod,
continua in parte tot pe cele medievale, totus Renasterea asterne o efigie personalii in orce productie a ei, provenita dintr'un
1) Idem, p. 94.

www.dacoromanica.ro

27

Tendinte ale noului spirit

fel de dogm a bunului gust i realizat prin continutul intraductibilului cuvant italian morbidezza; aci trebuie s aflrn,
intrucatva, cheia epocii numit de Dilthey artistic.
Reiland discutarea acestor motive din Renastere, ne oprim, in primul rnd, la fenomenul de trezire al unei
dualitti puternice si complect stpane pe sine; idealul personalist

se pregateste inch' dinainte, dar abea in noua epoch' isi afl

devarsirea prin trirea intens a unui concret sentiment spafial

provenit atat din amintitele descoperiri geagrafice, cat i din

visiunea copernician a icerului infinit. Cultura antica alctueste
una din primele forme in care aceast ecloziune a individualitatii cauta s se regseasca. Este adevrat, dup cum am constatat,
c spiritualitatea antic se coboara Oda' in mima Evului Mediu,

dar in Renastere ea capt o noui functiune. Revenind la ideile aceluia Guido de Ruggiero, care ne-a atras luarea aminte
asupra adevirului de mai sus, intelegem c spiritul antic se afl
privit acum de atre umanist, acel tip de cultur care vtie sa
aseze, indeosebi, accentul pe valoarea omeneasci. Astfel, in
Evul Mediu cultura antic, era ingduit numai ca o auxiliarii
a Idoctrinelor .scolastice, tinzand a se scoate

itr'insa argumente

uneori fortate si poate inconstient falsificate, spre a sustine

perceptele timpului; in Renastere dimpotriv, cultura antica se
afl privit numai in ea inssi, ca un model vrednic de urmat,
fin'. deb.' se prea ci inluntrul ei personalitatea uman si-ar fi
Acesta era noul 'decor al culturii vechi in ochii
atins euforia
Renasterii, dup ce sapase de aprioriele interpolari medievale. O asemenea schimbare de perspectiva in privirea
,desvaluie cadrul redesteptrii la viat a tuturor potentelor
de afirmare uman. Calea unei astfel 'de evolutii a fost urmriti
de noi prin cotiturile Evului Mediu.
Mobilul acestei noui si impetuoase personalitti se exprim

prin setea de glorie, tocmai frna principal, care-1 impiedici

pe umanistul cu veden i universale, de a se spulbera in anonimatul medieval. Setea de glorie era intretinut tot prin noul
fel de frequentare al culturii antice, indeosebi romane. Daei
Grecii au relevat omului necesitatea filosoficr declar Toffanin Romanii, indeosebi Salust si Tacit, didur misterului din
sufletul omenesc fascinatia si atractia abisurilor- 2). Dupil indicatiile acestor istorici se iveste in Renastere, sub pana arator
G. de Ruggiero, Op, cit. Vol. T, p. 66.
G. Toffatun, Cp. cit. p. 101.

www.dacoromanica.ro

28

Tencin* ale noului spirit

scriitori, acel teribil orgoliu negator- 1) care cu o vointa de

nespus, ajunge la cea mai aprigi indrazneal, la o generoas
rabdare si la tria in fata mortii. Toate aceste virtuti germineaza, ins, in mediul intunecos unde conspir o puternici
ambitioas personalitate in formatie; ele sunt cultivate de catre
un individualism demonic, initiatorul altei ordini de viata, al
carei centru tinde s devina. Singularizarea in negatie indica
unicul drum, plin de riscuri, pentru afingerea gloriei.
Primul domeniu, pe care aspira s devie operant un asemenea ,orgoliu este actiunea. Acele tipuri scaptoare, de frenetie lactivitate omeneasca, un Cola di Rienzi din asfintitul
Evului Mediu, sau un Gattamelata, exprima cu prestigiu noul
ideal practic al icondottierilor, ce-si cladesc intentiile in perspectiva demiurgica a sufletului omenesc.
Alt domeniu predilect umanistilor este cultura. Potrivit
afirmatiei lui Toffanin, acum ajunge s se savarseasca aceeas
delmiatie precisa intre omul cult si cel incult, dupa cum in Evul
Mediu se opera intre credincios i necredincios 2). Autorul amintit adaoga, chiar, ca umanismul reprezint una din formele
de viata cele mai izolate in sfera separata a culturii, din cate le
cunoaste omenirea. Aceast cale constituie negresit, o procedura de satisf acere a nevoii de glorie din partea noului individualism.

ultimul si cel mai de seama mijloc de care se

foloseste expresia unei personalititi febrile, in

Renastere,

pentru a pune la incercare tezistenta unei uriase incordri, este

arta. Ea devine valoarea dominant a epocn, ca o ultim instant. de recunoastere a titanismului uman. In juruT conceptului
de art va trebui sa innodam tot cemplexul celorlalte valori,
care apar in Renastere. Aci se cere amintit, cu cea mai tare
staruint i contributia, care vede in Renastere una din epocile comandate de atitudinea estetica", adica de ctre acea

fata a spiritului ce e destinata s subsumeze artei toate celelalte

discuta

3). De acest adevr ne vom folosi cand

separat

pe

unii autori

ai

Renasterii,

vom

limitandu-ne

pentru moment la recunoasterea artei, ca domeniul unde suflul gloriei putea gsi recolta cea mai bogata; deaceea once inIdcm, p. 102.
ldem, p. 29,
Tudor Vaatzu, _Estetica, Vol. I, Bucuresti, Fundatia pentru literatuig

art. Regele Carol II" 1934, p. 78

www.dacoromanica.ro

Tendinte ale noului spirit

29

fiptuire a timpului, drept garantie a unui succes mult dorit, cauti

ickteodat inconstient s-si frmnte propriile elemente in dimensiunile ademenitoare ale artei.

Revenind, insfarsit, la bunul gust al epocii, pe care 1-am

pus in legkuri cu amintita suprematie artistic, trebuie s subliniem c umanismul i renasterea, nu alcituiesc simple rasvrtiri, exprimate in miscki anarhice i inoperante. Mai inainte de toate, ,noua form de innoire constituie o rriiscare inteligent i armonioas, ce stie s-si supuni intreg neastmprul la norme precise. Bunioar, in locul autorittii aristotelice
avem, in mare parte, instaurat autoritatea platonic sau ciceronia' u. Pe planul actiunii practice, protagonistii se supun orbeste
la directivele vechilor virtuti romane. In domeniul artei se

rexlesteapti un corp de norme cu mult mai tiranic deck in Evul

Mediu! Noua vrst a omenirii, chiar daci din motivele indicate nu-si gseste In primele veacuri ata de tumultuoase p
expresie filosofic definitiv, isi afl totu5, Inc din acelea5i
Inceputuri, un echilibru, ce nu va fi clatinat deck odat cu
miscrile reformate. Astfel, bate aspectele amintite prezint
noua poritributie pe care o aduce rniscarea irumptoare i totus
normal evolutiva din pragul epocii moderne.
Printre deschizatorii acestei epoci a fost desemnat pn'a-

eum, aproape in unanimitate, poetul Petrarca. Totusi Guido

de Ruggiero arat pe bun dreptate, c nu Petrarca trdeazi
pe adevratul precursor al vremii noastre, ci insus Dante.
Toat acea ramificatie scolastic 'din Divina Comedie" i se
innftiseaza lui G. de Ruggiero ca un aparat exterior

am putea

spune ca o plato s medieval, sub care palpit mima omului

nou. Adevratul protagonist al Comediei nu este spiritul omenesc

In general ci inssi persoana lui Dante, plin de o turburatoare

experient, cari i-a trt sufletul pe ea.& durerii i i 1-a inltat
In vzduhul bucuriei. In afar de aceasta, toate aspectele de dincolo de lume, asa cum obisnuiau a fi descrise in multe poeme
ale timpului, devin, de ast data, plastic telurice, cum n'a, mai
icunoscut poezia hieratic, i cea simbolic de Ora atunci.
Pe urni, invluita nevoie de glorie a lui Dante, pasiunea sa
polific de dreptate, sfrm ierarhia, ce avea in crestet cele
dou puteri medievale. Insfrsit, un complex de simtiri curat
lemeneti infloresc i anima neindurata sentint a judecatii de
dup moarte. In aceast privinta, recurgem direct la cuvintele
lui G. de Ruggiero: Iubire, admiratie, pietate, un intreg nora' n
www.dacoromanica.ro

30

Tentlinte ale noului spirit

de sentimente omenesti transfigureazi nepsatoarea lege, care

cumpneste vina cu pedeapsa cuvenita. Drepturile talentului,
puterea pasiunilor, avantul spre aflarea noutatii, interesul politic si partizan, dorul de lglia indepartat si de neinfrantele inclinatii ale inimii, toate i inalt glasurile chiar fat de tronul
Celui Preainalt- 1). Dupacum se vede, din bogata orchestratie,
pe 'care Dante o face sa ras'une in alepieritoarea sa poema, respira

gigantica, acoperind toate acordurile, propria sa personalitate.

El este prin urmare primul fiu al Evului Mediu, care, prin
viata si opera sa, a realizat, cu anticipatie, ideaturite Renasterii.

In al doilea rand, at't cronologic cat i ca importanta,

trebuie alaturat Petrarca. Poetul reprezinta pe acel tip al Evului
Mediu, aganizant, care presitnte o schimbare a intregului accent
de viata, ce fusese asezat de veacuri in institutiile timpului. Clipele de tranzitie, se exprima prin graiul melancoliei, cand sunt
receptate de care o sensibilitate mai accentuata. O asemenea
melancolie, putin turbure, Il indeamna pe Petrarca sa se complaca intr'o retragere voluptoasa, cu totul deosebita de reclusiunea ascetic i monastica din Evul Mediu. El resimte in
aceasta dulce-amara singuratate, necesitatea cartii, care indic
primatul umanist al culturii; tot aci are Petrarca ragazul sa-si
contemple propriul suflet, i s capete constiinta de autentica-i
personalitate, cum denota scrierile Secretum, De contemptu
mundi . a., cari constituiesc adevarate insemnari de jurnal
intim. Deaceea, in fuga aceasta de lume, ce ar corespunde unui
dispret al ei, determinand pe multi cercetatori sa vad intr'insa,
o atitudine oarecum teatrala, ram.'ne nestirbita aspiratia spre
glorie a poetului ce va fi incununat pe Capitoliu; chiar unul din

cele sase Trioafi" ale sale este inchinat faimei". Petrarca

apare, astfel, ca primul purtator al atributelor umaniste, dar
,privelistea nouii varste fusese vazut i cntata mai'nainte de
intuitia marelui Dante.
Acum, pentru a reveni la obiectul studiului nostru
direa propriu zisa a Renasterii
i aruncandu-ne o ultima
privire asupra multiplelor aspecte defilate, descoperim coeficientul comun al unei intuitioitati clirecte, dupa primatul lentei
reflectari medievale. Aceast no11 domnie a intuitiei proaspete nu poate lipsi nici din campul filosofiei, mai ales daca avem
1) Op. cit. Vol. I, p, 67.

www.dacoromanica.ro

Tendinte ale noului spirit

31

In vedere partida cA5tigat de Platon si de neo-platonki asupra

lui Aristotel. Factorul spontan si nereflectat, care acum se

fortific, ne aduce, ins, la constatarea amintia c noua epoc

nu poate opune xi; metod de aceia proportie, filosofiei medievale. Recurgem, in aceast privint la afirmatia lui Abel Rey,
care echivaleaz, totus, cu un omagiu adus Renasterii. Acum,
declar Rey, accentul nu mai struia pe rationament ci pe judecatii, ca in metoda utilizat de stiintele naturii. Noul gnditor
exprim ceeace vede, iar nu ceeace conchide.1)
Negresit, momentul corespunde unei infiripari neevoluate
a autorittii istiintifice, care nu prezint Ina o eficacitate deose-

bit ca aplicare filosofic. Abea mai trziu, judectile

cari nelegate intreolalt, se reduc, de multe ori, la
simple enuntri sub form de axiome, vor fi puse din nou pe
bazele rationamentului silogistic, imbogtit cu un fond de in-

tiii
prin actiunea marilor ,sisteme ce au urmat epoca
de care ne ocupni. Spre deosebire de gndirea sistemelor
succesoare, revenite la o metod inchis, ca rod al unei oportune maturiziri, Renasterea intretine o metocl deschis, cu
crestere nelimitat si corespunztoare unei posibilitti de infinit
a mintii. In Renastere, afirma de Ruggiero,
avem un fenomen de descentralizare, un pathos centrifugal,
privind infinitu12); el determin, astfel, ca in locul rationamentului sistematic s se desfsoare specia mental a judecitii, care
mai trziu, odat cu asezarea ,stiintelor, va deveni ceeace noi cunoastem sub numele de lege.

Dar la inceputurile acestei schimbari, judecata este inca

departe de rosturile consacrate ale tiintei; ea-si asumit numai
un modest rol sincretic, rea.lizkid trecerea dela spiritul religios la cel stiintific si lund, de multe ori, un caracter intermediar estetic. Aci se cere o prealabil desluire. Paralel cu
filosofia sistematica a crei modalitate de desvoltare este rationamentul, s'a 'fcut cunoscut, totdeauna, din Evul Mediu, pn
astzi si o specie a gndirii, care pune accentul pe simpla judecat. Mai intiu, aceast succesiune paralel a cugetrii a
fost cu precadere de domeniul religiei, apoi cu precdere de
domeniul tiintei. Pe de alt parte, Renasterea ar corespunde
cu o criz 'in gndirea sistematia reprezentnd, in bun. parte,
Abel Rey, Introduction la Nicolas de Casa, De la docte ignorance
trad. de L. Moalinier, Paris, Alcan, 1930, p. 24.
G. de Ruggiero, Op. cit. Vol. I, p. 4.

www.dacoromanica.ro

32

Tendinte ale noului spirit

o solutie de continuitate in seria filosofici rationamentului.

Printr'o lasemenea sprtura, ea face sfi apar la lumin actiunea ,simplei judeoti, care in acea clip, isi imbin vechiul
ei caracter religios cu. cel nou stiintific. Aceast trstur, !tiefilosofic in sens traditional, poate fi intilnit la primul
gett.or modern, Nicolaus Cusanus, una din cele mai impunitoare figuri de pe orizontul lsat in urrnii al vremii noastre.

www.dacoromanica.ro

1.

Nicolaus Cusanus

Nicolaus Chrypfs sau Krebs s'a nscut in anti'

1400 sau 1401 in satul Kues, pe Mosella, de unde i se trage
,i numele de Cusanus cu care indeobte e cunoscut. Inca' de
Omar a intrat in serviciul contelui Manderscheid, care 1-a trimis

s.-i ,desvreasc educatia la Institutul fratilor vietii coraune" din Deventer. In acest centru de religiozitate franciscana se desvoltase mai'nainte 5i marele mistic flamand van
Ruysbroeck. Se pare ea'. pentru Cusanus, deopotriv, aceast.
61rurire de tinerete a fost printre cele mai decisive. In anul
1416 se Inscrie la universitatea din Heidelberg, apoi, dup
un an, trece la facultatea de drept din Padova. Prin 1432 ia
parte la Conciliul din Basel, cu care tocazie scrie 5i prima sa
opera De concordantia catholica (1433). El ajunge favoritul
cardinalului Cesarini, care prezida aceast adunare. Ivindu-se
un conflict intre Conciliu i Papa Eugen IV, Cusanus trece
printre partizanii papal. Mai trziu, cu prilejul strduintelor
de impcare intre biserica apusean ' 'i cea rsriteani este trimis cu o misiune diplomatici in Grecia. Putin dupii aceea isi
scrie el principala lucrare De docta ignorantia aproape odati
cu De con jecturis (1440-41). La 1448, insfrit, devine cardinal.
Dintre pumeroasele sale lucrri pe care le-a fcut s apar dup

acest eveniment, mai importante sunt cele patru carti ale lu

Idiota (1450) i anume De Sapientia (cartea I i II) De mente
(c. III) i De staticis experimentis (c. IV). 0 alta lucrare
caracteristic pentru intreaga lui conceptie despre Dumnezeu,
este De Possest (1460 sau 61). El moare in 1464.
Cusanus ne apare drept primul cugettor, situat la riscrucea Evului Mediu cu vremea noastr. Deaceea i domeniul sill de gndire va fi intermediar intre teologie i. filosofie.

Prin latura teologia el ramane tributar lui Dionisie Pseudo3

www.dacoromanica.ro

34

Nicolaus Cusanus

Areapagitul, gndirea sa gravitand intre coordonatele Teologiei mistice" ale aceluia. Prin contributia filosofic a operit
sale, el devine un precursor al scientismului modern, precum
si al ideii panteiste. Lucrarea, de care ne vom ocupa, alcatuind
nucleul intregii lui cugetari, este De docta ignorantia. Idea
acestei opere i-a -venit printr'un fel de revelalie, pe vremea ca.latoriei in Grecia, dupacum marturiseste filosoful insus i). La

intoarcerea mea din Grecia, pe mare, fara indoiala printr'un

dar al parintelui luminilor, dela care se pogoara orce dare desavarsit., am fost manat s imbiatisez lucruri de necuprins
intr'un chip de necuprins prin ignoranta constienta, depasind
ceeace oamenii pot ti despre adevrurile Para de stricaciune".
Aceasta ignorantia ne infatiseaza termenul cu care acoper
Cusanus identica vedere, a unei teologii negative, propagat
In primele veacuri ale crestinsmului de catre Dionisie PseudoAreopagitul. Acela, constatand incapacitatea notiunilor mintii
de a ne face sa cuprindem esenta i atributele hti Dumnezeu,
a recurs la o serie de definiri prin negatii. Redm cateva din

acestea: El nici nu sti, nid nu se miK5, nid nu-i linistit:

nu are putere, nici nu este putere sau lumina: nu treste si nu
este via' ta; nu e nici substanta nici veac, nici timp". Si mai departe: Ea (Dumnezeirea) nu e nici stiinta, nici adevar, nici
domnie, nici intelepciune: nici unul nici unitate; nici divinitate,
nici bunatate, nici duh, asa cum stim nor 2). Cusanus justifica
o ,atare atitudine, stabilind ca orce notiune care ne vine'n minte,
reclama o alta opusa, ridicand prin aceasta propria-i bariera,
chiar din clipa infiriparii; asemenea notiune finita, singura in
masura de a fi procurata prin mijlecul mintii omenesti, nu
poate corespunde insa lui Dumnezeu, care e infinit. De aci,
prin insas conformatia noastra mentala, generatoare numai de
hotiuni finite, delimitate prin opusele lor, suntem sortiti sl
sfAruim in ignorant. Ins ignoranta aceasta nu rmne o categorie pasiv, ci devine un autentic mijloc de cunoastere,
-deoarece cu cat ea va fi mai congient (docta) de propria-i
inqapacitate, cu atAt ne aflam mai aproape de adevr. Numai cu
se poate gasi acel ultim principiu despre care
Dionisie Pseudo-Areopagitul afirmase ca ar fi nevederea
-necunoasterea in sine" 3). ,Daci voim sa ajungem la cuprinderea
7gnoranta

De la docte ignorance, p. 225.

Dtontsie Psehdo-Areopagitul, Teologa nistia in ,,Despre numele
divine", ,,Teologa mistica", trad. C. lordelcizescu, s Th, Simenschy, Ias,

erek. 1936, p. 122.

Idem, p. 118.

www.dacoromanica.ro

Isiicolaus Cusanus

35

celor mai inalte adevruri pe calea direct a domeniului creatural,

Para a tine seam de limita lui, ne izbim de aceea dificultate,

intlnit la bufnitele cari incearc s vad soarele- 1). Prin

urmare singura cale de urmat este a ignorantei amintite, unica
atitudine din zona existentei, care pe un complimentar plan
mistic corespunde adevratei cunoateri.
Vederea aceasta epistemologic se difuzeazi pe cresterea
a ,patru grade succesive; mai intiiiu avem simtul care ne aduce
numai icoane turburi ale realittii, apoi intelegerea discriminatoare (ratio), intelectul speculativ (intellectus) sit contempla tia
mistic. Sensibiliitatea apartine timpului si miscari; ratiunea se
afl tot in aceast lume, dar are la orizont viziunea intelectului;
ultimul planeaz deasupra lucrurilor, ne mai apartinand lumii,
prin apropierea sa de contemplatia adevrului.
Cusanus intreprinde o constructie, in mare parte simbolic,
unde elementul matematic devine aproape luxuriant: o carte
din lucrarea sa este, in intregime, matematic. Avem aci utiliza-

care se poate alia cu o visiune

fiindea ea cuprinde unul din mijloacele de gandire, ce atat
ca obiect cat si ca posibilitate de desvoltare mental, !tinde

rea acelei stiinte

spre infinit. O conceptie mistic secondat de una matematic,

se 'desprinde, inc din construirea ideii de univers a lui Pythagora, cu intreg simbolismul su numeric. Impletirea elementului
religios cu cel stiintific, determin la Cusanus acea amintit
intonatie lasupra judecalii, in locul unei atentii dirijate inspre
desvoltarea rationamentului.

Ignoranta constient" cuprinde trei crti, prima tratnd

despre Dumnezeu, a doua despre univers iar ultima despre
factorul lor de legtur.a, Dumnezeul-om Isus. In prima carte
se constata c mijloacele finite ale mintii noastre nu-1 pot cuprinde pe Dumnezeu, ,care e infinit. Toate atributele ce i le-am

putea acorda sunt limitate de catre opusele lor; insusirile lui

Dumnezeu fiind ins infinite, nu pot avea opuse, asemenea factorilor mrginiti. Aplicate la persoana lui Dumnezeu, coincid
toate spectele cari pentru noi prezint un raport de opozitie;
btr'insul domneste, astfel, o coinciden0 a opuselor, ideie ajuns
.pan la Bruno si mai departe, pan la romantismul filosofic ger-

man; bunaoar, Dumnezeu care este :inceputul tuturor lucrurilor reprezinta, in acelas timp, i sfarsitul lor; dar inceputul
1) De la Docte Ignorance, p. 38.

www.dacoromanica.ro

36

Nicolaus Cusanus

in Dumnezeu fiind infinit, acoperk i staritul, care la rndul

sku, fiind tot infinit, coincide cu inceputul. Cusanus recurge la
o suma de speculatii matematice pentru cuprinderea naturii divine. Astfel Ii conferk lui Dumnezeu numele de maximum abca o entitate deosebiti ce nu poate avea vreun opus, nici
chiar pe cel minimum. Intr'adeviir, declari Cusanus, o cantitate maxima este mare la maximum; o canfitate minima este

mica la maximum. Printr'o operatie a inteligentii s se suspende atributele mare i mie ale cantittii i atunci maximum cu
minimum coincid. Sau referindu-sela felurite figuri geometrice,
Cusanus le provoaca identificarea, acordndu-le atributul
Ele se deosebesc reciproc numai fiindck notiunile noastre
asupra lor sunt finite, deci multiple; dar, d. p., o linie dreaptk
poate sa coincida cu un cerc infinit; cu ct un cerc este
in'
mai mare, cu att curbura lui devine mai midk; clack cercul apare
ca infinit, curbura i se jaffk la minimum, o linie care sti g.sete
curb la minimum este totodata i drealpt la maximum. Prin
urmare, cercul infinit coincide cu dreapta infinit. Asemenea
pilde din Cusanus, au 'Last date, pentru a se vedea ce proportii
ajung ts ia ipotezele sale matematice, aplicate la domeniile inspre
c,ari rationamentul silogistic nu mai poate ajunge.
Vom urinkri unele desvoltkri ale acestor concluzii. Dack

totul coincide in Dumnezeu, atunci, negreit, se va identifica

unitatea cu trinita.tea, potrivit principalei dogme a cre0inismului. Cee,ace face ca noi sk percepem lucrurile drept opuse
i multiple e actiunea numerelor. Anulandu-se existent-a lor, ar
rimne in Tata noastra unitatea pur; ea indick cea mai redus
entitate numeria.', depkind insu conoeptul de numr i iden-

tifian'du-se, astfel, cu .cea mai mare entitate. Dupkum, insk,

In cazul numerelor, unitatea' infatiwazi cea mai simprit expresie, tot astfel la figurile poligonale cea mai redus intruchipare
apare triunghiul; el reprezint., deci, unitatea acestor figuri, deoarece un poligon mai mic decat triunghiul nu e posibil iar unul
mai mare capktk aspectele combinrii, deci ale complexitktii.
Duphcum se vede, unitatea nici nu poate fi conceputi altfel
dect identio. trinitktii. In acest matemaficis m simbolic al trinititii divine, 'Fatal reprezinta unitatea, Fiul egnlitatea iar Sf.
Duh legiitura dintre ele.
Aspectele multiple ale lumii se ivesc odati cu paeciciparea
tm. telor. Daci e anulata aceasta participare, apare si Dumnezeu

In intreaga amploare, dupk ce fusese ascuns de toatk lumina

afltoare in cele existente" dupi cum afirm. Dionisie Pseudowww.dacoromanica.ro

Nicolaus Cusanus

37

Areopagitu10. Dar suprimandu-se fiintele, pare a nu mai ramane nimic; deaceea Cusanus, referindu-se la o frail a lui
Dionisie, sustine ca intelegerea lui Dumnezeu mana mai curand
la neant decat la ceva; in aceasta privinti cardinalul german
este primul initiator in vremea nona al cunoscutei speculatil
metafizice, asupra neantului, care se bucura astaii de o atentie
deosebita din partea unor derivatii ale curentului fenomenologic.
Indeobste, intreaga metod a lui Cusanus, de descriere pe plan
metafizic iar nu de deductie, ne indreapta gandul la fenomenologia
actuala, lamurind i ratiunea pentru care Cusanus este privit

cu atata familiaritate de catre unii cugetatori contemporani.

Apropierea de Dumnezeu devine accesibila numai odata
cu primirea termenului de maximum incomprehensibil. Sub a-

ceasta ipoteza poate fi el privit in mai multe chipuri, determinate tot de categorii matematice, ca un maximum linear, pe
care-1 numim esenta; ca un maximum triunghiular pe care-1 pu-tem numi unitate; ca un maximum sferic, pe care-1 putem numi
existenta actuala" 2). Simbolismul acesta geometric pe calea

identificarilor sporeste torential: Dumnezeu se afla inluntrul

totului ffiindca e centru infinit; e in dar totului, fiindca-i circonferinta infinita; patrunzand totul, fiindca-i diametru infinit;
principiu al tuturor lucrurilor fiind centru, sfarsit al tuturor
lucrurilor fiind circonferinta, mijloc al tuturor lucrurilor fiind
tdiametru. Cauza eficienta, fiind centru, formala fiind diametru,
finala fiind circonferinta. Centru dand fiint, diametru guvernand, circonferinta pastrand" 3).
Prin procedeul acesta, al unei adevarate fugi muzicale",
ajunge Cusanus si desfasure o legiune de definitii, cari se contopesc in finalul rezumativ: Dumnezeu reprezinta repaosul maxim unde once miscare devine repaos, deoarece in el coincid
virtualitatea cu actul in sine. Dumnezeu este possest, dupacum
declara el intr'o lucrare mai tarzie, adica modalitatea de identificare a tot ceeace se poate cu tot ceeace este.
A doua carte trateaza despre Univers. Dupa cum Dumnezeu primise numele de unitate absoluta, Universul Il cat:Hai pe acela de unitate restransa: intr'adevar o unitate restransa de catre pluralitate, dupacum infinitatea i e redusa
tprin -finitate, simplicitatea prin compllexitate s.

a. m. d. In

privinta crearii Universului, Cusanus o apropie de cea a .unei

Op. cit. p. 118.
De la docte ignorance, p. 77.
ldem, p. 84.

www.dacoromanica.ro

38

Mclaus Cusanus

opere artistice, care depinzand numai de existenta artistului, nu

s'ar fi putut crea mai inainte sau dupa aceea. lar modalitatea
lui de infaptuire este spontana; Universul se iveste dintr'odata
in tperfecta-i integritate, dupa cum in mm. tea arhitectului apare

idea totala a unei cladiri, care este anterioara gandirii parsurprinde, cu acest prilej, o

tilor. In mod indirect, putem

oonceptie neo-platonica asupra artei, stram a de majoritatea vederilor corespunzatoare din Renastere, i foarte apropiata de
sistemele estetice ale vremii noastre; numai la Bruno vom recunoaste, in mod si mai amplu, aceasta trasatura.

In universul astfel faurit locuieste insus Dumnezeu, ca

un maximum absolut, ce intra in maximum restrans pentruca

el este intr'un fel absolut in tot ceeace este intr'un fel res..'
trans" 1). Cusanus se foloseste aci de vechea formula a lui
Anaxagoras: totul este in totul si nu importa ce in nu importa',
ce. Avem prin urmare reaprinsa vechea conceptie panteista,
despre Dumnezeu, care se afla imanent lumii. In desvoltarea
acestei veden, pentru a nu parea in contradictie cu o afirmare
antecedenta, trebuie sa tinem seama de terminologia uneori de-

fectuaasa, a lui Cusanus; desi gndirea lui se mica pe doua

planuri opuse, cel existential si cel mistic sau supra-existential,
utilizeaza adesea aceleasi expresii pentru notiunile incompati-

bile intreolalta ale ambelor regiuni. Astfel aflarn explicarea

afirmarii sale panteiste ca tot ceeace se mai adaoga Divinitatii
In acest Univers este neantul; scoateti-1 pe Dumnezeu din Uni-

vers, declara Cusanus, si neantul va ramane. In cazul de fati

termenul neant" nu mai este cel de pe plan mistic cu care
aproape se identifica Dumnezeu, intunericul supranatural" cum
Il numeste Dionisie 2), ci expresia capta o functiune contingenta, creaturala; devine intr'adevar o negatie.
Intr'a treia carte este discutata uniunea dintre Dumnezeu
Universul unde salasueste, prin Isus, care reprezint. In ace1, timp, maximum absolut i restrans. Dupcum disertand despre Univers, Cusanus si-a tradat acea cunoscuta vedere panteista, proprie Renasterii, tot astfel luand in discutie legtura
dintre Dumnezeu si Univers prin Isus, el ajunge la conceptul
personalitatii comun aceleias epoci. Singurul domeniu unde Dumnezeu poate fi i creator 5i creatura este natura omeneasca. Ea intruchipeaza prima aparitie pe scara fapturilor, deoarece omul
Idem, p. 120,
Op. cit p. 118,

www.dacoromanica.ro

Academia platonicg din Florenta

este singura vietate care cuprinde intrInsul intreg Universul.

Vechea idee neo-platonica a microcosmului uman, adoptar aci
de care Cusanus, reprezint unul din cele mai requente motive'

de afirmare a personalittii in Renastere. Umanitatea exista,

insa, ficand parte din Univers, se prezint restrans". Deaceea

nu-i posibil deca pentru un singur om s se ridice pira la

maximum absolut i acela este, totodati, Dumnezeu. In momentul

de fath, Cusanus recurge la o desfasurare dialectica. Intaiu

este Dumnezeu creatorul, apoi Dumnezeu omul, care cuprinde in
infinitatea lui Universul restrans, avand astfel posiblitatea de

a fi si absolut

i restrans. Acest nivel al restrngerii, corespunzaor antitezei dialectice, devine necesar pentru a se ajunge
la o a treia treapt, intr'o ordine mai bun. Totus, desi constiiniciosul cardinal caut s rmd apropiat de dogmele catolice,
ddmirnd numai posibilitatea unui singur om de a fi in acelas

,timp j Dumnezeu, se poate inregistra ca' acord6 valorii omenesti,

Ildeobste, acele contururi puternice, ce numai Renasterea le poate

schita.

Din cele constatate, rezulra c gandirea lui Cusanus este

de o uimitoare plurivalent; numai trei filosofi ai epocii moderne Il mai pot egala in aceast privint.: Descartes, Vico si
Hegel. Marele protagonist al Renasterii, care din ratiunea unei
gAndiri de tranzitie, n'a ajuns la un sistem perfect inchegat,
cuprinde in opera sa multe din indiciile geniale ale veacului
urm.tor 6 ale vremii nou: dre,pt metod smpla iudecata, indeosebi matematic, in locul rationamentului medieval, ca o
presimtire cartesian; apoi el initiai sincretismul comun Renasterii, tinzand s releveze un subjacent acord intre Platon
si Aristotel; o consecint Iarg a acestei aspiratii ctre identificare este inssi coincidenta opuselor intr'o ratiune superioar...

Insfarsii pentru a ne limita la consecintele stricte asupra Renasterii, Cusanus d prestigiu ideii panteiste, precum si coneptiei de plenitudine a personaliftii umane.

2.

Academia platonici din Florenta

Ins adevratul isvor de difuzare a ideilor Renasterii

fost acel asemnt cultural, cunoscut sub numele de Academia

olatonia din Florenta". Aci ne vom folosi in mare parte,

de lucrarea cu acelas titlu a D-lui prof. Negulescu. Academia
florentin este legat de rispAndirea ideilor platonice 5i neowww.dacoromanica.ro

40

Academia platonica din Florenta

platonice in Italia. Antecedentele istorice ale acesteii miscari

par sa fiinteze in Conciliul dela Ferrara din 1438, mutat apoi
la Florenta, si care urmarea concilierea Bisericii rasiritene
Cu cea apuseana.

Printre invatatii bizantini, ce au luat parte la acest conciliu, se afla si un batean de mare prestigiu, Georgios Gemis t o s; lui i se datoreste, In buna parte, familiarizarea ideilor
lui Platon in Italia. La solicitarea unor oameni de litere din
Florenta a scris el o Comparatio Platonis et Aristotelis, uncle
meritele primului se afla relevate in contrast cu lipsurile
Aceasta scriere cu un caracter conventional, nu prezinta
o valoare intrinseca, ci intereseaza numai ca simpla atitudine,
menit sa stimuleze interesul pentru studiile platonice; ea prezinta singura opera, pe care Giorgios Gemistos, supranumit
Plethon, a compus-o in Italia, deoareee nu dupa mult timp se
reintoarce in patria sa. Aci i se atribue filosofului desfasurarea unei activitati de ref ormator religios cu caracter pagan,
legat de afinitatea sa platonica. Unii cercetatori sustin ca aceasta pretins activitate religioasa nu corespunde realittii, deoarece ar fi absurd ca tocmai unul din invatatii veniti la conciliu pentru a reprezenta o ramura a religiei crestine sa militeze, totusi, pentru alt cult. Cel putin, in fragmentele ramase dela el din lucrarea Nv.ot nu se g'sesc urmele unei
asemenea inclinatii; intreaga aceasta ipoteza este fundata pe
un pasagiu deformat din opera lui Georgios din Trapezunt,
ce a luat deopotriva parte la conciliu, insa manifesta divergente
de pareri cu Plethon 1). D. prof. Negulescu admite totusi aceast latura a gAndirii lui Georgios Gemistos, exprimata intr'o

noui conceptie religioasa teologia elenicr. Dupa

D-lui prof. Negulescu, punctul de plecare al lui Plethon ar fi
neacceptarea dogmei crestine a trinittii, pe care el doreste
s'o inlocuiasca prin dogma unei unitati absolute2).
Nu vom starui asupra acestei controversate idei, oprindu-ne
numai la amanuntul cert ca numele lui Plethon indica pe adevaratul precursor al Academiei din Florenta. Ea isi va gasi insa,
,Widrumaorul abea mai tarziu In persoana lui Marsilio Fjcino,
iprotejat de batranul sapAnitor ai Florentei, Cosimo dei Medid,
care-1 cunoscuse pe Plethon; dar asezarnantul ja finf tocmai
sub marele Lorenzo dei Medici, neintrecut atat ca om politic
G. de Ruggiero, Op. cit. Vol. I, p. 118.
Academia platonicit din Florenta, p. 29.

www.dacoromanica.ro

Academia platonic din Florenta

41

cat

i ca poet. Aci devine pretioasa contributia D-lui prof.

Negulescu, care da deslusiri foarte amanuntite privitoare la
aceasta institutie prea putin cunoscuta in aclevaratul ei sens.
Academia platonica, sustine eruditul profesor, nu reprezinta
niel o Koala" Cu un ideal precis si cu o stabilita directie
de gandire, nici o societate" cu aparatul exterior pe care-1

cunoastem astazi. Ea infatisa numai activitatea unei colectivitati

libere, in buna parte literara, ai carei membri se aflau legati

de o iubire curata, indreptata inspre toate preocuparile ce dep5.sesc tristele contigente ale vietii de toate
Punctul
de plecare indica, negresit, studierea lui Platon, insa preocuparile erau cu mult mai desvoltate la membrii Academiei, asa
cum reese din activitatea lui Giovanni Pico della Mirandola

sau a lui Leon Battista Alberti.

Dintre acestia relevam, in primul rand, pe M ar silio
Ficin o, nascut la Figlime in 1433, care inca de timpuriu s'a
devotat istudillor platonice. Mai trziu pentru a Imp5.ca scrupulele

sale crestine cu studierea unei filosofii pagfine, se face preot.

Ficino devine intr'adevar centrul Academiei platonice. Prestigiul
moral si cultura sa exceptionala 11 determinau sa exercite o neobisnuita autoritate inlauntrul insfitutiei. El a tradus complect
opera lui Platon (1477), precum i a lui Plotin (1485), ul-

tima ca efect al indemnului lui Pico della Mirandola. Traducen i din Platon au mai avut loc inca inainte din partea urna-.
nistului Lionardo Bruni; acestea erau, Ins, numai partiale.
Pe lnga deosebitul sal merit ca traducator, Ficino Il mai are
si pe acela de comentator al lui Platon, in tendinta accentuata
de a-i armoniza ideile cu conceptia cretir.
Comentariile sale poarta numele De christiana religione
i Theologia platoniea. D. prof. Negulescu pn'veste drept
opera principala a lui Marsilio Ficino dialogul de inspiratie neoplatonica, scris dire,ct in limba italiana si intitulat Sopra lo

arnore. Lucrarea se bazeaza pe o conceptie graduala asupra

Dumnezeu a l'aura lumea in terase, dintre cari
prima apare Mintea Ingereasoa, apoi sufletul Universului
instrsit, lumea materiei. De aci reese c ar fi existat trei
specii ale Chaosului. Cea dintiu infatiseaza substanta inca tenebroasa si informa a Mintii Ingeresti; dar aceasta, iscandu-se
clela Dumnezeu, se indreapta, plina de dor inspre zona de unde
creatiunii;

1) Idem, p. 3,

www.dacoromanica.ro

42

Academia platonicg din Florenta

s'a smuls; 6 atunci Creatorul o gratifica' printr'o raza din lumina

lui vesnica; astfel luminata, Mintea Ingereasca se transfigureazi
sub specia unei prime intruchipiri a Cosmosului, care va aleatui
lumea ideilor. Iar acel inceput de aspiratie catre Dumnezeu,
reprezint geneza Iubirii. Mintea Ingereasca, alctuind Ideile,
devine demiurgica i creaza sufletul Universului, care mai inVaiu

se infaliseaza tot sub specia Chaosului. Acesta,

tinzand inspre Dumnezeu i regiunea superioara care ha produs,

este luminat 6 prefacut in suflet al lumii care creaza, la randul
sau, Aspectele materiale
a treia specie a Chaosului. Insfarsit,
materia acestei Lumi deasemenea priveste rugatoare inspre fortele de unde a emanat, primindu-si astfel lumina necesar, care
o face s'a devina univers al corpurilor i al formelor. Prin
urmare, Iubirea reprezinta principiul care transforma Chaosul
In Cosmos, infatisandu-se ea un curent continuu intre Creator
speciile creatiunii.
Acest afect se inPatiseaza sub doua forme, Affodita ce cea vulgara, dupacum apare ca hipostaza a Mintii
Ingeresti sau a sufletului Lumii. Mintea Ingereasca poarta trei

reasea

numiri, Saturn, Jupiter si Afrodit-a.

Intrueat Mintea Inge-

intelege Esenta se numeste Saturn; intrucat isi trete si intelege viata se chiama. Jupiter:
intrucat isi triete i intelege Inteligenta e numit Afrodita".
Sufletul Lumii, deasemenea intrueat intelege luerurile supreme se numeste Saturn, intrucat mica Cerurile poarta numele
de Jupiter, intrucat d nastere lucrurilor inferioare e chemat
Afrodita"1). In sufletul nostru coexista cele doua Afrodite;
prima la aspectul armonios al unei persoane ne indeamna
contemplam Frumuselea divina, care transpare dintr'insa; a
doua ne face sa dorim 6 noi a genera o forma asemanatoare
celei admirate.
Astfel, fiintei noastre i-a fost harzit de Dumnezeu sa
reasca exist

oosede

doua

traieste

lumini,

supra-natural

natural.

Omul

iuzand, insa, numai de lumina sa naturala prin care-si exercita fortele generarii, miscarii i simtirii" 2), Creatorul, drept
pedeapsa, i-a luat-o pe cea supra-naturala. Atunci sufletul, astfel trunchiat, s'a cufundat in intunecimile materiei ea intr'o
apa a Lethei 0". Dar apoi prin disciplina, sufletul natural
Marsdio Fiemo, Sopra lo amore ovvero Convito di Platone a cura
di G. Rensi, Lanciano Carabbc, 1934, y. 35
Idem, p. 55.
Idem, Ibidem

www.dacoromanica.ro

Academia platonial din Florenta

43

cauta sa-1 reaprinda pe ce! supra-natural, data cu aspiratia

de a-1 cunoaste pe Dumnezeu, printr'un avant, care constitue
Iubirea. Ca urmare, in conceptia lui Ficino, lubirea corespunde

al mntuirii; ea reprezinta mijlocul de aflare a

realitatilor celor mai auguste. Gals. Rensi vede intr'insa un

unui factor

principiu cosmic, similar vointei- schopenhaueriene sau elanului vital" al lui Bergson1).
Din punct de vedere etic, Ficino devine un precursor al
lui Bruno, incadrand Iubirea in acei Furori divini, cari n inalta
mintea spre Dumnezeu. Avanturile divine sunt In numar de
patru: primul este avantul poetic al doilea avantul misterial,
adica sacerdotal, al treilea proorocirea, l patrulea afectul
birir 2). Aceasta Iubire se identifica la Ficino cu o operatie
magica, deoarece magia nu este altceva decal atractia reciproc

a lucrurilor in urma unei similitudini de naturr 3). Fortele

magice, adica ale Iubirii, actioneaza in intreg umversul: magnetul Atrage fierul, Luna misca. apele, Soarele indreapta florile si frunzele inspre el. Respiratia vietii se intinde asupra
tuturor lucrurilor facand s decurga un animism universal. Filosoful adaogi si o oarecare contributie psihologica asupra iubirii,
schitand subtile observatii asupra actiunii hotaritoare a ochilor
In indragostire, pe unde spiritul trimite raze ale sale ca
prin ferestre de sticla 4). Ficino ramane, prin aceasta lucrare,
tipicul reprezentant al filosofiei iubirii din Renastere.

Giovanni Pico della Mirandola, nascut la 1463,

este unul din oamenii cei mai invatati ai timpului; pe$ ln filosofia greaca, el mai poseda limbile i disciplinele orienatale;
stiinta Kabbalei constitue ehiar unul din punctele sale de plecare.

In varsta de 24 de ani fiind, prezinta spre discutare publica,

asa cum se obisnuia inca din Evul Mediu in marile centre mniversitare, -900 de teze asupra subiectelor celor mai disparate.
Pentruc intr'unele din acestea, erau atinse parte din dogmele
Bisericii, Pico este excomunicat i trebuie s plece la Paris.
De acolo se intoarce la Florenta, unde trete sub protectia lui
Lorenzo dei Medici si in stransa prietenie cu Marsilio Ficino.
Firea blanda i ponderata a acestuia din urma exercit o hotaritoare influent asupra impetuosului Pico, care treptat isi
retraeteaza numeroase din afirmatiile mai indrasnete, cuprinse
G. Rensi, Prefazione la Op, cit. p
Sopra lo amore p. 150,

8.

Idem, p. 107.
ldem, p. 137.

www.dacoromanica.ro

44

Academia platonic4 din Florenta

In cele 900 de teze; Biserica sfarseste prin a-i ridica excomunicarea. Pico este indeosebi reprezentativ pentru incererile sale
de sincrefism, forma special a eclectismului profesat de gandi-

rea Renasterii. La aceasta intentie sincretica a lui Pico, a mai

contribuit i studiul Kabbalei, opera ebraica de continut religios, exprimat intr'o visiune panteista asupra lumii, i prezentand

puncte esentiale de aserrianare cu vederile neo-platonice, din

cari se inspirase. Ajutat de aceste multiple cunostinte, Pico
inceardi nu numa sa impace ideile aristotelice cu cele platonice, dar si sa precizeze ca toate sistemele i formele de Ondire, ce au vazat lumina dealungul veacurilor, urm'Aresc un
scop identic. O asemenea aspiratie catreidentita.te, relevata
i in similara stracluinta a lui Cusanus, apare ca teasaur principa a isincretismului amintit. Pico della Miradola, care in cele
din urma suferise i influenta inflacaratelor predici ale lui Savonarola, sfarseste inclinnd inspre un misticism integral. El
moare destul de tanar, la 31 ani in vestmantul calugarilor dominicani. Opera sa principala care exprima tendintele sincretice amintite poara titlid. De Ente et Uno opus, in quo plurimi
loci, Moise, Platone et Aristotele -explicantur (1491).
Un alt membru important al Academiei ne indica per-

soana lui Leon Battis ta Alberti, nascut la 1404. El se

dovedeste primul din acele genii universale", cari vor constitui
faima Renasterii. Intr'adevar, domeniile sale de activitate
creatie apar nenumarate: Alberti era pictor, arhitect, sculptor,

literat, om de stiinta. Dei a excelat in toate domeniile, totus

nicaeri eforturile sale nu sunt impinse Ora la ultimele consecinte, mnat printr'un fel de febra mereu inspre alte metaeguri ale spiritului. Nici chiar lucrarile sale de &dire Della
famiglia i Delliciarchia nu ajung sa se bucure de reputatia
altor opere similare ale timpului. Insa asa cum ele se, prezinta,
spune G. Papini, creafille totale ale lu Leon Battista Alberti
pot constitui gloria a trei sau patru oameni deosebiti1). Unul

din meritele cele mai deosebite, pe care d. prof. - Negulescu

le semnaleaza la autorul discutat, este cultivarea acelui volgare" a limbii nationale italiene, in care au fost redactate majori-

tatea scrierilor sale, spre deosebire de lucrarile celorlalti urnanisti 2). Odata cu operile sale de gandire amintite, trebue s51
mai relevam j lucrarile sale de teorie artistica, Il trattato della
Academia platonici din Florenta, p. 172.

G. Papini, Prefazione la L, B. Alberti, Il trattato della pittura e

cinque ordini architettonici, Landaus:), Carabba, 1934, P. 6

www.dacoromanica.ro

Pomponazzi

45

pittura i I duque ordini architettonici. Alberti devine, a,stfel,

cel mai popular reprezentant al esteticii in Renastere.

El porneste dela un ideal matematic asupra artei, comun acelei epoci, promovand primatul raporturilor si al proportiilor
(Alberti este teoreticianul vestitei piramide vizuale, in jurul
careia se vor centra straduittele pictorilor din Renastere).

Totusi, deopotriva cu exactitatea raporturilor se cuvine

primi drepturile st elemental afectiv in opera de arta; pentru
aceasta pictorii trebue sa valonlice in sfera lor, sentimentele
sugerate din productiile poetilor prin cari isi vor c4tiga in
opere multa lauda si renume- 1).
Insfarsit, un alt membru al Academiei este Cristof ano
Landin o, fost profesor la Studio din Florenta. In lucrarea
sa De anima manifesta aceleasi preocupan i sincrefice comune
Renasterii, incercand o impacare a platonismului cu peripatetismul i cu stoicismul.
Efectele Academiei se vor dovedi incalculabile in toate
cercurile rafinate de mai tarziu ale Renasterii, deoarece asezarnntul norentin pune bazele unei filosofa a iubirii, in legatura
Cu frumosul. Prin aceasta se desvolta gustul, atat de ilustrativ
pentru Renastere, precum i discutarea t9melor artistice sau hterare, ce var duce la injghebarea critica de arta.

3. Pomponazzi
Pe cand la Florenta prind rod studiile platonice
neo-platonice, in traditionala Padova continu5. A fi , cultivat Aristotel. Insa filosoful grec era altfel privit, in raport cu perspectiva ce o deschisese Evul Mediu. In momentul
de fata, discutiile in jurul lui Aristotel, priveau cu deosebire
chestiunea nemuririi sufletului, pe care 'diferitii comentatori incercau s'o rezolve in concordanta cu operele sale. In locur interpretarii lui Toma din Aquino, de unde reesea c sufletul ar fi
nemuritor, i fac loc lit cercurile padovane, dalia exegeze deosebite, Idesconsiderate dealungul Evului Mediu si cari tagaduiau
nemurirea persona% a sufletului. Intaiu este cea a lui Alexandru
din Afrodisia (sec. III d. Chr.) care-1 talmaceste pe Aristotel in sens naturalist, sustinand 43 nsi fortele'cari guverneazaf
Universul nu transcend sensul naturii. A doua interpretare, da1)11 &Mallo della pintura, i cinque ordini architettonici, Lanciano.
Carabba, pp. 86-u.

www.dacoromanica.ro

46

Pomponazzi

torita filosofului arab Averroes, i exprima convingerea

omul prin latura sa superioara, participa la sufletat lumii.
Dupa moarte, sufletul individi4u.i inceteaza de a mai exista ca
atare, deoarece se varsa in acel suflet universal.

Unul din cei mai de seama reprezentanti ai colii ipado-

vane este Pietro Pomponazz i, nascut la Mantova in, 1462.

El a lost profesor mai intai la Padova i apoi la Bologna. Pom-

ponazzi se declara adept al lui Alexandra din Afrodisia;

asemanea directie se face cunoscuta in pm'cipalele sale opere
De immortalitaie animt, i De fato, libero arbitrio et de praedesti,natione. Preoc,uparea domin. anti]: a lui Pomponazzi este
cea morala; profesorul padovan neag nemurirea sufletului,
admitnd ca numai astfel omul va practica bineie in mod desinteresat, fiara a mai astepta rasplata sau pedeapsa din viata
cealalta. Printre altele, Pomponazzi trebuie privit ca unul din
ganditorii ce au contribuit la aspectul negolidar i eterogen,
pe care-1 prezinta cultura european moderna; astfel vorbe-te el de o duplicitate a adevarului; ceeace este 'adevarat pentru
teolog nu poate fi adevarat pentru filosof; o agemenea ,duplicitate va fi implicata mai tarziu- atat in randurile cartesienilor cat i in ale empiricaor.
Ca aderent al lui Alexandru din Afrodisia profeseaza
Pornponazzi un naturalism cu nuanti panteista. Cauza a tot
ceeace exista, este Destinul (Fatum); insa acest destin nu se
prezinta strain fata de natura. Ceeace-i fatal este potrivit
naturii A ceeace-i potrivit naturii este fatal" 1). Totus, ratiunea
lomeneasca, dupa indicaliile lui Alexandra, se poate sustrage
Destinului, inflisandu-ne drept cauza a unei categorii de creatiuni cleosebite. Lucrurile create de ctre Destin prezinta un
caracter enecesar, nu pot_ s'a nu fie facute" 2), pe cand cele
create de mintea omeneasca au la baz un caracter deliberat,
facultativ, iscat din domnia liberului arbitru.
Cu toga noutatea orientarilor, Pietro Pomponazzi, din
punct de vedere al argumentarii si al metodei, ramane un con-

tinuator direct al Evului Mediu. Fraza lui e lipsita de eleganta si svelteta Renasterii, ramnand incercuita de vechiul
spirit, sistematic pana la automatizare.
Petrus Pornponatius de foto, libero arbitrio et de praedestinatione

in Petri Pomponazii, philosophi et theologi doctrina et ingenio praestantissimi

Opera. Basileae, ex officina Henric Petrum 1567 p, 346,
ldem, p. 345,

www.dacoromanica.ro

Incercri in p0hologie 1ogic5.

4.

47

Incerciri in psihologiie i logici

Renasterea acordnd o atentie deosebita persoanei umane, ajunge s. promoveze interesul psihologic pe primul plan
al preocuparilor spirituale. Psihologta, insa, ca disciplina separata, nu s'a relevat cu mare stralucire in tot acest timp.
Singurul psiholog reprezentativ pentru Renastere apare spaniolul Ludo vic Vive s; el s'a nascut la Valencia in 1492, locuind, rasa, cea mai mare parte din viata la Bruges, unde a
murit. Contributia psihologica a lui Vives, se anun,
deosebi, in lucrarea De ,anima et vita, unde autorul cauta sa
separe directia Ondului metafizic de interesul specific psihologiei; el nu se mai bazeaza pe elaboran abstracte, ci numai pe

fapte, extrase, ins, tot din carti. neat de rudimentara pare

scrierea fag de bpgatele investigatii experimentale, ce i-au
urmat, autorul ei poate fi totusi privit drept intemeietorul psihologiei empirice.

Accentul awzat pe personalitate reclam5, totodat i p

desvoltare pedagogica inlauntrul unei culturi. Tot Vives este
cel care 'se angajeaza s deschicla drumuri i in aceasta privinta;

intiadevar el devine in' itiatorul pedagogki moderne. Pe langa

l'ucrarea amintita, mai relevam cu st5.ruint5 pentru continutul
lor pedagogic ale sale Colloqui. Desi din insus chipul agrea-

ba al expunerii, Vives denota un rar talent educativ, totusi

nici preocuparea sa pedagogic/ nu prezinta o stringenta deosebita; in locul unei veden i sustinute, avem o colectie de obser-

vatii. Vives discuta in aceste Colloqui printre altele despre

igien,,puratenie, sport, imbracaminte, despre 'felul de a se
pura la masa. Nu mai putin pare preocupat de functiun.ea
scolii si de studiu, punand mai mare pret pe bunavointa decat
pe 5tiinta. Varrus este omul cel mai invatat, dar Philipponus
este omul cel mai sarguincios i cinstit, nedispretuind nici stiinta"1). Aci putem recunoaste o aplicare educativa' a idealului
Renasterii, in tendinta de a incuraja mai mult efortul: personal
decat eruditia; el poate fi privit, astfel, ca un prim precursor
al scolii active in pedagogie. Este de remarcat ca Vives, oare
a dus o viata modesta i retrasa, ce contrasta cd. felul general'
de comportare in Renastere, a namas un catolic fidel dogmelor
phi'n ultimele cupe.
1) Gio-Ludovieus Vives, Colloqui latini e italiani, Venezia, Recurti,
1718, p. 14.

www.dacoromanica.ro

48

Incercari in psihologie si

Dupacum Vives ne descopera pe psihologul i pedagogul

tot astfel logicianul tipic al epocii pare a
fi Petrus Ramu s, dupa numele lui adevarat Pierre de
la Rame; el s'a nisout la 1572. Lucrarea sa de logica,vestita
Renasterii,

In timpul sau, poarta titlul de Institutiones dialecticae. Vom

considera ideile sale, independent de meritul lor, nuniai ca
expresii ale unei valori pur reprezentafive pentru Renastere. Astfel, noua dialectic:a a lui Ramus, care nu desvolta o eraborare
valabila i pentru vremurile cari i-au urmat, alcatuieste o cons-

tructie intocmita dupla planul retoricei; elementul verbal` obtine in aceasta vedere logica prima importanta. Dialectica se
divide in doua oapitole: inventia. i judecata; Ramus insus ne
traleaza origina analogica a acestei delimitari. Dupacum gramatica e impartita in etimologie i sintaxa, retorica in elocutiune
actiune, tot astfel i dialectica se divide in inventie i judecata- 1). Prin urmare, inventia ar corespunde elocutiunii retorice iar judecata ne-ar aminti de desfasurarea discursului.
Dialectica lui Ramus prezint un caracter cu desavarsire
formal; ea este o logical a cuvintelor desprinse de raporturile
loontm. uturilor. Valoarea reprezentativa pentru Renastere a acestei
ochnstrucfii de gLidire se recunolaske atit In lipsa rationamentului

sistematic, inlocuit prin functiunea judeoatii, cat i prin preocuparea de fruimos, oaruia i se afta subordonat adevarul. Aceasta

din urmi trasitur se poate gsi chiar in indicatia explicita

a lui Ramus, de a nu ne sluji exclusiv de datele aristotelice
In grdire, ci si de scn'erile lui Cicerone sau Quintilian. Logicei trebuie
corespunda eleganta, c,are ajuta la claritate,
asa _cum ne indic scrierIe poetilor, oratorilor, i istoricilor.

Insi definifia pe care o d ei logicii se confunda aproape

ou a retoricii-, Dialedtica este arta de a vorbi bine: in acelas
inteles, ea este numita logica" 2). Noua metoda de gandire a
lui Ramus a avut un rsimet destul de intens in timpul sau, determinind chiar j formarea unei sooli a ramistilor; insa elaborarea sa :dialectici se descopera prea limitata de ooloritul strict

al timpului, pentru a-1 mai putea depasi.

Dintre celelalte figuri reprezentative ale epocii, amintim
numai pe umanistul Lorenzo Va 11 a, care prin lucrarea sa
De voluptate, devine propagatorul curentului epicurean in RenasPetri Rami, Dialecticae lib, duo. Ex. variis ipsius disputationibus
breviter explicati a Gulielmo. Rodingo Hasse, Francofurti apud Andream
Werhelum, 1576. p. 80-n.
ldem, p. 12.

www.dacoromanica.ro

49

Paracelsus Cardanus

tere. Acest curent, deopotriva cu cel platonic va determina mai

mult o fructificare pe cmpul poeziei i artei timpului; in me-.
diul luxos i dedat subtilelor desfatari, de pe la principalele
curti ducale italiene, mptivul horatian al lui Paree Diem" pa:-

rea sa se bucure de deosebite omagii. Nu mai putin rasunet

gaseste totus replica ascetic, tunata de Savonarola, a crei
vibratie pitrunsese pAa. in domeniul senin al Academiei pla.
tonice.

5.

Paracelsus Cardan.us

Una din cele mai evidente forme de gandire ale

vremii noua se leaga de neobisnuita importanta acordat
naturii. Acest accent asupra elementului natural, coin-

cide in Renastere cu un moment de tranzitie inlauntrul curentului

:spiritual, care-1 considera% In veacul XV si in cel urmator, sti-

intele naturii nu se aflau inca pe deplin consolidate; .aspectul

lor este unul de conjunctie infra disciplinele oculte medievale
stiintele propriu zise moderne. Astfel, privirea asupra naturii, in
tunde faze, se mai gaseste incadrat de amintita magie; apoi
studiul cerului, care pe atunci Incepe s atrag6 atentia, in urma
descoperirii coperniciene, nu depaseste consideratiile astrologiei
In multe mili, ce au ilustrat acei Alti; deasemenea i alchimia
mai staruie, inca, in turmentata-i cantare a pietrei filosofale".
O disciplina oculta, ins care trece pe nesimtite la stadiul formei tjjntifice, -tara a-si schimba numele, este medicina. Ea infatiseaza unul din cele rnai potrivite punti de continuitate intre
spiritul pre-stiintific al Evului Mediu si cel determinat de legi
precise, comun zilelor noastre; ca nod de comunicare tntre dota
veden i spirituale, medicina devine o disciplina deosebit de reprezentativa, pentru Renastere, deoarece insasi ultima esent
a epocii indica raspantia unificatoare a cilor din '.:recut cu prizonturile _viitorului. Astfel, in noaa vfirstsa, care-si deschide
ochii inspre natura, medicina se inalta. la un rang filosofic, la
o privire asupra lumii (fenomenul nu este, irisa, nou, deoarece
In traditia araba, deopotriva filosoful este, totodata, si medic,
ex. Avicenna). In aceasta privinta, doua nume se disting in
Renastere, Paracelsus i Cardanus.

Medicul elvetian T he op hr a s tus Bombast de H ohenhei m, care si-a luat numele grecizat de Paracelsu s,
s'a nascut in 1493. Omul acesta realizeaza una din figurile
4

www.dacoromanica.ro

50

Paracelsus i Cardanus

cele mai pline de ferment vital ale Renasterii. S'au creat o

suma de legende asupra existentii sale misterioase, Inca din
timpul vietii; de multi adversari, acest personagiu faustic a

fost calificat chiar drept aventurier sau inselitor. In orce caz

se stie ca a intreprins nenumarate calatorii, in .diferite tri,
de unde a adunat elementele stiintei pe care o propaga.
Metoda sa, exprimati in scrieri germane iar nu latine,
cautind o inlocuire a eruditiei ciirturre0i prin initierile ealatoriilor i prin contactul variat cu natura, evidentiaza orientarile sale proaspete de Renastere. Al doilea punct important de stransa aderenta cu vremea sa, e constituit de catre importanta ,deosebita acordata omului, devenit, i pentru el, microcosmul, care cuprinde in sine intreg universul. De aci rezulta i atentia indreptata asupra speciei umane, menita sa alctuiasca tinta principala a orcarei speculatii de &dire. Pe
de alta parte, Paracelsus mai profeseaza i cunoscuta doctrin
din Rena.stere a universului insufletit, pe care Il vede bantua
de diferite categorii de spirite; omul deopotriva cu celelalte
forme ale creatiunii va suferi actiunea acestor duhuri. El le
numeste entitiiti, cari dupacum sunt binefacatoare tot astfel
ne pot si vtma.
De aci se naste in mintea lui Paracelsus idea asupra primei

importante ce se cuvine s atribuim medicinei pe scara valorilor, deoarece ea se afla investit cu nobila functiune de
a sustine integritatea vital a omului, factorul primordial al
universului. Insemnatatea disciplinei medicale devine acaparant;
dupacum tipul estetistului inscrie orce valoare in limitele celei
artistice, tot astfel i Paracelsus priveste toate manifestarile
spirituale sub specia medicinei, chiar i religia; Mantuitorul
nu este decal un medic, care propaga lecuirea prin credintil,
adica printr'una din cele cinci terapeutici, pe cari Paracelsus
doreste sa le depaseasca. Celelalte patru facultati sau secte
medicale, ce n'avena locul s 'le discutam, capita urmatoarele atri-

bute: natural, specifiacaracteristit 4 spiritualli O asemenea

privire medicalit asupra religiei are loc numai dintr'un punct
de vedere laic sau gentilian, cum spune Paracelsus; mns situat
In perspectiva religioasa, acest bizar spirit ramne fidel dogmelor. La el, brin armare, se repet, in mai mica masura, acea
duplicitate a adevarului, pe care am mai intalnit-o qi la Pomponazzi.

Reintorcandu-ne la noile sale principii asupra medicinei,

vom vedea in ce consista dupa ce s'au inlaturat cele cinci secte
www.dacoromanica.ro

Paracelsus si Cardanus

51

amintite. Dificultatea acestora era pricinuiti de aspectul in-

complect ce-1 desvoltau, cautand terapeutica pe o singura cale;

insa natura spiritelor care actioneaza asupra omului fiind multiple', rezult ca orientarea intr'o singura directie famine insuficenta. Aceste spirite sau entitati.sunt in numar de cinci; de aci,

evem, d. p., cinci feluri de ciume sau de diferite alte rauri,

dupa spiritul ce le produce 5i inspre care trebuie sa indreptam
mijloacele potrivite de combatere. Prima dintre ele se declara
entitatea astrelor (ens astrorum), cea dintaiu cireia suntern supu*,i, potrivit unei stravechi traditii astrologice; a doua - es,te
entitatea oirimii; urmeaza entitatea naturala ; a patra entitate
provine dela spiritele puternice, cari vatama 5i slbesc corpul
nostru aflat in puterea lor" 1) ; insfarit, ultima din aceste forte,
aparand pe plan religios, este entitatea lui Dumnezeu. Aceasta

din urma va fi cercetata de autor prin stilul cretin", spre

deosebire de stilul pagan" 2) al celorlalte patru. Paracelsus
cauta, in mod fortat, sa faca o apropiere intre ele, justificand considerarea celor dintaiu, printr'o ascutire a spiritului,
care ne va pregati mai intens pentru primirea idealului religios.
Pildele amintite din scrierile medicului elvetian au fost
date, pentru a se evidentia ca progresul marcat de ele in pri-virea naturii este, indeosebi, de ordin negativ. Depaind, printr'o neintrecuta libertate a spiritului, toata acea parazitara
aservire la texte a fiintei medievale, Paracelsus inaugureaza
In medicina, observarea directa asupra naturii. Dar noua sa con-

tributie, saturata Inca de simboluri, se afla mai mult intuiti

In mod naiv-genial decal statornicita in mod conceptual" 3), du-

pa cum afirma K. Vorlander.

Al doilea medic din aceasta epoca cu o formatie mai umanista deck Paracelsus este milanezul I er onimo Car clan o, cunoscut cu numele de Car danus; el s'a nascut in 1501. Dupacum
cleclara Dilthey, Cardanus infaWeaza una din cele mai demo-

nice" personalitati ale Rena0erii; aceasta trasatura va fi surprinsa, indeosebi, in De vita propria, scrisa sub forma unor
confesiuni de o neinchipuita ciudatenie. Punctul de vedere al
lui Cardanus, ca medic, este cel fisiologic 5i antropologic,
aplicat la toate problemele. 0 atare privire se declara in cele
Paracelse, trad. par Grillot de Givry, Tome I, Bibliothque Cha.cornac, 1913, Le livre des prologues (Libellus Prologorum) p, 23.
Idem, p 26.
Karl Vorlander, Geschichte der Philosophic., I Bd VI Aufl. Leipzig,
1921, p, 301.

www.dacoromanica.ro

52

Paracelsus si Cardanus

doua lucrari principale De subtilitate i De variet ate rerum,

adevrate enciclopedii comandate de vederile amintite, Pe laugh'
aceasta, Cardanus cauth .sa purl un accent cosmic asupra originalului, asupra straniului; este adevrat ea insus principiul diagnostic al medicului prezinta, in general, o panda spre surprinderea neobisnuitului. La Cardanus, aceasta tendinta se afla
ing sporita prin zona inch tainica de unde nu iesise medicina
pe atunci.
Apoi, dupacum indica titlul primei lucrri mentionate De
subtilitate, el se complace a reda analize de cea mai strvezie

finete asupra tuturor fenomenelor. Este indeajuns sh mentionam, din lucrare, interesantele sale observatii asupra artei,
privita dintr'un punct de vedere hedonistic, cu rafinate aprecien i asupra placerii artistice. Totodata, Cardanus ne provoaca
sa gandim la motivul pentru care consideratiile estetice de
or& general ale Renasterii, pornesc dela punctul de vedere
al picturii, iar nu delo. poeticele" indeobste saracacioase ale
vremei; faptul devine revelant dach reflectara eh una din
cele mai celebre priviri estetice, de pana la acea vreme, porneste dela o poetica" a lui Aristotel.
Mai intaiu, ca si in cazul lui Lionardo da Vinci din
Trattato delta pittura, Cardanus pune pictura in fruntea tuturor artelor. Pictorul nu este un simplu artizan, cum ar reesi
din functiunea de atunci -a poetului, legat numai de prescriptiile dinlauntrul domeniului sau. Dimpotriva el apare ea un
om universal, care trebuie sa stie de toate deoarece el imita
toate"; astfel pictorul este totodata filosof, arhitect si anatomist"1). El umple fsi fructifica domeniul sau cu aspectele
totalitare ale vietii, printr'o insumare de diverse valori; ceeace
caracterizeaz tocmai pe geniu. De aci privirea asupra picturii
se poate lesne desparti de un izolat corp de dogme, intr.nd
in domeniul universal al filosofiei. Ca toti doctrinarii timpului
sau, Cardanus este partizanul unui ideal matematic in arta;
astfel vorbeste el de o simetrie existent in corpuri si care
depaseste simpla imitatie; o atare simeErie devine amgitoare,
daca se cumpneste numai cu ochiul, ea neputand fi vazut decat

cu mintea. Tot Cardanus mai remarca functia ideala a liniilor

si umbrelor in pictura, ca o compensatie pentru lipsa corpolentei
propriu zise, aflatoare numai in plastica. Straduindu-se (pic1) flyer. Cardani De subtilit ate libri XXI. Basileae, Henric Petrinorum,
1664, Cartea XVII. (De artibus) p. 578.

www.dacoromanica.ro

Conceptii specifice Renasterii

53

tura) sa plasmuiasca corpuri pe o suprafata plana, are nevoie

de ajutorul liniilor 6 umbrelor; de aci ea devine mai
decfit celelalte arte, cari i exprima plasmuirile chiar in corpuri"1). 0 asemenea intietate, legata eu laboriozitatea, constituie inca unul din aspectele vremii.
Aceeq putere de analiza se afla concentrata i in amintita
sa lautobiografie De propria vita; ea e dictata tot de o dominanta
antropologica. Dupacum naturalistul observa i descrie exem-

plarul unui animal rar, tot astfel procedeaza 6 Cardanus cu

propria sa persoana. Sc afla, bunoara, un capitol de descriere a corpului sau, unde nu-i trecuta cu vederea nici coloarea

parului sau marimea barbii; in altul ni se infatieazi hrana

sa

obinuita.

Instarit,

in

aceasta detertninanta

generala

a propriei persoane se vede i indicarea exacta a constelatiei

sub care s'a niscut, cu urmrile adiacente; apoi ni se prezinta
caracterele iereditare, caltti1e i defectele sale 2), descrise cu
sangele rece i cu spiritul Absorbitl,exclusiv de inregistrarea exactitatii, asemenea pictorului, care urrniirqte redarea precisa a unei

linii. Tot resortul existentei sale este atribuit unei nevoi de

glorie, care depaete scrupulele, constituind acea trasatura,
ata de taima a Rena5terii,
6,

Conceptii specifice Rena0erri

Din punct de vedere al filosofiei propriu zise a naturii,

prima importanta trebuie acordata lui Bernardino Telesi o,
nascut la Cosenza in 1508. Nouile sale principii se afla expuse
intr'o lucrare imensi intitulata De r,erum natura; in aceasta
opera se Inceardt inceputul unei filosofii empirice 6 pozitiviste.
Componentele naturii se reduc la_doua principii, dupa Telesio,

cadura i frigul. Primul factor se isca din corpurile eereti,

indeosebi dela soare; al doilea apare ea un produs al pamn-

tului. Peste tot soarele este cald, subtire, alb 5i mobil; pimntul, dimpotriva, este rece, dens, imobil 6 intunecat").
Prin urmare caldura i frigul sunt insotite la rndul lor, de toate

insu6rile respective ale soarelui sau ale pamntului. Din variatele modificari, pe cari cldura emisa de soare o provoaci
Idem, p. 579.
De propria vtta liber, Amstelaedami, Joannem Ravesternium, 1642,

Bernardini Telesii De rerum natura, Ed. Spampanato, Modena,

Formiggint, Vol. I. p. 8

www.dacoromanica.ro

54

Conceptii specifice Renterii

asupra racelii pamantului, se naste infinita diversitate a lucrurilor. Telesio lamureste o atare actiune prin cuvintele urma-

toare: Soarele trimitand caldura-i pe pamant, indeparteaza

dela acesta natura, insusirile i conditiile proprii, introducandu-le pe toate ale sale- 1). Pamntul, Ea randul su. reactioneaza

prin frig si astfel iau nastere lucrurile. Principalul atribut al

caldurii este mobilitatea iar al frigului nemiscarea; de aci substantele asupra carora activeaz caldura vor fi mai usoare de,cat
cele asupra carora i va produce efectul actiunea de incremenire a frigului.
Dar atit caldura cat i frigul sunt elemente incorporale.
Pentru gt-si concretiza virtualitatile se isca un tert principiu
al universului, materia. Astfel nici pamantul nu e alcatuit
numai din frig; nici soarele i celelalte stele, nici vreo alta
portiune sau entitate a cerului, constituita din ciadura nu-i numai din caldura; ci se pare ca toate sunt faurite i dintr'o substanta corporair 2). Printre calittile materiei se Ai i aceea
de a nu se mari sau diminua; apoi functiunea sa nu se prezinta
autonoma: Materia n'a fost creati. de Dumnezeu ca s'a incleplineasca vreo actiune sau operatic proprie, si n'a fost creata
nici sub forma unei entitati care subsista prin ea insas; ci ca
sa sprijine naturile ce a ctioneaza si, din inexistente cum se
aflau, s le schimbe in entittile, cari astfel se isca prin ajutorul ei" 3). Aceasta functiune a materiei prezinta un grad de

activitate superior celei inchipuite de Aristotel.

Dintre toate aceste trei principii ale naturii, cel mai de

seama ramane cldura; dela ea provine coloarea alba in lucruri; dimpotriva, coloarea neagra este cea naturala a materiei:
asupra careia n'a actionat ciadura ce aduce, totodata, si lumina
cu tonurile ei diferite.
O oarecare dificultate intmpina Telesio discutand constituirea intruchiparilor organice, carora li se atribuie un nou
factor 'forrnativ, samanta. Aceasta ar fi compusa dintr'o materie
disimilara, de unde, prin ajutorul unei ciaduri foarte blande"
se ivesc i componentele eterogene ale organismelor. Insa o
astfel de lamurire ramne incomplecta; Telesio nu reuseste si
deslege enigma trecerii dela elementele anorganice la cele organice, urmand unja unui materialism nivelator. El va atribui.
ldem,

Idem, p, 17
Idem, p. 22.

www.dacoromanica.ro

Conceptli specifice Rena?terii

55

astfel, si sufletului o structur material, posednd ca substant un spirit delicat si foarte cald.
Corpurile naturii fiind situate in diferite locuri si avandu-si
miscri cari se svrsesc in timp, considerarea lor mn la
studiul ideilor de spatiu si de timp. Spatiul primeste numirea
de receptacul al tuturor lucrurilor; chiar daca un corp se afl
mutat dintr'un loc in altul, rmne permanent v.echiul spatiu,
sub forma unei existente imutabile, care se poate prezenta 6
vida. Timpul ar fi durata sau spatiul in care (non super quo aut
per quod)1) se face miscarea. Aci avem prin urmare o inversare a termenilor aristotelici: pe cnd la acela miscarea preced
timpul, la Telesio ea se afl in insus timp.

Trecnd mai departe in considerarea fenomenelor, Telesio atribue sufletului material conceput de el, sensibilitatea,
ca insusire principar; ,aceasta constituie cel mai direct mod de
cunoastere; dimpotriv ratiunea reprezinta o specie mai ocolit

a comprehensiunii, deoarece ea inftiseaz tot un simt, ins

mai palid si mai indeprtat. Este adevrat c pe lng6 acest
suflet sensitiv e semine educto2)", contributia principal a
se mai adaoga in om si un suflet sdit
sensualismului s.0
de Dumnezeu, prin care ia nastere intelegerea si apetenta lucrurile divine. Astfel, conceptia asupra sufletului devine dualist la Telesio.
Etica sa, asemenea celei stoice sau a celei propagate de
medicina hyppocratia se bazeaz pe o intretinere a integrittii
vitale, prin cumptare. Astfel, faculttile moderatoare ale pasiunilor constituesc virtutile; dimpotriv, viciile sunt insusirile
cari ,vatm functiunile noastre de viat, pfin exces. In feld
acesta, uumrul virtutilor va fi egal cu cel al fortelor ce intretin
vitalitatea iar numrul viciilor se va prezenta identic insusirilor

contrarii. Cea mai inalt calitate este Omenia care prescrie

s iubesti si s cultivi pe cel ce te iubeste si te cultiv, iar nici-

decum s-1 dispretuesti". Mai presus decat Omenia se afl

Sublimitatea, atribut al omului care doreste lucrul cel mai inalt
si mai nobil ce lui Dumnezeu insus i se potriveste 0". Astfel
dintr'un dualism al sufletelor se naste si un dualism inluntrul
eticii sale, deoarece Sublimitatea' este o virtute care depseste
intretinerea integrittii vitale, identificndu-se cu aspiratia unei
evadari din vremelnicie.
Idem, p. 105.
Idem, vol. III, p. 133.
Idem, p. 242.

www.dacoromanica.ro

Coneeptii specifice Renterit

56

Acest filosof, dupacum am amintit, unul din initiatoni

empirismului modern, hi fundeaza o insemnata parte din opera
amintita pe polemici anti-aristotelice, straine, insa, de un ton
pasionat si lipsit de discernamant. Dupacum declara V. Spam-

panato, autorul Naturii lucrurilor" nu se afl in desacord cu

filosoful grec din vanitate sau din invidie, ci numai din iubire
de adevar" 1). Modul gat de argumentare ramane tot cel laborios,

de traditie aristotelic; scrierile acestui innoitor empirist, asemenea celor lui Pomponazzi, akatuesc una din verigile de
legatura ale sistematicei medievale cu filosofia moderna.
Nu acela lucru se poate afirma despre F r a nce sc o

Patrizzi, nascut in Dalmatia (Clissa) la 1529. Anti-aristotelismul sau este cu mult mai inversunat decat al lui Telesio,
dupacum

reiese

din lucrarea Discussionum

peripateticorum.

Acest filosof, unul din spiritele cele mai multiforme, pe :ari

le-a produs Renasterea, s'a interesat de geometrie, de istorie,
de arta militara, a introdus un nou mod de versificatie, s'a
ocupat, iprimul, de vechea muzica a Grecilor. Principiile sale
expuse in rara lucrare Nova de universis philosophia i fundeaza convingerile pe un neo-platonism emanatist; universul
intreg se afla insufletit, alcatuind o panpsychie; elementele
universului sunt spatiul, fluorul, lumina i caldura, depaind
ca numar pe cele ale lui Telesio. Doctrina sa se sprijina pe
scrierile lui Mercur Trismegistul, apoi pe ale lui Asclepius,
pretinzand c se coboara pana la Zoroastru sau pan la vechile
traditii egiptene i. chaldeene.

Idea emanatiunii este reluata -intr'o forma deosebita in

vestita sa Retorica, de care pe vom ocupa mai indeaproape,
fiind opera sa de cea mai intensa circulatie, ce a exercitat o deo-

sebita influenta chiar asupra unor directii de &dire a zilelor

noastre. Bunaoara, Patrizzi este in mod cronologic, cel dintaiu
precursor al lui Croce. In primul dialog al Retoricii, intitulat /1
Lamberto ovvero de parlare, autorul atinge intruchiparea unei
metafizici a expresiei; notiunea sa nu este redat ins5, in cuvntul expresie, ci in termenul vorbire, dupacum va reiei din
expunerea acestei opere.

La inceput, supremul Bine, din prea plinul su a dat

nastere fiului, care, prin propria-i natura, declar tot ceeace se

afl ascuns in parintele sau; deaceea deasupra cerurilor a

lost numit in limba divina Verb'', adici cel ce exprim buna1) V. Spampanato, Prefazione la De rerum natura p. XIV.

www.dacoromanica.ro

Conceptii specifice Renasterii

57

tatea tatalui; acelas nume i 1-ar fi acordat pe pamant marii

magi Zoroastru i Mercur Trismegistul. Fiul, numit Verb,
ca prima entitate a creatiunii, exprima adevarul in ideile sale.
Asemenea idei constituesc al doilea plan in infaptuirea divina
sunt chemate de magii,greci Logosuri, notiuni cari, deopotriva,
indica vorbirea sau expresia. Astfel, din primul Cuvant au luat
nastere vorbirile, Logosurile, alcatuind intreaga esenta a primului univers", care la randul sau produce intelectul numit tot
Logos. Acesta din urma aruncand samanta sa in Natur., modeleaza, din sirupla materie, formele corpurilor, deasemenea
sub specia vorbirilor; ele exprima esenta fortelor, ce le-au produs. Dupacum se vede, intreg principiul emanatist al cosmogoniei lui Patrizzi se fundeaza pe idea unui curent descendent
de vorbiri, and astfel o speciala nuanta multitudinii de variante
neo-platonice.

Vorbirea este insas esenta lumii; orce aspect al universului graieste in limbajul sau, deoarece totul se afla compus
dintr'o infinitate de expresii, ce preasl.Vesc supremul Bine,
parintele fapturilor. Dar limbajul tuturor aspectelor lucrand
cu influente oculte i cu miscari fat-4e') este mai adevarat
mai minunat decat vorbirea omului. Cand acesta salasluia, odinioara, mai aproape de luminile ceresti, intr'un eter limpede 2)"
limbajul ii er atat de perfect, incat cu el puteh slvari miracole, ajungandu-se chiar Oda" la invierea mortilor. Dar deficienta
vorbirii umane de astazi spre deosebire de cea a vechilor Persi,
a Egiptenilor si a Tracilor, se prezint ca efect al unei caderi
In pacat. Aceasta prabusire, iscat din orgoliu, este inteleasa
printr'o fantastica legenda, pe care un intelept etiopian ar fi povestit-o celebrului scriitor al Renasterii, Baldassare Castiglione.
Amanuntul amintit, al diferitelor varste in evolutia urna-

nitatii, determinate de vorbirea respectiva, il mai declari pe

Patrizzi i drept precursor al lui Vico, care stabileste deopotriva la inceputul de desvoltare al speciei noastre, un limbaj
direct, fara cuvinte. Bineinteles ca acesta va desvolta si va
stabili forme mai acredrtabile in obscurele i nebuloasele relatri
ale initiatului Patrizzi. Astfel, filosoful neo-platonic, prin hipostazierea vorbirii i prin schitarea importantei istorice din evolutia
limbajului, alcatueste un exemplar de geniala anticipare", ata
Fr, Patritio, Il Lamberto ovvero de parlare In Della Retorica died
4ialoghi, Venetia, Francesco Senese, 1562, P. 5.
Idem, p. 6.

www.dacoromanica.ro

58

Conceptii specifice Renasterii

de comun fecundei gAndiri din Renastere, care-si revars Inca

odata cornul abundentei" de inmuguriri spirituale.

Insa intreaga sinteza a nouii epoci isi gaseste realizarea

In filosoful, despre operele caruia G. de Ruggiero afirma rca.
apar ca un microcosm unde se reflecteaza toate aspectele
spiritului din Renastere". Acest filosof este Gi oar dan
Brun o, nascut la Nola, in Italia meridionala, la 1548. Inca de
tilnr, in Varga de 16 ani, a intrat in manastirea dominicanilor
cu care s'a
din Napoli, unde a primit numele de Giordano
In locul celui autentic de Filippo. Neimpafacut cunoscut
candu-se cu disciplina asezamantului i declarat vinovat pentru
ideile sale, straine Bisericii pe care o slujea, Bruno trebuie sa
paraseasca Italia. El se opreste la Geneva, cautnd o intelegere
cu cercurile calvine ale localitatii; disensiunile flind, insa,
prea accentuate si fata de acestea, el pleaca mai departe la
Toulouse si apoi la Paris; aCi i se da o catedra In urma primei sale lucrari De umbris idearum, dedicat lui Enric
In 1583 Bruno paraseste Parisul insotindu-1 la Londra pe ambasadorul francez Castelnau. In Londra, .filosoful ramne doi
ani, considerati drept cei mai 'fecunzi ai vietii sale, deoarece aci
scrie el Dialogurile ita!iene, principalele contributii ale cugetarii sale. Tot In capitala Andiei Incepuse Bruno poema

sa filosofica De immenso. Intoreandu-se la Paris, el infra In

conflict cu cercurile aristotelice ale orasului, motiv pentru care
trebuie sa paraseasca Franta. Din acest moment rataceste, fara
a-si gasi linistea, dela Wittemberg la Praga, Helmstadt

Frankfurt. Intre timp primeste fatala invitatie a tanrului nobil

Giovanni Mocenigo, de a se intoarce In Italia, si anume la Venetia. Pribeagul obosit, la chemarile ademenitoare ale patriei
in'delung parasite, este impins de un dor irezistibil catre flcrile rugului ce-I va nimici. Bruno, care fugise ca eretic, se
vede tradat Inchizitiei din Republica Serenissima, de insus Mocenigo, framntat intre timp de scrupule religioase pentru os-

pitalitatea ce i-o oferise. Filosoful ar fi fost poate salvat in

urma retractarilor, ce era dispus sa le faca, daca nu s'ar fi se,sizat Inchizitia romana, care i-a cerut extradarea. In Roma a
r'imas el inchis sapte ani, refuz'and in tot acest timp, s6 faca
vreo concesie privitoare la ideile sale, [Ana cand la 17 Februarie
1600 a fost ars pe rug. Se spune ca Bruno a primit sentinta cu

un curaj exceptional, iar in timp ce flacarile Il inveleau, nu

s'a ,auzit niciun tipat dinlauntrul lor.

Principalele lucrari ale filosofului italian sunt cele vase

www.dacoromanica.ro

Conceptii specifice Renasterii

59

dialoguri serse la Londra, parte cu continut metafizic i parte

cu continut moral. Primul dintre ele poarta titlul Cena delle
ceneri, adica Cina din Miercurea
Noua sa privire asupra naturii, pornete dela descoperirea lui Copernic, lucrarea
amintita constituind o complectare a contributiilor coperniciene
i o aplicare filosofica a lor. Astfel, dei tanarul filosof exprima cea mai entuziastO adere-nta la ideile marelui astronom,.
retine rezerva, iscat din motivul C acele idei constituesc
numai efectul calculelor matematice iar nu al unui contact dinct
cu natura. Copernic limpezise numai chestiunile privitoare la
sistemul solar; Bruno extinde noua lege la nesfaritele lumi
stelare cari populeaza universul. Copernic inlocuise vechea privire geocentricit printr'una heliocentric6; Bruno dep6.5ete
aceasta privire, deoarece insu soarele se pierde in oceanul
unui spatiu infinit.
Cea mai de seam luciare a lui Bruno t'imane, lisa, al
doilea dialog, De la causa, principio e uno. Aci se deschide in
toata plenitudinea, visiunea sa panteista. Pe cara, raportate
la lucrurile din natura, causa i principiul constituesc dod notiuni kleosebite, aplicate la fiinta divida ele se identifica. Principiul este cel care concureai in mod intrinsec la constituirea
lucrului i ramne inlauntrul efectului- 1). DimpotrivO, cauza
apare numai ca un simplu eficient, aflator in afara lucrului, pe
care 1-a produs. Totu, pe un nivel superior, aceste dota no tiuni
contradictorii se contopesc. Prin functiunea de intelect universal,
entitatea suprern este nun-mi cauz; irisa intelectul universal nu
constituie decat facultatea principala a sufletului lumii, care
um-ple totul, lumineaza universul i mn natura s produc
speciile cari i se potrivesc" 2); sufletul lumii apare astfel ca
principiu. In felul acesta persoana lui Dumnezeu este singura
in misuri sa cuprinclii atat notiunea de principiu ct i cea de

cauza; din prima notiune rezult jpanteismul lui Bruno, odata cu acceptia universului in intregime insufletit.
Aceast suprema.' entitate, inlauntrul careia nu se mai distinge elementul material de cel formal, apare in acel timp
i ca unul, savarindu-se intr'insul amintita coinciden t a opuselor,

bc'hipuita de Cusanus. Tot dela bOtrnul cardinal a mai luat

Bruno i idea de possest; in Dumnezeu se celebreaza identificarea posibilittii cu actul in sine. In ce privege coincidenta
G. Buno, De la causa, principio e uno In Dialoghi metafisici, ristampati da Giov. Gentile II ediz. Bari, Laterza 1925, p. 178.
Idem, p, 179.

www.dacoromanica.ro

60

Conceptil. specifice Renasterii

opuselor, directa lui Bruno se afl, mnss, cu tatul deosekti de

a lui Cusanus. Pe and la acesta din urm notiunea amintit se
inftisaza ca o consecint normal a specialei sale investigatii
intuitive si matematice, la Bruno apare ca un refugiu dintr'b
contradictie de rationamente silogistice. Autorul dialogului de
care ne ocup6m, afirm, odat cu intgetatea principiului formal, modelator, c acesta e distinct de principiul material"

sau ca materia naturaa nu posed absolut nicio form" 1).

Pida lemnarului, singurul care d o plitsmuire lemnului, lmureste pe deplin aceasti chestiune. Totus Bruno nu intarzie
s declare, totodati,
poate influentat de Telesio
primat al materiei, idee situat in flagrant contradictie cu
primele afirmatii. Astfel, intlnim asertiunea c6 materia nu
primejte nimic dela forme 2). Bruno declara chiar mai mult
materia trimite dinluntrul ski formele" 3), prin urmare le
are intr'insa. Rezolvarea acestor afirmatii contradictorii, pare
c se infiripeaz prin violentarea metodei rationale incepute,
continuand-o prin ipoteza mistic a coincidentei opuselor; un
atare Iprocedeu fortat nu se afl la Cusanus. Indeobste, opera
lui Bruno ofer mai multe contradictii, cari se anuleaz
in visiunea ei global. H. von Stein ne invat chiar s'o privim
ca pe o trstur artistica a cunoasterii filosofice", ce-si pastreaz

in

orce caz o valoare

precis

pentru simtire" 4).

Intr'adevr pe planul perspectivei artistice, calea rational

cea Imistic se topesc inPa'untrul unei intinderi pur reprezentative,

care indic totus o modalitate de cunoastere.

Al treilea dialog metafizic al lui Bruno este De l'infinito,
universo e mondi. Aici ti Oseste locul desvoltarea ideii sale
asupra nemrginirii universului, postulat in primul dialog. Ins
acest univers nu apare infinit in toate aspectele sale, deoarece se
Ose0e incrustat cu lumi finite; una din adestea e sistemul solar
impreunfi cu pmntul. Numai Dumnezeu se afl infinit in intregime, deoarece se afirm cu toat finta sa in fiecare parte
separat. Infinitatea divin o produce pe cea din univers, potrivit axiomei c obiectul trebuie sa apar icientic actiunii producaoare; aceasta din urm Ii rezerv, ins", insusirile la un grad
superior.

Prin urmare numai universul se prezint infinit, nu si lumile

Idem, p. 206,
Rem, p. 245.
Idem,

H. von Stein, G. Bruno, Miinehen u. Leipzig, Milner 1912 p. 31.

www.dacoromanica.ro

Coneeptii specifice Renasterii

61

dintrInsul; folosind vechea acceptie a stoicilor, Bruno recunoaste, in notiunea de univers, spatiul ce cuprinde si golurile,
ca un simplu receptacul unde !infra lumile finite, ce se misa
intr'o perfecta a rmonie dupa vointa conducatoare. O atare miscare se afl exprimata de Bruno printr'o imagine dominata
de motivul rotii, asemdtoare cu urmatoarea visiune inchipuita
In Parad isul lui Dante:

Ma gia volgeva il mio disiro e il velle

Si come ruota ch'egualmente 6 mossa
L'amor che muove il sole e l'altre stelle.

Universul cu lumile saJe apare, la rana' s.u, vazut de

catre Bruno, nu altfel decat ca o roata, unde sunt batute nenumarate oglinzi si care se invarteste in jurul axei sale" 1). Aceasta saturat imagine ne desvaluie intreaga armonie cosmica,
ce-si pastreaza ves-nic propor$1e, dupa vointa oranduitoare, care
salasluieste chiar in univers.
Principala lucrare momia a lui Bruno este Gli eroici furori,
care ar avea un prim resort in aspiratia platonic dup frumosul imaterial; in aceasta privinta, trebuie si reamintim numele lui Marsilio Ficino. Un eroico furore indica apetenta valorilor a ntangibile, aspiratia catre perfectiunea ideilor. Singurul motiv pozitiv dintr'insul este depasirea josnicului, a vulgarului, asemenea tendintei manifestate de Academia Platonica"
chn Florenta. O atare pornire a sufletului exprimata in iubirea
eroic, chiar daca nu-si atinge tinta, ramane suficienta prin
ea insas. Destul ca sufletul sa fie in mod nobil aprins", declara un sonet cuprins in acea lucrare. Totq un atare moment
de ,generoas febrilitate alterneaza la Bruno cu umbre de des-

curajare. Iubirea eroica este o durere, deoarece ea nu se bucura de prezent, ca iubirea brutala; ea e a viitorului, a absentului" 2). Ba mai mult, ea treze5-te emulatia potrivnicelor tendinte meschine, cari conspira impotriva generozitatii. Intuitia
ca principiul raului ar putea sa nimiceasca plutirea spre perfectiune, strabate cu o unda de ingrijorare intreaga fiinta a lui
Bruno. Trsatura amintita se recunoaste in urmatoarele versuri
G. Bruno, De l'infinito, universo e mondi in Dialoghi metafisieit
pag. 338.

G. Bruno, De gli eroici furori in Dialoghi morali, p. 350,

www.dacoromanica.ro

62

Conceptii specifice Renasterii

dintr'un sonet inserat in Gli eroici furori, unde parca presimte

tradarea ce-1 va duce la moarte:

Copil frumos ti-ai deslegat luntrea de farm

Cu mana nedibace
Ai apucat vsla slaba numai din dor de mare
Acum, o agera privire i ai vazut amenintarea
Caci tradatoarele i ucigatoarele valuri
Iii vor rasturna luntrea, sfaramnd-o.

Si mai departe:
Lasa vsla in voia puternicului invingator
$i nu te mai apra.
Cu cugetul linitit ateapt5, moartea
Ea iti inchide ochii sa n'o mai vezi.
Astfel un freamat de amaraciune patrunde in orce bucurie, aupacum se recunoaste in expresia cunoscutelor versuri ale
lui Lucretiu. La rndul sau bucuria invadeaza in mijlocul durerii. Aceast schitare a unui plan pe care se stabilesc alte raporturi intre bucurie i durere decat in experienta obisnuita,

,unde ele sunt mai direct prescrise de circumstante, ne face

s gndim la sensul tririi artistice. Ilustrarea lui Bruno in
domeniul poeziei ne intareste si mai mult aceasta convingere.
O muze i fantani", invoca poetii, schimbati moartea mea in
viata, chiparosii mei in lauri i infernur- ile mele in ceruri;
adica ursiti-ma nemuritor, faceti-ma poet, ridicati-ma pe culmi
in vreme ce cant moartea, chiparosii 5i infernul". Experienta
artistului cuprinde adesea o indoita coloratura afectivii, prin
posibilitatea liberarii de sentimentul obisnuit, din moment ce
intra inlauntrul unei expuneri frumoase.
De fapt intreaga viziune si realizare de gndire a lui Bruno este de esent.' artistica. El insus declara in dialogul intitulat Spaccio della bestia trionfante ca la pregatirea unei
crede potrivit s inceapii prin anumite preludii asemenea
muzicienilor; s schiteze linii 6 umbre confuze asemenea pictorilor" 1). Dar chiar investigatiile sale epistemaogice i se par
lui Dilthey cornune procedeului artistic; Bruno ar urmari s
surprinda o technica a naturir 2). Pe lnga aceasta, reamintim
Spacio della bestia trionfante in Dialoghi morali, p. 7.
W. Dilthey, Op. cit. p. 336.

www.dacoromanica.ro

Conceptii specifice Renasterti

63

ideile lui von Stein, care vede pierzandu-se contradictiile lui

Bruno in coerenta unui So-Empfinden" 1) al ,atitudinii artistice.

Dupa reflectiile lui von Stein, Bruno ar fi un filosof hrnit

din viata, care depaseste simpla stiinta, tot asa dupacum muzicianul autentic nu se limiteaza la studiul contrapunctului. Astfel, in opera lui Bruno
cantecul de lebitda al Renasterii
se gasesc subsumate viziunii artistice, toate intentiile, posibilitaiile ,si aspiratiile epocii.
Ultimul ganditor din seria care incepe prin Cusanus este
calugarul dominican Tommaso Ca .tn panel' a, nascut la

Stilo (Calabria) in 1568. Viata sa apare drept una din cele

mai zbuciumate, pe cari ni le ofera existentele cugetatorilor.
Din cauza cunoscutei sale opere utopice din tinerete, Civitas Solis, precum si a unei actiuni de rsvratire impotriva
Spaniolilor in Calabria, el se vede condamnat si scapa dela
moarte numai simuland nebunia; dar famine tinut in inchisoare
timp de 27 de ani, atribuindu-i-se o Indoita villa: instigatie
politica si erezie. In cele din urm fu scos din temnit i exercit chiar o certa influenta asupra papei Urban. Dar vesnio
turburat de amenintarile Spaniolilor si de banuitorul cerc al
Vaticanului, el fuge in Franta unde moare la 1639.
Odata cu Campanella am depasit epoca Renasterii si am
intrat deadreptul in zona Barocuiui. Multe din trisaturile intalnite in vremea de care ne-am ocupat, se afl, la acest filo,
sof, desvoltate cu exagerare, in trasaturile lor particulare. G.
de Ruggiero remarca in opera ifilosofului complicatii baroce,
involutiuni stranii, influente intre cea mai autentica teologie si
cel mai indrasnet sensism, Intre aprinse tendinte reformatoare
si oarbe propuneri reactionare, cari vatm unja armonie a
intregului" 2). Ca o trasatura a Barocului apare, deopotriva,
echivocul intre sinceritate si disimulare: intentia de a ascundea operelor sale tradeaza un substrat dictat de cele mai variate
interese. In aceasta rubrica poate intra i anti-copernicanismul
sau, odata cu caile ocolite de argumentare. Dei Campanella a
suferit rigorile spiritului din contra-reforma, totus intreaga sa
structura sufleteasca a fost contaminata.
Principala lucrare a filosofului ramane Del senso della
cose e della magia, care, pe langa redactarea italiana, mai are si
una latina. In aceasta scriere porneste Campanella dela idea unui
H. von Stein, Op. cit. p. 31.
G. de Ruggiero. Op, cit. VoI. II, p. 233.

www.dacoromanica.ro

64

Conceptii specifice Renasterii

animism universal, stabilind o incrucisare de relata intre lucruri, provocate de sensurile spiritului, pe cari ele 11 posed. O
asemenea cale de comunicare intre aspectele existentei este de
ordin afectiv; ea se afla dominata de catre un accent pasional, inrudit cu notiunea recentei Einfahlung" dinlauntrul cunoscutului
curent impresionist de gandire. Sensul cuprins in lucruri pare
a fi pasiune, deoarece atunci cand resimtim cldura sau frigul,
devenim calzi sau reci" 1). 0 asemenea insinuare a simpatiei, care
poate lua si forma repugna,ntei, nu se prezintit comuna numai
omului, ci tuturor aspectelor naturii, cari isi desvolta speciala
lor modalitate de exteriorizare. Faptul c elementele materiei

apar lipsite de simturi, nu impedica solutia unor comunicari

intre ele; totul fiind animat, mijloacele vii de relatie i pastreaza, in orce caz, functiunile. Afectele dominante dinlauntrul
sufletului omenesc, bucuria i durerea, salasluiesc deopotriva

In toate corpurile universului. De Oda, bucuria se exprima

prin actiunea fizica a dilatarii; ilustrarea tipica, in aceasta privinta, este a focului, care-si identifica facultatea intinderii cu
insus ifenomenul rasului, provocat de afectul bucuriei; dimpotrivi,

condensarea se identifica plansului, ca o restrangere materiala,

o diminuare de volum, provenita din eliminarea apei.

Mijlocul de comunicare al tuturor afectelor posibile se

reduce la functiunea tactului, care cuprinde, in sine, totalitatea
celorlalte simturi. Tactul nu apare numai ca un mijloc de comunicare, dar si ca o necesitate afectiva a elementelor ; daca aerul n'ar
simti o oarecare clurere atunci cand nu e atins 'de alte corpuri,
n ar alerga atat de repede sa ajute totul i sa incerce din nou o
atingere" 2).

Acest primat al tactului este legat de o vedere materialista, ifurnizata de maestrul sau Telesio tot dela el a mai im;

prumutat i convingerea asupra importantelor functiuni pastra-

te de frig i caldura, carora le acord, deopotriva, o activitate

plasmuitoare. Dar materia, caldura i frigul, elementele cari
umplu universul, duph Telesio, sunt cutreerate de un sens, neexistent in conceptia filosofului cosentin. Sensul amintit nu se
isca dinlauntrul materiei ci apare zamislit de catre generatorul difusiv de el insus" principiu spiritual incadrat unei ordini
4) Tomtnaso Campanella, Del senso delle cose e della magia, a cura
di A. Bruers, Bari, Laterza 1925, p. 10,
2) Idem, p. 26

www.dacoromanica.ro

Conceptli specifice Renasterii

65

panteiste, pe care daca nu 1-am presupune, totul ar proveni

din nimic" 1).

Sufletul, asemenea celui gandit de Telesio, se reduce la

acea materie delicata, ajutata de o caldur blanda. Se poate
aprecia si experimental ca sufletul apare material, deoarece
taind un sarpe, el ramane despartit in doua spirite mobile,
deci e divizibil si material si locueste in nervi". Deopotriva cu
Telesio, ideosebeste si Campanella, adevaratul suflet, pe care
Dumnezeu 11 aseaza in om, de spiritul, comun i celorlalte animale. Mintea sta in spirit ca lumina in oglinda i in aer, iar
data cu spargerea oglinzii, dispare si lumina").
Din animismul universal, exprimat in acele relatii de simpatie 6 antipatie intre lucruri, se desvolta i interesul pentru

magie la Campanella. Magia se prezinra ca o disciplina, in

acelas timp speculativa i practica, tinzand catre. aplicatii utilitare ; ea se face cunoscuta sub trei specii : divina, diabolica
naturala. Prima se identifica unei actiuni iscate din harul dum-

nezeesc, prin care pot fi savrite miracole, asa cum se descopera la intemeetorii de religii i, indeobste, la primii oameni,

ce se aflau mai apropian de Creator. Practica acestui fel de

magie poate fi efectuata i fara secondantul vreunui lucru nahiral spre deosebire de specia diabolica, bazata pe o prealabila cunoastere, din partea Demonului, a tuturor efectelor posibile dinlauntrul fenomenelor. Insfarsit,_ magia naturala este cea
utilizata de catre invatati, prin mijlocul unei atte necunoscute pro-

fanilor ; astfel orce stiinta slujeste magiei. Un mare mag se cuvine a fi insus legislatorul, menit sa introduca lucruri utile
placute pentru ton supusii sg.
Postularea unui astfel de legislator-mag se leaga si de vederea sa politic, exprimata in amintita utopie a tineretii sale
Civitas Solis. Intr'o asemenea cetate ideala a Soarelui, conduca-

torul care trebuie sa posede o stiinta cklopica, se numeste

Metaphysicus. Consilierii sai sunt Pon, Sin si Mor, simbolizand notiunile de Potestas, Sapientia si Amor, cari in Senso delle
cose, prin adaugarea atributului de Prima- 3) constituesc. laolalta,
insasi persoana lui Dumnezeu. Cetatea Soarelui, dela bizara ei
constructie, ca un tipar
teaza inchipuirea unei

material
relatii

al vietii dinlauntru, schiaproape matematice intre

Men?, p. 40.

Iden4 p. 155.
Idern, p. 132.
5

www.dacoromanica.ro

66

Intemeerea fizicei moderne

Locuitorii vietuiesc in comun, iar legaturile dintre

chiar cele mai neinsemnate
sunt volifiv combinate.
Singura iubire se pstreaza pentru intregul ce-i cuprinde. Cand
omul a scpat de egoismul sau, nu-i mai ramane decat dragostea
colectivitatiiAceasta calculata visiune polifich" se afl in
cel mai ireconciliabil contrast cu conceptia atractiei spontane a
-elementelor din universul sau organic, unde stelele trimitandu-vi lumina una alteia, ivi destainuiesc secretele- 2). Vederea
aceasta utopica se mai indeparteaza vi de inflacaratul temperament al autorului, cunoscut din poeziile sale.
Odata cu originalul cugetator Campanella, elementele din
gandirea Renavterii sunt reluate vi par ticularizate pan la exagerare, fara a se da o nou directie ,orientrilor cunoscute; aceasta
se avteapta abea din partea lui Galilei 6 a lui Descartes. Totuv,
dupacum s'a amintit, el introduce acel stil al cugetarii Barocului, care, indreptat inspre alte rosturi, se va manifesta,
chiar vi cu un veac mai tarziu, la Leibniz sau la Vico.
oameni.

ei

7.

Intemeerea fizicei moderne

Nicaeri frig noul spirit vtiintific nu se vadevte cu mai

multi putere vi nu este mai revolutionar ca in domeniul fizipei.
0 serie intreaga de ganditeri ivi fac aparitia, punand bazele
cercetarii exacte a naturii. Entitati ubstantiale, forte 6 calitati
oculte, schimbari calitative, determinari teleologice, incep sa

fie privite acum ca piedici in calea cunoavterii vtiintifice a

fenomenelor naturale. Explicarea strict mecanica a naturii, devine scopul suprem al cunoavterii vtiintifice. Marime, figura,
numar, mivcare 6. lege, sunt singurele 6 suficientele principii
explicative. Caci numai cantitatile sunt cognoscibile; acolo unde
nu se poate masura i calcula, unde forta nu se poate determina
matematic, acolo inceteaza vtiinta stricta, exacta- 3). Matematica
este pus n slujba cunoavterii naturii, natura este socotita ca guvernata de legi universale i necesare. Tot ceeace se intimpla, se
intampla mecanic. In lume exista corpuri i corpuscule, care se impreun 6 se despart, se separa, se disloca 6 vibreaza, potrivit unoi
La cit du soleil ou ide d'une rpublique philosophique, tr. du

lahn par Villegardele Gand, 1911, p. 30.

II senso delle cose, p. 171.
R. Falekenberg, Geschichte der neueren Philosophie, Achte Aufl,,
1921, pag. 55.

www.dacoromanica.ro

Intemeerea fizicei moderne

67

legi inflexibile. Astronomia i mecanica formeazi poarta de

intrare a fizicei exacte- 1). Inca' din sec. XIII-lea, la un
Roger Bacon (1214-1294) se manifest tendinta de a uni cunoasterea empirica a naturii cu matemafica, de a intemeea matematic cunoasterea naturii. Tendinta aceasta ins devine puternica, se precizeaza i iea constiinta de sine in deosebi cu
Kepler, Galilei, Descartes.

L eo nardo da Vinci (1452-1519). Una din cele mai

impresionante minti pe care le-a dat umanitatea, un complex

ciudat de preocupri diverse, pictor, sculptor, arhitect, medic,
inginer, astronom, Lionardo da VIII' ci a fost un deschizator de
drumuri in toate aceste domenii pe cari le-a imbogtit prin
descoperirile sale. Artist genial si arhitect civil, militar
hidraulic, geniul su a fost cunoscut chiar din vremea lui; nu
tot acelas iucru se poate spune despre da Vinci savantul cu
toate c din primele biografii se poate intrezari cate ceva
chiar din Tratatul despre Pictura.
Deabia cnd Venturi publica lucrarea sa asupra lui Lionardo da Vinci pe baza manuscriselar ramase dela el si care
'se aflau la Biblioteca national si la Institutul din Paris, se putu
spune c Leonardo trebue asezat in capul acelora care s'au ocupat de stiintele fizico-matematice si de adevrata metod de
a studia, printre moderni-. In tot cazul, pentru a fi prezentati
lumii noastre adevrata figur, gigantica figur a lui da Vinci,
ar trebui puse in ordine studiate toate manunscrisele lui, ceeace
ar necesita o muncl sistematici a unei intregi comisiuni de
cercetatori i poate multe zeci de ani, deoarece da Vinci nu
-a pus efectiv nici ,o ordine in numeroasele sale carti sde care vorbleste. Si pomeneste de patruzeci de carti despre stiinta lichidelor,
de o sut treizeci despre matematici, o sut dou.zeci pentru ana-

tomie, in afar de numeroasele gnduri raslete fixate la intamplare prin scris sau desemn. Nu a fost domeniu pe care da Vinci
si nu-1 abordeze; zoologia, botanica, fiziologia, geologia, paleontologia, dar mai ales anatomia, care ratlike unul din monumentele remarcabile ale geniului lui. In astronomie el are pe lng
ideea imensittii spatiului si a pluralitatli lumilor, pe aceea a
identittii, dintre pamnt i celelalte corpuri ceresti. Plecnd
dela analogia dintre pmnt i lun, care posed un centru catre
care tind corpurile grele, el distruge conceptia aristotelica a pamantului ca centru al universului.
1) Idem, ibid., pag. 54.

www.dacoromanica.ro

68

Intemeerea fizieei moderne

Da Vinci este precursorul multor progrese moderne in

toate ramurile tiintelor fizice. In teoria luminii utilizeaza toate
disciplinele liintei, pentru a ajunge la aceasta straluciti con-

cluzie: miwarea este cauza oricrei vier. In micarea ondulatorie iormuleaza ceeace mai tirziu avea sa fie fundamentul
tiintei, legea generala, dupi care lumina, sunetul, caldura, mirosul, magnetismul si chiar gindul se propaga prin unde. Din
manuscrisele lui da Vinci, cercetate de Venturi, se poate vedea
ca el era in plina poses:une a metodei experimentale, i prin aceasta el este un precursor al lui Bacon. Daca da Vinci nu a dat
un cod precis al experientei, totusi el experimenteaza dupa toate
principiile metodei, pe care le indica si le utilizeaza. Pentru el,
nu logica scolastici, aristotelica, poate aduce certitudinea ci numai matematica si mecanica (paradisul matematicelor") prin
exactitatea lor unite i confirmate tot timpul de experienta.
Dar matemateca lucreaza cu marirni: atunci marimea si deci
numarul stapaneste universul in toate aspectele lui, chiar i in

acela al frumosului. Tratatul despre Pictura este de fapt o

culegere de precepte deduse cu multa patrundere din geometrie,

optica, perspectiva i din mecanica, i unde pe linga artistul

care expune legile a rtei sale se profileaza umbra mare*: a
savantului. Da Vinci pleac dela aceasta convingere ca orice
cunotinta are ca principiu simturile". Atunci, dela teeace cade
sub simturi trebue sa plecam pentru a deduce legile care inlantuesc natura. Si astfel da Vinci da regulele aflarii acestor legi
repetand experientele i variind circumstantele.

Inainte de a face dintr'un caz o regula generala, exk)erimenteaza-1 de doua, trei ori, observind dacii experientele produc
aceleai efecte". Trebue si limitam ratiunea la experienta i sa

nu o extindem dincolo de experientr.

Lionardo da Vinci crede de altfel intr'o organizatie rational' a lumii, anterioara experientii, dar socotete c trebue
;urmam drumul invers; s incepem prin experienta i si
terminam prin rationament. Intr'un fragment el spune in acest
sens: Interpretul artificiilor naturii este experienta. Trebue
O consular-1i, sa variem circumstantele, pima putem sa scoatem
legi generale: firadca numai experienta ne d adevaratele reguli".
Din scrierile lui s'ar putea scoate un ghid al metodei experimentale. Vinci credea in puterea experientei, fiindca experienta
nu inan niciodata ci numai judecata noastra. Dar i acesta
poate fi caracterul esential al metodei vinciene.
Lionardo

da Vinci face sa intervini primul in istoria iiintei maternawww.dacoromanica.ro

Intemeerea fizicei moderne

69

tica in studiul fenomenelor naturii. Prin aceasta el este precursorul genial al lui Galileu, fiindci dupi cum mai thrzia

Galileu avea si spuni ch. In limbaj matematic este scrisi

cartea naturii", da Vinci afirma o.
o investigatie orneneasci nu poate si fie numiti stiinti veritabili daci nu trece
prin demonstratiile matematice". In toate cercetirile lui, oricht
de diverse, efortul lui continuu este si reduci raporturile reale
la raporturile matematice. Nu existi nici o certitudine, spune
el, acolo uncle nu se aplici una din stiintele matematice".
Nico la e C op er nic (1473-1543), canonic la Thorn,
profesase la Roma si inch. din 1500 prezentase doctrina sa cu
titlu de curiozitate stiintifici, de paradox matematic, nu ca un
ddevir care reprezint un mare fapt al naturii. Dupi vreo 30
de ani, un discipol al siu expuse teoria coperniciani heliocen-

trici Papei Clement VII, dar ea rhmase -tot sub formi de

ipotezi naafi inci chtva timp. Insfhrsit reintors in Polonia
scrise opera sa De reoolutionibus orbium coelestium, pe care o
dedici' Papei, si care fu publicati chiar in anul mortii lui
Copernic.

Chnd lucratea incepu si fie luati in seami, lumea teolo-

gici se sesizi si chiar Luther serse ci Lumea a inceput si

dea atentie divagatiilor unui astrolog picitos care cauth s
demonstreze ci pimhntul se invrteste si nu cerurite sau firmamentul, soarele si luna".
Ceeace a contribuit, in primul rand, la descoperirea aceasta, fundamental tiintei moderne si care a provocat separatia
5tiintei de interesele teologiei, era ideia lui Copernic e natura
alege drumul cel mai simplu in desfisurarea ei materiali. Natura avea astfel o intelepciune a ei, o sag'acitas.

Totus Copernic nu reuseste si se libereze complet de

influenta aristotelici si lumea
mirginiti de o bolti.

Johann Kepler

de exemplu

ii apirea inch

a studiat matematicele si astronomia la Universitatea din Tiibingen, cu profesorul

Michael Maestlin.
Acesta impirtisia teoria lui Copernic si dei public trebuia si expuni sistemul lui ,Ptolemeu, in cercuri mai restrhnse,
formate din prieteni si admiratori, printre care era admis si
Kepler, el profesa nouile idei.
(1571-1630),

Kepler este numit in lurtni profesor la Gratz, unde se

ocupi in mod oficial cu pronosticuri astrologice, dar studiazi
serios constitutia sistemului solar. El intr in relatii cu Tychowww.dacoromanica.ro

70

Intemeerea fizieei moderne

i Galileu. Pe Galileu nu I-a vazut niciodati, dar cu

Tycho colabora personal. La moartea acestuia imparatul Rudolf Ii darui instrumentele i lucrarile In care erau consemnate
observatiile lui Tycho-Brah, pentru a face cercetari mai departe. Dupi moartea imparatului, el fu victima persecutiilor

Brah

bisericii.

Intr'adevar el este avertizat in mod oficial prin consi,

storiul din Stuttgart de a nu aduce confuzie in imparatia lui
Christ prin teorii prostesti".
Kepler, cunoscand bine matematicele, le aplica la cercetari de optica i astronomie, dar fara sa al& o metnda precis
sistematica. Se poate spune despre geniul sau ca se datoreste
mai mult unei inspiratii decat unei metode rationale, iar descoperirile sale sunt mai curand datorite unor momente de iluminare. Din acest punct de vedere el nu ajunge inaltimea gandirii
lui Galileu, fiindca, dei stabileste unitatea i legile astrelor,
totus nu are viziunea filosofica, ca ilustrul pisan, a unitatii si a
legilor care carmuesc universul.
Mai mult Inca, el mai linea seama de conceptiile vechi in
explicatiile cosmologice, ceeace se poate vedea in primele sale
cercetari, cdie, dealtfel, nu i-au adus nici un rezultat. Prima sa
lucrare este Mysterium Cosmographicum in care vorbeste despre cele cinci solide platonice, dupa care Dumnezeu a regulat
numand i proportia cerurilor, dimensiunile i raporturile miscarilor lor. De abia cu lucrrile sale de optica, Kepler ajunge
la rezultate nsemnate, dand o teorie completa a instrumentelor
optice, a refractiei luminei, a ochiului si a iradiatiei.
Mari le descoperiri astronomice, pe care te/escopul inventat
de el i le-au permis, au inceput prin observatii asupra miscarii
planetei Marte in jurul soarelui, ce prezentase astronomilor de

-pana atunci dificultati serioase. Kepler stabili legea miscarii

acestei planete. Astronomii, spune el, nu stiau cum sa devina
stapanii acestui Zeu al razboiului, dar Tycho, ca un bun general, a urmarit ireteniile sale de lupta timp de douazeci de ani,
iar cu revolutia pamantului, am inlantuit toate miscirile sale".
Tycho-Brah facuse presupunerea c Marte iclescrie un cerc
jurul soarelui, dar aceasta ipoteza nu corespundea observatiilor.
Kepler, prin calcule laborioase, ajunse la concluzia, ca daca
Marte ar descrie o orbita elptica, observatiile lui Tycho ,ar fi
satisfacute. Astfel Kepler conchise ca Marte urmeaza un drum
eliptic, unul din focarele elipsei fiind ocupat de soare.
www.dacoromanica.ro

Intemeerea fizicei moderne

71

Imediat Ii urm descoperirea legii ariilor; raza vectoare

descrie a.rii proportionale cu fimpul intrebuintat s le strbat.
Insfarsit Kepler generalizeaz aceste legi, care guverneaz nu
numai miscarea lui Marte, dar a tuturor planetelor.

In 1619 Kepler a publicat celebra sa carte Harmonices

mundi libri quin que in care cu greu se poate distinge poezia

imaginatia de ceeace este stiint. De exemplu, Kepler caut

In aceast lucrare distantele medii ale planetelor la soare si
considerand afeleul i periheliul unei planete, ca tonul cel mai
jos si tonul cel mai ridicat, iar intervalul ca ,un interval musical, conchide c orbitele planetare prezint o armonie a tonurilor. Dar din aceste perceari asupra distantelor planetelor la
scare, Kepler ajunge s formuleze a treia lege a miscrii planetare: patratele timpurilor revolutiilor planetelor sunt proportionale cu cuburile marilor axe ale drbitelor.

Copernic, desi avusese o viziune genial a adevrului,

nu reusise s se desfac complet de influenta teologic in rationamentele sale.

Doctrinele lui Aristotel si Thomas de Aquino, asupra superm' rittii necesare a cercului, viciase in parte sistemul sau.
Kepler insufletit de aceeas idee, ca i Copernic, c natura este
guvernat de regule simple si ca principiile ei sunt raporturile
cantitative, reuseste s corecteze i s complecteze sistemul
lui Copernic. Ideea fundamental a gandirii lui Keplei este
eh' lumea este o armonie care este,sustinua de numar. Kepler nu
voeste sa ajung la cauzele miscrii planetelor ci s stabileasci
geometria acestor miscri, legile ei. Convingerea lui Kepler,
ea' numai matematica ponte lumina ignoranta noastr i ea

guverneaz5. Universul, era atat de puternia Inca el afirma

ci unde e materie acolo e si geometrie"!
Desi nici Kepler nu reuseste s creeze o stiint absolut
independent in obiectivitatea ei, (Kpler inc credea in semnificatia astrologic a evenimentelor astronomice), totus se ponte
vedea in fizica sa matematic caracterul stiintei moderne degajat de alte consideratii decat aceea de a constata raporturile
numerice, legile care inlntuesc realitatea sensibil.
Galileo Ga Iii ei (1564-1642) studie in tinerete medicina i filosofia la Pisa, dar mai mult fu atras de matematici i fizic. Se fcu cunoscut prin lucrrile sale asupra cen-

trelor de gravitate, care atraser atentia savantilor asupra lui

,pentru care obtinu catedra de matematici la universitatea din

Pisa. De la universitatea din Pisa Galileu trece la cea din

www.dacoromanica.ro

72

Intemeerea fizicei moderne

Padua unde profeseaza doctrina lui Copernic cu un succes enorm, astfel ca savanti i nobili din toata Europa veneau la
cursurile sale pentru a-1 asculta. Succesul din ce in ce mai mare
al lui Galileu, face pe marele Duce Cosimo de Medicis sa-I
cheme la Florenta, unde isi continua cercetarile i experientele
unde publica cateva scrieri in care sustinea teoria heliocentried' a lui Copernic.
Inchizitia din Roma declara "sistemul lui absurd si eretic
ordona lui Galileu sa inceteze de a mai profesa pe viitor
parerea aceasta.

Dupa mai multi ani Galileu relua apararea teoriei coperniciene, in lucrarea sa Dialoghi quatro sopra i due massimi
sistemi del mondo, Ptolomaico et Copernico (1632), lucrare
care fu deferita tribunalului. Ilustrul batrAn se infatisa, la judecati si fu obligat sa rosteasca in plenul congregatiei de prelati
cardinali, retractarea urmatoare:

Eu Galileu, in al 70-lea an al vietii mele in genunchi

In fata eminentelor voastre, avand inaintea ochilor Evangheliile

pe care le ating cu Ipropriile mele mini, abjur, blestem si detest eroarea i erezia miscarii pamntului".
E pur si muove, vorbe pe care le-ar fi rostit Galileu

abjuratie, par sa fie ,totus o legenda.

. Galileu desparte doua lumi, aceea a stiintei medievale,
urmatoare conceptiei aristotelice, de aceea a stiintei moderne,
al carei aspect esential i obiectiv se desprinde definit din opera lui.
Trebue s vedem in cercetarile lui Galileu nu numai o
serie de descoperiri interesante care au tart posibile pe cele
de mai tArziu, dar si o schimbare totala de atitudine i metoda
In investigatiile stiintifice. $i desigur, tocmai acestei schimbari
se datoresc rezultatele importante ce a obtinut. Autoritatea nu
mai poate influenta 5tiinta, care scapa.nd astfel de jugul oricarui
teres capata un caracter obiectiv, tiar aceasta obiectivitate duce
la distrugerea conceptiei magice a stiintei, dupi care corpurile,

de exemplu, cadeau fiindca aveau o calitate ascunsa in ele,

greul.

Degajfind astfel stiinta de superstitii i intemeindu-se numai pe ceeace experienta confirma, Galileu e de fapt, impreun5.
cu Bacon, intemeetorul metodei experimentale. Desigur el nu
a dat un codice precis al metodei experimentale, cum d &cut contemporanul sau Bacon, dar a pus bazele acestei metode. Opera
www.dacoromanica.ro

73

Intemeerea fizicei moderne

sa Dialoguri sta marturie. Galileu 1111 mai cautil sa afle ce sunt

lucrurile ci se rezuma la determinarea raporturilor functionale
dintre lucruri.

Ajungnd sa precizeze conceptul de lege naturala prima

Galileu i5i fordata in istoria progresului gandirii omene5ti
meaza o imagin despre lume in, care matematica juca primal
rol. Galileu vede natura construita in chip geometric, din triun-ghiuri, cercuri, etc., 5i a descifra cartea naturii-, inseamna
pentru el a determina ordinea matematici a universului, adica
tocmai acele raporturi generale, legile, care in definitiv sunt
raporturi 'numerice. Dar cum putem ajunge s stabilim legile
care leagi fenomenele? Galileu d.' doua metode experimentale:
Pe de o parte trebue si reunim intr'o formula unica, un
mare numar de fapte ca ajutorul metodei sintetice (metodo com-

positico). Pe de alta, putem urma drumul invers, din legi generale sa deducem o multime de fapte, utilizand metoda analitica (metodo resolutivo). In modul acesta. Galileu creaza o
tiinta fizico-matematica a naturii care-1 conduce la un mecanrs. m universal capabil sa prevada 'fenomenele. Dar prin aceasta linalismul primea o grava loviturg, deoarece cauzele feno-

menelor deveneau ni5te forte arbitrare 5i. nu ni5te puteri insufletite 5i intentionate. Legea universala care domina natura este
din cauze necelegea cauzalitatii 5i totul se intmpla
sare dar oarbe. Cauza tuturor schimbarilor este mi5carea. Gali-

leu este condus astfel etre conceptia lui Democrit, reinviind

ideile acestuia. Gahleu credea in tteoria atomica a materiei, fara
a o socoti absolut siguri. Realitatea vizibila se reduce la p
realitate invizibila, aceea a atomilor '5i a aglomerarilor de atomi,
care sunt corpuscule cu intindere (5i. forma 5i care in definitiv se
pot exprima cantitativ.

Calitatile lucrurilor, culoare, sunet, etc., nu exista in ele,

ea Iceva obiectiv, ci sunt In afara de spirit doar moduri de mi5care. Ele exista in mod subiectiv ca rezultate ale vibratiilor atomilor care impresioneazi simturile noastre, sustine Galilea In

opera sa // Sdggiatore.
Se poate vedea la Galileu o legatur intima intre cenceptiile
sale particulare, ceeace i-a permis sa aibi o viziune unitara asupra universului 5i care, cu iajutorul metodei experimentale, 1-a
dus la rezultate de cea mai mare importanta. Inventator al termometrului, al balantei hidrostatice, el stabili in mod experi.mental legea caderii corpurilor 5i mai cu seama inventi luneta,
instrumentul

cu

care

facu

observatii

5i

www.dacoromanica.ro

descoperiri

as-

74

Intemeerea fizicei moderne

trcinomice insemnate, ca masurarea inaltimii muntilor Lunei, sa-

telitii lui Jupiiter, inelul lui ,Saturn, petele 6 rotatia Soarelui,

fazele lui Venus, toate confirmand in chip stralucit sistemul
copernician.

Fundator de fapt al mecanicei, Galileu avu un succes de,osebit in toat lumea savanta de pe atunci. (P. Mersenne publica

In 1674 In Franta o lucrare cu titlul La Mchanique de Galile"). Importante, in mod deosebit, sunt cercetarile sale asupra miscarii curbilinii, care l'au dus la formularea celor dou
principii mecanice carora le-a dat numele, principiul fortei de
inertie 6 al miscarii compuse.
Mecanismul universal care inlantuia lumea se prezenta lui

Gali/eu ca o descoperire technica, nu ca o necesitate care

avea ratiunea in sprr. itul omenesc sau in lucruri. Astfel Galileu

reline IncA cateva conceptiuni vechi, ca aceea aristoteliga a

miscarei naturale 6 violente, etc. El a dat stiintei poate mai
mult decal banuia, deoarece In gandirea sa se mai pot vedea
unele incoherente. Dar in lucrarile sale se descopera germenul
puternicei tstiinte moderne de mai tarziu.

Desigur in metoda experimentala pe care o preconiza nu

este un original, fiindc mai inainte de el, Roger Bacon, Paracelsus, Lionardo da Vinci, o definisera.
Ceeace face meritul lui Galileu in aceasta directie este
ca el a valorificat metoda experimentala clandu-i un caracter
de preciziune deosebit cu ajutorul matematicilor. Meritul cel
mare al lui Galileu insa, si care este conceptia lui filosofica
granclioasa, este ideea pe care .i-o face despre univers 6 despre unitatea lumii. Antichitatea facea o distinctie precis6 intre
fenomenele ceresti 6 acelea ale lumii sublunare. Pamantul era
centrul lumii, ca o exceptie in univers. Galileu restabili pentru
globul nostru rolul sAu, prin conceptia generala 6 abstracta
de cosmos.

Pierre Gassendi (1592-1655), canonic si profesor

de matematici, pe linia acelorasi preocupar ca i Galileu, isi
indreapta cercetarile asupra problemelor cosmologice i asupra
esentei materiei. Desi pasionat in tinerete de studii scolastice
speculatii teologice, mai tarziu studie serios astronomia, fizica
anatomia. Spirit enciclopedic, facu deasemenea studii de botianicia, jurisprudenta 6 istorie. Era in relatie cu savantii celebri ai timpului sAu, cu Kepler, Hevelius, etc.
Gassendi edifica un sistem de 'filosofie naturala in care
www.dacoromanica.ro

Intemeerea fizicei moderne

75

se vede importanta ce o d descoperirilor empirice i metodei

experimentale. Intr'o scrisoare pe care o adresase lui Galileu,
Gassendi declara ca se socoteste printre discipolii acestuia
ca admite toate invataturile scoalei sale despre fenomenele astronomice i fizice. Gassendi era insi preot, astfel ca de multe
ori a trebuit s fie prudent in afirmatiile sale, pentru a nu risca
o ruptura cu biserica. Deaceea istoricii filosofiei au avut
dificultati in a-i stabili locul in filosofie. Se poate spune insa
cu preciziune c el este discipol al scoalei experimentale.
Gassendi concepe spatiul ca infinit, incorporal, imobil,
anterior orierui lucru, independent de once i oricum, chiar

si de Dumnezeu. Asa ajunge el la un spatiu care exista Tar

corpuri, la vid. 0 conceptie analoaga isi formeaza Gassendi
despre timp, pe care-I socoteste incorporal, nelimitat si independent de once substant si de once accident. Timpul e numit
de Gassendi o intindere incorporala care curge. Se poate vedea
din aceasta ca Gassendi atribue o existenta obiectiva spatiului
timpului dincolo de once necesitti subiective ale inteligentii.
Dupa ce a definit spatiul i timpul, Gassendi se ocupa de
materie, forta, miscare si de natura corpurilor.

El a readus in filosofia moderna teoria atomica a lui

Epicur i Lucretiu. Luind pozitie impotriva lui Aristotel prin lucrarea sa Exercitationes paradoxiae contra Aristotelem, expune
sistemul lui Epicur. Din aceast lucrare cinci

carti au fost

distruse de Gassendi pentru motive de prudenta, astfel c nu

au vzut lumina tiparului niciodata; a rmas ins sumarul lor
din care se vede ci era partizan a lui Copernic. Principiile corpurilor sunt atomii, cari au intindere sigura i totusi sunt indivizibili. Gassendi incearca sa arate c aceste caractere pe
care le au atomii nu sunt incompatibile, afirmand ci acolo uncle
se sfArseste industria si subtilitatea omenease, acol incepe
industria j subtilitatea naturii". Atomii sunt rotunzi, alungiti,
turtiti, cu varf, tetraedrici, pentaedri6, etc. Ei sunt materia si
forma tuturor fenomenelor i in ei exista cauzele prime si cauzele finale ale intregii activitati a lumii. Exista o identitate esentiala a atomilor in ceiace priveste substanta lor, dar ei sunt
diversi in aspectul lar formal. Gassendi explica fenomenele caldurii

i luminii pe baza teoriei atomice. Caldura s'ar datori

miwirii interne a atomilor unui corp, iar lumina nu ar fi decat

atomi care emaneaza dela corpul luminos. Astfel Gassendi ajunge la teoria corpusculara a luminii care trebuia sa fie reluata
In veacul al XX-lea. Lumina ar fi o curgere de atomi lansati
www.dacoromanica.ro

76

Intemeerea fizIcei moderne

cu mare viteia si care ajungand la ochiu il impresioneazi. Razele luminoase sunt o infinitate de fire, de corpuscule sferice
care unesc corpul luminos cu ochiul nostru. Gassendi merge
mai departe si afirma ca corpusculele mici care formeaza lumina
si acelea care formeazi focul sunt identice. Materialismul acesta

este extins la intreaga organizatie a materiei si chiar la viat..

Gassendi renunti la explicatiile scolastice care presupuneau o
virtute lascunsa in corpuri, ca o entitate, ,si. care ar da nastere Te-

nomenelor; afirma ca atunci aid se naste un corp nou, nu

avem decal o alta dispozitie a materiei si in fond o nou organizatie a atomilor care constituiesc corpurile. Chiar fenomenele psihologice depind de principii materiale. Urmator epicureismului, Gassendi, dei nu ,se pronunta ciar, crede totusi mai
curand intr'un suflet material. El citeaza pe mai multi parinti
ai Bisericii in sprijinul sau, cum e de pilda Tertullian, care nu
indrisneste sa conceapa sufletul incorporal, temandu-se ca
daca nu e corp sa nu fie nimic".
Dealtfel pentru sufletele animalekw Gassendi se declarase

precis, sustinand a sunt materiale. Totusi Gassendi se departeaza in ateva puncte de atomismul epicurian. Contrar
chiar mecanicei lui Descartes dupa care miscarea unui corp depinde de viteza dar si. de massa lui, Gassendi crede ca atomii ar
avea miscarea ca un principiu inerent lor si imposibil de pierdut
vreodata;ci ei se mica toiti ca aceiasi vitezii in vid, iar socurile
dintre atomi au ca rezultat doar o schimbare de directie nu de
miscare. Asa dar nu putem ajunge niciodata la repaos, care nu
exist5 In natura, iar in interiorul corpului care in aparenta e in

repaus, existi totusi miscari foarte repezi 'dar invizibile. Dar

ceiace e mai important in conceptia atomistica a tui Gassendi e a
nu se multumeste s vada universul in angrenajul si. mecanica
lui particulara, ci voeste sa aiba o privire de ansamblu, in care
si se oglindeasca intreaga existenta. Admirator a fui Bacon si.
Galileu, caruia in timpul procesului pe care i-1 intentase inchizitia ii scria plin de entuziasm numindu-1 cea mai mare glorie a

secolului" el nu paraseste complet teologia care se insinuiaza

la baza cosmologiei sale sub forma unei teorii spiritualiste. Ordinea si armonia care guverneaza materia nu poate fi datorita intamplarii ci presupune un principiu imaterial, un Dumnezeu
pentru a avea o explicatie. Astfel mecanismul atomic se intalneste cu teologia care introduce in univers o finalitate. Legatura aceasta intre mecanicism *i. spiritualism care nu mai are
nimic de a face cu Epicur, Gassendi o introduce in celelalte conwww.dacoromanica.ro

Intemeerea fizieei moderne

77

ceptiuni cum este aceia a sufletului. Dei stiruia in a crede intr'un suflet material, pune deasupra acestuia insa o substanta incorporala si inteligenta. Gassendi aduce teoria epicureici sen-

sualista a cunostintei. Reprosand lui Descartes teoria ideilor

inascute si ideia despre Dumnezeu pe care aoesta o crede funda-

mentala spiritului nostru, deoarece Dumnezeu rmine neinteles pentru un spirit care nu a trecut de simturi, Gassendi crede
c dorinta de a cunoaste natura intima a lucrurilor este de fapt
o intemperanta a dorintelor noastre" Is.' c trebuie sa ne oprim
la studiul lucrurilor ce ne cad sub simturi. Dealtfel cu Descartes a avut o intreaga polemica incepand cu publicarea scrierilor sale Disquisitionae anticartesianae i care a culminat in

discutia asupra probei existentei lui Dumnezeu. Era vorba de

obiectia pe care Gassendi o facea argumentului ontologic si
careia Descartes i-a raspuns in Meditaticmes".

Pierre Bayle (1647-1707). Caracteristica filosofiei

lui Bayle este tendinta de a ridica pani la obiectivitate teologia, prin controverse in care sa se discute fara interese personale problemele importante.

Nate ca aceasta nota dominanta a gandirii sale si se

datoreasca in primul rand faptului ca el insu5i fiind protestant, a trebuit sa sufere prigoana bisericii catolice &L fu nevoit
Chiar isa paraseasca Franta si postul ski de profesor de filosofie
la Academia din Sedan, refugiindu-se la Rotterdam, unde a trlt
pana la sfar5itul vietii. Din aceste motive se pare, isvore5te atitudinea sa ferma contra intolerantei religioase, atitudine pe care

nu o ja pentru a apara religia sa ci pentru a pune toleranta

intr'o lumina intelectuala pe deasupra oricarei religii. Lucrarea
sa capitali Dictionnaire historique et critique ilustreaza aceast5.
atitudine. Bayle se ridica nu numai impotriva dogmatismului religios, dar cu atat mai mult impotriva dogmatismului metafizic.
Cu toate ca nu neag posibilitatile matematicilor care valorifica

acele idei ale infinitatii lui Dumnezeu si dau profunzimile

abstracte", el voeste o alta ,metoda, care sii. studieze infirmitatile
vietii omenesti, sa caute cauzele acestor limitari si sa determine
marginele ratiunei.
Este vorba de o punere in valoare a istoriei, care are si ea
o certitudine a ei, de o metodil istorica in care eruditia s nu se faca pentru ea insa-si dar sa poata fi
totdeauna incoronata de 'filosofie. Critica pe care Bayte o sus tine

neobosit se indreapta mai putin asupra concluziilor unei filosofii, pentru a apara anume pareri, cat mai cu seama voeSe si
www.dacoromanica.ro

78

Intemeerea fizicei moderne

vadi intrucat un sistem are o coherent intima, o constructie care

Si se rezime pe principii solide, admise de toata lumea.

Astfel critica sistemul spinozist sau Monadologia lui Leibniz. Din aceasta atitudine, care e departe de a fi aceea a unui
sceptic, rezulta o analiza a problemelor in cadrul lor formal
logic, dincolo de interesele unei anume doctrine, pentru a ajunge

sa vada uneori legaturi intime chiar intre afirmatii contrare.

Ceeace urmareste Bayle in critica sa inversunata i totdeauna
aceiasi, este sa arate ca tezele teologice sau metafizice nu-si
pot gasi nici un temei in ratiune ca singura lor critic care
are o intentie precisa i tunic, isi revarsa apele in toate do-

meniile dar mai cu semi-16 asupra dogmelor religioase i asupra

pretentiei lor de a fi in legatur cu ratiunea i moralitatea. Astfel rand pe rand sunt supuse unei cercetri atente, existenta lui
Dumnezeu, problema providentei, a nemuririi sulletului, etc.
Nu exist o demonstratie riguroasa a existentei lui Dumnezeu, si Bayle scrie in aceastA privinta: Libertatea este destul
de mare si un doctor are libertatea 55. critice cutare sau cutare
proba particulara". In privinta problemei binelui i raului Bayle
are uneori ironii subtile care reusesc sa evidentieze pozitia lui
mai bine decat argumentarea. Leibniz inventase doctrina optimismului, careia Bayle i aduce mai multe obiectiuni trase din
existenta raului.
Dup. Bayle Dumnezeu poate i trebue s ne comunice bine.'

facerile sale odata cu creatia noastra si nu ar avea nici

umi

motiv s ne fac s obtinem prin eforturi care nu totdeauna izbutesc, calitatile bune. Deaceea dogmele nu sunt indispensabile
moralitatii, fiindca, spune Bayle, un mare numar de ticalosi
scelerati cred in nemurirea sufletului, i multi sfinti i drepti nu
o cred".
In Penses sur la Comte, care i-a adus multi adversari,
Bayle se ocupa 'de conditia morala a oamenilor, pentru a conchide ca motivele religioase sunt !departe de a

singurele'motive

de actiune. Dar toate aceste discutii sunt suprimate de autoritate care singura poate decreta ce este bun si Ce e rau: Iata,
fara I ndoiala, calea veritabila de a inlatura indoelile: Dumnezeu a spus-o, Dumnezeu a facut-o, Dumnezeu a permis-o;
aceasta este adevarat i drept, intelepteste facut i imelepteste
,c
permis .
In rezumat dialectica lui Bayle, deil in mare par te negativa, cautand s distruga ideile cu circulatie din vremea lui,
are in vedere un ideal inalt, toleranta religioasa, Cu scopul de a
www.dacoromanica.ro

PoMica si filosofia dreptului

79

exclude din discutii convingerile religioase. Dar toata aceasta

dialectica se bazeaza pe un fond pozitiv, pe o conceptie
concreta, a naturii imperfecte a omului, care justific aceasta
exigenta a tolerantii si care totdeodata face valoarea gandirii
lui Bayle.
8.

Politica i filosofa dreptului

Evul-mediu a fost o perioada de mari framantari, dominata

de un misticism generalizat i oficializat, sprijinit pe scolastica

reusind a reduce aproape toate preocuprile intelectuale,

sociale si politice, la ,chestiunea raportului dintre puterea spi-

rituala i cea temporara1). Nu numai inteligenta si cunoasterea

contemporana, dar insasi gandirea celor vechi erau mobilizate

si puse, far nicio rezerva, in slujba credintei si a dogmei,
crutatoare in exclusivismul lor, ceiace ne 'face s vedem alaturi
de mistica cea mai ,autentica o neintrecuti stiint formal scolastica, care nu ajunge insa la altceva decal sa ne invete ,ca
adevarul i misterul sunt identice.
Aceasta conceptie, ,singura doctrina vie a Evului-mediu-,
nu putea satisfaca cu adevarat si multa vreme nevoile de
,existenta ale unei societati in plina transformare si desvoltare.
Oricat de mare si cuceritoare ar fi fost ea pentru unele spirite,
Ii lipsia insa viziunea exact a vietii reale si simtul istoric, intelegerea nevoilor vitale ale colectivitatii, simpatia pentru suferinta i nedreptatile c,elor multi, din cauza respectului excesiv
al principiului autoritatii, a inexistentei spiritului de observatie
si critic, a confuziei dintre dreptul public si cel privat, ceiace
ducea la asimilarea Statului i bunurilor lui cu patrimoniul par-

ticular al

unei familii atotputernice. Si toate aceste lipsuri

o vor detrona i anlocui cu conceptie mai cuprinzatoare, mai

realista si mai umana.
Evident, lucrul acesta nu ise va face fara lupte, nu numai
de principii i convingeri, dar si reale, caci, in miscarea de
reactiune declansata, nu se revendica numai libertatea
ci se declara fatis razboiu tuturor vechilor autorifti sociale.
Poate, cum spune Falckenberg, nu se stia exact ceiace se voia,
ins se simtia puternic ceiace nu se voia 2). Apoi Sfantul Imperiu
Carlyle, History of Mediaeval political teory. London, Blackwood
R. Falckenberg, Geschichte der neueren Philosophie. Leipzig, von
Veit, 1898. Einleitung, pag, 8.

www.dacoromanica.ro

Politica s filosofia dreptulti

80

roman i papalitatea incetind de a mai avea influenta lor hotii-

ritoare, nu numai ideologia, care era la baza actiunii lor, era

sdruncinata, dar apreau in mod necesar noui tendinte si conceptii nou6 de organizare. ,Caci clack' in aceasta lung i laborioasa epoca de misticism se aruncasera in discutie, de altfel
tot in cacIrele conceptiei teocratico-organice a Statului, aproape
toate natiunile politice, juridice i sociale fundamentale, ce vor
fi reluate cu mai pulti amploare i profunzime in decursul celor
trei veacuri de neostoiati pregatire a culturei i civilizatiei
moderne, apoi practica treburilor ipublice persista in a fi dominata Inca de pretentiile bisericei i la stapanirea puterii tempo-

rale. Astfel Inca, in fond, era infruntat insusi crestinismul, in

esenta

i spiritul sau icu totul contrarii domniei pamantesti,,

de desarte si meschine ambitii, ceiace explica de ce Ipvitura

cea mai eficace i-a ifost data Evului-mediuf tot de ol'miscare re-

ligioasa, dar mai larga in conceptii, fapt care o infatisa drept

Reforma lui Luther.
revolutionara,
Caracteristica acestei epoce, care ,face trecerea de la misticismul scolastic medieval la rationalismul i scientismul vremurilor mai noui, este desigur aparitia gandirei sociale sau mai
exact indreptarea speculatiei filosof ice catre lucrurile politice
sociale mai cu ,preferinti. Renasterea si Reforma nu ne 'Ivor
da o filosofie noui, ,conceptii despre lume i viata originale, care

s se egaleze sau sa rivalizeze cu cele ale Antichittii

sa,u1

Evului-mediu, ori cu cele de mai tarziu. Gandirea mns, liberata

de tutela inabusitoare a dogmei, se va consacra tocmai chestiunilor neglijate, expediate usor sau chiar ignorate anterior, aruncand o lumina necunoscuta asupra lor i fixandu-le ca jaloane
ce vor orienta straduintele cele mai Mahe ale atator veacuri 1).
Incepfind cu Machiavelli, care a facut pasul hotaritor in
acest sens, :tot secolul al XVI-lea i o mare parte din secolul

al XVII-lea nu fac altceva dec.at sa lupte i s ,pregiteasai

curatind i rscolind terenul pentru a patrunde cat rnai multi

luminsi ter, plivind recolta plapandi inca,, alimentand cu optimismul i cu credinta br inegalabila In rosturile fiintei omenesti
toate ideile ce exprima aceste inalte rosturi., In schimbarea orientarii sale spre a. deveni umanista si realista, gandirea nu apare
ca dusmana religiei, dei are o atitudine categoric antiscolastica,
ci cauta din contra ts o aducl la menirea ei 'adevarata, inviorand
totdeodata credinta, eat la catolici, cat si la protestanti.
1) Vd. si P. P. Negulescu, Filosofa Renasterii, vol. I. 1910, Intr.

www.dacoromanica.ro

PoMica si filosofa dreptului

81

La dreptul vorbind, secolul al XVI-lea, acest secol de fra."mntari profunde in toate domeniile, in aparenfi mai mult haotio
deea.'t constructiv, n'a ficut decat sa scormoneasca i s intreprinda aproape totul, dar cu o rar pasiune regeneratoare si
cu o sublima viziune, profetica oarecum, a socialului i valorii

lui. Punct de plecare a fost cultura clasica, sursa minunati de

urnanism si optimism, de echilibru, incredere si realism. S'a mers

insa direct la ea, trecandu-se peste interpretarea tendentioasa a

Evuli-mediu, care-i falsificase asa de mult spiritul pentru a o
face sclava teologiei, inct nu mai era de cunoscut.
Opera lui Machiavelli este primul rezultat mai de seama
al pcestei pniscari de regenerare i independenta, de libera examinare
faptelor politice si de privire mai adanci a realitatilor
vietii colective. Urmeaza operile lui Guiccia. rdini, Thomas Morus,

Scipio de Castro, Gabriel Naud, Suarez, Bodin, Alberico Gentile, Althusius, Nicolas Stork, Thomas Miintzer, Campanella,
Boccalini, Grotius, Puffendorf. Vom insista numai asupra unora
din aceste personalitati, cele mai insemnate, expunand continutul operei lor spre a clesprinde i evidentia. valoarea reala
stiintifica a acestor manifestari.

M achiave 11 i este figura cea mai caracteristica pentru

marcarea inceputului unui nou spirit, daca nu a unei noui stri
de lucruri. Nascut la Florenta, la 3 Mai 1469, dintr'o familie
de popolani grasi
clasa de noui imbogatiti, cari castigaser
o suprematie politica i sociala locala, ce dura 'Ana im 1434
dup ce facu studiul umanitatilor, deci o frumoasa cultur cla-

sica, concura in 1498 ,pentru locul de secretar al celei de a

doua Cancelarii a Seignoriei i, reusind, fu numit anul urmator
In acest post si deasemenea ca Secretar al Oficiului celor 10 ai
Libertatii i Pacii, functie pe care o indeplini Ora in 1512,
In care timp avu numeroase misiuni, la Forli, la curtea( Frantei,

la Urbino, in Romagna, b. Roma, la Berlin, Ora la venirea

Medicilor, &And fu implicat intr'un complot, aruncat pentru
scurta vreme in inchisoare i destituit pn la sfarsitui vietii sale,
survenit la 22 Iunie 4527.
Lucrarile principale ale lui Machiavelli sunt: Principele
(I1 Principe) si Discursan i ktsupra primei decade a lui Titu
Liviu (Discorsi sopra la prima deca di T. Livio), la care am
putea adauga, pentru intelegerea deplin a gandirei lui: Dialogurile privitoare la arta raboiului (Dell' arte della guerra),
Relatinile sau rapoartele sale diplomatice, i, intr'o oarecare
misura, Istoriile Vlorentine, care au mai ales un caracter literar.
6

www.dacoromanica.ro

82

PoMica si filosofa dreptulu

In cele dint:Ai dou aucrri gisim toate elementele conceptiei sale

politice, asa zise machiavelice1).

Principele a fost scris in 1513 si se pare c a circuiat

timpul vietii autorului in mai multe copii manuscrise, atat la
Florenta at si la Roma, fiind o lucrare putin voluminoasii.
traducere Latina', ioarte putin .schimbat i fir ulfimul capitol,
a fost publicat in ,1523 sub titlul De regnandi peritia, dedicat.

lui Carol Quintul i semnat de un oarecare Agostino Nifo,

Profesor la Piza. Tipirirea lucrarii a avut loc pentru intaia
oar aproape in acelasi timp la Roma si la Florenta, Decembrie 1531 si Ianuarie 1532. Ea cuprincle 26 capitole si a ayut
norocul a dougi dedicatii de oportunitate, una. lui Giulio si
alta lui Lorenzo de Medici. Am putea-o imparti in dou: Prima
parte, ,cuprinzfind cele dintai patrusprezece capitole ce se ocup cu diferitele forme Kle State si in deosebi cu cele noui,
precum i de mijloacele prin care ele se formeaz si pot sit' se
mentin; partea a doua, chintesenta machiavelsmului, capitc-

lele XVXXV, continnd o schema' psihologici empiric a

apoi, plecand de la ea, preceptele din care
va trebui s'6 se inspire Pm' tul spre a conduce con oirtli. Capitolul final, Esortatione a liberare la Italia da barbari, este
naturei omenesti

profesia lu de credint, mobilul gndirei luir Machiavelli, rostul

concluzia crtii.

Dup Machiavelli, Statele sunt sau republice, in sensul

modem, sau principate, in intelesul de monarhii. Principatele la
rinclul lor pot fi ereditare, noui, mixte i eclesiastice. Toat
atentia autorului se concentreazi asupra principatelor noui, des-.

pre care spune ei pot fi intemeiate fie prin arme si virtute,

adie abilitate politic, fie prin armele ahora, sau noroc, fie prin
crime, sau in fine prin vointa cettenilor, principati .civili.,

Despre fiecare da exemple plastice, care impresioneaz prin

realismul lor. Insist apoi, Lin trei capitole consecutive, asupra
organizatiei militare cu o pasiune i o intelegere rare, sustinnd
necesitatea i afirmnd superioritatea militiilor nationale, dirora

le va consacra, nu pumai o carte speciali, Arte della guerra,

dar si o bun, parte din activitatea sa
Cele zece capitole urmtoare, XVXXV, inchid si rezum' ceia. ce machiavelismul are mai caracteristic, esenta sa. In
primul rAnd, in ce chip intelege autorul s trateze desprei cifile
1) Edita in 4 volume, Opere di Nic. Machiavelli, citadino e secretario florentino, Nell' Haya, MDCCXXVL

www.dacoromanica.ro

PoMica i filosofa dreptului

83

purtarile unui principe cu supusii i amicii sar. Iat martu-

risirea sa clara: Dorind sa scriu ceva folositor pentru cine se

pricepe, mi s'a pirut mai potrivit s merg direct la adeviirul
real al lucrului, dea.'t la inchipuirea lui (aci multi si-au inchipuit republici i principate care nu s'au mai vazut, nici; cunoscut

In realitate), deoarece este atata deosebire intre felul cum se

traieste i acela cum ar trebui sa se traiasca, 'Mat( acela care
las" ceiace se face pentru ceiace ar trebui sa se La, i pregateste mai degraba ruina, deat apararea. De aceia, un om care
ar vrea s se )arate pretutindeni bun, merge la pierzare printre
atatia altii cari nu-s buni" (Cap. XV). Aici avem exprimati
categoric inclinarea lui metodologica empirista prin intrebuintarea termenului verita effetuale ,della cosa (adevarul real al
lucrului), i scopul utilitar al operei, fiindca vrea sa fie folositor 1).

Prin urmarirea acestui adevar in toate cercetifile sale,

inlocuind astfel discutia textelor i argumentafea apri.)rica prin
traite i observate, fie istorice,
studiul i analiza faptelor,

Machiavelli va imprima politicei caracterul sau stiintific. Cu

el si de la 'el politica incepe sa fie o stiinta sociala independenta,

dei el o priveste pumai ca o arta, l'arte dello Stato, intemeiata

pe metoda de observatie. ,Caci verita effetuale sunt pentru el,
in primul rand, acele ,condizioni umane", virtuti i vicii, pe care
le enumara doar in iacest capitol si le examineazi apoi mai
(leaproape in celetalte, pentru 4ca pe baza constatarilor obiective
la care ajunge, si faca recomandarile respective principelui.

E de remarcat aici ca pentru Maclua' velli omul e ru in

esenta lui. ingrat, schimbacios, preficut, lacom de astig, temator de primejdii... Per esser gli uomini tristi, repet et
centinu 5i face din aceasta convingere sau presupunere, un postulat

al politicei chiar, creind i termenul de corruttela, pentru a defini epocile de decadere, atunci and materia umana este complet

corupta,

intrebuintand chiar

pentru

contemporanii

conationalii sai denumirea de vituperio del mundo. Aceste

convingeri deasemenea Il determina desigur sa nu tina nicio
socoteala de bine si de rau in ceiace priveste pe indivizi, atunci
and e vorba de fixarea regulelor de conducere ale Principelui,
a cArui misiune este nurnai mentinerea, consolidarea si salvarea
Statului, cel mai inalt pj)iectiv moral dupa el. Deasupra Sta1) D. C. Antonzade, in admirabila sa lucrare despre Machiavel, are
o forma' foarte f erialt despre Przncipele cand spune : Conceput ca o oper
de ocazune, a rmas opera une ocaziuni pierdute", p. 118.

www.dacoromanica.ro

84

Poltca filosofa dreptuIui

tului nu existi nimic, jegea supremi este, ca i la Romani, ,salvarea lui, iar Principele, ca personificare a Statultii, trebtue'
s-i consacre toate preocuparile ,ale, chiar moralitatea lui personal. Este, fr a fi intrebuintat expresia, conceptia faimoas a ratiunei de Stat, dup cari idealul moral cel mai bait,
morale superioari este existenta Statului, binele i siguranta lui,
in faja crora morale curent, individual i social, nu conteai,
n'au nicio valoare.
Pe aceste consideratii el recomand. Printului s fie mai
degraba crud decit milos, totdeauna temut deck iubit, s faci
bine pe fiara, fiind leu i vulpe totdeodat, s nu se tin de
cuvent dace' e nevoie, s fie simulator si disimulator, cci arta
numai o era de a face, ci si de a te preface.
de a guverna
Deasemenea nu e necesar ca Princip- ele s aib toate calittile
pe care oamenii le pretuesc i vor si le vad la un Principe,

dar e necesar s para ci le are. Ba voiu indrizni s spun,

observa Machia. velli, c avndu-le observandu-le pururea

sunt pgubitoare, pe cend prnd numai c le are ii sunt folo-

sitoare-. Pentru mentinerea Statului va fi deseori nevoit s

lucreze contra bunei credinte, contra iubirei, contra omeniei,
contra religiei. Trebue deci ts5.

aib un suflet dispus si se

intoaroii dup cum bat vnturile i schimbirile soartei si, cum

am mai spus, dac ,poate s nti se deprteze de bine i s tie

la nevoie s fac r6u-. In fine, si se fereasci a face acte care

i-ar putea atrage ura sau dispretul, ceiace-1 va cruta deopotrivi
si de primejdia conjuratilor, crora Machiavelli le consacr
un intreg ',capitol, al XIX-lea, pe care P. Janet Il consider drept
o capo-d'oper de claritate, vigoare, experient i reflexiune-.

Dupe' aceasta arat c trebuie s fie adevrat prieten

adevrat dusman, totdeauna ns hotrit si categoric, si aprecieze meritele, s onoreze pe artistii mari, s asigure comertuf
si agricultura, s incurajeze industriile, s dea atentie petrecerilor
poporului, s stie s-si aleagi ministrii ,i sA fug de'. liniusitori.
In fine, spune Machiavelli, nu numai succesul, dar si siguranta

Printului stau in airtutea lui, mai mult dect in soarta. Si in

penultimul capitol (XXV-lea), inceardi s schiteze o intreagi
teon'e filosofici cu ajutorul acestor dou notiuni, afirmnd
jumitate din lucrurile omenesti depind de soarta i jumitate de
liberul nostru arbitru, de voint sau virt. Omul nu se poate
impotrivi soartei, dar o poate secunda, nu ca
rup5 urzeala,
ci ca s i-o tese. Pentru aceasta Ii trebuiesc acele calitti utilitare si eficace pe care le subsumeazi cuvntut virt, asa cum
www.dacoromanica.ro

Politica s filosofa dreptului

85

il intelegea Renasterea: energie neinfranta, vointi cakulata,

adaptare la imprejurari (qualita dei tempi), indiferenta in fata

binelui si traului1). Fara a se afirma drept un adept hotarit
si convins al voluntarismului, el isi arata simpatia si recomandi
sa fie Tnai degrab indraznet, impetuos, decat circumspect,
pentru (A soarta (fortuna) e femee...

Lucrarea, Discorsi sopra la prima deca di Tito Livio,

cunoscut clestul de bine din timpul vietii sale, dar publicata
pentru intaia oari de abia in 1532 odata cu Principele ilstariile
florentine, este o colectie de esseuri asupra catorva probleme
generale de politica, folosind istoriile lui Titu Liviu mai mult
ca motiv. Opera aceasta, netermin. ata inca, nesistematici i
deci fara o unitate riguroasi de &dire, cuprinde trei carti,, care
ar fi logic sortite sa se ocupe pe rand de inteTneierea si organizarea
Statelor, de cresterea si desvoltarea lor, de prelungirea existentei

si intarzierea decaderiii lor. In deosebire de Principele, obiectul 1'1 formeaza republicele, nu monarhiile. Profesorul Ercole
si C. Antonia' de au oautat, in cartile lor despre Machiavelli
citate mai sus, sa degajeze din amestecul acesta de observatii
variate si meditatii luminoase si .interesante asupra lucrurilor
politice si evenimentelor concrete, mai ales istorice, cuprinse

In Discorsi, un sistem politic, o teorie a Statului in sensut

modern.

In general, lucrarea este o complectare a Principelui, pe

indelete si cu intreruperi ganditi, poate si de aceia cam disparata, dar confirmand aceiasi atitudine metodologica si aceiasi
conceptie generala polifica. Inriurirea lui Aristotel si Polibiu
sunt manifeste, iar notiunile ,centrale ramn tot acelea de veritet
effetuale i virta, la care se adauga, doui noui: aceia de dreptate
i aceia de libertate, catre care se indreapta in deosebi simpatiile
sale. Fiind vorba de republici, pe care Machiavelli le socoteste
mai apte de a conserva si desvolta Statul, dect monarhiile,
care-s mai potrivite spre a-1 intemeia, autorul recomanda intrebuintarea acelorasi mijloace de mentinere a lor pe care le-am int.:al-

nit in Principele, dar marturiseste totdeodata mai multi incredere in popor, mai mult respect pentru dreptate, recunoscuta ca
unul din fundamentele Statului, si pentru libertatea individuala
si publica, c5.ci Statul adevarat, spune Machiavelli, este acela
1) Francesco Ercole, La Politica di Machiavelli. Roma, Collect. Pollteia, 1926. Cap. 1.
C. Antonzade, Machiavelli. 2 vol. Bucuresti, Cultura National, 1933

1934, pag. 16-30, 62 si 406, vol. II.

www.dacoromanica.ro

86

Politica s filosofia dreptului

In care ciascuno puo tenere e difendere l'opinione che vuole",

iar legea este egalit pentru toti, introducAnd astfel i nOtiunea

de egalitate, una din conditiile necesare ale unui Stat liber,

drept i puternic.
Arte della guerra intregete gAndirea politic:a' a lui Machiavelli,evidentim' d i mai .mult preocpiirile practice, utilitare, ale

autorului in elaborarea celor trei lucrri fundamentale ale sale,

i in special intuitia lui geniali despre necesitatea natiunei
arma-te.

Critica cea mai obiectivi i mai complea a ideilor lui

Machiavelli o intalnim la Paul Janet mai pe larg 1) i apoi
la Gaetano Mosca, foarte succinti i sugestivi 2).
Din examinarea operei lui ,putem formula urmitoarele concluzii: 1) Machiavelli este prima manifestare a gandirei libere
In domeniul tiintelor sociale, bineinteles, dup' Evul-Mediu; 2)

Opera lui este, dup aceia a lui Aristotel, primul i cel mai
instructiv exemplu de fecunditate a aplicrii la problemele sociale a metodei experimentale i de observare a faptelor; 3)
Realismul s'au 11 face s afirme i infiptuiase cu hotarire separarea politicei de religie i de moral., stabilind astfel independenta ei rteoreticA.; 4) Urm'arin. d in mod evident un scop practic

utilitar, opera lui nu dovedege mai putin necesitatea i posibilitatea, Mat a intemeierii unei stiinte politice relativ autonome, cti a olcatuirei unei arte politice; 5) Recomandand
o serie de mijloace politice tiranice amorale, el nu poate tcea
totui admiratia i simpatia sa pentru marele principii ce stau
la baza

Statelor moderne: dreptatea, libertatea, egalitatea,

considerandu-le drept conditii ale unei organijri sociale superioare; 6) in fine, tintrevederea insemn'tatii i valorii colectivitatii, a poporului, ca element primar si factor permanent i
determinant politic.

De aceia Machiavelli este i ra'mane o sursa de inspiratie

i de studii, iar machiavelismul expresia unui geniu barbtesc,
pkrunzator, fin 5i hot"rit totdeodat, totdeauna net i clarvztor, de o rari intelegere practic, pasionat. i cultivati 3).
Paul Janet, Histoire de la science politique dans ses rapports avec
la morale. V-me &Mon. 2 vol. Paris, Alcan, (1924) P. 491-602. vol. I.

Gaetano Mosca, Histoire des doctrines politiques depuis l'Ant-

quit jusqu' nos jours. Trad$G. Bouthoul. Pars, Payot, 1936, pag. 103-125.

Asupra lu Machiavelli vd. 4i Charles Benoist, L'influence des

ides de Machiavelli, in Recuil des Cours" (Acadmie de Droit international) vol. 9, 1935. In aceeas colectie se gsesc studi i asupra altor On&tort expusi in acest capitol.

www.dacoromanica.ro

Politica si filosotia dreptului

87

Dupi Machiavelli, literatura politicii devine foarte bogat,

atat datorita luptei ce se &idea intre protestanti i catolici,

mai ales pe tema legitimitatii i limitelor suveranitatii 5i pe aceia
a indreptitirei rebeliunilor j tiranicidului, cat i prin desvoltarea
cercetrilor luand ea punct 4e plecare fie pe Aristotel sau

clasici, fie pe Machiavelli spre a-i combate, sustine sau complecta.

Cel mai de seana filosof politic dupa Machiavelli este

englezul Thomas Moru s, nscut in 1472 la Londra. Student la Oxford, unde cunosicu de aproape pe Erasm i invita
din vreme a5a de bine limbile olas ice, incat traduse din grecote in latine5te Tirarticidul lui Lucian, 5i. la varsta de 19 ani
tinu la Roma o serie de conferinte despre Cetatea lui Dumnezeu a Sf. Augustin. Dupa o 5edere de 4 &Li la manstire, se
hotiri a se consacra avocaturei 5i deveni repede membru al
Camerei Comunelor, iar prin independenta sa se facu apreciat
simpatizat de cardinalul Wosley, mare cancelar al regelui

Henric VIII-lea, cu ajutorul cruia intr intaiu in serviciul

Curtei, apoi se ridicii treptat in cele mai inalte demnitati: membru al Consiliului particular (1515), trimes in misiune diplo-

matica in Flandra (1516), insoti pe rege in 1520 in Franta,

mare cancelar insfar5jt in 11529. Om de o mare trie de caracter, cu prilejul conflictului dintre coroana Angliei 5i papalitate i5i sustinu cu ihotarire convingerile sale, pentru care suferi
cu senintate chiar supliciul in 1535.

In deosebire de Machiavelli, ganditorul care a dat la

randul s"u deasemenea numele 'unei intregi 5coale de cugettori
5i scriitori politici, utopi$tii, este un continuator al lui Platon.
Lucrarea lui, De optimu reipublicae statu deque nova insula
Utopia, sau cum i se spune mai pe scurt Utopia, aparuta la

1516, de5i este o constructie imaginara, intocmai ca i Republica

lui Platon, ise deosebe5te imult de ea 5i se resimte mai degrab

influentat de ideile lui Erasm din Elogiul nebuniei. In prima

parte autorul face o expunere impresionanta a tristei situatii
a societatii engleze de la sfar5itu1 secolului al XV-lea 5i inceputul
celui de al XVI-lea, criticand fara crutare viciile, cruzimile
nedreptatile unei lumi corupte 5i barbare, 5i mamfestand o
vie simpatie 5i un real interes pentru cei muncitort i in

suferinti
Partea a doua a lucr:arii cuprinde o descriere a organizgrii socia. le din insula Utopia, descoperitA intimpltor de capitanul Raphael Hitlodeo, navigand pe urmele lui Americo Ves-

www.dacoromanica.ro

88

Polittca s filosofa dreptului

puci. Utopia este o republica muncitoare

democratica, nu

razboinic i aristocratica, egalitara, nu intemeiata pe caste,

libertara si echitabila, nu sclavagisa.

Munca manuala nu mai este considerata drept o ocupatie

inferioara i nedemn., ci din contra un adevarat titlu de onoare.
lar cauza tuturor relelor, proprietatea particulara, este desfiintata. Autorul arata cu acest prilej desavantagiile proprietatii,
producitoare de inegalitate, discordie i lene, deoarece numai
putini posedand, ceilaltj raman in mizerie i la cheremul celor
bogati cari, organizandu-se, devin i cei mai tari, astfel ca
exploateaza pe ceilalti, Ii nedreptatesc i umilesc, pe cand
Para sa munceasca, profita i huzuresc. Ca urmare, in
Utopia, pamanturile, casele, atelierele i rezervele de materii
prime apartin Statului. Fiecare cetatean are o meserie i este

in agricultura, pe rand i dupa

cerinta, sase ore de Jucru pe zi ajungand si asigure din belsug
intrebuintat

deasemenea

productia indispensabila nevoilor de existenta ale tuturor. Moneda i contractele intre particulari sunt cunoscute, deoarece
productia ca i distributia sunt pe seama colectivitatii. Munca
manual este obligatoriu complectat de recreatii intelectuale,
aa incat toti cetatenii beneficiaza de binefacerile culturei
civilizatiei umane. Organizarea politica i administrativa este
democratiQi i colectiva. Familia, ,care ramane baza solida a
alcatuirei sociale, fiecare avand locuinta distincti, desemneaza,
pe grupuri de 30, un filarc, iar zece filarhi un protofilarc. Toti
filarhii la un loc aleg pe eful suprem, dintre patru candidati
indicati de popor, i functiunea lui de magistrat suprem si pre-

edinte al adunarii populare, este pe viata. Ceiace apare cu

totul original este pe de o parte, politica religioasa, toleranta
liberala, i pe de alta parte, politica externa, antihegemonist

amica a tuturor Statelor slabe i nedreptatite.

In concluzie, Morus observa c exemplul Utopiei nu poate
fi imitat ,orbeste, dar e susceptibil de a ne invata multe lucruri
utile pentru imbunatatirea situatiei sociale existente. Celor ce
se indotesc de posibilitatea realizarii unui astfel de regim, cpitanul Hitlodeo le recomanda, cu humor, o excursie in Utopia.
Se pare ca opera lui Morus a avut o influenta insemnaa
nu numai asupra formarii doctrinei socialiste i comuniste, dar i
imediat asupra unei miscari cu facelai caracter, deslantuita in
Germania cam In aceiasi epoci i conclusi de Nicolas Stork
si Thomas Mtintzer.
Un alt ganditor i scriitor politic, care se revendici ins
www.dacoromanica.ro

PoUtica 4i filosofia dreptului

89

de la Aristotel, pe care vrea dealtfel sa-1 corijeze i complecteze, si care continua intr'o oarecare masura, ca metoda, pe

Machiavelli este Jean Bodin (1520-1596). Paul Janet si

dupa el atatia cercetatori mai noui1), 11 socotesc drept cel
mai mare teoretician politic al secolului al XV-lea, dupa Machiavelli evident, si compara chiar opera lui, in ceiace priveste
intinderea subiectului i bogatia materialului, cu Politica lui
Aristotel si Spiritul legilor a lui Montesquieu.
Intr'adevar, Les six livres fcle la Rpublique, aprute pentru intaia oaral in 1577 si in latineste in 1586,, traduse de insusi
autorul, contin un material istoric imens i foarte variat in,:com-

paratie cu acela ce se gaseste la Machiavelli, care se refera,

dup cum am vazut numai la Romani si la Italia contemporana,
ceiace i explica' succesul incontestabil al cartilor lui Bodin,
aproape timp de un 'secol. Ambitionand insa a egala, daca nu
a intrece pe Aristotel, al carui plan din Politica Il adopteaza

urmareste dupa aceia aproape pas cu pas spre a adapta si

pune la punct tot ceiace i se pare a nu mai fi acceptabil
actual, Bodin nu numai ca nu aduce nimic nou, niciun principiu
original sau o viziune neta i superioara, ca sa.' nu zicem indrazneata, dar cele mai adeseaori critjcile lui sunt asa de slabe,
de inexacte si de superficiale, incat nsi expunerea devine
greoaie confuza., deoarece autorul se pierde in detalii critice
definitii incarcate, amestecand, cu o flagranta lipsi de spirit
filosofic, principiile elementare.
Moderat, destul de intelegator i pregatit, mai ales din
punct de vedere istoric si juridic 2), el reuseste totusi sa afirme
si confirme prin studiile lui o serie de adevaruri ce aveau nevoie de a fi repetate, desvoltate i raspandite cat mai mult.
Astfel, dansul pune in serviciul stiintei politice frumoasele-i
cunostinte de drept politic si privat i chiar de e,conomie politica
intr'o oarecare misura, dand exemplul colaborarii lor necesare
si fecunde; apara contra iuj Maclua. velli justitia ci pe cel mai
sigur stalp al oricarui Stat, caci dupa: el fericirea nu-i singurul

obiect al guvernarii, ci in primul loe este dreptatea, ba poate

chiar ceva mai inalt, contemplarea. Aceasta ar insemna la el
In gar de cartea lu H.Baudrillart, Bodin et son temps, 1853, de

notat : J. Moreau-Rezbel, Jean Bodin et le droit compar dans ses rapports

avec la philosophie de l'histoire, Paris, Vrin, 1933, p. 280;

A. Lefranc, La place de Jean Bodin dans la Renaissance et dans la
science politque. Paris, 1930.

Methodus ad facilenz historiarum cognitionem o Colloquium

heptaplomeres sunt Ina dou din lucrfirile sale.

www.dacoromanica.ro

90

Politica filosofia dreptulut

droit gouvernement, guvernare adevarat. Atitudinea sa in chestia

sclavajului, in deosebire de aceia" privitoare la familie

si la

identificarea Statului ,cu ea, merit relevat, nu numai pentru

oportunitatea ei intr'o epooit nenorociti, &and descoperirea Ame-

rioei dusese la o impetuoas." recrudescent a sclavajului, dar

pentru fermitatea i bogitia argumenfrii sale solide si substantiale contra acestei pacoste sociale.
O contributie interesant a lui Bodin la munca de elaborare a Stiintei Statului este teoria sa despre suveranitate, pe
care o definete ca pe o putere absoluta, perpetua i indivizibil.
Adevrat suveran este aoela care d legi supusilor fr consimtmntul lor i nu-i tinut el insusi s li se supun. Caracteristica maiestatii suverane e de a fac,e i desface legile, supunandu-li-se dupi plcere. Cat priveste atributele suveranifitii,
ele sunt cele cunoscute: puterea legislativ i. executiv, judecitoreasc, aceia de a declara rzboiu i incheia tratate, de a
bate moned, confisch, numi ofiteri, gratia, etc. Formele de
guvernmant sau speciile de suveranitate pe care el le admite
sunt numai trei: monarhia, aristocratia i democratia. In virtutea
principiului indivizibilitjii, suveranjtatea nu se poate repartza
In acelai timp intre acesti trei factori, ci va fi totdeauna until
dintre ei care sa. 'domine pe oeilalti doi, clima intervenind in
balant intr'un sens sau altul cu multe sanse, cci until) dintre
cele mai mari i poate principalul fundament al republicilor
este de a acomoda Statul cu caracterul cettenilor, edictele
ordonantele cu natura locurilor, persoanelor i timpurilor". lar
simpatia autorului, sprijinit pe o argumentare laborioas, merge
catre monarhie, deoarece ea singur este simpl in esent
temperat in guvernare si va putea asigura deci armona unora
cu altii si a tuturor impreun, adic justitia, scopul oricirei: societti. Prin maiestatea autorittii sale suverane, ea va concilia
pretentiile contrarii, justa ambitie a poporului, ca i justul
orgoliu al nobililor, stabilind pretutindeni concordia i pacea.
In general ins, once forma' ar lua suveranitatea, ea nu se va
putea ridica deasupra drepttii i legilor lui Dumnezeu, afirm
Bodin, atrgiind totdeodat atentia ci nu trebue discutat asupra
religiei, care are la randul ei datoria de a nu intrebuinta niciodat violenta, asa dup cum spunea Teodoric, regele Gotilor:
Religionem imperare non possumus, quia nemo cogitur ut credaf
invitus".

Dar odat cu preocuparea de problemele genera le ale

Statului i de inchegarea unei stiinte si a unei arte politice inwww.dacoromanica.ro

PoMica s filosofa dreptului

91

dependente, rasar de pretutindeni in aceasta epoca discutiuni

cercetari mai speciale, din ce in ce mai aprofundate 6 mai
pasionate asupra rosturilor i naturei legilor, a raportului lor
cu dreptatea i organizarea sociala, a fundamentelor dreptului
ca disciplina i legaturilor lui cu moraba, teologia, politica si
filosofia.

Alberico Gentile (1551-1611), profesor italian la

Oxford, face, impreuna cu Althusius, tranzitia adevarati

logica citre aparitia i formularea cea mai fericit a conceptiei
filosofice moderne a dreptului, atat prin inter'pretarea sa privitoare la Maclua. velli, cat mai ales prin natura preocuparilor
lui juridice (De jure belli, 1588). El afirm5., de pilla, c numai
cinci din cele zece porunci se pot explica prin dreptul divin,
pe cand celelalte exclusiv prin dreptul uman, iar ultima se intemeta' za pe legea naturei umane, in special pe instinctul social.
Althusi us (Althusen sao Althaus, 1557-1638) la randul sau, profesor de drept la Universitatile germane din Herborn

Siegen (1586-1604) si apoi magistrat la Emden, crawl

sau natal, ne-a dat in lucrarea sa prin. cipala, Politica metodice
digesta, ap'rut intiu in ,1603 i apoi mai desvoltati in 1610,
interesante consideratii asupra suveranitatii, contractului socia li
dreptului la rezistenta Monarhomac, tema pe care este viu
combatut de Barkley in lucrarea sa Despre domnie si puterea
Althu'sius afirma cu indrazneali i hotarire c suveranitatea apartine poporului si este inalienabila : Cine va indrazni
sa spuna c poporul poate transfera cuiva suveranitatea: sa?
Acesta-i un drept indivizibil, inalienabil, imprescriptibil... Bodin s'a in5elat atribuind regilor i celor mari suveranitatea:
ea-i dreptul societtii intregi. Dupa Dumnezeu, Societatea
toga puterea legitima acelora pe care ii numim regi sau printi;
dar, oricat de mare ar fi putereal unei concesii, exist totdeauna
alta mai mare decat ea, adica puterea aceluia care concede"

(Cap. XXXVIII).
In deosebire deasemenea de Bodin, care concepe contractul
de intemeiere a Statului ca pe un act de supunere neconclitionata
a colectivitatii fata de conducator, Althusius, precizand in mod
ciar si categoric natura contractuala a acestui fapt1), 11 priveste numai ca o simpl delegatiune, o concesie din partea poporului a capacitatii sale naturale de conclucere administrativa.
1) Pactul social, spune dansul, consta In promisa expresa sau tacita
a une comunicari reciproce de bunuri, servicii, ajutoare, dreptur comune,
dupa nevoile vepi generale",

www.dacoromanica.ro

92

Politca s filosofa dreptului

dreptul suveran ramanandu-i exclusiv lui. Pentru a afirma mai

net acest lucru apare, in conceptia sa politica, Eioratul, insfrtutie compus din alesii poporului i menit s insfituie, controleze, protejeze i destituie pe magistratul suprem. In acelas
timp, luand, consecvent cu convingerile sale, atitudine contra
tiraniei, el ne ofer cea mai serioasa sfortare stiintifica din

aceasta epoca de reconciliere a principiului autoritatii cu principiul liberttii, cautand, pentru afirmarea dreptului legal de
rezistenta, s stabileasca care pot fi persoanele indrepttite a-1
folosi, cum, in ce imprejurari si in ce masura 1).
Acela care pune insa cu adevarat bazele filosofiei dreptului, mai ales ale dreptului national si dreptultri gintilor sau
international, este Olandezul Hugo de Groo t, cunoscut sub

denumirea literar de Grotius (1583-1645), pe care Paul

Janet 1'1 compar cu Descartes si despre care Leibniz spunea
incomparabil, incomparabilis Grotii judicio et doctrina.

Nascut la Delft, fu pe rand procuror (1607), sindic

Roterdam (1613), membru al Statelor generale, dar amestecAndu-se In luptele politice, fu condamnat la inchisoare pe
sap numai datorit abilittii sotiei sale (1621) spre
a fugi la Paris, Iunde fu profesor particular pana la, 1631, cand
pled. in Suedia. Aici, apreciat la Curte, a fost trimis' de care
regirla Suediei ambasador la Paris (1635), demnitate in care
muri peste zece ani, tocmai pe &and strb tea Germania in
drum spre Stockholm.
Prima sa lucrare, De jure praedae, din care a aparut un
capitol, Mare liberum in 1609, ca raspuns la scrierea lui Selten,
Mare clausum, n'a fost publicat cleat thrziu de tot dupa
moartea lui, in 1868.
Intre timp aprusera De veritate religionis christianae
(1619) si opera sa principal., De jure belli ac pacis (1625).

Traditia joaca inca mare rol in gandirea lui Grotius si o

face sa se resimt. in 'ansamblul ei, mai ales atunci &and ar fi
de afirmat adevarun ceva mai indraznete, ca de pild in chestiunile suveranittii, sclaviei, libertatii. Straduintele i vederjle
[ui sunt ins remarcabile, cand sentimentul i judecata sa se
pot man-ifesta cu spontaneitatea lor fireasc i increzatoare,
dandu-ne astfel adevruri care de la el ne-au ramas ca puncte
luminoase ale orientarii noastre sigure in domeniul filosofiei
stiintei dreptului.
1) Otto Gzerke, Iohanes Althusius u. die Entwickelung der natur-

rechtlchen Staatstheorien. Breslau, 1880.

www.dacoromanica.ro

93

PoMica i filosofia dreptului

Adoptand clasificarea clasica de drept pozitiv

drept

natural si raliindu-se lui Gentile in separarea dreptului divin

de dreptul uman, care la randul sau poate determina fie, raporturile dintre indivizi, jus personale, fie raporturile dintre naliuni, jus gentium, Grotius arata ca chiar inluntrul acestor
categorii de drept se poate face deosebirea de drept natural

drept conventional, capatand astfel un drept pozitiv personal,

jus civile, 5i un drept pozitiv al popoarelor, jus gentium voluntarium. Precizarile i ob&rvatiile sale in legatura Cu aceste
diferite feluri de drept sunt in deosebi interesante si au o mare
importanta istorica si de cunoastere.
Avem astfel determinari i precizari ca acestea: dreptul

pozitiv i are isvorul in ceiace-i folositor si este un produs

istoric i voluntar, pe cand dreptul natural sau nescris nu-0 are

isvorul, nici in util, nici in vointa lui Dumnezeu, ci in natura

rationala a omului si este deci vesnic, neschimbator, pre tutindeni acelasi. Ceiace actioneaza ca lege in toate locurile i in
toate timpurile apartine dreptului natural. Existenta aceasta
a unui drept anterior pricirei conventii se explica, dupa cum a
sustm. ut-o Aristotel cel dintaiu, prin natura sociabila a fiintei
umane, care are drept esenta a ratiunei sale inclinarea
catre comunitatea organizata. Instinct si ratiune, amandou
colaboreaza la crearea, rnentinerea i desvoltarea relatiilor noastre cu semenh" i deci a societatilor omenesti, chiar atunci cand
nu avem nevoie de nimic, ceiace evidentiaza c nu utilita tea de-.
termina, in fond, echilibrul i armonia sociala, i prin urmare
echitatea

dreptatea. Dreptul ii are isvorul in el insusi

este imuabil ca natura si ratiunea. Dumnezeu insusi nu poate

face ca 2 +2 sa ,nu faca 4, tot asa nu poate face ca ceiace

este rau in sine sa nu fie astfel.
In aplicarea la probleme particulare a acestor consideratii
de vizionar, Grotius desvaluie ,atat insuficienta spiritului sau
filosofic i slabiciunile sale ,profesionale de jurist, tratnd chestiuni de drept natural prin principiile dreptului civil, precum
influenta starii sociale careia apartinea, trgand concluzii
neasteptate. Asa, dansul considera suveranitatea ca un fapt, diferit dupi timpuri si locuri si nu, ca un drept ce-si are principiut
in natura omeneasc i regula in ratiune, stabilind c ea nu
apartine totdeauna i fr exceptie poporului. El sustine
un individ, ea si un popor, poate sa-si van& libertatea pentru
subsistenta, alienandu-si deci suveranitatea, care poate dispare
deasemenea prin dreptul rzboiului, invinsii pierzancl libertatea
www.dacoromanica.ro

94

Poltica s filosofa dreptulu

de fapt si de dint. Prin urmare, intemeierea, suveranitatii pe

consimtimantul constrans si pe forta invingtoare, si in acelasi
timp justificarea sclaviei. Cbiar atunci and stabilirea guvernului s'ar face in interesul supusilor, spune el, aceasta n'ar
duce la superioritatea poporului asupra suveranului, caci nu
vedem cum tutelatul ar fi deasupra tutorelui-.
Dupa dreptul natural, niciun om nu se naste sclavul altuia,
dar poate deveni, fie printr'o conventie liher, omul putandu-si
vinde libertatea pentru subsistenti, fie prin fatalitatile
,Servitutea complecti consista in a fi obligat de
servi toata viata unui stapan pentru hraaa i toate celelalte
lucruri necesare vietii. Si aceasta supunere, astfel inteleasa,

n'are nimic prea dur in ea insa'si, deoarece obligatia in care

se gaseste sclavul de sluji pe stapan e compensata de avantagiul pe care-1 are prin asigurarea existentr. Astfel justifica'
Grotius prin. cipiul sclaviei, prin dreptul fortei .1 al necesitafii,
ceiace-1 apropie de Hobbes.
In ceiace priveste proprietatea, Grotius, dei recunoaste
ea in stare de natura totul apartinea tuturor, cauta, sa dea o
explicare si sa jusfifice dreptul respectiv prin ocupare. Neamul omenesc inmultindu-se continuu, i totdeodata crescand
6 nevoile i dorintele, bunurile existente, comune la inceput,
nu mai puturii satisface cererile, ceia ce determini insusirea
lor colectiva sau individual, convenindu-se tacit sau expres ca
fiecare sa aiba dreptul
stapini exclusiv ceia. ce si-a insusit
cel dinti. Deci, recunoasterea dreptului primului pcupant, o
constatare mai mult de Ifapt; valabila doar pentru bunurile
neposedate, -decal o legitimare. Cat priveste bunurile posedate
In comun, Grotius invoci ,partajul, amintind mai) mult in treacat
filr sa-i acorde ,importanta pe care o merit, manca. El

exclude totusi marea 6 aerul din bunurile capabile de a fi

insusite si a deveni proprietatea cuiva.
Acolo unde insa meritul lui Grotius este incontestabil
decisiv, datorita intelegerii si generozitatii profund umane
pe care le-a manifestat, este In domeniul dreptului international, al carui intemeietor este considerat pe bun. dreptate.

Spre a ne da mai bine i mai exact seama de importanta

valoarea contributiei sale, e deajuns i totodata interesant
amintim ce credea in aceast materie un mare ganditor al
timpului, intemeietorul filosofiei moderne, Descartes. Aducand
vorba despre atitudinea ce ,trebuie s'o avem fata de dusmani,
intr'o scrisoare a sa pare principesa Elisabeta, care-1 intrewww.dacoromanica.ro

Poltica s filosofa drepitului

95

base ce erede despre Principele lui Machiavelli, dansul face

o afirmatie surprinzatoare prm. raivitatea ei i edificatoare in
acelasi timp pentru mentalitatea epocei, definind ca dusman

once persoana de care ne e teama. Textual: luteleg sub

denumirea de dusmani pe toti aceia cari nu-s de loc prieteni
sau aliati, pentru a avea dreptul de a le face razboiu eind
socotim avantajos, i cari, incepand a deveni suspecti si de
temut, este cazul sa ,nu ne incredem in ej... Fata de dusmani
avem oarecum voia de a face once" 1).
Putem vedea deci at de binefacatoare i oportuna a fost
introducerea ideii i normelor de drept i echitate intr'o materie unde erau necunoscute Oat atunci, adica in domeniul
dreptului de razboiu, atat rie salbatec i inuman, tuck total
era permis, precum i ,in domeniul de a incheia tratate. Dat
dreptul de a face razboiu isi are originea intr'un principiu just,
dreptul de aparare, deoarece, in stare de naturi, fiecare are
dreptul sa se apere contra atacurilor celor rificatori
pedepseasca chiar, apoi acest drept legitim trebuie sa-si aiba.
limitele lui in sociabilitatea

fraternitatea omeneasca.

de indata ce a intervenit organizarea sociala, intemeiata, cum

am vazut, pe esenta rationali i sociabila a naturei umane, nu
se limiteaza i reglementeaza numai razbunarea i pedeapsa
individuali, al care.' sens .Grotius 11 defineste utilizand faimoasa
ci
quia peccatum est-ne peccetur
antiteza a lui Seneca

insasi pedeapsa sau razbunarea colectiva. Prin faptul c popoarele s'au consfituit in societati deosebite, ele nu devin ipso
facto dusmani naturali, ci trebuie sal pastreze cu sfintenie acea
limanitate care-i legatura generala a societatii i formeaza unitatea i superioritatea ei. Am vazut, spune Grotius, in toati

lumea cretina o stare de vrasmasie care ar face sa roseasca

si pe barbari, razboaie incepute sub 'pretexte neinsemnate sau
chiar fara niciun pretext, si conduse fira respect pentru nick,
lege divina i umana, ca si cum o simpla declaratie de razboiu
trebuia sa deschida poarta tuturor crimelor 2 ) .
punii
Acestei rusini i nenorociri a incercat Grotius
2agaz cu ajutorul ratiunei umane i a legii pozitive.
Dar lupta pentru castigarea clreptatii i afirmarea drepturilor omului va continua sub toate formele vreme indelungata
Correspondances, Ed. V. Cousin, tom. IX, p. 387.
De jure belli ac peels lbri tres. Disc. prl. S 29.Colecta Les classiques du droit international, Dotation Carnegie pour la Pax internationale,
2 vol. Washington 1913 s Oxford, 1925.

www.dacoromanica.ro

96

Seeptcismul franeez

Ina, pang ce va ,veni ziva despre care Janet se exprimi asa

de just: A fost p i in istorie, and rgiunea omeneasa;
liberanclu-se de toate conventiile politice si de toate servitutile

traditionale, a declarat c omul avea o valoare proprie

inalienabilg, a nu se putea atinge nici de persoana, nici de
bunurile, nici de constiinta, nici de gndirea sa; ea a declarat

pmul sfant pentru om, dupg marea expresie a lui Seneca,

homo res sacra homini. Aceasti zi nu se va uita niciodatg si ea
a pus o barier de netrecut oricgrui despotism" 1).

9.

Scepticismul francez

Michel de Montaigne s'a ngscut in castelul Montaigne, ca fiul unui negustor cuprins, Pierre Eyquem, primar
al Bordeaux-ului.
Prima limbg pe care a invgtat-o a fost cea lating; aceasta
i-a usurat mai tArziu ,studiul clasicilor. In liceul de Guyenne

de la Bordeaux unde cursurile erau predate de cei mai mari

dascgli ai vremii, aceOia se fereau sg vorbeascg In fata miculin'

Michel limba lui Virgil. De la 1546 a urmat cursurile de

Drept de la !Bordeaux, apoi acele dela Toulouse, ale lui
Cujas.

La 23 de -ani a fost magistrat la Perigueux, mai trziu

la Bordeaux unde a intglnit pe filosoful stoic si entuziastul
poet ja. Bo8tie. O calda i nobilg prietenie a legat pe acesti
doi tineri rintr'o comung aspiratie spre o viatg mai bung. Maartea

lui La BoRie, a rupt aceast. prietenie, care in viata lui Montaigne a insemnat unul din evenimentele cele mai mari. Acesti
5 ani petrecuti in tovrgsia. inlttoare a lui La Botie sunt
cei mai bogati In aventuri spirituale pe care i-a avut Monbigne
si tin locul de -frunte in viata sa sentimentarg.
La 1561 se insoarg pentru a-si face un amin. Din ease
fiice i supravietueste una singur, trg ca pierderea celorlalte.
sg-1 turbure.

La 1571 este 'inobilat cu ordinul Sf. Mihail.

La 1570 s'a retras din toate sarcinik oficiale ca s triiasc liber, dei nu complect izolat de lume. Cu toate a biblioteca. sa Il atriigea mai mult ca oricare alt loc pe lume,
Montaigne pgstra cele mai bune raporturi cu vecinii, se ducea
1) Paul Janet, Histeire de /a science po)itique, vol. /, pag. XCIII.

www.dacoromanica.ro

97

Scepticismul francez

la Curte, ea si pe campul de lupta, facea oficiul de ambasador

impaciuitor intre partidele ce se rasboiau.
In 1580 publica doua earti de Esseuri.
Intre 1580 si 1582 calatoreste in Germania, Elvetia
Italia.

In lipsa este ales primar al Bordeauxului. Ii indeplineste

isarcina. atat de bine beat este reales in 1584. Ciuma 11 face
sa se retraga din sarcina de primar, iar rasboiuf civil 1'1 face
sA e retraga tot mai mult in singuratatea ca.stelului sau, unde
mediteazi asupra vietii in genere ea si asupra evenimentelor,
zilei, scrie Cartea III-a a Esseurilor pe care o adauga primelor
doua in editia de la 1588.
Montaigne a continuat isa adune reflexiuni pe care dorea
ti le introduca. in textul unei editii viitoare. Cum moartea,
l'a surprins in 1592 aceste note, serse cu mana lui pe un
exemplar al editiei din 1588 care azi e numit: Exemplarut de la

Bordeaux, au fost publicate de fiica sa adoptiva Marie de

Gournay la 1595.

De atunci para azi Esseurile au fost publicate in nenumigrate editii luandu-se ca baza editia de la 1588.
Secolul al XVI-lea este o lupta intre traditiuni. De cand

slabise armatura puternica pm' care Biserica Catolic discipiinasd, timp de o mie de ani, sufletele, spiritul european
trecea prinitr'o criza generala care se manifesta prin deseenkralizarea pe toate taramurile, prin accetntuarea particularului
si a individualului. Certurile religioase scoborau prestigiul Biserieei. Constim. tele ingrijorate cautau un adapost in filosofia
antica, dar nu se adresau marilor sisteme filosofice, ci mai
ales intelepciuni practice a sistemelor din decadenta cultunl
antice, precum sunt stoicismul, epicurismul, sc.epticismul.
Influenta. covarsitoare a stoicismului se explica prin asernanarea moralei sale cu morala cretina, asemanare care acopera ,deosebirile fimdamentale dintre aceste doua doctrine.
Pe de o parte, spiritul crescut de Crestinism, sA traiasci
In disciplm. severa, gaseste un reazim in intelepciunea incordati
a istoicismului, pe de alta, dorul de emancipare al oamemlor

noi i gaseste indreptatire in trufia unei filozofii care -face

din om un egal al .zeilor.
Nenumarate opuscule care circulau in acel veac ca un bun
al tuturor, dovedesc ;valul crescand de emancipare fata de autoritatea Bisericei.
In jurul lui Mcmtaigne toata lumea citea tratate de morala
7

www.dacoromanica.ro

98

Scepticismul francez

linistitoare. Si biblioteca

lui era pima de asemenea lucrari

care nu aveau inici o valoare stiintifica dar care aveau meritul

de a difuza cultura antica. Se raspandise astfel o cultura pe&a:a, pur filologica, dar care avea efectul bine-cuvantat de a
provoca o atmosfera de curiozitate intelectuala.
In acest mediu se formeaza spiritul lui Montaigne, si and
prin anul 1570 incepe si scrie, cu gandul de a-si omori timpul,
orindui gandurile, primele sale Esseuri nu sunt
sau jpentru
prigmale nici ca ubiect, nici ca fond, nici ca gen.
Douazeci de aid de experienta si de reflexiune Il vor
scoate pe Montaigne din pedantismul rnediului sau cultural,
,vor face clescoperitorul unei lumi de valori noi.
Dupa o faza de stoicism pe care Montaigne o impartaeste cu &carte multi contimporani, el intra pe la 1573, in
faza indoielii. De altfel multi se indoiesc in vremea lui, caci
rationalismul care prinde r.'dacini,, e prielnic scepticismului.

Sextus Empiricus tradus in limba franceza, gasise multi

cititori. Dar pe child acestia se indoiau, obositi de a mai cauta
adevarul, altfel proceda Montaigne. In toate Esseurile clintre

1575-1578 este vadit :intentia sa de a suspenda hotaririle

judecatii. Aceasta atitucline isbucneste insa cu tarie capitolul

12, Cartea 2; Apologia, capitol central in opera lui Montaigne, ar vrea sa fie impotriva detractorilor lui Reymond
Sebond, o apologie a crestinismului rationalist, dar urmandu-si
cinstit cursul gandurilor, Montaigne se trezeste daramand teza
proclamand, ca nevalabila, once hothrire a
ca i anti-teza
constiintei pmenesti.

O parere se ,impotriveste alteia, contrazic,erea le dizolva

pe amandoua.

Toate cunostintele sunt reduse la absurd,

si cugetarea

cmeneasca este silita sa-si recunoasca 'falimentul. Toat. cunostinta e vanitate.

Vanitate este increderea omului in situatia sa aleasa in
univers, vanitate este stiinta, care nu are alt temei decat autoritatea i traditia; vanitate, infine, e chiar ratiunea, care aspira
zadarnic la adevarul absolut, pe care nu-1 poate cuceri.
Toate argumentele lui Pyrrhon revin in scepticismul acesta radical si vanjos. Nici tema, nici argumentele, nici exemplele nu sunt noui, cu toate acestea capitolul 12, Cartea II-a
deschide perspective spre o lume nop.. Dedesubtul gandurilor
experierrtelor adunate din toate partile (caci Montaigne ciInsuseste foarte mult), care snt atrase pe povarteste
www.dacoromanica.ro

Scepticismul francez

99

nisul primejdios al unei indoeli disolvante, se simte un ton

gray, aproape tragic, Al sufletului care di o lupta grea. Apologia" este marturia luptei aprige pe care 6 duce spiritul
modern pe de o parte pentru a se libera de once autorita,te
nejustificata, pentru a renunta la ()rice stiinta neprobata
imagm. ativa,

iar pe de alta pentru a cauta adevarul cel

not:,

cel controlat de ratiune si intemeiat pe experienta.

Astfel, sfaramand iclolii culturii medievale, Montaigne e
un precursor al Jui Bacon.

Tot ce mai supravietueste criticei lui intransigente, se

in lascutisul unei intrebari: Que sai-je?" Aceasta intrebare salveazi din falimentul stiintei omenesti vesnica
dejde. Ca doar numai intrebarea poate invinge stagnarea merenta ,oricarei afirmri i negri, fiindca numai ea poate sa
?IA:lima

invie spiritul spre neobosita cercetare.

Soepticismul nihilist al Antichitatii se preschimba la Mon-

taigne in atitudine oercetatoare, care este expresia cea mai

caracteristica a unei iculturi tinere i intreprinzatoare.
Soepticismul 1 ui Montaigne este prima faza a dinamismului modern.

Oboseala se preschimbi in curiozitate. Indoiala devine o

noua metoda de lucru. Desi Montaigne nu o proclami ca atare,
el e totusi toonstient de noutatea procedeului sau
considera
-ca un instrument de cultura noua. Caracterul pozitiv al seepticismului sau prepara criticismul modern. Astfel dupa ce dovedise neputinta ratiunei si a simtirei pentru aflarea adevarului,
dup ce hatjocorise stiinta vremii sale, el le aseaza pe toate

la locul ce li se cuvine.

Daramase stiinta falsa, neintemeiata, prezumtioasa, zestre

veche de prori inestiute, de definitiuni primite fra nici un
control, dar face iloc stiintei mocleste, constiente de relativitatea adevarului ei. iSlaba in rezultatele lizolate, ea este puternica
,prin sucoesiunea neintrerupta
efortului omenesc.
Ratiunea este limitata si ja rolul de cercetatoare, care nu
cucereste decat ,adeva'ruri relative si partiale, dar acestea in
continuitatea lor iconstituesc sirul neintrerupt al cunostintei
Stiinta, e drept, nu mai este posesiunea adevrului,
dar in cautarea lui fara preget si-a gasit misiunea.
Astfel pregateste Montaigne constiinta stiintifica moderna,
in icare enomenul nu mai este degradat ca aparenta, ci este
valorificat ca nealitate constructiva. Efemerul, trecatorul, care
dispareau pe fonclul :sfatic al fiintei" Absolute, acum, pe fondul

www.dacoromanica.ro

loo

Scepticismul francez

misc.ator al clevenirei, pste pus in valoare. Intre real j ideal se

iveste un raport pou.
Inain'te realul considerat ca substanN, era, sau o minciuna
a simturilor sau o inchipuire a ratiunei, acum este miscarea
rfinduitii, in care se acorcla simtirea cu gandul.
De vreme ce nu Junta ci deuenirea importa% altfel procedeaza cercetitorul. O stiinta noua cere o metoda nouit.
Montaigne marturiseste: Je ne peins pas l'atre, je peins
le passage.
Cu intreg umanismul Montaigne Lisi concentreaza interesul
asupra omului. Chiar dac nu-1 mai crede centrul i stapanul
tmiversului, el ramane totusi centrul preocuparilor filosofice.

Ondoyant et divers'', omul Ii apare nu ca esent ci ca

clevenire. De uncle interesul sau initial ca cel al tuturor contimporanilor sai era moral, Montaigne aluneca, pe nesimtite,
spre psihologie.
Astfel paraseste temele morale pe care le intalnim In pri-

mele sale ,Esseuri, pentru a nu se mai preocupa decat de Eul

omenesc, sau mai bine zis de Eul lui Montaigne, pe care
observa in toate intorsaturile capriciilor sale.
Intentia de a se imbunitati, se preschimba in intenjia de
a se cunoaste. Pe langa intemeierea Moralei pe Psihologie,
cultura va trage din aceasta atitudine i un folos stiintific,
aaci Montaigne se urmareste In toate amanuntele vietii sale
intime i se marturiseste cu o cinste care e semnut unei culturi
noi, i amine a celei dominate de spiritul
Dar, descoperindu-se pe el, Montaigne face descoperirea
omenescului. Fiecare om poarta in el intreaga conditia umana-.
On'cat s'ar parea
urmareste s cunoasca numai pe
individul concret, din 'fiecare pagina a Carta a II-a de Esseuri,

se Eiveste chipul omului in genere-, asa cum If va lamuri

Clasicismul veacului al XVII-lea.
Rezultatul cinstitei cercetari care este un aspect al empirismului modern, duce la cunoasterea omului si a masurii lui
reale pe care Montaigne o aseaza in intervalul din* tre bestie
si ringer: Ni bate, ni ange'', iata definitiunea omenescului:
Este 'de observat ci. nu Clefineste pe om cu valoarea unica
Ln.
bila, a unei afirmatiuni sau negatiuni, ci cu constanta
vie a unui Japort; Omenescul este conceput ca un echilibru,
ca m raport intre doua varia.' bile, ca trecere vesniq vie, vesnicai
actiune, din nou inceputa 'dela trup la constiinta, deba real la
ideal. Omenescul este stradanie. Noi asemannd-o cu miscarea
www.dacoromanica.ro

Seep ticismul francez

101

fizica, am banahzat-o In termen de progres, Montaigne, insa,

i-a simtit tot din,amismul, i-a surprins calitatea intensiva, a
trait-o ca intrecere.
Omenescul este intrecere a constiintei, intr'o constiint
mai lucida. Morala au se poate intemeia decat pe cunoasterea
acestei ,tasniri continua aluciditii constiintei.
S'a scris despre morala lui Montaigne ca este meschina,
lipsita de eroism, naturalista. Si totusi o morali in care omul
se paste sau Ise desfiinteaza dup5, cum indeplineste sau nu
virtutea adevarului, nu poate fi mectiocra.
Convingerea lui Montaigne ca tot ce intrece masura omeneasca nu ne apropie de inger ici de bestie, i sfatul lui dat

omului ca s se lase calauzit de Natura care este buni

blanda, au facut ca morala lui sa fie interpretata gresit, ca

una mediocra, utilitarist, lipsita de nobleta eroismului si a

jertfii. Este drept o Montaigne pretueste mai presus de once
viata omeneasca, dar departe de a predica un egoism stramt,
el proclama, nu numai frumusetea jertfei pentru binele obstesc,
dar o socoate chiar o necesitate. Daca individualismul sau
este subliniat de afirmatia c morala individuala este mai
presus decat cea soma' la, totusi nu este prilej in care Montaigne

sa nu supue fat*, individual& interesului obqtesc.

Acest zis sceptic mai are si un crez: La justice en soy
naturelle et universelle-, o dreptate ideala pe care o crede
Ori, dreptatea Inu este ea o virtutue eminamente
sociala?

lar cand e vorba s fixeze o ierarhie a valorilor, Montaigne nu se tmultumeste sa se oprasca la tux grad d'e umanitatei

mediocra. Caci introduce sfintenia, ca o treapta superioari.

Deosebind pe sfinti de oameni dupa cum deosebeste pe
oameni de animate, el considera ascetismul ca o tinuta admirabil omeneasci, fire* Para a o prescrie oricarui om, c2
orezfind-o rezervata celor alesi.
Astfel ierarhia sa 'de valori nu este dominata, precum se
zice, de criteriul utilittii, caci Montaigne reaslaveste sacrificiul ,ascefismuluui, nu atat pentru greutatea i utilitatea sa,
cat 'pentru tratuitatea -sa.
Acest partizan al bunului simt, detroneaza utilul printr'o
hotarire lima iu sdin nim j entuziasm ca romanticii, ci printr'o hotarire luata din forul logicii pure si a dreptei judecati.

El serie: nimic nu este inutil in natura, pas mme l'inuHUM Inme". Utilul in sensul strict, isi pierde intelesul sau
www.dacoromanica.ro

102

Scepticismul francez

practic. ,Utilul util" este esal cu totul utir, i astfel notiunea finafisti morali ia aspect& unei notiuni logice:
adica oricare incru la locul su. Totul In natura are unr
rost. Suprema virtute ieste cercetarea acestui rost, i actul
specific omenesc nu este, dupb.' Montaigne, decal dreapta
juclecatii. lath' cum La orit est le commencement d'une.
grande vertu".
Nivelul spiritual de pe care creste i gandul i fapta lui
Montaigne e insusi Adevarul. Adevarul este supremul criteriu
al moralei, nici utilul nici socialul, iar cnd, in cumpana grea,
omul pu mai poate s ajunga la o dreapt judecati, atunci el,
Montaigne, se incredinteaza lui Dumnezeu. Je me rsigne
Milostivenia lui Dumnezeu la care recurge Montaigne,
trece i peste pozitia utilitarista, i peste aceea a idealismului
celui mai inaintat. Prin ea Montaigne deschide larg o poarta
pentru avntul viitor, al evolutiei spirituale posibile.
Cum mai poate fi talmacit bunul sau simt, ca, o platitudine,
de vreme ce el isvoraste din luciditatea curajoasa a reflexiunei?
Cum mai poate fi invinuit echilibrul prea slavit de Montaigne, ca fiind lipsit de avant, de vreme ce el este greu platit

cu lupta dintre inger

i bestie,

i cu flapta eroica a dreptei

judecati? Cum mai poate inclividualismul lui MQntaigne sit fie

banuit de egoism strmt cnd Eul 'lui este calauzit de gndul
relativitatii spre masura, and Ii statorniceste limitele, cnd se
recunoaste In conditia umana, cand se lecueste de anarhie,
In gestul larg al ingaduintei se mntueste de once animalitate?
Omul ideal, dupa Montaigne, asa cum 11 viseaza In capitolul sau de pedagogie 1De l'institution des enfants'', este omut
vesnic treaz, in tare domneste ca suveran peste simtire si peste
porniri, cugetul limpede.

Nu este o simpla intimplare ca orientarea culturei moderne s'a limpezit deabea cu Mor4aigne dupa un veac intreg
de umanism, caci idealismul pe care s'a cladit spiritualitatea
moderna, este metoda icugetului liberat de patimi i prejudecati.

Nu indoeala stearp zambeste din Esseuri ci biruitoarea

poezie a realitatii.
Montaigne sta de straja la hotarul a doua lumi. Sub
bchii Fui inseninati trec valorile culturei antice, trec valgrile
crestine, trec nadejdile turburi ale evacurilor ce vor sa vie.
El le prvete alaiul neintrerupt, le cerceteaza, le controleazr, le saluta curtenitor i, indreptnd spre zarile intunecate
zambetul cugetului siu liberat, le lumineazi calea spre viitor.
www.dacoromanica.ro

Scepticismul francez

103

Foarte inrudit cu gndirea lui Montaigne este aceea

prietenului sOu, Pierre Charron (1541-1603), cunoscutul

predicator parizian.
Si pe el if preocup, maiipresus de once, natura omenease,

dar mai ales partea practicO, moral a constiintei.

Opera de cpetenie De la Sagesse (1601 Bordeaux),
este o compilare din Esseurile lui Montaigne, mult mai putin
atrgOtoare deck priginalul. Ii lipseste gratia Esseurilor, e
scolasticO, rece, uscat. Charron are ins meritul de a fi scris
prima carte de morara filozofic intr'o vreme cand se scriau
tratate de moral teologica.
Charon recomand indoiala, care e meniti pe de o parte
sa tin spiritul treaz pentru cercetare, jar pe de alti parte si
duc, la credintO. Nici ratiunea i nici experienta nu sunt in
stare s. &Ica la adev.ar, fiinde atAt una cat i c,ealalt sunt
supuse inselOrii. Spiritul nostru nu dispune de un mijloc eficace

de a distinge intre adevr i fals, de aceea noi suntem sortiti

s cufm pururea adevOrul, Uri s ajungem vreodatO in posesiunea lui. AdevOrul apartine numai lui Dumnezeu. Noua ne
sunt date ca singure bunuri, in lumea aceasta plin de erori
si de mizerie, indoiala i eercetarea.
Dupl Charron, viata este un lant de vicisitudini, si de
erori. Omul este incapabil s" ias din mediocritate.
Intelepciunea consta In recunoasterea limitelor cunostintei

puterei omenesti. Aceast modestie duce la cinste, credint in

Dumnezeu

Fervent catolic, Charron a apOrat Biserica lui, de atacurile protestantilor si libertinilor.

Mai presus de tot, Insa, pretuege natura, ratiunea i moralitatea.
Natura si ratiunea sunt divine. Religia este dependentO de
morali, nu viceversa. Morala este natural; pentru acest stoic
principala virtute este s5.'te intorci la natur.. Ratiunea ne este
clat de naturi.

A trii inseamn pentru el a tr5.i din adevrul moral, si

aceasta este identic cu a fi conform naturei tale.
Religiunea s." fie rodul acestei morale. S nu te increzi
in Aceia a eiror moralitate este intemeiatO pe scrupule relio,ase" spune el. Religiunea ne este data, pe &and ratiunea
este in noi.

alai, el exclami: Vreau sit fie omut bun chiar dac nu

ar fi Paradis sau lad!" Fireste, aceste vorbe au ingrijorat Biwww.dacoromanica.ro

104

Scepticismul francez

i Charron ta -fast silit mai tarziu sa le scoata din text.

Dar papa la :urma, valoarea suprema ramane pentru Charron, tot revelatia cresting..
Un alt reprezentant al scepticismului, in aceasta vreme, este
serica,

Franz Sanchez (1552-1632). Nascut in

Portugalia.

dar stabilit de mic ,in Franta, 1i facu instructia la Bordeaux,

calatori apoi cativa ani PI Italia i fu dupi aceea profesor de
medicina la Montpellier i Toulouse. In afara de alte lucrani
de mai mica importanta, ,in care ataca o seama de medici
filosofi italieni, printre cari Fracastaro j Cardanus, el publica
lucrarea lui de seama Quod nihil scitur. Sanchez se ridica in
aceasta lucrare impotriva filosofiei aristotelice i scolastice,
impotriva speculatiilor extravagante ale Renasterii, impotriva
eruditiei bazata pe interpretarea cuvintelor aflate in carti. Stiinta,
asa cum se preda, iu ste dupa el stiint. adevarata. Ea se
foloseste de definitii j utilizeaza deductia silogistica, dar definitiile nu sunt altceva idecat explicitare de termeni, iar deductia
silogistica presupune premize ce sunt arbitrare i fara valabilitate
sigura. Stiinta iadevarat, conga in corespondenta perfecti clintre
subiect i obiect, scientia ,est rei perfecta cognitio.

Lucrurile sunt in numar infinit i stau toate in raporturi

unele cu altele, incat un lucru nu poate fi cunoscut decat raportanclu-1 la toate celelalte, jar omul fiind linit nu se poate pune cu
infinitatea ion. Lucrurije sunt apoi individuale i schimbatoare,
unele din ele prea mari, altele prea mici, incat deph'eso posibilitatile de sesizare ale mintii omenegi. O fiinta mica, cum' este
omul, un microcosm, nu ,poate sesiza universul infinit. Cunostinta
o imparte Sanchez in \cunutinfit prin simjuri i in cunntinti
de sine. Cea dintai ,ne da numai icoane intuitive si determinate,
dar inselatoare; cea din urrni ne asi..gura de imediatitatea eului
nostru, dar este curgatoare i nedeterminata. Nici cunoSinta
prin simturi, nici cunostinta '1de sine nu sunt suficiente nu
sunt cunotinti in adevaratul inteles al cuvntului. CunWinta
omeneasca nu poate fi Xi cuno#inta perfecta, cci pentru o asemenea cunostinta e necesar un subiect perfect, cum e Dumnezeu,
r nu unul cu atatea neajunsuri organice, cum este omul. Lucrurile nu pot fi cunoscute in chip perfect decat de Dumnezeu,
fiindca el este acela care le-a creat. Dar daca omul nu dispune
de o cunostinta perfecta A nu poate spera la ea, 'el poate poseda
In schimb o cuno0inti utila, dar mult mai modesta. Parasinfi
argutiile terminologice i folosind observatia i experimentul,
tinand seama de multiplele i variatele piedici ce stau in calea
www.dacoromanica.ro

105

Filosofia germana in timpul Reformei

.ctinostintei,

i patrunzand cauzele nestiintei

indreptandu-si

atentia asupra lucrurilor insile, el poate ajunge la o cunostinta

mai modesta i numai trecatoare, dar totus, util. Dumnezeu care

creat lumea, nu ine-a inzestrat cu facultatea de a-i cunoaste

cauzele prime, ci num,ai cu aceea de a-i patrunde cauzele intermediare, causae secundae.

Ca sceptici merit sa pai fie pomekiti: F r a ns o is de

la Mothe le Vayer (1588-1672) si Daniel Huet (t

1721), cari sustin ca irelevarea neajunsurilor ratiunii pregateste

drumul pentru credinta. Mai e de pomenit si Simon Fo uc her (1644-1696), care in scrierile sale pledeaza pentru scepticismul academic.
10.

Filosolia germana in timpul Reformei

In acest inceput al secolului al XVI-lea, filosofia germana prezint aspectul :interesant a dota linii de gandire in
efortul lor de intrepatrundere; caci faptul Reformei lui Luther
este un punct de incrucisare si de coincidere trecatoare a doua
atitudini pana ad i divergente, si cari foarte curand se vor
deosebi din nou. In protestantismul primilor ani se stiprapun,
pentru scurt timp, directia mistic a gandirii germane
in
conflict neincetat cu tomismul Bisericii catolice
i esenta
gandirii religioase a Reformei; prqtestantismul insusi a Insemnat aceast absorbire trecatoare a misticei medievale, innoirea spirituala pe .care a creat-o intemeindu-se tocmai pe aceasti
impartasire din ce era rnai autentic si mai viu in acea bogata
gandire care se .sustragea dogmei catolice. Intrepatrunderea gandirii religioase cu Atitudinea mistic va fi totusi, i in protestantism, numai trecatoare; devenit o a doua scolastica, aceasta
se va constitui in dogma determinand din nou separarea misticei care isi va urma astfel mai departe desfasurarea alaturi
impotriva atitudinii fixate a nouii
Despre misticism i anti-aristotelism se poate vorbi insa
nu numai gn cuprinsul gandirii germane a acestei epoci, dar
In cuprinsul gandirii ,comune intregii Renasteri. Astfel in pla:
tonismul florentin s'a putut vedea calea deschisa spre misticism; religiozitatea profunda i atitudinea moclerni a gindirii lui Ficincs sunt artate tocmai drept caractere ale acestui
platonism de tendint mistica; .si mai mult, sunt socotite ca
www.dacoromanica.ro

106

Filosofia germana in timpul Reformei

drumuri deschise spre gandirea Reformei germane1). In intelegerea ce se d gandirii lui Ficino privita ca viziune moderna, prin conceperea tomului ca centra i aproape creator al
este intelegerea potrivit careia un comentator italian,
Saitta, id apropie de Kant
intrevedem apropierea ce exist
intre platonismul .florentin i gandirea mistic a lui Eckhart, in
realului

ambele atitudini aparand ,aceeasi punere a omului in central

existentei, aceeasi inaltare a lui la treapta de creator al existentei mnsi. Ceeace n filosofia Renasterii, da un Nicolaus
Cusanus chiar, este icalitatea sufletului vazut ca loe de incrucisare a celor dou lumi, de dinamica primire a ambelor
astfel putere de autodeterminare; acelas dinamism apare in mistica eckhartian ca viziune a sufletului auto-creator si a spiritului
deificat. Este interesant asa dar faptul ea' aceasta auto-afirmare a
omului pregateste Reforma
intrucat inseamn valoarea spiritului divin In om i putinta lui de mantuire fira mediatiune, dupa

cum fr trepte ierarhice voeste sa fie procesul iubirii

in,

platonismul ficinean ; si apare totodata, in aceasta autoafirmare, si o afirmare a lumii, o Weltbejahung- sau a
iubire a lumii, ce Imureste curial frumosului ,in Renasterea
artistic:A 2). Suprapunerea acestor doua atitudini in momentul
acesta este pretioas intrucat indica directia comun care a dus,
arat prin platonismul lumanist cat i prin erezia mistica medievala, spre aceeasi afirmare A omului modern al Reformei.
Daca asa dar mistica german a putut fi socotita izvor al,
protestantismului, aceast afirmatie indica numai continuitatea
neintrerupta care apare in diversele forme ale ereziei medievale alimentate de neoplatonism, si care 4i Osesc un prim
pun'ct de lamurire mn inchegarea gandirii florentine, pentru a
intemeia apoi, pnn. ceeace constituia spiritualitatea lor cea
a promai adanca, atitudinea initial
singura autentic.

testantismului. In toata aceasta desfsurare de &dire se precizeaza aceeasi miscare idela viziunea tomist a dogmei la
viziunea umanista, in specie ficinean, a sufletului capabil el
singur de imiltare i atingere sau posedare a divinului.

Filosofia protestan ta i adversarii

Faptul care determina rspeculatia filosofica germanii
data Reformei este revizuirea valorilor impusa de protestantism;
Cfr. Giuseppe Saitta, La Filosofa di Marsilio Fiemo, Messina 1923

pag. 86-87.

Cfr. Ernst Cassirer, Individuum und Kosmos in der Philosophie der

Renaissance, Leipzig 1927, pag. 70-71.

www.dacoromanica.ro

107

Filosofia germana in tanpul Reformei

dar, daca acesta e centrul spiritual al epocii, intrucht el

determini m4carile ei de idei, el este totusi interesant numai

ca motiv ce4te speculatia cea mai autentica, nu insa ca

&dire autentica' in sine. Intalnim in momentul Reformei faptul
interesant al nouii doctrine protestante hranite din mistica medievala i determinand totusi, .odat cu constituirea ei ultima,
reacta venita din partea aceleiai mistce. Este un proces
de trecatoare primire i repede negare a unor motive de gandire,
cari puteau sustine numai o atitudine Mosaic:a, nu ins o dogma
bisericeasca; aceasta, data' constituir, trebuia neaprat sa nege
motivele cari initial au intemeiat-o; anti-tomismul i astfel
anti-aristotelismul initta. 1 vor lasa loc mai tarziu, in definirea
ultima a dogmei, aristotelismului nou al lui Meranchton.
Atitudinea de gandire lui Luther cat i a lui M e-

lane hton

indeosebi a acestuia, intrucat el a fost enunprezint astfel acea intere-

tatorul doctrinei protestante

sant6 impletire de motive ideosebite, in care putem sa distingern,

destul de ciar, ceeace a fost la un moment dat patrundere de

forme mistice, de teeace a trebuit sai fie mai tarziu revenire
la formula i evitare a ulfimelor concluzii la cari puteau duce
logic

i la cari au dus intr'adevar

pozitiile initial adoptate.
Isvorul mistic al protestantismului i constituirea lu ini-

tial in unja gandirii medievale sunt dovedite prin faptul ca

Luther insui este primul care publica, la 1516, acel breviar
mistic

pe

care

11

intituleaza'

Deutsche

Theologie

in

a cilrui prefata scrie: Aceasta nobil carticica, pe cat este de

saraca i stngace $n cuvinte i intelepciune omeneasca, pe
atAt i mult tnai bogat si mai pretioasa este in arta i jutelepciune divinr. Luther o alatura astfel textelor Sf. Augustin
Bibliei, indicand totodata izvoarele adevarate ale gandirii lui.
Aceasta initiere mistica o datoreaza el inswi lui Staupitz,
care i-a indicat, in anii cautarii de sine i ai indoelii, lectura

textelor cari i-au adus speranta mantuirii prin credinta. TeoIogia

ermana i-a putut fi intr'adevar o cale de Osire
a linistei sufletului, intalnind in ea ceeace gandirea lui Eckhart
avusese mai pretios pentru fundarea ,sperantei cretine i astfel,
atenuate consecintele extreme tale pozitiei lui esentiale, posibilitatea une mai oare acceptari a ei. Astfel apare in aceast5

carticicr defi,nirea desavarsirii ea ceeace este perfect in sine

dimpotriva, aceea a nedesavarsirii ea Stuckwerk"; este
o distictie care aminteste pe Eckhart, pentru care deasemenea
creatura este inferioara in existenta ei numai prin altceva,.
www.dacoromanica.ro

108

Filosofa germani n timpul Reformei

nu in sine; procesul cuno*erii e ar..Lat mai departe, ea si la

Eckhart, ca o abdicare de la ceeace este creatural in noi, o lepAdare totali de ceeace constitue in fiecare die Ichheitdie Selbhee; numai atunci poate fi Dumnezeu in noi: Atunci
and creatura iese, s intre Dumnezeu- 1); deasemenea, ca
pentru Eckhart, pacatul este numai indreptare spre creaturi
si creatural, iar iatingerea lui Dumnezeu este starea desvarsitei
pe pare
abdiairi
abgeschieden von allen Kreaturenmisticul medieval o numea cu cuvantul apropiat Abgeschiedenheit-; este, insfarsit, aceeasi identificare a desavarsirii, ce poate

primi pe Dumnezeu, cu starea desaarsitei ssricii pe care

defineste o predia a lui Eckhart.
In opera lui Luther, scrierea care cuprinde mai ciar
direa lui inca patruns de lectura textelor mistice, si permite
astfel

surprinderea

acelui

filon

autentic de

protestantism

pe care
anunf Eckhart
vor continua adversarii
lui Luther
este Von 'der Freiheit eines Christmenschen, din
jurul anului 1520. Intfilnim ad afirmarea putintei de mantuire
Il

a omului prin creding numai, deasupra Taptei bune inssi;

si apare astfel n acest punct ecoul textelor Teologief germane
care spunea c atingerea adevaratei lumini sau adevaratei
noasteri nu este :posibila prin tiinf sau prin ratiune. Este
in ambele texte o egal pretuire a faptului singur al credintei
ca totala d'iruire ,lui Dumnezeu, ea singur aduand sufletului
toata fericirea; este aceeasi constiinta a beatitudinii divine
pe care o intalnim la Eckhart si o vom reintfilni in unja
sticei secolului al XVI-lea. La Luther, aceasta beatitudine se
defineste ca putinta de atingere a lui Dumnezeu, nu identitate
.

cu El
cum spunea Eckhart , i astfet pufint4 a revenirii
nemijlocite la El prin faptul simplu al credintei; iar o cale
deschisi spre misticism
astfel o desvaluire a izvorului prim
al gAndirii lui
apare, spre pild, in unele rinduri Oin
Tischreden, in care surprindem un accent al panteismului care
strbate doctrina lui ,Eckhart. Astfel intalnim la Luther

aceste cuvinte: Dumnezeu nu este legat de niciun loe, nici

nu este in afara niciunuia; el este in toate locurile i in cele
mai neinsemnate creaturi, ica intr'o frunzi de copac sau
tr'un fir de iarb, i totusi nu este nicieri 2).
Die deutsche Theologie, in Deutsche Mystik, eingeletet und ausgewtihlt von Dr. Lothar Schreyer, Berlin p. 233.
Tischreden Dr. M. Luthers von Gottes Werken, in Tschreden oder
Colloquien, Leipzig, Reclam, p. 34.

www.dacoromanica.ro

Filosofa germana in tmpul Reformei

109

Acestei atitudini, ce-si gaseste ecou in mistica medieval, Ii corespunde firesc i anti-aristotelismul Iui Luther.

Ca si in rimele scrieri ale lui Melanchton, intalnim si

Tischreden referiri ironice la filosoful grec, i ele nu pot
sa insemne cleat aceeasi negare a tomismului catolic, pe care
erezia mistica o dovedeste la fiecare propozitie a ei. O seraMficatie filosofici nu au textele lui Luther; cercetarea lor
este interesanta aci nurnai ca precizare a unor puncte de
plecare, ca fixare A acestui moment in care o nou. spiritualitate

se constitue in perspectiva bogata a unei gandiri, care a incercat neincetat depasirea dogmei; pentru a o pierde insa atunci

cand trebuie sa se defineasca drept dogma a nouii Biserici

create. Iata dece, aceasta trecere dela initiala aderare la traditia mistica eckhartiani spre treptata ei negare si adoptare
a aristotelismului, apare mai caracteristic la Philipp .Melanchton.

Nu i-am putut cere lui Luther unja inchisa a unui sistem

de gandire, i am subliniat la el numai unele puncte cari dovedeau motivul cel mai acranc al protestantismului; in acele
elemente din isvor mistic am putut sa' vedem, mai mult decat
impacarii la care
definirea unor dogme, expresia
sufletul lui ajunsese, asa dar mai milli frinturi ale unei confesiuni destinate discipolilor apropiati, deck puncte pentru fixarea
unei dogme bine conturate. In gandirea lui Melanchton insa, apar
ambele momente, iastfel se schiteazi trecerea dela atitudinea
inch' bogat intemeiata pe cunoasterea liniei mis tice, la atitudinea
ce i s'a mpus data cu vointa definirii doctrinei Bisericii

reformate. Melanchton nu este pici el un ganditor autentic;

umanist exult i expunitor ciar al unei gandiri, va realiza
fundarea filosofica a protestantismului prin aristotelism; va fi
firesc un aristotelism .purificat de tomism, aristotelismul unui
umanist care cerceteaza textele antice; totusi va fi un imprumut,

adoptare a nnui cadru strain spiritului celui mai adanc al

gandirii noui. La 1536, intr'o prelegere, Melanchton va spune
o singura doctrina l.m. Arist,ot poate fi aleasa ca temelie A
unei gandiri filosofice, Si va recunoaste la un moment Idat
aceeasi necesara recurgere ;la ganditorul grec: cacere monumentis Aristotelis non possumus-. Este recunoasterea voinfei
de inchegare dogmatic:al a doctrinei Bisericii lui Luther, si
ea putea fi viumai a unui spirit de real'a eruditie, nu insi de
autentica traire a spiritului TI011, pe care Il insemna esenta
protestantismului.

www.dacoromanica.ro

110

Filosofia germani in timpul Reformei

In urmrirea acestei idosvoltari a sndirii Reformei, dela

constituind, cun-t s'a
aspectele ei mistice la cele aristotelice
prezinta un inteles pretios
.spus, o a cloua, editie t colasticei
scrierea lui Melanchton aparuta la 1521, Loci communes' rerum
theologicarum. Incercire de comentare a textelor sfinte in afara
oria'rei eruditii filosofice, cartea este o introducere la adevrata traire a doctrinei crestine, cu dispretul filosofemelor lui
Aristot", cari se dau drept invataturi ale lui Christ; si acest
dispret pentru filosofie apare in fiecare propozitie, aproape
neasteptat la un umanist, insemnand insa interesant acest mo-

ment in care protestantismul se afirma in traditia dreapta a

,misticei medievale.

Primul punct la care se opreste autorul este negarea

bertatii vointei, aratarea ituturor faptelor umane in perspectiva
predestinatiei divine si, prin aceasta intelegere augustiniana,
afirmarea gratiei; doctrina protestant se lmureste mai departe prin aratarea valorii faptei interioare sau vointei etice,
deasupra actiunii realizate; prin definirea naturii strabatute de
pcat a oricarei fapte implinite prin singura straduinta
neasca; prin afirmarea astfel a gratiei si mantuirii numai prin
Dumnezeu 5i prin credinta: de aceea singura credinta ne rnAnitueste" scrie Melanchton 1), caci numai ea inseamna cunoastere
a indurarii divine. Dac. protestantismul coincide aci u doctrina
augustiniana, prin afirmarea pcatului omenesc, el se apropie
totodata puternic de Jnistica prin resolvirea comunicarii milli
,cu Dumnezeu, nu ;in fapta materiala i exterioar, ci in credinta,
care e fapt tcle iubire, parasire In El, deplina uitare; Melanchton
vorbeste, de fluviul de iubire", care este credinta, identifiand iubirea cu recunoasterea indurarii divine.
Sunt destul de numeroase referirile foarte ironice la Platon
In deosebi la Aristot si la teologii aristotelici", atacuri ce
se indreapta astfel ,impotriva speculatiei filosofice asupra
si lmuresc ,pozitia prima a autorului. Textul insusi
este aproape un brevia. r al primului protestantism, cci atal
intemeierea unic. pe scrierile pur religioase, cat i polemica
impotriva teologilor, arat .ca suntem in fata unei expuneri de
doctrina" provenita din constiinta Ina. vie a nouii credinte.
Mai departe insa, scrierile lui Melanchton se intemeiazi pe
Aristot; profesor la Wittemberg, invatamantul lui introduce
1) Philipp Melanchton, Grundbegriffe der Glaubenslehre, ins Deutsche
-nebertragen von Fr. Schad, Muenchen, 1931 p. 138.

www.dacoromanica.ro

Filosofia germrna' in timpul Reformei

111

In Universitatile protestante noul aristotelism al Bisericii re-formate, pe care 7l intalnim in scrierea de etic,i Philosophiae
moralis epitome din 1537, ca i in Initia doctrinae physicae din
1544 unde, pastrandu-se pe unja aristotelico-ptolemaica, neaga
teoria copernicana; iar n definirea dogmei insasi intalnim,
spre pilda in Enarratio symboli nicena postrema absoluta anno
Christi MDLVII, aceasta afirmare anti-eckhartiana a creatiei

libere a lui Dumnezeu: nec fuit alia aeterna res ante creationem, nisi sola essentia divina, & execrandi sunt furores

Philosophorum qui fingunt ,Deum esse quiddam, quod tantum

sit in quadam omateria coeterna, & necessario in ea sit, & necessario formet earn- 1); este afirmarea atot-puterii i supremei
libertati divine, care apareau negate ,in gandirea lui Eckhart;
Melanchton va spune In alta parte, definind pe Dumnezeu,
ea este esentia
2). Este pretioasa precizarea acestei
aristotelizari a gandirii Lini Melanchton in momentul congtituirii in dogma' a protestantismului, deoarece ea arata cAt
de putin trebuie d.utata esenta acestui protestantism aci, in
expunerea lui sistematica, deoarece adevarata lui esenta e, pe

de o parte in traditia mistical medievala, pe de alti parte in

Ondirea mistic anti-lutherana, ,ce apare curand; area totodata

cat de putin poate

vorba de o &dire autentica in cazul
lui Melanchton, care putut adopta atAt de usor cadre fundamental straine spiritului moil al gandirii pe care trebuia s'o
expuna; i, insfarsit, aceeasi aderare hotarita la aristotelism
ca temelia pea mai sigura pentru o dogma care se voia
astfel, pentru ta se impune
explica foarte usor i spiritul
intolerant al nouii Biserici: ?Vlelanchton va spcoti arderea

Servet ca un pium et memorabile ad omnem posteritatem

exemplum'', si va ilndrepta impotriva lui Schwenckfeld i Sebastian Franck atacuri peasteptate in cuprinsul unei expuneri
filosofice, dar firesti din moment ce protestantismul nu mai
voia s fie o doctrina a mantuirii individuale i astfel o ex-

presie imediat a iunei orientiri spirituale, ci cauta s interneieze un corp de doctrina inchis si perfect conturat.
Impotriva aristotelismului protestant si a intolerantei nouii
doctrine, apare la :1573 scrierea lui T a urellus Philisophiae
friumphus, i la 1597 apare opera polemica a. aceluias, indreptati
In Omnium operum reverendi viri Philippi Melanchtonis, pars se-

cunda, Wittebergae, MDLXII. p. 231

In Locorum Theologicorum, postrmo editio absoluta Wittebergae,

anno MDLXLIII, in op. cit. pars prima p. 150.

www.dacoromanica.ro

112

Filosofia germana in timpul Reformei

impotriva lui Caesalpin. us: Alpes caesae;

este o risipg de

vervi strauciti impotriva a tot ce este dogrni,

punct de

plecare pentru inchegarea Nmei credinte supra-confesionale. Inte-

grat unei epoci de violente lupte de idei, participAnd profund

la procesul constituirii dogmelor noui i inteleggnd foarte curnd substratul de intoleranti al protestantismului, Taurellus
incearei o depgsire a dogmelor i atingerea unui punct de
vedere care s'A .imbine revelatia cresting i gandirea filoso-

fiog. In ambele vede acelas adevir la care se ajunge numai

pe ci deosebite. Limurind aceste drinnuri de toate comentariile teologice si filosofice, revenind, dincolo de ele, la sim-plicitatea unei prime veden, Taurellus crede in putinta reacerii in om a acestei veden i nefalsificate, anterioare orickei
dogme.

Este interesant c putem apropia aici textul citat al lui

Melanchton de gAndirea lui Taurellus, prin acelas dispret neincetat exprimat fati de tot ice este autoritate aristotelicg sau
speculatie asupra credintei; in acest moment, lutheranismul

coincide cu ceeace va fi mai tkziu reactia adversarilor sii.

In acest sens spiritul lui Taurellus este de o factura cu tatut

modera, atunci cgnd vrea s ~asa intr'un acelas adevir

ratiunea i credinta, filosofia i teologia, si se intemeiazi pentru

aceasta pe intelegerea spiritului uman ca esentialg activitate

pozitie luati 'fati' de lume, nu reflectare a ei. Profund protestant atunci cand recunante forta ,picatului originar in om
el depiseste acest punct atunci and afirmg cg, daca aceasta
n'ar fi existat, fi1osof ja singur ar fi fost o suficienti cale de
cunoastere: si peccatum non esset, sola viguisset philosophia-.
Este o precizare a semnificatiei unice de cunoastere a ratiuml
cti a religiei, astfel o inscriere pe lima' modern, a credintei
in valoarea spiritului liman, i firesc o condamnare a disensiunilor de dogmg asupra cgrora se oprea, la un moment dat,
speculatia lui Melanchton.
Taurellus nu a ajuns la tun sistem de glndire, i Philosophiae triumphus e mai mult lin manifest pentru oj formg; noui

de Ondire. Faptiil se explici usor prin greutatea atingerii,

acea &ti, a unui punct de vedere superior si supra-confesionalLufind ca punct de plecare Idogmele cele mal' comune deosebitelor

confesiuni crestine, el :filmara intemeierea religiei pe putinta_

de ipantuire a fieciruia, astfel pe aceeasi interiorizare profunda.
a vietii religioase, pe care o intilnim si la, inceputut Reformei
In aspectele ei inci apropiate de mistica medievali. Totodatl
www.dacoromanica.ro

Filosofa germata in tmpul Reformei

113

Taurellus precizeazi consecinta fireasci a acestei atitudini, asa

cum o vor preciza 6 ,ceilalti adversari ai lui Luther
misticii aceleiasi epoci
intemeind filosofic toleranta religioasi;
se aseaz astfel
unja lui Fausto Socino 6 mai ales a lui
Spinoza in Tractatul teologico-politic. In parte, aceast apro-

piere de atitudini a fost si o apropiere de soart intre Taurellus 6 Spinoza. Nu' a fast iubit nici de filosofi nici de teologi.
Incercarea depsirii ambelor puncte de vedere pentru desv-

luirea izvorului lor comun in ratiunea omenease, nu a fost

verva in aceasta grea incercare de
inteleasi. Taurellus
luminare a intelesului unor notiuni simple, la o epocg in care
protestantismul biruitor se afirma intolerant si nu mai respecta
efortul de discernere a adevrului; 'gnditorul german nu a avut

nici forta marilor ideschiztori de drumuri, intio vreme striiLatut de prea multe pasiuni; a murit la 1606 la Altclorf, in
apropierea lacului elvetian, in singur..tatea pe care i-o creiase
scrisul lui prea indrznet.
Pe alta linie deasemenea s'a incercat depsirea aristotelismului protestant, anume pe linia filosofiei dreptului, in problema relatiei dintre Stat 6 Biserici. In Loci communes intlnim
afirmatiile lui Melanchton asupra prdinei Statului ca ordine
voit de Dumnezeu, ca expresie a acestei voinse, i astfel
totodat precizarea ca legile lui trebue s coincidi cu,
credintei, altfel putnd -fi nerespectate; autoritatea Statului este

astfel numai slujitoare a lui Dumnezeu1). Intr'un text al lui

Luther din Tischreden $ntAlnim consideratiuni asemiiniitoare

jurul aceleiasi probleme: autoritatea este slujitoare printilor,

6 vointa printilor este vointa lui Dumnezeu- 2). Este vorba
astfel de aceeasi supunere a autorittii Statului unei autoritati
superioare, divine, i, mai mult, o realizare in Stat a unei
ordine divine. In intrebarea ce se ridica mai departe, asupra

celui care trebue s -fie conduchtor al unui Stat, va aparea

doctrina nou a lui Johannes Althusiu s, autorul scrierii
intitulate Politica methodice digesta atque exemplis sacris et

profanis illustrata (1603 i 1610, Groeningen). Dac Melanchton

mrginea autoritatea Statului prin autoritatea dogmei crestine,
protestantismul rimnea legat de tomism prm' aceast intelegere
a ordinei divine real izate in lume; impotriva acestui punct

al nouii Biserici se schiteazii teoria lui Althus, anupttoare a

Melanchton, op. cit. 79.
Luther, op. cit. peg. 269-270.

www.dacoromanica.ro

114

Filosofia germana In timpul Ref ormei

contractualismului lui Rousseau. Plecnd dela afirmarea unui

instinct social fundamental, naturalis affectio-, socoteste ca

scop al societatii binele poporului; indirect, autoritatea Statului

este de origina divina, intrucat vointa de grupare sociala a

oamenilor e acel instinct natural dat de Dumnezeu; direct insa,
autoritatea este umana, caci este produsul unui contract infra
popor si conducator; mai mult, contractul trebue s, cadi atunci
and autoritatea isi calc obligatiile luate fati de cealalta parte 1),
Modern prin aceasta conceptie a Statului, Althus depasea afirmatiale lui Luther si Melanchton; ca si Taurellus,
el deschidea drumul adevirat innoitor pe care protestantismul
nu putuse sa-1 iurmeze. Pe aceasta linie a speculatiei filosofice
de spirit modern, pentruca anuntnd ideia de toleranta religioasa

si de suveranitate a natiunii, se situiaza astfel acesti doi adversan i ai protestantismului, pentru ca o alta linie de &dire
sa apara in directia misticei aceleiasi epoci.

Misticii.
Aceasta constituie adevarata gndire filosofica germana
la aceasta epoc5., intrucat ceeace este mai autentic in protestantism se lamureste iin perspectiva misticismului medieval,
iar aderarea la Aristotelism determina necesar reactia mistica
ce reja traditia aceleiasi profunde directii anti-tomiste pe care

trebuia sa o insemne doctrina reformata. Privind asa dar pe

adversarii lui Luther ,in linia speculatiei mistice care se continua dela Kaspar Schwenckfeld la Jacob BOhme, revenim de
fappla Tnotivul ,prim, care a strabatut protestantismul, si indicam

totodata filiatia continua dela traditia medievala la gndirea

celei de a doua jurnatati la secolului al XVI-lea. In acest caz
'rasa, intelegerea acestui ultim misticism german, este posibila
numai prin luarea ca punct de plecare a ,gndirii 'Magist r ului
Eckhar t, pentru ca Astfel s surprindem aici adevarata continuitate a unei !gindiri filosofice, in cuprinsul careia aristotelismul ultimelor scrieri Ale lui Melanchton este in afara necesarei desvoltari logice gi acestei gindiri, i este explicabil
prin imprejurarea externa ore era constituirea Bisericii. De3voltarea logic necesar a gAndirii germane este aa dar aceea
care duce dela magistrul Eckhart, pe linia intregului misticism
medieval, spre esenta prim a protestantismului i. apoi, lasnd
deoparte abaterile lui tin aristotelism, spre reinoirea si precizarea
13 Asupra 1111 Alifiusius vezi s mai sus pp. 91-92.

www.dacoromanica.ro

Filosofa germana in timpul Reformei

115

aceluiai misticism in viiiunea adancit a lui Bhme. Urmarirea acestui misticism lea singura ne poate deschide intelegerea,
adevaratei semnificatii a esentei protestantismului, pentruca in
el se strange toata speculatia foarte noui a Magistrului predicator din Strassbourg, 6i tot de aici se desprinde perspectiva

bogata a unei viziuni noui in care rasar puncte de gandire,

pe cari numai tarziu altii le vor relua. Jata dece, daca urmarirea misticismului secolului al XVI-lea insemneazi cunoaterea
adevaratului efort de gandire filosofica la aceasta data, intelegerea ei trebue ,sa se sprijine pe cunoa5terea continuitatii ce
exista intre speculatia misticit medievala i aceasta moderna.
Insemnatatea magistrului Eckhart este astfel definita, ideoarece prin gandirea lui se precizeazi efortul de viziune mistica
al celor care continua unja esential a filosofieir germane.
Vieata Magistrului Eckhart poate fi reconstituiti destul
de ,ters dupa datele putine cari ni s'au pastrat Se .stie c s'a
nascut la 1260 in orawlut Gotha, din familia cavaierilor de
Hochheim,

5i

se cunosc ca fiind serse catre varsta de 18

ani acele Reden der Unterweisung tinute la Erfurt; trimis la

Paris, obtine aici, in 1302, demnitatea de Magistru, i, reintors in Germania, va dobandi curand locuri insemnate in ierarhia Bisericii; dela 1313 prior i predicator la Manastirea
drominicana din Strassbourg, va trece lapoi la Colonia, i din
1325 va data :intaia plangere impotriva doctrinei lui. Prima cer-

cetare facuta asupra ocestei Invataturi, o declara neatinsa d'e

vrezie; dar seIconstituie" curancl o a doua comisie, francescana,
pentru care Eckhart serie o aparare declarandu-se nevinovat,

pastrand totui unele propozitii care evident insemnau erezia.

Apararea fu Astfel de fapt un nou motiv de chemare in judecata. La 27 Februarie 1327, in biserica din Colonia, Eckhart
va afirma iara5i, in fata tuturor, nevinovitia lui, pentru ultima
oara ,incercarid sa se salveze i negand de fapt esenta intregii
lui gandiri. Bula papal de condamnare punctelor eretice ale
acestei gandiri este (lag la 29 Martie 1329; dai ntre timp maAgistrul murise, probabil isingur i apasat de acuzarea tuturor.

Opera lui Eckhart, atat cea latina eat i cea germana,

prezinta o interesanta intretesere de panteism mistic i de
dualism tornist, de tendinta reala ispre erezie in folosirea totu5i
a vocabularului comun scolastioei. Astfel, intr'una din paginile
Comentariului lafin la Genezii apare clara propozitia de caracter tomist, afirmand creatia lumii de catre Dumnezeu in
ratiune, impotriva sustinerii unei creatii ca necesitate a naturii;
www.dacoromanica.ro

116

Filosofa germang In timpul Reforme

dar indata, putin mai departe, aratand aceasta creatie ca savarsindu-se in prezentul eternitatii, precizand ca Dumnezeu nu
a preiat lumea mai inainte deoarece, inainte de a fi existat lumea, pu exista 5i nu putea s existe un, mai inainte-, se poate
cum pbserva Lehmann, traducatorul i comentatorul
spune
c aceeasi fraz latina poate fi inteleasi si al tfel:
textului
Dumnezeu nu a creat lumea mai inainte, deoarece el nu exista
inainte de a fi existat lumea. Aoest din urmil mieles este
pel gretic, i impotriva lui se va indrepta bula papala, citand

ca eretice peek puncte ale doctrinei eckhartiene care afirma

creatia
ca produsa odat cu actul prin, care Dumnezeu
existit. Eretica, propozitia e esentiala, deoarece, negand anterioritatea Creatorului asupra creatiei, anunt panteismul scrierilor i predicelor kle limbi germana.
In Opus tripartitum, in Prolog, comentand versetul biblic: La inceput Dumnezeu a creat cerul i parnantur, Eckhart
are din nou o afirmatie clara spre panteism: Dumnezeu a
creat Asa dar totul, nu ca sa fie in afarii sau alaturi sau separat de El... ci a chemat totul din nimic, anume din nonexistenta la existenta... El insusi este doar existenta-1). Este
propozitia care, in textele germane, va apirea ciar ca afirmarea identitatii existentii cu Dumnezeu. Termenul insusi de
:pexistenta- apare de acum precizat in contrast cu nimiculsau non-existenta- ce apartine creaturilor. Astfel, inlauntrul
chiar al unor texte de expunere scolastic, apare totusi deschisa calea spre propozitia eretica; pe care cu atat mai usor o
vom gsi in textul predicilor tsi tractatelor germane, in cari
Eckhart nu mai este legat de nici o necesitate a, expunerii dogmatice, i lasa libera desfasurarea tuturor consecintelor la
care duce tdesvoltarea gandirii lui.
Intre operele de limba germana, intalnim chiar in timpurile
acelor Reden der Untertveisung unele puncte cari anunta schita
gandirii lui. Astfel, identitatea omului cu Dumnezeu apare intr'o
pagina care vorbeste 'despre adevarata ascultare: identifica voitita
omului cu vointa insasi a lui Dumnezeu; iar aceasta identitate
este artat prin abdicarea totala la noi nine, pria inlaturarea
prioarei vointe proprii: este totala desprindere, care singura

ne permite sa atingem in noi pe omul adevarat. Astfel se Incheaga afirmarea identitatii cu Durrmezeu i calea deschis
spre cunoasterea Lui. Afirmatiile cele mai numeroase se gru1) Meister Eckhart von Walter Lehmann, Goettigen 1919 p. 268..

www.dacoromanica.ro

Filosofa germani In bmpul Reformei

117

peaza si aici in jurul aratirii prezentei LuL in noi: intr'adevar,

cu cat ne apartinem mai mult noui, Cu atat ne apartinem mai
putin- 1); este expresia acelei abdicri ,totale de la fiinta creatural, pentru gasirea in noi a lui Dumnezeu; mai mutt, este
dezideratul acelei mari saracii, care coincide cu aceeasi prezenta reali a Lui.
Intr'un text eckharfian intalnim aceste randuri care indic
aproape un plan Al gandirii lui: Wenn ich praedige, pflege
ich zu sprechen ,von Abgeschiedenheit und dass der Mensch
ledig solle werden, !sane seiner selbst und aller Dinge; zum
zweiten, dass man wieder eingebildet werde in das einfaltige

Gut, wekhes Gott list; zum dritten, dass man gedenke der
grossen Edelkeit, die Gott in der Seele angelegt hat; zum
vierten, von der Lauterkeit goettlicher Natur". Se schiteazi
astfel planul succesiunii aggice a ideilor ce alcatuesc aceasta
&dire: caci abdicarea totala de la fiinta creaturala insemneaza
gasirea lui Dumnezeu, astfel cunoasterea isi iubirea Lui in noi,
identitatea cu noi.
Primul pas esential pe calea cunoasterii eckhartiene este,
In textele Magistrului, die Abgeschiedenheit"; apare definita
In numeroase predici, ca abdicare de la ceeace este creatural sau
ceeace ,apartine timpului .0 locului in finta noastra; abdicare
astfel de la ceeace Eckhart oumeste das Nichts": Pe cat esti

legat de Nimic, pe atAt esti nedesavarsa" 2). Acest NimicZnsusi este defina prin opunere fata de das Sein", existenta,
pe tcare singur Dumnezeu o poate da; astfel, drumd gasirii lui
Dumnezeu este acela al vietii care trebue sa devie o existenta,
eici numai intrucat te aceasta, este in El. Abdicarea la noncomparat5
existenta, care e .,in ordinea timpului si locului
la un moment Ida cu o moarte pentru tot ce e creatur, Absterdepasirea multiplicittii (Vielheit)
ben fur alle Dinge"
acestei lumi, sunt momente ale unui drum usor si necesar omului;
caci totul, este in cautarea lui Dumnezeu, este intr'ot, neincetati

goana pentru gasirea Lui. Mai mult insa, putinta acestei gsiri,
puthita totalei abdican i de, la lumea creatural, insemneazal iden-

taatea lui Dumnezeu cu omul. Eckhart vorbeste intr'una 'din

predici despre trei ,moduri de cunoastere: intaiul, cunoasterea,
simpli a lucrurilor exterioare; al doilea, cunoasterea ratio-.
Meister Eckhart, Reden der Unterweisung, In Predigten u. Traktate
ausgewaehlt, iibertragen u. eingeleitet von Fr. Schulze Maizier, Leipzig
Insel-Verlag (1934) P. 76.
Op. cit., pag. 181.

www.dacoromanica.ro

118

Filosofa germana In timpul Reformei

nag; iar cunoasterea ultima 6 superioari este aceea care gsete!

pe Dumnezeu in esenta sa proprie: ergreift Gott in seinem

Kleidhause" 1). Acest proces al treptatei desprinderi din lumea
creaturala i de interiorizare a cautarii lui Dumnezeu, ne duce
la atingerea deplinei libertati, 6 astfel la recunoasterea existentei noastre numai in Dumnezeu. Il atingem

In ceeace Eckhart numeste Urgrund'', in unitatea cea mai

pmi a existentei, gcolo unde once determinare de nume a
incetat, la ,capatul acelei adnciri spre apele cele mai ,profunde
ale (sufletului, [uncle nu mai este nimic din ce e multiplu

are nume; mai mult, momentul acestei atingeri inseamna stergerea pricirei atitudini de contemplare in noi, pentruca intr'o
a,semenea atitudine de Schauer.'" exista inca un moment dualist; pe Dumnezeu Ins51 11 putem privi numai cu orbire, 1'1
putem recunoaste numai pu ne-cunoastere; numai astfel depasim pe Dumnezeu insusi i atingem Dumnezeirea, Die Gottheit", ea singur dincolo de tot ce este creatural.
Aceasta este puterea nemarginita a sufletului de a merge

mai departe chiar decal ingerii cei mai inalti", 6 ea Inseamna dentitatea lui numai cu Dumnez,eu; este propozitia esentiala a lui Eckhart, ce apare spre pilda astfel intr'una din predici: Ochiul meu i ochiul lui Dumnezeu, aceasta este un ochiu
si un chip i o cunpastere si o iubire" 2). Aceasta Mentitate nu este

insa dobndire a Peva ce era in afara noastra, drumul abdiaril de la lumea creatural' nu este inaintare catre o treptata
tnaltare, ci adncire in noi pentru gisirea aici a adevaratei
esente. .Sufletul insusi teste rodirea lui Dumnezeu in noi; in
expresia acestei nuteri a Lui in noi, Eckhart atinge
figurat: sufletul este -femeie, i acesta este atributul cel mai
nobil pare i se poate da, caci omul primeste pe Dumnezeu in
el, Dumnezeu rodete in el; In Urgrund"-ul, la care am 'ajuns,
Tatal naste pe FM; astfel Magistrul poate afirma identitatea
lui Dumnezeu cu omul, poate arata adevarul i bogatia
pe care fiecare le purtam in noi; iata cum misticismut rational
al lui Eckhart atinge gndirea protestant si doctrina mintuirii
prin credint i prin intoarcerea in noi.
Dumnezeu naste pe Fiu din nevoia de a se cunoaste pe
sine, iar din ubirea lor naste Sf. Duh; acest proces inseamnii
Ibid., pag. 228.
Op. et., pug. 305

www.dacoromanica.ro

Filosofia germana in timpul Ref ormei

119

insa faptul prin eare Dumnezeirea devine Dumnezeu, producerea

.Trinitatii fiind ince,putul cunoasterii Lui; i aceasta creatie a
Verbului i producere a Trinitatii apare ca moment anti-

tomist: pentru Eckhart creatia este necesara, nu libera. Creatia

se produce in Urgrund-, in acea ultima liberare de timp

loc, pe care Magistrul o mai numeste Siirglein"; numai aci
infloreste i inverzeste Dumnezeu-, numai aci este Divinitatea pur; i numai aci, sufletul este desavarsit identic cu
Dumnezeu, aci Dumnezeu i cu mine suntem una". Astfel e
atins Acest punct, care inseamna pentru Eckhart nobletea esenOa% a .omenirii, noblete ce depaseste simpla identitate ca
Fiul; caci Dumnezeu I naste pe om, nu numai: ca pe Fiul sau,
ci ca pe propria lui esenta. Se lamureste astfet bucuria

la capatul adestui drum de adancire; in desavarsita pierdere

de sine, in perfecta Abgeschiedenheit" i innecare in Dumnezeu, sufletul se gaseste pe sine si i recunoaoe aici a,devarata
frumusete; aici "i'nsfarsit gaseste ca el insusi este impirtia
lui Dumnezeu"1).
Una dintre ultimele predici ale lui Eckhart vorbeoe des-

pre adevarata paracie; ea este deplina abdicare si este atinsi

ultim atunci cand de Dumnezeu insusi ne-am lepadat, i intre
El i noi nu m,ai exisa nici o distant; in acest punct, in
care pting Urgrunr-ul i depasesc Trinitatea, imi sunt eu
insumi cauz', sunt 'ketern, nenascut, si in nasterea mea etern
s'au n'iscut toate; eu sunt astfel cauza tuturor. In acest punct
Eckhart atinge idealismul lui Fichte: daca eu nu as fi voit,

nici eu nici lumea nu ar fi fost; mai mutt dac eu nu al

fi, atunci Dumnezeu nu ar fi Dumnezeu" 2); in aceasta cea

mai adanca reg5.sire la capatul intoarcerii in noi, sta asa dar

cea mai interioara ssrkie, pentrud e negare a tot ce con.

stituie existenta uman i aflare a adevaratei existente in absoluta desprindere.

Astfel se schiteaza aceast doctrina in care punctele esentiale sunt eretice; ele neag dualismul tomist i inalta pe
om la treapta identitatii perfecte cu Dumnezeu; cunoasterea
desavarOta este atins6 astfel, nu prin strkluinf sau gratie
ci numai prin initiala identitate cu El. Lipseste
tensiunea altor viziuni mistice, intrucat stim prezenta divinului
in noi; efortul mantuirii el insusi nu-si gaseOe lod aici, intrucat
Ibid, pag. 344.
Op. cit., pag. 355.

www.dacoromanica.ro

120

Filosofia germana in timpul Reformei

*awl este .cidere in non-existent, din care totusi sufletul

revine firesc pentru a regisi existenta.. Extazul mistic nu este
striduinti plin. de tensiune i iici efort faustic pentru atin-

gerea adevirului; asceza siriciei sau lepdrii de sine este

o redobndire A esentei noastre autentice, o transformare in
Dumnezeu, i este de multe ori foarte accentuat dispretul lui
Eckhart pentru aceia. care nu vor si inteleagi aceasti initial.
noblete si identitate a omului cu Dumnezeu. Izvoarele lui
Eckhart sunt aritate de multe ori, de el insui, in textele lui
Dionisie Areopagitul i ale neoplatonismului; totui misticismul

lui se situiazi pe o linie usor depirtati de a misticismului neoplatonic florentin, tocmai prin aceasti .:neincetat repetati afirmare a identittii idivine in Iiinta noastri. Gndirea Reformei
va lua dela Eckhart principiul ei fundamental, mintuirea prin
singura credinti a fieciruia, 'i totodati va lua individualismul
puternic. Dar a.ceast. Igndire lutherani nu atinge orgoliul
eckhartian, prin aceea c afirma realitatea picatului i necesitatea gratiei in mintuire; ceeace este pesimism i astfel

efort (faustic de mintuire In protestantism, nu apare la Eckhart,

In care domini constiinta identittii cu Dumnezeu. Ceea ce

gndirea lui
leagi
mai mult istoric deck ideologic pur
Eckhart de protestantism, este opunerea hotiriti fati de tomism, nu insi adevirata esenti a gndirii Magistrului, pe care
o regsim tot att de autentici numai in idealismul romantic
al lui Fichte; acesta reja conceptia indrisneati a Eului singur
creator al realului. Este insi, in doctrina eckhartiani, acel fond
de profundi interiorizare A vietii religioase, care va pitrunde
toat mistica germani medieval; abdicarea totali ele la lumea
contingentelor i .adincirea in esenta cea mai puri a sufletului,
aceasti vieat in perspectiva singuri a existentei adevirate pe
care o inseamni desprinderea de ce apartine unui timp i unui
loc, este acesta elementul viu care stribate gndirea german
ce se desfAoarii in marginea tomismului catolic. 11 regisim,
cum am vizut, in Teologia germana, care vorbete de aceeasi
regisrr. e a lui Dumnezeu numai prin abdicarea treptati de la ceeace

este franturi, Stackwerk", in existenta creaturali; acela$ efort

al izolrii de lume si al ascezei spirituale realizate prin abdicarea de la tot ce inseamni eu, pentru regisirea ta Insufi
marea Dumnezeiriicum spune Eckhart in una din predici1)
reapare astfel in unja acelui misticism care ali1) Op. cit., pag. 343.

www.dacoromanica.ro

Filosofa germana in timpul Ref orme

121

menteaza gandirea protestanta la inceputurile ei. Trecand peste

punctele evident eretice ale doctrinei, neatingand conceptia eului
cauza a lui Dumnezeu si a existentei, mistica medievala a luat
dela Eckhart interiorizarea faptului credintei i adancirea lui
dincolo de dogm.; acestea reapar n primul protestantisin al lui
Luther si Melanchton, insemnand astfel initialul lor anti-tomism. Atunci insa cand noul aristotelism introdus de Melanch ton
realizeaza o noua scolastica prin dogmatizarea protestantismului, mistica anti-lutherana reia gandirea medieval, pentru
a regasi, prin ga, izvorul prim al doctrinei Reformei. In linia
speculatiei mistice, care duce dela Schwenkfeld la Jacob Bhme,
vor persista, prin Teologia germana, motive eckhartiene, carora
insa viziunea lui Bhme le va aduce o adancire si o deschidere
de perspective noui. Astfel intelegerga semnificatiei acestei gin-

anti-lutherane, ce duce la sistemul ultim al lui Philosophus teutonicus-, se 15nureste numai in perspectiva gindirii lui Eckhart care stribate in ecouri atenuate, pani la
Bhme, si care inspamna astfel adevaratul ferment al speculatiei in toat desfasurarea de gandire ce trece prin textele
mistice anonime, prin Luther si Melanchton, pan la inceputul
veacului al XVII-lea.
din

Numele

lui K as par Schwenckf el d apare

la in-

cgput In numirul primilor adepti ai lui Luther, reactionncl

insa curnd impbtriva aristotelizarii protestantismului. In 1527,
el publica: Sendbrief in alien Christglaubigerz Menschen von

Grund und Ursache des Irrtums im Artikel vom Sakrament

des Nachtmahls. Era, ca i pentru Taurellus, o incercare de
depaire a deosebirilor confesionale. Scrierea, de interes in
primul rand teologic, tatinge speculatia filosofici atunci cand
'Schwenckfeld deosebeste dotta feluri de atot-prezenta a lui
Dumnezeu: este atot-prezenta derivata din insusi faptul creatiei, prezenta pe care once dogma o admite; i este, alituri
de jaceasta, prezenta mistic pe care taina imOrtsaniei o
realizeaza; dar aceast prezent fundeaz un panenteism, pe
care Schwenckfeld II expune astfel: Dumnezeu este asa
dar prin drepturile sale sau prin puterea sa, Christ, in toate
creaturile, asa incat este si in afar.", deasupra tuturor i se-,
parat de toate creaturile... El lucreazi necuprins de nici o
creatuna... ins5. in El toate creaturile sunt inchise i cuprinse- 1);
1) Corpus Schwenkfeldanorum III, 210, cit. in II, Bornkamm, Luther
u. Bbhme, Bonn, 1925, pag. 170.

www.dacoromanica.ro

122

Filosofa germana in tmpul Reforme

este acela panenteism pe care 111 gOsim la, 'Bhme in scrierea lui

Impotriva lui Tilke: Dumnezeu este in toate fiintele, dar nu

once fiintO 11 cuprinde". Dincolo de panteismul eckhartian
i de identitatea Creatorului cu creatura, apare aceastO cuprindere numai a totului in Dumnezeu; este o depO5ire a lui
Eckhart, i, mai mult decit aceasta, semnificatia lui Schwenckfeld este pretioasii pentru denuntarea clogmatiz`rii protestantismului, ftstfel pentru efortul de lOmurire i pstrare a acelei
i6teriorizOri a faptului 4predintei, pe care noua constituire a

Bisericii o inviluia ;in formula intolerana a unui text teologic. Violenta scrierii polemice a lui Melanchton, intitulate:
Scriptum in conventu schmalkaldensi pro positum a theolo gis,
qui ibi adfuerunt ,contra Schtvenckfeldium, Sebastianum Francum
et ponnullos errones ,alios, din 1537, se explic war; unele afirmatii ale adversarului ,sOu sunt numite de Melanchton delirium", insemnind, ine lodatO, tocmai forma constituitO a pro-

testantismului care se r.zboete cu nsi gindirea din care

el se nscuse.

Mistica lui Sebastian Fran ck se apropie mai strans

de unja ,eckhartiad. Ca i Schwenckfeld, Franck vede realitatea
lui Dumnezeu actualizatO in lume, i numai in ea El dobin-

dete existenta sa adevOrat; se schiteazi astfel un panteism,

in-truck Dumnezeu este in tot, dei nu este in nici un lucru.
Dar, dep4ind aci viziunea eckartianO, Frank va spune c prezenta lui Dumnezeu (in naturi insemneazi esenta divinO a naturii insi5i; pe ,cind pentru Eckart cunoaterea Lui este un
proces de interiorizare, o izolare i o abdicare la lumea creaturilor, pealtru Franck ,ea este ,proces de pOtrundere i iubire
a lumii, cOci in ea Dumnezeu e prezent. Afirmand, mai departe,

obi Dumnezeu nu exist decit in creaturi, cki numai in ele

dobindeOe cunoa5tere si vqinf, i, mai mult, numai ce este
divinitate in noi II cunoa5te, intilnim totuit aci aproape viziunea
eckhartianO a identifittii omului cu Dumnezeu. Franck spune la
un moment dat: ...in Dumnezeu si devenim Dumnezeu

ter)"; dar uu este o devenire a Lui in el, ci o idiltare a

floastr spre El, tra con0iinta eckhartiani a identititii

ini-

tiale. Franck ajunge insO prin aceasta la afirmatiuni noui, in

cari intrevedem pe Beihme: Dad Dumnezeu numai in noi
prin noi se defineoe, atunci vointa noastr singuri poate voi
divinul, esenta noastrO fiind vointa; dac6 nu voim acest divin,
el poate sO insemne
pentru noi cari nu 1-am voit ca atare
pOcatul. Directia sau felul vointei noastre definesc natura
www.dacoromanica.ro

Filosofia germana In timpul Reformei

123

lui Dumnezeu, eici El poate fi pentru noi binele sau rul,

poate fi el insusi Dumnezeu, sau poate fi Diavolul. Rul
e ,deci un '.tapt al vointei, pe care noi Ii putem actualiza tot
att de puternic precit avem libertatea de a actualiza binele
pe 9are Dumnezeu II inseamni; este o hotarit depsire a
lui Eckhart ii un inteles al realitAtii complexe a binelui i
rului, asa cum 11 vom reintalni la Bhme.

Dar Sebastian Franck, desi preocupat si de istone, este

impotriva interprefirii istorice a faptelor biblice; pentru el
afirmatia: historia Bibbae omnis hodie, heri et in perpetuum",
constitue o convingere prin care aceleasi fapte sunt simboluri
ale unor adev5xuri eterne; In acest fel, episodul mntuirii lumii
prin Christ este un simbol al mntuirii pe care fiecare o incerdam neincetat in noi; tot Astfel, revelatia nu este un fapt istoric,,
deci sfrsit, ci ea se realizeaz mereu in sufletul fieciruia.
Sebastian Franck depseste astfel dogma lutheran, cci, recunoseand putinta mntuirii i revelatiei in noi, recunoaste necesar indiferenta confesiunii, isi ajunge astfel si el la interne-

ierea ifilosofica a ideii de tolerant. In acest sens a putut

pentru a fi crestin,, T1U se cere s fii profet, predicator
su fictor de minuni, ,ci fii credincios si din tot sufletul deplin i cu Icredinl legat de Dumnezeu". Este aceeasi tolerant

scne. :

pe care o Intemeia un Taurellus, si pe care o vom ga'si la

Bhme cind defineste pe adevratul crestin numai prin interioritatea profund a credirltei. Adept al lui Luther, a fost
In curnd adversa,rul spiritului strmt al Reformei; caci, daci
Dumnezeu este o nincetaa realitate in noi, Biserica poate fi o
comunitate spiritual lipsit de ,dogma. Firesc si-a atras atacurile
violente ale lui Melanchton, care indrepta impotriva lui aceeasi
crticic ce cuprindea i rndurile impotriva lui Schwenckfeld.

Artnd ca a incercat, prin scrierile lui, s slbeasc autoritatea Evangheliei, Melanchton replica, in tonul dogmei consti-

tuite: ,,Nos autem retineamus dictum Pauli, Fides ex auditu

est, auditus per verbum Dei...".
Valentin We ige 1, in Unia aceleiasi mistice, ocup
un loe deosebit prin puterea gndirii si a expresiei. Lecturas lui
Tauler si a Teologiei germane i-a deschis, el insusi o spune,
calea meditrii. Intlnim intr'adevr o desfsurare de gAnd care
il apropie de spiritul misticismului derivat din Eckhart: el

spune e centrul cunoasterii este in noi, iar acest spirit sau

contiinf a noastr este reflex al principiului divin, care este
8ingur principiu real al cunoasterii; iar faptul c in noi cuwww.dacoromanica.ro

124

Filosofm germana in timpul Reformei

noastem totul insemneaza ci acest tot el insusi este in noi

sau noi suntem in el. Acest Dumnezeu si aceasta lume pe care
o cunoastem numai prin adincirea in noi, exista' numai in noi;
este

punctul in pare Weigel se apropie cel mai mult de

Eckhart. Ca si ,in cuprinsul gandirii acestuia, creatia este necesara, caci creind lumea, Dumnezeu s'a creat pe Sine. Ca si
pentru Eckhart, trecerea dela Dumnezeire
Gottheit
la Dumnezu, este p determinare; in sine, Dumnezeirea este
lipsita de timp, de loc, de vointa, si ea se determina si exista
In timp, numai fata de creaturi. Weigel duce mai departe, pe
plan psihologic, xiceeai gandire si, suprimind libertatea divina,
suprima insasi libertatea umana, marginind-o
si aci apare
influenta lui Paracelsus
,prin influenta astrelor.
In desvoltarea problemei raului, intalnim apropien i fata

de Eckhart *i de Bhme. Pentru Eckhart, raul nu exista, e

negatia existentei; pentru Weigel el este un accident: intruck
tot ce este, este in Dumnezeu, totul trebue sa fie bun; astfel
prezenta raului in Jume este un indemn pentru gasirea binelui;
este o vedere 4ce reapare la Bhme; uncle de asemenea raid
este sarea naturr sau existenta necesari pentru cautarea
binelui in jocul neincetat al contrastelor.
Daca' eckhartia' na este afirmatia vesnicului prezent al creatiei: Eternitatea nu are nimic trecut nici viitor, ci toate lu-

crurile sunt intr'o prezenta intuitie" 1); si deasemenea arkarea

neincetatei aspiratii spre Dumnezeu ca spre existenta cea mai
adevarata; departarea de Eckhart apare insa in faptul panenteismului; Weigel scrie: Dumnezeu este once lucru si totusi
nici unul dintre lucruri- 2). Astfel se contureaza acest misticism, in aceeasi constiinta profunda a interioritkii faptului
credintei si in viziunea divinului cuprins in om; daci punctele
gandirii lui Weigel au unele apropien i mai accentuate de Eckhart
deck de Bhme, ceeace il leaga insa strans de primuf protestantism si-1 face apoi adversarul ,lui Luther, este aceasta esen-

tiala aplecare asupra spiritului uman in semnificatia lui divina.

In vieata lui Jacob Bhm e, speculatia filosofica a
insemnat un fapt de adanca necesitate spirituala; el insusi
zugraveste in Aurora tristetea indoielii care si-a gasit apoi
limurirea in meditatia filosofica pe care, in alta parte, intr'o
scrisoare, o va arata ca ecou al glasului divin ce i-a dictar
Von der seligmachenden Erkenntis, cap. VII p. 101 citat in Bornkamm,
op. cit., pag. 171.
Op. cit. c. 2., pag. 98 in op. cit., p, 175.

www.dacoromanica.ro

Filosofia german in timpul Reformei

125

fiecare cuvant scris. Este in aceasta pagini a Aurorei acea

pernstiinta a prezentei divine care stribate toata gandirea lui
Bhme, imprumutindu-i acea adanca umilinta pe care mistica
lui Eckhart nu (o putea cuprinde, dar care este insasi expresie
a ;acelei adanci ,experiente de vieata care a fost pentru Bhme
speculatia: Als sich aber in solcher Triibsal mein Geist ernstlich in Gott lerhub als mit einem grossen Sturme, und mein

ganz Herz und Gemiite samt allen anderen Gedanken und

Willen sich piles (darein schloss... Er segnete mich dann mit
seinem Heiligen Geiste, damit ich seinen Willen mcichte verstehen und meiner Traurigkeit los werden". Astfel nu, un ganditor

de profesie, nu un umanist erudit

nici un cleric nu a fost

Bhme; gandirea i-a tfost revelatie divina i supunere unui glas

ce i se ,desvaluia.
Privita in perspectiva ganclirii lui Eckhart, speculatia lui
Mime aduce un moment nou in rmurirea nasterii lumii multiple din unitatea divina; panteismul eckhartian se constitue
la Bhme ca o viziune noua i strabituti de dinanism, in care
viziunea substantialista cuprinsa in Unul eckhartian, in nedeterminarea lui perfecti, este depasit; este acesta momentul

care )constitue unicaatea lui Bbhme in desfasurarea gandirii

germane mistice, i el apare aproape ca necesar nascut din
Insusi efortul de lamurire pe care I-a insemnat pentru acest
vizionar meditatia filosofica; spiritul framantat i aplecat asupra
oomplexitatii realului a vazut izvorand lumina din viziunea sin-

gura ce reuseste s imbratiseze, intr'o identici intelegere, binele

aul; izolrii

retragerii in

sine ca o utare a

absolutei linisti in nedeterminare, acestei splutii eckhartiene a

indoielii, viziunea lui i3bhme Ii ppune aruncarea in complexul
faptelor intregului real, in cuprinderea lor laolalta i in patrunderea, prin ele, in esenta !unic ce le-a nascut.
Scrierile cari inseamna evolutia gandirii lui Bohme sunt,
dupb. Morgenrate im Aufgang, care apare la 1612, si dup.& cei
7 jani de tacere pe cari i i-a impus in urma acuzatiilor de
erezie

duse primei opere, Von den drei Prinzipien, Vom

dreifachen Leben des Menschen i Sex puncta theostohica;

iar (intre cele 'din urma, V om iibersinnlichen Leben. Se poate
urmari Iji aceste texte afirmarea treptata a esentei gandirii
In sensul depasirii misticismului lui Eckhart pentru lamurirea
acelui moment care, in panteismul medieval, apare nu suficient
justificat. In Aurora, apare inci pozitia eckhartiana; eaci, afirmand dualismul profund al existentei, Bhme nu-i arata Inca
www.dacoromanica.ro

126

Filosofa germanl In timpul Reformei

necesitatea lui logick iastfel nu poate atinge lmurirea nasteru multipIicithii lumii i nici nasterea rului din unitatea
perfectia divin. In introducerea acestei prime scrieri, &lime
afirm acest dualism: Natura are doua calitti... una plicut,
cereasc i sfnt.
una mnioas, infernal i insetatr.

Apropierea de gndirea lui Eckhart sta ins, nu numai

lipsa unei motivri ,a rultii, dar si in nediferentierea( lui Dumnezeu de creatie; ,in MorgenrUte, Dumnezeu apare identic cu
creatia sau cu formele revelatiei lui; acesta este panteismul
primei gndiri a ,lui Bhme, pe care 11 vom gsi depasit in

momentul in care va aprea conceptul de Ungrund sau

nedeterminare absoluta, care pste dincolo de dualitatea principiilor contrare le existentei. In scrierea Vom dreifachen
Leben intlnim inc6 aceast definire a lui Dumnezeu, care putea

duce la panteism: Dumnezeu Taal este majestatea... El este

natura, i in aceasta e iubire i furie"; iar trziu, intr'un alt
text, Gnadentvahl, apare conceptul Dumnezeirii apropiat de
Eckhart prin aceeasi viziune a desvrsitei ei nedeterminri:
.,El nu este nici lumina, nici intuneric, nici iubire, nici furie,
ci este vesncul Unur ; in acelas sens, intr'o scrisoare adre-sati lui Gottfried Freundenkammern i Magistrului Johann Heu-

sern, va scrie c. Dumnezeu nu este nici natura, nici creatur,

ci este ,abis i vesnic Unul, este Nimic i totusi este in toate.
Scris la 1620, Sex puncta theosophica cuprinde gndirea
lui Bhme in constituirea ei caracteristica, insemnnd limpede
motivul, nu pur speculativ, ci etic religios al acestui efort de
lmurire a intelesului lumii. Aceast carte, spune Bhme, in

introducere, a fost scris pentru ac,ei oameni cari ar voi s

atingi vieata sfnt i adevrat, 5i cari prin aceast lectur
vor putea inverzi in vieata lui Dumnezeu i creste i rodi in
arborele Paradisului" 1); limbagiul tfigurat al lu Bohme aminteste expresia lui Eckhart in indicarea rodirii lui Dumnezeu
_in noi.

Planul crtii este definirea dualismului celor doti principii cari nasc lumea, i in acest dinamism al antagonismului
i neincetat, intelegerea aspectelor complexe si.
contradictorii ale existentei. Artnd ca esent a oricrei vieti,

lor necesar

vointa, Bhme aratil ca prim vointa generatoare ceeace el

numeste Ungrund" sau ewig Nichts"; este aceasta tocmai
1) Sex puncta theosophca, nach der Ausgabe von 1730, Leipzig, im
Inse/-Verlag, p. 8.

www.dacoromanica.ro

Filosofa germani in timpul Reformei

127

definirea Dumnezeirii in esenta sa nedeterminat, pe care Bohme

o numeste deasemenea eine Stille ohne Wesen", pentru a-i

recunoaste, ca singur determinare, tocmai vointa; acelas Ungrund" este numit, in scrisoarea Mysterium magnum: ein
unergrundlicher ewiger Wille". Se defineste astfel Dumnezeirea
comparat cu un ochiu sau cu o oglind.
ca
loe al tuturor esentelor, ca ,plintate a tuturor lucrurilor"; in
ea apare ins.
cci e voint
principiul dinamic al creatiei. In Ungrund- este tacerea desvrsiti a nedeterminirii,
principiul ei dinamic nu este decat aceast neincetata voint,
care e o dorire a creatiei, un Begehren" sau o foame";
in aceast voint, pare este interior conflict, se va naste determinarea i astfel principiile generatoare ale existentei in
forme mnitiple; este, totodat, acest efort i vointa de determinare o necesitate interioar ce constituie Adevrata libertate
a Dumnezeirii. Vointa naturii de a se revela naste principiul
bun si ra"u; dar, cuprins de panic, in efortul sin de a se
libera de intuneric ,si in chinul acestei incercri de dep5.sire
a sa, naste multiplicitatea existentei lumii. Astfel vieata naste
din moarte, chinul este cauza vietii si a miscarii. Astfel sunt
cele trei principii, lumea, intunericului, alturi i neincetat legar
de lumea luminii i In afara lor, constituit 'din ele, lumea

noastr creatural; dincolo de ele, Dumnezeirea pura In nedeterminarea ei. Cele ,trei lumi exista necesar una intr'alta;
creatia lumii intunericului 'si a luminii a fost totodat necesar,
ambele s'au nscut din ceeace era aspiratia i foamea" vointei

In lumea ereatural, rscut la rndul ei din chinul

si efortul eelor &tul principii dusmane, exista' necesar legate
rul i binele. ,Dac omul este in aceast lume mijlocie, el o
poate depsi ins in aceea pe care o vrea, dupi cum invinge
vesnice.

In el principiul mniei sau acela al blndetii; in sensul putintei

libere a acestei inltari in principiul bun, poate spune Bcihme
asadar c oamenii Isunt, in lumea aceasta, numai pelerini in
drum spre imprlia perului.
Astfel apare in acest punct, dincolo de viziunea nasterii
lumii in esenta dinamici a principiilor ei antagoniste, aceast
perspectiv a semnificatiei etice a speculatiei filosofice. &lime
afirm libertatea omului de a se arunca in lumea luminii sau
in lumea intunericului; i aci el foloseste termenul sich schwingen", care inseamn itocmai efortul saltului prin tensiunea de

In Aurora phiar, apare aceasta intelegere a vointei:

.,fieeare om este liber si este ea si un Dumnezeu al sin provoint.

www.dacoromanica.ro

128

Filosofa germana in timpul Reformei

priu"; pacatul a insemnat libera aruncare in principiul raului,

dar fiecaruia Ii ,este deschisi calea infrangerii lui. Omul in.
susi este cele,trei lumi i, dupa cum in macrocosm apirea existenta celor doua principii contrare, tot astfel in noi este hiele
raul, i acea lume ni se desvaluie singura, catre care ne
indreptam vointa; singur, prin unica sa hotrire, omul poate

face acest salt in lumea pe care o voeste, sprgand celalalf

prin. cipiu antagonist. Dumnezeu ,insusi este in aceasta vointa
de mantuire. In ultim punct, aceast putinta a infrangerii raului
insemneazi, aproape eckhartian, identitatea omului cu Dumnezeu; in Mysterium magnum, Bobine serie ea sufletul este

o scnteie a cuvintului vesnic al stiintei i puterii divine'',

iar in V on den drei Prirzzipien defineste sufletul ca propria esenta a lui Dumnezeu". IVAntuirea sau infrangerea riiului
este o regisire a lui Dumnezeu in noi, i, ca in textele lui

Eckhart, aceasta revenire in El este asemuita unei reveniri

la puritatea copilului i, abdicare la tot ce este personalitate,
insemneaza dezideratul aceleiasi clesvarsite saricii pe care o
inaltau predicele Magistrului: in locul oricarei vointe proprii,
la care omul (a abdicat, ramane Nimicul: und wo Nichts ist,

da ist Gottes Liebe allein wirkend"; sunt cuvintele cari,

in

V om iibersinnlichen Leben, ,amintesc textul eckartian al predicei desavrsitei saracii.

Daca insa, in acest moment al regasirii principiului bun

si al atingerii prin vointa libera a Dumnezeirii, intalnim punctele
de ,apropiere fata de unele propozitii ale ganclirii lui Eckhart,

speculatia filosofica a lui Bohme se situiaza totusi pe o linie

deosebita de a misticismultti medieval. Procesul lumii se desfasoara pentru el in dinamismul puternic al principiilor opuse,
pe cari le cuprinde necesar; nasterea lumii izvoriste ea insasi
dintr'un conflict si un efort de depasire. Astfel, punctul esen-

tial asupra caruia s'a aplecat gandirea lui Balm, a fost intelegerea necesitatii derivarii multiplului din unitatea

Lira identificarea lor

astfel lamurirea raului fara

atingerea clesavarsirii divine; ,aceast intelegere a aprut in

viziunea Dumnezeirii insasi ca potentialitate a binelui si raului,
necesara potentut. litate a ambelor. Se constituie astfel liniile
aoestei gndiri, in care atentia

se opreste, nu asupra lumii

constituite ci, pentru motivarea structurii ei contradictora, asupra

dinamismului interior ce o constituie in antagonismul constant
pe care-1 poartit.
Astfel se incheie hlinia misticei secolului XVI pr:n ultima
viziune a lui Bhme, in care intAlnim depasirea neoplatonismului:
www.dacoromanica.ro

Filosofa germana in tmpul Reforme

129

thci In emanatia plotinic.6 &inn simpla i liniara derivare din

Dumnezeu, pe and procesul autorevelatiei este la Bhme un
proces neincetat de forte interioare antagoniste; neoplatonismului armonios in ,viziunea procesului de desf5urare a lumii,
i se opune agfel aceast viziune nou, dinamic, ce cuprinde

in ea ceva din neincetatul efort faustic al infrngerii ruluin

biruintei ultime In lumea lurninii. Dumnezeu nu mai este
identic cu omul, dar este o realitate mult mai prezent idecat
pura existent a lui Eckhart. Este astfel o viziune care atinge
un profund dinamism ,modern prin intelesul chinului neincetat
pe care Il inseamn vointa de mntuire a fiecOruia. La, Eckhart
aprea asceza calug 5i abdicare dela realitatea plinit a lumii
actuale, coborirea In adncul sufletului, in care se revela puritatea Dumnezeirii; la Bhme, mOntuirea nu st intr'o in-

toarcere dela prezent sau intr'o cutare a ceeace e dincolo

de timp i loe, ci intr'o trire inteng a acestui prezent pentruck' in el sti calea
Cu aceasta ns, esenta primei gndiri a protestantismului
apare intr'adevr luminaa, att in isvoarele ei mistice, eat
in speculatia fi,losofici pe care a determinat-o. Incercarea
ei a insemnat vointa de constituire a Bisericii dintr'o atitudine

de &dire nou; absorbind misticismul medieval, a voit s

'Mahe pe el o religie; dar, od,atO cu afirmarea acesteia
fundament al unei Biserjci, dogmatizarea a dus la reluarea unor
pozjii initia. 1 combaute. In perspectiva misticismului ce se
desvolt adversar acestui protestantism dogmatic, esenta real
a acestuia din .urmO apare incii odat ca efortur nereu5it al
intemeierii unei Biserici pe faptul singur al credintei. Linia
misticismului care duce dela Schwenckfeld la Bhme se schi-

teazi astfel, ea singur, ca endirea cea mai autentici a tim-

pului, cAci in ea numai ceeace era adevOrat viziune noul

putut pstra toatO esenta de liber &dire; aci numai, ceeace
a fost indrzneatO perspectivO eckhartian6 5i interiorizare a

credintei in expresia. T eologiei germane, i5i gse5te desf5urarea

deplin i inseamnii, cu Mime, nu numai putinta mntuirii
prjn creding i gratie, dar realitatea vointei umane care poate

cuceri drumul unei lumi a luminii. Este astfel, in aceast incheiere a liniei mistice, dincolo de incercarea palid a lui
Luther, semnul unei infrngeri a intunericului nu prin _ocolirea
dar prin strObaterea Jui in neincetata tensiune a mfintuirii
voite; ceeace este spirit modern 5i afirmare a valorii efortului
omenesc se precizeazi astfel ir4 aceast ultimi gfindire a misticismului german.

www.dacoromanica.ro

FILOSOFIA MODERNA

Citeva caracterizari
In

istoria

filosofiei

Bacon

este

considerat,

de D e scar te s, lunul (fin cei doi mari intemeetori

alaturi
ai fi-

motivul ch, in acelas timp cu

filosoful francez, el p.r fi incercat pentru prima oarh, in pragul
losofiei

moderne,

pentru

secolului XVII, sh dea tcugethrii filosofice o nouh orientare

fath de Aceea a Evului-mediu si a Renasterii. S'a spus
Renasterea a fost seducarea gandirii moderne prin igandirea
antic.. Aceast observatie a lui Cousin este justh. Filosofi
oamenii de stiinth ai Renasterii reluaser intr'adevr cu entuziasm preocuphrile lumii antice si au lucrat sub autoritatea sau
cel putin sub inspiratia operelor cari ti supravietuiserh. Epoca
modernh ar incepe astfel in momentul &And ghndirea filosofich,

duphce mai inthi in timpul Renasterii se deprtase de Seo,renunth

filosofia religioash a Evului-mediu,
lastich,
si la inspiratia din cei vechi, aruncnd ea fals sau punnd la
indoial tot ce a transmis trecutul, pentru a constru dui:A o
metod nou conceptia ei despre lume. Douh directii divergente
apar de la inceput in filosofia moclernh. In Anglia, ghnditorii
vor cauta sh demonstreze c toate cunostintele noastre derivh
din simturi, c experienta este isvorul a tot c,eeace stim, manifestand un viu interes pentru lumea empiria i respingand once
tentative de a transcende datele sensoriale, pentru a construi
rational Sisteme metafizice, rotunde i inchise. Procedeul de
investigare, socotit ,capabil sh Anc la scopurile propuse, va fi
metoda inductivh. lar gAnditorii de frunte ce vor reprezenta ca

vigoare aceast directie vor fi Bacon, Locke si Hume. Pe

continent, dimpotrivh, einditorii vor ehuta s demonstreze c
toate eunostintele certe i yalabile derivi din ratiune i ch se
poate ajunge cu ajutorul acestui mijloc de cunoastere la conwww.dacoromanica.ro

Cateva caracterizari

131

ceptii unitare, la sisteme care si exprime ceeace lumea are

permanent, esential, imuabil si etern. lar metoda adoptati va
fi cea deductivi. Descartes, Spinoza, Leibniz, vor fi reprezentantii de seami ai acestei clirectii. Dei opuse, cele doui
tendinti au totus ceva comun, ce le caracterizeaz ca moderne:
refuzul de a recurge la supranatural si la revelatie ca, mijloc de
a explica si intelege existenta. In a doua jumitato a sec. XVIIIlea, un ,gnditor de geniu va incerca si aduci la convergenti
cele dou directii opuse, dutAnd s demonstreze ci once cunostint universali si necesari e consfituiti din, materie si formi,

din date sensoriale si din elemente apriorice. Acest ganditor

va fi Im. Kant, iar procedeul intrebuintit de el va fi metoda
iransoendental. Opera filosofic a lui Bacon trebue priviti
ca fiind punctul de plecare al uneia din cele dou mari orientiri ale filosofiei moderne.
Totusi Bacon nu a fost nici primul nici singurul reprezentant al ideii unei noui metode la inceputurile filosofiei
moderne. Drept vorbind, el nu a ficut decit s reproduci si!
.0i acomodeze spiritului siu, dndu-le o amploare mai mare,
idei cari fuseser exprimate de altii mai demult.
In timpul cnd Bacon publica operele sale, adici in
primele idecenii ale secolului XVII, un protest impotriva metodelor scolastice si un apel la cercetarea directi a natura
nu mai erau o noutate. Nemultumiti cu Viinta plin de erori
a cirtilor oficiale si neincrezitori in dogmele catolice,, ganditora

Renasterii au aritat inainte de Bacon nevoia unei noui con.

ceptii despre lume si cu ea nevoia unei reforme radicale in
normele de descoperire a adeVrului. Este adevrat ci Scolastica nu utilizase alt mijloc de demonstratie decit dialectica
si nu avusese alt isvor de cunoastere decit autoritatea, gndirea
rimn.nd incarcerati intre ziduri de mnistire si cirti oficiale,
departe de realita.te. Impotriva unei asemenea cugetiri somnolente, Renasterea, inainte de Bacon, a predicat reintoarcerea
la studiul direct si. metodic al naturii. Metoda inductivi deveni
astfel, in principiu cel putin, punctul comun de plecare al
multor Fercetiri stiintifice din acea vreme si baza unora din
incercrile de constructie filosofic.

Nici secolele cari au preoedat Renasterea long nu s'a'u

pierdut cu totul in ispeculatii teologice. Scolastica a avut meritele ei adesea scipate din vedere. lar aceste merite nu se
reduc numai la acela do a fi exercitat gandirea prin rationamente
subtile in aprofundarea dogmelor crestine. Din chiar siinul ei
www.dacoromanica.ro

132

Cfiteva caracterizani

si din chiar preocuparile in cari se concentrase si se epuiza,

au nascut de timpuriu tendintele empiriste dominante in timpul
Renasterii.

In aceasta epoca in deosebi orientarea empirista a cugetarii filosofice luase un mare avnt. Pretutindeni domina

convingerea ca experienta este singura cale in cunoasterea

At:it ins nu era deajuns. Metoda inductiva nu fusese

inca expusit Multimea acelora cari o predicau in principiu
dovedea c o asemenea intreprindere era necesara. Grija de a
turii.

reuni, de a sistematiza si de a amine in valoare aceste tendinte

ale Renasterii trebuia sa revina tmui spirit de ambitiuni mari
si de planuri gigantice. Acesta a fost cancelarul englez Francis
Bacon de Verulam.
Este caracteristic faptul c marii novatori ai filosofiei,
din Evul-mediu Ora la inceputul timpurilor moderne, au fost
toti de origina englezi. Reamintim dintre acestia numele mai
cunoscute ale lui John Scotus Eriugena, John Duns Scot,

Roger Bacon si William d'Occam. Aceasta nu se datoreste

unei pimple coincidente. Scolastica patrona o cultura pur formala si se complacea in speculatii exclusiv dialectice. O
asemenea stare de lucruri insa nu putea s convina unor spirite
ce se caracterizeaza printr'o pronuntati inclinare practic5.. :Prima

reactiune in contra ei era firesc sa vira din partea acestora.

Asa se explic.' dece Englezii cei dintfii !au provocat ruina Scolasticei si au prega'tit aparitia filosofiei moderne. Sistematizarea

metodei experimentale tot un englez trebuia sa aiba rabdarea

sa o faca. Reforme in logica aristotelici fusesera de mult

inoercate pe continent. Ele nu se indreptau insa in directiunea metodei inductive, ci, intemeiate pe identificarea logicei
cu silogistica, ele tindeau sa extraga legile ndirii din cartde
de retorica. Asa a procedat in secolul XV primul reformator
al logicei aristotelice, Laurentius Valla, i dup el in secoluf
XVI Petrus Ramus cu discipolii sai. De lo metoda experimentala se vorbise pe continent fara intentiunea 'de a-i determina
regulele.

O alta

conditiune facea deasemenea numai in Anglia

posibila executarea unei reforme radicale in metoda de de'scoperire a adevarului, i cu ea o reform a filosofiei. Conti-

era in acest timp sub supravegherea severa a reprezentantilor oficiali ai Bisericii catolice. Prin Henric VIII insa,
Anglia xupsese cu Roma si devenise independenta din punct
de vedere religios. lata dece gnditorii i oamenii ei de stiinta
nentul

www.dacoromanica.ro

Citeva caracterizri

133

se bucurau in acest timp de o mult mai mare independent

&cat .cei de pe continent. Acevtia din urma aveau adesea
de suferit din partea inchizitorilor atotputernici pedepse capitale, pe cari, spre a k evita, erau constranvi sa-vi retracteze
parerile. Ca sa dam o imagine a acestei sari de lucruri, este
deajuns s reamintim aici trei date mai importante: in 1600, Gior-

dano Bruno fu Ars pe rug; in 1619, aceeav soarta o avu nefericitul Vanini; in 1633, dupa chinuri grele vi pentru a evita
rugul, Galilei renega in fata Sfantului Oficiu cpncluziile certe
ale vtiintei sale. Dei traia in acelav timp vi predica reforme
asemanatoare, in termeni Inca mai provocitori, Bacon nu a
cunoscut asemenea persecutii. Explicatia este in faptul ca in
acest timp Anglia nu numai ca era independent de catolicism,

dar prin regina Elisabeta avea un oarecare interes de a-1 pune

pe un plan de inferioritate, intrucat navterea ei neregulatg
vi deci i urcarea ei pe tron nu capatasera o recunoavtere oficiala din partea Sfantului Scaun. E drept ca, in viata sa
sbuciumata, Bacon a fost de mai multe pri inchis, dar pentru
incurcaturi banevti, nu pentru ideile sale. Sub regina Elisabeta
Iacob I vi in epoca lui Shakespeare, Anglia era departe de
a fi o tang in care ceatenii si se bucure de depline
Dimpotriva un absolutism neinduplecat domnea suveran. Nu
insa libertatea de gandire in vtiinta vi 3n filoscifie era suprimats& ci libertatea politic i religioasa. Un reformator al
andirii putea astfel sa-vi realizeze in voe planurile.
Daca insa atatea imprejurari favorabile pregateau in .Bacon
pe un reformator al filosoliei, conditiunile In 'cari a trait el vi
structura sa sufleteasca au impiedecat mai mult aceasta. Bacon
a fost mai mult jurist vi om ,politic decat filosof. Stapanit de o
puternica ambitiune de a parveni politicevte, el s'a epuizat
aproape toata viaja in preocupari streine de cultura. lar in
struinta sa de a satisface cht mai curnd i mai integral ambitiunile sale de ascensiune social, el a trecut uneori dincolo
de ceeace este permis. Cu toate defectele caracterului situ
1ns6, prea adesea remarcate, i cu toate ,preocuparile sale politice,

Bacon nu a uitat studiile filosofice. Operele bale principale,

rezultat al unei munci indelungate, au lost de timpuriu conce-'
pute vi redate in schite. In acelav Amp and se silea'si parvin5
politicevte, el lucra pentru progresul filosofiei, in care avea
mari sperante. Faptul acesta constitue desigur -pentru el un
mare merit. Cat despre imperfectiunile sale morale este drept
www.dacoromanica.ro

Fr. Bacon

134

s repetim Cu privire la ele ceeace Alexis Pierron a exclamat

dupce aratase defectele barinului Cato: Sunt pete pini

si in soare, iar perfectiunea nu este ,din lumea aceaste.

Fr. Bacon
1.

Viata i opera.

F r a nci s B ac on s'a nscut1 la Londra, la 22 Ian. 1561.

El era fiul lui Nicholas Bacon, pe ,atunci ministrul de justitie
al reginei Elisabeta. Aceast inalt situatie social ingidui
tatlui sill, care intentiona s-1 pregiteascii pentru cariera, politio, s-i dea o temeinici pregitire intelectuali. Imprejurrile
au ficut insi, ca instructia lui s inceapi i si se termine
prea timpuriu. La virsta de 12 ani, Jnicut ministru de justitie",.
cum 11 numea regina Elisabeta subliniind remarcabilele sale
calitti intelectuale de cari dase dovadi de tirnpuriu, fu trimis
la Colegiul Trinititii, care linea de universitatea din Cambridge. Dup patru ani, terminnd studiile clasice ale colegiului,

fu trimis de tail siu la Paris impreuni cu ambasadorul de

pe atunci al Angliei de pe lingi curtea Frantei. La Paris,
Bacon fu mai intii Atras de preocupri de ordin politic,
altfel fireti in mediul diplomatic in care trila. Rezultatul

studiilor pe cari le-a intreprins in aceast privinta atunci a

fost o miei scriere irimasi mai multa vreme neterminat
nepublicat in timpul vietii sale: Despre situatia Europei.
Moartea nea0eptat a tatalui su, in 1578, a insemnat
In viata lui inceputul unei noui orientan. Deocamdat, in 1580,

el trebui si se reintoarci definitiv in Anglia. Si fiindci, in

calitate de fiu mai mic, mostenirea ce-i tev enea (lela tatl su
era cu totul neindestulitoare, 1 trebui s se gindeasci la o
profesiune, care
asigure existenta. In acest scop, el urmi
absolvi studiile juridice dela Gray's Inn. Renumele exceptional pe care-1 cistig curind in calitate !de avocat i dei jurisconsult 11 fcu s fie primit fr dificultiti in societatea de
juristi dela Gray's Inn i s fie insrcinat cu ,tinerea unuia
din cursurile scoalei. Regina Elisabeta avusese, cum am vizut,
mai demult prilejul
aprecieze calitile intelectuale. Informagi asupra strilucitei sale cariere de avocat si de jurist, ea II
numi avocatul ei i consilier extraordinar. Din nefericire, atilt
era prea putin pentru a satisface ambitiunile neobisnuit de
www.dacoromanica.ro

135

Fr. Bacon

mari ale trarului jurist. Totusi sub ea Bacon nu a izbutit s

obtin aproape nimic mai mult.
In acelas timp in care punea mult staruint s parvin
politiceste, cAnd nu avea decat dou zeci i cinci de ani, Bacon
concepu ideea reformei sale filosofice. Inc, de pe vremea
&And era la universitatea din Cambridge, filosofia traditional
i neajunsurile ei ii sugeraser" ideea nevoei
11 nemultumise.
unei schimbri radicale. Filosofia lui

Aristotel, pe care

studiase cu mai mult interes, Ii prea lipsit de _fundament si

fr nicio utilitate. Convingerea nceasta el a extins-o mai
firziu asupra intregei filosofii din timpul su. Convingerea sa
era c reforma trebue s inceap dela temelie, adic dela metoda
de cercetare. Pe baza acestei idei el A conceput planul maret
al finei vaste opere de reform. Prin 1585, Bacon a redactat
primele schite ale acestei opere, crora le-a dat titlul semnificativ de Temporis partus maximus (cea mai rnare productiune
a timpului). Dintre acestea fac parte fragmentele scrise in
limba englez, intitulate Praese of Knotvledge i V alerius Terminus, of the Interpretatian of Nature ca i opusculul latinesc
intitulat Temporis partus masculus.
Bacon se ocupa in ele de obstacolele cari se pun progreselor spiritului omenesc si de mijloacele de a le inlitura,

dintre cari principalul era o nou metod ,de descoperire a

adevirului. Ceeace surprinde din primul moment in aceste com-

pozitii de tinerete, este o neobicinuit violent impotriva

prezentantilor filosofiei 1). Ceeace trebue s: ne intereseze ins in
1) latA termenii in cart isi exprima Bacon prerile despre filosofti ce-1
precedas era Platon era un carcotas, poet inganfat, teosof in delir. Aristotel
era un sofist desgustator, orbit de o desart subtlitate, netrebnica jucarte a
cuvintelor. Thomas din Aquino, un nerusinat, care pare a se fi coborat
chiar sub nivelul sofistlor, Petrus Ramus, cull) de ignoranta, lepra vatAmatoare a literaturii.
Dar niel oamenii de stiint. cart 1-au precedat nu se bucurau din
partea lu Bacon de o consideratie mai mare. ilipocrat a fost si el un sofist.
Paracelsus a rmas un tip monstruos,in deosebire de toti ceilalti car nu an
fost decat apostol al minciunii, dezertor dela experienta s tradator al el.
Lu Gallen, om cii spirtul foarte stramt, dezertor frivol, se adreseaza In

termenii urmator 0, canalie ! o, ciumd! tntoveird?ete-te cu turma netrebnied a sectarilor modemi".

cari pe not ne lasa inmrSi Bacon inchea toate aceste invective
spunand : Acuzatia pe care am indreptat-o impotrva tuturor
muriti
acestor amen' nu este Inca la inaltimea adevarate lor vinovatii". O asemenea afirmare ar putea sa ne fac sa. zambim. Totusi, dupa violenta neobisnuita de limbaj pe care nu face totusi decat sa o intreasca, ea dovedeste
ea' Bacon ajunsese din tnerete la convingerea nestramutat ca progresul
omentrt nu este posibil decal pe calea cunoasterii drecte si metodice a naturi, si cA toate celelalte incerciri ce nesocotesc experienta nu sunt numai
osteneli netrebnice, cl deadreptul rataciri primejdioase. Astfel se formase
In mntea tanarului filosof deea clar si precisa a metodei inductive ca
mijloc de cunoastere a lucrurilor.

www.dacoromanica.ro

136

Fr. Bacon

deosebi, pentru a cunoaste evolutia intelectuali a filosofului

englez si cu ea sursele filosofiei moderne, este faptul ci
Bacon pleca in aceste prime fragmente dela convingerea ci
oonceptiile filosofice ale trecutului trebuesc pirisite 'si inlocuite prin altele, al ciror fundament si ;fie o noui metodi
de interpretare a naturii. Aceast idee constituia insusi punctul
de plecare al filosofiei moderne1).
Deocamdati insi, spiritul sit' agitat de mari ambitiuni
politice nu s'a oprit prea multi vreme /a ideea unei asemenea
reforme. Tinirul avocat viza si obtini un pose 'Malt in magistraturi 2). Si fiindci regina intirzia si i-1 ofere, dupi stiruinte
zadarnice, continuind a se ocupa cu studiile sale juridice, didu
la Iumini o serie de lucriri asupra dreptului, cari insi nu ne
pot interesa aici. Problema actuali pe atunci g neintelegerilor
religioase din Anglia il preocupi deasemenea, si scrise asupri-i
viteva lucriri. In afara lor, el a publicat, in 1597, o colectie
de reflexiuni cu caracter etic si politic, intitulate Incercari.,
Risunetul pe care 1-au produs dela inceput atrase pentru prima
oari asupra sa atentiunea lumii culte.
Tocmai insi cind numele sin incepuse a se impune, el
avu de indeplinit in calitate de avocat al coroanei o misiune
ce avea si atragi asupri-i aspre invinuiri. Ina din 1592, Bacon
pe
se atasase printr'o strinsi prietenie de conteie de Essex,
sperind a obtine prim sprijinul siu
atunci lavoritul reginei,
o inalti funcdemnitatea mult doriti de sollicitor-general,
tiune din magistraturi. Essex insi nu mai avea atunci nicio putere, si singurul lucru pe care-1 T'Acu pentru protejatul gu,
fu s5.-i
cnd acesta ajunse intr'o rea situatie materiali,
seria Bacon inca de pe atunci in aceste schite de tine1) Omui,
servitor s interpret al naturii, nu poate
rete ale ideilor sale filosofice,
sa lucreze si si se instruiasa decal In raport cu ceeace el va fi descoperit
din ordinea naturii prin observarea faptelor sau prin reflexiuni ale spiritului sau ; el nu stte s nu poate mai mult". In Aforismo z sfaturi asupra
ajutoarelor spiritului i asupra produceril lamina naturale. Cum se va
vedea mai departe, In acest scurt fragment din tinerete se cuprindea ciar
exprimata ideea ce st la baza reformei sale filosofice.
2) Bacon 4i-a dat seama el insusi de modul in care aceasta preocupare a sa si ea manifestirile cirora le-a dat nastere ar fi putut sa fe interpretat, si a cutat deaceea s se justifice. In introducerea fragmentului
Despre interpretarea natura el spunea: Am recunoscat in mine o inclinare hotrit spre studiul adevrului mai mult decal spre once alt ceva.
Totusi prin nasterea si prin educatia mea, am lost initiat in afacerile pubike, Eu eram convins ca patria mea cerea dela mine actiuni deosebite.
M'am dedat deci studiului afacerilor publico, si ml prezentam cu o modestie
convenabila si cu o sinceritate cinstita acelora dintre prietenii mei cart puteau face ceva pentru mine. Scopul meu era invinuit de ambitiune.
1

www.dacoromanica.ro

Fr. Bacon

137

asigure un
daruiasca una din proprietatile sale, care avea
1600,
atitudinii
sale
independin
cauza
venit insemnat. In
dente fata de regina, Essex eizu in disgratie. Un plan de razbunare fu repede pus la cale. Dar Essex fu prins inainte de a-1
fi realizat. Bacon trebui sa faca cercetarile i s sustini acual ciirui
zarea ,impotriva protectorului sail de altadata,
cap cazu pe eafod. Mai tarziu, el (a cautat s se desculpe de

invinuirea de a fi contribuit la moartea protectorului.au i

,justifice actul reginei. El nu a reuit insa sa faci nici una
nici alta. Invinuirea aceasta a continuat a-i f i adusa totdeauna,
iar tardiva sa ,justificare a actului reginei n'a putut sa schimbe

amaraciunea acesteia, amaraciune care in cele din urma i-a

pus capat vietii.

In 1603, dupa moartea reginei Elisabeta, veni la tronul

Angliei regele Iacob I. Dornic a-i face partizani i a ca5tiga
simpatii, noul rege imparti la toti cei din jurul sau titluri
demnitati. Din aceasta larga pomana` regala s'a impartait i
Bacon. Pentru moment, el fusese pastrat in functiunea de consilier .extraordinar cu titlul nou ce i se acordase de cavaler.
Locul pe care-1 ocupa insa Inca din timpul reginei defuncte in
Camera Comunelor dandu-i ocazia s sprijine proectele i cererile de subsidii ale coroanei Ii ingadui sa fie apreciat de
rege, care-1 Lett rand pe rAnd consilier ,ordinar, attorneygeneral, membru al consiliului privat, lord ministru de justitie,
lord cancelar, baron de Verulam i, in cele din urma, viconte
de Saint-Alban.
In tot timpul acestor stralucite succese politice, Bacon
nu a incetat niciodata sa se ocupe tcl planurile sale de reforma
a lfilosofiei. Ca rezultat al acestor preocupari el a publicat, in
1605, o mica lucrare intitulata Of the Proficience and Adverncement of Learning divine and human. In lea Bacon i-a propus
sa rtreaca in revista progresele pe cari le-a realizat cunotinta
omeneasca sau .trebue SA le realizeze in viitor in diferitele
ei domenii. Fata de desconsiderarea insa in care era prasita
tiinta, el simti nevoia sa inceapa in prima parte a lucrarii prin
a rata foloasele instructiei pentru spirit 5i tile tiintei pentrt!
viata practica.

Redactata in limba engleza, aceasta lucrare nu putea

aiba un numar prea mare de cetitori,'intr'un timp cand engleza
era putin cunoscuta pe continent. lata duce, autorul ei avu
pe
curand ideea de a-si traduce opera in limba latina,
atunci limba lumii savante. Si fiindca el personal n'ar fi

www.dacoromanica.ro

Fr. Bacon

138

avut timpul necesar sa se ocupe de aceasta intreprindere, a

cautat un traducitor, pe care l-a i gasit in persoana unui
profesor dela universitatea din Cambridge. Curand ins el a
trebuit sa renunte la acest colaborator, de ale carui servicii
nu era multumit. Opera sa se raspandi intre timp pe continent
in forma ei originan, si Bacon, deja cunoscut, deveni In scurt
vreme celebru.

Tot atunci cand aratase in lucrarea aceasta starea in

care se aflau in fimpul sau stiintele i filosofia, el si-a propus
s arate si mijlocul de a le asisura progresele viitoare i care,
consta dintr'o nou metoda de interpretare a naturii. Ideik
sale in legatura cu aceast preocupare, Bacon le-a expus
in studiul intitulat Cogitata et visa de Interpretatione Naturae
sive de Inventione Rerum et Operum. Ideea dela, care a plecat
el in aceasta lucrare era aceea a ,Atarii rele in care se gasea
in timpul sau filosofia naturii. Pecand stiintele facusera unele
progrese, lfilosofia naturii continua s ramana intr'o stare deplorabili. Cauzele erau nenumarate. Singurul mijloc de .scapare nu putea fi decat noua metod inductiva. Trebue sa renuntam la silogism ca mijloc de cunoastere i la obisnuinta de
a construi cu ajutorul lui sisteme definitive. In locul lui, trebue
sa Tecurgem la experient, s facem observiri, s dresam
tabele metodice ale acestor observ.'ri i sa ne ridicam prin
cornparatia lor dela un nurnr cat mai 'mar de fa,pte particulare

la kgi din ce in ce mai generale.

Rimasa nepublicata in timpul vietii sale, lucrarea aceasta,
care la inceputul anului 1607 fusese comunicata in manuscris
unui cerc restrans de prieteni, a fost inglobata mai tarziu in

Novum Organum, opera sa capitala, a crei prima parte o

formeaza aproape in intregime. Rana atunci, in 1609, el a
publicat un mic studiu in limba latina intitulat De Sapientia
veterum, in care arata prin interpretari ingenioase c legendele

antice nu sunt simple povestiri, ci ascund idei pe cari cei

vechi cautau si le redea intr'o forma simbolica, pentru a preintampina greutatile de intelegere ale oamenilor din timpul
lor.

S'a sustinut ca Bacon ar fi cautat sa redea in aceasta

lucrare intr'o formi alegorica unele din ideile sale filosofice,

ciarora pentru moment evita a le da o expresiune directa 1).
Este exact ca aici se gaseau unele din ideile fundamentale ale
1) BoutIlet, Oeuvres philosophiques de Bacon. Paris 1834. Tome I.
pag. XXI.

www.dacoromanica.ro

Fr. Bacon

139

filosofiei sale, cum sunt nevoia de a recurse la experienti

aceea de a uni experienta cu ratiunea. Dar Bacon tsi. exprimase
aceste convingeri in lucriri anterioare, si nu mai avea niciun

motiv de a le ascunde.
Dela data aparitiei acestei serien, anul 1609, Oda' in
anul 1620, data aparitiei operei sale fundamentale, Novurn

Organum, Bacon nu a mai publicat nimic n filosofie, in afara

unei-noui editii a Incercarilor, aprut. in 1612. Este probabil
c aceast indelungati tcere se datoreste nu atit muncii incordate pe care i-ar fi impus-o noua sa lucrare, at lipsei de
al aror obiect Il schimba
oontinuitate in studiile sale,

inainte de a le termina, da 6 preocuprilor sale politice

profesionale. Cu o prodigioasi putere de munc, el isbutise
totusi Inca din 1610 sa intacmeasc un plan general al lucrrilor idestinate s expun ideile sale de reforma a filosofiei.
Ele g.veau s poarte titlul comun de Instauratio magna. Opera
aceasta gvea s se compun din sase pirti. Prima trebuia
fie o clasificare i o trecere in xevist a stiintelor. Cea de a
doua Irebuia s expuni noua metod de a studia si interpreta
natura. Ultimele patru 11'66 erau destinate apliarii acestei
metode la studiul naturii.

Firesc ar fi fost, ea, odat acest plan intocmit, Bacon

s se consacre desvrsirii primei prti. Dornic ins a-si expune
noua inetodi, care constituia partea cea mai original.' a operei
sale, el a trecut direct la redactarea .ei. Multi vreme ins nu

s'a oprit nici aici, ci a trecut la redactarea celorlalte pirti ale

Marei Restaurieri, asa inat tmp de zece gni a lucrat and la
una and la alta, Oda and, In 1620,, a publicat Novum Organum, dei nu-1 terminase incl. Din acelas interval de timp dateazi stucliile sale de istorie natural si de filosofie a naturii
intitulate: Cagitationes de Natura jRerum, De fluxu et refluxu maris i Thema ,coeli, cari apartin diferitelor prti ale
Marei Restaurari.
Titlul operei apirut in 1620 era Novum Organum sive
Indicia vera de Interpretatione Naturae, la care titlul reprodus
In fruntea aforismelor aduga et regno hominis. Bacon insusi
privea Novum Organum ca fiind opera sa cea mai important
partea esentiala a Marei Restauriiri. Titlul volumului care o
cuprindea era Instauratio Magna 5i avea la, inceputul lui toate
preliminariile acestei opere. Pe copert se vedea un vas, care
stribtea marea, si doui coloane, cari reprezentau coloanele lui
Hercules. Dedesupt erau serse cuvintele profetice ale lu Dawww.dacoromanica.ro

140

Fr. Bacon

niel: ,,Multi pertransibunt et augebitur scientia" (multi le vor

trece, isi stiinta va progresa). Opera se compunea din doui
p..rtri. Prima, servind drept introducere, era destinati si pregteasci intelegerea nouei metode si s inliture eventualele
obiectii [ce i s'ar putea aduce. Cea de a doua era destinat si
expuna aceast metod. Lucrarea era scris in latineste sub
forma de aforisme si avu un mare succes.
Nimic nu prea a turbura cleplina satisfactie a filosofului celebru devenit lord cancelar, pn in momentul cind a
intervenit brusc cderea sa. In inalta sa situatiune de prim
magistrat al trii, Bacon servise cu prea multa usurint pe
favoritii regelui si pe rudele lor. Parlamentul ponvocat la inceputul anului 1621, 11 trimise in judecata Camerei Lorzilor pentru

venalitate si coruptie. Bacon fu condamnat la pierderea functiunilor sale, la o amend5. de 40.000 lire sterline si la inchi- .
soare, at va voi regele. Amenda n'a pltit-g niciodat, iar dupi
cateva zile fu liberat si din inchisoare. Nemultumit totusi cu
situatiunea de a nu mai putea ocupa nicio functiune in stat,
in care rmasese, Bacon depuse repetate struinte pe lngi
rege de a fi absolvit si de iultima parte a sentintei, dar nu a
izbutit deciit prea tarziu.
Iatii dece, dela data condamnarii sale inainte, el se consacra cu totul operei sale stiintifice si. filosofice. In afara lucrrilor cu caracter istoric, juridic si religios, el a scris, prin
1621, in limba englez, Noua Atlantida, un fel de roman filosofic, in care imagina puse in aplicare ideile ,sale reformatoare.
Opera insi a ramas incomplect. Bacon voia s prezinte aici
modelul unei asociatii format in -scopul de g studia natura si

al unui stat guvernat de legile cele mai bune. El nu a tratat

insi decAt prima parte. Grbit S execute Marea Restaurare,
din care nu apruse decat partea a doua, el prsi restul
pentru 0. ,aduna materialul necesar istoriei naturale, cam trebuia

sa alcAtuiasc partea a treia a aceleiasi ppere. In west scop

a tfost intocmit Abecedarul Naturii, un catalog al tuturor problemelor pe cari le ridic6 jtiinta si ,filosofia naturii. Aceast
lucrare s'a pierdut ins, nermanand din ea decat un mic fragment. In 1622, apru totusi partea a treia a Marei Restaursciri,

dei cu totul incomplect. Ea cuprindea o dedicatie, preliminariile si Historia ventorum, cu titlul general Historia naturalis ad condendam Philosophiam. Historia vitae et mortis,
Icare apartinea aceleiasi prti, apru in anul urmtor, 1623.
In acelas an apru si prima parte a Marei Restaurri, intitulati
www.dacoromanica.ro

Fr. Bacon

141

De Dignitate et Augmentis Scientiarum. Aceasta era traducerea

mult samplificat a scrierii apirut inci din 1605 sub titlul
Despre folosul $i pro gresul
Cum am arOtat mai pus, increzOtor in valoarea acestei

opere, Bacon incercase sO o traduca in limba latin curAnd

dup Aparitia ei in limba englei, dar a trebuit nu dupa mult
timp s renunte la aceastO idee. 0 inouO ocazie de a o traduce
i-a venit mult mai tarziu. In planul operei Instauratio magna,
pe (L:are-1 publicase data.' cu Novum Organum, in 1620, era
anuntat ca prima ei parte o clasificare A tiintelor sub titlul
Partitiones Scientiarum. Cana cbiderea survenit in 1621 11
redOdu cu totul operei sale, el se tgadi i la aceastO parte a
Marei Restauritri, care trebuia executat. Astfel, tare anii
1621-1622, el se ocupsa" de aceasti 'parte A operei sale, cOreia
ii &du titlul Descriptio Globi intellectualis. Lucrarea aceasta,
care trebuia s fie scrisa, ca i partea a doua lieja apirutO,1

in limba latin, a fost conceputO pe p scari prea intins, sub

forma unei enciclopedii a 5tiintelor. Din ea Bacon nu a scris
deCat cateva capitole din partea privitoare la astronomie. Renuntnd la rest, el si-a indreptat privirea spr opera sa apOrutO
in 1605 in Inaba tengleza, care tocmai trata aceastO chestiune.
El o amplifici in nou crti si o publici in 1623.
Sub aceastO nouO forma, opera lui Bacon avu un succes
incO mai mare cleat Il avusese cOnd apsruse, in 1605, in eclitia

englezi. Constient de valoarea operei sale, resemnatul filosof

ii prevOzuse succesul. Dealtfel increderea aceasta el o intindea
asupra Lintregei sale opere filosofice. Astfel nemultumirile dirt
viata politicO ti eran compensate cu vii satisfactii aduse de
succesul p.ctivitOtii sale filoso ic.
In 1625, apa'ru o nouO editie amplificata a Incerciirilor
din 1897. In acelas timp, el se ocupa de traaucerea lor in

limba latin sub titlul Sermones fideles sive interiora rerum.

ApOrute in limba englez in mai multe ,editii, Incerairile cuprindeau un tablou fidel al societitii timpului precum i sfaturi
practice in conducerea afacerilor particulare i publice. Prin
calitatile lor remarcabile, ele au avut un mare succes. Traducerea lor latin, ca si a aproape tuturor lucrArilor sale, nu
era opera lui Bacon. El a revOzut-o insi i i-a adus, schimbOri
importante. Astfel modificat i tradus, lucrarea nu a putut
sit

apar in timpul vietii filosofului. Aceias soarti a avut

traducerea romanului Noua Atlantida, intreprinsa cam in 'acelas timp.

www.dacoromanica.ro

Fr, Bacon

142

La 30 Iulie 1624, regele II absolvi pe Bacon In intregime

de pedeapsa sa. Tumultul vietii politice parea insa a nu-1 mai
interesa. El lucra in timpul din 'Irma 'la complectarea uneia,
din lucrrile sale de istorie natural intitulat Sylva-Sylvarum,
care era un repertoriu de observri i experiente asupra naturii. In timpul acestor studii, Bacon a contractat o raceal,
din cauza careia a murit dupa cateva zile, la 9 Aprilie 1626.

2.Atitudinea negativa a lui Bacon fati de trecut.

Intreaga sa opera de reforma a filosofiei, cu am)3itiuni
mai mari decat puteri, Bacon proectase s o inglobeze in gigantica Instauratio Magna. Din cele sase parti cari trebuiau s
o .alcatuiasch, el nu a executat decat prima in intregime, sub
titlul De Dignit ate et Augmentis Scientiarum. Partea a doua,
-care urma s51 expuna noua sa metod, intitulat Novum Organum, a rmas neterminata. Jar prtile ultime, cari trebuiau
cuprinda modelul i rezultatele aphcrii metodei sale, au ramas
deasemenea neterminate.

Cu atat cAt a facut, Bacon si-a ,asigurat totusi un loc

de frunte in istoria filosofiei moderne. Uneori, meritele sale
au fost exagerate. S'a vazut in el marele reformator al gandirii.
Alteori, climpotriv a fast criticat cu extrema as_prime, contestndu-se operei sale once valoare. In prezent, aceste discutiuni

par a se

fi incheiat. Bacon este recunoscut ca fiind untd

din intemeetorii filosofiei moderne. Doi opera sa nu cuprinde

prea multe elemente noui, pa constitue totusi un remarcabil
castig in istoria gandirii. lar valoarea ei consta nu numai
nu atat in laportul .ei pozitiv, care este metoda inductiv, cAt

in atitudinea negativ pe care a luat-o fata de sistemele filosofice din trecut. Aceasta mai mult decal metoda sa a constituit punctul de plecare al nouilor constructii filosofice ale
gandirii moderne.

Prima parte a Marei Restaurivi, intitulata, cum am, aratat,

Des pre Demnitatea i Pro gresele $tiintelor, cuprinde sub forma

unei clasificiri a stiintelor expunerea rezultatelor obtinute in

stiinte precum si a progreselor pe cari Je trebue sa le urmareasca

in viitor. Dupa cele trei facultti ale spiritului omenesc,
memoria, imaginatia i ratiunea,
stiintele se impart in trei
categorii,
istorie, poezie i filosofie,
corespunz5loare
Cite uneia, din aceste facultati ale spiritului. Istoria se im-

parte in naturala i civila. Poezia, in narativ, dramatica

parabolic. Filosofia, in stiinta lui Dumnezeu, a naturii si
www.dacoromanica.ro

Fr. Bacon

143

omului. Cea din urm cuprinde ca tiinte mai insemnate logica

i morala.

Clasificarea aceasta s'a bucurat de un mare interes, in

deosebi in rndurile enciclopediOilor secolului XVIII, cari au
adoptat-o. Scopul autorului ei nu era totu5i s dea o clasificare

a tiintelor, cat s urmreasei in mod sistematic progresele

realizate de tiinte, s arate lipsurile lor i imbunTtirile pe
cari trebue s le urmreascA in viitor. In forma unei clasificri
a tiintelor, Bacon 4i expunea aadar punctul su de vedere
in intregul domeniu al tiintei. Multe din ideile sale asupra
tiintei au czut desigur. Nu putine ins din ele sunf adevrate
intuitii geniale i constituesc pentru cel ce le-a conceput un
merit neagaduit.

Din punct de vedere filosofic, lucrarea aceasta a lui

Bacon reprezina prima etap in desvoltarea ideii sale de reformi, i ca atare valoarea ei nu este nicidecum
In desvolarile pe cari le cuprinde in partea intia se poate
vedea punctul de plecare al ins4i cugetrii moderne. Ceeace
1-a surprins pe Bacon in studiile sale a fost starea deplorabil
In care se gsea in timpul sau filosofia naturii in comparatie
cu celelalte tiinte, cari facuser unele progrese apreciabile.
Cauza acestei sari de lucruri nu putea fi dect lu nepotrivirea
dintre metodele lor de cercetare. Stiintele facuser unele progrese in masura in care se adresaser experientei. Nesocotind
experienta, filosofia naturii n'a .putut face niciun pas inainte.
De aici, ideea sa c reforma care era de intreprins trebuia
s fie Pacut din temelie: Instauratio facienda ab imis funda-

mentis, spunea Bacon 1). lar aceasa temelie nu era cleat

metoda. In locul metodei silogistice, care nu (Muse niciun
rezultat, trebuia pusi ,noua metod inductiv. Expunerea ei

forma obiectul celei de a doua prti a Marei Restaurari, intitulat Noul Instrument sau Noua Logic&
Novum Organum incepe cu o parte introductiv, din care
expunerea cauzelor de eroare ale mintii omeneti este i cea
mai intins. .1--cea mai important 2). Ea este precedat de o
expunere a cauzelor cari au impiedecat progresele tiintelor
ale filosofiei 3). Asupra cuprinsului acestei prti trebne
s ne oprim mai intii.
Nov. Org. I af. 31.
Nov. Org, I af. 38-115.
Nov. Org. I af. 78-92.

www.dacoromanica.ro

Fr. Bacon

144

Dupa Bacon, stiintele i filosofia contimporanilor sai se

bazau pe o metoda oarba i stupida i erau in 'mini parte, asa
cum le-au transmis cei vechi, ingr6mdiri de dispute nerodnice
rezultate ale unei obsercari oulgare. Cat despre ceeace s'a
mai adaugat in urma la ele, nu era de nicio valoare. Filosofia
era mai mult falsificarea deck cunoasterea naturii. Ea consta
dintr'o ingramadire haotica de vorbe lipsite de inteles si de
prejudecati

i superstitii.

Una din principalele cauze ale acestei stari de lucruri

este valoarea excesivi atribuita spiritului omenesc. S'a crezut
ca este injositor pentru spiritul omenesc a-1 aduce in lumea
lucrurilor materiale, i inutil, fiindca parea capabil sa descopere
adevarul prin propriile sale puteri. Renuntandu-se astfel la

experienta, s'a incercat a se construi conceptiile despre lume

pe calea asa numitei dialectice, care nu este in realitate deck
aceea a inchipuirii. Procedeul a lost desigur comod, caci este mai
usor a imagina lucrurile deck a le cunoaste printr'o indelungil
dar n'a putut duce la niciun rezultat.
atenta observare,
Simplul rationament mai degraba indeparteaza spiritul dela

adevarata cunoastere a lucrurilor decat Il apropie. Silogismul

de care se .serveste ratiunea, nu este un mijlod de descoperire
a adevarului; cu el nu inventam nimic; Valoarea lui nu este

nula, e drept. El poate fi utilizat cu succes in 5tiintele de

pur rationament, cum ,suint matematicile. In stiintele naturii ins:4

valoarea lui este cu totul reclusa 1). Instabilitatea naturii i varietatea ei impun observarea i experienta ca mijloace de cunoastere.

Interesul aproape exclusiv pentru morala i politica,

obicei al celor
i pentru teologie,
obicei al celor vechi,
a fost inca una din cauzele cari au impiedecat
moderni,
progresul filosofiei. Teologia in deosebi, cu adevarurile ei
gata date si cu dispretul ei pentru lumea materiala, a fost o

piedica de neinvins In progresul cunostintelor omenesti privitoare

la natura. Zelul xeligios putea si a izbutit s ajunga la pia's-

muiri in domenii abstracte; natura insa i-a ramas necercetata

necunoscuta. Revelatia nu ne poate da cunostinte despre lucrurile din natura. Obieetele revelatiei se gasesc, dupa Bacon,
1) Nu este asadar adev5rat c5 Bacon ar fi negat total si defniLiv once
valoare deductiei silogistice, cum i-a obiectat Gassencli. Ceeace a criticat el
In aceast priving n'a fost cleat valoarea prea mare ce se atribue deductiei
important
fat de inductie. Mai departe revenim asupra acestui punct,
pentru precizarea intelesului exact a atitudinii empiriste a filosofului englez.

www.dacoromanica.ro

Fr. Bacon

145

In sfere mult mai nobile. Ideea aceasta a filosofului englez

despre independenta filosofiei de teologie, dei nu era noua,
are totusi o deosebita insemnitate, intruck este caracteristica
orientarii filosofiei moderne.

0 alta cauz care a tinut in loc progresul cunostintelor

omenesti privitoare la natura este obiceiul de a recurge la
opiniile altora. In stabilirea unei teorii se ja in mod obisnuit

drept argument autoritatea unui autor oarecare, asa ca i and

adevarul ar fi privilegiul sau. lar acest autor este ales? aproape
totdeauna dintre cei vechi. Acestia au avut totusi mai multe
posibilitati de eroare deck avem noi. Cei veclii sunt socotiti
pe nedrept i cei batrani. Noi suntem mai btrani, cad in urma

mast/la este un trecut cu mult mai mare si o experienta

mult mai Intinsa. Jata 'dece, toata. pretinsa Intelepciune a celor

vechi nu este deck copilaria stiintei. Ea consta din dispute

desarte. Toti filosofii din antichitate au falsificat natura in
conceptiile lor mpini le ambitiunea lor vana de a Infiinta secte
sau de A primi aplauzele multimii. Dada printre ei au fost

cercetkori de merit, cum era Democrit, dela acestia nu ne-a

comparatie asupra careia
ramas aproape nimic. Timpul,
a transportat ca o
Bacon a revenit adesea in operele sale,

apa dela Greci la noi ceeace era mai usor, lasand la fund
ideile cari aveau mai multa greutate. Scrierile frivole si la mintea

oricui au ajuns pn la noi. Asa s'a mntmplal cu scrierile lui

Aristotel. Mult pret ins nu punea Bacon nici pe autorii socum vom vedea
cotiti de el mai seriosi, iar teoriile lor,
nu le admitea fara rezerva. Auton'tatea, ori
mai departe,
din partea cui ar veni, nu trebue pusa inaintea experientei. Nesocotirea acestui principiu a mentinut cunoasterea oamenilor
despre natura la gradul de Inapoere la care se gaseste.
Principalele cauze Ins din cari provine eroarea i cari
impiedic deci progresul stiintei sunt in 1nsusi spiritul omenesc.

Ele au fost numite de Bacon idoli sau fantome ale spiritului:

idola mentis. S'a afirmat c aceast teorie a fantomelor sau
a idolilor ar constitui in opera filosofului englez un inceput de
teorie a cunoasterii,

ceeace vom vedea ca este just, intrucat

prin consideratiile pe cari le-a facut asupra lor, Bacon s'a,

pronuntat att asupra originei cunoasterii, cat

telor si a valorii ei de adevr.
Fantomele rasei sau ale

asupra limi-

speciei omenotil), au sursa

1) ldola tribus. Nov. Org. I af. 45-52.

www.dacoromanica.ro

10

146

lor

Fr. Bacon

in insisi natura omeneasc. S'a sustinut c omul ar fi

masura lucrurilor, intelegndu-se prin aceasta ca simturile sdau

cunoastere absoluta a lucrurilor. Adevarul este departe de a
corespunde cu awast. idee. ,Perceptiunile noastre reprezint

relatiuni ale lucrurilor cu inoi. Ele sunt realitatea adaptat la

mijloaoele uoastre de ounoastere, cari sunt simturile. Spiritul
omenesc, asemantor unei pglinzi rele, ameste,ci in razele reflectate propria sa tnaturii. Cu alte cuvinte, simturile nu ne dau
cunoastere adevarat a lucrurilor. Cunoasterea capatat cu
ajutorul lor este relativ.
Este atunci absoluta. Icunoasterea pe care o captm pe
calea ratiunii? Cu latt mai putin. Neajunsurile simturilor pot
fi in bun parte inl.turate. Ele provin din Starea in care ne
gsim atunci cand percepem lucrurile cu ajutorul lor, si pot
fi inlaturate printr'un control sever al perceptiilor noastre, din
cari trebue s eliminm tot ce este subiectiv. Cu ratiunea lucrurile se petrec altfel. Silogismul este forma pe care o, iau
totdeauna operatiile ei si el const in a scoate concluzii din
pretinse principii ale gndirii. In realitate aceste principii ale
mintii omenesti, cari stau la baza silogismului, nu sunt deca prejudecati invechite. Asa este buraoara ideea cauzelor finale, care
provine din defectul loamenilor de a interpreta lucrurile dupii
analogia lor. In teologie admiterea cauzelor finale i are justificarea ei. In stiinte sinsa i in filosofie preocuparea de a .gsi

scoptiri nu a dat niciun rezultat. Cercetarea cauzelor finale,

spunea Bacon, este sterila, i ca i calugaritele ea nu naste
nimic. In aceeasi situatie este convingerea oamenilor c in
natura ar exista c- ea mai mare ,ordine i regularitate. E drept
c6 aceasta idee corespunde unei nevoi a mintii omenesti. Dar
ea nu corespunde alcatuirii reale a lucrurilor. In naturi exist
infinitate de lucruri, cri trebuesc cunoscute asa cum sunt.
In locul unei asemenea cunoasteri rafiunea stabileste intre ele
analogii fictive si relatiuni lipsite de fundament obiectiv.
Din aceias constructie vicioas a spiritului nostru provin
erorile al caror mobil il formeazii sentimentele i pasiunile

noastre. Acestea fiind sari subiective n'ar putea da nastere

decat la stiinte fantastice, cari s corespund nevoilor noastre
sufletesti, nu ins realitatii obiective a lucrurilor. Stiinta totusi
trebue s ale arate cum sunt lucrurile, nu cum dorim 85. fie.
In afara acestor aberatiuni comune tuturor oamenilor,
exist faltele cari provin din natura proprie a fiecrui individ
aparte. Din cauza lor omul apare ca inchis intr'o cavern,
www.dacoromanica.ro

Fr. Bacon

147

din care nu poate vedea deck aparentele lucrurilor, nu lucrurile

ele insele. Educatia primit, lecturile sau conversatille anterioare, autoritatea ipersoanelor ubite sau respectate,
iat
atatea cauze cari deformeazi spiritul 'unui om si-1 inchid ca
intr'o petera, dinlauntrul careia nu poate s mai vada lumea
reala. Din acest motiv Bacon a numit cauzele acestea de eroare
fantome ale poterei1).
O nou sursa de erori o constituesc fantomele pietei2),
prip cari se Mteleg obisnuintele de limbaj ale oamenilor. Multe
din notiunile adoptate in stiinta nu au niciun inteles, intrucat sunt
simple fictiuni ofirora xi4 le corespunde nicio realitate, cum ar
fi: norocul, primul nobil, orbitele planetare, i asa mai departe.

Altele, dei le corespunde o oarecare realitate, obiectul lor

este confuz in xnintea oamenilor. Toate aceste notiuni, rezultate
nu ale unei tcercetari metodice, ci ale inteligentei vulgare, au
darul de a ne d numai iluzia stiintei, nu o cunoastere( adevarata 3).

In deosebire de toate cele de Ana acum,

ciror origine

este subiectiva, fantomele teatrului4), vin din afara noastra.

In numarul lor intra conceptiile filosofice din trecut. Pe toate

acestea Bacon le pompara unor piese de teatru, pe cari cei

vechi le-au jucat pe scena lumii pentru a atrage asupra lor
admiratia contimporanilor. Turma filosofilor rationalisti, spunea

el, se multumeste sit frunzareasca experienta scotand de id,

si de polo oarecari observatii triviale, fara a se osteni sa
studieze lucrurile metodic; apoi i imagineazi ca nu mai 6:mane deck sit intoarca spiritul in toate directiunile i sa ocheasca la intamplare. Printre acestia Bacon num5.ra in prima
linie pe Aristotel, care a -falsificat filosofia naturii prin dialectica sa. Dupa el vin filosofii cari in opiniii lor au amestecat
teologi4 i superstitiile consacrate: Pitagora i Platon. Adoptarea pervila a lacestor conceptii a constituit una din cauzele
cele mai insemnate de eroare ale spiritului omenesc.
3.

Metoda inductiva.

Ca sa putem scapa de toate aceste cauze de eroare, trebue

sa dam spiritului trei feluri de ajutoare: ale simturilor, ale meIdola specus, Nov. Org. I af. 53-58.
Idola fori, Nov. Org, I al. 59-60.

31 Azi, clind In filosofie se mai face Inca adesea abuz de cuvinte lpsite
de inteles, Bacon a ramas actual,
j lectura atent a observarilor lu in
aceast privinta cred ea ar fi utila multora dintre kuritorii de teorli filoso/ice din zliele noastre, des au trecut atitea veacuri de egind au fost serse
a desi cunostinta omeneasca a facut in acest interval de tmp asa de marl
progrese 1

4) Idola theatr, Nov. Org. I af. 61-71.

www.dacoromanica.ro

Fr. Bacon

148

mOriei ,si ale inteligentei. lata dece partea a doua informatzva

a Noului Instrument trebuia sa se compuna din trei parti des-

tinate a trata fiecare despre cate una din categoriile de ajutoare ce urmau a fi date spiritului. Bacon ins a trecut 'direct la

ajutoarele de dat inteligentei, ca fiind cele mai urgente, fara

s se mai ppreasca sau sa revin asupra celorlalte. Ele se
grupeaza In jurul metodei inductive. Nici partea aceasta insa
nu a terminat-o. Ea trebuia s trateze despre speculatie
despre practica, adic despre regulele descoperirii adevarului
despre regulele aplicarii lui practice; dar nu s'a ocupat decat
dintai. lar partea despre speculatie a ramas ea insasi
de
neterminati. Ea trateaza despre arta de a descoperi form ele
precum i despre una din metodele de a prescurta cercetarile,
dar nu spune nimic nici
din poua cite erau anuntate,
despre modul cum trebue sa ne ridicam progresiv. la adevarurile

cele mai generale, pia despre modul cum trebue sa adaptarn

metoda inductiva la natura diferitelor obiecte de cercetare, -parti anuntate in planul general al lucrarii.
Regulele metodei inductive, asa cum le-a conceput Bacon,
sunt in stransa legatura cu modul in care concepea, el obiectul
stiintei. 'eta dece, pentru a le intelege, trebue s ne oprim un
moment asupra teoriei sale despre stiinta. Dealtfel Bacon el

insusi a simtit aceasta nevoe expunnd la inceputul partii a

doua a operei sale de 16gica teoria sa asupra obiectului stiintei 1).

Dupa el, in natura exista un numar determinat de calitati

sau de naturi simple. Lucrurile i fenomenele din natura nu
sunt deat combinatiuni ide asemenea calitati simple. Plecand
dela aceasta idee \Bacon a reluat termenul aristotelic de forma,
pentru a denumi prin el asemenea complexuri de calitati din

cari sunt alcatuite lucrurile sau fenomenele. Forma ar fi dar

esenta unei proprietati sau conditiunea ei esentiala sau lucrul
in ceeace are el absolut real. Forma est ipsissima res, spunea
Bacon. A cunoaste forma unui lucru este a cunoaste finta lui
proprie asa cum ,este in sine. Modul de alcatuire al formelor,
cari, cum am spus, erau compuse din calititi sau naturi simple,
era conceput ca structura ascunsa, numita din aceasta cauza
latens schematismus, iar procesul de trecere dela o forma la
alta prin modificarea acestei structuri ascunse era el insusi
un proms ascuns, numit din aceasta cauza latens processus.
Nisipul bunaoara in ansamblul calitatilor lui de substanta mate1) Nov. Org. II af. 1-9.

www.dacoromanica.ro

Fr Bacon

149

rial este o forma. Modul de alcatuire al acestor caliti cari

Ii constituesc forma este schematismul lui latent, iar procesul
de trecere dela palitatea Jui de a fi opac la aceea de a fi
transparenta a sticlei este procesul lui latent sau ascuns.
Consecvent acestui mod de a intelege natura lucrurilor,
Bacon a ficut tclin cunoasterea frmelor obiectul metafizicei.
S'a neglijat, spunea el, cunoasterea formelor, ca fiind imposibil
sa o descoperim. Totusi, dac prin ea nu intelegem o simpl

gbstractiune, ci complex& de calitati reale ale unui lucru, e

lesne de ,admis ,c6 cunoasterea ei ne este accesibilh. Scopul
cunoasterii nici ,nu ,poate fi altul. In practica urmarim sa dam
lucrurilor noui propriet4i. In teorie trebue sa urmarim a cunoaste esentele propriettilor, cari sunt formele, spre a le putea
manui in folosul bostru. Aceast aplicare a metafizicei constitue
obiectul unei stiinte practice aparte numita magie. Ea nu trebue
confundat cu vechea magie religioasa, care urmarea s pro-

dud. efecte, nu printr'o actiune reala asupra lucrurilor intemeiath pe cunoasterea lor, ci prin simple cuvinte i gesturi
lipsite d inteles.
Stilt*lor le rmne s determine relatiunile calitatilor
simple inlauntrul formelor ,si procesul prin care aceste calitati

organizeai, cu alte cuvinte sa studieze schematismul 6

procesul latent al formelor. Bacon a numit uneori in opera
sa deasemenea forme Laceste obiecte precise de cercetare ale
se

stiintei, a atras ,atentiunea cetitorilor si insa ca nu se serveste

de un asemenea termen impropriu, prin care intelege legi

ale naturii i cauze, dedt fiincld este mai familiar. S'au clat
totusi cel mai Adesea interpretari gresite conceptiei sale despre
stiinta i modului cum intelegea el obiectul inductiei, din cauza
acestei imprudente intrebuintari a unui termen scolastic. Bacon
a repetat de nenumarate ori c tiinta trebue s determine
cauze i sa Istabilease legi. Vere scire est per causas scire,

spunea el. Dar iaceste pasagii din opera sa au fost utilizate

numai pentru a se arata presupuse inconsecvente in modul
in care ar fi conceput mult discutatele forme 1). Este drept
c metoda inductiva are in conceptia lui Bacon scopul de
a ajuta inteligenta in descoperirea formelor. Ca atare ea este
metoda metafizicei, intrucat studiul formelor este obiectul ei.

Scopul metodei inductive ins nu se marsineste la atat. Ea

1) Noi insine am cazut in eroarea unei asemenea interpretri intr'un
studiu anterior Ineeputurile filosoftei moderne, apiirut In 1936 in Rev. de
Filosofte, dar redactat in 1927.

www.dacoromanica.ro

Fr. Bacon

150

este nu numai metoda metafizicei, ci gi a gtiintei, iar aceasta

nu studiaza forme, ci cauze i legi. Bacon i propusese sa
arate modul in care inductia trebue adaptata la aceste noui
obiecte. Faptul ca nu a facut-o, nu cred ca justifica' gfirmarea
c obiectul unic al inductiei baconiene ar fi formele .ca. prin
aceasta ea s'ar deosebi fundamental de inductia gtiintelor moderne.

Corespunzatoare in ordinea ,practica magiei este pentru

gtiinta mecanica. Ea este aceea care aplica sau pune in practica cunogtintele teoretice ale gtiintei. Posibilita- tea aceasta de
aplicare a cunogtintelor teoretice la nevoile pracfice ale vietii
era aceea pare ponstituia, dupa Bacon, valoarea tiinlei. lar
putinta oamenilor de ,a utiliza natura in folosul lor era pentrut
filosoful englez proportionali cu gtiinta lor.- At:it putem, cat
stim, spunea el. 'Numai cunoagterea cauzelor ne poate
rat poate deal
sa producem efectele 4orite. Si omul nu gtie
in m'Asura in care descopere ordinea reala a naturii.
In ceea.ce privegte posibilitatile pe cari aveau sa le ofere
oamenilor gtiintele, Bacon i {Ikea cele mai mari iluzii. Se
intelege ca el concepea maul ,in care gtiintele vor fi utile oame-,
nilor in viitor Inuit deosebit de acel

in care sunt ele

prezent. Preocupirile sale practice intemem'te pe gtiintele naturii lerau Inca lega-te de acele ale timpurilor anterioare lui.
Dei icritica incercarile lhimitibor, tiinta sa urmirea totusi
sa descopere mijloacele ide a modifica proprietkfile corpurilorf
dupa voe. O asemenea operatie nu este in a-fara preocuparilor
practice ale Igtiintei kactuale, dar ea nu le epuizeaza,, cum credea

Bacon, care n'avea cum si-gi imagineze aplicarile ulterioare

ale gtiintei.

Daca voim sa cunoagtem natura i s invitam a o utiliza

nostru, spunea Bacon, trebue s descoperim ordinea ei reala. Aceasta n'am putea-o face insa decal pe calea
experientei. Dar nici experienta nu poate fi facuta oricum.
In utilizarea pi iexisti doua metode diferite. In una, dela ateva
fapte particulare, se trece printr'un singur salt la concluziile
cele mai generale; din acestea se deduc apoi concluzii mijlocii.
In cealalti se pleaca tot dela fapte, se trece insa apoi printiun
mers gradat iprin necontenite verificari dela concluzii mijlocii
la concluzii de ordin general. Nu incape indoial c aceasta
din urma singura duce la descoperirea adevarului. Ea este
in folosul

adevarata inductie. Conditiunea ei esentiala este sa se intemeeze

www.dacoromanica.ro

Fr. Bacon

151

pe o observare indelungat a faptelor. Trebue s urmarim,

spunea Bacon, in toate colturile secretele :fuginde ale naturii.
Asa cum va fi mult mai trziu
Realitatea era pentru el,
'un progres continuu al lucrurilor, o acpentru Bergson,
thine care, spunea el, considerat in toati continuitatea ei,
nimne imperceptibil. Intio adevrat filosofie i tiint a
Inaturii, continua el, ar trebui arifim misarile gradate ale
acesteia. Dar, sub ,acest aspect natura ne scap. Totusi actul,
nu formele, cari sunt simple abstractiuni ale spiritului, 'trebue
sa-1 cunoastem.

Urmrirea pas cu pas a fenomenelor, care este prima

regul .a metodei (sale inductive, Bacon o numea vntoarea lui

Pan. A se ,opri insi la datele experientei, pe cari le ofer un

asemenea gen de ,observatie, nu este a se opri la o cunoastere
definitiv a lucrurilor. Deaceea, metodei prin simpl enumnumiti mai Varziu a concordanrare a cazurilor pozitive,
Bacon 'Is aiIugat metoda. cazurilor negative si a
telor,
variatiilor 1).

El cerea si qbservfim mai intli diferitele cazuri in cari

intlnim calitatea studiat de noi, i s le inregistrm in asanumitele tabele de prezenta (tabula praesentiae). Dac voirn
exemplul 1-a luat Bacon
bunoari s stim ce este cadura,
vorn inregistra mai intii diferitele aspecte sub
el insusi,

care am intlnit-o, cum sunt focul, cldura animal, varul

sfins, etc.

Odat tabelele de prezent incheiate, trebue s trecem

la bservarea pazurilor n cari, dei conditiunile sunt mulf asemntoare, totusi calitatea pe care o studiem nu se gseste, si
sa le inregistrm in asanumitele tabele d_eabsente in analoage
(tabula declinationis sive absentiae in proximo). Intr'o asemenea

tabel va trebui s trecem, cnd vom studia cldura, cazurile

In cari bunoar se produce lumin fr s se produch i caceeace doveduri, cum este cazul corpurilor fosforescente,
deste independenta acestor
Infine, trebue s mai observin i cazurile in caril calitatea
studiati se gseste in diferite grade si s urmrimi cresterile
descresterile ei paralel u cresterile i descresterile altor calitti
sau conditiuni. Din inregistrarea acestor cazuri vom alchtui
tabelele de grade isqu_ -comparative (tabula graduum sive comparativae). Cldura variaz bunhoar concomitent cu o miscare
1) Nov. Org. II af. 11-19.

www.dacoromanica.ro

Fr. Bacon

152

de unde rezulta ca ea trebue si fie

traumibi a materiei,
legaba de o lasemenea miscare.
Adevarata inductie abia acum incepe, dupa incheerea celor
trei tabele, cari constituesc adunarea unui material bogat de
tobservri.

Stiinta nu este o simpla ingramadire de fapte, ci

terpretarea lor. Ca sa" ajungem la ea, este util s ne ingiduim

a face presupuneri lafirmative. Se poate ea, din primui moment,

ele sa fie gresite. Ele ne pun totusi pe calea adevaratei interprebari. Citius emergit ventas ex errore quam ex contusione.
Adevarul nage mai usor din eroare decat din confuziune. Sub
forma aceasta Bacon recunostea rolul ipotezei, pe care co numea
permisiune acordaba' inteligentei, prima concluziune sau prim

cules (vindemiatio prima).

La ea ajungem prin observarea comparativa a celor trei

tabele. Nu trebue s generalizam insa dintr'odata, i sai spunem
c proprietatea cautata depinde de cutare sau cutare conditiune
observata. Inainte de a ne opri la asemenea afirmari, trebue

sa procedam la eliminarea presupunerilor pe cari cazurile negative din tabelele de absenta le infirma. Abia dup aceasta munca
incepe adevarata afirmatie. Astfel, la urma unui asemenea studiu, caldura ramane a fi o miscare cu trei caracterel distinctive:
expansiva, adica dinlauntru in afara si de jos in sus; situata in
particulele cele mai nnici ale corpului care o posedi; i des tul
de rapida.

Dupa aceasta prima schita de interpretare, Bacon si-a

propus s. trateze -clespre noua obiecte diferite de cercetare ca
metode auxiliare ale inductiei, ca mijloace adica de a ajuta st
perfectiona inductia. Din ele nu a tratat insa decat despre primele, asanumitele cazuri privilegiate (praerogativae instantiarum),

cari constituesc arta de a prescurta cercetrile. Cu descrierea

se si inchee Novarn
doua zeci 6 apte la numar,
lar,
Organum 1).

Enumararea lor aici nu ar avea nicio utilitate, intrucat ele

nu sunt regule propriuzise de inductie, ci infatistazi categorii
de cazuri instructive din natura, al caror studiu ne duce mai
eurand la explicarile pe cari le cautam. Asa sunt bunaoara
corpuri cu proprietati neobicinuite,
magnetul sau mercurul,
cari intra in categoria instan telor exceptionale sau monodice.

Asemenea cazuri, pentru a le explica, trebue s le reducem la

faptele .obicinuite din natur aratand ca ele nu au nimic mi1) Nov. Org. II af. 22-52.

www.dacoromanica.ro

153

Fr. Bacon

nunat si ca nu sunt decant rezultatul unei combingiuni neobicinuite de calitai naturale.

lath* cari sunt, dupa Bacon, regulele metodei inductive.
Din expunerea lor, s'ar putea crede ca filosoful englez era un

empirist pur. Totusi el nu a negat rolul pe eare-1 au alaturi

de experienta operatille logice ale gandirii. Trebue sa unim,
spunea el in limbajul su bogat in imagini, experienta cu raliunea printr'un himen fericit, pentru a fecunda datele uneia
prip activitatea celeilalte1). El era adversarul empiristilor puri
in aceeasi masur in care era adversarul ralionalistilor puri.
Pe empiristi ii compara cu furnicile, cari numai aduna far sa
prelucreze nimic. Pe rationalisti ii compara cu paianjenii, cari
scot din propriul lor corp firul din care ese inconsistentele lor
panze. Pe adevaratul filosof II compara cu albina care aduna
un material bogat si il preface in mierea substantiala 2). Sul:),
aceast forma inductia este aplicabila nu numai in stiinlele
fizice si in studiul materiei, ci ,si in acele ale spiritului,
cum isunt logica si morala3). Bacon hi propusese chiar sa

arate cum trebue iadaptata metoda inductiva la aceste obiecte

de studiu, dar nu a facut.
Este drept ca metoda inductivfi fusese practicata in stiinla
inainte ca Bacon sa se fi gandit sa-i determine regulele. El
insusi a recunoscut aceasta. Asa cum era practicata insa, ea
era cu totul defectoasa. El a aratat ca adevarata induclie
trebue sa se isprijine pe un numar mare de observari, si inainte
de a trage concluzii afirmative ea trebue s fac,a'' un mare numar

de negalii. Nici Ja cei vechi ideea inductiei nu a lipsit. Ea era

conceputa insa co o simpla generalizare. Asa o concepea
Aristotel, in cateva din scrierile sale de logica. Bacon este
primul , care a cautat sa-i determine regulele si sa-i dea rigoarea unei metode istiintif ice.

4. Istoria si filosofia naturii.

In planul general de reforma conceput de Bacon, partea
a treia a Marei Restaurari trebuia sh' cuprinda istoria naturala
ca prima aplicare a nouei metode inductive. In apendicele adaugat in 1620 la Novum Organum sub titlul Parasceve ad Historian.' naturalem et experimentalem el daduse normele acestei
Nov. Org. I af. 95.
Ibidem.
Nov. Org. 1 af, 127,

www.dacoromanica.ro

154

Fr. Bacon

stiinte. Din studiile cari trebuiau s o alcituiasc Bacon a

scris: Istoria Vaturilor, Istoria Vietii 0 a Mortii, Istoria Densitiitii 0 a Paritatii, Istoria Sunetului, Pdurea PE:durilor, i
fragmentul rmas din Abecedarul Naturii1).
Din punct de vedere filosofic, aceste opuscule Mt prezintit niciun interes. Ele pot cel mult in ansamblut lor sit
arate mersul gndirii filosofului englez in planul stt de reformi. Cat despre Naloarea lor stiintifici, ea a fost contestat
cu severitate de D. de Tracy in Discours prliminaire de la
Logique i de Joseph de Maistre in Examen critique de Ja
Philosophie de Bacon, 2 vol. 1836. Fr a cidea in asemenea,
exagerki, trebue s recunoastem c ea nu este deosebit; este

departe ins de a fi nuli. Bacon el insusi pare a nu-si fi

ficut iluzie despre valoarea stiintific a istoriei sale naturale.
In Novum Organum el prevenea pe criticii si de mai irziu
c istoria sa natural se poate s cuprindi erori. Din ele
nu trebue s rezulte ins c metoda sa inductivi nu este bun.
ci c aplicarea ei a fost defectoas2).
Dup adunarea materialului de observri si experiente

asupra naturii, -- care era obiectul celei de a treia pirti a

urma potrivit metodei inductive interMarei Restauriwi,

pretatea acestui material, obiect al prtii a patra, all ckei titlu

&Amp.' s fie: Scalla Intellectus (Scara inteligentii).

Din aceasta Bacon tnu a executat deck o prefat si dota
fragmente ca modele de aplicare a metodei inductive. Ele erau
intitulate Filum Labyrinthi sive Inquisitio legitima de Motu
(Firul labirintului pau cercetare metodicit asupra miscrii) oi
Topica Inquisitionis de Luce et Lumine (Model al unei cer-

cetki asupra luminei). Ambele arkau cercetrile ce se pot

face conform metodei inductive asupra miscitrii si luminii. Interesul lor filosofic si stiintific nu diferk de acel al studiilor
de iistorie natural ce compun partea a treia.
De o pu totul alt insemntate filosofic sunt studiile
cari erau destinate de Bacon- s alcituiasc partea a cincea a
Marei Restauri2ri. Ele cuprind unele elemente din conceptia sa
cari
despre lume. Este adev5rat c nu prin aceste teorii,
'al
filoa
astigat
titlul
de
intemeetor
nici nu erau personale,
Edtille engleze ale operelor lui Bacon nu adopt apeast Imparfire. Ea este aceea a editei latne a lui Bouillet, apAruti In 1834, In 3 vol,
la Paris, s prtindu-ne cea mai just, am adoptat-o. Ctatiile noastre sunt
f acute dup aceastfi edtie a operelor lu Bacon.
Nov. Org. I, af. 118.

www.dacoromanica.ro

155

Fr. Bacon

sofiei moderne. Totui ele prezinta un netagaduit interes istoric. In planul general al operei sale aceasta partel era destinata
sa- expuna anticiparile filosofiei definitive, care, din lipsa materialului istiintific necesar, nu se putea Inca. constitui. De aici
titlul ei: Prodromi sive anticipationes philosophiae secundae.
Se atribue acestei parti urmatoarele lucrri postume ale
lui Bacon: Despre,Fluxul Isi Refluxul Wirii, Sistemul Cerului,
Cugetiiri asupra Naturii Lucrurilor i Des pre Principiile 0
Originele Luna In tqate aceste mici opuscule, serse in epoci
diferite ale vietii 'sale, filosoful englez a renuntat la metoda
sa inductiva, pentru a trata problemele generale ale filosofiei
naturii dupa metoda rationalfi obicinuita 'Ana atunci in acest
domeniu. Pe calea aceasta el a ajuns sa sustina o conceptie ato-

mista i mecanista a natura, care nu diferea de aceea a lui

Democrit decat prin lipsa dogmatismului caracteristic conceptiei
filosofului antic.

Experienta ne arata, spunea Bacon, ca materia poate fi

divizata dincolo de puterea de perceptibilitate a ochiului. Totui

mintea noastra nu poate admite ea' aceasta diviziune ar putea

fi impinsa la ,infinit. Trebue si admitem deaceia ca foarte probabila existenta atomilor indivizibili. Numirul lor trebue si
fie invariabil i u el cantitatea materiei din univers.. Crearea
din nimic a iatomilor ea i i disparitia lor in nimielnu pot fi concepute si sunt deci inadmisibile. Nimic deci nu se distruge ,i

nimic nu se creiaza in natura. Cat despre structura atomilor, ea

fiind

inaccesibila mintii noastre, n'am putea deck si ne o

inchipuim. Este probabil 'ca ei sunt identici ca substante i

diferiti ca forma.
Odata cu atomii, itrebue sa admitem i existenta vidului.
Altfel nu s'ar putea explica dilatarea i contractarea corpurilor,
atat de usor ,explicabile prin departarea i. vpropierea atomilor.

Micarea trebue sa fie o proprietate vonica a materiei

ca i intinderea. Deaceea ea nici nu inceteazi niciodata. Repaosul absolut este o simpla aparenta; el este echilibrul ce se
stabilete momentan intre doua miseri de directa opuse.

S'a facut presupunerea ca substanta din care sunt alcatuite corpurile ceresti ar fi de alta natura deck substanta ay.purilor materiale de pe pamant. Corpurile cereti ar fi alcfituite
dintr'o quinta coeli essentia

o substanta incoruptibila

pecand

corpurile materiale pamintoti ar fi alcikuite din patru esente

materiale supuse tuturor schimbarilor. Aceasta conceptie era
www.dacoromanica.ro

156

Fr. Bacon

a lui Aristotel. Experienta ne arat insO exemple de schimbOri

ce se produc in corpurile ceresti. De alt parte, in interiorul

pOmOntului schimbrile trebue s fie tot atat de rare ca si la
corpurile ceresti. Aceasta dovedeste c intre substanta lor nu
existi o deosebire de natura. Corpurile ceresti sunt alcOtuite
din materie aprins.. ,Ele sunt un foe conclensat. Toate se
mise in jurul Nmntului, care rmine imobil in mijlocul lor.
Bacon recunos,tea o loate acestea nu sunt descoperirile
sale personale. Cei vechi le sustinusenil mai intai intr'o; formi

bolic in iegenda lui Cupidon, care personifica materia.

Mai t4rziu, le-a ,sustinut Democrit in opera sa filosofic54
Ele au trebuit totusi s cedeze in fata conceptiei aristotelice,

adevrul ei este mult mai putin probabil. Mai superficia15., mai usoara, cpera lui Aristotel a scpat singur din
desi

tristul naufragiu al ?stiintei din timpul nvlirilor barbare, in

care opera lui Demdcrit s'a pierdut.

Ultima parte a Marei Restaurari trebuia s cuprind

expunerea unei conceptii generale despre nattir pe baza adeviOrurilor descoperite pe 'calea inductiei, i trebuia sa fie intaulaa Philosophia secunda sive activa. Constient de dificultOtile unei asemenea .intreprinderi in starea in care se g.seau stiintele naturii in timpul s5u, Bacon nu a incercat s5
redacteze aceast parte (a operei sale. Tatusi in trei din

studiile sale de istorie a naturii intitulate Istoria Vanturilor,

Istoria Vietii i a Mortii i Istoria densit6tii 4 a Rarittii,
el a dat cate o serie de regule prdvizorii (canones mobiles),
cari trebuiau s. 'prepare partea VI-a a operei sale de reformO.

Desi asadar Bacon pu a executat nimic din aceast ultimO parte a operei sale, totusi prin ideea care ti st5 la bazi,
ea constitue poate contributia sa cea mai originala in filosofie
ideea cu care a rOmas inc. actual. In adevar, pentru prima
oarO el sustinea in ifilosofie c o conceptie despre lume trebuind sa fie intemeiat pe cercet5.ri stiintifioe i aceste cercet5.ri fiind inca mult inapoiate, trebue s renuntm la o conceptie definitiv oprindu-ne la simple presupuneri. Cu aceast5
idee Bacon avea s infrunte timpurile i s rOmn actual
secole de-a randul. In prezent, dup trei secole de necontenite
cercetAri i dupa progrese uimitoare ale stiintei, cunostintele
noastre sunt inc6 inapoiate

i deaceea

pre lume nu poate fi inch' definitivi.

www.dacoromanica.ro

conceptie des-

157

Thomas Hobbes

Thomas Hobbes
Thomas Hobbes a inceput s5. fie cencetat mai de aproape,
Aupg riegulele istoriei stiintifice a filosofiei, abia pe la sfiritut
Keacului trecut, datoria lui George Croom Robertson1) in

Anglia, Eduard Larsen') in Danemarca, ,Georges Lyon6) in

Franta si Ferdinand Tdnnies 4) in Germania 5). Monografiile
publicate de aoestia au inlgturat nai toate greselile privitoare
la Hobbes, care nu lipseau triici din cele mai de seami tratate
de igtoria. filosofiei6). In 'prezentarea de fatg ne lugm o sarcia
foarte modesta: sg atragem atentia asupra acestui mare Onditor, atat de putin cunoscut la noi, trecand in revisa ideile
lui mai de seamg, in ngdejdea, c vor urma dui:4 noi lucrgri
speciale care sg-1 inftiseze cu toate desvoltkile cuvenite.

1. Viata i opera.
Thomas Hobbes si-a povestitel insusi viata in lucrarea
in versuri latineti i apruti
In 1672. La doi ani ,dela moartea lui Hobbes a mai apgrut o
biografe, scrsg de Richard Blackbourne (1681), iar in 1813
V ita carmine expressa, scris"

alta, clatoritii lui Aubrey 7).

Thomas Hobbes s'a ngscut la 5 Aprilie

1588,

in

Malmesbury (comitatul Wiltshire). Taal ski era vicarul parohiilor invecinate: Charlton si Westport. Se crede ci Hobbes
a fost ngscut inainte de 'reme din pricina spaimei pe care a
rispandit-o in populatia englezg apropierea flotei spaniole,

vincibila Armada-, a lui Filip II. Cgci svonul impristiat

prin orasele noastre, vesteste c ya veni sfgrsitul neamului
Hobbes (Blacewood's Philosophical Classics) Edinburgh and Lon-

don, 1886, (240 pg.).

Thomas Hobbes Filosofi. Analyse og Karacteristik. Kbenhavn. (Jul.
Gjellerups Forlag) 1891 (268 pg.).
La Philosophic de Hobbes. Paris, Akan. 1893. (220 pg).

Hobbes Leben und Lehre. Stuttgart, 1896 (232 pg.).

Dintre lueriirile aprute in urmA amintim : Leslie Stephen : Hobbes
(English Men of Letters) London, 1904. Albert H. Abbot: Psychologische
und erkenntnistheoretisehe Probleme bei Hobbes (Wiirzburg, 1904), Baron
cay e. Brockdorff : Hobbes im Lichte seiner didaktischen end phdagogischen Bedeutung (Kiel u, Leipzig, 1919), Ed. II sub titlul 1 Hobbes als Philosoph, Pedagoge und Soziologe (Kiel, 1929). Richard Heinigswald: Hobbes
und die Staatsphilosophie (Kafkas Gesehichte der Philosophie in Einzeldarstellungen, Band 21, Munchen, 1925). Bernard Landry : Hobbes (Paris,
Alean, 1930). J. Vialatoux : La Cit de Hobbes
Thorie de l'Etat totali-

taire (ParisLyon, 1935).

De pild Wmdelband $i Uebewerg (v. Toneles, op. cit.

VIVIII).

Cf. Lyon, op. cit. pg. 5.

www.dacoromanica.ro

pg.

158

Thomas Hobbes

scrie Hobbes insusi.

(5i in mijlocur acestei temen i gene-

Tale, mama a nscut doi gemeni: pe mine si odata cu mine

teama".

Hobbes a dat dovada de triare precocitate. La varsta de

patru ani a invatat s titeasc, s. scrie i s socoteascit. Iard
la varsta de sase ani a inceput s se ocupe de lirnba 14tin.
greaca. La 14 ani reuseste 1,s traduci in iambi latini Medeea
lui Euripide. In 1603 s'a inscris la universitatea din Oxford
(Magdalen Hall). A pastrat din timpul studiilor universitare,
care 1-au facut un dusinan neimpacat al filosofiei scolasticei
ternainat cu
amintiri de-a-dreptul neplacute. Totasi
gum' t studiite **1 daci a eimas cu un oarecare dispret pentrut
spiritul su Ascutit a castigat in claritate, in precizie
putere de argumentatie, in orma acestora. Dupa ce obtine
titlul de Baccalaureus artium este )angajat ca tutor si tovaras
de catre William Cavendish, baron de Hardwick, nu peste mult
conte de Devonshire, pentru fiul sau, cam de aceeask. varst cu
Hobbes. Familia Cavendish joaca \un rol Toarte insemnat in viata
lui Hobbes prin ajutorul material pe eare,l-a avut dela ea, prin

putinta de o se ocupa nestingherit de studii, de a calatori

In toate centrele mari de cultura ale vremii i prin protectia
politica' de care a a.vut iu data nevoie in viati. A rmas legal
pana la moarte de aceasta familie, care Il socotea aproape ca
pe un membru al ej.
Misiunea lui Hobbes pe Tanga elevut i in curand prietenul

sau, era destul de placuta Trebuia sa-1 insoteasca in can"torille lu ca sa viziteze icontinentul. Astfel a avut pritejut
s calatoreasca in Fran*, Germania (si Italia i sa ja cunotint:
de ideile noi, care se iveau mai ales in materie de tiinta exacta.
Totusi n perioada aceasta Hobbes se ocupi mai mult de
literatura si de istorie, decat de filosofie. Preocuparile acestea
din tinerete, 11 vor urmari ttoati viata, cum dovedesc diferitele
ttroduceri incepute cu Tucidide 1,(la 1628) si terminate cu Homer,
la bitranete. Primii doisprezeoe ani in serviciut familiei Cavendish Isunt socotiti de Hobbes ea cea mai placuti parte a vietiii
sale. Tot in timpul acesta, apucand ultimii an de viata ai lui
Bacon, i-a servit acestma. ca secretar, traducandu-i o parte
-din opere in latineste.
Cu anul 1628 incepe o alma perioada in viata lui Hobbes.
Elevul sau, devenit prieten i stapan, se imbolniveste i moare.
Hobbes a fost nevoit s prseasci familia Cavendish, pe
-care o servise dotfaveci de anif si a fost angajat tot ca travelling
www.dacoromanica.ro

Thomas Hobbes

159

tutor" pentrii fiul lui sir Gervase Clifton si pleci din nou pe
continent. A vizitat Venetia si a stat 18 luni la Paris. Despre
cAlkoria aceasta se cunosc foarte putine lucran. Intors
Anglia in 1631 este rechemat in familia Cavendish, pentru edu-

catia' fiului rimas in urma prietenului su. Dupi o perioadi

de preg'atire a tarfrului su glev, au plecat impreun6. in Franta
si

Italia. De ast daa preocuprile filosofice ale lui Hobbes

stpaneasc fr5. ineetare.

elstigi in intensitate, pn' ajung
m'am gandit
Inirturiseste Hobbes
In tot acest timp
la natura lucrurilor, f i c in aflam pe corabie, fie in tr'isur
p'irut ci un singur lucru exist cu adeVirat
sau talare". Si! i

In lume, cu toate c ni se infkiseaf in mai multe feluri,

anume miscarea. In acest timp ju contact cu cercurile filosofice
din Paris, cunoaste teoriile lui Galilei, Descartes, Gassencli
etc., si devine el insusi destul de cunoscut ca s. 'fie socotit printre

filosofi. Intiadevir in mintea lui se schiteaz6 'impede un sistem

de filosofie, pe acelasi principiu al misckii. Generalizarea
(aceasta pdata svrsit In spiritul .u, marea sa trilogie: de
Corpore, de Homine, de Give, a fost, se poate spune, virtual
ficutb.". In acest triptic se rriparte filosofia intreaga: o fizici

anecanisti pregkeste o psihologie fir libertate, care mulesneste o etic utilitar, incheiat a ins'isi printr'o doctrin a.
afirm.5. unul 'din biografii si 1). Hobbes
se intoarce in Anglia in 1637 cu acest proect al unui sistem
universal de filosofie.

puterii absolute-

In ordinea rationala sistemul de filosofie al lui Hobbes

ur fi trebuit s inceap5. cu De ,Corpore i s termine ca De
Cioe. Imprejurfirile politice, in special revolutia engleza din
1640, 1-au determinat s publice leg opera de filosofie
politic, pe care o socotea deocamda.a mai util. Din clipa
In tc,are ,r6iboaiele civile au pus in discutie dreptut imperiului-

dreptul supusilor, o carte tare s trateze in lumina ratiunii problemele acesteK, i se pea o necesitate. Hobbes rastoarni
cu bunii stiint5., din motivele acestea practice, ordinea
a pirtilor sale, dup cum spune singur -in prefata cirtii De
Cive- 2), care apare deci inaintea celorlalte, la inceput intr'o
editie restrkis.", anonim, in 1642 la Paris, sub titlul: ElemenLyon, op. cit. pg. 10.
Noi intrebuinfi'm ; Oeuvres philosophiques et politiques de Thomas
Hobbes. Tome premier contenant les Elements du Citoyen, traduites en Franvois, par un de ses amis. A Neufchatel, 1787; i Thomas Hobbes: Grandziige der Philosophie. Zweiter und drifter Tell: Lehre vom Menschen und
vom 'larger. Deutsch hrgb. von Max Frischeisen-Kdhler, Leipzig 1918,

www.dacoromanica.ro

Thomas Hobbes

160

forum Philosophiae sectio tertia De Cive i e republicata in

1647 la Amsterdam, pentru un 13ub1ic mai mare, de asta data,
semnata, sub titlul Elementa Phitosophica de Give 1). Hobbes

mai publicase, in afara de planul acesta al unui sistem de fiIosofie, un mic tratat politic: Elemens of Lau) Natural and
Politic, in 1640.
Revolutia Ii creeazai lui Hobbes o situatie nesigura, din
care pricirta se refugiazi) la Paris. In cercul filosofic al pirintelui Mersenne se discutau Meditatiile lui Descartes, in manuscris. I s'a cerut i parerea lui Hobbes, care a formulat in
1641 renumitele obiectii la adresa filosofiei lui Descartes, la
care acesta a raspuns pe iin ton destul de taios. Cu discutia
.aceasta raporturile dintre cei doi mari ganditori ai veacului)
se pot socoti ca incheiate.

In decursul refugiului, destul de indelungat, mai scrie in

afara de cele doua luerari amintite, tratatul despre Necesitate
libertate, aparut abia' in 1654 si incepe sa lucreze la opera
sa eapitala: Leviathan. In 1646 se refugiaza. in Franta
prin. tul de Galles. Hobbes este angajat pentru acesta ca profesor de matematici. In ;1647 Hobbes se imbolnaveste gray,
r in 1648 printul pleaca n Olanda, Inc& legatura aceasta

n'a durat mult.

In rastimp evenimentele din An,glia deveneau tot mai grave

Revolutia. chtiga mereu teren, iar regele a fost decapitat. Repa.trierea era anevoioasa.
In 1651 Hobbes publica Leviathan, or The Matter, Forme
and Power of A Common-Wealth Ecclesiasticall and Civil 2)
care a starnit un scandal limens si care ii va atrage pAna .la
moarte ura tuturor cercurilor bisericesti i chiar a multor
cercuri politice. Din aceasta perioada 'incep i atacurile teologilor, ale matematicienilor, ale cercurilor universitare etc., I'mpotriva lui Hobbes, care Atrag nesfarsite polemici, pe care acest
mare filosof le duce fara osteneala pana la sfarsitul vietii.
In 1652 Hobbes se gaseste la Londra. In 1653 este inyitat
la mosia contelui Devonshire, fostul sau elev, ea sa se poati
dedica lucrrilor stiintifice. In 1655 apare in sfarsit, partea
intaia a sistemului sau de filosofie, De ,Corpore, la Londra,
Dup F. Tdnnies, op. cit.
Intrebuingin Hobbes's Leviathap, reprinted from the edition of
1651, with an Essay by the late W. G. Pogson Smith (Oxford 1909) si
trad. francez4 a lui R. Anthony, Tome I.: De l'Homme (Paris, 1921).

www.dacoromanica.ro

161

Thomas Hobbes

ca Elementorum Philosophiae sectio primal). Cartea aceasta

n'a fost mai bine primita 'de contemporani decat Leviathan
si A starnit nenumarate discutii, are 1-au silit pe Hobbes sa
xispunda in diferite lucrari mai tnarunte.
In 1658 Hobbes publica partea a doua a sistemului sail:
Elementorum Philosophiae sectio secunda de Homine.
In 1670 el serie Behemoth, o istorie a cauzelor razboiului civil in Anglia, pe care insfi, n'a publicat-o. In 1672
isi .scrie biografia in versuri. Apoi traduce in decurs de doi ani
pe Homer.
In 1675 paraseste Londra i. se retrage la mosia vechilor
si prieteni, familia Devonshire, in sAnul careia isi petrece
ultimele zile ale vietii. In 1679 dei inaintat in vfirsta, nu incetase sa lucreze, dar se imbolnaveste si moare la 4 Decembrie
In Hardwick, incheind o viati Ide mare framOntare intelectual4

i de neincetata lupta cu oamenii si imprejurfirile.

2.

Ce este filosofia?

Pastritm in expunerea ideilor lui Hobbes ordinea pe care

ne-o da insesi Elementele sale de filosofie, incercand doar
o talmacire in termenii gandirii moderne and claritatea o cere
si Wand o selectie dupii nteresul pe care il mai pastreazi ideile acestea pentru vremurile noastre. Din acest ultim punct
de vedere, trebue 'sa precizam ca multe din ideile de fiinta
exacta (Matematica, Fizica si Chimie) elaborate de Hobbes,
nu mai prezinta azi nici o importanta, de aceea nici nu vonl

starui asupra Ion In schimb ideile politice

si sociale sunt

socofite ca marea lui originalitate, incat le vom trata mai pe lam.

In intelegerea unui sistem de rfilosofie, cea dintiii treapti
o tormeaza lamurirea termenului insusi de filosofie. Ce intelege

Hobbes prin preocuparea aceasta? Filosofia este cunoastereal

prin cauze sau mai amanuntit: ,filosofia este cunoasterea rationala a consecintelor sau fenomenelor prin cauzele lor cu-i
noscute sau principiile de producere qi invers, cunoasterea principiilor de producere posibile, din consecinte cunoscute".
Filoso.fia
este acela5i lucru cu tstiinta. Hobbes intrebuinteaza termenii

acestia unul pentru altul.

Filosofia fiind cunoastere rationala, nu se confunda nici cu
perceptia sensorial ori cu memoria, pe care omul le are in
comun cu animalele si care sunt tot o cunoastere, dar nu sunt
1) Intrebuintiim : T. Hobbes : GrundEdge der Phdosophie. Erster Teil:
Lehre vom Krper (trad. M. Frischeisen-Kdhler, Leipzig, 1915).

www.dacoromanica.ro

11

162

Thomas Hobbes

dobndite printr'o c,oncluzie tationali; nici cu intelegerea practica, ori cu prevederea, care nu se intemen. za deck pe asteptarea
unor lucruri aseminatoare, pe care le-am experimentat anterior.
Prin cunoastere rational Hobbes intelege socoteal, calcul.,
A socoti insemneaz sau t gsi suma unor lucruri asezate Iaolalt

sau a gsi restul, dac s'au luat unele din altele, incat cunoasterea rationala este acelasi lucru cu adunarea i scderea.

Dac cineva zareste de departe ceva, fara sa poat spune

ce anume, i d totusi seama c are in fati un lucru i li va
numi corp. Dac se apropie ips i observa ca lucrul acela apare

dud intr'un loe, cand intr'alt loc, intr'un chip anumit, castigi
o nod imagine si va numi lucrul acela corp insufletit. Dac
se apropie si mai mult i observa forma, aude vocea si o
seam de alte manifestari, constata Ica are in fata o fiint. rationala. $i in sfarsit, vede de aproape, in intregime, fiinta pe
care o determina acum in aceeasi ordine in care a luat cunostint de ea: corp, insufletit, rational sau intr'o singura denumire:
om. Invers, dac cineva se indeparteaza de un om, pierde
treptat din vedere trasaturile acestuia, semnele ratiunii, ca sa
vada numai un corp insufletit, Iapoi numai un corp, pan ce
nu mai zreste nimic. Cunoasterea ne apare in primul caz ca o
adunare, in al doilea caz Ica o scaclere i dem in amandou

cazurile ca un calcul. Caci nu numai cifrele pot fi obiect de

calcul, ci si marimile, corpurile, miscarile, timpurile, calit.tile,
actiunile, notiunile, raporturile, propozitiile i cuvintele. A gandi,
a rationa sau a cunoaste 'rational insemneazi a calcula, a pune
In relatie prin scadere sau adunare cele insirate mai sus.
Consecintele i fenomenele sunt aptitudini sau putinte ale
corpurilor prin care le deosebim de alte corpuri, adic stabilim
dac sunt de acelasi fel sau sunt diferite, daca sunt asemanatoare sau neasemanatoare. In exemplul clat, dac ne apropiem
distingem miscarea i mersul, Il deode un corp in masur
sebim de un copac, de !un stalp sau alte corpuri nemiscatoare.

De aceea aptitudinea de a se mica, specifica vietuitoarelor,

este proprietatea prin care le deosebim de alte corpuri.
Cum se poate dobandi cunoasterea efectului din cunoasterea

principiului de producere, se poate vedea din exemplul unui

cerc. Dac o figura plana se aseamn cu un cerc, nu putern
stabili prin simpla perceptie,

dac e un cerc cu adevrat

Faptul devine perfect cu, putint dac stim cum s'a obtinut acea
figura, dci dach dintr'un singur punct s'a tras jur imprejur co

linie la egala departare, figura este intradevar un cerc. Tot

www.dacoromanica.ro

Thomas Hobbes

163

asa putem deduce dintr'o figuri dat., felul in care s'a format

In realitate sau cel putin ;felul in care ar putea fi obtinuti.

De aici marea insemnitate a filosofiei. Efectele prevzute,
principiile de producere cunoscute, pot fi intrebuintate in folosul oamenilor. $tiMta serve* puterea. Teoria serveste constructia. Once speculatie se terniini cu o actiune sau et' n
productiune. Hobbes precizeaz c nu e vorba numai de filosolia' natural si de geometrie, are au fcut cu putinti tehnica, dar s'i de stiintele ;morale, politice si juridice, care ne
arat datoriile noastre cetteneti 5i cum trebue si eviam rzboaiele civile, care sunt cele mai mari nenorociri ale omenirii.
Obiectul sau materia filosofiei, este once corp despre
a crui producere si ale icirui insuiri avem cunostinti. Din
acest punct de vedere, filosofia se imparte in dou'i ramuri
principale. 0 ramuri se ocupi icu lucrurile naturale, pentruci
sunt opera naturii: filosofia natural; cealalt ramur se ocup
cu lucrurile produse prin voima ,omeneasci, prin invoeli si,
contracte, numite societate si stat: filosofia statului. Dar ca si
cunoa5tem trisiturile statului este necesar s cunoastem mai intii
aptitudinele, pasiunile si moravurile oamenilor, de uncle ne-

voia si se desfaci filosofia statului, la rindut ei, in dou prti:

una care ,sa se ocupe de aptitudini, pasiuni si moravuri, Etica;
alta de datoriile cetitenesti: Politica. Urmind imprtirea aceasta, care tine de natura insisi a filosofiei", Hobbes se ocupi
mai intai de corpurile naturale (de Corpore), apoi de aptitudini, pasiuni si moravuri (de Homine) si in sfirsit, de datoriile cetiteanului (de Cive).
In Leviathan, Hobbes incearci o clasificare mai am6nuntit. a thatelor, cu rezultate putin diferite. Exist dup
el, dou feluri ,de cunostinte, una e lcunostinta de fapt, dome-

niul cireia e istoria (naturali si civili) si care nu face parte

din cadrul stiintelor. Alta este cunostinta consecintelor si se
numote stiintii sau filosofie.. Stiinta sau filosofia se imparte
In mai multe ramuri clupA consecintele sau corpurile pe care
le studiai., incepind cu cele mai generale si sfirsind cu cele
mai particulare. 0 prim6 grup o formeaz6 tiintele care stucliazi consecintele accidentelor corpurilor naturale, denumitir:
filosofie naturala. Din grupa aceasta 'fac parte stiintele care

.studiazi sub cliferite forme fie consecintele accidentelor comune

tuturor porpurilor naturale, cantitatea si miscarea, cum sunt
filosofia primi (studiul consecintelor cantittii si misc6rii nedeterminate), rnatematicile (geometria si aritmetica), astronowww.dacoromanica.ro

Thomas Hobbes

164

mia, geografia, istiinta inginerilor, arhitectura, navigatia; fie consecintele palithtilor, fizica, din care fac parte meteorologia,
sciografia (studiul consecintelor luminii stelelor i a miscarii soarelui), astrologia, studiul consecintelor calitatilor mineralelor

calithii vegetalelor, apoi optica, muzica, etica (studiul ceasecintelor pasiunilor !mane), poezia, retorica, logica, stiinta 'justului

injustului. 0 a doua grupa o formeaza 5tiintele, care studiazi

consecintele accidentelor corpurilor politice, din care fac parte
politica i filosofia
Hobbes discuta ca introducere general in filosofie, inainte
deci de studiul corpului, al omului si al cetateanului, problemele
mai insemnate de logica, dei socoteste stiinta aceasta in grupa
filosofiei naturale.
3.

Desvoltarea glindirii

Logica.
se lea& ae limbaj. Fira ajutorul

unor semne care sa ne reaminteasca intAmplarile din trecut

si care sa ne fixeze experienta, n'am fi capabili de filosofie.
Serviciul acesta ni-1 face limbajul, care consta din nume (sau
apelatiunin si din conexipnea br. Prin limbaj oamenii ii
inregistre,aiit gdirile, le recheama cand sunt trecute, apoi
i le comunici intro pi pentru utilitatea lor mutuala sa.0 pentru

conversatie. Fara limbaj n'ar fi printre oameni nici stat, nici

societate, aid contract, nici pace, tot asa .cum nu exista printre
lei, ursi sau lupr 1).
In genere, limbajul foloseste la transformarea discursului
mental sau a inlantuirii gAndurilor noastre in discurs verbal

sau in inlantuire de cuvinte, cu scopul pe de o parte al inregistrarii .gandurilor, care fiind susceptibile db a iesi din memorie

(oblig-andu-ne la o noua knunca), pot fi rechemate prin cuvinte, care servesc la Inarcarea ;for (nume care apar in cazul
acesta ca note pentrut amintire); Ipe de alt parte, a comunicarii
gfindurilor, dorintblor, a temerilor etc. (cand mai mufti oameni
vorbesc aceeasi limba) prin conexinea i ordinea cuvintelor
(nume care In cazul acesta servesc de semne). Intrebuintarile
speciale ale limbajului sunt urmatoarele: 1. Inregistrarea a ceea
ce se descopera prin cugeLare, a fi cauza unui lucru oarecare,
prezeni sau trecut
i a ceea ce se descopere c' pot produce

sau indeplini lucrurile prezente sau trecute (de unde provin

artele); 2. Comunicarea cunostintelor pe care le-am dobandit,
1) Leviathan, Partea I. Cap. IV.

www.dacoromanica.ro

Thomas Hobbes

165

adica sfatuirea si instruirea oamenilor unii prin altii; 3. Aducerea

la cunostinta altora a vointei si planurilor noastre, ceea ce ne

permite sa ne ajutam reciproc; 4. Procurarea pentru noi sau
pentru gdtii, a plikerii i farmecului pe care le pot da in
conversatie jocul inocent al cuvintelor.
Rememorarea consecintelor, care se datoreste limbajului,
se face prin nume i prin conexiunea lor. In lumina consideratiilor

de mai inainte, numele ne apare ca un cuvant ales ca nota,

'pentru a starni in spiritul nostru ,ganduri asemanatoare gandurilor

din trecut si care in acelasi timp, cuprins intr'o propozitie si

comunicat altora, serveste ca semn pentru ganclurile care at
existat in mintea celui care vorbeste1). In privinta originet.
Hobbes afirm ca fara nici o putinta de indoiala, numele s'au
format arbitrar, conventional. Caci cine observa cum apar
zilnic nume noi,,Ia. r altele vechi dispar, cum diferitele natiuni intrebuinteaza nume deosebite pentru acelasi lucru, cum
intre nume si lucruri nu exista "nici o asemanare, nu ponte
crede in chip serios ca numele lucrurilor se trag din natura
acestora. Tot asa este cat se poate de limpede, dupa Hobbes,
ca numele, tare in propozitii servesc de semne pentru reprezentari, cum reiese din definitia data, nu sunt semne pentru
luerurile insesi; 066 in ce alt inteles ar putea fi sunetul "cuvantului piatra un semn pentru obiectul piatra, decat cil ascultatorul conchide la auzul lui ca vorbitorul s'a gandit la o
piatra? Controversa medievala daci, numele arati materia lucrurilor sau ceva combinat din iacestea i asemenea subtilitati ale
metafizicianilor" dau nastere unor idei eu totul gresite, pe care
cel care le admite, ,nici nu mai stie ,despre ce discuta. De altfel,
nici cel putin nu este necesar ea fiecare nume sa fie numele unui

lucru. Nume ca piatra, copac sau om arata chiar lucrurile,

dar pot arata si 'imagini y.zute in vis, deci inchipuiri sau niluciri. Alte nume nu, se leaga nici atat de vreun lucru. Cuvantul
viitor" este si el ,un nume, dar un viitor". ca lucru nu exist
si pici nu 5tim ac aceea ce numim viitor se va intampla
vreodata. Iar nume ca imposibil", nimic", arati tocmai inexistenta unor lucruri. Toate acestea sunt o dovada ca numele
se leaga de reprezentarile noastre, nu de lucruri.
Unele dintre nume sunt comune pentru mai multe lucruri,
ca pm, copac etc., altele sunt proprii unuj, singur lucru: Homer,
acesta, acela. Numele comfit!, care se refera la o multime de
1) v. Hobbes : Lehre vom Krper, Cap, II. 4.

www.dacoromanica.ro

166

Thomas Hobbes

lucruri individuale (nu insi colectiv, pentru toate deodat., ,cci

numeie de om nu se referdt la omenire, ci la indivizi, la Petru,
Ion si ceilalti) se numeste si universal. Numele universal, subliniai. Hobbes, nu corespunde asa dar, nici vreunui lucru. cace
ar exista in natura, nici vreunei reprezentri sau inchipuiri din
spirit, ci este nurnai numele unor nume. Se impune un singur nume
universal pentru mai,multe lucruri, din pricina asemnrilor dintre
acestea prin vreo calitate ,sau vreun accident si &eh un nume
propriu desteapt in spirit tun singur lucru, numele universale
recheam dintre mai multe lucruri pe oricare, unul la intimplare.
tat in ce const nominalismul deseori amintit al lui Hobbes.

El se bazeaz, dup cum am vzut, pe deosebirea dintre numele de lucruri (om, piatr., copac, etc.), si numele de n,umel
sau de propozitii (universal, particular, gen, specie, concluzie
taltele asemratoare).
Dou sau mai multe nume legate intre ele dup o anumit

regul clau propozitia. Nu once legturi dintre nume ne duce

la acest rezultat. O propozitie este o manifestare verbal,,
care consti din dou nume legate printr'o copul, prin care
vorbitorul vrea s exprime ci iel intelege priri numele al &ilea
acelasi lucru pe care 11 Zrat i numele dinti, sau (ceea ce
insemneai acelasi lucru) c primul mime se. cuprinde in al
doilea. De pild, expresiunea omul este un vietuitor" este o
propozitie, pentrucA vrea s spun c om i vietuitor sunt numele

aceluiasi lucru, sau c primul nume se cuprinde in al doilea.

Felul in care este Alegtuit propozitia, ridici o seam
de probleme, care constituesc inssi filosofia. Cele dori nume
trezesc in spiritul omenesc reprezentarea acelorasi lucruri, cat&
vreme copula ne aminteste temeiul pentru care aceste nume sunt
legate de un anumit ,obiect. Dae spunem de pild, un -corp se

mica (sau este misctor)", nu ne multumim cu intelegerea

faptului c acelasi lucru este numit prin cele dou nume, ci
cercetm mai departe, ce insemneaz a fi corp sau misctor,
de mide provine deosebirea, dintre ceste doua lucruri si de ce
unul e numit intr'un fel, cellalt intr'alt fel. Dar cine doreste
s stie ce insemneazal a fi ceva, a fi in niscare etc., trebue
caute in lucruri cauzele pentru denumirea Ion. In privinta
ceasta trebue s se disting cu atentie mu-ride concrete, de cele
abstracte. Concrete sunt numele lucrurilor pe care le admitem
ca existente si care vor fi numite subiect, de pild: corpui,
miscitorul, miscatul, egalul, inegalul, recele, icaldul, etc. Numele

abstracte arat c un subiect este cauza unui nume concret.

www.dacoromanica.ro

Thomas Hobbes

167

De pilda expresiile a fi corp, a fi miscator, a fi miscat, a

avea marime, a fi cald, a fi rece etc. pot avea ca echivalente
nume care se yor numi abstracte, cum sunt: corporalitate, mipcaxe, figura, cantitate, caldur, raceal. etc. De acelapi fel sunt
pi infinitivele. A trai, a se mica etc. insemneaz acelasi lucru
cu viata sau mipeare sau icu a fi traitor sau mipcator. Numele
abstracte arata insa numai cauza numelor concrete, nu lucrurile
insesi. Daca vedem un lucru sau ne reprezentam un lucru vizibil, lucrul acela sau reprezentarea lui nu vor apare intr'un singur

punct, ci *tile lui vor avea o departare una de alta, intregul

infatisndu-se ca intins sau spatial. Dac. denumim un asemenea

lucru: corp, cauza este faptul ea lucrul este intins sau cu alta
expresie: cauza acestei denumiri este corporalitatea sau intinderea sa. La fel, dae un lucru ne apare calla intr'un loc, dud
intr'altul

numim mischtor, cauza acestei denumiri este faptul

ca se misc shu migcarea sa.

Propozitiile se impart in mai multe categorii, ca de pild
in. universale i particulare, nedeterminate i singulare, clup
sau in afirmative pi negative, dupO calitate etc. 0
cantitate
impartire care merit mai multa atentie este cea in propozitii
adevarate pi false. 0 propozitie este adevarat, daca predicatul
cuprinde subiectul sau este numele unui lucru, al carui nume
este si subiectul. Propozitia: omul este un vietuitor" este adevarata, pentruc ceea c se inume0e om va fi numit intotdeauna
pi vieuitor. Dimpotriv, propozitiab care predicatul nu cuprinde
subiectul este fals., ca omul este o piatr". Cuvintele: adevarat, adevar, propozitie adevaratO insemneaza acelapi lucru.
De aici reiese ea nu lucrurile nsei sunt adevarate sau false,
chiar daca le opunem aparitiilor sau nascocirilor, ci numai
propozitiile. Imaginea omului in oglind sau o fantoma nu pot
fi socotite ca oameni, dar nu din tpricini eh nu sunt oameni
adevarati", ci din pricina eh pur i simplu nu sunt oameni. False
sunt numai propozitiile imaginea pmului in oglinda este un ,orn-

sau o fantomi este un om" (fara sa se poata nega ea o

fantoma este o fantoma). De taceea adevarul nu este o proprietate a lucrurilor, ci a judecitilor sau a propozitiilor despre ele.
De aici o altii consecint, foarte insemnata pentru' teoria
cunoptintei lui Hobbes. Adevrul j eroarea nu se intalnesc deck
la fiinte graitoare. O fiint negraitoare poate fi afectata la
privirea unei imagini a omului in oglinda, ea de omul insupi
s fie cuprinsa de o team51 fara temeiu, totupi ea nu concepe
www.dacoromanica.ro

Thomas Hobbes

168

a falsa sau adevirata, intrucat nu-i di un nume, ci

numar ca. aseminkoare (fapt asupra caruia nici nu se inseali).
Omul datoreste cunoasterea adevarati limbajului, dar tot acestuia i datorote erorile j neintelegerile, &Ind nu-1 intrebuintenzA sau intelege cum trebue. Asa se face ci daci nu gasim
intelepciune decat la oameni, tot numai la ei ga'sim i prostia.
Si se mai poato sustine ca cele dintai adevaruri au fost ,produse
imaginea

in chip arbitrar de cei ,care au dat lucrurilor nume sau le-au

acceptat dela acestia. Caci, de pilda, propozitia ca omul este
un vietuitor este numai atunci adevarata, daca oamenii cad de
acord s dea aceste dou nume raceluiasi lucru.
Hobbes socoteste judecata sau propozipa' ca primul pas
In mersul filosofiei, comparabila cu rniscarea unui picior inainte.
Miscarea celui de al doilea picior sit deci implinirea primului
pas se datoreste silogismului, pe care Il analizeazi destul
amanuntit, dar fara prea multa originalitate.
Precum judecata este adunarea a doua nume, silogismul
este adunarea a doua propozitii legate printr'un termen comun
sau adunarea a trei nume. Cele trei nume dintr'un silogism
sunt numele aceluiasi lucru, de unde i corectitudinea concluziei.
In silogismul: toti oamenil sunt vietuitoare, toate vietuitoarele
numele: oameni,
sunt corpuri, deci toti Damenii sunt corpuri,
vietuitoare, corpuri, sunt numele aceluiasi lucru.

E interesant de amintit ca Hobbes nu socoteste logica

prea importanta, cu toate c se- ocupa indeajuns de ea. Regulele

logice sunt mai putin necesare pentru gandirea corecta, deck

exercitiul practic. Mult mai repede invata logica adevarata oei
care studiaz argumentele matematicienilor, deck cei care
petrec timpul cu adancirea invitaturilor logicienilor; precum
nu invata s umble prin prescriptii, ci prin exercitiu. Totusi in-

data dupa aceasta declaratie, Inchina un capitol din lucrarea

De Corpore erorii, falsitatii i concluziilor gresite. Pentruca,
de fapt, Hobbes nu este impotriva logicei, ci numai impotriva
abuzului de logioa, pe care Il fceau filosofii scolastici din
vremea lui si care, i s'a aplicat i lui in decursul studiilor universitare.

Eroarea nu este posibila numai in afirmatie sau negatie,

in perceptie sau &dire-a tacuta. Gresim in afirmalie sau
ci
negatie, dac dam unui lucru un nume care nu i se potriveste,
de pilda, daca am numi soare rat imaginea reflectata in api,
ea't i soarele de pe cer si am afirma ca.' exista doi sor. Dupa
cum am vizut, lucrul acesta nu i se poate intampla deck omului,
www.dacoromanica.ro

Thomas Hobbes

169

pia celelalte viettu.toare raj intrebuinteaz inume. Numai felur

apesta de eroare meria denumirea de falsitate spre diferent
de celelalte greseli, eaPi ea nu provine din simturi, nici din
lucruri, ci din exprimarea nechibzuiti, dat fiind c numeie nu
se bazeaz pe natura lucrurilor, tci pe vointa oamenilor
conventia dintre ei.
Erorile acute, adica erorile simturilor i ale gindirii
apar cand se trece dela o reprezentarei la reprezentarea
unui lucru cu totul de ala natuti, sau cnd se consider ceva
pare n'a fost niciodat sau nu va fi niciodaa ca ceva ce s'a
inamplat sau se va inampla. Asa de pild, dacit socotim imaginea soarelui din fip drept soarele insusi sau credem de

chte ori vedrem sbii c au avut loe lupte sau vor avea loe
lupte, pentruc de regul asa se intAmpl, sau dac socotim peva

ca semn pentru un lucru pentru care nu este, etc. Genul acesta

de eroare nu se ihalneste clect la fiinte inzestrate cu simturi,
dar inseraciunea nu provine din simturi, nici din lucruri, ci
din noi nine, intrucit ,admitem in chip gresit c lucruri care
nu sunt dect imagini, sunt ceva mai mult deal imagini.
Alte erori provin din 'fsilogism, fie din falsitatea premiselor,

In care caz se numesc materiale, fie din falsitatea concluziei,

in care caz se numesc formale. Hobbes le trateazi destul de
ananuntit, dar cu acelasi sentiment 'de depreciere, intrucit sopoteste nimerit s epete c arta gandirii rationale se invat
mai repede prin practic, decit .prin regule. Cu silogismul

Hobbes considen primul pas" in filosofie ca realizat,

sand s urmeze drumul" insusi tal filosofiei, adic metoda
de cercetare.

Metoda este in functie de felul in care este concepua,

adicl definit filosofia. Consecvent acestui principiu, Hobbes
defineste metoda ca drumul cel mai scurt pentru a afla consecinte din cauzele lor cunoscute sau cauze din consecintele lor
cunoscute. Filosofia este tiin despre caum, ea se intreabii

de ce?", nu ce?"

Cunoasterea stiintific const in desfacerea elementelor

punerea lor la.olala. De r'aceea once metod, prin care se cerceteaz cauzele lucrurilor este sau compozitivii, sau rezolutivi,
sau partial compozitiv., partial rezolutiv. De obiceiu metoda
rezolutiva se numeste analitic, cea compozitiv, sinteticA.
In privinta cunoasterii trebue s se -deosebeasc6 lucrurile
pare au nume universale, universalele, de cele care au nume
singulare, singularele. Metoda in ce priveste universalele este
www.dacoromanica.ro

Thomas Hobbes

170

desfacem.
pur analitica. Pentru a cunoaste un patrat, trebue
i
patru
unghiuri
intr'o suprafga mrginita de patru repte egale
drepte ptc. lar cauzele universalelor sunt cunoscute prin natura
lor, funt evidente, inct ,n'au nevoie de o metoda ea sa fie cunoscute. Singura lor cauzi este miscarea. Diversitatea tuturor
formelor purcede din diversitatea miscarilor care le determina,,
iar ca priciai a nisic.arii .nu poate fi socotiti deck tot miscarea.
In celelalte domenii de cunoastere, icum sunt geometria, fizica,
politica etc., se intrebuinteaza pentru cercetarea cauzelor de
pegula ,amndoua metodele, si cea analitic i cea sintetica.
In afara de metoda descoperirii de noi adevaruri, filosofia tintrebuinteaza metoda invatarii, a demonstrarii pentru altii
a adevarului aflat. Un rol insemnat Il joaca aici definitia.
Hobbes stabileste ca principiu general ca once lucru care are o
cauza sau produce o consecinta, trebue definit prin cauza
eonsecinta sa, cunoasterea carora este scopul insusi al filosofiei. Demonstratia propriu zisa, este un silogisin sau o serie de

silogisme, care pornesc dela definitia numelui 6 ajung la o

concluzie rationala.
4.

Filosofia natural a.

Din cuprinsul filosofiei naturale a lui Hobbes, in care g'asirrk

principii de geometrie, mecanica, ,fizica etc., fatal depasite astazi,

partea care rnerita o atentie deosebita este asa numita filosofie

(Philosophia Prima). E vorba de probleme care au

format in toate timpurile o preocupare a filosofiei. Ce intelege Hobbes prin filosofia prima? O spune in Leviathan, cap,
IX. Gel mai general subiect ide stiinta este corpul, ale carui
prima'

i mi?carea. Prima problema pe care si-o pune deci filosoful cu privire la acest subiect este: ice e m4carea, ce e miirimea. Aceasta parte a filosofiei se numeste de obiceiu Filosofie Prima-. In lucrarea
De corpore, Hobbes discuta sub denumirea de filosofie prima_
despre loe i timp, despre corp si accident, despre cauzl
consecinta, despre posibilitate i realitate, despre egalitate
diferenta, despre cantitate, despre egalitatea proportiilor
despre drepte, curbe, unghiu si figura.
Filosofia naturii poate fi inceputa cu maximum de folos
printr'o privatiune-, adica prin ideia unei nimiciri generale,
a lumii. Presupunnd prin urmare ca toate lucrurile au fost
nimicite, ne putem intreba: ce ar mai rmne unui om (care
n'ar fi cuprins in nimicire) ca ohiect 1 reflectiunii filosofice

singure dou accidente sunt ma rimea

www.dacoromanica.ro

171

Thomas Hobbes

si al cunoasterii stiintifice?

rmane reprezentaxile despre

lume i despre corpurile pe care le-a perceput inainte de nimicirea lumii, amintiri si imagim despre mrimi, miscari, to-

nuri, culori

i imagini ale ondinei

prtilor lor. Dar cu

i.oate ca lucrurile acestea nu s'ar afla deck in mintea sa, ca

simple idei sau imagini, i s'ar prea totusi ca exterioare, ca
si cum n'ar depinde in nici un fel de spiritul sau. Daci cerceam mai de aproape ce facem cand gndim i tragem concluzii, constatim c si in imprejurarea obisnuit in care toate
lucrurile se gasesc in lume, tot numai Cu imaginile noastre
gndim. Ca s calculm mrimile

miscrile cerului sau ale

pamantului, nu ne ducem la fata locului, ci in cabinetul de

lucru. Intradevr lucrurile pot fi tratate stiintific in doui
feluri, fie ca stri launtrice ale spiritului nostru (de pild,

In studiul aptitudinilor noastre), fie ca imagini ale lucrurilor

exterioare, care ca atare nu exist real, ci par numai a avea o
existent in a-Far de noi. In acest ultim fel procedeaz si
filosofia prim.

Daca ne amintim de un lucru dinainte de nimicirea pre-'

supus si nu suntem atenti deck la faptul ca are o existent
In afar de spirit, lsand la 0 parte toate celelalte insusiri

ale lui, obtinem o reprezentare numit spatie. Este numai

un spatiu imaginar, totusi este chiar lucrul denumit de toti
asa. Nimeni nu socoteste spatiul ca ceva real umplut, ci numai
ca ceva ce poate fi umplut sau ,ocupat, cum nimeni nu confund
corpul cu spatiul, pentruc acelasi spatiu cuprinde and un
corp, &and alt corp, ceea ce n'ar fi cu putint, dac un corp
ar cuprinde in sine spatiul pe care 1'1 ocupi la un moment dat.
Totusi unii filosofi, observ Hobbes, au dat o definitie cu totul
fals spatiului, din care apoi au tras concluzii tot, atat de false.
Astfel s'a definit spatitil ca intinderea corpului si cum intinderea poate fi mrit neintrerupt, s'a dedus cal i corpurile pot

fi intinse la nesfarsit, de unde apoi concluzia ca lumea este

Intr'o definitie corect, spatiul este imaginea
lucru existent in afar de noi, cruia inu-i lifim in considerare
nici

un alt accident, deck acela c6 el exist in afar de

spiritul cunosctor.

Precum corpul lash' despre mrimea sa o reprezentare in

spiritul nostru, un corp in miscare lash' o imagine a miscrii
sale, ,anume reprezentarea unui corp care-4i schimb neincetat
locul. Aceast reprezentare sau inchipuire este ceea ce se numeste, dup Hobbes, timp. Toti oamenii recunosc c un an este
www.dacoromanica.ro

Thomas Hobbes

172

timp, totusi nu cred ie anul este accidentul, starea sau modul

vneunui porp, de aceea trebue sa se admit c timpul nu se
afl in lucruri, in afaxi de noi, ,ci numai in gAndirea spiritului.
Ziva, luna si anul nu sunt dec.& nume ale unor reprezentiri

formate in spiritul nostru. Timpul este o imagine sau o inchipuire a miserii, mai exact, este imaginea succesiunii mo-

mentelor din miscarea unui corp, mai inainte" sau mai pe

urmr. Definitia timpului ca msura miserii nu este tocmai
exact, cci de fapt timpul se mitsoar prin mtca re, nu rnicarea prin timp.
Ipoteza nimicirii lumii 9_,jut la stabilirea spatiului imaginar,

care nu se gaseste in afari de poi. Dae presupunem acum

c refacem un lucru distrus sau 11 creem din nou, acesta nu
se reduce numai la spatiul amintit, nu-si capt intinderea numai dela el sau deodat cu el, ci se cere s fie complet neatfirnat ca existent de reprezentarea noastr. Mintea noastri
Ilaeaz in spatiul imaginar, dar ca existent trebue s fie
desprins de noi. De unde definitia: corp se numeste tot ceea ce
coincide cu o parte oarecare din spatiu sau se intind'e deodat
cu el, independe,nt de gandirea noastra.

Dac un corp ocuPi un spatiu sau se intinde deodat cu

el, intinderea aceasta totusi nu este insusi corpul intins. Tot
asa, dacii acelasi corp Ij schimb locul, schimbarea locului nu
este insusi corpul miscat, sau dac st pe loc, repausul nu
este insusi corpul in repaus. Ce sunt atunci toate acestea? Ele
sunt accidentele corpului. Accidentul poate fi deci definit ca
modul sau felul in care un eorp !este reprezentat de noi sau,
cu alt expresie, ea aptitudinea unui corp prin care provoaci
in noi o reprezentare a sa. Definitia ,aceasta nu larnureste insesi accidentele corpurilor, ci numai ideile noastre despre ele.
Cci numai asa putem rspunde la intrebrile urmtoare. Cum
se face e o parte a corpului este vazuta aici, alt parte dineolo? Rspunsul corect: aceasta se intmpl din pricina intinderii eorpului. Sau, cum se face ca un corp este vzut
dind aici, cnd acolo? Rspunsul: faptul se datoreste miscarii

sale. Sau, in sfarsit, cum se face ca un corp este mai mult

timp in acelasi loc? Aceasta se datoreste faptului ca el nu
este in miscare. Accidentul este asa dar felul in, care un corp
este perceput de catre noi.
Ciind se sustine c un accident apartine unui corp, nu trebue

se inteleag c el este icuprins in corp, ea rosul in sAnge

sau sngele tintr'o pat de pe hain, asa dar 'ca o parte dintr'un:
s.'

www.dacoromanica.ro

Thomas Hobbes

173

intreg, caci atunci i accidentul ar fi un corp, ci ca mirimea,

repausul, miscarea in care se afla ceva care este mare, sau
este in repaus sau in miscare.
Intinderea unui corp este acelasi lucru Cu marimea sa

sau cu ceea ce numesc unii spatiu real. Marimea nu depin' de

de constiinta noastra ca spatiul imaginar, ea este o actiune asupra

spiritului nostru, a cirei cauz este mxima reala. De aceea

spatiul imaginar este un accident al spiritului, mgrimea un ac-

cident al unui corp, care exista in afara de spirit.

Spatiul (imaginar) care coincide cu mrimea corpului se
chiama locul corpului. Corpul insusi este acela care ocupa
locul. Locul se deosebeste de marime in primul rnd prin fap-

tul ca acelasi corp are aceeasi mrime, fie ca e in repaus,

fie ica e in miscare, dar nu ocupa acelasi loo daci este in mistare. Alta deosebire consta in faptul ci locul este( o reprezentare, cleci nu este nimic in afara de spirit,, cilt vreme mirimea
este un accident al corpului si nu este deci nimic inlaimtrul
spiritului. Apoi, locul este o intindere aparenta, mfirimea o

intindere reala, corpul insusi nefiind intindere, ci ceva intins.

In sfrsit, locul in sine nu este miscator, pentruci daca ceva se
misca insemneazg tocmai c isi schimba locul, incat daca locul
insusi s'ar misca, ar insemna c ocupa i el un loc, care la
rndul lui ar ocupa un alt loe, ceea ce este absurd. Cei card
sustin ca locul este nemiscator din pricina c el este spatiut
In genere, nu trebue sa uite c In afara de mane nu exista nimic
general Aau universal, deci nici spatiul in genere nu este decAt
o imagine aflatoare in spiritul nostru despre un corp oarecare
cu o marime i o forma anumite.
Accidentul din pricina caruia dam unui corp un nume arumit
sau accidentul care isi determina subiectul, se numeste de
obiceiu natura sau esenta. Astfel este natur pentru om ratiunea,

pentru corp intinderea. Aceeasi esent sau natura, intruct lucrurile sunt produse, se numeste forma. Corpul insusi in raport
cu un accident al su se numete subiect, in raport cu forma sa se
numeste materie. Prin urmare materia comuna tuturor lucrurilor,

numitg de filosofi materia prima, nu este un corp deosebit de

icelelalte corpuri. Ea nu este decat un nume, e drept insa ca
un nume folositor. Cu aite cuvinte, este eeprezentarea unui corp
fara si se tina seama de forma i acciclentele sale, ci numai
de marimea i intinderea sa si de aptitudinea de a avea forme
si accidente.

Dup acestea putem intelege mai bine si problema cauwww.dacoromanica.ro

174

Thomas Hobbes

zalititii. Se spune despre un corp c actioneazi adici face

unui alt corp ceva, daci el provoaci un accident acestuia sau11 distruge, i c dimpotriv, corpul sufere ceva, daci i s'a
provocat sau distrus un accident, adici i s'a ficut ceva de
citre un alt corp. Corpul din prima situatie se numeste activ
(agens), cel din ultima situatie, pasiv (patiens). De pildi,
focul care ne incilzeste mina este un corp activ, mina care
se incilzeste este un corp pasiv. Accidentul provocat in corpul
pasiv se numeste consecinti sau efect.
Corpul activ nu provoaci efectele la intimplare, ci corespunzitor accidentelor sale. Asa dar, consecinta urmeaz nu

din pricini ci un corp activ este corp, ci din pricini ci un

corp este de un anumit fel pi are o anumiti miscare. Altfel
toate corpurile active ar provoca in corpurile pasive aceleasi
efecte, ci corpurile ca atare sunt toate pgale. Focul de pildi;
nu incilzeste pentruci este corp, ci pentruci este un corp cald.
De aceea cauzele tuturor efectelor constan in accidente anumite

ale corpurilor active si pasive. Cauza totali este suma tuturor

accidentelor care apartin ambelor corpuri (activ i pasiv), fri
ciror prezenti producera efectului nu poate fi gindit. Suma
accidentelor care apartin corpului activ, intrucit provoaei efectul, se numeste cauzii eficienti; suma celor care apartin corpului
pasiv, se numeste cauzi materiali.

Cauzarea efectelor se face printr'un proces continuu, hick

once schimbare a corpului activ se traduce printr'o schimbare

corespunzitoare in corpul pasiv. Daci focul devine tot mai

cald, creste in acelasi timp i cilclura corpurilor inconjur'itoare. Ceea ce pe de alibi parte este o dovadi cii schimbarea
consta exclusiv In miscare. Once schimbare intr'un corp conga
intr'o misc,are a pirtilor sale si numai rniscarea poate provoca

intr'un corp o schimbare. De aceea repausul nu este cauz

pentru mimic, nici pentru o miscare a corpului pasiv, nici
pentru o schimbare a lui. Cauzalitatea se leagi in chip necesar
de miscare. Este una din ideile fundamentale ale filosofiei lui
Hobbes.
Cauzei

i efectului le corespund pufinta (potentia)

actualitatea (actus). Ele sunt unul i acelasi lucru, numai
-punt privite din puncte de vedere diferite i sunt denumite in

chip deosebit. Daci intr'un corp activ se gisesc toate accidentele

care puse in contact cu un alt corp sunt in stare sa provoace

la acesta un anumit efect, spunem ci acel corp activ este

-putinta acelui efect. Dar accidentele acestea care constituesd
www.dacoromanica.ro

Thomas libbbes

175

putinta, constituesc, dupa cum am vizut, in acelasi timp

cauza eficienta sau, mai exact, pufinta i cauza eficienti sunt

acelasi lucru in perspective diferite. Vorbim despre cauza in

raport cu efectul, daca acesta este realizat; despre putinta,

.claca efectul se va intampla. Cauza se raporteaza la trecut,
putinta la viitor, faptul in sine este iinsa acelasi.

Ca si in cazul efectului, fiind vorba cle lucruri identke,

actualizarea nu este posibila., decat dac putinta este completa.
In schimb in clipa in care cauza sau putinta este completa se
vor ivi i efectele sau actualizarea. Caci tot ceeace se intampla,
se intampla in chip necesar, adic din cauze necesare. Nitnic
nu se petrece la intamplare, nu exista nimic accidental decat
In raport cu evenimentele de care nu idepinde. Ploaia de azi
climineata este necesara, adica a fost provocata de cauze necesare. Noi o socotim insa ca accidentala pentruca nu-i cunoastem cauzele, Cu toate ca ele in momentul de fata exista.
Intamplator, posibil, probabil, se numeste nu ceea ce este in-

tiimplator, posibil sau probabil, ci ceva ale caror cauze necesare nu le cunoastem. Afirmatia unui eveniment viitor ca:
maine va ploua- este necesar adevarat sau necesar fals, dar
cum nu stim 4,6." este falsa sau adevarata, o numim posibila
sau accidentala. Adevarul ei nu depinde ins de cunostinta
noastr, ci de faptul daca sunt de fata cauzele corespunzatoare.
In sfarsit, clupa cum cauza eficienta a oricarei miscar;
sau schimbari consta intr'o miscare a corpului sau corpurilor
active, tot asa, fitnA vorba de acelasi fapt, once putinta activ
este intotdeauna o miscare. Putinta sau virtualitatea nu este
un accident cleosebit de once realitate, ci chiar o realitate,
anume o miscare, numit putint numai din pricina c prin
ea se produce o alta realitate.
Doua corpuri sunt diferite, daca se poate spune des'pre
unul ceva ce in acelasi timp nu se poate spune despre
Doua corpuri nu sunt acelasi corp pentruca fiind &Ala, se
gasesc in acelasi timp in doua locuri, apoi stint i ca numar
diferite: unul i Inca unul. Corpurile care se deosebesc mai
mult decal prin marime se numesc deosebite, cele care se
ideosebesc numai prin marime se numesc semnatoare, iar daca

au aceeasi marime, se numesc egale.

Asemanarea sau neasemanarea, egalitatea sau inegalitatea
corpurilor intre ele se numesc relapi. Din punctul acesta de
vedere se socotesc corpurile in relatie sau in corelatie. De
exemplu relatia dupa marime (egal, mai mare, mai mic) se
www.dacoromanica.ro

176

Thomas Hobbes

numevte proportie. Relatiile nu sunt accidente speciale, deo-

sebite de celelalte accidente ale lucrului comparat, ci until

dintre acestea, anume cel pe temeiul canna* se face comparatta"

Un corp poate fi compare i cu sine instivi in timpuri

diferite. Aici se pune problema individuatiei, At:At de controversata de filosofi. In ce sens rmne un corp acelavi, in ce
seng devine un altul decat a fost mi inainte? Este movneagul
acelavi om care a fost in tinerete? Rarrifine un stat acelavi in
decursul veacurilor? Unii atribuesc inclividuatia unititii materiei, altii unitatii formei i unii chiar sumei" tuturor accidentelor..

Pentru materie pledeazi imprejurarea ca o bucata de ceara,

fie ca are o forma rotunda, fie !ca are o forma cubica, ramne
aceeavi ceara, a dar aceeavi materie. Pentru forma pledeaz
imprejurarea ca devi omul i schimba materia din tinerete liana
la batrtmete, ramane numeric mereu acelavi om i deci daca
identitatea sa nu se datorevte materiei,

in aparenta nu ne

iimne dectit sa o atribuim formei. Pentru suma accidentelor

nu se poate aduce insa nici un argument. Cine intemeiazi individuatia pe aceasta, va trebui sA dea unui lucru un nume nou
cu fiecare nou accident, caci lucrul nsui a devenit altceva.
Dar nici celelalte paren nu sunt intemeiate. Dupa prima,

un om care a grevit nu ma,i este acelavi cu cei care va fi

pedepsit, caci corpul omenesc se schimba necontenit. La fel
un .stat 'care ti schimba legile in decursul vremurilor, nu Mal
este acelavi, iconcluzie care ar incurca intregul drept cetatenesc.
Dupa a doua se ajunge la posibilitatea de a se considera data
lucruri care exista in acelavi timp, numeric ca acelavi lucru.

Astfel in cazul renumitei corabii a lui Teseu, despre care

sofivtii au discutat atat de mult, daci i se inlocuesc toate
scandurile una cate una, cu altele noi, numeric ramne aceeavi
corabie; dar daca cineva reface corabia din scandurile vechi,,

in aceeavi forma', fail indoiala ca i corabia ac,easta ar fi

numeric aceeavi cu cea dela inceput. Am avea deci doua corabii
numeric identice, peea ce este absurd. De fapt principiul individuatiei nu se bazeaza nici numai pe materie, nici numai pe
forma.

Daca se pune problema identitatii unui object, hotaritor

este mai ales numele care i s'a dat. Caci intrebarea daci Socrate este acelavi om,difera de intrebarea daca a ramas acelavi
corp, caci corpul sau poate sa nu mai fie acelavi la batrnete,
ca la tinerete, daca n'ar fi decAt din pricina marimii. Ca om
ramtine insa acelavi. Daca i s'a dat unui lucru un nume care
www.dacoromanica.ro

Thomas Hobbes

177

rata ea identic, tinandu-se seama numai de materia sa, el

i va pastra identitatea i individualitatea numai in masura in
care materia ramane aceeai. De aceea apa ramne aceeai
i in mare i in nori, i ea lichiclIsi ca ghiat. Daca dimpotriva,
numele se da dupa forma, pentruca detine in ea un principiu
de miseare, lucrul rmne acelasi individ atata vreme cat miscarea rmne aceeasi. Omul ramne acelasi in masura in care
actiunile i ,gndwile sale decurg din acelasi principiu vital
al miscarii, pe care Il detine dela nastere; cum vorbim de
acelasi ru, daca purcede din acelasi izvor, cu tog& ea) apa lui
nu este mereu aceeasi. De asemenea un stat ramane acelasi
daca manifestarile lui se trag progresiv din aceeasi alcatuire,
din aceeasi structur, indiferent daca oamenii sunt aceeasi sau
nu. In sfrsit, daca se da numele unui lucru din pricina vreunui
accident, identitatea depinde de materie, caci daca se ia
materie sau se ,adauga, dispar accidente si apar altele, care
numeric nu mai .sunt identice. O corabie, sub numele careia
intelegem o materie asezata intr'un anumit fel, va fi aceeasi
at:La vreme ct materia ei va fi aceeasi; dac nu tnai ramtine
rici o parte din materia ei, numeric a devenit o alta corabie:
daca s'au pastrat unele parti, iar altele ,s'au inlocuit, corabia
11

este in parte aceeasi, in parte alta.

5.

Psihologia.

Hobbes, dupa cum am vzut din clasificarea stiintelor

sau din diviziunea filosofiei, pune studio]. aptitudinilor 5i pasiunilor omenesti, problema cane tin astazi de psihologie, in
sarcina eticei, alaturi de studiul moravurilor. Totusi el restrnge la un moment dal intelesul eticei strict la filosofia morala,

dupa cum vom arta, incat, am crezut ca e mai nimerit

desfaoem preocuparile acestea, infatisnd pe de o parte psihologia si consideratiile generale desare am, pe de alt parte
etiea, ceea ce ne va apropia treptat de filosofia civila sau de
partea principal a operei lui Hobbes.
ci II

Hobbes nu se multumeste cu un studiu partial al' omului,,

studiaza complet, biologic, psihologic, moral si politic.

Hobbes aplica i in privinta omului, fie ca e vorba de

latura biologica, fie cal e vorba de ilatura psihologica, 'conceptia

sa Ifilosofica despre miscare (socetita ca pricina tuturor lucrurilor). De pilda, socoteste viata omeneasci in functie de
circulatia sngelui. Sngele circul ins numai atat timp cat
12

www.dacoromanica.ro

Thomas Hobbes

178

inima se contracti si se dilati, purAndu-1 in miscare. De unde

are 'rasa mima miscarea? Dela vreo miscare care se petrece

In sfinge? Cu alte cuvinte: se mica mima din pricina sAngelui sau sangele din pricina inimei? Ct vreme copilul e
In Pantecele mamei sale, miscarea iniraei isi are originea in
singele matern. Dupa nastere mns observam ca omul nu poate
trai Para aer, de unde concluzia c aerul pricinueste miscarea
inimei, ,sau ceva din cuprinsul aerului. Si dupa cum viata
este miscarea sngelui, moartea este oprirea lui. Sau in legatura cu reprezentarile, Hobbes, dupa ce observa ca originea
lor sta in simturi (si deci nu existii nici_ o conc,eptie a spiritului
uman care sa nu provina la inceput total sau partial din simturi), starueste asupra sensatiilor ca sa arate ca pricina lor
sunt corpurile exterioare sau obiectele care impresioneaza organul propriu fiecarei sensatii. Aceste impresii se propagi
prin intermediul nervilor i a celorlalte fibre si membrane Oa
la creer si inim, provocand acolo o rezistenta, o contrapresiune, un efort al inimei care tinde sa se degajeze. Acest efort,

fiind dirijat in afara, ni se pare ceva exterior nona. Parerea

aceasta sau nkucirea aceasta este ceea ce se numeste sensatie. Ea consta pentru ochi de exeraplu, ,in lumin sau culoare,

pentru ureche in sunet, pentru nas in imiros, pentru limba in

gust si pentru restul corpului in caldura, frig, aspru, moale
celelalte cantitati pare se cleosebesc prin pipait. Lumina, culoarea

etc., nu sunt accidente ale obiectelor, ci numai naluciri in noi.

Ideea aceasta, declara Hobbes, n'a mai avut-o nimeni
la el. Toate calitatile care se numesc sensibile nu sunt in

labiectul care le cauzeaza deck tot atkea miscari diferite ale

materiei, prin mijlocirea carora el impresioneaza organele noastre

in chip diferit. lar in noi care suntem impresionati deasemenea

nu iexista altceva deck misciri diferite (caci miscarea nu naste
deck miscare). Dar ceea ce ne apare, atit in stare de veghe
In

vis, nu este deck nalucire. Cad dupa cum apasarea,

frecarea sau lovirea ochiului ne da o Ailucire de lumina, sau

comprimarea urechei produce un sgomot, la fel fac corpurile
pe care le vedem sau le auzim pm' actiunile care sunt puternice,
cu toate Ica pe ele irises.' nu le observim. Sensatia nu este deci

deck o nalucire pricinuita de impresiunea, adica de miscarea

lucrurilor exterioare asupra ochilor, urechilor i celorralte
organe ale noastre.
Conceptia despre .generalitatea miscarii 1-a ajutat pe Hobbes

sa fie foarte inaintat pentru vremea lui, atk in teoriile lui fiziwww.dacoromanica.ro

Thomas Hobbes

179

ologice, cat i In teoriile lui psihologice. Mai ales in teoria,

sensatiilor si a specificitatii simturilor el este un precursor
autentic al tiintei moclerne.
Aceeavi conceptie despre miscarea universalfi, Il duce uneori

la analogii fara iici o valoare explicativa. De pilda, dupi el,

imaginatia (imaginea) nu este decat o sensatie descrescanda. Un

lucru in repaus nu-vi schimba starea decat dad un alt corp

1'1 pune in mivcare. La fel un lucru in miscare nu se opreste
decat impiedecat de alt corp. Precum marea continua
s se framante i dupi ce a incetat vantul, miscarea
provocatal ,in launtrul omului oand vede sau c.'nd aude etc., nu

inceteaza deodat cu indeprtarea obiectului. Noi pastram din

pricina aceasta o imagine a lucrului vizut mai slabil insa decat
clac obiectul ar fi de fata. Aceasta este imagina tia, fantasia
sau aparitia. Memoria nu este decat imaginatia privit din
alt punct de vedere. Cand vrem sa exprimam lucrul ;insusi,

adica reprezentarea nsi, spunem imaginatie, dud vrem sa

exprimm descresterea sensatiei (treptata ei slbire [Ana la
disparitie), spunem memorie.
Visurile sunt imaginatiile celor care dorm. Ele au existat,
ca toate imaginatiile, mai linainte in simturi gi au drept cauzi
tulburarea anumitor parti interioare ale corpului. Tulburrile

diferite dau deci visuri diferite. Pentruci in stare de veghe

mania ne cla dldura in anumite phrti ale corpului, invers,
In somn sensatia de caldura In aceleasi parti provoad mania
si face sa apar imaginatia unui dusman etc. Visurile, sunt deci
drumul invers al imaginatiei din timpul de veghe.
Tot prin conceptia miscarii explic i celelalte functii

sufletesti. Hobbes distinge la animale (deci i la om) dou

miscari care le sunt proprii: miscarea vitala, care incepe dela
navtere i inceteaz numai la moarte (circulatia sangelui, respiratia, digestia, nutritia, excretia) i miscarea animala sau
voluntara, .cum sunt mersul, vorbitul sau miscarea vreunei prti
a corpului intr'un fel imaginat mai intai in spirit. Miscarea

voluntara depinde totdeauna de o &dire care o precede sau

cu alte cuvinte, once miscare voluntara incepe printr'o imaginatie. Aceste inceputuri ale miscarii, care se petrec Inlauntrul
corpului uman pornind dela o imaginatie, intrucat se gsesc
inainte de traducerea lor Intr'o miscare exterioara vizibil, se
numesc efort. De efort se leaga apoi loate pasiunile omenesti,
ca varietati ale lui. De pilda, dad efortul este indreptat spre
ceea ce Il cauzeaz6, se nume5te apetit sau dorinta (foamea este
www.dacoromanica.ro

180

Thomas Hobbes

dorinta de hrana etc.); daca efortul se indeparteaza de ceva,

se numeste 4,versiune etc.

Pasiunile sunt importante pentruci sunt singurele cauze

ale deosebirilor dintre spirite. Diferenta dintre pasiunile insesi purcede din constitutia diferita a corpului i in parte
din educatia diferita. Pasiunile care pricinuesc. cele mai mari
deosebiri Sntre pameni sunt clorinta mai mare sau mai mica de
putere, bogatie, tiin i onoare, sau pentruca ultimele trei
nu sunt decat feluri de putere, toate pot fi reduse la dorinta

de putere. Cei care n'au o mare pasiune pentru putere, nu

pt ,avea nici o imaginatie mare, nici judecata mult, caci

durile pu sunt fata de dorinte decat cercetasi i spioni care

privesc
departare ca sO gseasci drumul catre lucrurile
dorite.
6.

Etica si religia.

Care sunt manierele sau calitatile care fac pe oameni

sa traiasca in pace si armonie? In legatura ca aceasta, Hobbes
precizeaza ca fericirea vietii omenesti nu consta in odihna unui
spirit satisficut. Ceca ce numeau vechii filosofi moralisti: Finis
ultimus sau Summum Bonum, nu exist. Fericirea este un
progres continuu dela dorinta unui obiect la dorinta altui obiect,
telul dorintei nu este sa fie satisfacuta odata pentru totdeauna,
ci sa asigure pentru totdeauna drumul dorintei viitoare. De
aceea oamenii nu urmaresc numai procurarea unei vieti multumite, ci i asigurarea ei. De aici purcede inclinatia generala
a umanititii de a don i neincetat puterea (dupa puterile fiecfiruia).

Concurenta pentru bogatie, onoare, conducere sau oricare

alta putere, duce la lupta, la dusmanie si la razboiu, pentruci
mijlocul de a obtine lucrul dorit este uciderea, invingerea .sau
indepartarea concurentului. Totusi alte pasiuni dispun pe oameni
s se supun unei puteri comune, s renunte la starea de lupta
in folosul pcii. Acestea sunt: dorinta de bun stare si placerea
sensuala, teama de moarte i rani, apoi dragostea pentru arte
(pentru stiint i artele pacifice) a carei satisfacere presupune rgaz i liniste.
Toate virtutile nasc dup. Hobbes din interese personale
pasiuni legate de acestea. Iubirea pentru virtute provine
din iubirea pentru lauda sau cu alte cuvinte: darinta de a fi'
laudat dispune la actiuni laudabile, capabile sa, placi celor
care sunt chemati sa le judece. Ura inaste din greutatea pe care
www.dacoromanica.ro

Thomas Hobbes

181

o simt oamenii ca sa recunoasca marile binefaceri pe care

le au dela cineva pe caxe 11 socotesc ega.lul lor. Cad bine-,
facerile obliga, iar obligatia este o sclavie; o obligatie de
care cineva nu se poate libera este o sclavie perpetua si
sclavia fata de un egal este odioasa. 0 binefacere dela un
om socotit superior duce ins la iubire si recunostinta, pentruca ea nu aduce o noua scoborire. Ambitia provine din
opinia suficientei, din opinia buna pe care oamenii oi au despre

Intelepciunea lor si care fra o intrebum. tare publici ar ramane fara onoare. Curiozitatea de a cunoaste provine din
teama de viitor, pentruc numai cunoasterea cauzelor ii poate
feri de riscuri. Morala lui Hobbes este asa dar individualista si utilitarista.

Religia nu are o explicare Mai inalta. Dup Hobbes

religia naturala provine, ca si stiinta, din teama de viitor.
Curiozitatea sau iubirea pentru cunoasterea cauzelor, specifici

omului, duce dela efect la cautarea cauzei, apoi la aflarea

cauzei acestei cauze si a. an. d. pAni se ajunge in chip necesar la imaginea unei cauze care nu depinde de nici o cauza
anterioara si care este eterna, cauza numita Dumnezeu. lar
cei care nu se ocupa de cauzele naturale ale lucrurilor ' sunt
inclinati, din prim' a ignorantei in care se igasesc cu privire
la ceca ce le ponte face bine sau rat', sa imagineze diferite
feluri de puteri invizibile si sa se inchine lor, fiicand din
creatura propriei lor imaginatii, obiect de cult, adica zei. lata
cum, din varietatea nenumarata a imaginatiei !or, oamenii au
creat nenumarate feluri de zeiati. Aceasta frica de lucruri invizibile este samnta naturala a tot ceea ce se numeste religie,
aarnntii care nu se gaseste decat in oameni, incat nici religia
nu se gaseste deckt la oameni. Hobbes .sarueste in mai loate
lucrarile lui asupra religiei, incercAnd tocmai prin aceasta &cline neincetata si a indoielilor pe care le sugereaza, si-i
sdruncine autoritatea. Do&rina lui tindea sa scoata statul de
sub influenta politica a bisericei.
Oamenii sunt egali dela natura in ce priveste facultatile
corpului si cele ale spiritului, cel putin c.:and se consider4 lutcrurile in ansamblul lor, inc.:it nimeni nu Ipoate sa ceara pentru
sine un avantaj pe care sa nu-1 ipoata pretinde si un altul. Din

aceasta egalitate de capacitate rezulta o- egalitate a sperantei

de a atinge scopurile urmarite
si ,ori de cate ori doi oameni
idoresc acelasi lucru, devin dusmani si cauta sa se distruga

sau sa se subjuge unul pe altul. Un om care isi intemeiaza o

www.dacoromanica.ro

182

Thomas Hobbes

gospodrie se teme mereu de agresori, care Il vor depose&

nu mun,ai de avere, dar si de viati- i libertate. Agresorul
este amenintat la randul su de aceeasi primejdie din partea
altora. De aceea din egalitate naste neincrederea. In starea
aceasta, mijlocul cel mai rational al fiecaruia de a-si asigura
securitatea, este de a o lua inainte celorlalti, fie prin forti,
fie prin viclenie, tsi de a-i face pe cat 'mai multi nevatamatori.
Prin urmare fiecare este pevoh sa obtina tMa stpanire asupra

ahora, de cat are nevoie pentru conservarea sa. ,In chipul

acesta din neincrederea reciproca purcede razboiul. Atata vreme
cat oamenii traiesc in afara de strile civile, adica, nu se supun

unei puteri comune care sa-i mentina pe toti sub stapanirea

fr?cei, ei se gsesc i stare de razboiu permanent, de razboiu
al fieciiruia impotriva tuturor. Razboiul nu const numai in
batalie sau violent imecliata, ci el exista in tot decursul timpului in care vointa de a se bate este suficient de vadita.
Tot ce se leaga de timpul de razboiu, actica de timpul
In care fiecare este dusmanul fiecaruia, se leaga deopotriva'
de timpul in care oamenii traiesc fara alta securitate, decal
aceea pe care le-o pot) procura propria Jor forta i propria
lor ingeniozitate. Intr'o astfel de conditie nu este posibila
industria, pentrucii produsele ei sunt nesigure, deci nici cultura pamantului, nici navigatia, nici locuintele j asezarile con-

fortabile, nici mainile, nici artele, nici asociatiile 6 ceea ce

este mai rau decit toate, oamenii traiesc cu groaza continni
primejdia continua a unei morti violente. Viata este dingurateca, saracii, indobitociti

scurt. Desavantajele acestui

timp, care precede starea civilii, sunt nenumarate. Timput

de razboiu nu cunoaste nici o lege, ,incat totul e permis,
nici nu pote fi facuti vreo lege, f&it vreme oamenii nu cad
faca. In timpul
de racord asupra persoanei care trebue sa
de razboiu nimic nu 'Nate fi injust. Notiunile de dreptate si
nedreptate nu pot sa apara in aceasta conditie, pentruci unde
nu este o putere comuna, nu exista elege, i,ar unde nu exista
lege, nu exista nedreptate. Forta si viclenia sunt in raz'boiu
cele doua virtuti cardinale. Justitia i injustitia nu sunt f a cultali ale corpului sau ale spiritului, caci daca ar fi, s'ar gasi
si in omul care ar fi singur pe lame, cum se .gasesc sensatiile
pasiunile. Ele stint calitati care se refera la oameni traitori
in societate si nu la oameni care traiesc singuratec. Rezult
de aici c in razboiu nu exista nici proprietate, nici stipanire,
ci numai ceca ce fiecare poate sa ja i atata vreme cat poate
www.dacoromanica.ro

Tho'rnas Hobbes

183

pastra. lata conditia mizerabila in care aseaza natura pe om.

Omul are totusi posibilitatea sa paraseasca starea
datorita in parte pasiunilor, in parte ratiunii. Am

pasiunile care inclina pe om spre pace;

cele mai de seama sunt: frica de moarte, dorinta de lucruri
vazut ofiteva din

necesare perttru un traiu bun si speranta de a le putea obtine

prin industrie. Ratiunea la randul ei sugereaza articole
pace, prim" care oamexii se pot intelege intre ei. Aceste articole se numesc cu alt nume legi naturale i constituesc temeiul rational al striIor civile. S staruim putin asupra lor.
Dreptul naturii este libertatea pe care o are fiecare de a se
fOlosi de puterea sa pentru conservarea vietii sale, dupa judecata i ratiunea proprie, iar legea naturala este un precept
sau o regula generala descoperita de ratiune si care pe de o
parte opreste o adthine care poate sa distruga viata proprie sau

s impiedide mijloacele de pastrare a ei, pe de alta parte

opreste nesocotirea nriei actiuni prin care viata pioate fi

strata mai line. Asa dar dreptul consta in libertatea de a

face sau de a nu face, cilia vreme legea consta in obligatia
de a face sau a nu face loeva.
Fiecare om are dela natura un drept asupra tuturor lucrurilor, chia. r asupra corpurilor altora, cci in conditia de
razboiu a fiecaruia impotriva tuturor, in care fiecare este condus

prin propria sa ratittne, nu exista nici un mijloc care sa nu

poata fi de vreo utilitate oarecare pentru conservarea vietii proprii impotriva inamicilor. Deci atta vreme cat dainueste dreptut
acesta natural al fiecaruiaasupra fiecarui lucru, nu poate sit existe

pentru nimeni vreo securitate, oricat ar fi de puternic sau de

intelept. De aici, preceptul sau regula generala ratiunii, ca
fiecore trebue sa caute pacea prin toate sfortirile ,sale, arl, cat
are neidejdea ca o obtine, iar chnd n'o poate olytine, Ii este
ingb' duit sa caute bale mijloacele care n pot ajuta sau faooriza
a acestei
In razboiu i sa se foloseasca de ele. Prima parte
e..
reguli cuprinde prima si fundamentala lege a naturn care este a
cauta pacea Is.' a o urma. Partea doua cuprinde suma dreptului naturii, care este apararea prin toate mijloacele la indemana.
Din legea aceasta fundamentala a naturii, care comanda
cautarea pacii prin toate sfortarile, Hobbes deriva 19. legi
naturale xnai de ,seama care impun pacea: Ele par complicate la

prima vedere, dar pentru cei cari nu sunt capabili de mai

multa judecata pot fi rezumate intr'o regula simpla: sa nu
www.dacoromanica.ro

Thomas Hobbes

184

faci

altora ceea ce nu vrei s

ti

se faca tie (ce tie nu-ti

place, altuia nu 'face).

Legile na.turii obliga intotdeauna in constiinta, dar ele nu
obliga efectiv decat dadt exista securitate, adtica in cuprinsul
statului. Legile naturii sunt neschimbatoare i eterne, caci injustitia, nerecunostinta, aroganta, orgoliul etc., nu pot deveni
niciodat legale. Nu se poate niciodata obtine ea razboiul
Pstreze viata, iar pacea s o distruga. In sfarsit, ele sunt usor
la un efort,
de urmat, pentruc nu obliga decht la o dorinta
prin acestea ele se si implinesc.
Stiinta legilor naturii este adevarata i singura filosofie
inorala, caci aceasta nu este decat 5tiinta binelui si a raului
din relatiile i societatea oamenilor. Cum pacea este un bine,
iar razboiul un rau, mijloacele sau cane pacii (justitia, recunostinta, modestia, echitatea etc.) sunt de asemenea bune, adica
yirtuti morale. Cele contrare lor sunt rele, adica vicii. Stiinta

si a raului, a virtutilor si a viciilor sau a legilor naturale este acelasi lucru cu filosofia morala. Cu aceasta cunoastem toate elementele care imping pe om sa raiasca in
armonie cu altii, in societate, i sa se supuna unei puteri
binelui

comune, statul.
7.

Politica.

Starea mizerabila de razboiu nu poate fi depasita numai

prin p,asiunile care imping pe om s. ,caute pacea sau prin
legile naturale a caror obligatie este doar launtrica, ci se cere
constituirea societatii civile, a puterii de stat. Securitatea omului
nu poate fi garantata nici de consimtimntul atorva persoane,
eaci impotriva unei asociatii atat de mici oricind se gaseste
un inamic mai puternic, ispitit la razboiu de putinta victoriei.
Dar chiar daca numarul celor care se lunesc pentru aparare in
comun este foarte mare, daca nu sunt de acord s intrebuinteze
mijloacele cele mai potrivite, pacea nu va fi de lung durata.
Deosebirile dP pareri, emulatia, invidia, interesele personale,
vor zadarnici once actiune eficace i vor duce la destrmarea
asociatiei. Se cere deci sa existe o leami care si impiedice desordinea, o putere care s constringi pe oameni sa se supuna
acelorasi reguli, pentru folosul comun.
Ca sa se asigure deci pacea intre oameni, trebue sa existe o

singura vointi a tuturor, care sa pug ordine in lucrurile necesare pentru administrarea pcii i a apararii comune. Aceasta
nu se poate face decitt daca fiecare particular isi supune vointa
www.dacoromanica.ro

Thomas Hobbes

185

proprie .vointei unuia singur sau a unei adunan, ale crei

hotiriri privitoare la pacea generali s fie urmate in mod absolut si considerate ca ale tuturor celor care compun corpul
republicei. Daci fiecare particular cedeaz dreptul asupra fortei

facultitilor sale, cu conditia ca toti si faci la fe!, cel care

primeste supunerea obtine o forti att de mare, incit poate
face si tremure pe toti care ar ,vrea si se desfaci i si mph'
invoiala, ceea ce ii pistreazi in datorie i supunere.
In cuprinsul statului, omul sau adunarea Cirora si-au,
supus tot: ceilalti vointele constituesc puterea suverani, adici
exerciti imperiul i dominatia supremi. Puterea suverani purcede din cedarea sau renuntarea la dreptul de apirare din
panca fiecirui particular. Cei care si-au cedat dreptul se numesc supusi.

Scopul pentru care oamenii se supun unul altuia este

siguranta publici. Ei renunt la dreptul de a se apira dupi
bunul plac in schimbul apiririi pe care le-o d statul. Siguranta nu se pistreazi insi numai prin pacte i contracte, ci
in acelasi timp prin pedepse care reprezinti un rill mai mare
decit avantajul obtinut prin injustitie sau nesupunere. Daca
dreptul de a pedepsi o ofensa e ,cedat cuiva, acesta define sabia
justitiei. Cedarea este absolut necesari pentru siguranta fiecirui particular si pentru pacea public i trebue s se faca
fati de o singuri persoani sau o singuri adunare. Dreptul acesta de a se servi de sabie ,sau cte forti pentru impunerea pedepselor, constitue insi un drept suveran s't nu poate fi cedat
decit celui care define puterea suverani. Sau intrucit suveranul
nu poate s pistreze siguranta publica deck prin pedepse, sabia
justitiei i revine in mod firesc. Tot lui ii revine i sabia rizboiului, adic dreptul de a face rzboiu i de a incheia pace,
cici un stat nu poate fi apirat ifat de atacurile din afar daci

fortele de care dispune nu sunt utile. Dreptul de rizboiu

trebue s revini celui care are dreptul la pedeapsi, pentruci
numai el are mijloacele de a constringe pe toti ca s a armele. Dreptul de a purta rzboiu atrage dupi sine si dreptul
de a hotiri momentul i felul in care razboiul trebue dus.
Drepturile suveranului sunt nelimitate, &act' pentru piBtrarea picii este necesar i si se previni certurile dintre
oameni, nscute din opiniile deosebite -despre proprietate, justitie, utilitate, bine, onestitate, etc., prin reguli generale care
s curme discutia i si impuni tuturor acelasi ,puncti de vedere.
Regulile sau misurile acestea nu sunt dect legile civile, de
www.dacoromanica.ro

186

Thomas Hobbes

---

aceea tot suveranului ii revine g dreptul de a face legile, care

Iapar de asta dat ca ordonante sau edicte publicate de suveran ca s serveasc dinainte ca regul pentru actiunile particularilor.

Tot suveranului ii revine dreptul de a numi pe magistrati

si pe ceilalti functionari ai statului, care de fapt nu, sunt cleat
ajutoarele si subalternii si. Ii revine de asemenea dreptul
de a examina doctrinele care trebuesc predate in stat,' intrucfit vointa este in functie de opinia pe care o au oamenii
'despre ceca ce trebue s fac. De aceea in interesul pcii ge-

nerale nu trebue s permit propovaduirea sau introducerea

vreunei opinii sau doctrine potrivnice suveranului, legilor instituite de el sau intereselor statului. In sfirsit, din moment
ce fiec.are particular si-a supus vointa sa vointei .celui care
posed vointa suveran in stat, insemneaz c nimeni nu poate
iintrebuinta impotriva acestuia propriile lui forte si deci suveranul nu este justitiabil, once ar intreprinde. El nu rspunde
:fat de nimeni, pentru nimic.

Suveranul nu este obligat s respecte legile civile, 66

s'ar obliga fat de sine ,insusi, el ,fiind creatorul lor. El nu
este obligat s respecte niCi propietatea, cfici nimeni nu are
vreun drept de proprietate care sa nu emane dela suveran.
In starea de rzboiu fiecare are drept asupra fiecgrui lucru.
Proprietatea particular incepe numai in societatea civil, instituit de legi, ingduit de suveran. Tot legile civile, adic
suveranul, stabilesc ce trebue s se inteleag prin tilhrie,
omor, adulter si injurie.

Atributele suveranittii sunt asa dar putinta de a face

a
abroga
legile, de a declara razboiu si a incheia pace,'
si
de a judeca direct sau indirect toate procesele, de a alege
pe toti functionarii, magistratii si consilierii. Deci este suveran
intr'un stat cel care poate face in chip legitim ceca ce nu revine

oici unui cettean, nici chiar mai multora Ja un loc, s intreprind.

Puterea suverana cu toate c' nage din contract, nu poate

fi revocat legitim nici chiar dac se face cu consimtimntul
celor care au stabilit-o. Cici Hobbes concepe contractul social

In asa fel inckt nu mai poate rfi desikut de cei .care I-au
locheiat. Contractul nu se incheie intre particulari si saveran,
Inc:it suveranul nu este obligat fat de nimeni cu nimic, ci
oumai intre particulari. Fiecare particular declarii: Transfer
www.dacoromanica.ro

Thomas Hobbes

187

dreptul meu acestuia, cu conditia ca sa-i transferi i tu pe al

tau". Dupa aceasta, dreptul pe care fiecare Il are de a uza

de fortele sale pentru binele propriu, ramane transferat in iniregime, pentru interesul comun, persoanei sau adunarii ereia
s'a transmis suveranitatea. Deci in afara de conventiile mutuale
ale particularilor, se face o donatie a dreptului care suveran.
In chipul acesta puterea suverana se intemeiaza pe de o parte

pe obligatia supusilor unii fati de altii, pe de alta parte pe

obligatia directa a supusilor fata de stat. De aid concluzia
poporul sau supusii, in once numar s'ar aduna si ar conspira
ridice puterea, afara daca
contra suveranului, nu au dreptul
nu consimte el insusi la acest lucru.
Societatile civile sau formele de guvernimant sunt
mai multe feluri, dupa diferenta dintre persoanele carora li se
transmite puterea suverana. Caci puterea se transmite sau unei
persoane, sau unei curti, adica unui consiliu compus din mai
multe persoane. Consiliul

e compus sau din 'Mi cetitenii

statului, sau numai din o parte a ion De aici trei forme de stat,

una in care toti au drept de ivot: democratia, alta in care

numai citiva detin puterea, aristocratia, si a treia in care o
singura persoana este suverana: monarhia. In prima forma
guverneaza poporul, in a doua nobilii i fruntasii statului,
In ultima monarhul. Hobbes discuta amanuntit problema aceasta, ca s arate avantajele, dupa el incomparabile, ale monarhiei fata de democratie i aristocratie. Monarhia absolut
este clupa el forma de guvernamant cea mai burl.
Politica lui Hobbes cuprinde numeroase idei privitoare
la drepturile stapanilor asupra sclavilor, ale parintilor asupra
copiilor, la cauzele care pot provoca desfacerea societatii civile,
Ea datorille celor care exercita puterea suverana, la legi
ofense si la raporturile dintre religie i ,stat. Filosofi4 politica'
a lui Hobbes este mult mai cuprinzatoare si apare ca foarte
bogat in idei sociologice, etice, juridice 6 politice, care ar
merita sa fie cercetate in chip special.

Sistemul creat de Hobbes a atins nivelul unei mari constructii

de gandire, de o rara consecventa i putere de argumentare. In

gandire, de o rara consecventa i putere de argumentare. In
lumina vremurilor noastre, stiinta a depasit de mult i mecanicismul pe care il adopta Hobbes in psihologie, i utilitarismul
sail moral, si contraatualismul sau politic, dar trebue sh' conwww.dacoromanica.ro

188

Thomas Hobbes

statam cg fAr curentul filosofic din care ,face parte i Hobbes,

care a eliberat tiinta de stpinirea religiei i a pus bazele

gandirii empirice i experimentale, 5tiintele in genere i. Cu
alit mai putin 5tiinlele sociale n'ar fi ajuns la desvoltarea de
astzi. In acest inteles Hobbes este un precursor al gandirii
din vremurile noastre.

www.dacoromanica.ro

Ren Descartes
Este lucru 5tiut ea fiecare ganditor se inchipuie pe sine
mai original decat este in realitate. Descartes insi pare, la
prima vedere, cu aclesrat original. Nu se lepada el oare,
in chip deschis, de toata invatatura filosofilor dinaintea sa?
Nu ravnea el sa intemeieze din nou toate stiintele, reformand
disciplina care statea la temelia lor, metafizica? Nu dadea el
o metoda Cu desavarsire noui?

Dar tocmai de aceea el nu era intru totul original. In

afara de influentele anumite care s'au exercitat asupra s,
dupi cum se exercita asupra oricarui filosof, de pilda in-

fluenta sfantului Augustin sau a lui Campanella, influenta EvuDescartes apartine timpului
lui Mediu sau cea a Renasterii,
sau tocmai prin dorinta ori nevoia de a reforma intreaga filosofie (adica, pe vremea aceea, toate stiintele). Sub un aspect
paradoxal, totusi nu fara indreptatire, s'ar .putea spune ca
Descartes avea in comun cu epoca ,sa tocmai dorinta de a fi
singur. Intr'adevar, ceea ce caracterizeazi inceputul veacului
prin
al XVII-lea este iesirea de sub autoritate. Scolastica

care, in materie de Jilosofie, se ,intele'ge mai ales nvatatura

lui Aristotel, prelucrata dupa normele bisericii crestine
ji Incheia veacul. Nu numai cate ,un mare invatat cuteza sa

infrunte invatatura lui Aristotel, dar chiar In paturile mai

largi, ale celor trecuti prin 5coli, dusmania fata. de antici

era vadita. In 1624, trei ,adversari ai invitaturii aristoterice ves-

tesc o 1ntrunire publica, in cadrul careia tezele filosofului'

antic, reduse la numar de patrusprezec-e, itveau sa. ,fie discutate

aspru judecate. Lumea, cam o mie de persoane pare-se, se
ladunase in sala unde urma 'sa aibe loe disputa, cand sta-

panirea porunci ca sala sa fie evacuata. Apoi, dupa cererea

www.dacoromanica.ro

Ren Descartes

190

ca, pe .viitor, ori-cine avea s

nosteasca un cuvant impotriva anticilor, s plteasc nici mai
mult nici mad putin decat cu vieata o asemenea indrzneal.
Scirbonei, Parlamentul hotari

Atmosfera timpului este, prin urmare, impotriva Scolasticei,

asa Inca in aceasta privinta Descartes nu poate fi socotit

original. Mai mult inci, intreaga epoe, isau o buna parte dintre
invalatii ei, ravneau s de a o metoda. Ce-i indemna la aceasta?
Nu atat gandul de a reforma.intregul edificiu al, 5tiintelor, asa
cum o spuneau adesea ei,insisi, in frunte cu Descartes, cat nevoia

in care se aflau de a linlocui cu ceva autoritatea de sub care

iese,au.

S'a observat pe bun dreptate ca, atunci and nu te

mai sprijini pe un autor de ;Mare renume, asa cum era Aristotel,

sau pe dogmele unei invataturi sfinte, asa cum era invatatura

Bisericii, esti nevoit sa-ti asiguri, intr'un fel earecare, mersul
gandirii. De aci nevoia metodii, care ea singur poate incredinta gandirea c nu umbl pe ciii gresite. Si tot de aci reiese
ca .cele numeroase lucrari asupra metodei, ce apreau la inceputul veacului al XVII-lea, ca si in intreg veacul, nu erau

&cat foarte firesti din punct de vedere istoric. Ele nu se

dup cum
iveau atat din dorinta de a inventa stiinte nota ori
de
a
reforma
stiintele
vechi,
cat
din
nevoia
de
am mai spus
a indruma, pe ci sigure, mintea unor invatati ce nu mai cutau
altundeva decat in ei insisi sprijin.
Daca, in privinta infruntarii lui Aristotel ca si in cea
a creirii unei metode nott, Ren Descartes nu poate fi

socotit un filosof cu desvarsire original, Intr'o masura, cel

putin, isi depseste el veacul: in staruinta prin care intelege
s-si ,duca, la capt gandul su metodic. Nimeni nu a crezut mal

mult decal. Descartes in virtutile metodei, adici in propria sa

metoda, pe care o credea valabila pentru toate mintile. El

vorbeste atat de des asupra metodei ,si. i'51 inchipue intr'o astfel

de masur c toat filosofia sa ;reiese din metoda pe care a

schitat-o inch* dela inceputul vietii, incat pu se mai osteneste
sa desfasoare cu amanuntime tot ce era implicat in proectul
si o spune
metodei sale. Uneori, chiar, i se pare csa ea
nu e decat metoda fireasca mintii omenesti si
de altfel
pe care deci aceasta o folosise dinainte de cartesianism; alteori
ins filosoful lasa s se cread c metoda nu e decal a sa,chiar
&ea nclajdueste si doreste omenirii s'o adopte. In once caz

gandul ca, intr'un fel sau altul; icu o stiint sau cu alta, nu
face decat sit-i ilustreze metoda, este ,gandul de totdeauna al

lui Descartes. Metoda nu e de astadat doar mijloc de asiwww.dacoromanica.ro

Ren Descartes

191

gurare a gandirii, ci i mijloc kle progres, dupa curn e mijloc

de reform a stiintelor. Ea singura le face pe acestea din urma
exacte i rodnice, iar exactitatea i rodnicia stiintelor nu fac,
la randul lor, decat sa dovedeasca valoarea metodei. Daca
stiintele progreseaza inseamna ca principiile noastre sunt bune.
Nu s'ar putea dovedi in niciun ,;fel mai bine falsitatea celor ale
lui Aristotel, scrie filosoful nostru in prefata Principidor de
Filosofie", decal afirm'and ca nu s'a putut face niciun progres
datorita lor, de atatea veacuri de ica'nd sunt urmate". Ce nevoie,
atunci, sa te mai ostenesti cu desfasurarea teoretica aminuntita
a unei metode ce se desfasoar necontenit in fapt? St de aceea
cititorul lui Descartes, dornic sa cunoasca metod.a in toate
ei, e silit sa constate c ea ramane, la autorul acesta,
mai de grab o schiti i un program decat o adevarat doctrina.
Ceea ce nadajduia Descartes, in chip marturisit sau nemarturisit, dela filosofia sa astfel constituita, era s'o inlocuiasca pe cea a lui Aristotel. In scoli, in cultura timpului
sau, peste tot aristotelismul era activ. Gandul de a-1 inlocui
nu putea fi de,cat cu atat mai ispititor pentru un filosof increzator in puterile sale, ba chiar orgolios, cum era Descartes.
Si astfel autorul acesta, care combatea once autoritate, nazui
el (insusi sa devina o autoritate, ba va si deveni una, printre

sai de mai tarziu. 'Scriind despre principiile sale

filosofice, el spune: Stiu bine oca s'ar putea sa treac mai
multe veacuri Ora sa se fi dedus din aceste principii toate
adevarurile ce se pot deduce". lar Ja sfarsitul Geometriei"
sale arata de asemenea c lasa strnepotilor sai, adica generatiilor ce vin, grija de a-i duce mai departe ideile. Dar, cu
tliscipolii

exceptia geometriei analitice, urmasii lui Descartes i-au parasit

curand invatatura, nu numai pentruc se cuprindeau 5i in ea
greseli, dar si pentruca deprinsesera, dela autor insusi, sa nu
se increada orbeste in nicio autoritate.
Filosofia lui Descartes, inteleasa ca desfasurare a unui
gand metodic, nu se putea deci impune prea mu1t vreme nici
prin propria ei autoritate i nici prin cea a rezultatelor stiinti-

fice la cari ajungea. Inseamna aceasta ea' ea nu mai posedi

decat un interes istoric pentru cei de astazi? De sigur ca nu.
Intre timp, dupa Descartes, filosofia a inceput s fie inteleasa
mai putin enciclopedic, adica stiintele s'au desprins incetul cu
incetul de trunchiul ei, lasand-o cu un camp de probleme mai
restrns dar mai chibzuit delimitat. In acest camp, gandirea
filosofica a lui Descartes poate interesa Inca din plin. Rewww.dacoromanica.ro

192

Ren Descartes

zultatele stiintifice ale metodei sale, deci ale filosofiei sale,

pot s fie lsate de o parte de ciitre omul de stiinti contemporan. Metoda insasi nu dispare prin acestea cci nici nu treste

prin acestea, oricat le-ar crede autorul lor de solidare. Indemnurile i orientrile ei riman inca valabile, c.ci problemele de filosofie au un fel de vieat proprie, strin de vieata
adevrurilor tiintif ice. Acest sqiu de vieat proprie trebue s
caute a-1 intelege cereettorul filosofic. Altfel istoria filosope drept euvnt s'a spus
fiel pe care o face el nu este
una de lucruri vii ci, Intocmai ea istoria stiintelor, una de lucruri moarte.

Ren Descartes s'a nscut

la 31 Martie 1596, in

localitatea La Haye din provincia franceii Touraine. Tatl

su, Ioachim Des Cartes (scris astfel), fiicea parte din mica
nobilime francez.; in ce priveste pe mama sa, Jeanne Brochard,
era si ea de o familie klestul de bun si de instrit. Din

partea mamei sale, moart. curand dupii nasterea lui Ren, ii

va rmane acestuia o avere indestultoare spre a trai in
petrece in La Haye pentru ca,
tihn toat viata. Copiliria
trimis n colegiul din La Flche,
dela vfirsta de opt ani,
colegiu infiintat cu .putin inainte de ,c6tre regele Henric al
IV-lea. In anii petrecuti aici, copilul ,tare era plpandi din fire,
se mai insdraveneste nitel i prinde, nu numai gustul pentru
invttur, dar mai ales curiozitatea pentru stiinte. Dei colegiul in care se afla era de iez-uiti, stiintele nu erau nesocotite

acolo, in once caz nu mai mult de cum erau in alt parte.

Ren Descartes poate afla, chiar din scoal, de inventia lunetei,
pe care Galileu o folosea in chip at'at de rsuntor. De asemenea
tnfirul are prilejul s se releve drept un ascutit spirit de
matematician. Cu toate acestea partea principal a invtturii

o formau tot umanittile, mai ales limba si literatura latin.

(despre limba greaci unii istorici nu cred e. Descartes o cunostea prea bine), ultimii trei ani de scoal fiind rezervati studiului filosofiei, sub care se cuprindeau Itoate stiintele, dar

acestea tratate potrivit cu invttura lui Aristotel. In sfarsit,

pentru ca schita s fie completa, trebue adugat c spiritul
religios ce domnea in colegiu va fi inraurit i el pe Descartes,
indeajuns pentru ca toat trukla sa de mai tarziu, de a nu supra
cu nimic biserica i invttura ei, s ni se para fireasci.
In 1612 &and, dup toate presupunerile, filosoful iese din
scoal, el este destul de copt pentru a-si da seama ca nu
www.dacoromanica.ro

Ren Descartes

193

stie mare lucru, i ca invatatura scolii este neindestulatoare.

In opera sa de maturitate, Discursul asupra Metodei, el povesteste cum si-a intrebuintat anii acestia de tinerete; i chiar
daca opera sa infloreste nitel lucrurile, ea nu poate fi decat
crezuta in Emile ei mari. Dupa autor prin urmare, spiritul sau,
nemultumit cu ceea ce stia pan acum din carti, se trudi sa
afle pe alte cai adeviruri mai complete si mai sigure. Doui
cai i ramaneau: prima, s'a se cultive calatorind i cunoscand
cat mai multe lucruri noui; cea de a doua, adancindu-se cat mai
mult in sine si cautand s scoata, prin propriile sale puteri,
aoeea ce nu putuse afla in carti si dela altii. Filosoful urm
amandoua aceste ci. Intr'adevar, dupa ce facu studii de drept
la Poitiers, se hotari, sub indemnul tatalui sau, s aleaga caleaarmelor, ducandu-se in acest scop in Olanda sa slujeasca,
chip de voluntar, in armata principelui Mauriciu de Nassau.
Serviciul militar nul absoarbe prea mult, asa incat poate sa-si
cultive ,spiritul dupt cum crede de cuviinta; in schimb it da
prilejul ,sa calatoreasca i sa cunoasca, potrivit cu un' staruitor
findemn al sau, cat mai multe locuri ale Eurdpei. Cea mai mare
petrece insa In Olanda, unde intalparte din timpul sau
neste pe un medic, Isaac Beeckman, impreuna cu care discuti
chestiuni de fizica i matematica, adancindu-si cunostintele in
acest plan. Influenta lui Beeckman asupra sa fu puternica;
nu lima atat de puternica pe cat avea sa fie influenta
cemanifesta in urma visului din noaptea de 10 Noembrie 1619 cand, singur intr'o nestiuta ,localitate germana, Descartes resimte, intr'un fel de criza mistica, insarcinarea de a
reforma el singur intreg edificiul stiintelor.
pe care Descartes ingur se silea
Amanuntele visului
abia daca pot da socoteala, cu pitorescul
sa-1 talmaceasca
de
hotarirea
pe
care o lua acest tanar de 2,3 de ani,
lor,
inzestrat pentru stiinte si curios de toate, dar fara s'a fi dat
inca nimic deosebit pana acum, hotarirea de a nesocoti tot ce
fa.'cusera naintaii sai si a lua dela inceput, pe cont propriu,
intemeierea i inaltarea tiir4ebor. Fapt 'este c hotarirea
,

ceasta sta.'paneste spiritul lui Descartes, impunandu-i o misiune

pentru tot restul vietii. De acum incolo 'filosoful stie ce vrea.
Timp de vreo opt-nou:a ani, din 1620 pana prin 1628, el cilatoreste, deprinzandu-se, cuin spune singur, sa se desfaca de pre-

i cutind s cite.asci in cartea cea mare a lumir.

El nu scrie orea mult si, in once caz, nu publica nimic in
judeca'ti
tot

acest rstimp. Trirnisese lui Beeckman, in manuscris,

13

www.dacoromanica.ro

Ren Descartes

194

data de 31 Decembrie 1618, un Compendium Musicae-, scris

numai pentru pretuitul sau tovaras de discutii
Asemenea, printre hartiile ramase dupg moartea sa, s'a gasit
un calet datat cu 1 Ianuarie 1619, care contine schite de lu-,
crari; pe nici una insa n'avea s'o duci la capat. In schimb,
Itistimpul de care e vorba, facea dota lucruri de cea mai mare
bisemnatate, in ragazurile calatorillor sale: continua sa se cultive in ce priveste matematicile i i constituia, incetul Cu
incetul, o metoda proprie de filosofare.

Intr'adevar, o asemenea metoda ii era at se poate de

inecesara acum, cand vroia sa inceapa din nou cu toate stiintele. Reforma pe care i-o propunea visul, nu intotdeauna lrnurit, din 1619, insemna poate un simplu indemn de a descoperi

desfasura o noua. metoda. Catre constituirea unei astfel de

imetode se indreptau acum toate gandurile filosofului, si et
pare chiar a ajunge la un rezultat destul de pretios atunci cand
isi incheaga vederile sale metodice, pe cat luasera ele fiinta
pana atunci, in lucrarea sa, Regulae ad directionem ingenr,
amasa neterminata, i nepublicata in timpul vietii sale dar
scrisa, dup toate probabilitatile, pe 4a. 1628. Nu insa atat
prin vederile sale metodice eat prin iscusinta sa tiintifica se
face Descartes cunoscut in acest rstimp. Pe atunci
discutau impreuna i comunicau mai mult decat astazi, asa incat
'Lea un renume chiar
era ifoarte firesc ea un om iscusit
daca nu avea tiparituri. lar, pe de o parte, spre a nu desminti

renumele sau, pe de alta parte spre a urma pornirea de a

se pdanci cat mai mult in sine, filosoful, care acum plecase
din armata, se gandeste prin 1628 sa se retraga undeva in liniste ialege drept loc p.l meditatiilor sale tara de oameni cum-

patati i discreti ce i se prea ca. e Olanda.

Cei douazeci de gni pe cari i petrece Descartes aici,

cu scurte intreruperi, alcatuesc vieata sa filosofica
desavarseste noua
acest rstimp i publica el lucrarile
intemelere a stiintelor, pe care o cpaa prin metoda sa. Vieata
pe care o duce el, e insa departe de a fi inchinafii lecturilor.
Filosoful vroia s ja lucrurile dela inceput, deci se interesa
prea putin de activitatea celortalti, necitind, aproape, decal
lucrarile pe care i le trimeteau prietenii. O buria parte din timp
de un covarsitor interes filosofic
i-o luau scrisorile

6tre cei

eativa, prieteni din Olanda ori Franta, mai ales

parintele Merserkle; catre invatati, sau atre diverse persoane

tare-I admirau, cum era, spre sfarsitul vietii lui, principesa
www.dacoromanica.ro

Ren Descartes

195

Elisabeth, fiica unui rege al Boemiei de ,graba detronat. Mai

tarziu, dupa ce-si publics. lucrarile, o Alt parte din timp
-vor lua polemicile cu diversi invitati ori teologi ai timpului,
polemici dintre care unele vor fi deosebit de veninoase, in
parte si din prim'. a firii mandre a lui Descartes. In sfarsit una
din preocuprile sale statornice va fi cea de a face disectii pe
diferite vietati. Caci filoso ful are un spirit de experimentator
modern, indeletnicindu-se mai de graba cu lumea concreta, pozitiv cercetata, decal cu abstractiuni i subtilitti de tip scoel nu s'a stalastic. Alegerea resedintei sale in Olanda
se datora adesea
tornicit pentru multa vreme mai nicaieri
perspectivei de a gasi in unele locuri mai multe vietti pentru
disectiile sale. $i chiar dac din experientele sale prea putine
pot fi interesante astzi, in timp ce reflexiunile sale filosofice
i-au supravietuit, trasatura de experimentator a spiritului su
nu poate fLtrecut cu vederea. De altfel, dup propria sa convingere, experientele nu erau straine de principiile sale filosofice, ci nu faceau deal sa le continue si s le desavarseasc
pe acestea.
In 1649 filosoful este determinat s paraseasca pustnicia
f.a. din Olanda, spre a veni Ia curtea reginei Christina a
Suediei. Regina aceasta vroia s dea stralucire curtii sale si,
cum Descartes i facuse intre timp un mare renume, in ciuda
4catorva adversitati pe care le tidicase, nimeni nu era mai
potri,vit decal el s fie chemat acplo. De altfel chiar regele
Frantei hotarise, la un moment dat, sa acorde o pensie ilustrului invatat, iar cativa nobili avuti erau gata s pun la
clispozitia

sa sumele ce i-ar fi Itrebuit nu numai spre a se

intretine pe sine dar si pentru a-si duce la capat experientele de

desavarsi sistemul
c,are afirma c are nevoie pentru
sofic. Toate acestea Il maguleau, dar nu-I scoteau din izolarea
sa. Staruintele prietenului sau Chanut, anibasador al Frantei
la iStockholm, precum si cele ale ireginei Christina 1'1 urnira,

in ,sfrsit, din loc. Deviza vietii sale fusese sa stea retras:

bene qui latuit, bene vtxit, spunea el insusi. Hotarirea sa de
acum nu facea deca sa puna si mai bine in lumina vieata tsak

trecuta. El pleac la Stockholm, unde-si Araeste ultimele ' zile

invtnd, pentru prima data, poate, in vieata, ce este aceea

plictiseala; gndindu-se intruna s piece din tara aceea de

ursi, cum o numea singur; necajit c trebue sa traiasca intr'un

climat atat de aspru i s se supuna capriciilor tinerei regine
,Christina, care-i cere s' scrie piese de teatru in loc s'a filowww.dacoromanica.ro

Ren Descartes

196

sofeze (el scrie totusi cu oarecare 'gust, pare-se, versurtle unei

astfel de piese) iar cand Il chia. m sa filosofeze Il sileste s
se scoale la cinci dimineata spre a-i da lectii. Descartes se
imbolnaveste i moare, pe acel pmant strain, strain nu atat

caci Franta o
pentruca nu-i amintea de fel de Franta sa
cat prin aceea ca nu-i ingaduia s-si trparsise de mult
iasci propria sa vieata, cu bunul plac dupa care vi-o trise
pan acum.

Portretul moral ce s'ar putea face lui Descartes nu cere

prea multe cuvinte. Bolnvicios din fire, filosoful nu pute&
avea deck un caracter de om inchis in sine, ursuz i niel
hondru. Pe acest fond de slabiciune fizic, se altoia o anumit
lipsa

de

curaj,

daca

nu

chiar

de

slbiciune

morala,

cum vor unii istorici. Descartes e temator fata de tot ce e

Inca autoritate pe vremea sa, i cleci in primul rand fata de
Biserica. Nu vrea s'o supere cu nimic, Ii oere in mai multe randud aprpbarea, iar cand afl de condamnare,a lui Galileu, renunt pentru o buna bucat de vreme si rrxai dea la iveal vederile sale 5tiintifice. Dar, cu aceste trasaturi de slbiciune,
se intovaraseste un ;) rgoliu pe care nu toti filosofii Il au,
foarte putini Il proclam. Descartes nu se sfieste s vorbeasca
de veacuri, atunci cand se gandeste la durata invataturii sale;
are intotdeauna In minte pe stranepotii nostri-, fie teman-

du-se sa nu-1 judece acestia prea aspru pentru cele ce n'a

facut, fie gandindu-se cu satisfactie ca-i vor fi recunoscatori
pentru ea."ile pe care le-a deschis. Neprietenos, fara s fie
legat de ai sai, fara sa se cheltuiasc sufleteste pentru
dar si fara sa aibe ispitele lor, adic pcatele lor, el nu
avea nimic mai bun de ficut decat sa traiasca singur. A avut,
omeneste, meritul ea a Inicies aceasta i nu si-a ales alta viek
deck cea in care-si putea da msura.

Activitatea filosofica a lui Descartes se incepe printr'o,

serie de lucrri, ce nu numai .ca aveau sa raman inedite dar
erau sortite i sa ramana neincheia'te. Autorul este un spirit
programatic, unul din spiritele ce-si propun intotdeauna sarcini
mai" mari dect cele ce pot fi duse la indeplm. ire obisnuit. El
ar fi nazuit s refae in intregime i singur toate stiintele.
Cum insa i &lea bine seama de greutatea unei asemenea sarcini, se vedea silit sa se restranga la principiile reformei sale,
pe care nu o putea ilustra deck in unele puncte, pentru rest
www.dacoromanica.ro

Ren Descartes

197

mult schite. Am amintit mai sus de un caiet datat

cu 1 Ianuarie 1619, unde s'au gasit asemenea schite. Ele culasand

pripd uneori cteva pagini, alteori doar un numar redus de

rnduri,

i sunt: eateva pagini de consideratii matemafice inti-

tulate Parnassus"; un discurs intitulat Olympica", unde autorul povestea visurile avute in noaptea de 10 Noembrie 1619;

rateva linii intitulate Democritica"; alte cateva pagini unde,

sub titlul de Experimenta", se infatisau unele fapte traite de
autor; i patru pagini Cu titlul Praeabula". Fragmentele de
altfel nu mai exist astazi, iar descrierea lor nu se cunoaste
&eat din inventarul facut la Stockholm, a doua zi dupa moartea
filosofului. In acelasi inventar sunt descrise i caietele ce cuprind tratatul Regulae ad directionem ingenii", tratat al carui

text din fericire exista. Pentru ca enumerarea de aci sa fie

oompleta, sa mai amintim, in dar de Compendium Musicae",
despre care s'a vorbit mai sus si ce paro a fi prima lucrare a
filosofului, de Studium bonae mentis" o lucrare probabil
tot de tinerete si care e pierduta, precum si La recherche de
la vrit par la lumire naturelle", lucrare neterminata
popularizatoare.

Dintre aceste lucrari sau schite de lucrari de mai sus

Cu exceptia lui Studium bonae mentis", al carui interes parea
numai Regulae ad directionem ingenii merit o
ridicat
atentiune deosebita. De altfel, desi neterminat, lucrarea poate
sta foarte bine, prin conceptiile ei, alaturi de celelalte lucrari
mari ale filosofului i exprima mai complet deca oricare alta
intelesul metodei cartesiene. Aceste lucrari mari sunt, in ordinea
aparitiei: Discours de la Mthode pour bien conduire sa
raison et chercher la vrit ,dans les sciences. Plus la Dioptrique, les Mtores et la Gomtrie, qui sont des essais de mite
Mthode (aparuta in 1637); apoi Meditationes de prima
philosophia (1641); Principia philosophide (1644); si Les

passions de Nine (1649). In afara de ele, au mai aparut in

timpul vietii sale doua lucrri polemice, una impotriva olandezului

Gisbert Vat, Epistola ad Gisbertum Valium (1643) iar
alta impotriva fostului sau Idiscipol, Regius, Notae in Programma (1647). Pentru lucrArile in limba latin, autord semna

Renatus Cartesius. E de semnalat ns c numai unele din

,lucrari sunt serse in latmeste, i anume cele adresate invtafilor ori teologilo'r. De cele mai multe ori Descartes, scria pentru marele public, si atunci alegea, contrar obiceiului din acel
bm" p, limba vulgata a poporului
www.dacoromanica.ro

198

Ren Descartes

Infatisarea ideilor filosofice ale lui Descartes nu s'ar puteo

face mai bine deck incepand cu prima sa lucrare de prop,ortii
mai mari Regulae ad directionem ingenii. Aceasta lucrare, publicata postum si pe care aproape toti comentatorii o banuesc,
in lipsa de prea multe preciziuni, co fiind scrisa prin 1628,.
cuprinde cea mai serioasa schita (in vederea constituirii unei
metode noua. Descartes avea neaparata nevoie de o metoda,
pentru .desfasurarea gandirii sale atk de izolate, asa incat nu'
trebue s ne mire insemnatatea pe care i-o acorda el. Metoda

e cu atat mai necesara in filosofie

i sa nu se uite
prin termenul de filosdfie Descartes intelegea inca stiinteleteoretice
cu cat toate ramurile ei o folosesc pe aceeasi.
1ateligenta omeneasca, spune autorul, nu este, ca deprinderea
la 'mestesuguri, cu atat mai iscusita cu cat se intereseaza de
un camp mai restrns de lucruri; mintea intelege cu att mai
bine odevarul cu cat imbrafiseaia un camp mai mars de stiinte
cu cat e in 'stare, prin comparatie, sa scoata din ele stiinta,
intelepciunii, care e una peste tot locul.
Acesta este gandul cel mare prin care se incep Regulile lui
Descartes. Regula intai, una din cele mai frumoase pagini ale
filosofiei, nu vorbeste despre altceva. Lucrarea, in intregul ei,
ar fi trebuit s cuprindi treizeci i ase de reguli, impartite in
trei carti, cate douasprezece de fiecare carte. Cartea intai
in intregime; cea de a doua e dus. numai 'Ana la regula 21,
ultimele trei reguli, de altfel, fiind doar enuntate, fara altedesvoltari; iar ultima carte nici pu a fost inceptit. Autorul
ne lasa totusi s ghicim, pani la un punct, cam despre ce ar
fi lost vorba in partile neterminate taIe lucrrii sale si, in
brice caz, o inffiseaz pe aceasta in asa feI trick s nu fie
Aliceva deck desfasurarea gndului Inetodic pe care-1 enunta,
ca"intr'un fel de prefata, prima regula. Intr'adevar ce insemna afirmatia c spirit@ omenesc este acelasi, tn rice! plan
stiintific s'ar manifesta el? Nu putea s insemne altceva deck
c metod,a intrebuintata de spirit este aceeasi peste tot, dupa
cum aceeasi este, sau ar trebui sa fie, finta ultim la care
duce o asemenea metoda. De -aceea autorului nu-i ramne
deck sa desfaoare vederile sale metodice.
Intiul lucru bun de stiut, in ,materie de metoda, este ca
nu trebue s cercetam deck acele lucruri pe cari mintea noa-

stra pare a le putea cunceste in chip neindoelnic. Autoruf

crede, pe clrept cuvnt, ea e de prisos sa te indeletnicesti cu
stiinte in care iti dai seama dela inceput c5 nu vei ajunge la o
www.dacoromanica.ro

Ren Descartes

199

cunoastere deplina a lucrurilor. Asemenea stiinte erau numese numeau stiinte curioaseroase pe vremea lui
Descartes nu era dintre cei cari s fataceasc pe cai,intunecoase.,,
Mai mult nc, in 5tiintele aparent limpezi i in care se putea,
udajdui capatarea de gunostinte sigure, 'rezultatele erau foartd
se pornea dela notiuni cat se poate
slabe din pricina c,

de simple, intr'atit de simple incat sa nu poata exista in-

doial cu privire la ele. Nu ,asa faceau, de Oda, fizicienii de

pe vremea sa, cari, in loc sa caute legile fenomenelor, presupuneau anumite forme substantiale in sanul realitatii, forme
despre care nu-si puteau face o reprezentare clara i distincta.
In schimb matematicienii, de pe vremea sa ca i cei din antichitate, lucrau intr'adevr cu idei clare i distincte, iar 5tiinta;
lor putea fi luat4 ca model. Notiunile de baza ale matematicilor
sunt limpezi dela sine; adevarurile deduse din ele sunt
prin felul cum s'a facut deductia; tasa inck averu_ aci un exemplu

de siguranta deplina a cunostinteloy noastre, exemplu ce nu

ne ramne deck sa unnm. Cile noastre de cunoastere sunt
prin urmare doua: una, cea princpala, intuitia, datonta careia
ne putem ridica pana la notiunile ocestea simple, dela care trebue
p or nim in cunoastere; cea de la doua e deductia (autorul o
mai numeste i inductie sau enumeratie) datorit careia putein
merge din intuitie in intuitie cstre descoperirea unei cunostintd
care nu era la indemana pe cale nemijlocita. Metoda, incepd
prin a fi o schita de teorie a cunoasterii. Nu trebue s tint
Dare cum cunoaste spiritul nostru pentru a-i putea prescrie regulile potrivite activitatii sal? Descartes asa crede, 5i de
aceea nu data va depasi punctul de vedere strict metodologic.
Deocamdata, insa, dupa ce am stabilit cum cunoaste

ritul nostru, trebue s aratarn cum e chibzuit sa-si inceapi

el lucrul de constituire a stiintelor. De aceea a noua regula%
ne va spune ce indemnuri trebuesc urmate in primul rand:-

indemnul de a nu lua nimic 'fals drept adevarati i apoi cel

a ciuta sa dobandim o cunoastere desavarsita, o cunoastere a
tuturor lucrurilor, in once materie ne-am lincerca puterile.

Primul precept ar privi mai mult intuitia, cel de al doilea mai

mult deductia. Amandoua sunt firesti mintii emului i autoruf
crede c intotdeauna, .phiar in tantichitatea indeOrtaf, pot fi
Osite urme de-ale unei metode, care Du pitcituia deeat prin
aceea ca nu era ,constienta de sine. Filosofia lui Descartes nu
vrea, privita fiind din acest punct, _deck s: reprezinte contiint4.,

de sine a omenirii cugetatoare.

www.dacoromanica.ro

200

Ren Descartes

Spre a da un exemplu 'de chipul in care anticii ajungeau,

prin metool, la adevirurile lor, fr. ca totusi s'A fie intotdeauna
constienti de metoda ce urmau, autorul arat felul cum se
bnuia, din vechime, existenta unei stiinte mai generale dect

disciplinele matematicii obisnuite, un soiu de stiint care s

priveasci doar ce este comun in toate aceste discipline, anume
Botiunea de mirime i cea 'de ordine, crora li se poate
adauga, drept o consecint, notiunea de msur. Stiinta aceasta
el o numeste mathesis universalis", (care ar putea fi tradus deopotriv prin stiint universal ori matematic6 universalh) si
nu reprezina dec.:it o cercetare a ordinii i masurii in general.
O asemenea cercetare ins. trebue neaprat s precead celelalte stiinte, care presupun ordinea i m'Asura, intru ct stim,

din preceptele anterioare, c trebue s. ,pornim, in cercetarea

noastr, dela elementele simple si sigure ale cunoasterii. Faptul
c cei mai multi nu pornesc ,de aci, intelegAnd s'A treac de-adreptul la studiul stiintelor fAri s fi luat in consideratie

ceea ce au ele comun, dovedeste lei ei nu lucreaz metodic. Si

ce exemplu mai bun, ventru ilustrarea scopurilor urmarite de
metod, se poate da dect exemplul gnei stiinte universale care,
tocmai prin universalitatea i simplitatea ei, s ilustreze unitatea fundamental6 a spiritului?
Dup ce stabileste lucrurile acestea, autorul revine la
preceptele sale metodice propriu zise, i arat cum e bine
s ne indrumm mintea in vederea aflrii adevrului. Trebud
s rnduim, intr'un fel, materialul cunoasterii i antime si reducem treptat propozitiile invluite si obscure la altele mai
simple. Mai mult inc, trebue sa determinm care este dep6rtarea de o notiune simpli i cu cte trepte e mai deprtat de o

astfel de notiune o chestiune sau o alta. Cu alte cuvinte, o

simprA., o natur simpl, cum p numeste Descartes,
st la temeiul oricrei chestiuni, care, potrivit cu metoda noastri,
poate fi inftisat drept o serie pornind tocmai dela natura
simpl implicat in ea. Seria ins trebue urm6rit6 printr'un
act de gndire continuu i nicieri intrerupt", iar dac6
peste vreun termen in serie pe care nu-1 intelegem prea bine,
atunci trebue s ne oprim acolo, cci once trud dincolo de el e
notiune

In vederea unei intuitii adevrate si a unei deductii

sigure, e bine s ne exerciam mintea cu lucruri ct mai usoare,
2adarnic6.

cu rne,tesugurile sou chiar jocurile cari presupun ordinea; in

strsit, cu reg6sirea ordinei din iideile altora. Iar pentru
a da un ajutor intelectului, care e prea slab daca e redus la
www.dacoromanica.ro

201

Ren Descartes

propriile sale mijloace, ne putem ajuta si de imaginatie, sensibilitate

sau memorie, spre a grava

mai bine

in spiritull

nostru unele cunostinte si a putea opera mai desivirsit cu ele.

Cartea a doua, care incepe acum, indici felul cum/ trebue
ajutat intelectul, in activitatea, sa, si de ce soiu de instrument
trebue s se foloseasci. De vreme ce c.utim forma cea "mai

simpl sub care poate fi pus io chestiune, autorul arati c

once aspect al realittii poate fi cunoscut prin comparatie cu
.altceva, pe baza acestei comparatii dovedind c el este asem-

nitor, identic sau egal cu ceva dat. Chiar cei trei termeni ai
silogismului clasic pot fi exprimati mn termeni de comparatie.
Prin urmare, intreaga cunostinti ce nu se cap.t printr'o,
intuitie simpli i puri a unui 8ingur lucru, se capiti prim
compararea a doui sau mai multe lucruri". Insi" nu pot fi comparate deal lucrurile cari admit variatii de mai mult sau mai

putin"; ceea ce se cuprinde sub numele de mrime. De aci

reiese c orisice chestiune determinati se reduce, in ultimi instan, la o chestiune de mirimi. Acum, deoarece avem dreptul

sa ne folosim de imaginatie, ne putem infitisa mrimea in

felul cel mai simplu cu putinti, si anume printr o linie. Aceste

linii pot fi botezate prin simboale ea in algebri, sau pot ft

lsate in stare de linii, ca In geometric: in once caz cat ele
putem opera, asa cum se opereazi in matematici. Astfel stantem
In stare si introducem nepretuitul instrument al matematicilor
in toate cercetirik noastre, cercetiri care, de vreme ce pornesc
dela elemente simple si se folosesc de un instrument sigur,
vor fi la fel de evidente ca adevirurile matematicilor insesi.
Amnuntele cu privire la folosirea ins trumentului matematic sunt intrerupte ()data cu intreruperea cirtii a doua. Cartea
a treia, care nu e deal ,anuntati de autor, ar fi trebuit si arate
cum se face aplicarea tuturor celor de mai sus: cu alte cuvinte,
cum putem folosi instrumentul matematic in cunoasterea realititii fizice, potrivit ca preceptele metodei artate. Cartea a
doua trata despre chestiunile determinate, iar la acestea ar fi
trebuit reduse chestiunile nedeterminate din lumea fizicii. Autorul
i curm gindirea aci, ii nici in ralt, parte nu va relua intocmai
principiik metodei sale. El ne artase totusi indealuns ci
singura cale, prin care phestiunile nedeterminate puteau fi reduse
la unele de tip matematic, era prin considerarea aspectului lor
cantitativ. Cartea a treia ar fi insemnat, astfel, aplicatia metodei,

in timp ce a doua ddea instrumentul ei iar prima preceptele

metodice propriu zise. Nicio operi a lui Descartes nu ar fi
www.dacoromanica.ro

202

Ren Descartes

fost mai armonios inchegata decat aceasta, ,daca autorul reusea

s'e duca la capat. Dar el nu o duce la capat, mai putin pentruca
intampina greutati in ce priveste intrebuintarea matematicilor;
mai curand pentruca nu reusea cu atata usurinta faca reducerea cantitativa din lumea fizica; i in once caz pentruca
vederile sale metodice 1'1 indemnau sa-si largeasca preocuparile
sa ajunga, asa cum va si ajunge de altfel, la a perspectiva

Reguli1e" raman astfel o lucrare linsemnata

lui Descartes, fara sa fie totusi cartea sa cea mare.
vorbeste mult
Discours de la mthode, in ciuda
faca
Regulae
ad direcmai putin despre metada de cum o
tiortem ingemr. Aparut in 1637, Discursul 'este de fapt prima
opera pe care o da la iveala Descartes. In 1628, cand se
hotarise sa se stabileasca in Olanda, plnuia, dupa propria
sa marturisire, sa serie un mic tratat de metafizica. Curand
dupa aceea, insa, este preacupat de anumite chestiuni
fac
Vice, care ,iau amploare in mintea kfilosofului
metalizic.

se gandeasca, ba chiar sa yedacteze in buna; parte, un adevarat

Tratat despre Lume, intitulat la ,inceput Le Monde- i dupaaceea Trait de la Cumire-, Xitslu mai putin pretentios. ProbIemele discutate acolo nu erau numai de fizica ci i de
astronomie i cosmogonie. Descartes este pe punctul s dea

la iveala teoriile sale stiintifice, cand afla, in 1633, de condamnarea lui Galileu. Intru cat vederile sale se sprijineau,
ca si ale lui Galileu, pe conceptia lui Copernic, autorul, temator fata de biserica, desi personal nu avea nimic de temut
In Olanda unde se afla, se hotaraste s nu-si mai publice 1ncrarea. Cum insa tine sa dea (la iveala ceva din teoriile sale,
cu atat mai mult cu cat atinsese varsta de 40 de ani fara a
dovedi, prin vreo lucrare, c merita renumele pe care incepuse
sa si-1 faca, se hotaraste sa aleaga, din tratatul sau, cateva
capitole ce i se pareau ca pot impresiona 'mai mult pe contemporanii sAi, le adAuga un mic tratat de geometrie, pe care-1
scrie in ultimul moment, si pune, in fruntea acestor incercari
stiintifice care se intituleaza succesiv: Dioptrica-, Metearil" i Geometria'', un studiu-prefata, care este in acelasi

timp o istorie a vietii i gandirii sale trecute, precum si un

program pentru activitatea sa viitoare: Discursul asupra Metoder
Primul titlu, pus in fruntea lucrarilor pe care le intrunea
atunci spre publicare, trebuia s'g fie: !Le Projet d'une Science
universelle qui puisse lever nostre Inature a son plus haut degr

www.dacoromanica.ro

Ren Descartes

203

de perfection. Plus la Dioptrique, les Mtores et la Gomtrie:

o les plus curieuses Matires que l'Autheur ait pu choisir, pour
rendre preuve de la Science universelle qu'il propose, sont expliques en telle sorte, que ,ceux mesmes qui n'ont point estudi, les.
peuvent entendre". Autorul a renuntat la racest titlu care, ca
vi in cazul tratatului sau ,asupra lurnii, i se parea prea pretentics. Nu e mai putin adevarut Linsa ca titlul prim exprima;
destul de limpede nu numai' legatura 'dintre metoda vi incercarile
sale vtiintifice, legatur pe care o kxprim. 6 titlul al doilea,
dar gandul autorului de a se tridica pana la( o vtiinta universala.
Aceasta nu mai era, la drept vorbind, vtiinta universala din
Reguli", sau nu mai era aceeavi in amanunte; in schimb
gandul unei unificari a tuturor cunovtintelor 'omenevti exista

in ,celalalt, chiar daca unul e vag

vi problematic iar celalalt se trudevte sa se constitue in fapt,
ava inca hu s'ar putea ,spune ca autorut vi-a tradat gandul.
Oricum, metoda era cea care avea intaietate, dupa autor, vi,

ea intr'un proect cat

vi

el nu infativa astfel lucrurile numai spr a face sa treaca anumite

caci nu era
conceptii vtiintifice suparaoare prin ele insele
ci mai
Descartes
nimic subversiv in cele ce publica ncurn
ales fiindca era sincer incredintat de solidaritatea dintre descoperirile sale vtiintifice vi virtutile metodei Isale, lar accentul,
de fapt, nu trebue sa cada nici pe metoda nici pe exemplificarea ei, adica pe capitolele vtiintifice publicate; in gandirea
lui Descartes toate fiind una, anume reforma pe care intelegea
el s'o aduci filosofiei enciclopedice de IN vremea sa.
Discursul propriu zis se alcauievte 'din vase Parti, ma
mai de graba vase capitole, lucrarea fiind de proportii reduse.
Primele doua povestesc istoria gandirii lui Descartes, pani
la constituirea metodei sale. Evenimentele principale din vieata
sa au fost amintite mai Sus. In ce privevte metoda la care
aceste evenimente au dus, in evolutia gandirii filosofului, ea
este rezumar de catre autor insuvi, lara sa aminteasca in chip
explicit de Regulae ad directionem ingenii" (lucrare care nu
era publicata 6 nici terminata),n patru precepte cari sunt:
1) A nu primi niciodata in lucru drept adevarat pana ce n'a

fost cunoscut in chip limpede ca atare, cu alte cuvinte a se

'feri cu grija de igraba vi prejudecare, precum 6 a cuprinde,
In judecatile sale, doar acele lucruri ce s'ar infativa spiritului
atat de ciar 6 de distinct ,inca sa nu incapa prilej de a le
pune la indoiala; 2) a imparti, fiecare dintre greutatile luate
in cercetare, In atitea elemente cate vor fi cu putinti 6 &satewww.dacoromanica.ro

204

Ren Descartes

vor fi cerute spre o mai buna rezolvare; 3) a-vi indruma cu

rnduiala gandurile, incepand cu obiectele cele mai simple vi
smai lesnicioase de cunoscut, spre a se ridica incetul ca incetuL
ca pe niste trepte, Oda' la cunoasterea celor mai compuse,
presupunand o randuiala chiar intre cele cari nu se invirue

In chip firesc unele dupa altele; 4) a face peste tot enumerari

atat de depline si-a arunca priviri atat de cuprinzatoare, trick
Redusa la.
sa fim siguri ca nu am lasat nimic de o parte.
aceste precepte, metoda lui Descartes putea s'a para, si a parut
chiar, destul de saraca. Autorul insa nu simte nevoia sa dea
explicatii mult mai ample ca privire la metoda sa si trece,
In istorisirea evolutiei sale spirituale, la capitolul descoperirilor pe care le facea cu efortul su metodic. Inainte de
sau
aceasta, insa, arata ce morala e chibzuit s adoptam
mai precis ce morala i s'a parut lui chibzuit sa adopte
atata vreme cat reforma stiintelor, deci p noua morala, nu
era Inca incheiata: morala de a se supune la legile i obiceiurile tarii unde traia, si de a faptui in ciuda indoelii gandului;
dar de a faptui inspirat de dorinta luminarii propriei sale
mili, in conformitate ca metoda
Descoperirile stiintifice i filosof ice pe care 'le facea
Descartes datorita metodei sale, erau, pe de o parte, cele din
Le Monde iar, celelalte, probabil din tratatul de metafizica,
pe care nazuia prin 1628 sa-1 scrie. In ce priveste metafizica,
ea va fi reluata in 1641, icu prilejul Meditatiunilor". Tot ce
este de remarcat, in legatur ,cu paginile metafizice din Discurs,

este ca ele nu contrazic cu pimic invattura de mai tarziu a

filosofului. Dimpotriva, ca i aceasta, sunt sortite s dea o
buna intemeiere fizicei autorului, c6ci Descartes a socotit intotdeauna metafizica drept prefata necesar a fizicii. Cat despre

stiinta propriu zisa, ea va fi de asemenea reluata in amanunte

i intregita, cu prilejul lucrrii din 1644, Principii de Filosofie". Rezumatul pe care-1 d'a aci, in capitolul V al Discursului, nu -reprezinta mai mult decat o fagaduiala si un
Aratand in sfarsit motivele pentru cari tratatul
-program.
.Le Monde" nu vedea lumina tiparului, Descartes i justifica, in capitolul VI al Discursului, atat tacerea de ,pana
atunci cat i pricinele care 1-au facut s iasa acum din rezerva
sa. E incredintat ca, odata ideile sale impartvite i exemextrase din Le Monde
plificate prin Dioptrica i Meteorii

cei cari sunt in stare a face experientele, ce depaveau

propriile sale puteri, nu vor IntArzia s le faca, spre progresul

www.dacoromanica.ro

205

Ren Descartes

stiintelor, progres

la care spera sa

ifi

contribuit si el. In

ce-I priveste, e hotarit sa continue pe calea inceputa, cautand

mai ales sa dobandeasca o cunoastere naturit de unde sa se
poata scoate reguli valabile pentru stimta medicinii.
Cele trei tratate stiinfifice, Dioptrica, Meteorii i Geometria, cari insoteau i tindeau s ilustreze metoda
sunt de valoare stiintifica inegala, dar poarta, toate, pecetia
unei mili ce se trudea sa nu priveasca fenomenele naturii
plasmuirile mintii cleat pornind dela idei clare si distincte.
Dio ptrica cerceteaza problemele de fizica ce le-am numi astazi
ca iapartinand opticei: care este natura razelor luminoase, felul
cum parvin ele la ochiul nostru, prin ce medii tree, frngandu-si
unja, iata cateva din problemele discutate acolo, carora autorul
materie in
le tdauga cercetari asupra fiziologiei ochiului.
asupra
faptului
care a facut nenumarate experiente
asupra mijloacelor de a ne desavarsi vederea datorit lentilelor. Meteorii cuprind explicatia tuturor acelor fenomene ale
naturii din categoria carora fac parte nourii, ploaia, *Dada,
Spre
apoi furtuna, tunetul; tr.'snetul, curcubeul
sebire de cele clou tratate de mai sus, Geometria prezinta un
interes i astazi, prin aceea ca desvolta ideea geometriei analitice, al ,carei inventator este filosoful nostru. Geometria nu.-

facea parte din Le Monde-, i autorul ei pretinde eh nu a

redactat-o decat in timp ce tiparea Meteorii. Totusi se constata ea ideea geometriei analitice i-a venit lui Descartes prin
Oudierea problemei lui Pappus, o problema framasa nerezolvata inca din antichitate, i care-i fusese propusa spre deslegare in 1631, de catre prietenul sau, Golius, profesor la
Leyda. Geometria analitica este deci, la inceput, in mintea
autorului ei, o simpla metoda pentru solutionat anumite probleme; Descartes este insa constient de valoarea deosebita a
metodei pe care o nascoceste, si nu intarzie s'o declare.

Din punct de vedere filosofic, geometria analitici este

of

inventiune cat se poate de caracteristica pentru spiritul unifi-

disciplina
cator al icartesianismului. Caci, dupa cum se stie,
i deci si al
calculul
aritmeticii,
aceasta matematiCa introduce

algebrei, in studiul figurilor geometrice, facand astfel o apropiere intre discipline, apropiere ce este idealul de totdeauna al
filosofului.

Considerata in intregul ei, opera dela 1637 care, prin,

Disc,ursul amp.a Metodei, propunea- o reforma a stiintelor,
iar prin cel3 trei tratate stiinfrfice se trudea, j reusea, pana.
www.dacoromanica.ro

Ren Descartes

206_

la un ,punct, s'o ilustreze, opera aceasta nu putea decat s

impresioneze pe contemporanii lui Descartes. Nici vorba ca i
se vor aduce i ei nenumarate obiectii, fie din, partea teologilor,
fie din partea savantilor, iar aceste obiectii vor privi cand
intregul operii cand anumite prti desprinse din ea. Totusi autorul

_isbutea Idintr'odata sa-si faca un renume Insemnat sau sa-si

facuse dina inte chiar
confirme renumele pe care parea ca
de a publica un singur rand. Descartes insi nu se multumeste

cu atat; pe de o parte programul ,de ,reforma pe care-1 vestew

In icuprinsul Discursului era prea vast pentru a-1 l'asa inactiv,
ha Inca hi ddea seama ca-i va 'fi cu neputinta sa duca
la capat, singur, sarcina ce-si propusese; pe 'de alt parte nouile
sale teorii stantifice, si mai ales rfizica sa, in care credea at:it
de mult, 1'1 impingeau care cerceari filosofice mai adanci,
-catre o adevarata metafizica. Metoda sa, pe care o desfasurase
In Regulae ad directionem ingenii", ducea la aceeasi nevoie
.de a constitui o metafizica. Proectut &Au nu mai putea fi
acum amanat, cu atat mai =it cu ct avea prilejul, mijlocita
.metafizicei sale, sa arate tuturor, i mai ales teologilor, ca
invatatura sa nu ,are nimic subversiv j nu o primejdueste intru
_nimic pe cea a bisericii, ha chiar, in punctele mari ale teologiei, o confirma.
Meditationes de prima Philosophia este lucrarea de me-.
tafizica a .lui Descalrtes i, din Ipunct de vedere, filosofic, cea mai

Insemnata dintre operele sale. Autorul nu are nici et o parere

.mio6 despre opera sa. Intr'o scrisoare, pe se publica de obiceiu
In fruntea Meditatiilor, catre teologii Sorbonei, a caror proputea infatisa ideile sale
teche" Descartes o cerea spre
cu o autoritate sporiti, autorul crede argumentele pe cari le
desfasoara el 'intrec, in certitudine i evidenta, chiar demonstratiile igeometriei; iar daca austra teologi vor binevoi S a receea
-vada teoriile sale si sa le Aduca intregirile cuvenite
-ce e, poate, o dovad de prea mare supusenie la un ganditor
,de ,obiceiu mandru i sigur pe sine, cum, era Descartes
filosoful crede ca toate p5.renle greite, privitoare la existenta
lui Dumnezeu i la nemurirea sufletului ise vor ,sterge din
mintile oamenilor.

Cuprinsul operii e impartit in sase .capitole, sase meditatii privitoare la problemele mari ale rnetafiziciif i incheiandu-se

-printr'o intemeiere a lumii fizice. Intaia meditatie incepe prin

a rgaminti de aspectele mari ale metodei cartesiene, mai ales
;de aspectul reducerii" pe care se vedea silit s'o faci autorul.
www.dacoromanica.ro

Ren Descartes

207

E inevoie, spune el, ca oricine sa se desfaca de toate parerile

luate drept bune. In price ca i el a simjit nevoia sa faca 'aceasta,
si de aceea a asteptat anii maturitatii pentru a putea darama
intreg edificiul stiintelor, asa cum Il rintalnise pana atunci, cu
gandul de A-1 recladi apoi pe temelii mai sigure. Si nu e
vorba numai de stiintele omului; este vorba de once cunostinja
a sa, chiar neincadrata Intio stiinta. Cum se capatal cunostintele
poastre j ce ne face sa le credem adevarate? Simturile sunt
tele cari ni le dau i cari ne asigurA de ele. Insa, urmeaza 'autorul, mi-am dat seama ca simturile .5unt uneori inselatoare: e
intelept deci sa nu ne incredintam ,niciodata lor pe-de-a'ntregul.
Daca cineva se mai Indoeste de nesiguranta simturilor, nu
are decat sa se gandeasci la asemnarea diptre stirile de vis
veghe, asema'nare ce e uneori atat de puternica *Meat nu-ti,
_samane niciun mijloc sa le deosebesti. Visul foloseste si el
elemente din sanul realitatii, dup. ,cum pictorii, de pild, atunci
cand anfatiseaza fiintele cele mai ciudate, precum sirenele
satirii, le alcauesc fiinja tot cu me.mbre i parti din corpul
animalelor. La f el cum .aceste imagini 'compuse nu sunt socotite drept adevarate, am putea sa punem la indoiala i unele
stiinte, precum fizica, astronomia, medicina si allele, cari au
totusi la baza lor lucruri radevarate si simple, cum sunt corput,
intinderea, figura, numarul, locul, timpul care le masoara, s. a.
m. d. Alaturi de acestea, aritmetica, geometria si stiintele ce
trateaza despre lucruri simple sunt cu mult mai sigure. Rani
p.cestea, totusi, pot fi puse la ndoial, i ne putem intreba
ce ne asigura, In definitiv, c pperatiile noastre aritmetice nu
ne inseala si ele? Prin urmare, putem pune la indoiala erice
donAinut, cat de simplu ar fi el, al gandirii noastre. E bine
s ni le inchipuim pe toate, pentru o clip, gresite sau fictive,
&Lei tniciodata nu vom fi destul de neincrezatori intr'o ase-menea 'privinta, cu ata mai mult icu eat nu e de tras niciun
neajuns practic din scepticismul nostru metodic. Sa presupunem
deci c cineva atotputernic ne iinseala: nu Dumnezeu, caci pe et
nu ni-1 inchipuim decat isvor al tuturor adevarurilor; ci un
care-si va fi pus In gand sa ne traga pe
ranumit geniu
sfoara. S ne inchipuim c cerul, pamantul, figurile, sunetele,
tot ce g an afara de noi, poate fi socotit inseiator; sa ne
nchipuim chiar propriul nostru corp i propriile noastre simturi
drept iluzorii; s aruncam acest vl . al indoelii peste toate
In
lucrurile i cunostintele ce ne erau pan'a acum familiare.
felul ncesta nu vom ajunge, poate, la o anumita cunostinta
www.dacoromanica.ro

203

Rene Descartes

adevrat26, dar ne vom feri de a fi inselati de acest geniu

ru care, crick de iscusit s'ar dovedi, nu va putea infrange
indoiala noastr, egal raspandit peste toat ,intinderea cu-

noasterii. Incercarea e ,grea i plin de primejdii. In locul lu'de pn acum, ne hotrim

insel.toare sau nu
minilor

infruntm intunericul. Vom putea iei la capt? Meditatia

intaia se incheie cu aceast indoial, ce se abate asupra faptului indoelii inssi.

Indoiala universal, pe care a atins-o autorul odat cu

sfarsitul primei meditatii, nu vroia s fie deck provizorie.

Meditatia a doua incepe prin a auta tocmai calea indrt, spre

cunostinte i lume fizia.; de ast dat ns spre cuno,stinte
sigure i spre o lume pe care nici un act de-al mintii noastre

s nu o mai pc,* pune la indoial. Un' punct bine statornicit,

de plecare
un Isingur lucru neindoios, i-ar fi deajuns ca-

pentru a reface indrk calea strbitut. Dar unde poate

intalni mintea noastr un asemenea Omnt sigur? Nu pusese
ea lucrurile la indoiala i nu-si fcuse un merit din a nu lasa
de o parte nimic? Dar, in timp ce te indoiesti astfel de toate,
iti vine in minte cum c nu te poti indoi de propria ta
existent, intr'un anumit sens ce.rimane a fi stabilit, de vreme
ce tocmai te indoiesti. Suntem nelati, foarte bine. Dar noi,
cei inselati, trebue sa fim ceva, de vreme ce inselciunea se
exercit. asupra-ne. Rmane acum s tdeterminm ce trebue
s intelegem prin afirmatia: suntem, existitm. Tree:and in revist toate intelesurile pe cari le-am dat pan, acum afirmatiei
acesteia, vedem c niciunul din atributele !gorporale nu poate
constitui existenta noastr; dintre cele sufletesti, de asemenea
nu intalnim vreunul care s ne par a constitui in propriu
fim' ta noastr, afar de faptul gandirii. A gandi e singurul
lucru care-mi apartine cu adevrat. De rtoate celelalte m'as putea

desprinde, numai de gandire nu. Deci sunt atAta vreme

gndesc, iar intelesul lui a fi nu este altul, pentru om, decal
a gandi. Nimic din ce mi-ar putea propune imaginatia drept
apartinand cunoasterii de sine nu-mi poate prea esential. Totur
fusese ,atins de indoia' la mea, afar de faptul acestal al gandirii.
Si ce inseamni acest a gandi- sau (mai putin intelectualist}
a cugeta? Inseama ca mkindoiesc, c inteleg, concep, afirm, neg,
vreau, plasmuesc, simt. Pot sa m indoiesc ca privire la obiectul
simtirii sau inchipuirii mele, dar nu ni pot indoi de faptul
simt. In acest inteles, a cugela este primul.lucru pe care-1 cunoaste
mintea noastri i cel pe care-1 poate cunoaste in chipul ceL
www.dacoromanica.ro

Ren Descartes

209

mai distinct. Cu toate acestea noi presupunem, in mod ob4nuit,

c lucrurile corporale ne sunt mai de aproape si mai 'impede

cunoscute decal cestlalt. Cu ce temeiu? 3 lum un lucru

corporal i sa vedem daca aitr'adevar ti cuno4tem mai bine
decat faptul cugetarii noastre. lata de pilda o bucat de ceara",
cu privire la care tim, prin simturile noastre, ca are o forma",
duritate, culoare s. a. m. d. Daca to,pim bucata de cear, ce

niai ramane din toate caracterele ei? Notf ni se prea

dingure aceste caractere o determina, iar acum ne dam seama
c bucata de ceara are un fel de a fi si dincolo de ele.
Cum trebue inteles lucrul acesta? Dat fiind c niciunul din caracterele corporale nu a ramas 'in vigoare, nu ne ramane
aceasti bucat anumit,
&cat s credem c bucata de pear
nu
ne
este
cunoscut prin imanu numai ceara In general,
ginatie i simturi, c prin spirit. Singur o anumita p.trundere a
spiritului este in masura sa ne incredinteze de existenta unui
lucru eau a altuia. Prin urmare, chiar atunci cand vorbim de
lucruri externe, de o bucata de cear, tot la spirit trebue
ne intoarcem, dac vrern s intelegem faptul cunoasterii noastre Etil cum trebue. Afirmam deci c ceea ce e cunoscut in
primul rand i este cunoscut in chip mai distinct decat once,
nu e altceva decat spiritul. Toate mijloacele cari ne slujes
s cunoastem sau s concepem alte existente, decat propriut
nostru spirit, nu fac decat s verifice natura acestuia. E ded

de prisos s intarziem cu lumea lucrurilor. E un ocol i

alechibzuinVi. Daca vrem sa stim ceva, i daca vrem s tim
mai sigur ca pana acum, nu ne ramane nimio de facut decat s

pornim dela acest punct bine statornicit care este a fise traduce prin a cugeta.".
Dupa ce meditatia a doua a descoperit i cercetat in ce
conga natura punctului nostru de plecare, cltoria de refacere a cunostintelor poate incepe, odata cu meditatiunea a
treia. Acum stim c noi suntem 16 ce anume suntem. Chestiunea

este daca nu putem sti mai mult decat atat, i anume prin ce
criterii ne putem intinde cunostintele. Insa ceea ce s'a stiut
pana acum a fost datorit principiului c numai un lucru ciar
i distinct poate fi adevarat. Prin urmare, se poate stabili
o regula generala cum ca toate luerurile pe cari le cunoagern
in chip ciar si distinct sunt adevarate. E drept ca, la prima
vedere, chiar multe din lucrurile puse, cu prima meditatie, la
indoiala, *eau cunoscute in chip ciar i distinct. Numai
In ce priveste o buna parte din ele, faceau o presupunere ce
14

www.dacoromanica.ro

210

Ren Descartes

nu era Intemeiat. 5i care constituia motivul in5elciunii: presupunerea c exist lucruri In afar de noi. Era ins o alt

categorie de lucruri, cele de tip matematic, cu privire la cari nu

am fi avut niciun motiv de ,indoial, de vreme ce erau eIeimentele simple ale cuno5tintelor noastre, afar doar, cum s'a
intamplat, dac nu ne-am fi inchipuit un geniu in5elitor 5i
atotputernic. Prin urmare, in clipa cand am putea gsi, pentru

aceasta categorie de lucruri, o garantie de adevr, ele ar fi

indiscutabil adevrate, pe deasupra oridrei incerdri scepfice.
S cercetam, a5a dar, faculttile mintii noastre, spre a
vedea dad., ajutati de ele, nu putem obtine o asemenea ga-

Spre a decide de adevrul sau gre5eala cugetrilor

noastre, e chibzuit s artm d ele se pot imprti in idei,
In afectiuni i judedti. Ideile 5i afectiunile nu pot fi gre5ite.
rantie.

Numai in judedti se poate intalni eroarea. A5a dar, urmarind

firul ideilor noastre, suntem incredintati c, atta vreme dt
ele nu iau forma judedtilor, nu pot fi gre5ite. S contimam
deci cu cercetarea ideilor. La rndul lor, ele pot fi de trei
Teluri:"inniiseute odat cu noi, ivite din afar, sau nscocite
ide noi in5ine. Pe de alt. parte 5tim, pe dile ratiunii noastre,
c trebue s existe tot atata ,realitate intio cauz eficient pe

putea triage acesta reade unde altfel

,Ideile
pot
oet mult s decad
litatea, dad nu dela cauza sa?
ntlnit
in
snul cauzei; ele
in ,perfectiunea lor anterioar.,

ct este in efectul

nu pot Ins in niciun caz figura in mintea noastra cu

mai

xnult. realitate, &did mai multa desvr5ire de cum aveau in

cauza lor. Dar suntem noi in stpnirea unor dei de a cror perTectiune mintea noastra nu poate da socoteal pana la capt?
intr'adevr, cercetnd natura ideilor noastre, vedem c despre toate putem da socotea1, adica toate sunt pe m'Asura
trioastra, a pamenilor, i incap in experienta noastra obi5nuit,
afar de ideea unui Dumnezeu. Atributele lui Dumnezeu
sunt intr'atit de desvr5ite, indt, neputnd veni dela mintea
noastr, reiese d deriva din insu5i fa,ptul existentii sale. Dumnezeu exist, de vreme ce noi, fiinte nedes.vr5ite, 1.1 putem
gndi. Mai mult Inc, acum ne dam seama c5. el exista i prin
'Jlaptul existentii noastre, nu numai al gndirii noastre: 65.6
nimic nu ne poate da socotea1 de existenta noastr 5i de
nonservarea ei, deal existenta unui creator. Far acest creator
nu ar
acum ne putem da lmurit seama de lucrul acesta
existenta
noastra'
reie5i de fel, din existenta noastr prezent.,
viitoare, si nici nu am sti 'cum s ne-o explidm pe cai nawww.dacoromanica.ro

Ren Descartes

211

turale. Nu am putea presupune nici c fiinta noastra este produsul mai multor cauze lucrand impreuna i ca dela una din
cauze ne vine ideea unei anumite perfectiuni, iar dela alta
ideea unei alte perfectiuni7 despre care perfectiuni sa spunern
doar in mod iluzoriu se intrunesc in ideea unui Dumnezeu;
caci perfectiunea principala, poate, dintre cele ale lui Dumnezeu este tocmai unitatea i simplitatea fiintei sale. Prin urmare, noi suntem creatia lui Dumnezeu, care a implantat In
noi ideea desavarsirii sale. Nimic nu e mai intelept decat
sa ne incredem ei. Iar o fiinti
s contemplam fiinta divin
ce ,Intruneste toate desavarsirile, nu poate fi, in niciun caz,
'r

inselatoare.

Cunoasterea desavarsirilor lui Dumnezeu i asigurarea

El nu poate fi cauza greselilor noastre, indeamna pe autor si

zerceteze acum, in cea de a i5 at r a meditatie a sa, de unde pot
totusi isvori greselile pe care le s'varsim. Cci greseala nu
pare atat un cusur, cat lipsa unei desavarsiri. Si nu numai ca
Dumnezeu are toate desavarsirile, dar nu .putem intelege pra
bine de ce sa ne fi lipsit pe noi, fapturile sale, de vreuna din
ele. Chiar daca ar fi asa. inca nu ar trebui s ne indoim de
existenta sa, deoarece cane lui ne ,sunt uneori ascunse. Ins

se poate adesea sa ne inchipuim ca ne lipseste vreo desavarsire, sau c lipseste una din lucruri, pur si simplu pentruch nut

privim intregul, ci doar parti. De aceea, cand luam in consideratie pricina greselilor noastre, e bine sa o privim In toata
complexitatea ei. Aceasta pricin tine de dou facultati, nu
de una singura, spune autorul: anume tde intelect_ si de vointa.

In intelectul nostru nu salaslueste si nu poate fi vreo eroare.

E adevarat c acest intelect nu punoaste o seama de lucruri.
Dar nimic nu dovedeste 05. Dumnezeu ar fi trebuit sa ne dea
noi nu iputem gresi Cu privire
cumasterea acelor lucruri,
la ele, daca nu ne rostim asupra-le. Voinja, in schimb, sau

liberul arbitru este, in noi, atat de mare pe cat ar fi putut

si fie. Toate facultatile ni le putem inchipui mult sporite,
doar cu privire la voint5. nu 4-le putem inchipui ceva mai mult

decAt este ea in realitate. Prin urmare, in ele insele, atat intelectul cat i vointa nu pot fi pricina erorilor noastrei teea
ce ne face s`a gresim este inumai proasta intrebuintare a facultatilor amandoura, in exercitiul lor comun. Intr'adevar, ju'decam bine sau r5.0 dupa cum ne potrivim vointa eu intelectul
nostru. Daci in intelect se intalneste so mare limpezime, vointa

este 6 ea determinat in chip hotarit; daca, mai departe, in-'

www.dacoromanica.ro

212

Ren Descartes

telectul nu are o cunoastere desavarsita, vointa ramane pur

simplu indiferenta; in schimb daca vointa, care e cu mult mai
intinsa decit intelectul, nu intelege s se restringa la limitele
acestuia, i incearca s ajunga chiar la lucrurile pe cari nu le
cunoastem lamurit, atunci mintea noastr se rtaceste, alege

ceea ce e fals drept adevar i cade, prin urmare, in greseal.

Nu ne putem plinge de faptul ca intelectul nostru nu este mai
desavarsit i c vointa se intinde peste granitele sale. Crea-

torul ne-a dat libertatea s. adaptm ,noi insine Iacultatile noastre: e vina noastra daca nu stim s ne folosim cum trebue
de ele. E adevarat ca, in atotputernicia sa, el ar fi fost in

stare sa ne faca in asa sfel incat faculttile noastre s se

potriv9asca dela sine. Totusi nu e un semn de imperfectiune c,
n'a facut-o, de vreme ce a dat omului deprinderea, datorit

careia sa-si poat adapta facultatile una alteia. Prin urmare,

'&6." judecam cu privire la lucruri pe cari nu le concepem de-.
cat pelamurit, e vina noastr ca nu sfim s ne oprim la timp.
Intr'un anumit sens, perfectiunea lumii e mai mare acum,

_cand ea reiese din acordul partilor (intelect i vointa), dintre

care unele pot fi impdfecte, decal daca toate partile ar fi

perfecte dela inceput. Iat prin urmare care e pricina gre-

selilor si cum reiese ca Dumnezeu nu e cu nimic vinovat de

faptul ca oamenii nu stiu cum ,sa-si intrebuinteze facultatile potrivindu-le chibzuit una alteia. In felul acesta, incheie autorul,
nu am invatat numai, datorita meditatiei de fata, ce trebue

fac spre a nu gresi, dar rtsi ce e de facut spre a dobandi

cunoasterea adevrati a lucrurilor. Caci dobindim aceasta cunoastere oprindu-ne numai asupra lucrurilor pe cari le concepem in chip desavirsit i deosebindu-le de cele pe cari le
oncepem in chip turbure. Once conceptie Clara i distincti
este una cu privire la care ,nu ne putem tnela. Caci tocmai
claritatea i distinctia ei sunt caractere ce ne autorizi si spunem ca o asemenea conceptie are drept autor pe Dumnezeu.
Acum filosoful stie s deosebeasca ceea ce e fals de ceea
ce e adevarat si are la indeman un criteriu de imbogatire a
cunostintelor, anume criteriul claritatii i distinctiei `ideilor.
Inzestrat cu acest criteriu, el poate lua Iii cercetare existenta
lumii exterioare, pe care o pusese pana acum la indoiala, 5i
pe care nici acum nu o fegaseste cleat in ideile ce ne facem
despre ea. Sa luam deci in cercetare ce idei clare i distincte
avem cu privire la lumea exterioara. Ne dam lesne seama ca
avem o idee ciar si distincti despre intindere, de pilda; stim
www.dacoromanica.ro

Ren Degeartes

213

ce este aceea lungimea, latimea i adncimea, cu alte cuvinte

cunoastem dimensiunile intinderii, precum i cateva din proprietatile ei. De asemenea, ne infati5am in chip cat se poate de
lmurit mai multe particularitati privitoare la numere, figuri,
a. m. d. Ceea ce ne asigura de adevarul acestot
miscare
cuno5tinte este, alaturi de claritatea 6 distinctia lor, faptul ca
ele nu ne vin in niciun Icaz pe calea simturilor. Principiul ca
simturile sunt inselatoare a ramas inca indoelnic, i ap va
ramne pAna la capt; criteriul adevarului se dovedete strain
de tot ce este sensibilitate. Mai mult inc, datorit acestui crine ridicam dincolo de sensibilitate
teriu al adevarului putem
sa determinam, de pild, cu certitudine matematica, existenta
dac mai e nevoie de o asemenea dovada.
lui Dumnezeu,
Caci, dup cum cunoastem i demonstram in chip ciar
distinct un adevar de natura matematica, la fel tim c naturei
lui Dumnezeu ii apartine in chip hotarit o existent actuala
vesnica. De vreme ce claritatea i distinctia hotara acolo, ea
trebue s hotarasca i aci. De fapt nu se aduce acum un nou
argument pentru o existeirta care fusese dovedit in meditatiile
-anterioare (am cadea intr'un cerc daca, dupa ce am intemeiat
criteriul adevarului prin ideea existentii unui Dumnezeu, an demonstra acum din nou o existenta ce era presupus dinainte).
Autorul nu face decat sa arate c nimic nu este mai lesnicios
de cunoscut decat Dumnezeu. De siguranta existentii sale depinde, in chip necesar, siguranta lucrurilor celorlalte. Caci
criteriul ,claritatii i distinctiei pare indestulator pentru a des-

copen i adevaful, totusi, cum nu ne putem atinti privirile necontenit

asupra aceluiasi lucru, am fi in stare si ne inchipuim ca ne-am

imelat cu privire la el 6 nrn pluti astfel, in mijlocul unor Oren'
far consistent, dac Dumnezeu nu ar fi cheza.5u1 adevirurilor
-noastre 5i. nu ne-ar asigura, prin faptul existentii sale si prin
-faptul ca el nu este o fiint iiwltoare, de trinicia cunostintelor
pe care le-am capatat pe caile noastre ,omenesti. Prin urmare,
chiar in lucrurile pe cari le credem cele mai sigure pe baza
criteriului nostru, existenta lui Dumnezeu este o garantie de
buria functionare a facultatilor noastre intelectuale. lar daca,
fara o asemenea cunostinta, plutim in nesigurant i intr'o

'lume de pireri, datorita ei putem, dimpotriva, inainta cu pas

sigur catre cunoasterea unui numar cAt mai mare de lucruri
lenomene ale lumii.
Meditatia a asea ajunge astfel s regaseasca aceea ce
ateditatia Intla pusese la indoiala: existenta lucrurilor extewww.dacoromanica.ro

214

Ren Descartes

rioare, a lucrurilor materiale. Asemenea lucruri pot exista,.

spune autorul, macar in masura in ,care le consideram ca obiecte

ale .demonstratiilor geometrice; caci in aceasti masura ele sunt

clare i distincte. Dar nu pot ele exista si mai mult cleat atat,

cu alte cuvinte, nu au o claritate i o distinctie chiar &cola

de cele geometrice? E adevarat ca nu am avut, si nu mai putem
avea Incredere in simturi, dintr'o serie intreaga de motive, a_
caror descriere ,autorul o reja, in parte, la inceputul meditatiei
de fata. Aceasta nu inseamna 'rasa c trebue s punem la indoiala
chiar totul din ce ne infatiseaza simturile. De pilda, dupa cum
ne infatisam in chip ciar i distinct, cu privire la noi
ca nu suntem decat fiinte ce gandesc, la fel, in ce priveste alt
aspect al .fiintii noastre, putem avea p idee distincta a corpului
in chip de ceva care giu e &cat intins si nu gandeste de fe'. lar
cum amandou aceste cunostinte sunt captate in conformitatecu \criteriul adevarului, putem spune, in chip la fel de sigur,
obiectele lor sunt deosebite, i prin urmare ca spiritul nostru,
care nu este intins dar gandeste, este altceva decal corpul
nostru, care nu igh ndeOe dar este intins. Ne putem da seamar
mai 'departe, &A faculttile de a imagina i simti apartin spiritului, iar despre cea de a schimba Jocul, bland diverse situatiuni in spatiu, c apartine corpului. Tot ceea ce concepem irt

chip ciar si distinct ca fiind in corp, se intalneste acolo cu,

adevarat. Prin urmare, ceea ce ne invata natura cuprinde un
dram de adevar. De asemenea, exista oarecare adevar in cele
ce ne invata ea cu privire ,la existenta mai multor corpuri din
jurul nostru, cari ne sunt folositoare ori daunatoare. Aceasta
'rasa' nu ne impiedic s ne inselam foarte des cu privire la
datele sensibilitatii. Pentru a intelege bine si natura greselilor
noastre i m'Asura in care pot fi ele ocolite, trebue s ne dam
seama de faptul ci. spiritul este indivizibil, pe cand corpul este
divizibil, precum si de felul in care se face trecerea impresiunilor corporale in zonele spiritului. Dupa ce infatiseaza pe
scurt procesele acestea, autorul arata ca ,simturile sunt- sortite
ne dea mai de graba adevarul decat falsitatea cu privire la
lucrurile cari folosesc corpului; ceea ce insa nu poate impiedica
eroarea, tocmai din pricina deosebirii spiritului de corp. Cel
mult omul isi poate recunoaste greseala i si-o poate uneori
indrepta. Numai ca, incheie autorul, suntem adesea datori sa
ne hotarim inainte de a fi putut cerceta cu grij lucrurile pe cari
le intreprindea, iar aceasta nu inseamna decat odata mai multca slabiciunea este in firea omului.
www.dacoromanica.ro

Ren Descartes

215

Conceptia metafizicl a lui Descartes, asa cum reiese mai

sus din inflisarea ideilor cuprinse in Meditationes de prima
Philosophia- si cum reiese si din rspunsurile intinse la obiectiunile ce se ,aduc lucrrii, este cu adevrat expresia spiritului
cartesian. Ea se inspir din cele dou mari momente ale metodei autorului: momentul renuntrii la tot ce e adevr,
renuntare dus, prin indoiala metodic,
altora sau al ,s5.u,
Ora la consecintele cele mai deprtate; iar al doilea moment,
oet pozitiv, folosirea, pentru progresul in materie de cunoastere,
a criteriului clarittii i distinctiei in idei. Poate numai ultima meditatie nu este, in toate momentele ei, prea cartesianr. Trebue totusi s. se -observe ea.' ea tindea mai mult
s reasigure constiinta noastr de valabilitatea experientii psipsihologia era cea din urm diciplin,
hologice imediate
folosi
metoda sa, atat de riguroas. Cci
care Descartes putea
metoda aceasta, care comand intreaga filosofie a lui Descartes, este m'ai de grab de itiP matematic, iar actiunea ei este
mai binefctoare Atunci cand se aplic pe un continut omogerf,
asa cum este cel al fizicei, de:It atunci cand se indeletniceste
cu fenomene de natura psihologic. Nu !low ch. Descartes avea.
s le nesocotease pe acestea din urm. Dar el nu credea
poate ajunge la ele inainte de a desfsura intreaga sa
inftieie cititorului vederile
si, in once caz, era dator
intr'o ordine, care s traduc mai credincios inlntuirea
sale, in cadrul sistemului pe care acum, dup intemeierea metafizicei sale, era in msur s-1 dea.
Principia Philosophiae, lucrarea aprut in 1644, incearc.
aoeasta constituire a ideilor lui Descartes in sistem. Din punce
de vedere filosofic, lucrarea nu aduce prea mult material nou,
ci doar distribue i randuieste teoriile de pn. scum. Cercettoru1
lui Descartes va gsi 5i aci precizri interesante, umpleri de go-

luri, imbogtiri teoretice, dar toate acestea intr'o msuri redus. In schimb, din punct de vedere 5fiintific, lucrarea prezenta,

pe vremea publicrei ei, cel mai mare interes, deoarece ddea

niteI
la iveal, in sfrsit, vederile lui Descartes, aceleasi
pe cari autorul nu indrsnise s le
schimbate ca inttisare
desvlue in cadrul lucrrii sale, Le Monde". Descartes euteza
s-si publice acum teoriile stiintifice, tci ndjduia s fi asigurat pe teologi, prin Meditatiile" sale, de cumintenia inv-

taturii ce desfsura. Si cum, de ,altfel, intreg materialul stiintific

al lucrrii sale isvora din cateva principii de filosofie, princ:ipi;
oe !se dovedeau ,c5.t se poate de potrivite inva0turii bisericii, atk.
www.dacoromanica.ro

Ren Descartes

216

torul putea nadajdui ca nu va ,supara pe nimeni prIn. lucrarea

sa. Asa s'a si intamplat, pe timpul vietii sale, in ciuda acuzatillor de ateism pare i ;se aduoeau si care nu vor destepta
atentia bisericii decal cativa ani dupa moartea filosofului.
Principiile de filosofie" sunt inchinate principesei ;Elisabeth, despre care am amintit mai sus, si se intregesc, in traducerea francezi pe care a dat-o dupii ele, in 1647, abatele Picot,
cu o scrisoare de-a autorului ce iigureaza ca prefata 5i cuprinde

cateva idei interesante. Autorul compara acolo filosofia anti-

cilor, a lui Platon si mai ales a lui Aristotel, cu cea a sa,

arata progresele pe cari poate rata ca le-a facut el, datorita
principiilor ce adopta'. Afirma, mai departe, ca aceste principii
pot fi adoptate de care orisice minte i ca, prin urmare, nu

exista niciun spirit sanatos care si nu fie in stare sa dobandaci,

deasca invataturi cu privire la cele mai inalte stiinte,
bine inteles, este indrumat cum trebue. Totdeodata prefata la
traducerea Principiilor" cuprinde o _pretioasa afirmatie de-a
autorului ,asupra felului cum intelege el filosofia. E vorba de
comparatia celebra a filosofiei cu un arbore, ale carui radicini
sunt metafizica, trunchiul fiind fizica i ramurile, care ies din
acest trunchiu, toate celelalte stiinte, ce se reduc mai ales la
trei, medicina, mecanica 5i morala. De unde reiese felul cum
pornind adic dela radacina, dela
trebuesc redate stiintele
precum i felul cum se vor insirui
ele in lucrarea de fata.
Principiile de filosofie" cuprind patru mari par. Prima

principiile metafizioei

parte trateaza despre Principiile cunoasterii omenesti-, iar aci

vom regasi, sistematizat i indrumand care fizic, intreg materialul filosofic de metocla, teorie a cunoasterii si metafizica,
pe care 1-am intalnit in lucrrile .de pana acum; ale filosofului.
Partea a doua trateaza despre Principiile lucrurilor materiale"
arata felul in care ne putem incredinta c exista corpuri ma-

teriale; ce este spatiul; in ce masura trebue acceptat vidul;

ce este miscarea

si tot soiul de chestiuni; de aceasta natura.

La sfarsitul partii a doua, autorul arata deschis ca nu admite

alta materie a lucrurilor corporale 'decal "aceea care poate
fi impartita (intinctere), figurata (forma) si miscata (deplasare
fizica) in toate partile, adica ceea ce geometrii numesc cantitate. Iar cu privire la ea, ravneste ca once demonstratie
fie tot ata de evidenta pe cat este o demonstratie matematica.
Partea a treia se indeletniceste cu ,lumea
cuprinde
In consecinta vederile cosmogonice

astronomice ale autorului.

www.dacoromanica.ro

217

Ren Descat tes

Omul, e drept, nu poate intelege tinta pentru care a fost

-creata lumea; dar, datorit ,principidor amintite mai sus, se
pot bnui multe lucruri privitoare la rnduiala cosmica. In
sfrsit, partea a patra trateazi despre Ornnt- i toate fenomenele in legtur cu el, explicate dup aceeasi metod a
deducerii din principiile simple admise la inceput.

Princi-

piile" ar fi trebuit s' se intregeasca cu o a cincea parte, care

s trateze despre natura animalelor i plantelor, i, in sfrsit,
cu o a asea, care s trateze despre om. Cum ins autorul nu
isbutise a avea mijloacele nici rgazul de a face toate experientele, ne,cesare, spre a se 1.5.muri intr'o astfel de materie, el
frirturiseste a nu-6 putea des.vri lucrarea decAt schitnd, in
cteva cuvinte, unele capitole din materia ce ar mai fi rmas de
tratat, In incheiere, autorul crede c principiile sale sunt adevrul insui, de vreme ce noi, ca fpturi ale lui Dumnezeu,
putem atinge adevrul, in cazul c facem o bun intrebuintare
a mintii noastre. Totui, spre a nu se increde prea mult_ in
sine, autorul intelege s.-si supun prerile judectii celor intelepti i autorittii bisericii.
In mintea autorului, Principiile de Filosofie" erau cartea

sa cea mare, adevratul su sistem de filosofie. Astazi ins,

cnd filosofia nu mai implic i stiintele particulare,
reprezint lucrarea ce intereseaz, filosofice5te, ,cel
mai putin. Doar primul capitol, cel despre principiile cunoasterii
i ultimul, cel despre om, privesc inch' problemele
filosofiei. Am vazut Ins'a c ultimul capitol nu era redactat, din

omenesti,

spune autorul, de experiente. Dup moartea sa se vor

publica fragmente din tratatul Le Monde", fragmente dintre
cari unul priveste tocmai problema omului. 'Ins chiar din
vremea vietii sale, autorul avea sa ,dea o lucrare de prim interes asupra naturii omene5ti, ultima sa lucrare: Les passions de l'me".
Aparut in 1649, tratatul intitulat Les passions de Nine
este, intr'o larg msur., urmarea corespondentii si schim-

bului de idei pe cari le are autorul icu principesa, Elisabeth.

Convorbirile

dintre ei privesc de cele mai multe

or,i

ches-

tiunile sufletului, dar coboar unori la probleme de fiziologie

materie in care Descartes se inchipue un
sau medicin
spre a urca alteori la probleme morale
'bun cunosctor
dintre cele mai nobile. Tratatul asupra Pasiunilor va oscila
si el intre acesti doi termeni. Pentru o buni cunoatere a

-sufletului, spune autorul, care nici aci nu tine seam de pirerile

www.dacoromanica.ro

218

Ren Descartes

inaintasilor sai, este nevoie sa-i deosebim fimctiunile de cele

i apoi s aratam cari sunt raporturile sale cm

acesta. Se stie ca principalul atribut 'al sufletului este de a
gandi, pe cand cel al corpului este de a fi intins. Privit sub
aspect corporal, omul nu este altceva decal, intocmai ca oriale corpului

sice existent corporal o masini. In acest mecanism, un element

Datorita in parte
hotaritor Il au asa anumitele ,spirite
Descartes
e printre
circulatie
pe
care
circulatiei sangelui
in
parte
deplasarii
priprimii s'o explice in chip stiintific
lejuite de subtilitatea lor, aceste particele foarte mici de
materie sunt purtate peste tot, dela ,creier la membre, si comanda activitatea acestora, cum ar fi 4e pild activitatea muschiulara. Explicaiile fiziologice pot fi insa lsate aci de o parte,
spre a trece, impreuna cu autorul, clupa ce a luat in consideratie functiunile corpului, la functiunile sufletului. Ele sunt,

dupa cum se putea lesne banui, doar gandiri, gandiri in intelesul acelui cogito- cuprinzator cartesian, si se impart in
doui categorii, actiuni ale sufletului si pasiuni ale lui. Actiuni
sunt toate initiativele de vointa ale tsufletului, initiative care nu
depind decat de el; phsiuni, ar fi perceptiunile sau cunostintele

ce se intalnesc in noi i ce pot avea drept cauza fie insusi

sufletul, care deci e activ i pasiv totdeodat., fie corpurile.
De fapt, sub numele de pasiuni le sufletului autorul nu cuprinde
decat pe cele care se raporteazi la suflet insusi, nu, cum

afirma singur c ar trebui, 1i pe cele care se raport

la

obiecte din afara noastra.. In chip ,general, pasiunile se pot

defini drept perceptiuni sau sentimente ori emotii ale sufletului, ce se raporta in chip anumit la et si care sunt
cinuite, intretinute i inthrite de ate ;o miscare a spiritelor(spirite animale). Autorul ara'ca ca le defineste ca raportandu-se la suflet, spre a Ile deosebi de alte sentimente, raportate unele la obiectele exterioare, precum mairosurile, culorile,
etc., iar altele la propriul nostru corp, precum foamea
durerea; adaug de asemenea ca sunt pricinuite, intretinute

intarite de anumite miscari ale spiritelor animale, spre a

le deosebi de actele de vointa, cari nu au alta determinatie
decat cea a sufletului nostru. Cu alte cuvinte, Descartes proclama o strnsa legsturi intre corp i suflet i recunoaste
a, in materie de pasiuni, corpul joaa un rol hotaritor, desi;
ele nu-si au originele in aceasta. Cat despre l'egatura dintre
suflet i corp, ea se face printr'o mica glanda, (glanda pi-'
nea15.) pe care, in urma disectiifor sale, autorul crede a o.
www.dacoromanica.ro

219

Ren Descartes

fi descoperit ea aflandu-se in chiar mijlocul creierului. Aci

,in masur in care sufletul poate
ar fi sediul sufletului
si de aci, prin mijlocirea
figura in cuprirt. sul corpului
in toate partile corpului
sufletul
spiritelor animale, radiaza
fiind la randul lui influentat de miscarile acestuia. Actiunea,
sufletului asupra corpului consta in aceea ca determina glanda.
cea mica, de care el e strans legat, sa se miste in asa fel
incat s transmita corpului aceea ce vrem. Iar astfel, cpktm stpnire asupra noastr 6, in masura in care corpul

e in stare s ne turbure sufletul prin pasiunile la care si el'

particip pn la un punct, ne putem educa in asa fel, pro-,
priul nostru corp incat participatia sa s fie binefacatoare, corectand o pasiune atunci cand este rea 6 intarind-o atunci and
este buna. Conflictele sufletesti cari au 'facut sa se spung
ca pxista doua parti ale sufletului, una superioara si
nu eonstau decal in nepotrivirea clintre miscarile
pe care corpul i spiritele sale animale tind s le impun4glandei, in timp ce vointa noastra tinde s impuna, aceleeaSi
mijlocitoare, miscari de alta natura. Prin educatiune Ins, adica
prin folosirea obisnuintei, datorita c'reia putem lega miscarile
glandei de alte fenomene sufletesti decat pele de cari se leaga
obisnuit, omul poate cpta o stpnire idesavarsita asupra
pasiunilor sale. De altfel, pasiunile sufletului nu sunt, la orialtainferioara,

gina, daunatoare acestuia. Dintre toate pasiunile noastre, in.

admira tia (in intelesul de
niciuna
uimire), dragostea, ura, dorinta, bucuria i tristelea,

frunte cu cale sase primitive,

nu ar trebui s aibe alta intrebuintare decat s indemne sufletul a vroi acele lucruri pe cari natura, ni le dicteazi c, fiind
folositoare, precum si a starui in aceasta vointa. Singura intrebuintarea gresita a omului poate face ca pasiunile sa fie
daunatoare.

Ear a urmari descrierea pe care o da autorur nu numai

pentru cele sase pasiuni primitive, dar si pentru cele derivate sau altele, numite de el particulare", putem desprinde
observatia ca Descartes ramane, si in materie de psihologie
sau de etica, credincios metodei sale. C4d, 'e adevarat, el nu
mai 'face caz aci de Icriteriul ideilor- dare si distincte, Cu' toate

0 nu prseste. de fel tacest criteriu. In schimb afirma ci

omul e educabil, c gresala ,nu-i apar-tine decat lui i c indreptarea poate" veni tot prin el. Asa sosotise in materie de
cunoastere, unde arata ca numai proasta .intrebuintare a facultatilor noastre poate duce la neadevar. Iar daci in materie,,
www.dacoromanica.ro

220

Ren Descartes

de cunoastere omul poate, prin metod i discernmnt, s se

educe in asa fe! 'Mat s. (ocoleasca eroarea i sa
m'Asura in care ne este cu putinta omeneste, adevarul, nu

mai putin poate fi el educat in materie sufleteasci, unde tot

ce e al sufletului i este druit spre binele fiintii sale.
Cu Tratatul asupra Pasiunilor, activitatea filosofului
ja sfrsit. Moartea lui Descartes, in vArst de 54 de ani,
dei in plin maturitate de spirit, nu-1 surprinde totusi cu
unele idei nesistematizate. E iadevrat c programul vietii sale

intelectuale, de a reforma in intregime toate stiintele, nu se

incheiase inc. Dar el nici nu se putea incheia in decursul
unei singure vieti, oricat de lung ar fi fost aceasta. In msura
In care ti fusese cu putint., filosoful i constituise sistemul
rotunjise, asa 'Meat putea pleca in Suedia cu sentimentul
c' opera sa era push' Ja punct. Nici vorbi c ar mai fi scris,
dac supravietuia caltoriei sale in Suedia; dar e greu
g'sesti, in vreuna din manifestrile sale, indiciul cJ s'ar fi putut
depsi sau, mcar, innoi.

Nu este de prisos s aruncam o privire asupra intregei

activitti a lui Descartes isi s enumerm pentru precizare ,titlurile

tuturor lucrrilor sale ce ni s'au pastrat. Ele se gsesc, In

intregime 6 reproduse dup criterii filosofice, in marea editie
a operelor lui Descartes scoas de ctre Ch. Adam 6 Paul
Tannery. Primele cinci volume cuprind corespondenta lui Descartes cu feluritii si tovar5.6 de discutii, printre cari trebuesc
numrati, in primul rnd, printele Mersenne i principesa
Elisabeth. Volumul VI este alctuit din Discours dela Mthode-, urmat de incercarile care-I ilustrau: La Dioptrique'',

Les Mtores- 6 La Gorntrie-. In volumul VII se cuprind Meditationes de prima philosophia-, intregite prin obiectiile ce li s'au adus precum i cu rispunsurile autorului. Vo-

lumul VIII cuprinde, in prima sa parte, Principia Philosop-

hiae-, iar in a doua parte: Epistola ad G. Voetium'', Lettre apologtique- i Notae in programma". In volumul IX
sunt tiprite din nou Meditatiile-, in ltraducerea francez
care s'a fcut chiar pe vremea lui Descartes si a fost rev6zuf
de el. Volumul X este alctuit din: Opuscule fizico-matematice-, Compendium Musicae'', Regulae ad directionem in.genii-, Recherche de la Vrit- i un supliment la corespon-

den* Printre opuscule sunt trecute, sub titlul de Cogitationes privatae'', cAteva insemnri ale Jui Descartes sau extrase
din lucrrile sale, gsite in hArttile lui Leibniz si editate,
www.dacoromanica.ro

Ren Descartes

221

la mijlocul veacului XIX-lea, de catre Foucher de Careil.

La sfarsitul volumului se semnaleaz, dupa un pasagiu din
Adrien Baillet,
primal mare biograf al filosofului (1691)
existenta unui tratat asupra scrimei intitulat Art de l'escrun. e".
Volumul XI cuprinde fragmentele din Le Monde" sau, ,Le
Trait de la Lumire", carora li se adauga La description du
corps humairt" si De la formafion de l'animal'', lucrri neterminate si

publicate postum. De asemenea apar aci Les

Passions de l'ame", un fragment intitulat: Primae cogitafiones

circa generationem animalium", cu o anexa De saporibus",
precum i cateva insemnari stiintifice redate tot dupa copiile
lui Leibniz. Volumul XII este un supliment i cuprinde Vie
et Oeuvres de Descartes", studiu istoric scris de catre Charles
Adam.

Daca recapitulam gandirea lui Descartes capatam un tablou

de caractere ale ei precum si de contributiuni in planurile

unde a fost activa. Meto Ja lui Descartes este, la ncepufeductiv, indemnand s inaturam once cunostinta cpatata Para
control, pentru a deveni apoi analiic, adica a supune fiece
eunosfinta unui proces de diviziune tinzand a pune in relief
eIementele simple, cari trebuesc totodata sa fie ciare i disIdealul acestei metode este atingerea unei 5tiinte de fundamente, o stiinta universala, care sa puna in lumina unitatea
cu sine a spiritului. Cat despre instrumental metodei, el e cu
atat mai desvarsit cu cat e mai apropiat de cel matematic.
Teoria cunoqterti, desvoltata in buna parte data cu metoda,
pune in lumina cele doua mijloace de cunoastere ale intelectului,
intuitia si deductia, staruind Intr'astfel asupra primului incat
se poate vorbi de un intuitionism cartesian. Prim precizarea
gandirii sale, Descartes ajunge s afirme ca naturile simple"

ale jritelectului sunt,

de cele mai multe ori,

idei innascute

ale sale,
asa incat intuitionismul nu ar reprezenta decat desteptarea la vieata a cuno5tintelor esentiale pe care spiritul
le poarta cu sine. In desfasurarea sa, insa, spiritul folose5te

metode deductive, asa incat rationalismul fiinteaza din plin in

cadrul filosofiei cartesiene. Metafizica este, in primul rand,
teista, folosind ideea de Dumnezeu nu numai ca o cunostint
fundarnentala, dar ca o garantie pentru dobandirea oricarei alte cunostinte; si este, in al doillea rand dualista; afirmand existenta naturii spirituale ca esential deosebit
de cea a naturii corporale. Stiintele, 'In special fizica lui
www.dacoromanica.ro

222

Ren Descartes

Descartes, reducand totul la intindere,

figur

i miscare,

inseamn o inaugurare a mecanismului modern si o defini-tiv. prsire a fizicei substantialiste, aristotelice. Dintre teoriile
emise in campul stiintelor, aproape toate au czut, in frunte
-cu celebra ipotez a vartejurilor. Dac geometria analitic trece
Inc drept o mare inventie a filosofului, In schimb lipsa de
intelegere a lui Descartes fat de unele teorii matematice,
care duceau c5.tre calculul infinitesimal, trebue in egar msur5
subliniat. In sfarsit, in ce priveste fiziologia sa, e de remarcat spiritul pozitiv, de experimentator, in care-si intreprinde
cercetrile. Cat despre psihologia i etica sa, prima se resimte
-de dualismul metafizic, iar cealalt va trda influente de-ale
-stoicismului.

In linii generale, s'a putut spune cu indreptatire, despre

filosofia lui Descartes, c inaugureaz gandirea moderna. S'a
semnalat, in primul rand, faptul c el deschide epoca marilor
sisteme rationale; c5.ci dei Renasterea a viizu-t inflorind nu-meroase sisteme de filosofie, ele se inn:a-tau adesea mai mutt
-Cu sprijinul imaginatiei decat cu cel al ratium'i. Pe de altl
parte Descartes este mentionat drept cel ,care desavarseste autonomia ratiunii. Folosirea ampla a ideii de Dumnezeu repre-

zint, atunci cand nu este o ,Concesie fat de teologia sapanitoare a timpului, o cunostinf dobandit tot pe cai rationale i prin exercitiul liber al intelectului. In sfarsit, orientarea mecanist pe care o d cercetrilor tiintifice, inseamni
si ea un titlu -care si autorizo pe istoric a face din Descartes
un printe al cugetrii moderne. De asemenea, nu este de nein intesocotit gustul pentru inventiune 5i pentru tehnic5.
pe
care-1
avea
Descartes,
gust
ins,
care,
spre
lesul modern
deosebire de mentalitatea epocii noastre, se intovrasea la el
cu un universalism filosofic in cadrul cruia toate aspectele
particulare isbuteau s se unifice.
Dar insemntatea filosofiei lui Descartes nu este numai de
a inaugura cugetarea modern. "Sunt acola cateva trsturi mari,

care o ridic dincolo de actual ii fac din ea un tip permanent

de filosofie, dae nu filosofia nsi. O asemenea trstur

o d convingerea autorului cum c omul este afiint educabilei,
nu numai sub raport intelectual, dar si sub raport moral. Pentru
intelect, metoda este cea care reprezint principiul educativ,
In timp ce pentru vieata sufleteasc principiul este o inteleapti
stapanire i folosire a pasiunilor. Strue poate o iluziune la
baza convingerii c once intelect omenesc poate deslega tainele
www.dacoromanica.ro

Urmasii lilt Descartes

223

In cazul cand este indrumat cum trebue prin mijlocirea

metodei. Nu este insa niciun fel de iluzie atunci Cand se afirma c fiecare om se poate desavarvi moralicevte; iar Para
presupunerea c ne_putem desavarvi, filosofii nu ar gandi
0 a doua trasatur
att de mult pe socoteala omenirii.
mare a filosofiei lui Descartes o ,d. faptul ca prototipul cunoavterii tomenevti e infativat prin Tnatematici. Filosofia aceasta

se inscrie in unja celor de tip matematic; nu pentruca Descartes ar fi creiat in planul matematicilor, pretinzand chiar
datoreaza inventiunile sale metodei filosofice pe care vi-o aleci pentruca matematizarea cunovtintelor era cea mai
buna garantie de adevar. Dumnezeu insuvi, care in definitiv
garanteaza totul la Descartes, pare a iubi ca deosebire ideile
Ultima tris'kuri mare,
clare i distincte de tip matematic.
ce s'ar putea desprinde din tfilosofia lui Descartes, este orientarea catre subiect. Chiar dac ilU ar avea nicio valoare intrincare de ,fapt vrea s imbratiwze
sea, metoda cartesian
nu este mai putin semnificativa.
intreaga filosofie cartesiana
filosofica
a
uriei
metode
nu se judec intotdeauna
Valoarea
dupa insemnatatea i trainicia rezultatelor ei. Filosofia este vi
o chestiune de orientare. Me ei intereseaz in egala masur
,cu rezultatele ei, i in once caz supravietuesc acestora. Unensese,

tarea lui Detcartes catre subiect, indemnul de a reveni la

convtiint. i la intelesurile ei adanci, reprezinta o cale rerli

a filosofiei. O asemenea cale s'a luat de cele mai multe ori in

momentele de criz a gandirii. Pentruca vtiut la timp s5. se
Intoara spre isvoarele simple i firevti ale mintii, frlosofia
lui Descartes inseamna o ievire tipica Jclin criza i un statornic

punct de plecare al gandirii.

Urmasil lui Descartes

Filosofia cartesiana a facut de grab o puternica impresie
-asupra contemporanilor. /Vat in Olanda, unde locuia autorul, at
i in Franta, cartesianismul nu intarzie s6 devin o vcoara. Dupa

cum s'a vazut, filosoful urmarea sa inlocuiasca, prin sistemul

sau, invtatura lui Aristotel, care era Ina, pe atunci, Inv6[6.tura oficial. Incercrile ce se fficeau,- chiar pe vremea sa, de
a preda invatatura cea noua la Universitati, Il interesau deosebit
pe Descartes, vi el parea ca. depune &Tar oarecare staruinti
pentru a-vi raspandi ideile pe aceasta cale. Poate ava se vi
www.dacoromanica.ro

Urmasii lu Descartes

224

explica faptul c primii ,simpatizanti din Olanda ai cartesianismului, sunt niste profesori: Henri Rener i, care predi la

Utrech t, i Henr y de Roy (Henricus Regius)

tot la

Utrecht. De asemenea In Leyda cativa clintre profesdri se vor

ocupa de filosofia lui Descartes, unii incercand s'o impace cu
cea a lui Aristotel, altii cautand potrivirea dintre ea si invttura biblic. Printre discipolii din Olanda, trebue numarat

Geulinc x, asupra cruia, chiar, va trebui s ne oprim mai

indelung.

In Franta, discipolii lui ,Descartes sunt Inca mai numerosi, iar, dup cum e si firesc, cartesianismul va supravietui
aci, ca scoala, mai multa vreme deck in once alta parte.

Unii sunt prieteni personali de-ai filosofului, precum Claude

de Clerselier, care se va osteni, dupa moartea lui Descartes, sa
tipareasca o buna parte din hartiile sale inedite, iar altii punt
oameni de stiint, cuceriti de noua doctrin., precum fizicianul

Jacques Rohault, filosoful Sylvain Rgis, avocatul

Grauld de Cordemoy sau medicul ,Louis de la
Forg e. Ultimul publica tri 1666 un, Tratat al spiri-

pre-i functiunilor sale,

tului omenesc, al facultatilor
cu
prinpotrivit
cum si al unirii sale cu corpul,
cipiile lui Ren Descartes", iar in aceLasi an Cordemoy

publica: Zece discursuri asupra deOsebirii i dinirii corpului

cu sufletul". O deosebita insemnatate, pentru cultura franpeza,
are adeziunea la cartesianism a Jansenistilor dela Port Royal.
Printre acestia trebuesc pusi In frunte Antoine A r na uld
Pier e Nicol e. Ei alcatuesc, impreuna, celebra logica dela

Port Royal, intitulata L'art de penser"

(1662)

unde, dei

se folosesc idei de ale lui Blaise Pascal, se poate vorbi despre

o puternio influenta eartesian. In timp ce Nicole este preocupat mai mult de probleme morale, Arnauld se ocup din plin
doctrina scumu4
de filosofie i adnceste augustinismul
sub punctul de vedere al ciruiai
celor dela Port Royal,
poate analiza cu autoritate filosofia lui Descartes. Inraurirea
cartesianismului, insa, nu se opreste aci, in cuprinsul culturii
franceze, i se exercita chiar intr'un domeniu unde autorul nu-si
folosise metoda sa, anume in materie de estetica, unde Boileau

da un Art Potique" de inspiratie de asemenea cartesiana.

i rationalismul doctrinei acesteia sunt intru totul
pe gustul spiritului francez, care pana astazi va gisi in cugetarea lui Descartes un model.
Chiar in alte tari influenta lui Descartes se resimte, desi

Claritatea

www.dacoromanica.ro

Urmasii lui Descartes

225

intr'o mai mica. masuri. Astfel exista cartesieni germani, din

randul carora trebuesc neaparat amintiti J oh. Clauber g, care
se trudege si lege cartesianismul ide platonism,

i Balthasar

Bekke r. Influenta lui Descartes a *runs pini in Austria i

Italia, pe de o parte, i Anglia, pe de alta. big aceea
akatuise teama de fiecare Inoment a filosofului, pe timpul
anume interzicerea de catre biseric a invatiturii sale, avea sa
se indeplineasci, in parte, chiar inainte de moartea sa,dar, intr'o
masura mai mare, nu mult dupi moartea sa. Predarea filosofiei
lui Descartes fu In' terzisa la Utrecht, in anul 1642, iar la
Leyda in 1648. In .1656, in tot cuprinsul Olandei predarea in-

vataturilor cartesiene nu mai vera de fel ingaduita. In sfirit,

chiar Roma intra in kactiune, i, la anul 1663, scrierile filosofului sunt puse la index. In Franta, Ludovic al XIV-lea interzice predarea unor asemenea invataturi, mai intai la Colegiul
regal, in anul 1665, apoi la Universitatea din Paris, iD4 1671,
in sfir5it la Angers 1675. Toate misurile de prevedere pe care
intelesese filosoful sa le a nu servisera, prin urmare, lai nimic.
In ciuda interzicerilor acestora, vieata filosofica i urma
cursul i cartesianismul continua sa rodeasci, in mintea celor ce

filosofau asupra-i. O dificultate, mai ales, turbura adinc spiritele tuturor continuatorilor lui Descartes: chestiunea raporturilor dintre spirit i corp. Dintre aspectele variate i nu intotdeauna duse la desavirire ale metodei, epistemologiei sau metafizicei cartesiene, urmaii si imediati dau intiietate chestiunii
dualismului pe care-1 propunea filosoful, cu eat mai mult cu
at acest dualism punea yin joc numeroase probleme in legitura
cu religia. Descartes nu 'tc12(iduse o intemeiere apriorici a legiturii:

dintre spirit i corp. Urmaii sai vor cauta si umple aceasta

lacuna a sistemului, lar vor pluti in nesiguranta, cum este
cazul pentru Clauberg, care asea ca leatura in .chestiune este
minune-; sau, precizind ceva mai bine lucrurile, cum fac
De la Forge i ,Cordemoy, se va recurge pur i simplu la interventia lui Dumnezeu, pentru fiecare act de comunicafie intre cele
doua substante cartesiene. Ap se ajunge la celebra teo,rie a
ocasionalismului, care afirma c fiecare legituri dintre ,spirit
i corp nu face klecit s prilejuiasbi, si ocazioneze interventia,
lui Dumnezeu. Ceea ce vedem noi este_cauza ocazionat a qucru-,
rilor, cauza principali salaluind intr'o existenti de dincolo
de lume.
Invititura ocasionasimlui a capitat prin Arnold Ge uli n cx (1625-1669), o intemeiere mai sistematici. Operele sale
www.dacoromanica.ro

15

226

Spinoza

pn'ncipale, Metaphysica vera- i Metaphysica ad tnentem

peripateticam, apar postum. Presupozitiile filosofiei lui Geulincx sunt cele ale cartesiam'smului. Pe lima' ocasionalismului,
insi, el duce mai departe gandirea inaintasului su, aritand ci
mintea noastri nu face &cat si contemple aceea ce Dumnezeu

actioneazi in noi, iar corpurile nu sunt decat instrumente ale

actiunii sale. El ajunge, chiar, la unele veden, ce fac s ne
gandim la criticismul kantian de mai tarziu, atunci &and spune
c nu putem intelege lucrurile asa cum sunt in sine, ci trebue si
ne multumim i restrangem la cunostintele relative pe care le
cptxn despre ele. Ceea ce e de asemenea demn de sublinta' t,

In legituri cu gandirea lui Geulincx, este hotirarea cu care

innoire in
proclami el ci se impune o innoire a stntelor
ncercarea de a da un soiu de clasificatie
sens cartesian
a lor, sau de a le orandui intr'o serie care sit' fie fireasci..
La temelie, stau, dupi el, geometria si aritmetica, sprijinite insi
la randul Ion pe logioi, aceasti din urmi disciplin urmnd si
fie mai adanc inteleasi decat logica traditionali. Dupi matematici vine metafizica, unde chestiunea raporturilor dintre spirit
corp are, de departe, intaietatea. In sfarsit, vin stiintele naturii, in privinta oirora se recomandi observatiuni i experiente
in spirit cu desivarsire modern.
Cu filosofia lui Geuliacx, ocasionalismul in particular
traditia cartesiani in genere nu-si caW-Ati expresia cea tnai
inalti. In privinta primei doctrine, filosofia lui Malebranche
va fi mai hotiritoare. In privinta traditiei cartesiene, se poate
spune fri umbri de exagerare ca intreaga filosofie moderni
se va resimti, intr'un fel sau intr'altul, de ivirea lui Descartes.

Spinoza
Spinoza s'a niscut. la Amsterdam, in anul 1632. El a
prima din cea mai fragedi copilirie o instructiune strict religioasi.' Pnintii sii, negustori bogati, refugiati din Spam.' catolic.' la Amsterdam, voiau s.-1 faci rabin. Primul su dascil,
rabinul Morteira, 1-a initiat in cunoasterea limbei ebraice i in
comentariul Bibliei. Mintea copilului trebuie si fi adancit dela

inceput atat limba ebraici cat si Biblia, deoarece mai tarziu

Spinoza a asternut cunostintele sale in materie, dandu-ne o gramatici a limbei ebraice si un comentar al Bibliei, expus pe larg
In Tratatul teologico-poiitic, apirut in timpul vietii sale. Dup
www.dacoromanica.ro

Spinoza

227

Solomon van Til, profesor de teologie la Utrecht, lucrarea aceasta ar fi o riposta a lui Spinoza la excluderea sa, in anal
1657, din comunitatea evreiasca din Amsterdam. Se afirma ca
Spinoza n'a suportat cu indiferenta aceast excludere. Tratatul
ar fi datorit ava dar rasbunarii- lui Spinoza, impotriva excluderii sale din randul comunitatii evreevti. Daca cunoavtem huh',
c viata lui Spinoza nu a ,fost ptat niciodati de fapte mes-

ci dimpotriva a fost marcata intotdeauna de atitudini

generoase, atunci inte'rpretarea lui Solomon van Til vi a altor
biografi ai lui Spinoza, cari vi-au 1'nsuvit aceast prere, trebue
privita sub beneficiu de inventar. Mai curand, am putea spune ca
chine,

viata lui Spinoza, in scurtul ei destin, a fost turburata de o

serie de crize sufletevti, cari ni-1 infativeaza ea pe un adevirat
irAelept, generos in cele din urma i clesbricat de once nimicnicie care ar fi putut sa-I scada in propriii sai ochi i si contraziei invataturile sale etice. Prima criza a fost aceia pe
care a tr5it-o la varsta de 9 ani, and a aflat de penitentele umilitoare la _care fusese supus Uriel Acosta 1), de catre
din comunitatea sa; a do" ua, a 'lost aceia a excluderii sale din
comunitatea evreiasca, in urma convingerii ce vi-o ficusera

evreii, ea Spinoza nu poate accepta invataturile lor despre Dumnezeu, despre profeti, despre revelatie i despre imortalitatea

sufletului; a treia criz am putea-o socoti pe aceia pricinuiti

de inclinatia sa pentru Clara Maria van dem Emden, fiica profesorului crevtin, cunoscut de Spinoza cu ocazia frecventarii
sectelor crevtine din Rejensburg, fara ca frecventa aceasta sa-1
fi convins ca e necesar s treaci la crevtinisrn; a patra, a fost
datorita invitatiei ce i-a facut-o in 1672 principele Carl Lud-

wig von der Pfalz, de a prof esa filosofia la Heidelberg, vi

insfarvit a cincea: uciderea protectorului sau Jean de Witt,
statuderul Olandei. Biografii povestesc, intre alfii Colerus, ca
revolta impotriva acestei crime a fost ata de mare, incat Spinoza
se hotarise s placardeze pe zidurile oravului un manifest prin

care protesta in contra barbariei comise. Gazda sa prinzand

insa de veste despre aceasta intentiune, avuse grija sa
din timp portile casei, ava ca Spinoza trebui s rmn sechestrat in casa, ne mai putndu-vi .realiza planul. Aceagta 1-a
mantuit desigur, fiindea altminteri el ar fi avut aceiav soarta
ca i protectorul sau. Pare de Aceia ne-indoios, c lucrarile sale,
1) Crestin din pArinli marani, trecut la judaisin, apoi excomunicat de
catre evreii din Amsterdam.

www.dacoromanica.ro

228

SpInoza

dei au fost scrise in linigea de suflet a unui om ce vi-a gasit

echilibrul prin aflarea adevirului, au totti ceva din ceiace
constitue experientr de viata a lui Spinoza. Altfel, nu ne-am
explica nici adancul comentar critic pe care ,i1 face Bibliei,
nici cunotintele politice

de care da dovada, nu numai

in

Tratatul teologico-politic, ci i in Tratatul politic, i nu ne-am

explica nici adncimea adevarurilor din Etica sa, cu privire la

pasiunile omenegi, la servitudinea noastra fata de ele

la

posibilitatea de a ne libera de puterea lor, inlaturand cunoasterile

intunecate despre lume j oameni, printr'o cuno4tere cat mai

adecuat a lui Dumnezeu. Aceasta cunowere este echivalenta

cu suprema virtute. Cunoa0erea este colorata aadar etic. De
aceia cred, contrar multora dintre comentatorii lui Spinoza, ca
sistemul spinozian a fost intitulat Etica, tocmai fiindca cunoa4te-

rea este suprema noastra virtute. In logosul acesta care este

etos, se Intalnote ins i un patos &lane, fiindca suprema
cunoa0ere este totuna cu iubirea mastra infinita catre intreaga
existenta, !care este Dumnezeu. Altfel, viata lui Spinoza s'a
scurs linitita, cu pretentiuni modeste in ceiace privete bunurile pimnteti, activa in ce privete meseria lui Spinoza: lefuitul sticlelor de ochelari, preocupati eu redactarea scrierilor sale i cu tinerea corespondentii cu numerosii sai prieteni
admiratori, pana la 21 Februarie 1677, cand Spinoza moare
bolnav de tuberculoza. Preocupata adesea i de discutiile de
ordin politic, ce le avea cu prietenul i protectorul sau Jean

de Witt, su de ordin religios, ce le avea fie eu aceia care II

vizitau, fie cu gazda sa. Semnificativa in aceasta privinta este

relatarea lui Colerus: la intrebarea ce i-a facut-o gazda sa:

Credeti ca ai putea s fiu mantuita prin religia pe care o

profesezr Spinoza a raspuns: Religia dvs. este buni, nu

trebue sa cautati alta 5i nici s vi indoiti ca nu v'ati putea
piettii, sa duceti
mntui printrInsa; numai ca,
totodata o viata linitita ki neturburatr. Semnificatia poate fi
vazuta i pe un plan teoretic, daca voim s recunoa0em
Spinoza parasege in rspunsul sau blajin tonul ironic i batjocura din Tratatul teologico-politic, cu privire la cultul reli-

gios, fie al evreilor, fie al catolicilor.

Scrierile lui Spinoza nu sunt giumeroase. In 1660 el redacteaza scurtul tratat Des pre Dumnezeu, despre om qi fericirea acestuia, scris in limba olandez; in 1661, tratatul De
emendatione intellectus, neterminat (ca i 'Regulae ad directionem

www.dacoromanica.ro

Spinoza

229

ingenii, cartea lui Descartes, pe care o amintesc, fiindc, intre

ea 6 aceia a lui Spinoza, istoricul filosofiei ar putea face unele
apropien); in 1663 este redactat prima parte din' Etica, completat mai tarziu cu alte patru crti si care circul in manuscris
printre prietenii si; in 1663 epar in latineste Renati Descartes
principia philosophiae more geometrico demonstrata, ca i Cogitata metaphysica; iar la 1670, apare Tratatul teologico-politic,
tratat ce completeaza, In privinta criticei formelor de guvernmant incercat de Spinoz, ,pe celalt tratat neterminat, intitulat: Tractatus politicus. Tratatul teologico-politic produsese
insa atiita perturbare in randurile ,profanilor, preotilor i rabinilor, iar numele lui Spinoza era atat de mult in vederea
tuturora, incat, dei etre 1675, Etica, ordine geometrico demonstrata, era terminat, Spinoza nu a indrznit s'o dea
Etica" circula numai printre prietenii devotati. Asa
se explici dece ea apare tdup moartea sa, sub initialele B de
S.-, datorit medicului Ludovic Meyer, singurul prieten care
asistase la svArsirea lui Spinoza.
La inventariul ce s'a ficut bibliotecei lui Spinoza, s'a
gasit intr'insa nu nmai lucrrile lui Descartes, dar 6 numeroase de-ale filosofilor antici i misticilor crestini din EvulMediu. Spinoza II cunostea pe Thomas de Aquino, ca 6 pe
Bellarmin, Toledo, Pereira; pe Jacob Bhme, ca si pe Ficino,

Pico dela Mirandolo, Giordano Bruno; pe Bacon ca si pe

Cherbury, Hobbes 6 in fine, pe Descartes. Acest fapt,
unele date din cuprinsul filosofiei lui Spinoza, au contribuit ca istoricii filosofiei s caute originile gindirii sale

In filosofii citati, iar comentatorii i fjlosofii evrei, s gseasc

alturi de aceste origini, altele, fie in gandirea filosoficit,

evreiasc, asa cum ea se poate desprinde din Biblie, fie din

Kabala. Astfel, filosoful L. Brunschvicg gseste apropieri intre
filosofia lui Spinoza si gAndirea contemporanilor s.1.: Descartes,

Pascal, Malebranche, Leibniz. Istoricul H. Hffding aminteste c primii biografi ai lui Spinoza se refer la influentele
lui Descartes, c filosoful ICarl Jog a cutat s arate legAtura
lui Spinoza cu teologia catolia a Evului-Mediu (asa cum
altii au cutat s4 arate legitura ei cu filosofia lui Maimonide,
c Freudenthal a gsit apropien i cu
Ibn Esra,
noua-scolastica, c Sigwart a stabilit relatii cu gAndirea lu
Giordano Bruno, iar O. Mainsma, cu miserile liberale olandeze.
1) Nota mea.

www.dacoromanica.ro

230

Spinoza

Dei neconvergente, prerile acestea nu sunt lipsite de

interes pentru acela care este preocupat de elementele externe
ale unei filosofii, cum nu pot fi lipsite de interes i frumusete,
unele amhnunte pe care ni le dau istoricii in legtur cu citeva
din conceptele filosofiei spinoziene, sau referitor la unele din
lucrOrile sale. Asa, de pild, On ce priveste coneeptul de amor
dei intellectualis", central in filosofia lui Spinoza, comentatorii
arat eh Spinoza a suferit influenta evreului neoplatonician
Juda Aberbanel, amoscut sub numele de Leone Ebreo, care
In 1535 a publicat cartea ,sh Dia. logi di amore". Freudenthal
este cel dint:Ain care vorbeste 'de aceasth influenf. lar mai
trziu, ea a fost relevatii de Paul-Louis Couchoud, in cartea
sa: Benoit de Spinoza" (1924), de Edmond Salmi, in studiul
sOu: Benedeto Spinoza et Leone Ebreo", de Giovanni Gen-

tile, in studiul sOu: Leone Ebreo et Spinoza'', si intre altii,

de Ad. Dyroff, in studiul sOn: Zur Entwicklungsgeschichte
der Lehre Spinozas von Amor Dei Intellectualis" (1917).
Cele mai multe amOnunte privitor la izvoarele Tratatului teolo-

gico-politic, ni le clO Leo Strauss, in lucrarea sa: Die Religionskritik Spinozas als Grundlage seiner Bibelwissenschaft"
(1930), lucrarea ce aminteste de Tucidide (cunoscut de Spinoza

prin Hobbes), Cicero, Tacit, Bachia, Maimonide, Alpakhar,

Albo, Mach's.' velli, Clapmarius (a cOrui carte: De arcanis
rerum publicarum", s'a gOsit in biblioteca lui Spinoza), Petre
Cunaeus, Hobbes si La Peyrre.
Cine vorbeste ins de izvoare, origini

i influente, gandeste

0 kin filosofia lui Spinoza se gsesc oarecari elemente" din

ganditorii mintiti, elemente cari s'au sudat apoi in mintea

filosofului, pentru a ne da opera de sintez, Etica". Cine

gndeste Asa, greseste fie in ceiace priveste metoda folosith
In studiul unui obieet, cum este istoria filosofiei, fie cu privire

la ceiace constitue esenta unei filosofii. Opera lui Spinoza,

dei este imbibati de elemente cartesiene (teoria substantei
si a atributelor paralele: intinderea i gndirea), dei e plira
de date din filosofia evreiasch (cum este mai ales ideia de
amor dei intellectualis, sau ideia c Dumnezeu dei este
cuprins in univers nu poate fi totus confundat cu pulberea sau
reja pe proprie rOspundere
panenteism),
materia acestuia
conceptele filosofiei din totdeauna, i incearc s rhspuncli,

intr'un plan de transcendentra i prin metodii geometricO, deductiv i descriptivit, marilor probleme ale mintii noastre: ce
posibilitate ne este data s he putem libera de sclavia pasiunilor,
www.dacoromanica.ro

Spinoza

231

pentru a fi fericiti pe pimnt; cum putem ajunge si-1 cunostem

pe Dumnezeu, de a ofirui existent nu ne putem indoi, intrucat
este in natura sau in ffelul sau de a fi, de a exista: ad naturarni

Dei pertinet existere; ce drum trebue s urmam pentru a

cunoate lumea, dac. .tim ca cunoa0erea completa i adecuati
a lucrurilor ne poate duce la cuno5terea lui Dumnezeu; ce
afirma atat filosofia cat i religia, privitor la problema mntuirii

i daca se inteleg asupra adevarului c folosirea ratiunii de catre cea dinai i a revelatiek. de care cea de a doua,
nu sunt decat dota cai ce duc la acela rezultat; ce trebue
noastre

facem ca respectand legile, ap cum trebue sa ne supunem

determinismului fenomenelor naturale, s ajungem a gandi liber
critic asupra institutiunilor politice i sociale, pentru a impiedeca raul, atunci cand organele constituite ar abuza de
puterea cu care au fost $nvestite, In virtutea contractului ce 1-au
incheiat oamenii intre danii i in virtutea nadejdii pe care
vigilenta i preocuparea Statului de sparta
tuturora, etc. Opera lui Spinoza, prin urmare, dei pare imbibata de gandirea cugetarilor dinaintea sa, i, dupa unii,
i de progresul matematicei din timpul sau (daca ne &dim
la metoda geometrica, pe care Spinoza a folosit-o in opera
sa fundamentala, Etica"), este o creatie personala, care,
oricum, ar fi existat chiar daca inaintea lui Spinoza nu ar
fi fost nici Giordano Bruno, nici Leone Ebreo, nici Descartes.

ei au pus-o in

Etica
In micul tratat al lui Spinoza: Despre Dumnezet4 despre
om i fericirea acestuia", sunt cuprinse problemele pe cari
Spinoza le-a tratat pe larg mn Etica" sa., Iar Etica" se leag
prin cateva din capitolele ei i prin unele concepte, atat de
lucrarea Renati Descartes principia philosophiae more geometric demonstrata-, cat i de Cogitata metaphysica".
Etica" este imp.irtita in cinci crti i anume: cartea I,
trateaz. despre Dumnezeu; cartea II, despi-e natura i origina
sufletului; cartea III, despre natura 4i. origina ,pasiunilor; cartea

1V, despre sclavia umani; cartea V, despre libertatea

Este necesar de mentionat ca in cartea I, se mai gasete urt
apendice- privitor la determinismul naturii i al faptelor
noastre; in cartea II-a, o demonstra-tie a identitatii dintre voinfa
intelect; in cartea III, 'cap. celebru jntitulat: definitia pasiunilor"; iar in cartea IV, un apendice privitor la regulile noastre
de conduiti.
www.dacoromanica.ro

232

Spinoza

Des pre Dumnezeu.

1. Spinoza demonstreaza geometric existenta lui Dumnezeu, pornind dela clefinitia ce o gasim in propozitia XI, din
cartea I-a a Eticei'': Dumnezeu sau substanta compusa din
atribute infinite, cari fiecare exprim o esenginfinit i eterni,
exista in mod necesar". Daca negam aceasta propozitie, negam
existenta lui Dumnezeu, deoarece natura substantei nu poate
fi gandita fara ca ea sa existe, intrucat substanta este cauza ei
insasi. Asa ca substanta exist in mod necesar (Demonstratia
I). Pornim dela intrebarea dece un lucru exista si dela ideia

ca pentru a exista, el trebue sa aibe o cauza, care sa fie

cuprinsa in natura lui sau sa fie in afara de el. In acest
din urma caz, nici o icauzi nu-1 poate impiedeca de a exista.
Dacia o cauza oarecare 1-ar impiedeca pe Dumnezeu sa existe,
ea nu ar putea avea nimic comun Cu substanta sa, intrucat este
In natura substantei lui Dumnezeu sit' existe. Iar daca ar fi o
substanta c atribute diferite decal acelea ale substantei sau
Dumnezeu, ea tot nu 1-ar putea impiedeca pe Dumnezeu sa
existe, fiindca n'ar avea nimic comun cu Dumnezeu; deci nu
1-ar putea impiedeca sa existe. Dac am considera cauza
launtrul lui Dumnezeu. O cauza icare ar putea sa-1 impiedece
pe Dumnezeu de a exista, ar fi ceva absurd deoarece, este in
natura lui Dumnezeu sa existe. (Demonstratia II). Daca fintele finite exista, atunci cu atat mai mult Dminnezeu poate
exista, ;intrucat e o fiinta absolut infinita .si are o putere infinita
de a exista. Rezulta, ca Dumnezeu exista in mod necesar.
(Demonstratia III).
Dumnezeu despre care suntem siguri c exista, este unic.
Spinoza demonstreaza acest lucru intaiu in Cogitata metaphysica", uncle ideia de perfectiune este considerati ca un atribut
al lui Dumnezeu, perfectiune pe care o are dela el insusi. Daca

am considera ca at' fi mai multi zei cu desavarsire perfecti,

atunci ar trebui ca ei s aiba suprema inteligenti i s a se
recunoasca nu numai pe ei Insisi, ci in acelas timp tot ce
exist, ceiace inseamna c ar trebui s' cunoasca si pe ceilalti
zei. De unde putem deduce, c desavarsirea fieciruia dintre
acesti zei clepinde de el insusi si de ceilalti zei. Ceiace Inseamni, ca el nu mai este perfect. Cum prin urmare existenta
cea mai perfecti nu poate Lavea o imperfectiune, urmeaza
Dumnezeu este unic. Spinoza demonstreaz apoi aceasta
tate, intemeiandu-se pe ideia de substanta. In propozitia XIV
din cartea I a Eticei", el arata ca daci ar exista o alt
www.dacoromanica.ro

Spinoza

233

substanta decat Dumnezeu, ea ar trebui sa aiba atributele lui

Dumnezeu. Aceasta ar presupune existenta unei substante cu
aceleasi atribute ca si Dumnezeu, ceiace este absurd. Fiindci
ar trebui sa gandim doua ,substante cari au aceleasi atribute, asa-

dar cari nu s'ar putea distinge una de alta nici -prin atributele,
nici prin modurile lor. Ceia ce ne duce la incheierea ca exist
singura substanta, care este Dumnezeu.
Atributele si modurile despre care am vorbit mai sus,
nu pot exista si nu pot fi concepute fara existenta substantei,
adica -Para Dumnezeu (prop. XV, partea I). Intrucat nimic
nu poate exista in afara de el. De unde rezulta mai departe,
ca Dumnezeu exista prin el insusi, este causa sui ,i este cauza
eficienta a toricarui lucru, sau a oricarei activitati. Asa ca, once
activitate a noastra este fixati de necesitatea naturii divine. De
aci nu trebue sa conchidem ca esenta lucrurilor produse de
Dumnezeu implica existenta lor. Numai esenta lui Dumnezeu,
intrucat el este cauza sa, implica existenta sa. Once fenornen,

ca sa existe si si se manifeste, are nevoie de unitatea primordiali

a lui Dumnezeu. ,In cadrul 4ei, ,omul nu se poate departa cu
nimic dela ceiace este natura acestei unitati. Activitatea omului

este supusa unor legi imuabile, Inecesare. El nu poate rupe

rigiditatea lor. In consecinia, faptele noastre nu pot fi libere
In raport Cu vointa noastri si nici nu pot fi desfasurate in
vederea unui scoped Daca am (considera ca suntem liberi, ar
trebui sa punem ordinei natura le a lucrurilor un terminus ad
quem catre care am putea porni ca spre un ideal, mai perfect
decal perfectiunea existenta. Cum insa nu-1 putem gndi pe
Dumnezeu decat ca este perfect, trebue sa inlituram ideia
perfectiunii in afara de cadrul legilor existente. Fiindca, altminteri, ar urma ;s afirmara ca poate sa existe ceva mai perfect
decat Dumnezeu, si ca Dumnezeu ir avea ua tel catre care ar
porni. Ceiace ,nu se poate presuPune, fiindca nu poate exista
nimic care ar fi mai (milt decat .ceiace Dumnezeu a realizat.
Dacia am presupune o astfel de existenta, ar trebui sa conchidem

ca Dumnezeu este imperfect. Ceiace ar contrazice cele demonstrate Ora aci, in legatura cu perfectiunea lui Dumnezeu.
Rezulta, ca once incercare a noastra de a schimba Ordinea
existenta este p himera, cum este o naivitate si credem ci
Dumnezeu ar putea si schimbe tordinea Exa si eterni a lucrurilor, in urma implorarilor si rugaciunilor noastre. Dumnezeu

n'a creiat lucrurile, cu scopul ca oamenii si le foloseasca spre

Tericirea lor. Toate fenomenele, din contra, se produc ca o
www.dacoromanica.ro

234

Spinoza

consecinta logica a legilor naturak i este o gresala sa credem

-ca Dumnezeu ar putea privi intamplrile omenesti cu vreun sen-

timent de mila sau s le intovaraseasca cu unul de dragoste.

Daca am gandi ca Dumnezeu se comporti astfel, ar fi sa-i atribuim propriik noastre afectiuni i sa judecam perfectiunea sa,
dupa ideile ce ni le -facem despre propria noastra perfectiune.
Intr'un cuvant, omul nu trebue s creada ca prin implorare
divina, prin rugaciuni sau sacrificii, ar putea s schimbe oricat
de putin din ordinea fixati de Dumnezeu dela inceput
pentru totdeauna. Spinoza va deduce imai tarziu, in cartea V-a

a Eticei", ca omul poate fi liber, prin cunoasterea cat mai

adecuata a legilor naturale. Ceiace coincide cu cunoasterea lui
Dumnezeu, cunoastere care e totodata i suprema noastra virtute. Aceasta mai explica dece Spinoza intituleaza cartea V-a a
Eticei", astfel: Despre puterea intelectului sau libertatea
umana''.

Trebue sa completam ideia ce o avem despre Dumnezeu,

cu afirmarea, ca el nu poate fi conceput decat sub atributele de
&dire i intindere, clesi, cum am vazut, atributele lui sunt
infinite. Sub oricare din atribute 1-am cunoaste pe Dumnezeu, el
este cunoscut in esenta sa, intrucat fiecare din atribute exprima
esenta lui infinita. Ceiace este perfect exprimat astfel: Fie
c noi consideram natura sub atributul gandirii (sau sub acela
de intindere), sau sub oricare atribut ar fi, noi vom regisi
intotdeauna singura i aceias conexiune a lucrurilor, adica sub
once punct de vedere le-am privi, vom gasi ca lucrurile au o
aceias succesiune si un acelas raport- (prop. VII, partea V-a,

Etica"). Prin aceasta inlaturam critica ce s'ar putea face,

Ca, intrucat nu-1 cunoastem pe Dumnezeu decat prin douii din
atributele sale infinite, nu 1-am cunoaste in mod absolut.
Des pre natura

originea sufletului.

2. Daca stim ca esenta omului nu implica existenta sa,

ca omul gandeste si ca. ,ganclirea este un atribut al lui Dumnezeu,

adica Dumnezeu este un lucru ,ganditor, asa cum si intinderea

este un atribut al lui Dumnezeu, adica Durrmezeu este un lucrt
intins; daca stim, c in ,Dumnezeu exista in mod necesar ideia
esentei sale cat i ideia ca tot ce este fenomen sau se pro-

duce urmeaza in mod necesar ,din ceiace este esenta sa, de

unde rezulta c aceasta ideie a lui Dumnezeu, din care urmeaza
lucrurile infinite cu modurile infinite, nu poate fi decal unica,
www.dacoromanica.ro

Spinoza

235

conexiunea ileilor sunt aceleasi ca

ordinea i conexiunea lucrurilor".
Ceiace nu inseamna ca trebue s amestecam lucrurile. Din
contra, privindu-le sub atributele lor de intindere i &dire,
trebue sa vedem c fiece atribut exist per se, asadar, ca
fenomenele gandirii sau cele sufletesti, sunt independente de
fenornenele de miscare i repaus, care sunt ale corpului. Fenomenele sunt paralele numai. Le-am putea intalni totus in

atunci, ordinea

Dumnezeu sau substanta, daci stim c totul se petrece in

unitatea substatei. De unde urmeazi afirmarea c corpul
sufletul nu sunt decat unul i acelas lucru pe care il concepem,

cand sub atributul intinderii, and sub cel al gandirii. Daca

concepem lucrurile sau pe om ca existand sub perspectiva atributului de intindere, atunci sunt iintindere, daca le privim sub
atributul g.ndirii, ele sunt spirit.
Raportul dintre corp i suflet se mai lmureste si
urmatoarele propozitii spinoziene: corpul nu poate s determine
sufletul si gandeasca? iar miscarea i odihna corpului ca
restul operatiunilor sale, daca mai sunt i altele, sunt independente de suflet". Corpul nu determina sufletul sa gandeasci,
cum nici sufletul nu &termini.' miscarea sau odihna corpului
nimic nu ne d xlreptul s afirmrn ca sufletul poate fi influentat de corp i invers. Experienta noastra in aceasta privinti
este totus incompleta. De Oda: somnambulii savarsesc fapte
pe care nu le-ar putea face in stare de veghe, asa c, urmand:

legile propriei lui naturi, corpul poate savarsi o multime de

lucruri, cari sa mire sufletul. Argumentul deci ca fira suflet,
corpul nu ar putea face unele misciri, nu ne poate duce la
incheierea ca anume acte ale corpului depind de vointa sufletului. Cu toate acestea, afirmarea contrara poate sa fie adevarata si ea, daca ne gandim c sufletul nu mai are facultatea de a gandi, daca' corpul este in inactiune-, ca in cazul
cand corpul este in stare de somn i cand toate facultatile
sufletului sunt suspendate.

Trecand insa dincolo de planul acesta al experientei, trebue s afirmam acum, c corpul nostru considerat ca mod at
intinderii este obiect al ideei: care constitue sufletul nostru;
ca sufletul nu se cunoaste decat daca percepe ideile afectiunilor
corpului i percepe corpurile ca existind, daca este afectat actual

de ele. (In cartea a V-a a Eticei", Spinoza demonstreaz

csa sufletul nu percepe existenta unui corp dead in timpul propriei lui existente, ceiace are semnificatia ca sufletul nu are
www.dacoromanica.ro

236

Spinoza

Deaceia, in aceasa. carte,

Spinoza va inlatura- ideia imortalittii sufletului si va demonstra in schimb, eternitatea lui).

ala durata cleat

a corpului.

Pornind dela ideia, c ideia afectiunii corpului uman nu

implic cunoasterea adecuata a corpului i c ideia ideei afeccorpului uman nu implica cunoasterea adecuaa a spiritului uman, eat i delalain.' marile c6 toate ideile sunt adevarate
numai intrucht ele sunt ocaportate in Dumnezeu, Spinoza ajunge
sa faca distinctiunea intre termenii transcendentali: fiintr,
lucre si ceva- i sa stabileasca o erarhie din punctul de

vedere al rezultatelor ontologice pe care le vizeaza once cunoastere. Prin urmare, si ne vorbeasca de cunoasterea mai
perfecta si mai putin perfecta, ,mai adecuata si mai putin adecuata, adevaraa sau falsa, dar 'care, din planul epistemei,
trebuesc privite ca genuri i modaliati, independente, fari nici
erarhie intre ele. Din Ipunct de vedere psihologic ele pot fi
privite deasemeni ca grade sau etape de cunoastere, sau ca
momente de evolutie a cunoasterii, klacA ne referim la sarile sufletesti si la momentele prin 'care trecetn, pentru a ajunge la
cunoasterea lui Dumnezeu, in cazul .and izbutim sa ne liberam
de toate afectiunile ;si pasiunile noastre. Asadar, and am

ajuns sa ne liberam de cunoasterile inadecuate, reusind astfel

avem cunoasterea nemijlocia a lui Dumnezeu.
Considerand genurile de cunoastere din punctul de vedere
epistemologic, lamurim urmatoarele:
Cu privire la primul gen de cunoastere, Spinoza porneste
poate forma intotdeauna
dela tobservarea c mintea noastri
imagini distincte despre lucruri, din cauza ea, corpul nostru

fiind limitat, excederea posibiliatilor noastre de a ne forma

imagini, duce la confuzia perceperii lor. In acest caz, imaginile
se amestea, corpul i va imagina obiectele farat nici o distinctie intre ele si le va cuprinde pe toate sub un singur atribut,
sub acela de lucru, de lfiin, de ceva. Din aceasta pricina avem
cunoastere inadecuata, ca i n cazul and ne formam despre
lucruri notiuni universale. Acestea au aceiasi origina ca
termenii transcendentali. Numarul imaginelor intrece aat forta

noastra de a ne imagina numarul lor determinat i diferentele

lor particulare, ct i puterea sufletului nostru de a-si imagina
distinct raportul dintre ele, in nasura in care corpul este afectat
de ele. Deasemeni, ceste notiuni nu se formeaza la fel in
fiecare dintre noi, ci difena la fiecare dintre noi, dupi lucrul
www.dacoromanica.ro

Spinoza

237

care a afectat corpul cel anai des si pe care sufletul Il imagineaza

sau si-1 reaminteste mai usor (Scolie la prop. XL). Primut

gen de cunoastere este denumit opinie sau imaginatie.
Cu privire la al doilea gen de cunoastere, Spinoza arata
ca mai putem avea notiuni omune i idei adecuate despre prosensul
prietatile lucrurilor, adic putem avea concep tul lor.
c privim corpurile sub aspectul ,raporturilor dintre ele, adica
le cunoastem sub acelas atribut, de exemplu, sub atributul de
intindere, i vedem in felul acesta, c ceiace e comun tuturor
lucrurilor, nu constitue esenta nici unui lucru particular. Asa
ca, cem. ce e comun tuturor lucrurilor, nu poate fi conceput
ded.t in mod adecuat. Ideia ce o avem despre lucruri, privindu-le sub un acelas atribut, este adecuata intrucat risui atributul sub care raportam lucrurile este adecuat in Dumnezeu.
Se confuncli cu insasi substanta ,lui.
Al treilea gen de cunoastere, Spinoza 11 numeste: stiinta

intuitivr. Aceasta cunoastere se intinde dela ideia adecuata

a esentei formale a atributelor lui Dumnezeu pani la cunoasterea
adecuata esentei lucrurilor". (Spinoza revine in cartea a V-a a
Eticei" asupra acestui gen de cunoastere, pe_ntru a ne demonstra
c numai acela care dobande,ste o cunoastere Clara i distincti
a lucrurilor i afectiunilor, devine liber, intrucat cunoaste cat

mai complet, asadar, adecuat lumea, prin urmare Il cunoaste

pe Dumnezeu, manifestandu-si aceasta cunoastere prin iubirea
infinit catre fiinfa sa. Problema este aci n legatura cu demonstrarea eternitatii sufletului, demonstrare pe care Spinoza

face de abia n cartea V-a a Eticei".

Cunoasterea de primul gen e cauza falsitatii, pe cand

punoasterile de al doilea si al treilea gen sunt adevarate i ne
invata sa distingem adevarul de eroare.
In legatura cu ierarhia rezultatelor ontologice ce le vizeaza once cunoastere, semnificative apar atat scolia la prop.
XIII-a din cartea I-a a (Eticer, cat i propozitiile finale din
cartea a V-a.
In propozitia XIII-a gasim aceste afirmatiuni: Noi nu
putem s negarn ca ideile difera intre ele, ca o idee este rnai
perfect i c contine mai multa realitate decati alta, clupit cum
obiectul acestei idei este mai perfect si confine mai multaf
realitate decat obiectul unei alte idei. Astfel, pentru a determina diferenta ce este intre tspiritul -timan i celelalte spirite
gradn1 S.61.3 de perfectiune ,ft de celelalte, este necesar

cunoastem natura obiectului sau, adici a corpului uman". In

www.dacoromanica.ro

238

Spinoza

general. cu cat un corp este mai propriu decat altele de a

lucra si s simt mai multe lucruri deodati, Cu atat mai mult
spiritul sail este mai propriu decat celelalte de a percepe mai
multe lucruri deodata; mai mult, cu cat actiunile unui corp
depind de el insusi i ,cu cat mai putin celelalte corpuri concur
imprewit Cu el la actiune, Cu atat spiritul sau este mai propriu
s perceapa perfect. De aci noi putem cunoaste excelenta unui
suflet fata de celelalte, putem vedea apoi dece noi nu avem
-decat o cunoastere foarte confuza a corpului nostru; i putem
vedea numeroase alte consecinte pe cari le voi trage in ceiace
si XL din
In prop. XXXVIII, XXXIX
urmeazr ...
cartea a V-a, gasim consecintele: Intr'adevar, partea eterna a
sufletului este intelectul prin care noi lucram, i aceia care
am demonstrat c piere este imaginatia, datorita careia noi
suferim; deci aceasta parte este mai imperfecta cleat cealaltr
(corolar, la prop. XL), fiindca, icu cat corpul nostru poate
lucra mai mult si are o cunoastere cat mai cuprinzatoare a
lucrurilor, deci poate inlatura cel mai mult pasiunile, cu atat
_sufletul sau este mai etern. ,Iata acum si un pasagiu din: Tratatul teologico-politic". i anume, acela in care Spinoza vorbeste
i profetie, intemeiate pe imaginatia noastra, ca
de o cunoastere ce ar icorespunde celeia imperfecte de gradul

,de revelatie
intaiu.

Profetia este deci raferioara In aceasta privinta cu-

noasterii naturale care nu are nevoie de nici' un semn, dar care

cuprinde prin natura sa, certitudinea..Si intr'adev.r, certitudinea
profetica nu era una matematica, ci numai una moralr

Despre profeti").
Despre originea si natura pasiundor.
3.

Fundamentale pentru determinarea originei

naturii

pasiunilor sunt propozitiile I si III din cartea III-a a Eticei".

Prop. I-a: Sufletul nostru lucreazii sau sufera; el lucreaza
necesar atunci cand are idei adecuate i sufer in mod necesar
cnd ideile sale sunt inadecuate". Prop. III-a: Actiunile sufletului nu sunt produse decat de ideile adecuate i pasiunile de
ideile inadecuate". Problema se leaga cu definitiile pe care
Spinoza le da cauzelor adecuate i cauzelor. inadecuate. Primele
duc la cunoasterea clara i distincta a efectului. Celelalte nu

duc la o astfel de cunoastere. Ceiace micsoreaza puterea de

a lucra a corpului. Din aceastii pricin suntem supusi tuturor
afectiunilor posibile. Cand o afectiune este insa o idee conprin care sufletul afirma forta de existenti a corpului
www.dacoromanica.ro

Spinoza

sat?,

239

sau a unei parti a corpului, fora mai mult sau mai

putin mare ca mai inainte i care fiind data data, determini

sufletul s se gandeasca la an lucru mai curand deal la un
altur, ea se numeste pasiune. lar cand forta omului este
limitata i subordonati cauzelor externe, omul este sclavul
imatuturor pasiunilor. Sufletul cauta Cu toate acestea
gineze ceiace maree puterea de a lucra a corpului, asa ca,
atunci and isi imagineaza lucrurile cari micsoreazi sau retm
puterea de a lucre, a corpului, incearca pe cat oate sa-si aminteasca de ceiace face abstractie de existenta acestora, in sensul
ca-si imagineaza un alt lucru care indeparteaza existenta lor.

Ceiace se intelege upr, dack ne &dim de ex. la iubire

la ura, i anume, c iubirea nu este altceva deCat bucuria insotita de ideia unei cauze externe, pe cand ura nu este altceva,
deCat tristetea insotita cleasemenea de ideia unei cauze externe".
Acela care iubeste, va euta s se bucure de prezenta lucrului

pastreze, pe cand acela care uraste va cauta sa

s distruga obiectul iurei sale. De aci pute- m
deduce in plus, ca once lucru poate fi o cauza de bucurie, de
iubit
indeparteze

tristete sau de donnta. Distrugerea lucrului iubit ne va intrista,

pastrarea lui ne va bucura (intocmai ca i distrugerea urei
noastre). Dac vom sti c coa- ce iubim este afectat de bucurie
sau tristete, vom avea aceleasi afectiuni ea si lucrul iubit, iar
daca ne vom imagina ca cm' eva procura, de pild, bucurie o-

biectului pe care il iubim, vom fi afectati de dragoste dare

dimpotriva, II vom klusmani, daca ne imaginam ca-i
procura tristete. Tot astfel, ne vom bucura, daca ne imaginam,
dnsul

c ceiace urana este afectat de tristete, sau ne vom intrista,

daca Il vom crede afectat de bucurie. Deasemeni ne vom reane
rm' ti de un lucru, c.are ne-a facut placere i vom don i
bucurim de aceleasi imprejurari dud am avut plicere, dar ne
vom intrista, daca aceste imprejurari vor lipsi. Intr'un cuvant,
dorinta care se naste in hoi din ideia de tristete sau bucurie,
din ur sau iubire va fi cu atat mai puternica, cu cat afectiunea

noastra este mai mare. Iubirea prin urmare este maria prin
iubire
poate

ura poate sa Tie mariti de o ura reciproci. Ura

fie totus distrusa prin dragoste, deoarece putem fi

pusi in aceasta situatiune: sa eontem_plam cu bucurie obiectul
pe care-1 uram, dar care he iubeste. In acest caz, nu vom mi
fi afectati de tristete. Daca afectiunea de bucurie va fi mai
s;a"

mare dec.& ura maastrit, ea Ara izbuti chiar si distruga ura, care
se va transforma in dragoste, iar dragostea fati de obiectul pe
www.dacoromanica.ro

240

Spinoza

care la inceput 1-am urt, va fi cu mult mai mare decht in

cazul and nu 1-am fi urt de loc.

Bucuria, tristetea, aorinta, iubirea, ura, speranta, teama,
sunt pasiuni sau afectiuni cari se raport la sufletul nostru
intruat el lucreaz. Dintre toate, numai dorinta este de esenta
omului.
cii

Spunem ci avem dorinti and sufletul nostru este conceput

lucreaz determinat de o afectiune oarecare.
Bucuria este trecerea omului dela o mai mic6 la o mai

mare perfectiune.
Tristetea este trecerea omului dela o perfectiune mai mare

la una mai midi.

Iubirea este bucuria insotit de ideia unei cauze externe.
Ura este tristetea insotit de ideia unei cauze externe.
Speranta este o bucurie inconstant, produs de ideia unui
lucru viitor sau trecut, a crui existent sau producere ne pare
incloelnid..

Speranta este o bucurie inconstant, produs de ideia unui

lucru viitor sau trecut, a crui existent sau producere ne
pare ' nesigurfi.

Plicerea este bucuria insctit de ideia unui lucru trecut,

Lei s ne fi asteptat la el.
Mila este o tristete insotia de ideia rului ce i se intimpl aceluia pe care 11 ,credem semenul nostru. Mila este o

iubire, in msura in care gfecteaz pe om in asa fel ea' se

bucun de fericirea altora si e malmit de nenorocirea lor.
Umilinta este o tristete care ,provine din imprejurarea
di omul vede slbiciunea sa.
Remuscarea este o tristete insotit de ideia unei actiuni pe
care credem c5.' am fcut-o prin vointa liber a sufletului nostru.

Rezult din cele de mai sus: definitiile pe cari Spinoza

le (15. tuturor pasiunilor si afectiunilor noastre sunt caliuzite
de ideea afirmati la inceput, ci o pasiune este o idee inadecuat

sau confuz, prin care sufletul afirm forta de existent a

corpului ski, sau a unei prti din corpul su, mai mare sau 'mai
mic cleat inainte, si. cre fiind odat dat, determin sufletul
s gndeasc la un lucru tmai mult deal la un altur. (Definitia
generala a pasiunilor).
Des pre (servitutea umana.

4. Lunga prefat pe care Spinoza o face in cartea a IV-a

a Eticei'', care trateazi despre servitutea uman sau puterea
www.dacoromanica.ro

Spinoza

pasiunilor,

241

duce la afirmarea primi, ea omul este ata de

mult scLavul intamplarii, Inca adeseori e constrins si urmeze

sa tfaca ce este rau, desi vede ce este bun-. Aceasta se datoreste

limitrii puterii noastre prin cauze ,externe. Aceste cauze determin forta, cresterea i durata pasiunilor noastre. Cum ins

o afectiune, intruca este raportati la sufletul nostru, este o

idee prin care sufletul afirmi c puterea de existent a corpului

situ este mai mare sau mai mica deca inainte- (prop. VII),
o afectiune care ar micpra aceast putere, n'ar putea s fie
reprimatii sau distrusa deca printr'o cauzi porporal care
afecteaza corpul de o afectiune contrati sau mai puternicr.
Rezulti, cO o afectiune nu ipoate sit fie distrusa decat de o
afectiune contrara si mai forte.
In acest caz, noi suntem /afe,ctati mai puternie de un lucru
viitor, cnd ne inchipuim CO el poate si se intample in curAnd,

deca dac ne imaginitm ci el trebue si se int.:ample intr'un

timp mai indepOrtat; deasemeni, suntem afectati mai puternic de memoria unui lucru trecut de curnd,, decat in ipoteza
Oa' el a trecut de mai multa vreme (prop. X).
Tot astfel, o afectiune pentru un lucru pe care ni-1 imaginam ca necesar, este mai puternica, pistrand aceias' proportie,
deca un lucru posibil, contingent sau care nu e necesar
(prop. XI).

O afectiune pentru un lucru pe care 11 sfim cal nu exist

actual, si pe care ni-1 imaginm ca posibil, este mai puternicO,
pastrnd aceleasi proportii, decAt un lucru continvgent (prop..

lar o afectiune pentru un lucru contingent pe care it

stim cO nu existi actual, este mai slab, pastrand aceleasi pro--

portii, deca o afectiune pentru un lucru trecut (prop. XIII).

Prin jocul acesta de a reprima sau distruge o afectiuneprintr'o afectiune contrar si mai forte, tindem s conservim
existenta noastr. Cu clt efortul acesta este maii, mare, cu atala
virtutea noastr este mai mare. Numai atunci putem spune,
c cineva lucreazi datoriti virtutii sale, cOnd are idei adecuatedespre lucrurile care ill afecteaza, adici le cunoaste. Ceiace

seamna, ca a lucra conform virtutii, este tot una cu a lucra,.

a tri si conserva fiinta noastr (prop. XXIV), dupi regulile
pe care ni le prescrie ,ratiunea. Urmeazit, di in ratiunea noastri
trebue s cautim propria noastri utilitate.
Este pm' urmare bun ceiace ne duce la intelegerea lucru-

rilor. Este ru ceiace e un obstacol la neast intelegere. Supremul bine este cunoasterea lui Dumnezeu. Cea mai mare vir16

www.dacoromanica.ro

242

Spinoza

tute a noastra este si-1 cunoastem pe

Dumnezeu

(prop.

XXVIII). Inteligenta sau intelegerea este Ivirtutea suprem a

sufletului. Ratiunea fiind insa fundamentul virtutii noastre, rezulta implicit, ca oameniii cad difera intre ei din pricina afectiunilor i pasiunilor, ajungand la punoastere, asadar la virtute,
i dau seama c supremul lor bine nu poate fi 'decat intelegerea
intre ei, pentru
pastra existenta. Asa ca, aceia cari practica
virtutea, vor don i altora binele pe cari
doresc lor
aceasta in proportia in care ei vor avea o mai mare cunoastere
a lui Dumnezeu" (prop. XXXVII). In felul acesta, traind
dupa principiile ratiunii, oamenii vor cauta s compenseze
dragoste i generozitate, ura, mania i dispretul, pe care ar

putea sa le aiba unul impotriva celuilalt (prop. XLVI).

Cartea a IV-a a Eticei- se termini cu o serie de consideratiuni din care rezulta, de iId, ca mila, fiind o tristete,
este rea i inutil prin. ea insasi pentru omul ca.re se conduce
dupa prin. cipiile ratiunii. Acesta va face binele, conducandu-se
de ratiune.
Deasemeni, umilinta nu este o virtute si nu provine din ratinne, deoarece umilinta este o tristete, care provine din neputinta noastra de a lucra. 'Omul care se conduce de ratiune, cunoaste putinta lui de a lucra:
Cab-4a nu este o kvirtute. Ea este o tristete, iar acela care
se caieste de fapta sa, este de &la ori nenorocit, deoarece el
a crezut ca a lucrat ji dupa propria sa libertate.
Tot astfel, acela care se conduce de teama si face binele
spre a evita raul, nu se conduce de ratiune, ci de teama raului,
r teama este o afectiune ce nu poate fi raportata la ratiune,
deoarece ratiunea produce numai afectiuni de bucurie i dorinte.

Spinoza rastoarna prin urmare parerile obisnuite cu privire la sentimentele nobile. El nu iniiitur." ring' practicarea nici

a milei, pici a pietatii, nici a generozititii, atunci cand ele

i au temelia in ratiune, In cunoasterea adecuata despre lucruri.
Des pre libertatea umana.

5. Esenta acestei cunoasteri t in ideia de necesitate. Cu

cat un suflet intelege mai bine a.cest lucru, cu atat el are o
putere mai mare asupra afectiunilor i sufera prin urmare mai
putin (prop. VI, cartea V-a). Cunoasterea despre care vorbim,
se misca in limitele corelatiei inadecutie-adecuatie, sau in limiciar si distinct. Ea va fi
tele corelatiei neclar i nedistinct
la limite ei ultima o ?cunoastere de gentil al treilea, imediati, a
www.dacoromanica.ro

243

Spinoza

necesitith legilor si ordinei naturale a lucrurilor. Din pricina,

imediatittii ei, ea este colorati afectiv. Ea este echivalenti cu
cunoasterea clar i distincti a omului, a afectiunilor sale si a
lucrurilgr. Ea duce la iubirea catre Dumnezeu. Iubirea aceasta
ocupfi intregul nostru suflet. lar acela care 11 iubeste pe Dum-

nezeu, nu poate si faca alte eforturi decat de a fi iubit la

rndul siu de Dumnezeu.
In acela timp, cunoasterea imediatO produce in noi cea
mai mare senintate, deoarece sufletul 1'1 cunoaste pet Dumnezeu

In eternitatea sa. Este iubirea ,noastr." intelectualO dare Dumnezeu. Ea coincide cu iubirea lui Dumnezeu care se iubeste
Cu o dragoste intelectuali infinit, dar in mOsura in care el
poate fi explicat prin esenta isufletului uman, considerat sub
forma eterniatir. (prop. XXXVI, cartea V-a). Ceiace- inseamnO, ci gindind vecinicia lui Dumnezeu, sufletul nostru,
prin iubirea intelectual catre Dumnezeu, este o parte din iubirea infinit a ltu. Dumnezeu titre el instisi.
In aceasti ocurent, nimic nu ,poate distruge iubirea -noastr-i intelectuari. Nu mai suferim nimic din partea afectitmilor
rele si nici nu ne %mein de moarte.- Iubirea intelectual ne
duce la comprehensiunea lui Dumnezeu, la cunoasterea completh a lumii, cunoastere ce coincide cu eliberarea noastri de

sclavia pasiunilor. Ea coincide, asadar, cu libertatea noastri.

Cunoastem lucrurile in esenta lor, ,ceiace e totuna cu cunoasterea esentei lui Dumnezeu. Ceiace este totuna cu dobindirea
sfinteniei si a beatitudinii.
Intrucit cunoasterea datoria stiintei intuitive este suprema virtute, nu trebue s credem insa c beatitudinea astfel
dobanditi este pretul virtutii noastre, ci este virtutea insAsi".
Cum nu trebue s credem, c noi ne bucur-im de beatitudine,

fiindci ne reprimOm pasiunile". Din contri ne reprimim

pasiunile, fiindc ne bucuri'm de beatitudine" (prop. XLII,
cartea V), adic ne treprimian pasiunile intrucat puterea de a
ni le reprima stO numai In intelectul nostru, sau intrucit ne
bucuram de iubirea divid, care este cunoastere, beatitudine.
Deducem c beatitudinea coincide cu virtutea. Sfirsitul
lucrurilor coincide cu inceputul lor. Cu alte cuvinte, beatitudinea
nu este punctul terminus la care am ajuns in urma trecerei prin
focul afectiunilor i pasiunilor, adiei prin sclavia de care stim
ne putem libera prin cunoasterea eterniatii Jui Dumnezeu
Din contri, beatitudinea presupune o-cunoastere anticipatoare,

absoluti (de reminiscenti platoniciani, oarecum)

www.dacoromanica.ro

in con-

244

spinoza

secinti, care pare numai a fi punctul de plecare al virtutii.

Cum aparent putem spune ca am ajuns, la sfiirsitul trecerii
prin pasiunile noastre, sa ne liberiim de ele. De fapt, am
fost dela inceput liberi, idaca privim lucrurile sub aspectut
eternitatii lor.

Prin propozitia ultima, filosofia lui Spinoza nu afirma

ideia unei conversiuni, datorita unui act mistic, ca in filosofia

lui Plotin, de pild. Daca n Eticr se vorbeste de o ajungere

la cunoasterea lui Dtunnezeu, aceasta se face mai mult ca o
lamurire pentru rajiunea noastr, ci ea nu a esit niciodata,
din divinitate, ci a ramas intr'insa. In acest caz, pentru ratiune
nu poate fi vorba de ro miscare inversa de plecare 0 de intoarcere, deoarece totul sta pe loc. Asadar: privite empiric,
lucrurile pot avea intr'adevir miscari in once directii am voi.
Privite Irma sub specie aeternitatis, ele formeaz un cosmos
In echilibru static. Deaceia, sub acest aspect al eternitatii, nu
exista nici timp, nici durata. Celace inseamni mai departe,
intr'o lume empirica lucrurile pot fi privite sub specie durationis,

dar nu intr'o lume ce vizeaza transcendenta si pe care o cunoastem dela inceput, sau la starsit.
Rezulta totodata, ci pentru o morala considerati sub aspectul eternitatii, problemele unei morale empirice nici nu pot
fi puse si ca, in .cadrul unei morale considerat sub aspectul
etemitatii, putem vorbi cel 'Inuit de un singur afect, care e
divin; putem vorbi de cunoasterea lui Dumnezeu prin iubire.
Ceiace constitue apoi restul consideratiunilor noastre etice, se
poate referi la o morala privit in desfsurare, in timp, empiric.
Rezultatele acestea trebue sa le punem in legatura i cu

scolia la prop. 'XXXIII din cartea V-a a Eticer; cu toate

iubirea noastra dare Dumnezeu n'a avut o origine, ea are
cum ar fi avut .un inceput; nu
e nici o diferenti, afara de faptul c sufletul a avut aceleasi
perfectiuni din totdeauna, dar la taxi presupunem numai et a
ajuns. Sau cu aceasta propozitiune, din aceia carte: sufletut
neputnd sa fie distrus in mod absolut odat cu corpul, desi,
empiric, el are durata corpului, pastreazi ceva din eternitate,
clack' privim lucrurile sub acest din urma atribut, adica daca
toate perfectiunile iubirii,- ca

concepem corpul sub esenta lui Dumnezeu; in acest caz, intrucit

in Dumnezeu exista ideia care exprima esenta corpului, care

prin taceasta este ceva ce apartine esentei sufletului, i intrucat
nu putem da sufletului o durat care 'sa fie exprimati' in timp,
caci daci am proceda astfel, am atribui sufletului durata corwww.dacoromanica.ro

Spinoza

245

pulm, urmeaza, c intrucat exista ceva ce este conceput prin

esenta lui Dumnezeu, ca acest ceva care apartine esentei sufletului, va fi etern (prop. XXIII). Si in sfarsit,, cu aceasta idee:
Cum deci in eternitate nu exista nici cnd, nici inainte, nici
dupez, conchid, ca din singura perfectiune a lui Dumnezeu rezulta, oi el n'a putut niciodata i nici acum,nu poate sa voiasci
oeva diferit de ceiace voit, sau c Dumnezeu ar fi putut fi
inaintea hotaririlor lui cari tsunt eterne ca i dnsul sau

fie fara ele, cari nu sunt dec.& el insusi- (prop. XXXIII,

cartea I-a, scolia 2).

Tratatul teologico-politic
Lucrarea Tratatul teologico-politie, celebra inca din timpul vietii lui Spur' oza, trebue sa fie privita ca o filosofie a religiei in care este tratata problema raportului om-divinitate.
Accentul cade aci ns, pe momentul temporal al raportului.
A. Primele ,pagini ale itratatului se refera la superstitiile toastre, izvorite din teama Si ignorant., din inexperien
i speranta.
Superstitiile sunt fundamentul religiei. Aceasta demonstreaza,
ca religia se intemeiazi pe o rejudecata, eh ea nu-si are originile in ratiune, ci dimpotriva, in pasiune. Ceiace contribue
ca oamenii sa vada pretutindeni miracolul i s interpreteze in-

tamplarile ca si cum ar fi produsul bunului plac al zeilor,

carora trebue sa le cerem sprijinul prin daruri i lacrimi, sau
carora trebue sa le cerem sa ne mirturiseasch intentiile lor,
atunci and cercefm mruntaiele animalelor, semnele paserilor,
insirarile fara de rost ale dernentilor i spusele zapicitilor. In
felul acesta, datorita preotilor cari cultiva mai curand adulatia
decat adorarea lui Dumnezeu, oarnenii ,nu pot suporta decat
acele manifestari religioase care sunt marturia adulatiunii, persecutand pe aceia cari ar voi -sa iubeasca pe Dumnezeu, nu
dupa inchipuirile, prostiile i superstitiile cari ne-au aruncat
ne mentin in sclavie, cci dupa complexiunea sa. Daca ne-ani
-conduce de ratiune, am vedea ca nu trebue sa fim ostili acelora
cari ar avea, in ce priveste adorarea lui Dumnezeu, opinii
conforme luminilor ratiunii, in locul prerilor scoase din Practica.
,tiperstitiilor si a misterelor. Chiar dac am sprijini aceste
pireri pe cunoasterea misterelor Scripturii, fiinda si in acest
caz, dovedim c supunerea fata de Scriptur intrece credinta,

ceiace se vede din imprejurarea, c cei mai multi spun in

principiu c Scriptura este pretutindeni adevarata
oand de fapt aceasta ar trebui si fie concluzia unui examen sever,
www.dacoromanica.ro

246

Spinoza

care si nu lase sit subsiste intr'insa nici; o obscuritate" 1) Aceasta impune prin urmare un alt examen al Scripturii, intemeiat

pe metoda naturala, dada pe cunoasterea clara i distincti a

afirmatiilor ei. Un studiu al ,Scripturii conceput in acest sens,
ne-ar duce la stabilirea urmatoarelor adevaruri:
Autoritatea profetilor nu poate avea valoare deck din
punctul de vedere al vietii i virtutii. In fond, profetii ne 'My* lucruri extrem de simple, pe cari ni le expun intr'o forma
simbolica, vie, intemeiandu-se pe imaginatia noastra, deci pe

o forma mai apropiati de puterea de cunoastere a multimii.

Cum insi simpla imaginatie nu ,cuprinde prin natura ei certitudinea, asa cum este cazul cu once idee clara i distincta,
pentru a fi siguri trebue s adaogim imaginatiei ceva care este
rationamentul, se vede ca profetia prin ea inssi nu putea
cuprindi certitudinea, deoarece ea depinde numai de imaginatie"). Deaceia, profetii erau siguri de revelatie, numai
daca aveau in vedere si un semn oarecare (de ex.: Dumnezeu
spuse lui Moise: i aceast,a ta fie pentrd tine un semn di te-am
trimes, etc.). Semnele acestea sunt dependente insa de capacitatea sufleteasei a profetilor, asa ca, din aceast pricina,

ele au fost diferite pentru fiecare profet, cum deosebit este

continutul profetiei lor, daca traportam lucrurile la temperamentul profetilor, la imaginatia lor, la opiniile ce le aveau despre
astrologie, auguri, oracole i despre Dumnezeu
Rezulta cu atat mai mult, ca profetiile pot fi luate in
considerare numai din punctul de v,edere l credintei i intrucat
se refereau la viata morali omului. Din punctul de vedere al
certitudinei rationale, ele pot fi parasite.

Poporul evreu poate fi poporul ales numai intrucat

Dumnezeu i-a ales un anume doe unde ar putea trai. In once
alta privin, poporul evreu _este egal cu celelalte popoare,
fiindca, in ce priveste intelectul, el a avut despre Dumnezeu
despre natura idei comune, iar in ce priveste virtutea i viata

adevarata, a fost la fel icu celelalte popoa.re. Cu referire la

promisiunile ce Dumnezeu le-ar fi facut evreilor, dac vor
asculta cu supunere legile sale, aceasta nu este o exceptie,
deoarece once popor i once organizare omeneasca nu se pot
mentine deck daca asculta de legile ce contribue la mentinerea
Legea evreiasca le-a fost ciat6 evreilor tocmai in acest scot).
Prefata la Tratatul teologico-politic".
Cap.: Despre profeti".

www.dacoromanica.ro

Spinoza

247

de aceia ea prevede i pedeapsa pentru cazul in care nu an

urma poruncile lui Dumnezeu. Legea ,aceasta nu are nimic
comun cu legea divina, care are de obiect numai binele suveran,
adica cunoasterea adevarati i iubirea lui Dumnezeu1). Numai
o astfel de cunoastere poate fi binele suveran, intrucat ea depinde de perfectiunea noastra, iar perfectiunea aceasta e cu

atat mai mare, cu cat avem o cunoastere mai mare si mai

perfecta a lui Dumnezee. Adica, cu cast cunoastemi mai multe
lucruri in natura, cu atat cunoastem mai bine esenta lui Dumnezeu. 'Mijloacele sau regulele prin cari ajungem la o atare
finalitate, se numesc comandamente sau legi divine. De acii

tragem incheierea, ca actiunile noastre nu trebue sa aiba in

vedere teama, placerea, renumele, etc., .ci e necesar sa fie
acute numai din grija de a-1 iubi pe Dumnezee. Caci,
numai (cunoscandul i iubindu-1 pe Dumnezeu, urmam legea
divina i obtinem binele suveran. .Acest bine consist numai
In gontemplarea i in gandirea puna a lui Dumnezeu-, Deaceia,
legea divina are ceste caractere:
este universala, adica este comuni tuturor camenilor;
ea nu ne cere sa credem in povestirile istoriei, cad
credinta in povestirile istorice, cbiar daca ar cuprinde o certitudine, nu ne poate da cunoasterea lui Dumnezeu, deci nici
iubirea lui Dumnezeu-;
aceasta lege nu cere ceremonii rituale, ele fiindu-i
indiferente;

cea mai mare recompensa pentru ea este numai s'o

cunoastem, adica sa-1 cunoastem pe Dumnezeu.

Din aceste caractere rezulta, ca: a) Dumnezeu a carui

inteligenta i vointa sunt unul i acelas lucru, nu a putut
sa le apara oamenilor prescriindu-le legue dupa care vor avea
sit se conduca pentru a-si mentine viata. Sub acest aspect
legea nu apare cu un caracter de necesitate, deci ca un adevar

etern. Ac,easta ne explica de ce Adam a putut sa minnce

din parul oprit i dece adevarul revelat in Decalog a fost
privit ca o lege, nu ca un adevar etern. Daca concepem exitenta lui Dumnezeu ca un adevar etern, nu ca o lege, i71 cunoastem pe Dumnezeu adecuat, nemijlocit, adica prin gandirea pura, adica nu prinIcuvinteI imagini, asa cum 1-au cunoscut
profetii, ci cum 1-a cunoscut Hristos, care a propivaduif

aceleasi lucruri ca

profetii, dar a v6ibit despre ele, nu ca

1) Cap.: Despre legea

www.dacoromanica.ro

248
legi,

Spinoza

ca adeviruri 'eterne-, atunci Dumnezeu nu ne poate

aparea ca un legislator sau ca un print care ar prescrie oamenilor legi-1); b) legea divina se acorda cu lumina naturala, cum se poate vedea din proverbele lui Solomon de
pilda, unde se spune c in" telectul uman este o fantni de
Adevrat" pentru cel care 11 poseda, pe &and pedeapsa
prostului este prostia sa; c) cultul a. fost instituit de evrei
pentru Qrneninerea statului lor i a. existentei lor, intrucat

via'

vederea acestui scop ei credeau ca nu trebue sa lucreze din

iar cre5proprie initiativ, ci dupa comandamentul altora,
tinii l-au instituit ca un .semn exterior al bisericei lor miiversale,

dar nu Ca' ar contribui cu ceva la beatitudinea" noastra2);

d) povestirile Scripturii au devenit la rAndul lor necesare,
daca sccotim c Dumnezeu are grij de oamenii cari Ii urmeazi
prescriptiile, fiindc numai in felul acesta oinul comun al
carui

spirit poate vedea ciar i distinct'', 4i Imbib sufletul

cu devotiune i ascultare.

Acela insa care ar nega aceste povestiri, sau care nu ar

crede in Dumnezeu, este un pacatos. Acela din contra care
ignoreaza, dar care totii crede prin lumina naturala
exista un Dumnezeu i ceiace urmeaza, care pe de alta parte
observi adevarata regula a vietii, acela poseda in intregime
beatitudinea i o poseda Inca mai real decat omul vulgar,
fiindoa nu are numai opinii adevarate, dar i o cunoatere
clara 1,i distincta- 3).

Despre melada de interpretare a Scripturii.

B. Daca ne referim la miracole, atunci cunoagerea i
studiul lor trebue sa ne duca la convingerea ea' Scriptura trebue

interpretata dupa metodele prin care inteipretam natura, intemeindu-ne pe ratiune. Ratiunea ne arata ordinea fizica
imuabila a lucrurillor. Ap dar, inlaturi explicarea lor prin

miracole. Ratiunea ne arata c nimic nu se intimpla care

sa fie contrar naturir, i nimic iu ne poate face sa credem ca
legile ei se aplica unor lucruri i altora nu. 0 astfel de credinta ar contrazice ideia c virtutea i puterea naturii, fijad
virtutea tnsi i puterea .lui Dumnezeu, legea i regulele
naturii sunt decretele lui Dumnezeu''. Ceiace inseamni, di puCap,; Despre legea divina".
Cap.: Despre ratiunea pentru care au fost instituite ceremoniile si
despre eredinta in povestire".
Cap.; Despre ratiunea pentru care au fost instituite ceremonille".

www.dacoromanica.ro

Spinoza

249

terea naturii este infinita si degile ei destul de largi, pentru

a se intinde la tot ceiace este conceput prin intelectul divinl).
Ceiace inlaturi, mai departe, posibilitatea miracolelor, cari se
intemeiaza pe credinta falsa c nu am putea cunoaste cauza
evenimentelor. Omul comun putea sa 4:oresupuna aceasta in
vechime, tot, asa si cartile sfinte, cari nu au vazut ca tot ce
se intampla datorita unor cauze naturale se intampla si prin
puterea si vointa lui Dumnezeu" 2). Conchidem deci, ca prin
miracole nu izbutim s-1 cunoastem ,pe Dumnezeu. Rezulta
insa, ca daca miracolele nu ne pot da cunoasterea lui Dumnezeu,

trebue s cautim totus divinitatea Scripturii in altceva decat

In miracolele despre care ea ne vorbeste. Anume, in faptul
ea ea ne invata virtutea adevarata, ceiace putem sa stim numai
daca studiem Scriptura in ea insasi si cilauzindu-ne de urmatoarele principii:
sa intelegem sensul pe care il poate avea un text
in uzajul obisnuit;
s grupam enuntarile cari se raporta la un acelas, obiect
inlaturam
pe cele ambigue sau neclare, (land atentie
i ,sa
sensului istoric al conceptelor ,si metaforelor, chiar cand ele
nu s'ar potrivi cu principiile ratiunii;
s facem ancheta istorica a textului, preocupandu-ne
de viata, moravurile autorului fiecarei carti, tinta ce si-a propus, care a fost, in ce ocazie, in ce timp, pentru cine, in ce
limba a scris; ea trelme s se rapoarte, la destinul propriu al
fiecarei cirti, cum a fost primita la inceput, in ce maini a 'Icazut,
ate inv5.16turi diferite sunt cunoscute despre textul ei, cine

-au fost aceia cari au decis admiterea in canoane si, in fine;

-cum au fost reunite intr'un singur corp toate aceste erti cad
au fost recunoscute canonice".
Pentru a putea sti cari propozitii sunt enuntate ca led,
cari din contra' ca invataturi morale, este necesat sa cunoastem
viata, moravurile autorului si scopul vizat de ele, in afara ca
noi putem sa explicam mai nsor vorbele unui om, cu cat cunoastem mai bine genul sau propriu si complexiunea sa spirituala; pentru a nu confunda invatiturile eterne cu altele

Nalabile pentru un timp numai si clestinate unui mic numr de

ioameni, este necesar deasemeni si scunoastem la ce ocazii,
Aci Spinoza face urmtoarea not: 7,-nu inteleg prin natura numai
-materia si afectiunile ei, dar in afar1 de materie o infinitate de lucruri".
Cap.: Despre miracole".
Cap.: Despre miracole".

www.dacoromanica.ro

250

Spinoza

In ce timp, pentru care natiune i. pentru ce secol au fost

scrise toate aceste invittfituri; e necesar s cunoatem toate
imprejurarile pentru a 94 la ce s ne referim, cnd e vorba
-de autoritatea proprie a fiecrei cri i in acela fimp, daca
textul a putut si fie sau nu falsificat de mani criminale, dac
s'a strecurat intr'insul erori i .daca aceste erori au fost corijate de oameni competinti i. demni de incredere; este foarte
necesar s tim tog.te acestea, pentru a nu ceda unei porniri oarbe,

care ne-ar inela uor i pentru a nu admite deal ceiace este

sigur

in afar de indoialr.

Intr'un cuvnt, metoda preconizat este cea istoric, pentru ca din istoria Scripturii s deducem divinitatea acesteia,
intruct ne invat adevrata virtute. Adic, ne invat c exist
un singur Dumnezeu a-tot-puternic care trebue s fie singur
adorat, care se ingrijete de toti .1 tcare iubete in primul rand
pe aceia, care ti ador. i care iubesc pe aproapele lor ca pe ei
inii, i ap mai departe. Aceasta i lucruri asemdtoare
invata Scrip' tura pretutindeni, atat de limpede i at& de ciar,
bloat nimeni nu poate avea vreo indoial asqpra sensului ei
in aceasta privint. Ceiace este insi Dumnezeu i. In ce chip
el vede totul i are grij de toti, aceasta i lucruri aserniinatoare
nu invat ciar Scriptura i nici ca adevir etern. Mai mult, in
aceast privint profetii nu au fost de aceia prere. Deaceia
In astfel de intrebri nimic iu poate fi considerat ca Invititur
a spiritului sfnt, chiar i atunci cnd putem; s'o lmurim dup
interpretarea naturalr 1).
Metoda este foarte dificil a fi aplicat. Folosirea ei presupune cunoaterea limbei ebraice i istoria ei, iar cand o cunoatem Inca ne este greu s facem uz de ea, deoarece exista
In Biblie mult ambiguitate i neclaritate a cuvintelor, un sens
multiplu al conjuctiilor i adverbelor, verbele la indicativ n'au
prezent, la preteritum n'au imperfectul, mai mult deca perfectul, viitorul, ceiace duce la ambiguitate, iar ceiace 1 mrete
i mai mult neclaritatea e, ca in limba ebraic nu exista vocale,
iar propozitiile nu sunt despartite intre ele. In plus, nu posedm
unele dirti ale Scripturii in limba in care au fost scrise.

In consecint, metoda dupg care trebue si interpretrn

Scriptura e cea folosit la cunoaterea lucrurilor naturale. lar

dacii unii ar fi de parere contrar i anume, ca Scriptura ar

putea fi mai curnd studiat, idaci am folosi o interpretare suI) Cap.: Despre interpretares Scripturii".

www.dacoromanica.ro

Spinoza

251

pranaturala, pe care o rprivesc ca pe un dar divin, ceiace este

indoelnic ca Il posedr, trebue sa observam c acestia afirma
aceleasi lucruri i adevaruri, numai c le exprima intr:o forma'
mai put-in clara. Altceva ar fi *rasa ideia lui Maimonide, idee
pe care Spinoza o comenteaza pe larg si care vrea sa spuna,
ea once capitol al Bibliei poate fi interpretat diferit i contradictoriu i c numai atunci suntem siguri de intelesul lor,
cand dupa interpretare stim ci, ele nu cuprind nimic care n'ar
fi in acord cu ratiunea noastri sau care ar putea s o contraIn lumina acestei metode, o cercetare a Scripturii ne duce
la afirmarea ca cele cinci ,carti ale lui Moise, ca i crtile lui
Josua, ca i aceia a Judecatorilor, a lui Ruth, Samuel si a
Regilor, nu sunt serse de acestia, ca Ezra a putut fi ultimul
lor redactor, ca Psalmii au ;fast adunati in timpul celui de al
doilea ,Templu, ca proverbele lui Soloman au fost adunate in
tot timpul acela sau in timpul regelui Josua, c asupra cartii
lui Hiob exista numeroase paren cu privire la persoana redaetorului ei, etc. In ce priveste scrierile apostolilor: apostolii
au fost nu numai profeti ci i invatatori, care au avut si autoritatea de a propavidui invatatura lui Hristos, iar religia lor, in
masura in care povesteste viata lui Hristos, nu apartine domeniului ratiunii, dar in masura continutului ei, care cuprinde morala

lui Hristos, poate fi interpretati natural 2).

Des pre credinta.

C. Legea clivrai nu leste scrisi pe table sau in carti, ci

in sufletul oamenilor. Aceasta nu vrea s spuni totti ca Scrip-

tura n'ar cuprinde cuvantul lui Dumnezeu, sau c ea nu ar fi

divina sau sfanta. Din contri. Ea este o invatatura a pietatii
intrucat vorbeste de eternitatea lui ;Dumnezeu,. este invatatura
numai intrucat concepem
religiei adevirate. De eci deducern,
Scriptura ca invatatura religiei adevarate i ca ea nu invata nimic
despre natura divina ce n'ar putea si nu fie imitat de oameni dac.
trajese dupa o anume norma", .putem spune ca Dumnezeu este

autorul Bibliei. De aci mai deducem, ca in masura in care

Scriptura cuprinde cuvantul lui Dumnezeu, sau in care ne
arata ca invatatura sa era in lume kIon, cap. I. v.. X), numai;
ci lumea nu o cunotea,numai in acea misuri putem si spunem
Acelas capitol.

Cap.: Despre Apostoli".

www.dacoromanica.ro

252

Spinoza

c Scriptura cuprinde legea divina, care se resumi in perceptul

acesta: si iubim pe Dumnezeu mai presus de once i pe

aproapele nostru ca pe noi invine". Aceasta invatatura care a
_ramas nealterata in serrunlicatia ei i n'a fost conrupta de nici
o croare, este fundamentul religiei. Dintr'insa deducem apoi, ca:

Dumnezeu exista, ca providenta sa este universala, ca el este

a-tot-puternic, ca prin hotarirea sa omul pios este fericit, pe
c.ind cel riu este nenorocit
ca mantuirea noastra depinde
numai de gratia sa" 1).
Credm. ta

ie

invata sa 'ne supunem lui Dumnezeu, iar

pentru a ne supune, ne nvat sa ascultrn de acest unic comandament: sa iubim pe aproapele uostru._In felul aces ta, credinta

poate fi defim'ta ca consista, in a atribui lui Dumnezeu priu

gindire astfel de caractere ca ignorarea lor trebue sa duca la,
distrugerea supunerii i ea fiind pusa supunerea, caracterele
acesteia sunt puse in mod necesar" 2).
De aci urmeaza, ca: 4a) Credinta aduce mintuirea nu prin
ea insavi, ci daca o raportam la supunere"; b) Cine se supune
cu adevirat, poseda in mod .necesar credinta adevarata, aceia al
carei fruct este mintuirea" 3).
De unde rezulta, ca nimeni nu poate fi judecat ca e credincios sau nu e credincios, (leca dupa faptele sale"
daca

practica sau nu mila i dreptatea. Credinta se raporta prin

urmare la o serie de dogme rezultate din supunerea noastra
care se reduc la iubirea nproapelui. Numai in proportia acestei
iubiri fiecare din noi este fin Dumnezeu (pentru, a vorbi ca Ion)
Dumnezeu este in fiecare din noi" 4).
Credinta aceasta nu are rmic comun cu filosofia, fiindca
scopul credintei este mila i pietatea, pe cana' al filosofiei este
.adevarul. Credinta se intemeiaza pe istoria i filologia Scripturii, cat i pe revelatie, pe cnd filokfia se intemeiaza pe
conceptele scoase din naturi. Deaceia, .credinta nu condamna
libertatea de a filosofa, ci ocotevte c sunt eretici i schizmOci
aceia cari invata opinii proprii cari raspindesc printre oameni
nesupunerea, ura, spiritul agresiv i mima' vi considera din contri
drept credinciovi pe aceia cari duna m'Asura ratiunii vi a capacitatilor lor raspindesc dreptatea i iubirea" 5).
Cap.: Despre prescrpta originar adevrat4 a legii divineli, etc.
Cap.: Ce este credinta",
Ibdem.
Ibdem,

Cap. : Teologa nu este servitoarea ratanii", etc.

www.dacoromanica.ro

Spinoza

253

Revelatia nu trebue confundata cu un. numar oarecare

de scrieri, ci e necesar si fie priviti ca o idee simpla, cu.noscuti
de profeti: sa ne supunem lui Dumnezeu din tot sufletul, practictind justifia

i mila. Sub semnul revelatiei lucrurile se

raporta la Dumnezeu- 1).

De aci deducem, c obiectul credintei este supunerea.

Ea este cu totul distincta de cunoaterea naturala a lucrurilor.
Rezulta, c religia i filosofia au fiecare un domeniu separat.
Nu este 'rasa necesar ca ele si se combata. Este necesar numai
ca oamenii sa fie lasati si cerceteze cu toata jibrtatea judecatii
lor, fundamentele credintei

i sa judece credinta fiecaruia

numai dupa faptele sale, intrebandu-se daca acestea sunt conforme sau nu pietitii, deoarece numai aa va putea poate sa se
supuna lui Dumnezeu printr'un consimfmant intreg i liber,
r justitia i mila vor avea pentru toti acela prer 2).
Intr'un cuvnt, teologia nu este servitoarea ratiunii,
tocmai cum ratiunea nu este servitoarea teologiei. Cine vrea s
supuna filosofiei, Scriptura, ar atribui profetilor multe gandiri

pe cari nu le-au avut nici macar in vis i ar interprpta fals

gandirea lor; cine dimpotriva 'face din ratiune servitoarea teologiei, este tinut s admita ca lucruri divine prejudecatile vulgare
din timpurile trecute, prejudecati cari ,ar stipani i orbi gandirea
sa"). Scriptura nu trebue sa se supuni ratiunii, cum credeo
Maimonide, i nici ratiunea Scripturii, cum credea rabi Jehuda

Alpakhar, de pilda. Acesta din urma lisa chiar la o parte

ratiunea, intemeindu-se numai pe afirmatiile dogmatice ale
Scripturii, afirmatii pe care le socotea absolut adevarate, intrucat

se sprijineau pe autoritatea Scripturii. Ceiace, dupa Spinoza,

este o greala. Deoarece, daca este just ca Scriptura si fie

explicata prin Scriptura Oda' ce descoperim sensul textelor

endirea profetilor-, este necesar in urma si ne folosim de

ratiune, pentru a da acestei gandiri asentimentul
nostru. Ratiunii ti apare ca un falit temerar obligatia la care
judecata

unii vor s ne supuna de a admite ca adevarat tot ceiace

Scriptura afirma i sa negarn a fals tot ceiace ea neagr.

Ceiace tim pn acum despre Scriptura, anume ci ea se

compune din diverse carti cari au fost scrise in timpuri 'diferite, oh ea nu ni s'a pastrat nedeformati, ci trebue si-i determinam sensul prin critica istorici, ca este scrisa Intr'o limbi
Prefatil la Tratatul teologico-politic.
Ibiclem.

Cap. Teologa nu este servitoarea ratiunii".

www.dacoromanica.ro

254

Spinoza

metaforici i imaginativa, ci dogma ei fundamental, care este

supunerea, nu poate fi explicat prin lumina naturala, ci prin
revelatie, ea certitudinea acestei dogme este numai una morali,

ca autoritatea Scripturii nu este stabilit prin demonstratie matematedi, ci pe mrturia profetilor cari la randul lor i cladesc
certitudinele pe imaginatie, pe semne si pe sufletul lor inclinat
ne impune, dincontra, s
spre ce este drept si bun'', etc.,
nu admitem o atare pretentie. Ramanem deaceia la afirmarea
prima, ca ratiunea i teologia nu sunt supuse una alteia. Teologia
trebue s lase insa ratiunii, care este intr'adevar lumina gandirii, de a determina cum anume dogmele trebue sa fie intelese
In mod precis si in raport cu adevarul, caci fara aceasta lumina
gandirea ar fi numai vis si fictiune-. Intocmai cum ,ratiunea
urmeaza s recunoasc adevrul, ca au trebue respinse dogmele
din care oamenii isi trag tonsolarea. In aceasta privinta, Spinoza merge chiar mai departe, ,Cand i incheie consideratiile

sale, cu aceasta fraza: tin sa observ, in ce priveste utilitatea

sau neoesitatea Scripturii sau a revelatiei, ci le socotesc foarte
mari. Daca, a5adar, noi nu putem prin luminarea natural
dam seama ca simpla ascultare este o cale de mantuire,

c singuri revelatia invati c ocest lucru este posibil numai

priutr'un deosebit bar al lui Dummezeu, pe care ratiunea nu-1
se vede ca Scriptura a adus oamenilor
poate explica,
mare consolare. Caci, toti pot sfi se supun i numai o 'parte
comparativ foarte mica a genului uman atinge starea de virtute
sub singuri: conducere a ratiunei; clac asadar n'am avea marturia Scripturii, ne-am indoi aproape de mintuirea tuturor-1).

Incheiere.
Sfarsitul Tratatului teologico-politic- coincide, cum vedem,

in planul filosofiei religiei, cu finalul Eticer, vazuti in planut

ei ultim si prim de transcendenti. Este aci un paralelism teoretio
de o impresionanta claritate si a carui viziune ne face si
constatim ci in Tratatul teologico-politic-, Spinoza a desbitut pe
un plan temporal aceiao problema a virtutii i a mintuirii noastre,
pe care in Etica- o trateaza pe un plan transcendent.
N'am putea spune cu toate acestea, privind ambele planuri,
ci drumul pe care-1 face ,Spinoza pentru a ajunge la afirmarea
teoretic revelatorie, din Tratatul teologico-politic-, e dru1) Cap. : ,,Teologia nu este servitoarea ratiunii".

www.dacoromanica.ro

Spinoza

255

mul unei conversiuni de felul celei alexandrm.e. Hilda aci nu este

vorba de nici o miscare ascendenta morala a omului, cum nu, e

vorba nici de misticism sau de asceza, adica de fapte pe cari

conversiunea alexandrini le presupune. Aci este vorba de o

cunoastere care ne face sa Nedem, ca punctul de ajungere este
acelas cu punctul de plecare. Altminteri, nu ne-am putea explica
dece Spinoza

in textul ,,Tratatului politic" ne spune, c in

masura in care Scriptura ne iarati c invatatura lui Dumnezeu

era in lume, numai c lumea nu o cuno$tea, in acea masura
Scriptura cuprinde cuvantul lui Dumnezeu; sau de ce ne spune
c numai in m'asura iubirii noastre catre Dumnezeu, la rndul sau
Dumnezeu este in noi. Ceiace ue aminteste 'de celelalte afirmari

spinoziene din Etica": cu toate c iubirea noastr catre Dumezeu n'a avut o origine, ea are toate perfectiunile iubirii, ca yi

cum ar fi avut un inceput; nu e nici o diferenta, afara de

faptul ca sufletul a avut aceleasi perfecjiuni din totdeauna, dar
la cari presupunem numai cil a ajuns, etc.

Cum nu am putea pe de alta parte sa afirmam, pnvmd

sfarsitul Tratatului teolgico-politic" i finalul Eticer, sfarsit
si final cari exprima o identitate, c punctul de ajungere ar fi
acela al plecarii, daca voim 5,4 acceptam ca Etica" a fost
temeiul intregii constructii spinoziene; sau c punctul de plecare
este acelas cu punctul de Tajungere, daca voim. sa socotim
Tratatul teologico-politic" a servit de baza intregului esafodaj
al filosofiei lui Spinoza. Fu-ndica, fie ea am privi, lucrurile dela
dreapta spre stanga, fie ca le-am considera dela stanga spre

dreapta, inceputul lor, privind totul pe un plan de vecinicie,

coincide.

Ceiace, mai departe, inseamna, ca independent de imprejurarea c nici n'am putea s sta. bilim cu preciziune intEetatea
uneia sau alteia din aceste ,doua lucrari, problema nici nu are
insemnatate din punctul de vedere al atributului eternitatii sub
care trebue s vedem i de asta data lucrurile. Fiindca., sub
acest aspect, ontologic vorbind, totul este dat dela inceput sau
e fra inceput, e din totdeauna s,au este in acelas timp.
Incheiere, care ne duce la aceste nuriri: numai intrucat
atata timp cat s'a mentinut pe planul temporal, Spinoza a
putut sa aduca in Tratatul teologice-politic" criticile sale
impotriva cultului si c.eremonialului judaic, cat si impotriva cultului i sacramentului catolic. Gaud Orisea insa punctul de
vedere temporal, adevarul ultim fixat mai sus, Ii aparea in toati
stralucirea lui. Ceiace inseamna ca Spinoza, dei mare exeget
www.dacoromanica.ro

256

Nicole Malebranche

al Bibliei, n'a cercetat adeseori dect aspectul temporal al

lucrurilor i sensul lor concret, uitnd tot de attea ori semni-

ficatia lor spiritual. Si c, pe planul temporal, critica Bibliei

in legaur cu profetismul, miracolul, superstitiile, interpolirile
scrierea Bibliei in mai multe epoci, este perfect posibil.. Dar
procednd astfel, Spinoza a uitat sit dea atentie i. sensului
spiritual al conceptelor biblice. Daci ar fi pstrat mereu inaintea
sa viziunea transcendent; aa cum a fcut in Etica'',
dac n'ar fi uitat niciodat punctul de vedere transcendent,
ne vorbete de
cum a procedat chiar i atunci cnd in
cele trecaoare, ar fi vzut i in Tratatul teologico-politic" c
dincolo de ceiace este timp i povestire In Biblie, este vecinicia
revelata. Este Dumnezeu. Este acel Dumnezeu pe care, rational,.
Spinoza l-a descoperit, prefernd aceast descoperire, revelciei

mrturisind un alt drum dect acela gasit de care profeti

urmat de oameni, datorit autorittii cuvntului inspirat at
profetilor.

Este acum o alta intrebare, dacii sensul acela spiritua/

al conceptelor biblice, paralel ,sensului lor concret, nu este totuna

cu o cunoWere rational # lui Dumnezeu, cunoatere pe care

nici Moise i nici profetii nu aveau s'o comunice oamenilor,
dac ne gndim c att Moise ct i profetii au descoperit
oamenilor legea, folosind metafora, parabola i felul antropomorfic de a intelege lucrurile, propriu comunilor muritori. Cum
comenteazii nu numai Spinoza, dar i celalt mare invitat evreu,
Maimonide.

Nicole Malebranche
Descartes croise filosofiei moderne o perspectiv att de
larg, incit urmaii si aveau deschise, in fata lor, directiuni diferite. Totu5i, ei pfistreazi ca moOenire comun aceeai tinut;
specific idealista, care Ii determin s prseasc problema
atinteasca luarea aminte asupra
medieva% a substantei
valorii .cunoaterii.

Pe cnd, 'hiss& idealismul lui Descartes se intemeiazi pe

psihologie. Nu
att Naloarea cunoointei i deci a principiilor constitutive ala
5tiintei, a rmne interesul central al filosofiei dupit Descartes,
ci origina cunowerii, procesul cugetrii i conditiunile lui sumatematici, urrn4ii si Il indreapt ctre

biective, individuale.

www.dacoromanica.ro

257

Nicole Malebranche

De la idearismul stiintific cartesian duce un drum direct

spre idealismul psihologic al lui Berkeley. Etapa cea mai
de seam i care inseamna pentru cultura moderna un moment

critic, de criza a cresterii ei, e filozofia lui Nicole M alebr anche.

Nascut la Paris, in anul 1638, Malebranche a studiat teoa intrat in ordinul liber al Oratorienilor, in care
domnea invatatura i spiritul SI-lui Augustin. In scoalfi n'a
invatat filosofie, dar cand, din intamplare, i-a cazut in mall
Trait de l'homme al lui Descartes, Malebranche s'a simtit
atat de puternic atras de filosofie,'incat i se inchina. Pe langa
o nestramutata credinta in Dumnezeu, dupi dogmele catolice,
el simte o nevoie poruncitoare de a .?ti exact cele ce se intampla in natura i lume. Dupa marturisirea sa, nimeni altul
alma de Descartes nu-1 multumeste cu privire la tiint. Cad
acelor cunostinte practice i intamplatoare, pe care i le ofereau
ceilalti ganditori, 1\flalebranche nu le acorda numele de stiinta
ele sant istorie i nu-i satisfac setea de a sti.
Intre Descartes si' Sf. Augustin, cugetarea sa i cauti
drumul
Icaci ,Malebranche nu e un eclectic
ci inspirat
de acesti mari predecesori, se face de sine statator.
in Recherche de la V rit, opera ,sa fundamentala, ca
logia si

si

in Entretiens sur la Mtaphysique et sur la Religion, e

vadita influenta Sfantului Augustin si prin acesta a lui Platon

asupra cartesianului
dar ,in corespondenta cu Leibniz, se
vede cum Malebranche se emancipeazi de modelul .sau prin
constatarea. greselilor -acute de acesta in fizica.
La sfarsitul vietei 1-a intalnit pe Berkeley, cu care are
adanci asemanari. Se pare ca, bolnivicios i plpand cum era,
Malebranche ar fi murit in 'Irma unei convorbiri, care 1-a
turburat adanc (1715).
Malebranche e insufletit de credinta nestramutata ca omulj
este una 1/4cu Dumnezeu. Doar trupul Il

face sa-si uite de

aceasta legatura
indeparteaza de izvorul sau divin.
Daca i cladeste specula tiunile filosofice pe o temelie re-

ligioasa, nu e mai putin adevarat ca se osteneste sa destepte

intareasca credinta prin cugetare rationali. Nevoia de a
intemeia adevarul pe cunoastere, iar nu pe autoritate, inroleaza
pe Malebranche printre idealistii moderni. Ca atare, el deosibeste intre stiint j credinta, iar and incearca, totusi, sa
impace in constiinta sa crestinismul cu rationalismul, o face,
www.dacoromanica.ro

258

Nicole Malebranche

nu pentru a confunda tainele sfinte cu natura, ci pentru a le

cleosebi, ca douii adeviiruri la fel de necesare pentru implinirea

Omului. Pour tre fidle il faut croire aveuglment, mais

pour &re philosophe il faut Noir videment''.
In filosofie i tiinta nu ne este ingfiduit s ne dim
consimtmntul decat lucrurilor cari sant entirement vidente,s-.

Cele mai mari greseli se fac din incapatinarea cu care se ia

in grab, drept adevr, ceea ce e numai oerosimil. Erorile purced

din faptul ea', in loc s cercetnz, noi ne incredintm orbeste

unei autoritti. Malebranche se impotriveste ata tiraniei

Aristot cat si a altor ganditori din trecut, pe motivul ca: de

vreme ce am ochi
vid, vreau s yid prin mine insumi-.
Singurul criteriu recunoscut pentru evaluarea, adevrului
este eaidenta. Acest drum, descoper.it de Descartes, Ii apartine

Malebranche drum foarte sigur pentru descoperirea tuturor

adevrurilor pe care le poate cuprinde o intelegere limitatr
singurul pe care o stiinta cinstit despre natur se poate
angaja.

Stiint e cunoasterea adevrurilor necesare, asa cum stint

adevrurile matematice. Tot ce nu e tnecesar, nu e, de altfel,
nici evident. Astfel, cunostintele practice, cum sant cele politice, tmedicale,
numeste: istorie

chiar o parte din moral, Malebranche le

i le .gseste numai verosimile, nu evidente.,

Fri, pentru aceasta, a fi de dispretuit, fiindca, stranse laolalti, oranduite, asemenea cunostinte pot duce cu timpul la
descoperirea unui adevir.

Pentru a fi in stare de a recunoaste adevrul i evidenta lui, trebuie, mai innainte de toate, sa ne tmduim sufletul de erori: Que l'esprit soit purifi avant d'tre claire.
Toate faculttile sufletului nostru sunt 'isvoare de erori.
Malebranche inchina o jumtate i mai bine din opera sa principal Recherche de la vrit, cautarii si descoperirii erorilor.
Cu acest prilej, se dovedeste a fi nu numai un fin observator
al fenomenelor sufietesti, dar 6 intemeietorul unei metode 'de

oercetare psihologica. Astfel se poate spune cal nu Englezli

sunt antemeietorii psihologiei moderne,

ci Malebranche.
Pentru imprtirea erorilor dupa faculttile constimtei, s'a
servit de exemplul lui _Bacon din Teoria IdoMot.", dar expe-

iientele sale de seami in optica, interesul sau adanc pentru

stiintele matemamtice i fizice, Il pun in starea de a delimita

si fixa rolul si natura diverselor functiuni mintale cu o preciziune ce o intrece pe a pantemporanilor sai, si pe de alti
www.dacoromanica.ro

Nicole Malebranche

259

parte s. pistreze legitura cu problema fundamentan a filosofiei moderne: problema cunostintei.

Calauzit de interesul cartesian pentru valabilitatea stiinlei, el imparte facultatile de cunoastere in simturi, imaginatie
Intelegere.

Prin simturi, sufletul percepe lucrurile materiale, care,

fiind prezente, impresioneaza organele externe ale trupului, co.municand creerului impresiunile.
Malebranche impartaseste cu Descartes convingerea
datele simturilor sunt subiective, adiogand la probele precedesorului sau observatiuni pretioase din domeniul opticei. Structura ochiului si mai ales a cristalinului ii'dovedesc subiectivitatea,
deci relativitatea pana si a formei obiectelor.
Malebranche explica in genere subiectivitatea simturilor
prin scopul lor practic: ele ne @unt date doar ca s ne mentie
In viat, nicidecum pentru a cunoaste adeviirul. Dupi -Malebranche, simturile sunt mai putin de temut i se poate astepta
dela ele mai mult dedit se crede in genere. Mai primejdioasa
e in schimb imaginatia: ea ,nu percepe decat lucruri materia' le
absente, despre care Ii face imagini in creer.
Acestea sunt pe de o parte mai slabe ca cele intuite prin
simturi, pe de alta lucrul inchipuit e numai in creer; astfel
perceptiq interna e deosebita de 'cea externa. Consider. mai
,primejdioasa eroarea de imaginatie clec& pe acea a simturilor,
pentruca pricinueste confuzia intre realitate i simplul ideal.
Prin observatiile sale psihologice, Malebranche ajunge astfel
la adancirea problemei fundamentale a filosofiei moderne, dedesubtul curiozitatii psihologice, il preocupa acut valabilitatea
obiectivitatea cunoasterii.
In fine intelegerea pura,
l'entendement-

, e faca-

/atea sufletului care cunoaste Universalur, spiritualul". Prin

reflexiune asupra sa insusi, sufletul descopera in el idei, notiuni, care sunt evidente,
se impun. Una din acestea e

intinderea cu proprietatile ei, alta e infinitul. Acestor idei nu-le

corespund imagini corporale. Cum prin natura ei intelegerea
e limitat, erorile ei decurg din aceasta ingradire care o face
inapta sa conceapa perfect infinitul i nu-i ingadue s deosebeasca mai multe lucruri deodata. Cu cat gandurile sunt mai
numeroase, cu Elda sunt mai confuzer Gresala fundamentan' a
filosofilor e, pe de o parte, Jipsa de control a autoritatii",

increderea oarbi In argumentarea altora, atunci cand numai

Japte i experiente- i convingerea proprie trebue s ne ,inwww.dacoromanica.ro

260

Nicole Malebranche

credinteze; pe de alta parte, filosofia nu cunoate limitele spiritului i s'a aventurat in teme prea mari pentru c4pacitatea de
intelegere a acestuia.
Punctul de vedere psihologic din care Malebranche cerceteaza cunoaterea, Il duce la constatarea subiectivitatii,
deci a "relativitatii ei, ceeace 1'1 apropie firete _de idealismul
modern, impingandu-1 insi spre concluzii diferite. Descartes
intemeiase tobiectivitatea cunoaterii pe cugetare: in je pense,
done je suis, ceeace importa e raportul intre a gandi i a fi..
Urmaii sai mut accentul de pe iacest raport, pe subiect: ceeace
ii intereseaza e Eul; filosolia, in loc sa se mai indrepte asupra
continutului cunoa0erii, asupra tiinfei, deviazii inspre subiectul cunoscator: Teoria cunoa,,terii face loe psihologiei.
Malebranche simte cum fara voia lui aluneca de pe linia cari incearca sa opreasca devierea printr'o justificare a
tesian
psihologismului sau ca fiind o simpla metoda; la mthode qui
examine les choses en les considrant en leur naissance, a plus
d'ordre et de lumire et les fait connaitre plus fond"... (Cartea I cap. 1). Il preocupa procesul gandirii, dar fata, de condevi intentia
tinutul acesteia, atitudinea sa devine metalizie,
emane totui -tiintifica. Atat de *runs e ,dealtfel cartesianul
de noul ideal tiintific, incat Il plic i studiului psihologic. El
tie bine c.a- procesul cunoaterii nu poate deveni obiect de
fiinta, neputand fi redus la raportun. numerice. Numai natura
empirica a corpurilor poate fi cuprinsa in asemenea raporturi,
numai despre corpuri, poate deci fi o tiinta exact.
Ideile clare, evidente, precum sunt cele matematice, sunt
ele tot raporturi, i starile psihice neputand fi puse intre ele
intr'un raport matematic precis, nici reduse la o comun nasufi, nu e posibila despre ele o qtiinta propriu zis, decat daca
ne raportam la relatiunile intre cauzele lor fizice concomitente,
Acest paralelism psiho-fizie, pe care Malebranche Il adopta alaturi de Spinoza i de toti contemporanii sai nu-1 duce
insa la confuzia psiho-fizicei, caci el condamna masuratoarea,
starilor psihice prin aceea chiar ca je considera inapt& de a sta
In raport matematic unele fata de altele.
Nici nu-1 lasa ins cu totul s cad In ocazionalismul pur
cel care constat intre registrul fenomenului mametafizic,
terial i al celui spiritual o legatura numai externa: Pentru Malebranche, paralelismul e o nevoe logica, un principiu de cunoagere. Spiritul i materia ramaneau distincte in cartesianism.
Malebranche, precnnizand o tiint a psihologiei legata de
www.dacoromanica.ro

Nicole Malebranche

261

fisiologie, Para s reduca registrul material si cel spiritual unul

la altul printr'un raport cauzal, face sa paleasca deosebirea lor
conceputa metafizic, si le priveste doar ca doua momente integrante ale aceleiasi cunoasteri precise, stiintifice. Chiar daca
nu am lua in seatna interesul su viu pentrui toate noile descoperki fizice, si mai ales pentru cercetarile matematicienilor contemporani asupra infinitului, atitudinea acestui rationalist e evident idealista si moderna in insasi conceptia sa despre stiinta
psihologiei.

Psihologia e fara indoiala partea originala a sistemului

lui, pentru care Malebranche ramane alaturi de marii cugetatori ai Renasterii.
intentia sa, psihologia
Nu e mai putin adevarat ca
e doar un mijloc pentru cercetarea iadeveirului, pe care Male-

nu metafizic. El
branche Il concepe ca adevier stiintific,
refuza de a crede ca putem cunoaste de-adreptul sufletut prin
intuitie interna.
Numai fenomenul psihologic Il intereseaza. De altfel
acest cartesian se indeparteaza intr'atat de problema substantei,
-inc.& se declara indiferent nu numai fati de materie in sine,
dar si de sufletul in sine; fenomenele materiale si cele de

constiinta sunt singurul obiect al cercetrilor sale.

E incontestabil ca. Malebranche intelege problemele filodar -nu e mai putin adevarat ea le
sofice ca un modern,
solutioneaza

ca .un medieval. Obstacolul in fata caruia se

opreste avantul cugetatorului modern, e problema

Cercetarile psihologice il facusera sa uite deosebirea metafizica intre trup si spirit. Cu toata admiratia sa pentru Descartes, 11 nemultumeste totusi explicatiunea influentei trupului

asupra spiritului prin esprits animaux". Malebranche refuza

lortele, prin care se explica atat fenomenul d vointa,
oricare actiune. Datele exacte ale psihologiei Il ajutau
dar in
sa uite deosebirile metafizice intre trup si spirit,
fata problemei cauzalitatii, deosebirea se iveste amenintatoare.
Actiunea corpurilor asupra corpurilor, a starilor sufletesti tare
ele, -- aceasta Il turbura mai putin, dar in actiunea spiritului
asupra corpurilor, i se infatiseaza cauzalitatea ca problema
esentiala filosofica,
si peste ea nu poate trece. Farb'. indoiala Malebranche da la iveala adancurile problemei cauzalitatii,
care se va infatisa ca centrul cugetarit moderne, dar pentru a Q
solutiona, se aventureaza intr'un sens care denunta capitularea
spiritului modern stiintific in fata spiritului medieval dogmatic.
cat

www.dacoromanica.ro

262

Nicole Malebranche

E drept pit intemeiazi cauzalitatea pe 46, nu pe forte oi

entitiiti: puisque les lais sont efficaces, elles agissent, et les
corps ne peuvent agir". Adeviirata tiintfi, e cuno4terea acestor
legi, ca raporturi constante. lar regulele nestrimutate ale oriofirei cunoateri sunt vecinice. Sustrase oricrei influente, ele
sunt raporturi ideale,
fara de cari nici nu ar fi posibila
realitatea. Obiectul tiintei celei mai desiLvrsite, sunt tocmai
aceste raporturi ideale, precum le gisim in Analiza Matematici,
care e dupi Malebranche cluza tiintei.
Si totui cauzalitatea Il scoate din acest fOgas, pentru a-1
purta pe drumuri pirsite de Descartes. Fenomenul Il fundase
pe legi,
nu pe puteri i entitati, dar deodati acestea se intorc
hub alt nume, cci Malebranche se intreabi: pe ce se intemeiaza
eficacitatea legilor? Intrebarea e modernO, dar nu i rspunsul:
legile ii au fundamentul in vointa divinO, care le-a fcut. Cu

aceasta, piriseste calea tiintei, pentru a se aventura in domeniul nesigur al metafizicei. In locul puterilor multiple, intervine Puterea Unic, creatoare: Tensiunea intre tiint i metafizici e flagrantO, mai ales in opozitia dintre natura i legi pe
de-oparte, i Creatie" pe de alta. In locul conservarii energiei,
care e o problem.' tiintificii, apare problema cre."rii energiei.
Actiunea unui corp asupra altuia, ca 6, a spiritelor asupra corpurilor, e dupii Malebranche o iluzie,
cea mai primejdioasi
eroare datoriti filosofiei pOgfine. Singura putere card actioneaz
e puterea lui Dumnezeu. Numai vointa divinO misci totul: ea e
puterea lucrurilor ca i a sufletului. Cnd dota bile se lovesc
i una pune pe cealalt in miware, ea nu-i comunicii o putere,
&lie& ocadeoarece nu o are. Ea e numai cauza natural:1i,
zional
care determini pe Creator s actioneze intr'un anumit fel. Dumnezeu misca totul dup ,anumite legi pe care El
iar nu corpurae infaptuesc: il n'y
le-a vrut. Aceste legi
a pas de forces, de puissanees, de causes vritables dans le

monde matriel et sensible". Dar iati ci problema fizicii se

repercuteazi asupra ins4i cunoaterii: ils (spiritele) ne peuvent trien connaitre si Dieu ne les claire. lis ne peuvent rien
sentir si Dieu ne les modifie. lis ne peuvent rien vouloir si
c'est-O-dire vers
Dieu ne les meut vers le bien gnral,
Lui". (Cartea 6, cap. 3). Cauz adevirat nu poate fi dedit
aceea In care spiritul vede o legstur necesar. OR o asemenea

necesitate exist doar intre Dumnezeu i creaturile sale. Tot

ce pare a fi cauei, e numai prilejul extern al interventiei divine.
Dumnezeu actioneaza voind: communiquer sa puissance, c'est
www.dacoromanica.ro

Nicole Malebranche

263

communiquer l'efficace de sa volontr. lar vointa noastr e

executat de vointa Lui. Cum nu e decat un Dumnezeu adevarat,
nu e dect o singura cauza adevarata. lar cunoasterea care se
facea prin ideile clare si evidente ale spiritului, nu mai aiigur
existenta obiectului,
obiectivitatea nu mai e garantata de
idee, ci are nevoe de Revelatie. Ascensiunea gandirii lui Malebranche se opreste in fata dogmei catolice, si se inclina.
la el revelatia nu inseamna ca la Pascal deschiderea unei perspective spiritului cercetator,
ci e o incheere a actiunii spiritului: ea desvalue pasivitatea esentiala a acestuia. Si totusi,

dac Sfntul Augustin a invins pe Descartes, a facut-o prin

momentul sau platonic. Ceeace Il chinueste pe Malebranche, nu

e att de a sti c lucrurile percepute sunt,

ci e ingrijat de
siguranta cunoasterii,
deci de valoarea tiintei. Izvorul divin garanteaza astfel fundamentul inteligibil al fenomenelor.

Daca cunoasterea ar fi numai in noi, cei trecitori, nimic

n'ar chezasui-o. Cela ne vient point de la modalit qui -nous
est propre et particulire,
c'est un clat de la substance lumineuse de notre Maitre commun" (Cartea III i VI, cap. 3,
partea a II-a).
Ideile matematice, care sunt tip de cunostintii stiintifica, nu

sunt induse, nu sunt suma cazurilor particulare.

Izvorul acestei cunoasteri nu poate fi In noi, ci e transmis
de Dumnezeu in care e permanenta j claritatea. Acelasi lucru e
valabil i pentru cunoasterea empirica. Toate lucrurile le privim
in Dumnezeu. Aceasta afirmare ja cu Malebranche un sens
nou: Eul nostru trecator prinde permanentul in inteligibil,
nu-1 creeas4.

Prin urmare ideile nu mai sunt functiunea spiritului ornenesc, ci devin un fel de obiecte spirituale, in Dumnezeu, care e
locul spiritelor. El a creat lumea. facnd intai ideile lucrurilor.
Corpurile nu sunt cuprinse in Dumnezeu, ci numai ideea lor.

Dimpotriva spiritele create sunt in El, unde se intalnesc ca

ideile corpurilor, i astfel le pot cunoaste pe acestea: din urma.
oaci eI
Asadar spiritul e condamnat la pasivitate,
percepe raporturi ce exista intre idei de sine statatoare In, Dum-

aceasta activitate a spiritului

ne -e data din mila cereasca: Malebranche o numeste o ruganezeu. Insasi atentia,

ciune natural:V.

Etica lui e consecinta acestei coikeptii. Vointa noastra e

executati de vointa lui Dumnezeu.
www.dacoromanica.ro

264

Blaise Pascal

Apuoiturile naturale sunt bun% fiind inculcate in om de

catre Dumnezeu.
Totu0 suntern liberi si alegem sau nu binefe, chip& cum
recunoastem sau nu. El intrece dilema pusa de altii,
care

nu are sens: e vointa indiferenti sau e determinar? Suntem

obligati s." voim binele,

dar auntem liberi s alegem sau nu.

Dumnezeu e pus in postura falsa de a ne executa chiar hotrrile

nu in
Cum cunoasterea e insi tot in Dumnezeu,
simte
ea poate fi libertatea omului,
deaceea Malebranche
silit s'o introduca pe alta cale, fiira totusi a reusi. Si astfel
ramne Malebranche in fata problemei pacatului (legati de
cea a libertatii), faras poata iesi din ea.
Dragostea divina e ultimul nostru scop, ca o consecinti
naturata a faptului ca suntem doar modificari ale lui Dumnezeu,

tindem si. ne integram in El. Apropiat prin aceasta de

Spinoza, se deosebeste totusi de el prin faptul c Dumnezeul
lui Spinoza e in lume, pe cand al lui Malebranche cuprinde
El lumea.
Malebranche pune problemele ca un spirit modern inaintat.

$i chiar daca le solutioneazi medieval, inclinarea spre stiinta

exacta imprima tnsi religiozitatii sale un caracter rational.
Dac lupta intre influenta lui Descartes si a Sfantului
Augustin sfarseste in favoarea celui din urma, momentul platonic inerent Augustinismului Il mentine pe Malebranche 1ntr'o
oscilare intre cele doua orientari,

care face din el un

exemplu viu al insasi strdaniei culturii omenesti de a trece

un ecuator.

Blaise Pascal
B. Pascal s'a nascut la 1623,

la Clermont, dintr'o
distins familie de magistrati, in care traditia religioas teak

linistiti alaturi de preocuparile tiintifice. Micul Blaise a crescut

intr'un cerc de cercetatori ca matematicienii Fermat, Roberval,
Desargues,
i dela doisprezece ani este admis la intrunirile
din carl va iesi mai tarziu Academia de $tiinte franceza. Privilegiul ii e acordat in urma unui episod emotionant: pe temeiul
unei simple definitii a Matematicii ca fiind stiinta cu ajutorul
careia se pot construi figuri juste, exacte, si se pot gasi proportiile "'titre ele, el isi formuleazi singur teoremele fundamentale ale Geometriei, si le demonstri dupa ce formase singur
axiome i definitiuni. Fara si fi nascocit Geometria, cum povesteste legenda, el a descoperit spontan metoda deductiva,

www.dacoromanica.ro

Blaise Pascal

265

Frecventarea cercului de matematicieni condus de Pre Mersenne, prietenul lui Descartes, il ajuta sa-si desvolte darurile
exceptionale. La cincisprezece ani, i 5e publica' un tratat despre
Sectiunile Conice, in care nevoia de sinteza de-o parte, si de
cuprinderea adevarului intreg sub toate fetele lui pe de alta,
vdeste inaintasilor sai genial acestui copil. Aceeasi nevoe il'
man si la' descoperirea masinei de calculat. Existau bastona-

sae- lui Napier; Pascal izbuteste sa faca retinertle pe cale

mecanica. Descoperirea o face prin rationament si pe temeiul
ipotezei C, 5. in !diversele operatiuni de calcul se ascunde o
singura miscare a ratiunii, Lsi ca la dinamismul gandirii matematice, trebue sa ,se gaseasc un corespondent in miscarea meca-

nica. Cu toat opozitia fata de Descartes, intretinuta de Fermat

si. Roberval, el se mrturiseste astfel din familia idealistilor
moderni, a caror flamura o poarta Descartes.
Intalnirea a doi gentilomi jansenisti si a ganditorilor dela
Port-Royal provoaca prima sa conversitme. Teoria predestinitrii
si a gratiei nu-I scot din preocuparile sale de matematician, la
care se. adaogi acum cercetitrile asupra vidului. Dumnezeu, in
care crezuse intotdeauna, ii devine doar o nevoe logica.
Parintele Mersenne adusese din Italia zvonul experientelor lui Toricelli asupra vidului. Pascal intreprinde o serie
de experiente la Puy-de-Dtme si la Paris, in Tour SaintJacques, ale caror rezultate le publica la 1647 in Nouvelles
Expriences touchant le Vide, in care combate pe Aristot
si sustine existenta vidului. Desi experienta fusese copiata,
dei problema era veche, el aduce o mare noutate: combate in
numele faptelor, o 'teorie sustinuti in numele ratiunii, si proclama experimental ca singura dovada acceptabila pentru confirmarea unei ipoteze; in al doilea rand, intr'o problema particulara, Pascal descopera un' principiu universaj, caci experientele asupra vidulai II duc la stabilirea unei analogii com-

plete intre presiunea atmosferii si presiunea lichidelor. La 1651,

formuleaza prima teorie moderna de hidrostatica, cu principiile
fundamentale ciar enuntate si ilustrate. Moartea tatalui sau il
hotaraste sa-si caute consolarea in preocupari mai lumesti. In
saloanele stralucitoare ale Parisului intalneste libertini ca Miton, epicurieni ca Des I3arreau, -si mai ales acel tip desavfirsit

de gentilom, de honnte homme, care e cavaIerul de Mr.

Tovarasia acestui om de lume are mare influenta asupra lui
Pascal, opunand spiritului logic stiintific mladierea bunului .simf.

www.dacoromanica.ro

266

Blaise Pascal

Din aceasta epodt dateaza faimosul Trait sur les Passions

-de rAmour.

Pe langa spiritul geometric, Pascal recunoaste acum si

spiritul de finete. Se vorbeste de o pasiune a sa si de hotirarea de a se insure. interesul su pentru Matematici se latetete. Anul 1653-54, insernnat prin conversiunea sa definitiva, e totodat anul preocuprii sale intense cu
Ratiuneali pare acum insuficienta pentru explicarea
tii matematice. In Lettres de Dettonoille (pseudonimul sub,
care serie), vechea conceptie geometrica e denuntata ca insuficienta, i Indivizibilele, care jigneau .atat ratiunea, adica
tematica ve:che, cat i bunul simt, trec peste limitele slor, afirmand un t.ram nestiut Inca. Pascal intrevede Cu
metode noui de investigatie. Dar echilibrul atins pe
cale rationala, e ,sipat acum de preocuparile cu irationalul,
atat in Matematica cat i in viat. Incepe sa-1 jigneasca
portul sau ctt un Dumnezeu numai abstract i filosofic.
Constiinta sa data i stapanita i revarsa prinosul intr'a
mare presimtire. Influenta Isorei sale Jacqueline, pe care zadarnic incercase sa o impiedece de a intra in manastirea dela
Port-Royal, pregateste in ;sufletul lui o noua cristalizare pe care
predica Parintelui Singlin o precipita. In noaptea de 23 No-.
embrie 1654, Pascal are viziunea clara a adevarului integral..
Infiorat de ea, o asterne pe hrtielintr'o serie de interjectiuni,
cuvinte rupte din suflet. E ca unival de inspiratie ce-i inunda
fiinta si o ridica spre o cunostint nou. O lecuire minunati

savarsiti aupra propriei sale nepoate, II hotaraste sa se re-traga. la Port-Royal.

Aci, in acest adapost i loe de meditare, se ascut problemele cari 11 munceau atat pe matematicia. nul cat si pe omul
Pascal. Impreuna cu Arnauld, Nicole si alti ganditori, a caror
fervoare a purificat spiritualitatea franceza a veacului al XVII-

el adanceste otitudinea filosofica 011 la religiozitate.

zis din lume, Pascal sti
doer la marginea vietii zgomotoase, cu privirea atent inspre
lea,

Fara s se retraga propriu

ea, dar cu constiinta inspirat de aiurea. Sub pseudonimul Louis

de Montalte, publica o serie de 18 scrisori, Lettres un Provincial, in cari apara credinta celor dela Port-Royal, si &drama
cu o bogtie ,uimitoare de argumente si cu un umor neintrecut,
cazuistica jesuita. In esent, Iupta aceasta nu e decat opozitia

intre dota sisteme de moral, dintre cari Pascal apr pe

cea mai pura. ,Prin aceste scrisori, care au fost foarte gustate
www.dacoromanica.ro

Bl else Pascal

26T

de contimporani, el se dovedeste a fi cel mai mare polemist

al Frantei, i totdeodata primul ei mare prozator, care a si
fixat miisura clasica.
Mereu bolnav, trieste ,cand singuratec sub un pseudonim.

la Paris, intr'un mic hotel, and la sora sa, Doamna Prier,

si este neincetat preocupat de probleme matematice ca si depregatirea unei Apologii
Crestinismulur.

Ascet tot mai convins, el nu renung numai la orisice

ptacere a vietii, dar chiar la cele mai permise bucurii, si moare
la varsta de 39 de ani.

Filosofia lui Pascal nu e formulata sistematic decat in

doua tratate de anetodologie a stiintei exacte: Trait sur le
Vide i L'esprit de Gomtrie. Altfel e raspandita in reflexiuni
serse la intamplarea inspiratiei, destinate s serveasca unei
lucrari de sinteza. Acestea au fost toate publicate dupa moartea
sa, la 1669, de Port-Royal, sub titlul: Penses sur la Religion

et sur la Morale. Randuite dupa un plan, pe care Pascal '11

expusese mai de mult, intr'un cerc de prieteni, ele schifeaza
mersul unei Apologii a Crestinismulu'', pe care si-o propusese
Pascal ca incoronare a cercetarilot sale, dar dela desavfirsirea
careia" a fost impiedecat de boala si de moartea sa prematura.
Intre lucrarile de metodologie stiintifica i reflexiunilei
asupra soartei i salvarii omului, a scris faimosul Discours sur

les Passions de J'Amour, care multa vreme nici nu i-a fost

atribuit lui Pascal.
In Prface du ,Trait sur le Vide i in L'esprit de Gomtrie,
care sunt primele tratate de filosofia stiintei moderne, Pascal precizeazi natura si rnecanismul metodei
Deosebita de metoda istorica i teologica, cea care
n'are alt temei decat traditia 6 autoritatea, metoda sfiintifica
intemeiaza cunostinta pe demonstratle si pe experienta. Aceasta
din urma e dealtfel suprema instanta de verificare a unei ipoteze._

Constiinta moderna a lui Pascal se mai marturiseste

In indrazneala eu care proclama, chiar pe taramul discutiei,
teologice, ca dovada e mai convingatoare cleat autoritatea
papala.

Studiul asupra golului 1i e prilej sA combata nu , numai

fizica lui Aristot, dar intreaga metodologie invechita a Scolasticei, careia' scapa spiritul tiintific, fiindca confunda realur
cu discursur. Lovitura se indreapt impotriva lui Descartes,
cci lui Pascal ti pare suspecta geometria intelectualizata a
algebristului, pe care o confunda cu formalismul gol.
www.dacoromanica.ro

268

Blaise Pascal

Deosebirea intre ei doi era dealtfel flagranta, prin faptul

c pentru Descartes, spiritul isi constitue singur principiile
sale, inainte ca el sa se intaineascii cu natura, iar pentru
Pascal, dimpotriva, desfasurarea spiritului purc,ede dela cunoasterea naturii.
Nedreptatea fata de predecesorul sau nu si-a recunoscut-o

decat pe la sfarsitul vietii,

dar ea e o dovad mai mult
de grija ce poarta omul modern adevarului stiintific, ferindu-1
de deductiuni fundatepe definitiuni pur nominale, i intemeindu-1
numai pe experiente decisive.

In cele clonal tratate, Pascal lamureste i fixeaza metoda

stiintelor moderne, si are constiinta neta ca el, fizicianul, e

singurul in rnisur sit o faca.

Vechiul spirit geometric visa o stimta, toata in demonstratiuni; Pascal recunoaste in aceasta pretentie o contrazicere
launtrica. Faptul c primele principii ale geometriei nu mai
sunt demonstrabile, ci sunt evidente, nu numai c. nu-1 supArii,

ci admira in aceasta un efect al naturii qui seule-est toute

bonne et toute saine".
Geometria e certa, desi cierog dela ordinea matematicii

ideale, dei e mai putin convinOtoare ea aceasta, fiindca e

silita sa se opreasca in fata unor principii ce nu se mai pot
demonstra.

Dar nerationalul nu, e numai o linit negativ a ratiunii,

ci e o insusire pozitiva a insusi obiectului matematic. Bunaceeace inseamna
omit: infinitul are insusirea de a fi irational,
ca e de alta natura decat ratiunea, fara sa fie absurd. Pascal

repeta in mai multe randuri cu insistenta; ce qui n'est pas

comprhensible, ne laisse pas d'tre". Dealtfel nerationalul
plineste rationalul din insasi hotarfirea ratiunii; la dernire
drnarche de la raison est de reconnaitre qu'il y a une infinit
de choses qui la surpassent". Dincolo de cunostintele rationale,
sunt les penses qui viennent du coeur. Un exemplit de asemenea gandire venita din inima, ni-I da Pascal in intuirea
spatiului tridimensional. Clare si evidente desi nedemonstrahile,

noi recunoastem in aceste ganduri venite din inima- sau

ganduri irationale", intuitiile pure ce vor deveni la Kant
intuitiile apriorice: Terminologia nu ne poate

incat s interpretam elementul Irational ca fiind de natura

sentimentala. Caci Pascal deosebeste net aceste ganduri ark
de imaginatiune i de intuitia sensibila, cat si de sentimentul
propriu zis. Pecunoastem deci in ele instrumentul cel nou al
www.dacoromanica.ro

Blaise Pascal

269

matematicii moderne, si ,Intelegem ca Pascal, deosebind cu

insisten ta intre ratiunea ice procedeaza prin demonstratie si

ratiunea care vine din inima" (le coeur a des raisonsi que la
raison ne connait pas"), deosebeste numai gandirea sintetica
de gandirea analitica. lar eand, alaturi de infinitul matematic,
el da pe Dumnezeu ca exemplu de asemenea irational, nu
putem crede ca introduce un element mistic in matematica, ci
ci, prin aceasta analogie, largeste orizontul cunoasterii, deschizand perspective asupra funui taram nou de cercetare.

Teoria cunoasterii este orientat prin Pascal spre stiinta

exacta. Aceasta constitue una din cele doua caracteristice fundamentale ale filosofiei lui.
Problema stiintei si teoria cunoasterii se complica insa
cu problema psihologio si morara, in urma unei perioade de

viata mondena in care Pascal se apropie de oameni, despre

cari stia foarte putin, pe cari fizicianul ii privise fail atentie,
si cari deodata stihneau in el un interes pasionat. Pe d alta
parte, influenta Jansenismului 11 face s descopere in om a
cerina cel putin tot eat de puternic precum e setea -de
adevir: nevoia imperioasa de ferieire.

Manat de interesul religios, el isi concentreaz toat5t

atentia asupra scopului vietii. Aceasta cerea in prealabil a
examinare a naturii omenesti.
Ca psiholog, profita de mostenirea bogata a lui Montaigne,
de vastul material de observatiune si experienta personala
cat si de acel adunat dela altii, a predecesorului sat!. Con-

statarea obiectiva a contradictiunii ce defineste pe omul lui

Montaigne, in dubla sa natural de inger si bestie,
Pascal
o preschimba intr'un simtmnt tragic, care 11 sileste sh iasa,
din linistea intelegerii rationale. Ca sa-si incerce sortii de
mantuire din sfasierea la care l-a condamnat pacatul originar,
el sfatueste pe om sa' se svarle in aventura actiunii" irationale,
a iubirii lui Dumnezeu. Acesta este sensul faimosului ,,Pariu",

in care filosoful demonstra, cu accentul patefic al unui mara

poet, ca omul, prins in clestele unei iremediabile contradictiuni,

nu poate fi salvat decat pariind pe existenta lui Dumnezeu.

Psihologia pascaliana, dominata in intregime 'de dezacordul dintre aspiratia spre fericiie a omului si imposibilitatea
lui de a o atinge, dintre setea lui de Dumnezeu si neputinta de
a-1 eunoaste, nu are sens prin ea insasi ea la Montaigne;
ea nu e decal cunoasterea pregatitoare ce trebue s duca pe,
onl la credinta. Cki numai teoria pacatului originar poate.
www.dacoromanica.ro

270

Blaise Pascal

dup Pascal, sa explice dubla natura a omului. Fundamentul

religios al psihologiei, nu-1 impiedeca totusi sa observe pe
:om cu a.ceeasi atentiune cu care observi fenomenul naturii si
sa introduca in studiul vietii aceeas preciziune. Imbogi-teste astfel psihologia propriu zisa cu o seama de observatiuni pretioase. In Disc.ours sur les Passions de

l'Amour, precizeaza mecanismul psihic i descrie cu subtile

-nuante insusirile spiritului de finete,
,care patrunde consecintele cele mai indepartate ale principiilor, i spiritul de
geometrie, care deosebeste fara gres principiile intre ele. Cu
,unul intrevede profunzimea, cu celalalt amploarea spiritului.
In acelasi studiu premergator Penses-urilor, Pascal proclama
-dragostea ca fiind i radacina i desfin al omului,
origina
scop. Dac aoeasta ar parea s contrazica pasagtile din
Penses in care esenta omului e recunoscuta in &dire, contrazicerea dispare in definitia pe care o da Pascal despre dra-

--goste, ca fiind gandire in miscare (de la pens& en mouvement).

Psihologia lui Pascal e, la urma urmelor, numai o dovada,
verificare a necesitatii i valabilittii religiei crestine. Caci
-scopul omului fiind in afara de om, in Dumnezeu, psiholagia
pascaliana nu pregateste macar tariimul unei morale propriu
-zise, ci al unei religiuni.
Morala nu este nici ea decat un scurt drum ce duce dela
'stiinta la religie, caci dei intemeiata pe pr:ncipiul bien penser-,

ea nu se indeplineste, nu-si atinge sensul, decal in revelatia

cretina. Fundamentul religios Ii explica dealtfel cele doui
caracteristici: 1. E o morala individualista, in care individualitatea se restrange pana la a fi aproape singularitate (,puisqu'on
-meurt seul, il faut vivre seur) si 2. solidaritatea omeneasca

se inchiagi dincolo de constiinta individuala, in focarul spre

toate tind,
in Dumnezeu. Comunitatea omeneasca le
inteleasa ca comunitate spirituala a sfintilor, drept-credinciosilor, cu excluderea paganilor, dela a caror virtuti crestinul
n'are nimic de invatat. O asemenea Iconceptie ar denunta pe
Pascal ca un retrograd fata de conceptiile umanitariste ale
veacului, daca intelesul tuturor acestor afirmatiuni :nu l'ar
implini si clarifica religia.
Tot ce poate Iiinta omeneasca prin propriile ei puteri, e
sa caute pe Dumnezeu,
adica adevarul absolut. Gasirea
insa, ca i mntuirea, nu atarna de om, ci sunt daruite:
Cu tot pesimismul unei asemenea viziuni, morala lui Pascal
www.dacoromanica.ro

Blaise Pascal

271

ramane dinamica. Cauto rea e soarta i singura fericire

In lume a omului: rien ne donne le repos que la recherche

sincre de la vaitr.
Salvarea insa e In afara de mijloacele omului: Dumnezeu

mantuete pe cine vrea; astfel morala

ancorata In teoria
gratiei i a predestinarii. Dar religia cretina, intemeiata pe
credinta intr'un media.' tor Intre Dumnezeu i om, ti pune toata
nadejdea In Hristos Mantuitorul. Oricat de mare ar fi pocainta
omului, pacatul lui nu are alt leac decat rascumpararea prin
Mantuitor. Credintei c omul ii pregatete soarta vemica
prin faptele sale, Pascal ti opune credinta jansenista ca numai
gratia divini e hotaratoare.
Renuntarea la intelegere, acceptarea voita a misterului,
e considerata adesea ca o abdicare a lui Pascal dela rationalismul

tiintei.

Tot ce cucerise tanara tiinta Ora la el

prin insei descoperirile lui, pare a fi compromis prin afirmatia

oa Duninezeu nu poate fi scop deed t fiindca e principia". De.aceea multi interpreti Vd o sciziune iremediabila intre Pascal
maidmaticianul i fizicianul, pe de o parte, i Pascal misticul,

pe de alta. Dar cercetarea mai de aproape a capitolelor religioase din Penses--uri, precum irationalul introdus In Ma.'
tematioa, lumineaza incheetura logica a celor doua momente
caratteristice lui Pascal: tiinta i credinta.
$tiinta e cautarea adevarului pe cale ,rationala i prin
<experienta. Dar cautare adevarat nu e decat aceea care niciodata nu se pprete locului. Creginismul i el o metoda de
.cautare. Daca Pascal nu recunoWe cautarea sincera de adevar
decat pe aceea dureroasa, platita cu fill* intreagrt,
chercher
en gmissantaceasta nu inseamna Ica dispretuete cercetarea rationa1a, obiectiva. Opozitia intre una i cealalta este
,mai mult expresia unei deosebiri *metodice deck a unei predilectiuni. Trebuiau delimitate metodele de cercetare i de cunoatere; daca matematica e un instrument pentru cunoagerea
:universului, credinta
la for este mijlocul da a cau`a pe
Dumnezeu. Si Pascal insista cu putere asupra necesitatii unei

delimitari precise intre aceste &ma metode, ca i intr6 taramurile lor. Nicio clipa, Pascal nu sustine o tiinti despre
Dumnezeu, precum nu preconizeaza credinta n materie de
.cunoatere a Universului. Dealtfel credinta ea Ins4i nu e mijlocul de a gisi pe Thunnezeu, ci numai de a-1 ca'uta. Cad!
ceeace descopera credinta nu e Dumnezeu, ci Inswi omul. E
izbitor cum aceasta nuanta a scapat criticei. Credinta descpwww.dacoromanica.ro

272

Blaise Pascal

pera, sau mai bine zis expliciteaza, Adincurile omenesti. Cat

despre Dumnezeu, nicio metod. de cercetare, nici chiar credinta-dragoste, nu-1 poate ajunge. Dumnezeu se drueste

pe care El II alege; revelatia e dincolo de once cercetare.

Omul se poate ridica prin cautare, dela cunoasterea relativului
pall la presimtirea absolutului, cunoasterea absolutului 'Jima
o absurditate. Credinta, dragostea, smerenia
toate aceste
atitudini sufletesti in care Pascal subliniaza cu insistenta caracterul irational
11 dispun pe pm sa primeasca revela tia;
dar nu au nici o parte activa la ea. Ele nu sunt deck drumul
ce tinde spre Adevarul absolut, dar nu-1 atinge. Caci acesta
rmne in afara cunostintei irationale, ca i a cunostintei rationale,

Credinta e propriu zis in' tuitia, ce nu e anti-, ci supra-ratioflak' :

elle est au-dessus, et non pas contre-. Daca totusi

Pastal nu conteneste s umileasca ratiunea i adevarurile do&indite prin ea, o face pentru a preveni pria, pentru a evita
ea adevarul, la care mintea a ajuns, sa fie transformat in

idol. Once adevar dobandit, nu poate sa fie deck o treapt

catre adevarul absolut.
Omul nu numai nu poate cuceri adevarul intreg pe nicio

cale, dar chiar cand i e daruit, nu-1 poate pastra. Singura

atitudine, care II face apt sa-I traiasca., e supunerea. Pascal
nu intelege prin supunere a gandirii innoptare, prostie, ci intensificarea gandirii ca inspiratie. Dealtfel, nu numai ea' nu
neaga rostul ratiunii si al stiintei, -dar le (la chiar un rol important in economia constiintei. Il faut savoir douter o il hut,.
assurer oil il faut, se soumettre o il faut; qui ne fait ainsi,
n'entend pas la force de la raison-, i mal departe: en doutant

de tout, en se soumettant tout, on manque de savoir otl

faut juger-. Iar mai departe clefineste crestinismul insusi ca
metoda de a cunoaste, in igare ratiunea i supunerea i au

fiecare locul ei precis: soumission ou usage de la raison:

en quoi consiste le vrai christianisme-.

Prin urmare, ruperea omului din ordinea rationala, introducerea lui prin credinta intr'o ordine nota spirituala, nu

o lovitura data 5tiintei pozitive, ci este afirmarea unui sir

infinit de alte grade de cunostinta, la care n' u se ajunge prin
argumentare, ci prin salturi continue ale constiintei din cunoscut
in necunoscut. Dragostea este cuvantul in care Pascal concentreaza tot acest dinamism al spiritului, ;si prin care accentueaza
actiunea ndirii, opunand-o gandirii pasive necreatoare. L'awww.dacoromanica.ro

273

Blaise Pascal

mour est de la pens& en mouvement-. In timpul conversiunii

sale Teligioase, el nu neag activitatea stiintific., ci transptme
pe bate registrele constiintei descoperirea sa matematic: dupi
cum diferitele grade de infm' iti nu sunt legate prin continuitate
intre ele, si dup cum rfnu se trece treptat dela un grad inferiop,
la un grad superior, ci prin salturi, tot astfel nu se trece din
cunoasterea rationak stiintific la credint, dela adevrul relativ la adevrul absolut prin acumularea si continuitatea probelor, ci prin saltul constiintei din gndirea ce se desfasoarii
ca demonstratie in dragos tea care e cunostint creatoare.
Demonstrarea care duce la probabilitatea lui Dumnezeu
e un mijloc. ce scoboar credinta pe planul inferior omenesc.
Numai dragostea, care e cunostinth de alt ordin, trece pe om
in planul sfinteniei. Oricat omut ar inainta pe calea intelectual.,
el nu se poate realiza in prdinea superioar care e cea spiri-

tual, nu se poate intregi deck trind

si cel.lalt fel de

cunoastere, care e credinta. Departe de A fi conceput sentie

mental, ea nu e deck un registru nou al inssi gndirii,
,Lel'ndire inspirat. Cki la urma urmelor, gndirea e si rmne
pecetea demnittii si a nobletii omenesti.
Legenda rupturii dintre Pascal matematicianul si Pascal t

crestinul, a fost rspndit de sora sa, Doamna Prier.

In

dorinta ei de a infitisa pe Pascal in lumina perfectei ortodoxii

si a unei sfintenii care ti punea memoria la adipostul orickei
invinuiri din partea bis,ericii catolice, a insistat mai mult deck
se cuvine asupra indiferentei pe c.are Pascal, in ultimii si ani, an
fi aratat-o fat de stiinta exact. Azi se stie bine c desi bolnav,

a lost preocupat pn In ultimele zile de cakulul probabilittilor, si c faimoasa sa conversiune dela 1654 coincide cu
cel mai intens interes pentru indivizibile. Aseetismutl marelui
gnditor s'a atins fireste si de bunurile lui intelectuale, condamnfindu-le vanitatea, dar nu pentru a le desfiinta, ci pentru
a le relativa. Subt aparentul dispret pentru stiint, el accentueazt numai caracterul ei relativ, si iintreste astfel, limpe.zind-o, inssi directiva spiritului modern, care, smerit, se
leapdii de Irilfia absolutului: il n'y a rien de4 si conforme a
la raison que ce dsaveux de ja raison-. Ca credincios, el
introduce in contiinta stiintific mlerna misterul, ca o dimensiune ncuil, si o salveazs din pkatul spiritual care e pprirea(

pe loc, fie chiar intr'un adevr probagil.

Dealtfel metoda de tratare, chiar si in acelea dintre Pezp,
18

www.dacoromanica.ro

274

John Locke

sties- in earl se marturiseste misticismul lui Pascal, e tot icea

geometricii-rational.

Daca Pascal descopere in orn o Icontradictie Uri leac,

cu adanc simtamant tragic, Ii proclami ,soarta desnadajdutii,
Jaca asteapta mantuirea
siguranta cii o va putea obtine
dela vointa de nepatruns a lui Dumnezeu, aceasta nesiguranta
ea insasi se preface pentru crestinul matematician intr'un
orizont de infinite posibilit%i. Dupa ce ratiunea condusese pe

Pascal pna la hotarul ei, de unde it imbia sa fac saltul in

credinta, aceasta, la randul ei, deschide lorizontul nesfarsit co
chiama mintea spre cercetare.

Pascal e in istoria gandirii o figura cu totl deosebit.

El intrupeaza geniul universal al Renasterii, care nu se opreste
la anumite facultati si la anumite specialitati, ci depaseste limitele obisnuite ale cugetaiii, si le largeste cuprinzand in ea
sensuri opuse. Sivarsind covarsitoarea sinteza a celor mai nempacate contraste, el pregateste calea unei culturi viitoare,

al carei orizont nespus de largit va cuprinde taramuri noui

de cercetare.
Considerat multi vreme ca o ramuril laturalnici in istoria
filosofiei, lasat in seama istoriei stiintifice i literare, Pascal
revine azi pe primul plan al interesului filosofic. El e.ganditorul
In care se intalnesc toate curentele fundamentale ale veacului
saptesprezecelea, care savarseste sinteza superioarit a geniului unei epoci, si care, mai presus de orisice, este tput
reprezentativ al geniului omenesc.

John Locke_
J ohn Locke s'a rase& la Wrington, cu sase ani dupii
moartea lui Bacon si cu trei luni inaintea nasterii lui Spinoza, si anume la 29 August 1632. Copilaria vi-o petrece la tara, langii. Bristol (la Beluton), unde teal sau avea o mica proprietate. Ramas de

timpuriu fara mama, a fost crescut de teal eau, avocat, care,

atat prn caracterul sau, cat i prin sistemut sau de educatie,
a exercitat o considerabila influenta asupra fiului sau. Disciplina, la care acesta era supus de mic, era destul de severa, imblanzindu-se numai pe masur ce copilul crestea; dela rportul
autoritar de clominatie i supunere, ,intre parinte i copil, se trece

treptat la raporturi apropiate de amicife. Taal lu Locke era

im puritan inteligent, energic i cu idei politice liberate; a luptat

www.dacoromanica.ro

John Locke

275

in timpul revolutiei dela 1648, ca sef al unei uniti militare,

In armata parlamentului, iar dupi frestaurarea Stuartilor, reii
ocupatiile sale. La 14 ani John Locke pariseste satul pentru a
urma colegiul din Westminster. Invatiirnantul aici era concentrat in jurul limbilor moarte, iar metoda de predate era artifi-

cial; se preda multa gramatici si se invita mult pe dinafari.

Rigiditatea puritan:a a inisprit considerabil discipline scolii.
Timpul de 6 ani a ;fast pentru Locke suficient ca, ()data cu
o bunk' pregatire clasica, s termine scoala i cu un sentiment
de adanaa aversitme pentru practica pedagogici a timpului
Vine la Oxford in 1652, pentru a continua studiile clasie. Puritanismul care domina 0 aici, era impregnat de spiritul scolastic;
cu atat mai vie a devenit antipatia lui Locke fa t de scolastica
eripateticit fati de formalismul steril al studiilor; totodati
interesul pentru stiintele naturale apare mai pronuntat. Regimul
la Oxford era mult mai tolerant, iar Owen, conducatorul colegiului Christ Church si vicecancelarul ,universitiitii, era un om
bitelev:'7tor i cu veden i largi. La 24 ani Locke &tine gradtd de
bacalaureat in litere, inci peste doi ani titlul de doctor si
ritmane mai departe in invitamantul din Oxford, urcand treptat
scare ierarhiei universitare. Citirea operilor lui Bacon favorizeazi si mai mult inclinatia 'lui pentru stiintele naturii si mai

ales pentru medicina. La Oxford se imprieteneste cu Robert

Boyle (cu sase ani mai in varsti decal Locke), marele fizician
al timpului, iar mai tarziu devine prietenul lui Sydenham, nu
mai putin celebru ca medic. Studiul operilor lui Gassendi
Hobbes Il influenteaza deasemenea pe Locke. In anul 1659
eiteste pe Descartes si aceasti lecturi il face s simtii i mai
acut prpastia intre filosofia medievala ii cea noui. La 1665
Locke se hotariste sa renunte definitiv la cariera ecleziastica.
Primeste un post de secretar de lega.tie in Germania, dar peste
un an se reintoarce la Oxford, consacrandu-si timpuE studiilor
medicale, care devin domeniul de preferinti al ocupatiilor sale.
Locke este consultat in calitate de medic de catre lordul Ashley
(viitorul conte Shaftesbury), ministrul lui Carol al II-lea; ajutorul medical a dat rezultate bune si de atunci viata lui Locke
este legata de soarta lui Ashley, protectorul i prietenul situ.
caruia Ili face servicii de secretar, Tnedic, sfatuitor si educator
(al fiului i, mai tarziu, al nepotului liii Ashley). Asupra lui
Locke se repercuteaza in mod inevitabil socurile politice suferite
de contele Shaftesbury si de partidul liberal (Wigs) (pantie
apartine. Contele Shaftesbury a cazut in disgratie si Locke
www.dacoromanica.ro

276

John Locke

plea In Franta, ()data in anul 1672 i a doua oara in 1675,.

cind sta patru ani, .Avand snatate ubreda (sufere de piept),
se supune unui regim sever, iar doctorul Sydenham, ii recomanda

ca reedinta oraul Montpellier; acest ora v prin 6cultatea sa

de medicina Ii okra' lui Locke i posibilita,tea de a se ocupa
cu studiile medicale. Dupa ce a reciipAtat libertatea, contele
incearca s provoac,e revolutie, dar, neisbutind, este silit s se'
refugieze in Olanda (1682), uncle moare in scurt timp. Locke,
find i el binuit, urmeaza In anul 1683 aceea cale i ramine
In Olanda Oda [la revolutia din 1688. In 1684 se cere destituirea

lui Locke din postul de profesor la Oxford; el este invitat s

se reintoarca pentru a da explicatii; tiind, rts, ce-1 a0eapti,
Locke prefera sa ramina in ,Olanda, pierzindu-i postul. Intr'ov
vreme chiar, fiind ceruta extradarea sa de catre guvernul englez,
era silit sa-i ascunda domiciliul. Detronarea lui Leo!) al II-lea
i ocuparea tronului Angliei de catre Wilhelm de Urania sunt

evenimente care aduc schimbiri i In viata filosofului. El

revine In patrie in Februarie 1689, Insotind pe viitoarea regin
(printul de Orania Ii precedase *Inca din Noembrie 1688). Aici

Locke se bucuri de o 'mare influenta politica; propag idei;

liberale i contribuie la consolidarea formei constitutionale de
guvernardint. El refuza demnitatile 'Mahe ce i se propun de
citre noul rege i se multumeo.e cu functia de comisar al
apelurilor. In anul 1692 Locke se retrage la Oates, la familia
Masham. Aici, in atmosfera de linite i de cal& prietenie,
ambianti creat de doamna Masham (fiica filosofului Cudworth), Locke rimine pima in toamna anului 1704, data mortii
sale. La aceast data Locke era deja cunoscut in cercurile intekctuale engleze ca unul din cele mai proeminente spirite ale

culturii engleze.

Era normal ca inteligenta vasta a lui Locke sa nu rardina

straina de preocuparile i framintarile epocii sale. Luptele religioase ale timpului i-au pus i lui problema religioas i totodata
problema dreptului autoritatii politice de a impune o credinta religioasa sau o forma de cult religios. Aceasta Intrebare i-o pune precis
Inca din anul 1660. Autoritatii i intolerantei religioase el opune-

judecata critica i toleranta, pe care o propaga in scrierea sa

Acercare asupra tolerantei din 1667, aparuta mai trziu sub
forma celebrei scrisori asupra tolerantei, Epistola de tolerantia
(1685) tradusii mai tirziu n limba engleza . A doua scrisoare
a aparut In 1690, a treia in 1692, iar a patra (posturdi) in 1704.
Nu trebue sa uitm, el Locke a respirat multa vreme atmosfera
www.dacoromanica.ro

277

John Locke

Olandei, patria libertatii religioase Sj civile, locul de medi-.

tatii -filosofice al lui Descartes si Spinoza. Este importanta
deasemenea cartea sa -The Reasonableness of Christianity as
delivered in Scripture, 1695 (Rationalitatea crestinismului expus

&pa Scriptura). O alta carte mai de seama este Thoughts

.

on a christian Life ,(Gndiri asupra vietii crestine). Locke a

fost foarte atacat de teologi; este insemnat polemica lui cu
Stillingfleet, episcopul de Worc,ester. Acesta, a fost ultimul
duel al filosofiei scolastice u filosofia moderna- 1).
Curentele politice din Anglia Ale secolului al XVII-lea,
spiritul de libertate ce-si gseste expresia in miscarile revolutionare i in reformele constitutionale engleze, se oglindesc i ele

In operile politice ale ilui Locke; autoritatii politice absolute

el opune emanciparea i libertatea cetiteneasca. Un an dupa
revolutie, in 1689, apare yTtvo Treatises on Government (Dona
tratate asupra guvernrii); aoestei scrieri Ii urmeaza trei studii
asupra reformei monetare.
Dar si din experienta educativa i didactica J. Locke a
stiut s extraga unele principii teoretice sau regule practice.

Unul din prietenii sai, Edward Clark of Chipley, avnd copii

nefiind multumit de metodele educative ce se practicau
atunci, se aclreseazi din Olanda, unde era refugiat, lui Lock6,
cernd acestuia sfaturi in ,educatie; urmeazi o serie de scrisori

In care filosoful englez isi formuleaza pirerile sale In arta

eklucatiei. Aceste scrisori sunt publicate in ,anul 1693 sub inZemnul unui alt prieten, matematician i fizician irlandez, Moly-

neux, care a socotit necesar ea aceste reflexii sa fie cunoscute

de, care marele public. Ele apar sub titlul: Some Thoughts
concerning Education (Cugetari asupra educatiei). Formalis,mului steril al invatamntului elli opune fondul real si util al

stiintelor; metodei mecanice si uniforme i opune primatul individualitatii si al spontaneitatii ,infantile. Rini la moartea

Locke cartea a avut einci editii.

Spiritul sec al Invitamintului de atunci nu a putut si nu
-provoace o reactie vie de contrast in sufletul lui Locke. Vioi,ciunea i curio' zitatea sa natural sufereau; spiritul au, doritor
de viat si de natur, a gasit o exteriorizare fericia t tiinta
timpului; secolul al 17-lea este secolul stiintelor naturii. Prietenia lui cu Sydenham i cu Boyle a favorizat si mai milt
apropierea sa de problemele stiintifice ale timpului. Lectura
1) H. Hdffding, Histoire de la philosophie moderne I, pag, 400,

www.dacoromanica.ro

278

John Locke

unui Descartes, Bacon sau Hobbes a pus problemele de metafizica alatuti de problemele stiintei contemporane. Alchimia
primia lovituri de moarte dela chimistul Boyle, medicina profana i fantezist batea in retragere in fata metodei empirice a
anui Sydenham; Locke nu va privi obiectuf stiintei prin prisma
metafizioei ci va examina problemele metafizice cu ochii omului
de stiint. Dogmatismului metafizicei ontologice Locke va opune

filosofia critica. Filosofal Locke incepe prin a fi om de; stiing

pozitiva. In 1668 el sane un tratat medical Anatomica; in 1669
De arte medica; in 1668 este ales membru al Societatii Regale,
uncle trimite din cand in cand memorii stiintifice; filosofia
atrage mai tarziu. Imboldul principal porneste in anul 1670
1671, dela discutii avute acasi la el cu cativa prieteni; din coi

mai de seami era James Tyrrel (care a jucat un mare rol in

revolutie la detronarea lui Jacob si la aducerea noului rege)
medicul David Thomas. Discutiile i controversele gravitau
in jurul problemelor de morala si de religie. Intrebarea firease
pusit de Lodke In fata acestor discutii interminabile era dac
noi suntem capabili de a le solutiona in mod 5fiintific si universal
valabil. Astfel se naste initiativa celei mai insemnate opere a
lui Locke An Essay concerning Human Understanding din 1690
(Incercare asupra intelectului omenesc). Acesteia Ii premerge o
mica scriere in 1671 De intellectu humano 5i, in 1688, un rezumat
in limba franceza (tradus i editat de Le Clem, In Amsterdam).
Activitatea lu Locke n'a fost niciodatai intrerupti de

voiajurile sale, dupa cum n'a fost oprita rici din motive de
sanatate. Spiritul s'u sociabil era sensibil la toate aspectele
vietii sociale; inteligenfa sa vie era permeabilO la cele mai
insemnate curente stiintifioe; pasiunea sa pentru adevOr era
imensa. Asa se explica faptul ea J. Locke este cea mai pro-.
eminenta figura a Angliei din acea epoch.; in spiritul sau se
resfrang cele mai inalte aspiratii sociale i tiintifice i astfel
el este in stare si proecteze in viitor o lumina bare va stribate
tot secolul al 18-lea nu numai in Anglia, dar si In tarile
strAine, ca deosebire in Franta. Epoca iluminismului a gasit
pe,ntru prima oara in filosofia lui Locke cea mai adecvata
Emacipativa expresie a tuturor Insusirilor sale. Locke poate
fi socotit ea o figura reprezentativa a iluminismului, iar
sofia sa se poate considera ca un preludiu al marei simfonii
de idei ale acestei epoci"
1) W. Windelband, Geschichte der neueren Philosophie, 1919,1. IN 273,

www.dacoromanica.ro

John Locke

279

Scrierea fundamentar a lui Locke nu este numai o primii

teorie a cunoavterii, ciar formulatO, dar este, in oarecare
suni, i logic i psihologie i moral
teologie; este un fenomen natural pentru faza de sincretism in care se afla Inca aceste
discipline: aspectele logic vi gnoseologic nu sunt incit desprtite
de cel psihologic, iar morala este Inca dizolvatit in psihologie
vi mai ales in teologie. Pentru uvurinta descrierii vom incerca,
pe cat va fi posibil, sit degajOrn aparte diferitele categorii 'de
cunovtinte cuprinse la un loc in aceastO oper.. Cartea a fost
scris cu intreruperi, timp indelungat vi la intervale diferite;
Locke hi da seama de imperfectiile constructiei vi de numeroasele repetitii. Partea intai trateaz despre notiuni imiscute,

a doua despre idei, a treia despre cuvinte, iar a patra despre

ctmovtinti.

Teoria cunoavterii.
Bacon vi Descartes sunt reprezentanti ai filosofiei noui
prin accentuarea punctului de vedere metodologic al cunoavterii,
dar ei nu vi-au pus problema validittii cunovtintei, rAmanand
astfel dincolo de pragul filosofiei orifice; scopul cunovtintei

este presupus deci ca

n'ar rimane decat problema!

tnijloacelor. Locke pune problema scopului insuvi al cunovtint0
prin aceasta, pune greutate pe aspectul gnoseologic, deveniti
dup el central in filosofie. Din acest punct de vedere, Locke
poate fi socotit, kari exagerare, ca precursor al lui Kant.
Inainte de a nek angaja in acest fel de cercetri (morale
este neoesar sA ne examinrn
religioase)
spune Locke
propria noastr capacitate 5i sA vedem care sunt obiectele
accesibile mintii noastre vi care sunt deasu,pra intelegerii noastre" (Essay, Prefata). Gandirea, intalnind un obstacol, se

intoarc.e asupra sa sub ,forma unei probleme; in loc de a ne

ocupa cu natura obiectelor inteligenfii noastre, e nevoie si
examinam inteligenta insvi; ea nu se percepe uvor pe ea insvi:
e nevoio sa ne avezOrn la o distant, spre a putea cerceta ca
obiect al gandirii. Problema teoriei cunoavterii este push': inainte de a rezolva enigmele lumii externe, trebue sA incercim
puterea instrumentului nostru de cercetare, sA constatOrn certitudinea i intinderea cunovtintelor umane, precum gradele
credintei, ale opiniei vi ale asentirnentului ce le putem avea Cu
privire la diferitele subiecte ce se prezinta spiritului. nostru"
(Ess. Introd.). Ce valoare are cunovtinta noastr.? Care -sunt
limitele ei? Cat vi ce cunoavtem? Nu este nevoie de subliniat;
www.dacoromanica.ro

280

John Locke

raspunsul la aceste probleme este de mare importan* cunoa5terea puterilor noastre ne vindeca de dogmafism 5i tot

ea ne fereste i de scepticism. Pilotul ce incearca adancimea

marii trebue s cunoasc lungimea sondei sale; artileristul trebue

5tie puterea de bataie a tunului.

Aceste probleme par a fi in stransi legatura cu intrebarea
asupra originei cuno5tintei noastre. Opozitia intre izvorul empiric si cel rational al cunostintei este veche. Locke di acestei
s.

opozitii un caracter specific, oare pentru mult vreme deplaseaza

centrul discutiei spre problema originei cunwintei. Cerc,etarea

dobandete astfel tin caracter psihologic sau, mai precis, psihogenetic. Filosofta. lui Locke este o istorie naturala a inte-

lectului omenesc"). Puterea cunoasterii Locke o va deduce

din originea psihologica a cunostintei. Cum fundamentul cunostintei sunt tideile, o intrebure important i preliminar pentru

Locke este aceasta: avem sau nu idei Inascute?

1. Problema ideilor inacute. Dupii unii comentatori partea
intaia din Essay" a fost scrisi la urma i este evident c nu
se indreapta atat impotriva teoriei carteziene a ideilor inascute
ct impotriva filosofiei platonice dominante pe vremea aceea
La Cambridge. Desvoltarea acestei probleme in lucrarea lui Locke

este deci, mai mult ,o replica; el nu numete din adversari deck

pe Herbert, care intr'o lucrare din 1656 sustine ci am avea

diteva idei iziscute (in 'numar de cinci) din care una este ideia

de Dumnezeu, iar celelalte sunt idei mi malt cu caracter religios-moral (ex.: datorie, lege). Intelesul de idee in filosofia
lui Locke pierde ultima legatura cu ideia platonica; ea devine
sinonim cu termenul de contm. ut intelectual. Astfel, att sensatille, imaginile sau notiunile, cat i sentimentele, sunt idei.
Acest inteles se generalizeaz in filosofia engleza i chiar
mai mult, intr in patrimoniul limbilor populare ale altor tri.
Dupa parerea lui Locke nu exista idei inacute. A endi altfel,
este a te lasa prad a tot felul de -prejudeciti; inseamna a
justifica mai u5or indolenta intelectuali sau vanitatea personan;
sustinerea jneittii ideilor

te scutete de a le cauta o altal

explicatie, pe langa ca le Oa mai mare prestigiu. Dar sa exa,

minim mai inti principiile eoretice.
Sustinerea ineitjii ikleilor se intemeiazi pe consimtimntul
general;- uride oare se afla primitivul, copilul, idiotul sau mud.
ne poat formula principiul: un lucru nu 'poate si
La. cult. care
1) Kuno Fischer, Baco von Verulam, 1856. p, 414.

www.dacoromanica.ro

John Locke

281

fie si si nu fie in aoelas fimp? Obiectita ea un asemenea efod

.nu se poate cere dela fiinte care nu au intrebuintarea normali
a ratiunei, nu se poate sprijini pe observatie: un copil este
striin de aceste principii, chia' r dupa ce este in stare s. rationeze.
Daca ideile ar fi in.scute, ele ar trebui si fie atat de evidente,
ineat, ea sa fie :i'ntelese, n'ar fi nevoie de facultatea de a rationa
afara de aceasta, 'care ar fi atunei criteriul de deosebire intre
ideile inascute si cele _castigate? N'ar fi oare mai drept sit
treoem toate ideile in categona' celor inascute? Dar se

afirma ca ideile iniscute ar exista in suflet chiar inainte de

a fi deduse de ratiune. Ce inseamna a exista in suflet Ara a
fi aperoeput de constiinta? O contradictie; a avea in suflet o
idee, este a fi constient de ea; ideile inascnte, sau sunt con-,
ptiente sau nu exista. Daca exista, ele trebue sal apartin tuturor
oamenilor, sa fie in aceeasi masuri clare i distincte, o ipoteza
desmintita de experienta. Daci ideia de Dumnezeu, spune Locke;
nu este inaseuta (si vom vedea ca .ea nu este inascut) cu atilt
mai ortin sunt inascute celelalte idei. Mai exist o intampinare
posibila din partea apratorilor ideilor inaseute: ideile din me-

mode exista n suflet fara a fi constiente. Este adevarat, raspunde Locke, numai ca p idee, atunci cand revine in suflet,
pierde caracterul de aetualitate, dobandind o nota de reminidcenta; o idee, sau ne vine pentru prima oara din experienta,
sau ne apare ca o amintire; o alta posibilitate nu existii. Apa
dar, nici prineipiul de identitate, nici cel de contradictie
nici alte axiome teoretioe nu pot fi socotite ca idei inscute.
Consecvent Cu traclitia carteziana, Locke nu vede o a treia
posibilitate intre a fi constient si a nu exista psihologiceste;

niz ne-o va indica prin. extinderea notiunii de suflet si la

domeniul inconstientului; rationalismul va dobandi astfel o noug
-arma impotriva empirismului.
Aplicand aceleasi argumente la principiile practice, Locke

gsete i mai putine motive de a le socoti inascute. In afarii

de lipsa si mai evidenta de uniformitate in parerile morale.
.acestea nu sunt evidente in ele insesi ci au -nevoie de demonstratie. Convingerile noastre morale rne-au fost transmise prin
educatie si prin puterea Iambiantei sociale; ele au fast 'primite
fira nici un examen critic i, n loc de a le supune unui control
rational, noi le decretam deadreptul inaseute; astfel punem
rezolutia de veto liberului examen al -acestor principii, devenird

sclavi ai opiniei publice i ai eredulitatii oarbe. Aceastii in-terdietie page servi unara de instrument puternie pentru guwww.dacoromanica.ro

282

John Locke

vernarea maselor de ignoranti. Asa dar, nici stiinta, nici monk,

nici religia nu sunt 1nascute.

Dupa ce a combatut teoria ideilor inscute, Locke are

convingerea ca nu i-a /limas decat o singura solutie: toata
ideile vin din experienth. Constiinta este, din acest punct de
vedere, o tabula rasa, pe care perceptiile inscriu semnele lor;
nihil est in intellectu quocl non fuerit in sensu". Locke este
departe, totusi, de a socati spiritul a lipsit complect de brice
putere, initiativa sau impulsiune proprie; analogia facut nu
se ref era decit la ..continuturi sufletesti provenite din aura. 0pozitia empirism-rationalism se transforma In opozitia inascut-

chtigat. Leibniz va intrevedea mai tarziu o alti perspectivi

(cunoscuta, datorita intArzierii de aparitie a operii sale de
fe-oria cunoasterii, abia in 1765); ar exista idei ce ne vin din
experient i idei cari ne vin cu ocazia experientii. Geniul lui
Kant precizeaza definitiv opozitia a priori si a posteriori,
2. hvoarele i siructura idedor. Celelalte probleme fundamentale din teoria cunostintei, a obiectului si a limitelor
nostintei omenesti, sunt tratate mai ales 1n cartile a doua
patra. Cunostinta este o relatie i primul lucru care ne,intereseaza
este ideia; ne vom intreba mai precis: de uncle vin ideile si care
este natura lor? Prin experienta Locke nu intelege numai perceperea lumii externe, a gispectului sensibil al lucrurilor mate-

riale, dar si perceperea propriilor noastre operatii sau manifestlari sufletesti ce au Joe cu ocazia perceptiei externe. Vechea.
opozitie intre lumea psihic i cea fizica a luat, in conceptia
lui Locke, forma gnoseologica i psihologica; la Descartes (Iota
substante, la Spinoza doua ,atribute, la Locke doua izvoare de
cunoastere (Windelband). Avem doua izvoare ale ideilor: sensafia i reflexia. Prin reflexie intelegem, in sens general, once
proces intern de constiinta si de aceea Locke gaseste c i s:ar
potrivi termenul de simt intern (fara a ne inchipui pentru .aceasta
un anumit organ sensorial); reflexia este insusirea de a oglindi
propriile noastre operatii sufletesti. Se vede de aici ciar cat deinsuficienta poate fi caracterizarea filosofiei lui Locke prin

epitetul de sensualista, cum o fac unii interpreti1). Locke

suprima legatura traditionala (sa ne gandim de pilda la Hobbes)
intre empirism si sensualism" 2). Nu exista deck aceste doua
cai de experienta, iar bogatia ideilor noastre este in fiknctie
Kuno Fischer, Baco von Verulam, 1856, pp, 409-424.
Breluer, Mat. de la phil. II, 1, 282.

www.dacoromanica.ro

John Locke

283

contactul sufletului cu lumea. externa i de variatia operatiilor

noastre sufleteti. Prioritatea, cel putin temporala, o are izvarul
extern, caci reflexia, trebuind sa fie treziti de catre stimulul
exterior, vine in urma cunoagerii sensoriale. Filosofii de mai
filrziu iau atitudine cu privire la acest dualism fie accenttand
Condillac, interna
asupra uneia din surse (externa
Berkeley), fie pastrfindu-le, sub o alta forma, pe amandoui (impresii
idei, la Hume).
a) Ideile simple. Metoda lui Locke in explicarea materialului cunotintei omeneA este prin excelenta analitica. Aceasta
metoda a dominat gandirea filosofica, i mai ales acea psihologica,

pima in timpurile noastre; ipentru a se sublinia afinitatea ei cu.

metoda tiintelor 'Batumi, i mai ales cu acea din chimie, de
analiza, de descompunere a :unui complex in elementele sale
ultime, ea este cunoscuta astazi ca tintegrata in conceptia atomista a sufletului.

Ideile se impart in dota mari grupe: idei simple i idei

complexe. Cele dintAi se deosebesc dupa provenienta. 0 categoric

este alcatuita din idei tare ne vin printr'un singur simt, cum
sunt diversele modalitrati de sensatii (culorile, gusturile, sunetele.

etc.). Simtul tactil ne da o idee foarte importanta, ideia soliIdeia aceasta este din cele mai constante i esentiale;
ea este foarte steins unita cu ideia de corp, de materie, fiindcit
numai prin ea corpul poate umplea un spatiu. Soliditatea este
deosebita atfit de spatiu, c,are n'are nici rezistenta, nici miscare.
cAtsi de ideia de duritate, prin care se intelege o unire puterniaa a particulelor ma.teriale. Termenul de soliditate este preferabil celui de impenetrabilitate, acesta din urma fiind nu numai
un termen negativ, dar i un efect al soliditatii. Soliditatea este
cauzata de rezistenta corpului. Este de subliniat aceasta inswire
de rezistenta pe care ne-o procur. simtul tactil; acestui simt (i
celui muscular) i se atribue in. genere, de -care filosofi, mai
multa obiectivitate deca celorlalte simturi. Pe ideia de rezisprin intermediul notiunii de efort, Maine de Biran va
cladi contiinta lumii externe. Gindirea lui Locke se separa

aici de aceea a lui Descartes: spatiul nu poate fi un atribut

esential al materiei, deoarece putem concepe o intindere spa..
vida, necorporala, adica nesolida Para rezistenta), inimobila, spre deosebire de intinderea corporali,
divizibila i capabila de mi4care. Al doilea grup de. idei
simple Il reprezinta ideile venite prin mai multe simturi;
aunt ideile de: spatiu ,(prin senzatii vizuale unite cu senzatii
www.dacoromanica.ro

284

John Locke

tactile), figura, miscare, repaos i mobilitate. Ideile venite prin

reflexie s'ar subdivide in doua clase principale, corespunzatoare
-celor doua puteri spirituale: intelect i vointa. In fine, ultima
grup4 de idei o constituie ideile provenite din amndoua sursele

deodata, de pilda: durata, unitatea, existenta, puterea, plitcerea i durerea.

Ideile simple reprezinta limita inferioara a definitiei, caci

oricare ar fi cusfantul prin care am incerca sa clefinim o asemenea

idee, el ar insemna un inteles cu desavrsire eterogen fata de

ideia de definit. Nici 9 definitie nu ne poate face s. intelegem

.o culoare, de Oda, fara s'o fi trait vreodata. In loc de a

defini aceste idei simple, Je putem stabili un inteles, indicand
conditiilelor de producere. Din acest material elementar rezulta toate cunostintele dui:4 cum numai cu ajutorul a 24
de litere ale alfabetului se poate construi un numar prodigios
de cuvinte. Noi nu ,putem reia dei simple; ele ne sunt date;
spiritul re primeste pasiv. Importanta lor mare consta in faptul
9 pe ele se bazeaza intreaga noastra constructie de idei
<de cunostinte.

b) Ideile complexe. Din idei simple activitatea spirituala

crela. z, prin combinare, compunere i abstractie, idei complexe.
Acestea pot rezulta din elemente unice, privite in ele insesi,
cum sunt modurile i ,substantele; ele mai pot reprezenta idei
formate prin comparatie, relatiile. Modurile, insusirile, se divid
In dou mari clase: simple si complex& (sau mixte).
Modurile simple, din clasa ideilor complexe, sunt determinari sau modificari ale unei singure dei simple; astfel ideile
de distanti, lungime, profunzime, capacitate, de loc si de imensitate, rezulta din ideia simpla de spatiu, dupi cum ideia de
doi este compusa din ideia unittii repetate. Tot asa, din ideia
de durata rezulti succesiunea, limpul (ore, zile, ani), momentul
eternitatea.;

din ideia de unitate rezult numerile, iar din

acestea deriva infinitul. Acesta, dealtfel, este produsul unei

--Wei mai generale, al ideii de marime: spatiul, timpul i numarul
ne duc deopotriva la intelesul de infinit, cu deosebire ca numaruI

ne di o idee mai neta a acestuia. Ideia de infinit izvoraste din

puterea de a spori o mrime (spatiu, durata, num'r), prin noui
ad6ogiri; once mrime este capabila de sporire pe cal de
repetitie. Infinitul, deci, implic ideia unei progresiuni fark
limite; de aceea, daca ne este permis a vorbi despre infinitatea
spatiului, a timpului sau a nurnarului, notiunea de spatiu infinit
si actual este o absurditate, caci ea presupune o limit i. o
www.dacoromanica.ro

285

John Locke

oprire, insusiri tocmai opuse ideei de negatie a oricirei limite.

Ideia de infinit cuprm. de fin ea o parte pozitiv i clara a unei
marimi determinate, alaturi de o parte negatiai

obscuri,

consfituita din ceea ce depaseste aceast marime, negatia sfarvitului, ceva ce poate spori necontenit. lata de ce incercarea de
a vedea in afara tun corespondent al ideei de,infinit este o depasire a experientii. Din 'Alte posibilitati de constructie de
moduri simple, vom gasi ideia de alergare, alunecare,
dans, etc., ca rezultate din ideia de miscare, apoi mai

multe moduri de sunete, de culori, de mirosuri, de gusturi,

moduri ale gandirii (sensatia, memoria, reminiscenta, atentia
rationamentul, vointa, judecata, etc.), ale placerii si ale durerii
(iubirea, ura, tristeta, speranta, etc.). Ideia de libertate este
deasemeni un mod simplu, rezultat din ideia, de putere, care produce doua moduri generale, de putere activa si de putere pasiva.
Ideia de putere rezulta mai ales din reflexia asupra operatiilor
spirituale, mai mult decat din sensatii exterioare. Si aceasta
parere a lui Locke merita s. fie retinut ca o incercare de a
explica in mod psihologic geneza notiunei de putere. Daca

intrebarea asupra libertatii de a face sau de a nu face ceva

este foarte normal, intrebarea asupra libertatii de a voi este
far sens. Libertatea mea este tin functie de puterea mea de
a face sau de a nu face un lucru pe care-1 voesc.
Modurile mixte sunt combinar active ale ideilor simple.
Ele reprezinta unitati legate de ete un nume; le putem! catiga
5i pe calea limbajului (prin explicatie), analizand termenii; noi
le intelegem atunci reducandu-le la elementele lor, la idei

simple. Asa, de pilda, Para sa fi avut ideia de sacrilegiu, noi

o putem intelege prin enumerarea ideilor simple, din care se
compune. Formarea acestor idei este in functie de obiceiurile
institufide unui popor. Ele se pot forma si prin ,experienti sau
observatie (de pild, notiunea de lupta), dar ele mai pot fi
rezultatul unei inventii (ex.: imprimeria).
A doua categorie de idei complexe o constituie ideile de
substante. Acestea sunt grupuri de insusiri, constituite in unitti,
legate de ate un nume i de cate un substrat, mieles, ca suport
permanent al acestor insusiri. Noi ne faurim o sumedenie de idei
de substante speciale: cal, om, plumb, apa, etc. De asemenea,
formatiuni complexe sunt i ideile de substante in general: de

corp sau de materie i de spirit. Ideia de Dumnezeu noi o

constituim pe aceeasi cale: ea este compusi din idei simple do-

bandite prin reflexie; dupa ce am format ideia de existent,

www.dacoromanica.ro

286

John Locke

:duratii, cunostinta, putere, placer% lericire i altele, noi sporim

,cu ajutorul ideii de infinit, fiecare din aceste idei. Ideia de

Divinitate, ca fiinta infinit, atotputernica, inteleapta si perfecta, nu este decat infinitul adiogat la ideile de existenta, putere,
cunostiga, etc. Locke mai deosebste o speta de substage
:colective: armatit, univers, oras, flota, constelatie, etc.; toate
ideile artificiale sunt colective.

Ideile relationale implica raporturi intre lucruri; ele fac

parte din idei complexe. Toate lucrurile se pot infatisa in aproape

o infinitate de relatii. Relatia cauzala este un tip de idee relationala : ea este scoasa din observatie, din experienta. Noi obincep a
servam c unele lucruri,
caliti sau substage
,exista datorita altui lucru. tPrin aceasta observatie noi dobandim
-ideia de cauzii: si de efect. Ceea ce produce o idee simpla sau
complexa noi denumim cu termenul general de cauz, iar ceea
,ce este produs, prin ktermenul de efect". (Essay, II cap. XXVI,

I.). In afara de relatiile cauzale, mai exista relatii temporale,

,spatiale, de putere, de institutii

(general-armata, cetiteanstat), naturale (parinte-fiu), proportionale (mai alb, mai dulce),

'morale (raporturi de conformitate intre o actiune voluntara si o
regula) si de identitate. Raporturile de identitate sau de com,paratie a lucrului cu sine insusi pot avea de obiect identitatea
substantelor (Dumnezeu, inteligenta finit, corpuri materiale)
sau a modurilor. Identitatea corpurilor materiale depinde de
-masa compusa a acelorasi particule ce se afla in coeziune unele
cu altele; identitatea vegetalelor Si a animalelor sfal In organizare

lor, in unitatea vietii, ce face ca, cu toata schimbarea particulelor, unita.tea sil ramana aceeasi. Identitatea personala rezida in
constiinta de sine a individului uman. Trebue s deosebim ideile

ce confin relatii intre lucruri de relatii intre idei; acestea din

urmA se formuleaza in propozitii i, and au un caracter de
certitudine, se numesc cunostinte.
3. ldeile Ft' lucrurile. Dac sub raportul structural toate
ideile se aseaza pe acelasi plan, bucurandu-se de aceeasi importan* sub raportul valorii lor reprezenta.tive, al relatiei lor cu
lumea pe care o reprezinta, (am putea spune, sub aspectuf
cognitiv), ele au o importana diferita. In raportul dintre idei
lucruri ne vom ocupa mai intai de corelatul extern; cum surd
lucrurile si ce cunoastem din ele?

Lumea externa, obiectele materiale, ni se prezinti ca o

suma de calitati sensibile. Intrebarea se pune: exprimi oare
deile noastre lumea externa asa cum este ea? Sunt oare obiectele
www.dacoromanica.ro

John Locke

287

asa cum le infatiseaza ideile noastre? Problema e veche si s'a

raspuns la ea in diferite feluri. Filosofia scolastici, rehand problema, deosebea datele sensibile, cunoscute in ele insesi
numite calitati primare ale hicrurilor, de datele pur subiective,
numite calitati secundare. Locke pastreaza aceasta terminologie,
r filosofia cartezian i tiinta timpului sau ii ajuta sa precizeze continutul acestor doua cadre. Ideile lui Galilei, ale lui

Robert Boyle s ale lui Descartes, au facut ca aceasta problem sa nu lipseasca din epistemologia lui Locke. Galilei
afirmase ca procesele obiective ale naturii nu se pot explica
dec:it cu ajutorul matematcei; Inseamn'i c raporturile si notiunile matematice ar apartine i lumii externe. Caracterul de
subiectivitate al sensatiiilor a fost tafirmat, inainte de Locke, fruit

de Campanella, Descartes si Hobbes. Conceptia mecanicista,

dupi care toate fenomenele naturale se pot reduce la miscarea
particulelor unei materii cu calitati neschimbatoare, este dominanta la sfirsitul secolului al 17-lea. Obiectele externe sunt
despoia' te de o mare parte de insusiri calitative; lor nu le
apartine, dupa Locke, decit soliditatea, intMderea, figura, numarul, rniscarea i repaosul; acestea sunt calittile primare.
Ideile produse d'e aceste calitati se aseamana cu insusirile lucrurilor; calitatile primare le cunoastem asa cum sunt ele in
realitate, sau, viceversa, ele sunt asa cum le cunoastem. Dar
cum se explica toate celelalte impresii pe care le atribuim
cald sau rece, culoare, sunet, miros, etc.? Ele se

atribue in mod eronat lucrurilor. De fapt ele nu exista' in

Iucruri, decit ca simple puteri sau posibilitti ,ale calitatilor
primare de a produce In noi, prin configuratia' lor (situatie, numar,
figura i miscare), efecte asupra organelor noastre. Ac,este

calitag secundare se pot percepe imediat (de ex.: miscarea mai

rapida a particulelor unui corp in contact cu nana ne da sensatia de caldura) sau mediat (soarele topete ceara, iar aceasta,
in contact cu simturile, tne apare moale, cald i alba). Am
putea spune, cu alti termeni, despre calitatile primare ca sunt
objective, iar despre cele secundare c sunt subjective. O experienta simpl ne poate demonstra subiectivitatea unor idei simple.
Dacii prealabil incalzind o mini i racind alta, le introducem

pe amndoua intr'un vas cu api de temperaturi potrivita, vom

simti la o mina sensta de cald, Tar la alta sensatia de rece.
Cum apa nu poate fi calda si rece in acelas timp, aceste sensatii trebue le socotim subiective. Prin aceasti experient
Locke ne da un exemplu foarte elocvent de deosebire dintre un
www.dacoromanica.ro

288

John Locke

fenomen psihic i unul fizic (caklura ca obiect al fiz.icei si ea

obiect al psihologiei). Aceast deosebire devine familianit pentru-

filosofii secolului al 18-lea. Daca ideilor corespunzatoare calitatilor secundare le lipseste asemanarea cu excitantul din afara, nu inseamna insa, rca le lipseste corespondenta, corelatia
cu acest,a. O culoari" se aseamina tot atat de putin cu obiectul
extern, cat i durerea cu miscarea cutitului infipt in corput

nostru; dar diva' cum durerea este un efect al taieturei, tot

astfel i culoarea este efectul anumitor vibratii mecanice. Ideia

corespunzatoare calitatii secundare este un simplu semn si seamama tot atat de putin cu lucral cat i cuvantut scris pe hartie

cu gandul pe care-1 exteriorizeaza.. Daca n'ar exista nici o

fiinta inzestrata cu organe sensoria. le, n'ar exista in lume nici
lumina, nici eildura, nici durere; aceste calitati deci, nu exista
&cat in corpul nostru. Dar dac ar disparea omul (constiinta
apencepatoare), soarele tot ar exista, soliditatea, intinderea,
figura si miscarea ar exista ca modificari reale ale materiei.

Din galitatile primare enumerate pare ca. Locke d cea mai

mare importanta, alaturi de soliditate, miscarii, iar dintre simturi locul principal il ocupa simtul tactil. Nu este greu'de observat corelatia intre soliditate i miscare, pe de o parte, si tact,
pe de alta parte.
Ceea ce reprezinta calitatile primare pentru lumea externa
reprezinta intelectul i vciinta pentru suflet; aceste idei traduc
esenta sufletului.
Dupa ce am vazut cum se prezinta lucrurile in raport cu
sa vedem ce pleosebiri am gasi in idei ca semne reprezentative de obiecte. Locke deosebeste trei criterii de examinarea ideilor: al realitatii, al completitudinei si al adevarului.
Care dintre ideii o putem socoti reata, si care inchipuita? Toate

ideile simple sunt reale. Asta nu inseamna ca ele ar fi niste

imagini ale lucrurilor; ele stint niste efecte constante ale naturii
lucrurilor, riiste semne de corespondenta constanta intre spirit
constitutia lucrurilor reale. Ideile complexe, fiind toate com-

binari voluntare, nu au alta realitate deck pe aceea din spiritul omului i, totusL unele sunt reale iar altele imaginare, caci,

dael nu le putem examina sub raportur concordantei lor cu lucrurile externe, ne raman alte doui criterii: lipsa de contradictie intre elementele lor i conformitatea cu sensul social.
Daca larhetipurile modurilor mixte (de ex.: curajul) se Ai in ele
insesi, Locke i d bine seama ca intelesurile acestor notiuni
it depasesc pe individ i atunci le sprijina pe criteriul social at
www.dacoromanica.ro

John Locke

289

adevOrului. Locke, totusi, nu are Inca constiinta ciar a insem,

nttii acestui criteriu, deoarece Il atribue rnai mult limbajului.
Icleile de substante sunt formate in raport cu lucrurile din afar4
sunt reale, and sunt compuse din idei simple, existente si unite
la fe' ea si lucrurile din afari; ideia de centaur, de pilds, fiind

icompus din idei simple ce nu se afl unite in lucrurile din

afarl, este o himera. Relatiile sunt si ele constructii pur
mintale.

Care dintre idtei sunt complecte sau adecvate lucrurilor

care nu sunt? Dei unele din ideile simple reprezina

prirnare, iar ltele pe acele secundare, toate aceste idei reprezint5
in mod complect realitatea corespunzatoare; ideile calitatilor

secundare reprezina in mod adecvat puterea corpurilor de a

produce in noi aceste idei. Modurile i relatiile, neavnd arhetipuri sau modele in afarii, nereprezentand, deci, decit pe ele
insesi (de ex.: ideia de triunghiu), sunt toate complecte. Ele
pot fi defectuoase numai in raport cu numele, cu semnificatia
curentfi a cuvntului. Ideile de substante, fie cit le intelegem ca
reprezentfind esente reale ale lucrurilor, fie cO le considerrn ca
totalititti
mai mult nominale
de caractere, ele nu pot
fi complecte.

Ideile in sine, ca realiti spirituale, nu pot fi nici false

timp _at nu implicO o afirmatie sau o
negatie, intr'un cuvnt o judecatO. Ele pot fi adevxate san
nici adevOrate atlit

false numai intrucfit reprezintg sau n'u o conformitate fie cu ceva

extern, fie cu un inteles universal admis. Ideile simple nu

pot fi false In raport ca lucrurile exterioare (albul, galbenul,

etc. sunt asa cum ne apar), dar uneori pot fi false in raport
cu alte idei simple cu aoelasi nume (ex.: cineva numeste ros
o culoare verde). Modurile complexe (ex.: justitie, temperanti,
religie, virtute), nu pot fi false, deck in raport cu ideile din
spiritul altora. Ideile de substante pot fi egal de false atOt in
raport cu realitatea, cfit si In raport cu ideile altora.
Se vede importanta atribuiti de Locke ideilor particulare.
Locke contesti ideilor generale si abstracte o alt semnificatie
(lee& ace,ea de scheme mintale, de realitati psihologice fri
corespondent extern. Problemele filosofiei scolastice nu dispirusera complect si una din prohlemele arzitoare ale acestei
filosofii fusese i aceea a universalelor. Locke ja o pozitie
hotiriti de nominalism sau, mai just, gae conceptualism. Spetele

de lucruri sau de fiinte sunt simple concepte, idei complexe,

notiuni legate de eate un nume; esentele lor sunt pur nominale
19

www.dacoromanica.ro

290

John Locke

(in loc sa spun aurul este maleabil, este mai just s spun,:
ceea ce numesc aur este maleabil). Totusi, acest nominalism
este destul de atenuat, caci creatiile tnintale nu sunt Cu totul
arbitrare: in unirea diverselor calitati omul urmeaza natura
intemeiaza aceste unitati pe natura lucrurilor. (Ess. III.
cap. VI, 28-29). Nu este greu de recunoscut in nominalismul
lui Locke, influenta lui Hobbes care afirmase ea, nu exista
decat lucruri individuale. Cartea a III-a din Essay" Locke
o consacra analizei de cuvinte; notitmile sunt cuvinte; a clarifica
notiunile, este a raporta semnele, ddica cuvintele, la lucruri.

Locke nu contesta, totusi, ideilor abstracte fiinta lor psihologich, dupa cum le iva contesta aceasta posibilitate Berkeley.
4. Raporturile intre idei. a). Cunotinta. Cunostinta este
perceptia unei potriviri sau nepotriviri intre cloua idei. Dei
Locke incearca o deosebire intre certitudinea cunostintei

acea a adevarului, Ora la urma el identifica cunostinta cu

adevarul sigur; cunostinta provine din compara tia ideilor clare
distincte; clac

ideile ce se afla gaud sunt confuze

obscure, raportul intre ele nu poate duce la cunostinta. Cunostinta, astfel definita, ramane, sub raportul gnoseologic, in limitele stricte ale imanentului. Se intelege de ce limitele cunoasterii, dupa Locke, sunt limitele ideilor; ha sfera cuno-

stintei este chiar mai ingusta decat acea a ideilor. Mai observant c in conceptia lui Locke, cunostinta are un pronuntat
caracter de pasivitate. Adevrul (concordanta sau neconcardanta
intre idei) exercita o constrangere asupra spiritului; noi nu ne
putem opune adevarului. Empirismul in genere subestimeaza
activitatea spirituala, &Ind preponderen ti influentei periferice;
atomismul psihologic neglijeaza importanta spontaneitatii, dad;
pre,a mare atentie continuturilor; spiritul devine prea impovarat
de ,greutatea rnaterialului s'u de constructie spre a incerca
o, legiuire proprie.
Dupa obiect cunostinta este de patru feluri: de identitate
sau de diversitate (ex.: rilbastrul nu este galben), de coexistenti sau de conexiune neoesara. (ex.: fierul este susceptibil
de a fi influentat de citre magnet), de relatie (ex.: doua linii

paralele cu a treia sunt paralele intre ele), si de existen.

reala (ex.: D-zeu exista). De fapt cele trei feluri delai inceput
se pot ingloba in unica categoric a relatiei. Cunostinta variaza

in gradul de certitucline, iar variatia este in functie de fail

de gpreciere a relatiei ideilor intre ele. Din acest punct de
vedere,

in anumite cazuri, noi putem proceda intuitiv (ex.:

www.dacoromanica.ro

John Locke

291

rosul i albastrul, alturate, ne provoac o perceptie imediat

evident a deosebirei). Acest fe' de cunostere este oel mai

sigur i ne provoaoi cel mai mare grad de evidenti. O evidentil
mai slabb." ne procur cunoasterea. demonstrativii i, in fine,
cea mai putin cert este cunoasterea sensitiva. Identitatea
diversitatea se percep oel mai bine prin intuitie; cunostinta

intuitivi este tot atiit de vasti cat si campul ideilor noastre.

Ideia de cauzalitate, dupi Locke, se buctni deasemenea de o
certitudine intuitivi. Cunoasterea coexistentelor nu se intinde

attit de departe; ea depinde de observatie si de experien(ii ;

fizica i chimia sunt cele mai in misuri si ne, avanseze in acest

domeniu al substantelor, al naturii lucrurilor. Cunostinta relatiilor depinde mult de iagerimea inteligentei noastre i aci este
locul demonstratiei, cum e cazul cu matematica, morala sau
stiintele juridice. In fine, in domeniul existenti reale ne folosim
de diferite feluri de cunoastere, in functie de natura existentii.
Existenta noastr o cunoastem intuitiv, existenta divini prin
demonstratie, iar existenta lucrurilor concrete o percepem in mod

sensitiv; aceasa din urmi ,cunoastere nu se intinde dincolo de

obiectele allate in fata simturilor noastre. Cum certitudinea cunostintei este in functie de idei, de legiturile intre doui idei
si de inlntuiri intre mai multe idei, rezulti c ignoranta notastri ar depinde de lipsa ideilor, de neputinta aperceperii de
Iegituri intre ele si de insuficienta urmiririi termenilor de legiituri in demonstratie.
rrile

Judecata reprezint." relatiile mai putin certe. Imprejuimpun adesea si luim o hotirire inainte dei a fi ajuns

la o cunostint siguri; latunci facem o judecati care este un

fel de presupunere asupra raportului de potrivire sau de nepotrivire intre idei. E de remarcat i aici acelas, caracter pasiv
atomist: notiunea este temeiul judecitii si-i premerge acesteia.
Probabilitatea este o aparenti a concordantei sau
lipsei de concordant intre idei; consimtimntul nostru se bazeazi pe dovezi care nu sunt
avem numai impresia

.propozitia noastr este mai valabili deeit contrariul ei,

Starea de spirit ce insoteste asemenea propozitii o numimt
credint, asentiment, pirere. Credinta noastr nu se mai bazeazi

pe intuitia intrinseci a Taportului intre idei sau pe deductie,

ci pe ceva striin de ideile in chestiune. Locke ne oferi o frumoasi

analizi a fundamentelor probabiliti; aoeasta din urmi este

efectul mrturiilor altora; critica mirturiei este ceva e,sentia/
in procesul de transmitere a cunostintelor dela om la om. In
www.dacoromanica.ro

John Locke

292

alte imprejurari pOrerea noastri se intemeiazi pe analogie. In

acest domeniu crepuscular al scunostintei exist diferite grade
de lumini, de probabilitate. Pentru aceastO regiune, uncle lumina abia mijeste, unde contururile ideilor abia se mai disting,
Locke ne d citeva sfaturi practice spre a distinge un semn
de p iluzie, promisiunea unui adevOr de fictiunea amigitoare.
d) Ratiunea. Sfera cunostintei noastre poate spori numai
odati cu imbogatirea numarului de idei (experienta), cu clarificarea i precizarea acestora i cu aflarea ideilor intermediare
pe baza oirora afam raporturi intre alte douri idei. Cnd,
certitudinea sau probabilitatea nu pot fi obtinute din raportul
direct hare douii idei, atunci e nevoie de idei intermediare,
de un proces de jdeductie. Aici intervine ratiunea cu un rol
dublu: de a descoperi ideile mijlocitoare si de a trage concluzii,.
dupit aranjarea termenilor, in asa fel ca s se eviclentieze
legfiturile intre termeni; la fiecare treapti a deductiei noi awn'
intuitiv a legturii intre idei. In prerea
perceptia imediaa
lui Locke asupra silogismului se recunoaste gindirea lui Baco n.
Silogismul nu este un mijloc de descoperire a adevitrului
deci, el nu serveste aproape de loo pentru progresul cunostintei
noastre. Procesul de descoperire a adevOrului se petrece in
afarit de silogism; aoesta vine dApli cunostintO. Silogismul
este arta de a aranja dovezile pe care le aveam deji; a sustine
neoesitatea lui, este tot una cu a fi in postura omului, care,
avind vederea slabi i intrebuintind ochelari, pretinde .ci nu se
poate vedea bine dect prin ochelari. Este eronaa pretentia
aoelora, care sustin ci din oftteva principii generale se pot dedtic

o serie de adevOruri. Principiile sau axiomele au, in adevr, o

evident, dar ele vin dupsi lucruri individuale; adevArul 1+2=3

nu poate fi dedus din principiul totul este egal cu pOrtile

sale-, adevr mai obscur i mai tardiv ca aparitie. Axiomele
matematice, ca

principiile logice, vin dupa experienta indivi-

duali; iaa de ce, conchide Locke, aceste principii sunt scoase

din experiena; el nu vede posibilitatea de disjonctiune a acestor
doui idei. Aici constafiun confuzia, care domini intreaga conceptie empiristi a lui Locke, intre apriorismul (logic i cel psihologic, intre conditie logidi si Antecedent psihologic. Putem
intelege atunci ide ce Locke angajeazi pe o pana gresiti problema
cunostintei i totodaa, de ce Kant este adevratul inovator

fericit, cind Iasi la o parte cercearile otioase asupra antecedentelor psihologice ale cunostintelor

capitol de psihologie

care studiazi geneza, dar nu judec valoarea ideilor

www.dacoromanica.ro

293

John Locke

se intereseazi numai de funclamentele lor necesare, de presupunerile

lor logice.1) Ceea ce noi numim principii

logioe

(de identitate sau de contradicfie) sunt abstractii cu punctul

de plecare in constatri ale experientii individuale. De aceea
ele nu pot servi stiintei de fundament si nici nu ne pot folosi
In confirmarea propozitiilpr individuale. Cunostinta copilului ca

degetul su mic este anai mic dect corpul su intreg, este

anterioar maximei totul este mai mic deal partea-. Maximele
generale pot servi in tinvtmnt, dar nu pentru progresul sti-

intei sau ca metodi de cercetare in

inventia'

descoperirea

adevrului. Aici Locke se sprijin pe autoritatea lui Newton.

Din analiza unor notiuni putem scoate propozitii generale, dar
sterilitatea lor le deosebeste de acebo propozitii care contribue
la imbogtirea cunostintei noastre. In aceast analiz s'ar putea
intrevedea deosebirea pe care o va face Kant intre judecitile
sintetice si cele analitice (Windelband). Locke se indreapt
impotriva filosofiei peripatetice, care mai dinuia in scolile
de atunci i favoriza discutii sterile. Folosul acestei filosofii

nu este ace:it de a reduce la licere pe adversarul cure tine

s te sicaneze. Aceeasi utilitate fusese atribuit

silogismului

de ctre Bacon. Descartes artase, 0661 cu sterilitatea siloaspectul de inventie si de creatie in demonstratia
matematicit. Pentru Locke, deasemenea, adevrurile matematice

posed cea mai mare certitudine. Morala, procednd prin demonstratie, s'ar putea i ea ridica la nivelul matematicei. Celelalte -stiinti, cum este Jizica sau chimia, trebue s recurg la
experient. Dac imbogtirea cunostintelor in stiintele demonstrative se poate face prin inventarea ideilor mijlocitoare, eviclentiindu-se, astfel, potrivirea sau nepotrivirea -intre idei ce nu
se pot compara imediat, _progresul cunostintelor experimentale
nu se poate face deca prin chtigarea noilor iclei despre un rucru;
calea cunoasterii iporpurilor este o cale direct contrarr aceleia

a stiintelor demonstrative (Ess. IV. cap. XII, 9). Astfel

direa lui Bacon si ,acea a lui Descartes tind spre sintez in
filosofia lui Locke.
Sub raportul metodelor Locke 'deosebeste ijou mari grupe
de stiinte: demonstrative, cum ar fi stiintele matematice cu
intele juridico-morale, si experimntale, fizica j chimia (sau,
mai scurt, filosofia natural). Primul grup de stiinte se bucur
1) I. Petrovici, Vata
pp. 68-69.

4i

opera lu Kant, 1936, pp. 23-14; vez 4i

www.dacoromanica.ro

294

John Locke

de o certitudine i generalitate pe care nu o vor, atinge stiintele

experimentale, mai putin sigure si mai putin generale. Concluzia

e inconsecventi cu o conceptie empiristi. Prin ea Locke se

apropie mai mult de Malebranche si Spinoza, decal de Bacon,
meriti cu mai mula dreptate epitetut de cartezian influentat
de Bacon" dealt caracterizarea tle baconian cu nuanta carte-

%ianii.1). Cu atat mai putina dreptate socotim cit are Kuno

Fischer, care 11 socoate pe Locke un baconian consecvent
fr originalitate. 2).
5. Concluzii: problemele fundamentale. Drept concluzie
vom degaja din cele spuse gandirea lui Locke cu privire la
i corelate.
a) Problema obiectului fi a limitelor cunoftintei. Aceasti

douit probleme fundamentale

problem, pusi in cadrul filosofiei lui Locke, s'ar mai putea

formula si astfel: daca exista ceva, ce anume? ce putem tsti
despre existenta? Cum ni se prezinta aceasta lume i cht putem

sti despre ea? Aceasta este in fond problema existentii vizuti

gnoseologic.

Locke deosebeste trei mari categorii de existente: fiinta

noastra, D-zeu i lucrurile. Despre existenta noastri avem cea mai

inalta certitudine, de natura intuitivii. Nu ne putem indoi ca

exist in noi ceva care gandeste; incloiala mnsi ar fi o dovadi
de existenti. Argumentul lui Descartes ramfine deci valabil;
numai cit Locke adaoga: asa dar, experienta este aceea care
ne convinge ca avem o cunostinta intuitiv despre existenta
noastra i o perceptie interioara inLfailibil ct suntem ceva"

(Ess. IV. cap. IX, 3).

Evidenta asupra existentei divine se dobandeste cu aju.
torul demonstratiei, la fel cu demonstratia matematica; aceasti
certitudine se intemeiazit in ultima analiza pe intuitia despre
persoana noastri. Unul din cele mai principale argumente In
favoarea existentei lui D-zeu se sprijina pe principiul de cauzalitate. Siguranta c nimic nu poate produce ceva, o avem

din experienta ce ne arata in mod constant ca oricand se

produce un fenomen, el i datoreste existenta lui unei juste
aplicri sau operatii a unei alte existente" (Ess. II, cap. XXVI,
1.). Cum nimic nu .poate produce ceva, fiinta noastra trebue
sa alit' o cauza care a produs-o i aceasta cauza o numim
D-zeu. D-zeu este etern, cci daca ar fi altfel, ar insemna ca
R. Falckenberg, Geschichte der neueren Philosophie 1902, p. 152.
Vd. K. Fischer, op, cit. p. 409-419 si p. 424.

www.dacoromanica.ro

J ohn Locke

295

s'a nascut din neant. Dar cum facultatile noastre spirituale le

datoram tot Divinitatii, inseamni ca trebue si-i atribuim si
insusirea de putere nemarginita. Autorul nostru trebue si fie
si o fiint inteligentfi, eici o fiinfa oarba nu poate produce
o alta inteligenta.
Asa dar, ideia de D-zeu nu contine deck elemente din
experienta. Locke nu-si da seama, insi, ea' principiul de cauzalitate, scos si el din experienta, capt o intrebuintare transcen(lentil de vreme ce incercam si demonstram prin el existenta efec-

tiva a unei realitti pe care n'arn cunoscut-o in experienta.

Astfel cunostinta depaseste experienta, si inch servindu-se de
mijloace care nu pot avea deck o tarie empiric. Reiese ciar
nepotrivirea intre acest procedeu si afirmatia lui Locke
fundamentul tuturor cunostintelor se all numai in experienta.

ci

Asupra existentii lumii din afara Locke n'are nici o indoiala si nu simte nevoia, ca Descartes, de un alt garant al
acestei certitudini afara de intelect. Am vazut ca evidenta
despre existenta noastra se dobhndeste prin intuitie, existenta
divina o cunoastem prin demonstratie, iar lucrurile din afara prin
cunoasterea sensitiva. Aceasta cunoastere nu poate fi decht
actual, adica traiti in momentul &and lucrurile influenteaza
asupra noastra. Gradul de evidenta in acest domeniu este mai
slab. Si aici sprijinul ni-1 da increderea in faculttile noastre, tin
intuitia noastra interna, in siguranta tert simtuAle nu ne inseali
In referintele lor asupra lucrurilor exterioare. Al doilea motiv
de a crede in existenta realitatii externe este si experienta
ca ideile noastre
in cea mai mare parte , le primim prin
intermediul simturilor (lipsa simturilor atrage dup:i sine lipsa
ideilor corespunzatoane), iar simturile singure nu pot produce
idei (in intuneric nu putem vedea lumina sau culoare). Apoi,
ideile venite direct dela obiecte au un caracter de constrhngere,
ce lipseste ideilor produse de spiritul nostru, dupa cum le
lipseste si ideilor memoriale. Sensatiile actuale sunt insolite
de placere sau de durere, sentimente de care sunt lipsite aceleai
sensatii atunci chnd sunt amintite. Si in fine, probabilitatea sporeste, cu cat numarut de mantwii sensitive este mai numeros si mai

variat: toate simturile sunt solidare in confirmarea realittii din

afara. Dar clack' ne-am inchip'ui, cum a fcut Descartes, ca

totul este un vis? Noi sirntim, spune Locke, diferenta intre

VIS si realitate si aura de aceasta, daca tottd este un vis, este
inutila once argumentare. Durerea sau placerea sunt cele mai
puternice argumente: cine persist 'Ana la sfirsit in indoiala
www.dacoromanica.ro

296

John Locke

despre existenta lumii externe n'are declt s puna mana in foc

ca sa se convinga ci nu viseaza. Argumentarea lui Locke este
riguroasii in aparen; in fond el afirmi existenta unor deosebiri
intre diferitele noastre idei sau stri, pentru a ne constrange sa
nu gasim o alta cauza a acestor deosebiri decat acea a influentelor externe. Noi constatam diferente intre starile noastre
psihice; care este causa acestor diferente?; ea nu poate s fie
deck lumea obiectelor din afara. Argumentarea lui Locke
se intemeiaza in ultima analiza pe cerfara voia autorului
titudinea imediata a principiului de cauzalitate, care, la rgindul
lui, este scos din experieng. Cauzalitatea este o idee relationali
complexa, o constructie mintal, Tara corespondent adecvat in
realitate, dar bazata pe idei simple scoase din observatie. Cum
poate aceast realitate imanenta s ne impuna, i mai ales
s ne justifice, un salt in regiunea transcendentului? Dupa cum
Berkeley va limpezi &Area lui Locke in problema substantei,
tot astfel, in problema cauzalitatii, Hume va trage, din premisele
lui Locke, conclazii pe care Ondirea, nc prea realista a lui
Locke, sovaia sa le afirme.

Fiind admisa existenta lumii externe, nu este greu

putem cunoate ceva despre ea; calea spre metafizica ontoligicl este deschisa. Locke, ajuns la limita cunoasterii, nu
rezista tentatiei de a Ai
aproape fara voie
peste
hotarele curoscutalui posibil. NegAnd substanta ca obiect adecvat

al cunostintei, el va tagadui i posibilitatea metafizicei, dupa

cum mai tirziu Kant va tagadui posibilitatea unei psihologii,
cosmologii sau teologii rationale. Dar, spre deosebire de Kant,
Locke va face, totusi, putina metafizica. Notiunea de substanti
este una din notiunile centrale pe care obisnuit cladeste un
sistem de metafizicl. Locke in aceasta privinta are o atitudine
intermediara i inconsecventa; substanta mu este negag, dar e
decretata incognoscibila; ea nu poate fi cunoscuta i totusi
i se atribuie insusiri spe i-ar apartine neconditionat. Consecvent
tendintei nominaliste a lui Hobbes, Locke considera substanta
ca subiect al unei judeciti, ca nume la care raportam continuturile date in perceptie, dar nu desfiinteaza substanta, asa

cum o fac Berkeley si Hume.

Exista doua substante generale: ,materie si spirit. Din
teoria icleilor am vazut ca nu se poate afirma nimic despre
esentele reale ale lucrurilor, substanta fiind o idee complexi,
o totalitate de insusiri, legata de un nume i pentru care imaginam, drept suport, un subiect; acesta, 'rasa, pentru noi eimane
www.dacoromanica.ro

John Locke

297

complect necunoscut. Noi nu 'patent ti absolut nimio. nici despre

mterie nici despre spirit, dupa cum, de altfel, 6 esenta proprie

a Divinitatii ramne necunoscuti. Locke n'are nici o indoiala
despre existenta substantei, dar are tot atat de mare siguranta
clespre imposibilitatea de a-i patrunde natura. Care este natura

materiei? Nimic nu se 'opune ipotezei ca materia sa aiba

insuirea de a gandi. Locke clepaete taceasta stare de rezerv.
este inzestrata
Dupa cum Divinitatea
substanta suprema
cu anumite insuiri reale, tot astfel i corpul poseda proprietati

esentiale, cum mutt: coeziunea partilor solide 6 impulsia sau

puterea de a comunica micarea pe cale de impulsie. Intinderea
singur nu poate fi un atribut 0.1 corpului, dupa cum afirmase
Descartes, deoarece putem concepe existenta intinderii fari corp

(vidul), pe cand nu se poate concepe ceva solid care sa nu

fie corp i, impli,c' it, sa n'aiba intindere i figura. Aceste inproprietati ale lucrului in sine,
susiri nu sunt numai idei ci
'T

ale substantei reale. Substanta spirituala are doug insuifi esentiale, un fel de calitati primare ale sufletului: gandirea i vo-

inta, sau puterea de a pune in miscare un corp prin gandire

din care cea spirituala ne
6 libertate. Ambele substante
apare Tnai ciar
durata

mai au clrept insuiri comune: existe4ta,

mobilitatea.

Multe reflexii fecunde din filosofia lui Locke sunt insuficient armonizate. Acest filosof a impratiat multe idei, care
au fost desvoltate 6 precizate de catre urmaii sai. Locke ne
d cateva cunotinte dogmatice despre substanta; dei o socoate
necunotibila, el intrevede, totui, posibilitate de a ne apropia
de natura lucrurilor, i anume, prin studierea minutioasa a
relatiilor intre lucruri. Once substanta particulara este compusa
din idei de calitati primare, din idei de calitati secundare (puterea substantei de a produce ,asupra noastra, prin intermediul
timturilor, diferite idei; de pilda, culoarea galbena a aurului
este posibilitatea metalului de a excita ideia de galben prin
intermediul ochiului) i, in Tine, din idei de putere (aptitudini,
active sau pasive, de a produce sail a suferi o schimbare din
partea primelor calitati). Noi bunoatem un lucru cu atat mai
bine, cu elt ne sunt rani bine cunoscute numeroasele lui reltii
cu alte lucruri. Daca Locke cnsidera substanta ca imposibil
de cunoscut, o face i din motivul ca cunoaterea totala a relafilor unui obiect cu tot ice-1 inconjoara este o imposibilitate.
A cunoate o substanta este a cunoate raporturile .sale cu

alte corpuri 6 cu poi- (Essay, IV, cap. VI, 14). Numai prin
www.dacoromanica.ro

298

John Locke

stiint, prin cercetarea experimental a relatiilor intre lucruri,

ne putem apropia de fondul realitii. Aceasti idee, care se transform mai trziu In ideia de temelie a pozitivismului, poate
ar putea fi socotit ca un germene al pozitivismului.
Din inconsecventa cu privire la substant rezult o
inconsecventfi, corelat cu cea dinti, cu privire la definitia
cunostintei: daca o cunostintit nu este deck un raport intre
douil idei, cum se poate Con ce pe un obiect al cunostintei
Ara de noi i necunostut de noi? Cungstinta dobndeste
ea un caracter transcendent. Cu aceasta, ns, intrim In teoria
adevrului.

Doctrina epistemologia a lui Locke este o teorie a stiintei

pozitive
scande; prin ea lumea ne apare asa cum ne-o prezint, in linii generale, stiinta timpului. Un singur lucru II

neglijeazi Locke: intemeierea gnoseologic a legii stiintifice 1);

aceastit sarcin o va rincerca In parte Hume si o va duce la

sfirsit ICant.
b) Teoria adeoarului. Problema adevrului la Locke se

poate formula astfel: Ce este adevr? Care este garantia

fundamentul lui? Adevrul este idefinit ca o justi unire sau
separatie a semnelor (mintale sau veAale); ar prea ci este
o definitie nominalist; ea ar fi de acord cu definitia cunostintei

(sinonim cu adevrul), inteleas ca o perceptie a potrivirii

sau a nepotrivirii intre dou idei; avem, deci, i aci un raport
intre semne, dici ideile nu sunt deck semne. Dar ce reprezint

aceste semne? Lucruri. Locke au se mai poate mentine pe

acest teren si este nevoit s adaoge c justeta unirii este
prin
In ifunctie de potrivirea sau nepotrivirea
intermediul ideilor

lucrurilor nsej (Ess. IV. tap. V, 2). Se impune clistinctia

intre adevr verbal, uncle separarea sau unirea termenilor se
face in functie de raportul intre idei, indiferent de conformitatea
ideilor cu ceva dinafar., i adevr real, unde unirea sau separarea se subordoneaz realittii externe. Cunostinta este tea%

numai intruck implia o conformitate intre idei

i lucruri.

Dac judecatile noastre de relatie se pot dispensa de realitatea

extern, judecitile de existent .o presupun. Prin aceste tideoti se admite, in afar de realitatea icleilor insesi, care ar
cirCumscrie hotarele cunostintei noastre, o alt lume, o alt
realitate. Aceast lume se oglindeste in idei; iar acestea devin
copii ale unor modele aflate dincolo de granitele unei cunostinte
I) W. Wundt, Einleitung in die Philosophie, 1920, p, 209.

www.dacoromanica.ro

John Locke

299.

posibile. Adevarul devine o relatie intre aceste continuturi transacele formula-te in judecati de relatie
care se pot dispensa de sprijinul unei realitiiti din afarfi. Majoritatea ideilor complexe sunt
cendente i idei. Dar am vazut c existi adevaruri

constructii mintale fr modele in afara; in cazul lor esenta

reali coincide cu cea nominala. Pentru a deveni cunostinte,.
adevaruri, aceste relatii intre idei n'au nevoie de existentiq
aici criteriul acordului cu realitatea cedeazi in fata acordului
cu intelesul social. Ideile, deci, existente in spiritele altora,
pot servi in aceeasi masura de organ de control al ideilor
individuale, cat j obiectele mmii externe. Acolo, unde ideei
individuale i lipseste corelatul sail material, ti vine ca sprijia
corelatul sau social. In afara de criteriul concordantei cu obiectul

acel al lipsei de contradictie interna, in unele cazuri, deci,

trebue sa mai admitem un criteriu, acel al concordantei sociale.
Once idealist, care suprima existenta lumii externe, simte nevoia
de un alt suport al adevarului. Berkeley Il va data in consensul

tuturor oamenilor, iar Kant intr'o constiinta in genere. 0 cunostinta morala poate avea numai o existenti ideala ca saport
social; cu timpul, Irma., ea ti va putea dobandi si un fundament
real; ceea ce este adevarat pentru calculele sau figurile noastre
matematice ideale, va fi adevarat i pentru miscari sau figuri
reale; realitatea spirituala se transforma in una materiali; arhetipul ii creiaza exemplarul respectiv.
O ultimi constatare in domeniul teoriei adevarului. Am
vizut cum Locke desparte categoria de idei subiective de aceea
a ideilor corespunzatoare calitatilor sensibile primare. Dela aceasta nota de subiectivitate nu este decant un pas Ana la,
notiunea de relativitate a cunostintelor noastre, pasul pe care
si face Locke, destul de constient. Ideile, ca i cunostintele
noastre, sunt in functie de structura noastra sufleteasca in genere

si de cea sensoriala in special. Daca simturile noastre ar fi

construite aitfel, i aparenta lumii ar fi alta. Este usor de
vazut n acest relativism
care este mai mult de esenta
psihologica

germenul criticismului si al relativismului gnoseo-

logic kantian. Locke merge mai departe: structura rioastra este

in functie de trebuintele vietii, de adaptare la mediu, de actiune. Facultatile noastre nu sunt creiate pentru speculatie
daca prin ele nu se poate ajunge _la o cunostinta perfecti, ele
ne ajuti cel putin la satisfacerea intereselor noastre (vezi Essay,

Introd. 6 c. II. cap. XIII, 12-13 i IV, cap. III, 23). Locke.
www.dacoromanica.ro

300

John Locke

atribue pstfel cunostintei o valoare instrumentala. Aceasta idee

va deveni mai tarziu axa central a biologismului gnoseologic.

Ideile psihologice.
Daca nu se poate Apune 'fara nici o rezerva ca. J. Locke
este intemeietorul psihologiei noui, empirice si introspective,

nu se poate tagadui ins, ca pentru inceputul acesteia, figura

lui Locke este c,ea inai insemnata, cea mai reprezentativa.
Locke intemeiaza o stiinta, care poate sta alaturi de celelalte
stiinte experimentale; singura ei deosebire de tovarasele sale
sta in izvorul deosebit al cunostintei: experienta intern. Prima
incercare serioas de emancipare a psihologiei de metafizica se
datoreste lui Locke. Sa iu uitam ca. Locke a intrat in domeniul
filosofiei destul de tarziu; medicina i chimia i-au facut prima
educatie stiintifica; Sydenham si Boyle au fost marii sai prieteni.

Psihologia va fi tratata ca o 5tiin1a biologica, sufletul va fi

analizat ca un corp clam' ic;
descris ca un obiect ide anatomie
o psihologie empirioa, descriptiva i atomista Divortul intre

i filosofie va fi desavarsit prin adaogirea la aceste

insusiri a caracterului cantitativ i experimental. Psihologia lui
Locke nu poate inlatura cu clesavrsire notiunea de Divinitate,
de care se serveste In explicatia originei omului sau a facultatilor psihice ale acestuia; explicatia teologica., totusi, este
deplasata cu totul spre periferia stiintei psihologice, iar faptele
stifletesti sunt descrise i analizate ca once fapt natural si
pozitiv. Intentia lui Locke iu este de a cerceta natura sufletului,
esenta acestuia, pi a face sa se vada, cu ajutorul unei metode
-dare i, ca s zicem asa, istorice, prin ce mijloace inteligenta
psihologie

noastra i formeaza ideile despre lucruri". (Ess., Introd., 2).

Omul este o treapta in scara organismelor. Locke are
constiinta clara a transitiilor aproape insensibile intre spete
si a continuitaii biolpgice dela organismele cele mai simple si
inferioare Oda' la organismele complexe. Intre regnul animal
cel vegetal, el vede o mare apropiere; si nioi intre materie
vegetale nu exist un hiatus prea mare. Aninalele, departe
de a fi masini, cum le socotea Descartes, sunt fiinte, ca
oamenii, cu deosebirea ca le lipseste ratiunea, adica facultatea
de a face rationamente. Intre inteligenta animalelor superioare
nivelul inferior al, inteligentei unor oameni diferenta e atat
de mica, Inca ar fi greu de afirmat ca omul are o inteligenta
mai intinsa i mi pronuntata decat acea a animalelor. (Ess. IV,
cap. XVII, 2). Condillac va 'fi si mai hot:aril in asemanari
www.dacoromanica.ro

John Locke

301

intre sufletul uman i eel animal. Perceptia si memoria sunt,

dupa Locke, destul de .desvoltate la animale; puterea de comparatie si de compunere sunt slabe, iar abstractia, fiind inexistent, atrage !dupa sine si lipsa limbajului.
Locke este clintre cei sdintai filosofi, care, in descrierile
sale psihologice, 'face comparatii Atat de frecvente intre sufletul
timan, tadult, civilizat i normal, pe de o parte, si cel animal,
infantil, primitiv i alienat, pe de alta parte. Locke va arata
egala curiozitate pentru informatjae unui misionar sau calator
In tinuturile necivilizate, cat pentru manifestArile unui alienat
care rationeaza just pe principii !false" (noi 11 denumim paranoic)
deosebit de un imbecil, cu insuficienta in exercitiul facultatilor sale mintale.
Spre deosebire de animal, care se prezinti, datorit organizrii
ca o individualitate corporala, omul este o persoana,

adieu un individ constient de sine. Identitatea omului nu se

datoreste unei substante ci numai constiintei de sine care se
afirma identica; identitatea omului este identitatea eonsiintei
sale; constiinta este fundamentul personalitatiis In constituirea
personalitatii memoria joaca uni mare rol; numai amintirile,
sistematizate in grupuri diferite, i fra comunicatie intrp ele,
pot disloca unitatea personalittii. Aceasta mai aresi un inteles
social; persoani este cineva, care poate fi facut responsabil
de o fapta savarsiti, sau care isi poate asuma raspunderea unei
actiuni, recunoscand-o ca apartinand lui. Cuvantul de persoana,

deci, intr'un sens, este termen de barou".

Din definitia inssi a personalitatii ne dAm seama de
importanta constiintei i, implicit, de importanta metodei de
observatie interni in psihologie. Alaturi de sensatie, observatia
intermit este un izvor principal al cunostintei omenesti, dei infra
In functie u oeazia sensatiei. Leibniz va deosebi perceptia,
prin care reprezentarile se pastreaza in su'llet, de aperceptie, prin

care ele iau constiinta de sine. Aperceptia se apropie de ceca

ce Locke intelege prin ref1exie. Metoda subiectivi este aliata
unei alte metode, importati 'din stiintele fizico-chimice. Locke
este deprins sa ajunga la deplina intelegere a unui corp 'complex
prin reducerea lui la elementele sale componente: O bun
parte din opera lui Locke est consacrata descrierii proceselor
de formare a ideilor oamplexe cu 'ajutorul unor Wei simple ce
sunt materiale i fundamente
tuturor gandirilor". Aceste

diferite acte [formarea ideilor complexe, a ideilor de zelatie,

abstractia i generalizarea] arat cane este puterea omuruilf
www.dacoromanica.ro

302

John Locke

precum i faptul et operatiile sale sunt aceleasi in lumea material

ca i in lumea spiritual. Caci materialele acestor doua lumi

sunt de asa natuni incat omul nici nu poate s Loa nimic din
nou, nici nu poate distruge ceca ce exista; toata puterea sa
mirginindu-se numai in a le uni impreuna, a le aseza unele
alituri de altele sau a le separa cu totul- (Ess., II, cap. XII,
1). Astfel atomismul i face o intrare triumfala in palatul uou
al psihologiei; toga scoala empirista englezi (Hume, Mill,
Bain, Spencer, etc.), se

va

servi

din

plin

de

aceasta

conceptie ca de o metodi comparativa. Ideia simpla este elementul ireductibil al vietii sufletesti; ceea ce pentru chimie
este atomul, pentru psihologie este ideia. In genere Locke va
1-nprumuta multe imagini din lumea material' constiinta o
va compara cu o Ohl& (sau cu o tabula rasa), memoria cu
ceara, ideile i amintirile cu picturi, formarea asociatiilor Cu
batatorirea unui drum, etc. Este prea evident, pentru a mai
insista asupra faptului, ea de mult pagubeste intelegerea spiritului cnd el este privit ca o facultate pasiva, de inregistrare.
Numai In formarea ideilor complexe, a ideilor de relatie, in
abstractie si generalizare, spiritul, dupa prerea lui Locke,
este activ.

Socotind amintirile drept caracter 'fundamental al psihicului, Locke r'imne fidel cartezianismului: a fi psihic este
a fi constient. In iceasta privinta Leibniz Il depaseste ocupindu-se de penumbra si de intunericul vietii psihice.
Locke
seama
fenomenul, evidentiat mai trziu,
de 1ngustime a constiintei, afirmand, c claritatea si distinctia
unei idei merg paralel cu concentrarea. acesteia. Din imperfectia constiintei noastre, de a nu putea imbratisa mai multe
idei deodata, rezult mai multe operatii, ca abstractia si gene-ralizarea. Se subliniaza importanta creerului pentru viafa con-

Locke nu pierde ocazia s arunce aleva sageti in psihologia facultatilor, aratnd sterilitatea explicatillor psihologice
prin intrebuintarea notiunei de facultate. Acest termen se poate
intrebuinta numai cu prudenta', tra s Insemneze fiinte reale

din suflet ce ar produce acte de inteligenta sau de vointa"

(Ess., II, cap. XXI, 6). Asta nu-1 impiedica pe Locke sa
conceapa sufletul ca o totalitate de puteri in legituri foarte
-slabe unele cu altele.
Clasificatia psihologica a lui Locke nu prekinti origiTralitate: sunt douit mari i principale actiuni ale sufleturui"...
www.dacoromanica.ro

John Locke

303

puterea de a gndi i vointa sau puterea de a voi- (Ess., II,

VI, 2), inteligenta i vointa. Aceasta impartire poate fi inteleasa ca o disjunctie a aspectului subiectiv al constiintei de ce!
obiectiv. Sentimentul nu este go facultate independenta ci, fiind
aperceput prin sensatie i eflexie in acela timp, apartine
ambelor aspecte.
In definitia ratiunii pe care o di Locke, se poate ga.'si influenta lui Descartes si germenul intelesului modern al inteli-

gentii: un aspect al ratiunii este agerimea ce are rolul de a

descoperi, a inventa relatii noui, idei mijlocitoare intr'un rationament; astfel se ajunge la noui adevaruri. Ratiunea, sub
acest raport, are un inteles pur psihologic de inteligenta. Din
acest punct de vedere, al patrunderii si al intelegerii, oamenii
se deosebesc mult unii de altii.
Impresiile produse asupra organelor sensoriale sunt &Ise
la creer, unde se produc sensatide corespunzatoare. Multe din
informatide sensaliilor sunt relative; ne-o arata experienta (descrisa in Alta parte) pentru sensatiile termice.
Prima si cea mai 'simpla idee este perceptia; ea este, insa,
contopita aproape totdeauna cu judecata: un obiect rotund, vazut

la o distanta, ne apare de fapt ca o figura plana, ca in pictura;

noi 11 yedem, totusi, ca o figura convexa, prin adaogirea judecatii

la datele simturilor. Astfel se explica si deformarile sensatiilor

(iluziile), atiit de frecvente la simtul Vazului. In grupul sensatiilor venite prin simturi diferite, unele elemente se controleaza
prin altele; in acest control intersensorial simtut tactil pare a
avea votul hotaritor.
Am vazut ca ideile de spatiu si de timp ne yin tot prin
simturi; dac dintr'un punct de vedere aceasta conceptie este
realista, judecata prin prisma originei ideilor ea este empirista.

Simtul tactil are prioritate in formarea ideei de spatiu; rolul

sensatiilor vizuale este mai slab. Ilustratia o avem In problema
pusi de Molyneux, corespondentul lui Locke: daca presupunem
un orb din nastere, indata dupa ce a recipatat vederea, in fata
unui cub, aceasta figura nu va putea fi cleosebita de o sfera (Ess.,
II, IX, 8). Spatiul vizual este un derivat fata de spatiul tactiL
Durata rezulta din reflexia asupra succesiunii i schimharii strilor noastre de constiinta. Imobilitatea psihica este un fenomen
irealizabil.

Datorita memoriei, spiritul este si mai apt de cunoaSere.

Ideile, cunoscute data, se pastreaza in spirit si se pot reproduce insotite de un sentiment ca au fost trite candva; puterea
www.dacoromanica.ro

304

John Locke

de a le trezi i A le readuce In spirit se chiam memorie.

idee se fixeaz bine cnd este urmrit. cu atente, and este
repetat, cnd este insotit de sentiment, si,, mai cu seami, cnd

este favorizat de o bull constitutie fiziologici. Aceste idei

revin in suflet uneori dela sine, de multe ori datorial vointei
foarte adesea datoriti sentimentului sau pasiunilor violente, care
trezesc ,tablourile adormite-, scotndu-le din ascunziwrile"
lor. Efiri memorie toate celelalte facultsti sunt imposibile,
fr ea nu putem depi limitele prezentului; ea contribue la
identitatea personalittii noastre.

Datoritit operatiilor de discernmnt, comparatie, compunere, abstractie i generalizare, construim tot edificiul complicat
al continutului sufletesc. Abstractia i generalizarea ne servesc

mult pentru economia gndirii; devenind mai uoar i mai

comprehensivi, gindirea se poate mica mai repede. GAndirea
este

inteleasa ateodati ca sinonim cu congiinta; ea este

realitatea fundamentar a sufletului. Gndirea maximi coincide

cu maximul de atentie; reveria i visuI sunt stri de diminuare,
de destindere sau de suspendare a gfindirii.
Limbajul este in strnsi legtur cu gAndirea (ideile, ca
cuvintele, sunt semne); el este in serviciul relatiilor sociale
i de aceea limbajul oglindete viata i obiceiurile popoarelor.
Erorile se datoresc in buni parte limbajului: sub aceleai cuvinte se ascund intelesuri diferite. Iat de ce este nevoie de a
deosebi elementul logic al limbajului de cel psihologic sau
istoric. Limba, legtura intre idee i cuvnt, ar fi un produs
conventional; in libertatea d'e schimba limba, individul, insA,
se lovete de rezistenta social. In filosofia limbajului Locke
aplicA aceeai metodii analitic; intelesul frazei rezula din
Iptelesul cuvintelor. Avem mai intaiu ideea
termen, apoi
legitura intre termeni. Limbajul, pe tang functia de a comunica

ahora ideile noastre, mai are i functia de a ne reprezentai

noui inine propriile noastr dei. Filosofia limbajului la Locke
cuprinde multe idei interesante de amnunt i, in genere, reprezint o incercare original.
Urmndu-1 pe Hobbes, Locke d destul atentie inlntuirei
ideilor; pare c insi 'denumirea de asociatie de idei este

introdus de care el. Dar qi aci Locke este ace14 psiholog

prudent; mai trziu Hume i Hartley vor aeza acest fenomen
in centrul explicatiilor -psihologice. Pentru adncirea legiturilor

asociative repetitia joac un mare rol, creind, astfel, legturi

permanente i aproape indisolubile. Dar, alituri de cest factor,
www.dacoromanica.ro

John Locke

305

mai este unul; de ordin afectiv, foarte important. Legaturile

dintre idei se pot cimenta instantaneu, dar durabil, in urma numai

a unei singure impresii violente-, cand am fost stapaniti de

un puternic sentiment. Acestor asociatii se datoresc simpatiile
gritipatille inexplicabile, inconstiente. In educatie ele au un
rol foarte important; tot ele explica multe dintre gusturile
bizare ale copiilor. Alte exemple: camera in care ne-a murit
un prieten ne va provoca totdeauna o impresie +de tristeli, de
durere; ideia alimentului ce ne-a flesgustat odata va avea aproape

acelas efect ca i,substanta insa'si; un singur obiect dintr'o situatie complexa i impresionanta ne poate declansa intreaga
atitudine avuta fata de situatia complecti; i, invers, lipsa unui
element neinsemnat Nate impiedeca desfasurarea conduitei sau
a sentimentului inilial. Aceste fenomene, asupra carora Locke
ne atrage atentia cu atata finet,a de observatie, s'au interpretat
mai tarziu in mod diferit si sub denumiri variate, subliniindu-se
anumite aspecte ale lor, si anume, ca: asociatii dintre sentimente
si idei, complexe, lege a reintegrarii, iradiatie afectiva, transfert
afectiv, reflex conditiodal i altele. Locke subliniaza caracteruI
involuntar al acestor asociatii, precum i nesuptinerea lor la
guvernarea ratiunei; singurul lor remediu ar fi timpul.
Sentimentul mai este si una din cauzele erorii. Consirritamantul nostru pentru o afirmgie este adesea inraurit nu numai de
prejudecati, de autoritate, dar si de pasiuni.
Sentimentul este o idee simplai provenita pe cale de sensatie si de reflexie. Cu privire la calittile afective, Locke
ramne la doua calitati afective fundamentale: placerea si durota; pelelalte sentimente i pasiuni reprezinta diferite moduri
complexe ale primelor doua. Din reflexie asupra binelui
rului rezulta iubirea, ura, dorinta, bucuria, etc. In mod foarte
vag Locke afirma existenta unor organe .ale sentimentelor-.
Desi sentimentele nu se bucuri 'de importanta, unor facultati, ele
sunt nelipsite, totusi, de pe langa celelalte idei; ele se unesc atat
cu ideile venite prin sensatii, cat
cu acelea ce vin prin reflexie. Aceasta deosebire fata de celelalte clase este cu atat

mai evidenta, cu cat Locke le atribue o functie speciala i

foarte importanta. El pune ciar problema scopului durerii
al placerii; acestea sunt stimulente ale activitatii; datoriti lor
individul reactioneaza fie in sensul de prelungire a placerii, fie
in sensul de evitare a durerii. Fara sentimente n'am avea criterii

de alegere sau de preferinte, nici actiune, nici atentie; am fi

niste corpuri inerte. Am vzut rolul pe car'e-1 joaca sentimentul
www.dacoromanica.ro

20

306

John Locke

in certitudinea existentei, a realitittii. Placerea i durerea au

rolul biologic de a ne avertiza cand o impresie externa a devenit
primejdioasa pentru integritatea unui organ oarecare sau pentru

personalitatea intreag; ea este semnalul care ne face si ne

indepartam de obiectul vtimator inainte ca organul sei fie
distrus. Aceeai impresie, diferit gradata, ne poate provoca
uneori plicere, alteori durere. Locke recunoate subiectivitatea
sentimentelor, dar o socoate egala cu subiectivitatea sensatiilor
(de cald, rece, dulce, etc0. Sentimentul mai posed& un caracter
specific: in momentul cand este trait, reprezentarea unui alt

sentiment diferit devine imposibila; noi nu putem simti deck o

singura placere sau o durere intr'un moment dat. Un sentiment,
cand nu este prea slab, umple capacitatea ingusta a sufletului
nostru in aa fel incit cu greu lasa sa patrund in el vreo &dire

a lucrurilor absente- (Ess., II, XXI, 64). Gindirea noastra

se abate in directia pasiunilor; omul pasionat este orb i. surd
pentru argumente aduse impotriva pasiunei sale. Astfel se pune
problema vointei i a libertatii.
Vointa se determina numai de nelim'Oe (uneasiness), de o
jena psihica, de o nemultumire; nelin4tea este cauzata de dorinta. Gandirea lui Locke asupra libertatii nu este suficient de
unitara; ne vom multumi ,sa clegajam diferitele aspecte sub care
ea ni se infitieaza din _analizele lui Locke.
Problema libertatii pare ca nu poate fi izolata complect
de aspectul moral; noi suntem liberi cand act:imam in sensul
binelui. Cum se face, tottri, ca unii oameni, cunoscand binele,
fac rail? Ac.est lucru se petrece numai din cauza unei iluzii:
placerea actuala pare mai de pret deck cea viitoare; durerea
actuala, chiar cand e mai mica deck cea viitoare, ne pare mai
redutabila. Sentimentul este totdeauna gata si ne falifice raliunea. Libertatea vointei, deci, ar fi puterea de a sacrifica
placerea imediat, actuala, unui bine mai indepartat. Dar acest
lucru presupune un proces de reflexie: se cere o suspendare a
executarii dorintelor par la pronuntarea forului suprem de
iudecata; a fi liber este a te determina de propria ta judecata,
singura in stare.s.a vadi calea cea buna. Procesul de vointa se
desfaoara in patru faze: dorinta sau neplacerea, reflexia sau
combm' area ideilor, judecata i hoararea. Libertatea ii are
locul la inceputul fazei a doua. Dar inevitabil se pune o alta
intrebare: care este puterea prin care putem infrunta impetuozitatea dorintei, sbuciumul nelinitei actuale? S'a spus
vointa nu se determina deck de nelinitea dorintei; puterea de
www.dacoromanica.ro

John Locke

307

suspendare a dorintei estel tot to dorintia i anume nazuinta permanenta, adinca i universala, spre fericire. Once dorinta va

fi confruntata Cu aceasti nclintie fundamentala 5i va fi suspendata in cazul cand, o va contrazice pe aceasta din urma. A
fi liber, deci, este a te determina numai din dorinta de bine,
de ladevarata fericire. Cu totii dorim binele, numai ea realizarile
lui s'unt intelese in mod diferit, iar obiceiurile sau educatia
groin pervertesc gusturile, falsifica judecitile. In afara de
mijlocul de opunere direct." unei dorinte Cu consecinte

toare, ni se mai feria un mijloc: modelarea, prin judecata

prin deprindere, a firei noastre proprii. Calea spre libertate
trece prin desivirsirea Iiintei noastre insasi. Se vede bine c:a.'
libertatea, dupa Locke, nu exclude determinismul, ci-1 implica.
Fira libertate, insa, nu se poate concepe judecata moral.
responsabilitatea. Asa dar, nici indiferent nici impulsie oarba;
din indiferenta nu izvoraste actiunea, din impulsie nu se naste
alegerea. Puterea de a voi, puterea de a judeca, orientate spre
adevarata fericire, reprezinta suficiente conditii i trepte ale

Cineva este 'liber atit timp cit are puterea de a

gndi sau a nu gindi, de a mica sau a nu mica conform cu
preferintele sau cu alegerea propriului sau spirit" (Ess., II,
XXI, 8). Once am crede despre valoarea acestei caracteriiari,
trebue si apreciem nota ei dominant psihologica i lipsita de
speculatii teologico-metafizice.

Ideile pedagogice.
Ideile despre educatie ale lui LoCke au fost formulate
pentru fiul unui nobil; valoarea lor, insi, depaseste acest caracter strict individual. Pedagogia Iui Lodke este un reflex al
scolii de atunci, al moravurilor sociale aTe sec. XVII-lea si al
experientii proprii. 5coala neglijeaza sa dea elevului educatie;
instructia pe care i-o d este hiasimilabili, artificiala. Invatatura
trebue sa treaca pe planui al doilea. 'fa% de educatie, care trebue
Si tin& spre formarea virtutilor, a omului, independent si ca-

pabil de selfgovernment- Lucrul este posibil prin exercitiu

c.are creiazi deprinderi. Unul din marele resorturi ale transformarii individului este sentimentul eului (al onoarei, dorinta de
valorificare in ochii ahora).
marea opera educativa trebue
si tinem seama de natura copilului, de individualitatea sa, potrivind felul nostru de actiune cu modul de reactie al copilului;
altminteri truda noastra va fi zadarnica i, poate, chiar daunawww.dacoromanica.ro

308

John Locke

taare. Trebue sa utilizam natura copilului, s ne-o facem aliata;

altfel atat educatia cat si invatmantul nu vor produce made.
De aceea incepe de timpuriu sa observi firea fiului tau i anume
atunci and se simte mai liber, la joc, i cand te crede absent.
Observa atunci care li sunt pasiunile dominante si inclinatiile
cele mai proeminente"... Acestea fiind diferite, metodele tale
vor fi si ele cliferite, iar autoritatew ta va lua masuri spre a se

afirma ea insasi potrivit cu aceste directii diferite" (Some

Thoughts concerning Education, 102; vezi si Trad. de Cosbuc
In ed. Casa Scoalelor).
Cunoasterea copilului trebue sa inceapa dela nastere: acthmea educativa va fi cu plat mai puternica cu cat se va_
exercita mai de timpuriu. Pe langa virtute trebue s formam
copil o judecata independenta, spirit de initiativil i o inteligenta
ascutita. Desvoltarea spiritului social, a bunului simt, a generozittii, a sinceritatii, a modestiei i a clreptatii, onstitue tot
atatea aspecte ale scopului educatiei. Educatia fizic are un locde cinste in conceptia pedagogica a lui Locke. Aspectul moral

al familiei este fundamental in formarea caracterului; iath de

ce educatia in familie este superioara celei din scoalit.
Ce trebue s. se Inv*? Locke imparte stiintele in trei
mari grupe: stiinte naturale, stiinte practice (morala, dreptul,
istoria)

si

stiinte

despre

semne

(logica,

stilistica).

In

ordinea studiilor se face un loc de seama dmptului, istoriei.

limbilor i tiintelor reale. Cunotintele nu se dobandesc prin
cuvinte, ci prin lucruri; regula: mai multi observatie si contact
cu realitatea, mai putini :_invatare pe din afara si, in predarea
limbilor, mai putin. gramatica. Invatarea se face mai natural
si mai usor prin joc si nu prin constrangere, care creaza desgust

pentru carte (lb. 128).

Cartea lui Locke despre educatie contine multe observatii
fine si .pretioase cu privire la psihologia copilului. Pe langi

libertate, la copii este foarte desvoltat inclinatia spre dominatie. Acesta este primul isvor al celor mai multe deprinderi
rele"... Aceasta nazuinta dup putere i dupa dominatie apare
foarte clevreme". (ib. 103 vezi i 104, 105).
Respectul pentru individualitatea copilului, metoda funclional

i dinamica, sunt doua mari idei pe care Locke 'le impune

sec. al XVIII-lea. Profesorul trebue s aiba grija ca bagajul

de cunostinte sa corespunda puterii de asimilare a copilului;
marele ferment al asimilarii este interesul. Actiunea educatorului
www.dacoromanica.ro

John Locke

309

se va orienta dupit rezonanta structurii sufletesti a individului;

educatorul isi va apleca atent urechea asupra sufletului infantil
urmarindu-i transformarile i aspiratiile.
Rasfrante prin firea pasionata, tumultuoasi i originala a
lui Rousseau, aceste idei vor dobandi o nod). lumina, o mai
ampla semnificatie si o mai mare putere de raspandire.

Ideile morale i religioase.

In noi exista o pspiratie continua. spre fericire, dar aceasta

tendinta dominanti trebue sa fie dirijata rational. Binele

este numai o simpla satisfactie a trebuintelor noastre imperioase,
dar si un acord al acestora cu o lege; caracterul legii este faptul
de a fi investita cu autoritatea de a sanctiona abaterile dela legi

si a recompensa acordul cu ele. Legea are diferite izvoare:

legea divina' desparte pacatul de datorie, legea civil opune
actiunea inocenta celei criminale, iar opinia publica scindeaza
actiunile umane in doua categorii: virtuti i vicii. Dei grija de
pastra reputatia In societate este una din cele mai constante
preocupar ale individului, desi tupravegherea sociala este una

din cele mai vigilente operatii, binele indivjdului i gaseste

ultimul reazam in legislatia divina. In felul acesta Locke laga
morala de religie. Etica lui Locke oscileazi intre doua

de nivel diferit: binele In sine, idealul moral 6 utilitatea sau

recompensa. Care este sau care trebue sa fie imboldul actiunilor
noastre: ideia morala In sine sau grija de consecinte ale actiunilor
noastre? Pare c aici empirismul lui Locke _nu distinge suficient
cele doua aspecte ale realitatii morale: exist i trebue. Si
asupra acestui punct gandirea filosofica de mai tarziu va avea
de ales. Ca si Spinoza, Locke doreste o etica demonstrativa, in

care ideile morale sa ni se impuna cu rigoarea adevarurilor

matematice. Din kleia de Duninezeu, infinit in putere, bunitate
intelepciune, din ideia despre noi insine, ca fiinte inteligente
rationale, se pot deduce fundamentele datoriilor noastre, regulile noastre de conduita.
Adevarurile religiei naturale se pot stabili cu ajutorul ratiunii 6, in acest fel, ele clevin un 'bun inteligibil i comun tuturor oamenilor; crestinismul este evanghelia iubirii; cu totii
intelegam deopotriva de usor calea spre mantuire. Mintea noastra
nu trebue torturata cu dogme neinteligibile; crestinismul trebue

si fie rational. Locke ne da o filosofie empirist, de bun

simt, de toleranta si de vasta anvergurA democratica. Astfel

www.dacoromanica.ro

310

John Locke

porneste miscarea crestinismului rational, continuati prin deism-

si libera cugetare-.
Dar acievirurile religiei naturale nu sunt suficiente; majoritatea pamenilor, din flick', din superstitie sau din comoditate,
nu mai urmeazit legile ratiunii; de aici necesitatea unui izvor
pur i inalterabil. Multe din ideile religioase provin direct dela
Dumnezeu

i astfel cei mai siraci dintre oameni pot intelege

legea divinit; Isus a fost trimis pentru a o riispandi printre

oameni. Ideile revelatiei stau alitturi de ideile obtinute prin
demonstratie i intr in domeniul credintei. Credinta este un
asentiment legat de o propozitie pe baza unui credit (si nu pe
baza deductiei rationale) acordat aceluia ce o enunti ca venind
direct dela Dumnezeu, printr'o comunicare extraordinarit. Cu
toate c adevirurile revelate au o alt sursi de certitudine,
credinta nu este opusit ratiunii. Bacon desparte domeniul ratiunii de acel al revelatiei, opunand credinta, stiintei; i poate

c dovedise mai mult simt psihologic i istoric decat Locke cand

afirma cit o dogmi este cu atilt mai respectatii cu ciit este mai
putin inteligibil. Pentru Locke ratiunea este o revelatie natural,,

iar revelatia este o Tatiune naturalii, sporit cu un nou fond

de adevruri emanate direct dela Dumnezeu. Si nici nu se poate
sit fie altfel; dacit reveLatia ar contrazice ratiunea, am pierde,
data cu criteriile adevrului rational, i criteriul adevratei

revelatii. $i, pe lanai asta, nu se poate admite ca si se opuni

revelatia ratiunii, famndowi izvornd din inteligenta divin; o
divinitate ce se contrazice? Asa dar, revelatia este subordonat

controlului rational, singur in stare si decid ce este si ce nu

este adevr revelat si care este intelesul lui. Limitele credintei
coincid cu limitele rationalului.
Care sunt criteriile rationale de recunoastere a revelatiei?
Pe 'Saga conformitatea cu ratiunea, mai tinem seama de con-

formitatea cu Sfanta Scriptur. and este primit, revelatia se

recunoaste printr'un semn divin, iar cand se transmite mai departe oamenilor, semnul autenticittii .st In puterea cu care este
inzestrat purttorul cuvantului divin. Rostul revelatiei mai este
de a ne imbogati ,cu acole adevitruri care in mod obisnuit depiisesc posibilittile noastre de cunoastere
trecut sau In
viitor) sau asupra cirora nu putem avea in mod natural 'dealt o
probabilitate. Fr aceste citluze rationale putem cdea usor
In domeniul fantaziei, a extravagantului si a absurdulei.
Ce ne asteaptii dincolo de mormnt? In afarit de credinta
www.dacoromanica.ro

311

John Locke

In nemurire, ne poate conduce, socoate Locke, si concluzia

practica a rationamentului (care nu este deal pariul lui Pascal):
este mai cuminte si risam fericirea infinita contra neantului,
decat nefericirea infinit contra aceleeasi nefiinte; activand pentru fericirea eterna, castigam mai mult, daca exista nemurirea,
deat am pierde In cazul and nemurirea nu exista; si viceversa, in alternativa a doua (nefericire infiniti-nefiinta), pierdem mai mult, daca nemurirea este o realitate, deck am astiga

In cazul and nemurirea este o himera.

Scrierile religioase ale lui J. Locke vor exercita o mare
influenta asupra secolului al XVIII-lea, in tarile straine mai
ales prin intermediul lui Voltaire si al lui Friedrich al II-lea.
Filosofia religiei i teologia lui Leibniz se vor asocia in Germania cu filosofia practica a lui Locke, devenind o conceptie
din cele mai rispandite.

Ideile juridice

politice.

Locke este reprezentativ pentru spiritul englez. Teoria,

la el pu premerge observatiei, ci climpotriva o urmenza pe aceasta.

Epistemologia lui Locke este o codificare a stiintei timpului

sari, teoria sa a educa.tiei este rezultatul atat al impresulor Waite

al indelungatei practice educative; cu toate

a a contribuit mult la revolutia din 1688, Locke asterne pe
hfirtie doctrina sa politica dup revolutie, pentru justificarea
sprijinirea forknei constitutionale deja instaurate. Daca. activitatea sa intelectuala este stimulata de pasiunea desinteresatii
a adevarului, motivele scrierilor sale sunt de ordin practic
ocazional: teoria ounoasterii o scrie pentru a elucida chestiunile
puse in discutii, teoria educatiei o face sub forma unor sfaturi
In *coati, cat si

adresate unui prieten, teoria politica o face pentru a justifica si a

intemeia o stare de lucruri etistente. Iatg de ce nici una din

opere nu prezinta o sistematizare impusa de normele expunerii:
caracterul de stringenta, de sistematizare clidactica, lipseste;

schema cedeaza in fata materialului g a observatiei.

Doctrina sa politica se indreapta impotriva absolutismului,
impotriva interpretarii patriarhale a monarhiei, cat i mpotriva
republicanismului. Starea naturala nu este razboiul, dupa cum

afirmase Hobbes, ci o stare de libertate; aceasta nu se poate

garanta mai bine decat in societate.,Astfel dreptul de proprietate
este un drept natural, Intemeiat pe muna, i limitat la intinderea
de pimant pe caxe omul o poate lucra; din munca izvoraste it
once valoare economica. Libertatea persoanei este tot un drept
www.dacoromanica.ro

312

John Locke

natural, iar sclavia este un fenomen reprobabil. Familia este

o institutie naturala, iar dreptul patern are i el un caracter
natural.
Geneza statului este conceput.' in sensul lui Hobbes: statul_

se nate clintrsun pact, klintr'o intelegere reciprodt; rostul lui,

insA, nu sti in exercitarea arbitrara a puterii absolute, ci in

exercitarea puterii majoritatii, indreptata more garantarea drepturilor naturale ale cetiiteanului; aceasf putere izvoriste dela
majoritate care a cedat drepturile sale naturale puterii legiu-

itoare, aleasi de ea. Functia statului este

sit'

faca legi, sa le

execute si sa protejeze ,,societatea impotriva violentelor externe.

Puterea suprem apartine poporului, iar puterea regala nu este
nici p.bsoluta, nici de drept divin. Impotriva absolutismului lui

Hobbes, Locke area ca forma superioari a guvernarii este

monarbia constitutionala care precizeaza cel mai bine limitele
puterii suveranului si drepturile ceateanului. Aceasta forma
reprezinti un contract bilateral intre cettean si suveran. Pentru
ret4ita operei legislative, care trebue sa exprime necontenit majoritatea, puterea legiuitoare trebue si fie despartita de puterea
executiva (administratia si justitia) i de cear federativa (apirarea externa a statului). Daca forta executivil incearca o desIiintare a puterii legiuitoare, poporul singur are dreptul de a
interveni spre a restabili ordinea legal& Aceasta interventie,
cbiar calla e revolutionara, nu trebueste socotita ca o calcare
a intereselor statului si eici ca o violare a legilor; majoritatea
se ap'ra contra agresorului c,are a nesocotit contractul si, impunand vointa, coiltribue astfel la triumful interesului social.

De aici se deduce si faptul ca un rege nu are dreptul

de a impune o credinta religioasa sau o formal de cult. Puterea politica trebue sa Ise desparti de cea religioasa. Toleranta,

insa, nu este nelimitata. Limitele ei sunt limitele interesului

social-politic; ea se intinde pan5. la papism", care implica
amestecul unei puteri straine, i pna la ateism' care, negand
pe Dumuezeu, respinge principiul insu5i al legilor naturale.
Filosofia liberalista a lui Locke va avea un mare rsunet,
fiind continuata in Franta de Montesquieu i Rousseau.
Revolutia Americei de Nord ,i Marea Revolutie Franceza
se vor face in numele acestei doctrine. Sugerati de societate,
elaborata pentru societate, conceptia politica a lui Locke se
rspandeste uimitor de repede, imbogatind patrimoniul democratiilor tinere.
www.dacoromanica.ro

Filosofa englezg in secolul XVIII

313

Filosofa englez in secolul XVIII

Originile gindirii engleze din secolul XVIII se prelungesc

pini in miezul secolului trecut; deismul isi are punctul de

plecare in ppera lui Herbert de Cherbury. In cursul unui veac se

cristalizeazi astfel o atitudine de gindire care, crescua dintr'o anumiti directie a protestantismului, inseamni esential vointA de incercuire a cosmosului intre marginile ratiunii noastre i incredere in puterea de totali cuprindere a acestei ratiuni. Optimismul i noul sentiment religios cari stribat gindirea acestor ani insemneazi faptul unei intelegeri noui, pentru
care lumea prezinti acea unitate de semnificatie ce permite
cuprinderea ei total.
Anterior empirismului lui Locke apare atitudinea lui Cher-

bury schitind liniile unei religii naturale, crescute necesar din

structura spiritului omenesc, pentruci intemeiat pe unitatea
contimporan cu Locke apare Newton, in a cirui &dire
intilnim, alituri de mentinerea pe linia obiectivi. a 5tiintei, vointa gisirii unei cauze prime, credinta in existenta ei, astfel
un sentiment religios pur, manifestat prin entuziasmul fati de
armonia deplini a cosmosului. Dincolo de empirismul lui LPcke

se schita aceast avintare in speculatia depisitoare a stiintei,

aceasti indicare de ipoteze cu toati vointa afirmati de a nu
plismui ipoteze". Insfirsit, incercuind pe Locke, luind dula
el anumite puncte cari insemnau ideia de toleranti religioasi,
deismul secolului al XVIII se va inscrie pe unja gandirii lui
Cherbury, in sensul definirii religiei naturale si se va apropia
de Locke in sensul inchiderii spiritului fati de speculatia metafizici j in verificarea, in lumina bunului simt, a ceeace
constitue intregul diverselor credinte religioase. Este, in aceasti

desfisurare de &dire, care duce dela Herbert de Cherbury,

prin Locke si Newton, pini la lordul Bolingbrocke, o trecere
&easel in care atitudinea fieciruia se clesvolti numai aparent
neasteptat. Acest deism, care inlocuieste speculatia metafizici
pe care in acelas timp o intilnim, la ginditorii depe continent,
insemneazi aproape o prelungire
Renasterii prin reducerea
intregului cosmos la om, prin .aceasti rezolvare a misterului
in inteligibilul omenesc. Ceeace defineste atitudinea acestor
ginditori este astfel, la un mome.nt dat, o prea evidenti
prea rece y oinfi de simplificare a realului, o reducere a totului la rational, o golire a lumii de mister. Ceeace totusi
aci este punctul care limpezeste caracteristic aceasti atituwww.dacoromanica.ro

314

Filosofa englea in secolul XVIII

nu insemneaza scepticism. Intelegerea lumii prin reducerea ei la marginile ratiunii Ii rapeste imprevizibilul, dar
ratnane totodata prilejul cel mai adevarat pentru prinderea
arrnoniei perfecte a realului; astfel inaintarea pe calea intelegerii cosmosului este tatodata adancirea sentimentului religios. Laicizat, desprins de specificul confesiunilor, totusi
prezent pana la sfarsit, .atilt la savanti ca Newton, cat si
la deisti s'r- la primii materialisti, acest sentiment religios indine

semneaza constiinta unui sens divin ce strabate existenta, a icareir

desfacere, in lumina analizei obiective a stiintei, naste aceeasi

infiorare pe care o .insemna credinta.

Puncte de plecare ale deismului.

La inceputul acestei desvoltiri noui a gandirii engleze-

apare opera 4ui Herbert de Cherbury (1581-1648). In

linia gandirii protestante care a luptat impotriva doginatizarii
protestantismului, in linia acelui spirit de toleranta cretina ce

aparea indeosebi la un Taurellus, se arata acum in Anglia

aceasta prima schita de religie laica, pe care o vom regasi
ciar afirmata in deism. Putem vedea in Herbert de Cherbury
o directie esentiali a gandirii engleze, renuntarea la metafizicit
schitarea -unei religii laice insemnand empirismul englez; dargfindirea. lui corespunde totodati cu -formele de gandire care,
aproape la aceeasi data, s'au pascut atilt din protestantism
si din Contra-Reformi. Se pregateste astfel in Anglia atmosfera
de gandire a secolului XVIII, Cherbury schitand ideile condu-

catoare ale unui deism autentic, Inca pur de acele imixtiuni

speculative cari, la deistli de mai tarziu, vor aparea falsificancl
in parte aceast atitudine.

Viata lui Herbert de Cherbury se aseazi in unja traditiei engleze. Ca si Bacon, el participa la faptele epocii, are un
rol in intregul complicat al preocuparilor politice ale vremii,
este astfel dela inceput aplecat asupra problemelor practice

pe cari la poate privi in toatg existenta 'tor concret, ce loveste

simturile, iar nu prin vain' separator al unei vieti de izolare-

si de gandire. Prezentat la Curte foarte tnr, la nouisprezece

ani, cunoaste toata viata politica si indeplineste unele misiuni
diplomatice. Apartine deci timpului
toati necesitatea. lui de gandire, staruinta atingerii claritatii logice si a
Iimitrii faptului credintei la unicul imperativ etic. Ca si pentru-

ganditorii germani ai protestantismului, cari se retrageau in-

dignati din fa spectacolului acelui nou fanatism trezit

www.dacoromanica.ro

Filosofia englez 1n secolul XVIII

315-

Luther, i cari denuntau dogmatismul instaurat de acesta, in

numele totusi al unei lupte de emancipare,
pentru Herbert
de Cherbury de.asemenea spectacolul luptelor religioase cari'
insfingerau inci Franta si Germania a trebuit si fie un _prilej
de &dire si de ciutare a unei alte intemeieri a credintei. Afirmnd puterea i autonomia gonstiintei religioase, incerend
desprindi din totalitatea credintelor esenta lor comun., aritnd
astfel credinta ca niscuti din acelas spirit omenesc, intemeiati_

pe acele,asi date ale ratiunii, prin ea singuri motivndu-se,

Herbert incerca unificarea religiilor prin rationalitatea lor. La.
1624 apare Tractatus de verit ate prout distinguitur a revelatione,
a verisimili, a possibili et also; publicati inti la Paris, este republicata la Londra, in 1693: auctius, emendatius; ceva mai_
titrziu, apare: De causis xrrorum, v. I. una ,curn tractatu de reli-

gione Laici et appeadice ,sacerdotis: nec non quibusdam poematibus (1645 si 1656); iar in 1664 se publie, cincisprezece
ani dupi moartea autorului, De religione gentilium errorumqueapud eos causis, apfiruti la Amsterdam.
Se poate vorbi, in aceast afirmare a unei religii naturale,
intemeiate pe autonomia i suprematia ratiunii, de o apropiere
de Renastere, intrucat aceeai con0iinti de libertate i emancipare de dogme, aceeasi voint de imp.care a conflictetorreligioase impune, ca necesari, ,aceasti revedere a religiilor
ineercare de reducere a lor la acela imperativ etic esential, caresingur le epuizeazi. Plecnd asa dar 'dela acel libere philosophe-

mur- care inseamn, in De veritate, primul pas spre limurirea

spiritului de once dogma. ,sau autoritate de gndire, Herbert
incearci si intemeieze credinta pe ratiune intr'un fel nou, pe
care-1 vom regsi la Newton si pe care II putem bnui pfini
In unele concluzii asupra semnificatiei structurii universului.
Herbert di notiunii de aibertate a ratiunii un inteles deosebit; cr,
socoteste eliberare de once autoritate dogmatici pentru reintrarea in ceeace el 7numeste conformitatea sau adaptarea la
naturi, prin recunoasterea astfel aci a unei Provide* universale. Natura insemneazi pentru el aceasti Provident& divini,
am pune aproape aceast Iume cea mai bun5.-; tingereaadevitrului este astfel atingerea s,au prinderea acestei Providente:
Est igitur omnis ventas nbstra conformitas"). Este aproape

surprinzitoare acea.sti identificare, a adevrului cu adaptarei.

1) Cit. In Baron Cay von Brockdorff, Die englische Aufkliirungsphi.losophie. Verlag von Ernst Reinhardt in Miinchen, 1924, p. 33.

www.dacoromanica.ro

Filosofia engleza In secolul XVIII

316

deplin sau recunoasterea sensului naturii. Afirmarea unei rationalitati a naturii implica o departare clara de empirismul pur,
insemneaza o interpretare finalist a naturii i totoclata desigur
acel optimism pe care-I vom regsi la gnditorii deisti ai secolului urmator; dar pe care nu am fi crezut s-1 intainim acum,
aceast imediat apropiere de Locke.

Dar, aratnd calea acestei adaptari sau recunoasteri a

adevarului, Herbert vorbeste de un instinct natural, de un simt
,extern Si intern, prin care e posibila aceast cunoastere a ade-varului. Aoest instinct natural apare dela inceput ariitat prin
sapte princjpii cari afirma putinta atingerii adevarului; aceste
principii insemneazi astfel afirmarea existentei adevirului

corespondentei lui cu lucrurile. Ele sunt: 1) Est ventas; 2)

haec ventas est coeterna seu coeva rebus; adiegnd pentru caracterizarea ei: 3) haec ventas est ubique; 4) hace ventas est
-in se manifesta; pentru ca, afirmand ultimile trei principii; 5)
-tot sunt verita.tes, quot sunt rerum differentiae; 6) differentiae
rerum a potentiis facultatibus, nobis insitis dnnotescunt; 7) est
s deosebeasca adevarul
weritas quaedam harum veritatum
in forme de veritas rei, apparentiae, ventas conceptus"
veritas intellectus".

adevrul lucrului" insemneazi o prim treapta,

aceea a conformitatii lucrului pu el insusi, celelalte adevaruri
inseamna identitatea in timp i spatiu a spiritului omenesc, inDaca.'

truca insemneaz conformitatea spiritului cu lucrurile, acea intelegere a lumii sau apropiere a adevarului pe care am intalnit-o numita conformitas". Gndirea lui Herbert de Cherbury

se intemeiaza tocmai pe analiza adevarurilor ultime, veritas

intellectus", intrucat ele pot intemeia reliia naturala, Ele sunt,
nu produse ale experientei, asa dar nu nascute din contactul
lumii exterioare, ci
i aci aparea punctul care insemna o
-depasire a lui Locke, a ceeace avea sa fie peste putin timpi
i minutios al gAndirii lui
intelectului, inascute deci, de origina divin
empirismul steams

ci adevaruri ale
i exprimate sau

manifestate in faptul unor notitiae communes" care atest

existente instinctului natural. Desi comuna lui Locke si lui

Cherbury este discernarea neta tfacut intre adevar i autoritate, totusi esenta atitudinii acestuia din urmi apare in aceasta
presupunere
a unor date
contrari oricarui empirism
comune i fundamentale ratiunii tuturor. Rand acest proces
de analiza treptat, Cherbury ajunge la anumite adevaruri esentiale, ,notitiae communes'', intre cari cinci sunt ale vietii morale
www.dacoromanica.ro

Filosofa engleza in secolul XVIII

317

i religioase; ele insemneaza intemeierea acelei religii naturale

i superioare tuturor deosebirilor de dogma. Le insemnam aci,
in cuvintele latine ale scriitorului, ele insemnand inceputul acelui
nou umanism care va strabate spiritul filosofic ale secolului urmator in vointa lui de fundare a unitatii de &dire i credinti:_
1) Esse supremum aliquod Numen; 2) supremern istud Numen
debere coli; 3) probam facultatum conformationem, praecipuam_
partem cultus divini semper ,habitam fuisse; 4) Vitia et scelera
quaecumque expia. ri debere ex poenitentia; 5) esse praemium
vel poenam post hanc vitam.
Afirmand valabilitatea lor general i etern umana, Herbert

putea face din ele evident temelia religiei naturale. In De

religione gentilium, intr'adevar el intreprinde, in perspectiva
acestor cinci adevaruri ce sunt innascute spiritului omenesc,

critica religiunilor incercand, in analiza formelor lor diverse,

gasirea acelorai aclevaruri de bazi; analiza aceasta inseamna
mai mult decat numai o critica istorica, i ea, foarte pretioas, o
cunoatere a diverselor civilizatii, nu frecventa la acea data, i
mai ales o vointia de unitate i de gasire a adevarului unic, pe
care nu putem a o gasim decat foarte necesara in aceasta atmosfera pregatitoare a spiritului iluminist.
Dar aparea in acest sens uor de prevazut opozitia pe careo va arata Locke fata de ,aceasta afirmatie a universal:tafii ideii
de Dumnezeu. Impotriva unei asemenea critice empiriste, care
va voi sa arate, cum va face Locke., ca 'nu intalnim nicidecum o
asemenea idee la numeroase popoare ramase primitive, Herbert
observa ca nu e vorba cu adevarat de inexistenta acestei idei ci,
mult mai mult, de neputinta noastra de a o recunoate dincolo
de elementele contingente i locale ce i s'au suprapus, +Ara

mns a-i denatura esenta care este aceeai, peste tot, fiind a
aceluia spirit uman.
Dar directia anti-cmpirista a .gandirii lui Herbert aparea

tot eat de ciar in afirmarea existentei lui notitiae communes'

ca i in aratarea celor ease caractere prin cari ele se defines e:
prioritas, independentia, universalitas, certitudo, necessitas (f aciunt ad hominis conservationem) i modus conformationis sau
assensus nulla interposita mora, care Insemneaza neap'arata i
nemijlocita aclerare. Se schiteaza astfel aceasta linie a gandirii
lake, pentru care insui misterul revelatiei se motiveaza limpede
prin ineitate, pn'n prezenta in noi a puterii recunoaterii adevarului; i Herbert Cherbury exprima astfel aceasta ineitate a
principiilor superioare, a caror trea_pta cea mai inalta in prinwww.dacoromanica.ro

.318

Filosofia englezi in secolul XVIII

,cipiile morale, este puterea discemarii raului de bine, un dar

,divin, o data innascuta: t,,de morali philosophia summus consensus; tota enim est notitia communis, quod in reliquis scientiis (nisi fortasse mathematicas excipias) non datur. Totum
illud, quad bonum a malo in nobis distinguit, ipsa est dos
.naturae- 1).
Dad asa dar, Cherbw y paseste pe unja carteziad a unui ralionalism .care intemeiaza unitatea constiintei morale, dad numai

pe baza lui reuseste sa delm' ieze doctrina religiei naturale

,eareia totusi ar fi trebuit sa-i corespundi, pentru a insemna

-spiritul empirist al timpului, o metodi de cunoastere interneiatit

.pe experienta lumii exteriaare , el se situm. za intr'o directie

opus6. lui Locke. Cuvintelor cunoscute ale acestuia in Incercarea

,asupra intelectului pmenesc: There are .not innate speculative

principles and no innate practical principles'', li se opune clesigur
,enumararea acelor notitiae communes- 'cari intemeiaza instinctul

natural. Dad negarea ideilor inascute a fost pentru Locke

prilejul analizei formarii ideilor si astfel enuntarea empixismului, pentru Herbert aceast. problem.' a originii ideilor m'ci
-nu se pune, dela inceput afirmandu-se, curn am vazut, acea
divid ordine a lurnii si acea initiala corespondent
ce aminleste pe Spinoza
a lucrurilor cu ideile. Afirmarea acestui
adevar sau acestei initiale corespondente Insemneazi afirmarea
ideii unei ordine divine, a unei finalititi si armon-ii a cosmosului;
si astfel, implicit, afirmarea existentei lui Dumnezeu. In acest
fel se schiteaza semnificatia gandirii lui in perspectiva atilt a
-deismului cat si a gandirii stiintifice a timpului. Intr'acieVr,
aceast religie naturali, intemeiat istoric pe cercetarea tuturor
fenomenelor de creding in variatiile lor numeroase si totusi in
unitatea lor, insetnneazi afirmarea acelui simt moral indscut,
care, dincolo de deism, va intemeia filosofia morala a secolutui
XVIII, iar recunoasterea unei finalitati a cosmosului si a unei
prezente, in el, a ordinei divine insemneazi apropierea de
Newton, ca Ind: un argument
acesta stiintific
pentru
posibilitatea unei credinte nascute din singura ratiune sau cunoastere. Dad. pentru Hobbes problema fusese aceea a originii
-dreptului, pentru Herbert de Cherbury si pentru curentul etic
al secolului al XVIII-lea ea este a originii religiei si moralei.
Astfel, in mod necesar, trecand peste perspectiva stiintificl,
1) Citat in eTherweg, Die Philosophie der Neuzeit bis zum Ende des
"XVIII Jahrhunderts, Berlin, 1924, p. 187.

www.dacoromanica.ro

Filosofa englez in secolul XVIII

319

de cunoastere a lumii exterioare, pe care o schiteaza Newton,

pentru deiti i pentru ceilalti ganditori ai epocii problema de
teorie a icunoaOerii va fi o problema de psihologie, i astfel se
schiteaza mai tarziu i semnificatia bogat a acelorasi cercetari
la Hartley si Priestley. Herbert de Cherbury cuprinde astfel
desi i se opune
pe
esenta iluminismului, caci cuprinde
Locke; entuziasmul etic i optimismul ce vor reaparea in secope care
lul XVIII in unja filosofiei Imorale si a deismului
aci
totusi 1-au falsificat amimite clemente straine, sedare
apare in aceasta intelegere a sufletului omenesc ca potentialitate ce inchide cunoasterea adevarului, astfel ca spiritualitate
superioara, capabila de perfectiune, i pentru care contactul cu
lumea exterioara era un prilej de regasire a adevarului pe care
purta in sine sit, care era temelta. cea mai adnca a acerei iubiri
a ordinei divine a cosmosului, ce insenrma sentimentut religios.
de un Hobbes si
chiar de catre contimporani
Apropiat
de Spinoza, Christian Kortholt teologul, 1'1 socotea un .inselator-, ea i pe ceilalti
caci Herbert de Cherbury aducea,
prin aceasta continuare a liberei cugetiiii pe care i ganditorii
germani ai Reformei o indicasera, semnul acelei nevoi de uni-

late si de gasire a unui singur adevar, pe care o vom

deplin in deism.
Newton (1642-1727), apare insa In unja chiar a atmosferei create de gandirea contimporana a lui Locke. Intalnim la el,
nu preocuparea anumita de probleme filosofice, cl numai unele
puncte cari pot sa! insemne sensul evolutiei de mai tarziu a gandirii
engleze. Intr'adevar, figura lui Newton se impune prin acordul pe

ereia el insusi Ii deschisese

care 11 incearca intre stiint
,credinta lui religioas. Aparut la rascrucea
drumuri noui
unor directii noui, prins intre necesitatea constiintei religioase
'perspectiva larg pe care i-o deschidea cosmosui, acordul pe
care-1 incearoii intre aceste dona lumi reuseste, nu sa. anuleze
-una pentru cealalti, dar sa intemeieze una pe cealalti.
si e cunoscuta pagina lui Voltaire inAnti-cartezian
metoda
latisand gandirea deosebita a oelor doi filosofi
sa se intemeiazi pe experienta dar si pe deductie, imbinnd
aceste doui atitudini cari ,insemneaza aci, nu obisnuiful lor

antagonism, dar arata ciar isingura` cale de cunoastere sigura a

experientei, i deci a materialului de inductie, deasupra
inaintea deductiei. In Philosophiae naturaiis principia mathema-

dica apar intr'adevar aceste randuri: In Filosofia experimenttala, propozitiile trase prin ,inductie din fenomene trebue privite,
www.dacoromanica.ro

320

Filosofa englezii in secolul XVIII

cu toate ipotezele contrarfi tca exact san aproape adevarate, Van&

ce alte fenomene le confirma in intregime sau arata c stint

supuse unor exceptii. Cci o ipotezi nu poate slabi rationamentele

intemeiate pe inductia trasa din experientr 1); i tot astfel

va spune in prefata primei editii engleze a Opticei, aparuti
1704: Am lasat deasemenea neterminata materia cartii III,
deoarece n'am f kut toate experientele pe cari imi propusesem
sa le fac, vi deoarece nu am repetat unele din ele destur de des
pentru a le putea explica ;toate imprejurarile 2); in prefata
celei de a cloua editii engleze a aceluia tractat, apruta'in 1717,
va spune deasemenea o nu a putut raspunde desavirvit intrebarii asupra cauzei gravitatii, deoarece nu a avut la indernni
experiente suficiente 2).
Metocla lui incearca astfel separarea ;ultima a filosofiei de

vtiinta vi face astfel cel din urma pas mn acel drum pe care o
singura serie de preocupari 1-a parcurs Anil acum in perspective
diverse; vi totuvi
vi aci apare punctul lui de contact profund

cu vointa de credinta a secolului

separarea este numai o
cal de mai justa ,intemeiere a credintei. Intr'adevar, cercetarea
naturii, acea reluare a fenomenelor ei fundamentele in multiple
vi mereu innoite experiente, a insemnat pentru Newton dovada
cea mai stralucita a existentei unei ordine divine, supreme
regulatoare. Apare astfel, in acest sfarvit de secol, un argument
nou, fizico-teologic, care, din considerarea armoniei legilor ,universului, deduce
depavind avadar, intr'o intelegere perfecta,
existenta lui Dumnezeu. Ceva
raporturile mecanice ale lumii

din entuziasmul etic al Jui Shaftesbury apare aci ca entuziasm

religios *runs de vastitatea j armonia cosmosului; care, dei
comparat Cu O vasta mavina, nu-vi pierde semnificatia adanci ci,

tocmai pentru aceasta, apare ca opera voita vi conclusa de a

inteligenta superioara. Daca ava dar aceasta perfecta creatie
divina, dela inceput astf el
pentru ca nu putem presupune
interventia Creatorului pentru ameliorarea unui mecanism
insemna ciar puterea navterii unui sentiment religios, admiratie
vi umilinta in fata Creatorului, este limpedd ca de aci s'a
putut alimenta deismul epocii. Religia naturala se va intemeia
pe o cunoavtere a naturii, si astfel se va relua acea universala
Prncipes mathmatiques de la philosophic naturelle, par feue

madame la Marquise du Chastellet, Paris, MDCCLIX, tome second, liyre

troisime, p. 5.

Optique de Newton, traduction nouvelle, Pars, chez Leroy,

MDCCLXXXVII, y I, pp. XXIIXXIII.

Ibid., p. XXIV.

www.dacoromanica.ro

Filosofa engler in secolul XVIII

321

iubire a Cosmosului, pe care o intalnim la ganditorii Renasterii

i ei patrunsi de sensul divin al acestei lumi clesavarsite;

acum insa intemeiat stiintific pe o cunoastere a acelor legi

cari fac armonia universului. Windelband, analizand acest fapt
care nu e departe de a reveni azi, in conc.eptiile ultime filosofice, &astute dintr'un contact adevarat cu stiinta
observi
ca optimismul estetic al lui Bruno, considerarea cosmosului ca

o desavarsita opera de arta, se precizeazi data' cu Newton

ca un optimism practic, o siguranta a perfectei injghebari a
lumii de care Dumnezeu1).
textelor lui Newton permite surprinderea
O spicuire
unor puncte de gandire filosofica ce au insemnat efortul lui
de integrare a spatiilor noni ce i se deschideau, constiintei sale
adanc religioase. In Philosophiae naturalis principia mathematica intalnim afirmarea identitatii legilor ce guverneaza toate
faptele cosmosului: Efectele de acelas fel trebue atribuite intotdeauna, at& cat este posibil, aceleiasi cauze., Astfel respiratia
omului i aceea a animalelor; caderea unei pietre in Europa si
In America; lumina focului de aci- i aceea a soarelui... trebue
atribuite respectiv acelorasi cauze" 2). Inseamnii, aceasta unre
intr'un acelas tot de fenomene, a lumii noastre mici cu universul
intreg, o largire de spatiu dintre cele mai neasteptate, o strapungere a orizonturilor si un gand omenesc care le poate cuprinde pe taate; inseamna totodata constiinta vastitatii lumii,
dar si aceea a putintei omenesti de stapanire a ei. O spune
mai ciar un fragment din ultima pagina a artii a III, in Scolia

generala; aceste randuri sunt o recunoastere a existentei lui

Dumnezeu, nascuta din constiinta adancii a desavarsitului mecanism ce este cosmosul: Aceasta admirabila asezare a Soarelui, a Planetelor a Cometelor nu poate fi decal opera unei
Fiinte atotputernice si inteligente. $i daca fiecare stea este
centrul unui sistem asemanator celui al nostru, este sigur ca, totur

purtnd pecetea unui aceluias plan, totul trebue si fie supus

unei singure i aceleiasi fiinte: cad lumina pe care Soarele
stelele fixe si-o trimit reciproc este de aceesi

Aceasta

infinita guverneaza totul, nu ca sufletul lumii, dar ca

Stapanul tuturor lucrurilor"3). Mai departe, definind aceasfi
flint:a

p. 303.

pp. 2-3'

W. Windelband, Die Geschchte der neueren Philosophie, Leipzig.

Principes inathmatiques de la philosophie naturelle, cit. y.

Ibid., p. 175.

www.dacoromanica.ro

21

322

Filosofa englezb. in secoluI XVIII

existenta a lui Dumneteu In sensul unui panteism in care, intre-

veclem viziunea poetic& a lui Rousseau, Newton va scrie:

Astfel Dumnezeu este un singur i acelas Dwnnezeu peste
tot si totdeauna. El teste prezent peste tot, nu numai virtual, dar
substantial, oaci nu poti actioua acolo unde nu esti. Totul este
miscat i continut in tEl, dar Uri; nici o alt actiune a celor'Este deasupra a tot si in intregime
lake fiinte asupra
desavarsit.... Nu este eternitatea ii infinitatea, dar este etern
infinit; nu este durata nici spatiul, dar dureaza si e prezent...;
constituie spatiul i durata" 1); iar calea de cunoastere a acestei
Fiinte este una singura: II cunoastem numai prin proprietatile
atributele lui, prin structura foarte inteleapti i excelenti a
lucrurilor, prin cauzele kr finale- 2).
In Optica apare deasemenea enuntarea constiintei existentei
lui Dumnezeu caci, vorbind _despre ordinea sistemului planetar,

intrevede in el ,efectul unui plan admirabil- iar organismul

animal i inspir aceeasi credinta in existenta unei Fiinte atotputernice i prezente peste toe' 3).
Dar Scolia generala a ,Principillor, care strange la un
loc tot intelesul propozitiilor cuprinse in demonstratiik trata-.
tului, ajunge, dupa definirea existentei lui Dumnezeu, la unele
indicatii de metoda pretioase pentru intelegerea celuilalt Newton,
al iomului de stiinta klesavairslIt. Aratand metoda pe cgre a Tolosit-o

In cursul demonstratiilor, Newton Va spune o nu a reusit Inca

sa deduca din fenomene ratiunea acestor propriefati ale gravitatii, i eu nu plasmuec ipoteze. Cici, tot ce mx se deduce din
fenomene este o ipotezi: i ipotezele, fie metafizice, fie fizice,
fie mecanice, fie cele ale calitatilor oculte,, nu trebue .primite in
filosofia experimental& In aceasta filosofie, propozitiile sunt
trase din fenomene, apoi sunt generalizate prin inductie" 4). La
un moment dat totusi, el insusi incearc61, in aceeasi pagin`i,
ipoteza, vorbind despre ac,e1 spirit u,niversal" foarte subtil
care patrunde toate corpurile si este ascuns in substanta lor 5);
totusi se opreste i sugereaz numai putinta existentei lui, precizand ca nu s'au ifacut inca destule experiente pentru a putea
determina exact legile dupa cari lucreaza acest spirit universal".
Intr'o scrisoare catre Robert Boyle spunea, cu privire la ipoteza
Ibid, p. 176.
Ibid. p. 178.
Optique, cit. y. II, p. 277.
Prncipes, cit. v. II, p, 170.
Ibid. pp. 179-180.

www.dacoromanica.ro

Filosefa englezi in secolul XVIII

323

existentei eterului: In ce mi priveste pe mine, am atit de putin

gust pentru lucruri de aeet fel incit, daci nu m'ar fi indemnat
la aceasta indrumarea D-tale, cred dt niciodatii n'asi fi luat
ilespre gravitate si alte principii active cari un'sc particulele
pana in mn'it pentru aceast. chestiune- 1). In Optica, vorbind
corpurilor, Newton va observa GO el nu consider aceste principii drept calitati oculte..., Aar drept legi generale ale Naturii...
Adevitrul acestor legi se .manifest prin examinarea fenomenelor,

dei cauzele lor ne scapit azi. Dar, daci aceste cauze sunt
oculte, efectele lor sunt evidente- 2). Definind astfel ,inci odat
metoda savantului care nu vrea si depOseasci prin constructii ale
ratiunii faptele date de experientO, Newton adoga in continuare.aceast. precizare: A deduce din fenomenele Naturii dotal.'
sau trei principii generale de miscare vi. a arOta apoi cum proprietitile tuturor corpurilor si ,fenomenele decurg din aceste
principii constatate, cu toate ea ne riimOn necunoscute cauzele
lor- 3). Ipoteza pe care o condamna in cuvintele mai sus citate:
eu nu plOsmuesc= ipoteze-, insemna astfel pentru el acea
constructie rational:a' pentru care stia ci nu se vor gisi experien-

tele doveditoare; definea prin aceast precizare a metodei si

prin condamnarea ipotezei
in ;intelesul pe care aceatta 11
avusese la Descartes , marginile intre stiintO si speculatie filosoficO, dar folosea el insusi ipoteza stiintifica, a cOrei posibilitate
i-o indica efortul de depliai intelegere a fenomenelor.
Totusi, stmt unele puncte in cari Newton pArOseste rezerva
absolut a omului de 5tiintii; astfel, in cartea III a Opticei
observ cii scopul savantului este de a rationa asupra fenomenelor fr ajutorul nici unei ipoteze, de a deduce cauzele din
electe panA ce se va ajunge la cauza prim care foarte sigur nu
este mecanici- 4). Aceast caui depOseste evident posibilitatea
strictei mentineri in marginile lucrurilor acestei lumi si inseamni,
in ultimul moment, totusi un salt fOcut din cunoscutul fenomenelor. in necunoscutul ipotezei filosofice. Mai departe, deosebirea pe

-care a fkut-o intre timpul real i cel absolut insemneaz deasemenea o depOrtare de lumea datelor verificabile, cki timpul absolut nu poate fi msurat in raport cu nici o miscare. Tot astfel,
Newton vorbeste de spatiul absolut; dupO co a spus cit in lucrurile
Scrisoarea din 28/11.1678-79, cit. in Waiter Frost, Bacon und die
Naturphflosophie, Verlag E. Reinhardt E Miinchen, 1927, p. 421.
Optique, cit. y. II. p. 274.
Ibid., P. 275'
Ibid., p. 228.

www.dacoromanica.ro

324

Filosofa englezA In secolul XVIII

omenesti ne servim de spatiul i timpul relativ, adagga: dimpotriva, in oiinta naturii trebue sa facem abstractie de siinturi- 1).
In acest punct apare ins contactul intre gandirea lui stiintifica

cea religioasa, caci acest ispatiu absolut este sensoriur lui

Dumnezeu, locul in care El vede Jucrurile in adevarul lor, locul
in care totodat. realizeaza ,:forka lor de acfiune. Este acesta
punctul care a insemnat ipentru Leibniz prilejul unei observatii.

Intio scrisoare din Noemvrie 1715 eitre Printesa de Wales,

acesta spunea ca, daci Newton presupune existenta spatiului
absolut ca precedent lui Dumnezeu, atunci el totodata neagi
esenta Acestuia; caci presupune c pentru Dumnezeu cunoasterea

este mediata, asa dar Jucrurile nu sunt creatia lui. La aceasta

observatie insa replica Samuel Clarke afirmand c adevaratul
inteles al ipotezei acesteia gste altul, precizand c pentru Fiinta
suprema lucrurile exista nemijlocit.
Daci asa dar, presupunerea unei cauze prime ca i distinclia
unui spatiu si a unui timp a.bsolut insemneazi puncte ce Il de-

parteazi de insasi regula frnetodei lui, ele se motiveazi prin

acea atitudine de savant modern pe care s'a striduit s'o realizeze deplin. Caci grija cu care separa intotdeauna notiunile
credintei de cele ale filosofiei naturii insemneail tocmai vointa
de pastrare a unui cerc, dinc,olo de planul cunoasterii verificabile, in care domneste oautarea cauzei prime, a izvorului ce
strabate, creator de armonie, ,intreg cosmosul. Cele patru reguli
cari apar la inceputul cartii III a Principidor cuprind eke
enuntata metoda cercetarii lumii .fizice in liniile limpezi ale

empirismului: 1) SA nu admitem drept cauze decal acelea

cari ne sunt necesare pentru a explica fenomenele; 2) Efectele
de acelas fel trebue atribuite, atilt cat este posibil, aceleiasi
cauze; 3) Acele calitati ale corpurilor, cari nu sunt susceptibile
nici de crestere, nici de micsorare i. cari apartin tuturor corpu-

rilor asupra eirora se pot face experiente, trebue privite ca

apartinfind tuturor corpurilor in general; 4) In fizica experimentara, propozitiile trase prin indugtie din fenomene trebue
privite, cu toate ipotezele icontrarii, ca exact sau aproape adevarate, Oda' ce cAteva alte fenomene le confirmii. in intregime,

sau araa ca ele sunt supuse unor exceptir 2). Si aceste reguli
de rnetoda, care inseamna mentinerea omului de stiinta In planul

pur al concretului, se altura totusi, in aceeasi carte a PrinCit. in Walter Frost, op. cit. p. 433,
Principes, cit. v. II, cartea III, pp. 2-5,

www.dacoromanica.ro

Filosofia englez in secolul XVIII

325

cipii/or, de ceste rnduri pe care le intalnim in Scolia generali,

5i cari indic punctele unei intelegeri a valorii cuno4terei orneneti; vorbind despre cunoa5terea lui Dumnezeu, Newton serie:
Noi avem idei despre atributele sale, dar nu avem des_pre substanta sa. Vedem figurile i culorile corpurilor, auzim sunetele
lor, atingem suprafetele loriexterioare, sinalim mirosurile, gustm
gusturile lor: dar cat privete substantele intime, nu le cunoatem
prin nici un simt, nici prin vreo reflexiune; i avem inca mai.

putin cunotint despre substanta lui Dumnezeu-1).

Cu Newton se define5te gstfel, prin toate cotiturile i
revenirile gndirii lui, aceeai yoint de impreunare a lumii credintei cu planul cunoaterii itiintifice; aceast impreunare insemnnd ins, de data aceasta, imbogitirea uneia prin cealalt,
perspective deschise adncirii sentimentului religios prin cunoaterea desivrit a admirabilului mecanism al universului.

Deismul.
Cu gndirea lui Newton ,suntem astfel in pragul secolului Id
XVIII-lea ,5i intlnim intre contemporanii si chiar pe creatorii
deismului. Ne aflim in 'fata unei gndiri care incearc folosirea

ultimelor puncte lmurite de .empirismul lui Locke .i. cdi, relund atitudinea mai veche a lui Herbert de Cherbury aceea

a unor ganditori protestanti ai primei jumtti a secolului al

XVI-lea, constituie aceast viziune laica a unui univers, in
care apare atfit ratiunea clar i spiritul critic al adversarilor
dogmei catolice, ct i.vointa de adorare i entuziasmul religios
pe care-1 intlneam la Newton. S'a putut incerca asemnarea
gndirii secolului al XVIII-lea Lcu sofistica, deoarece s'ar putea
vedea in ambele aceeai voint a discutiei ultimelor margini ale
cunoagerii, aceeai depirtare de speculatia metafizic i. aceeai

raportare a totului la om. In deismul care domina in mare

parte acest secol, apare ,afirmarea autorittii ratiunii, centrarea
tuturor intereselor gndirii asupra .omului 5i, pentru justa lui
awzare in univers, efortul lmuririi acestuia pe aceeai cale
unici a ratiunii; se iva adoga uor, vointa limuririi nu numai
a universului, dar a .vietii sufleteti inski prin ratiune, singuri;
i se va schita astfel, dincolo de deism, primul aspect al asociationismului care incearca epuizarea faptului sufletesc complex
intr'un mecanism simplu, pentruc, material.
Am intdnit prima form a deismului la Herbert de Cher1) Prncipes, cif v. II, cartea III, p. 178.

www.dacoromanica.ro

326

Filosofia englezi In secolul XVIII

bury; it regisim in parte la Locke, in scrierea asupra RationaUfa tii erotinismului, incerciind deasemenea aditarea identititii
religiei naturale cu crestinismul primitiv; ,Locke derivii din aceast afirmatie, a generalititii credintelor esentiale, ideia db,
tolerantit; Scrisorile asupra tolerantei insemnau, ca si pentru
Taurellus i Herbert, vointa ,separitrii Statului de Bisericii, aritarea semnificatiei deosebite a fieciruia, astfel posibilitatea constituirii 'Para teami a unei libere dindiri. Aliturarea lui Locke
grupului tdeistilor apare neintemeiati deal"' avem in vedere numai

afirmatiile cuprinse in Incercarea asupra intelectului omenesc;

aci, fundarea empirismului cuprinde,a aritarea inexistentei unui
principiu univrsal sau a unei credinte comune tuturor oamenilor; argumentarea lui Locke se indreapti limpede impotriva
afirmatiilor despre ideile inniiscute. Totusi, in desvaltarea gifindirii sale, Locke giiseste punctul in care poate
integra premisele unei religii naturale, aril:find di intemeierea
tuturor religiilor este, nu revelatia, dar ratiunea. Inltarea
ratiunii la treapta de singuri temelie a credintelor insemna astfet
punctul esential al deismului. ,Aritiind adevirul revelatiei insisi,

deismul it va socoti, nu ca adevir ce intrece ratiunea, ci ca

simplu inteligibil prin ratiune, revelatia fiind astfel numai o

alti expresie a unui adevir pe care si pe alti cale

it pot

atinge.

In fetul acesta crestinismul, desficut de toate elementele

oe i s'au suprapus, apiirea ca o religie naturali; in Tealitate frig,
notiunea de religie nu imai corespundea perfect acestei forme
simplificate, schematizate, a creoinismului care isi pierduse

once caracter de religie ,pozitivg, si istoricii, devenind in prima

rnd un sistem de morali laicii. In cercetarea gindirii celor

mai multi dintre deisti, apare ciar aceasti aliturare de doui
perspective deosebite, intrucit fiecare dintre acestia se deciar crestin, neprimind totusi aceste elemente caril au constituit
crestinismul ca religie. Identificarea ratiunii cu credinta a dus
la aceast:4 reducere a ,foptului complex al credin,tei, care apare
secituit astfel de tot .ceeace constituie specificul triirii religioase.
Cel care a trezit 'mai mulle discutii si a insemnat mai categoric aceastil operatie superficiali de rationalizare a ctrestinismului, a fost J o hn T o la nd (1670-1722), ale cirui prime opere
apar inci la sfarsitul secolului XVII, contimporan cu scrierile luil
Locke. In 1696, Toland publici Christianity not myeterious,

peril' care fu erg la Dublin; in 1709, Letters to Serena; ,W

1710 vestitul si rarul ,Pantheisticon, publicat anonim vi cu o inwww.dacoromanica.ro

Filosofa englez& In secolul XVIII

327

dicare fictiva a oraului de tipOrire: Cosmopolis. Aceastii din

urmi petit, scoasO in foarte putine exemplare, vinduti in

ascuns pentru a atrage astfel mai mult curiozitatea publicului
cetitor, cuprindea o larga expunere a panteismului ca religie,
acest sens avindu-1 intregul aparat de organizare liturgia, de
mister i asociere ascunsit in vederea implinirii unor rituri
tainice. Creator al cuvintului panteist
caci celor cari in,
trecut insemnara deplin i adnc aceast pozitie, li s'a dat
ntunele de atoi, cum k.it fost cazut lui Spinoza
Toland ddea
religiei expuse intelesul unui 'crez rezervat unui _grup restrins de

credincioi, in cerc inchis. ;Opera lui s'a constituit prin atacuri impotriva Bisericii i prin adoptarea unor puncte de &dire

panteista,

cari au servit trig alatuirii unei viziuni

care esenta gindirii inspiratoare s'a pierdut. Atacuri impotriva

Bisericii apar chiar in cuna, dintre primele opere, acel Crotinisn?

lipsit de taine, in 'are Toland atata c nu exist5i in Evanghelie

nimic contrar ratiunii, dogmele cretine nefiind asadar mistere;
cartea produse taspunsurile lui ,Brown in Irlanda i ale lui
Th. Payne in Anglia, i i ,se aduse ca primal actizatie aceea de
socinianism. Dar, ambitios, Toland .va scrie mai departe i

in materiile cele mai 'diverse; va scoate o editie a operei

Milton, se va introduce In vieata politici i, plec,at la Berlin
de mai multe ori, va adresa apoi reginei Prusiei, Sofia-Charlotte,
acele Letters to Serena, dintre cari nofim argumentele primeia:
Despre origina i forta kprejudecatilor; al celei de a doua:
lstoria dogmei des pre nemurirea sufletului la pagiini; al celeit
de a treia: Origina idolatriei $i fundamentele religiei pggiine,iar a patra, adresati unui nobil olandez, demonstra c sistemut
lui Spinoza a fost lipsit de fundament *i greit in principiile sale..
Titlul complet al lui Pantheisticon Insemna aproape un
plan al cartii: Pantheisticon, sive formula Celebrandae Sodalitatis
Socraticae, in tres particulas divisa; quae Pantheistarum, sive
Sodalium continent: 1) mores et axiomata; 2) numen et philosophiam; 3) libertatem et non fallentem legem neque fallendam.
Praemittitur de Antiquis et novis eruditorum sodalitatibus, ut
et de Universo infinito _et aeterno, diatriba. Subjicitur de duplici
Pantheistarum philosophia sequenda, ac de viri opting et ornatissimi idea, clissertatiuncula. Ceca-ce se desprinde din lectura
acestei arti, care nu seamOnO nici de cum cu o expunere de

doctrina filosofia ci se apropi mai mult de programul unor

asociatii secrete, este, in ultima analiz, afirmarea panteismului;
acesta inteles Irish% mai knattIt decit ca o conceptie cosmologia,
www.dacoromanica.ro

328

Filosofa englez In secolul XXVIII

In semnificatia lui de drum spre atingerea fericirii. Acele Socra-

ticae Sodalitates erau prilejuri de discutie a dogmelor acestei

religii i, prezidate de ;Lin Rege al Banchetului, ele insemnau un

intreg ceremonial. Regele anunta la inceputul sedintei: Suntem

devotati adevarului i liberttii, pentru a putea fi liberati de
tiranie si de superstifte"; se incepea apoi citirea unui Formular
care icuprindea, intre altele, aceasta : In lume, toate lucrurile
sunt Unul i Unul teste Totul in toate lucrurile". Asistenta

rispundea: Ceea ce este Totul in bate lucrurile este Dumnezeu, etern i imens, nici nscut, nici pieritor. Din El s'a nscut

once fiinta i once Fiinta se va intoarce in El, aci este

pentru tot lucrul- inceputul i slrsitul" 1).
In acest panteism al lui Toland s'a putut intrevedea influenta lui Bruno. S'a putut preciza sederea aoestuia in Anglia la

finele secolului al XVI-rea i publicarea la Londra, in acesti

ani, a operelor lui celor mai insemnate; s'a mai putut preciza
in plus a edilia complect a operelor lui Toland, aprut la
Londra in 1786, in 3 volume, cuprindea doua mici scrieri asupra filoso fului italian. Panteismul \Renasterii, trecut prin Spinoza

intrucat Scrisorile catre Serena artau c. Etica

era bine cunoscuta

se prelungea astfel 011 aci, imbinat
insa in mod interesant cu acest deism, in care apirea inci pe

primul plan cultul ratiunii. $e poate spune intr'adevr a intlnim la Toland ultimul aspect al panteismului Renasterii,
intrucat apare la el, iu att ecoul marilor cuceriri ale stiintei,
asadar nu att implAntarea in perspectiva vasta deschis
de cercetrile lui Newton 1 at mai mult un entuziasm pentru
desvrsirea cosmosului
o Nointa de identificare cu el. Att
in Pantheisticon, cat si in Scrisorile catre Serena, se exprima
acest entuziasm, i Il regasim reafirmat in faptul intelegerii
materiei ca patruns ea insisi de o miscare strbtuti de un
sens finalist. Miscarea este proprie materier, scrie Toland
intr'una din Scrisori, i accost:A aratare a unei imanente finalitali
lucrurilor, aceast insufletire a materiei insemna o reluare a uneia din gatitudinile, a hilozoismului, Renasterii. Linia

acestuia se prelungeste astfel 'impede pentru a duce ins, in

ultimo concluzie, la altceva, la un deism ale arui ultime desvoltari nu vor mai avea clecAt prea putin din spiritul viu
inflacarat al Renasterii.
1) Ctat In Nourrisson , Philosophies de la aature, Paris, 1887, pp.
145-150.

www.dacoromanica.ro

Filosofa englez. in secolul XVIII'

329

Este cultul exclusiv al ratiunii care duce la aceast constituire a deismului, in caree dei punctele de plecare au fost
acestea ale unui entuziasm suscitat de armonia cosmosului, punc-

tele de ajungere se yor defini in constituirea unei doctrine Intemeiate pe cultul ratiunii 5i astfel pe o purificare a eredintei
de tot ce este element de mister. Intr'o pagin, din Pantheisticon
Ratiunea este adeva.'rata 5i prima Lege, este torta
lumina 6losofiei"... Pentru ca astfel, ideea religiei naturale

si se afirme ea o concluzie strns dedus: Pentru a tri

bine, virtutea singur este suficient

este ea ins5.5i bogat.

nsplatr. Astfel lui Toland i se va iplica pentru prima ()ark'

termenul de liber-eugettor; Molyneux, scriind lui Locke, in
1697, 11 nume5te astfel, el insmi spune despre el: we freethin-

kers"... inseriindu-se astfel in unja tolerantei religioase care

plead dela scriitorii protestanti ai secolului XVI. In acela5
sens va face elogiul textelor evanghelice, in care vede adevrul
rational Ind nefalsificat de elemente ulterioare; 5i va afirma
ca faptul critioei rationale a textelor de dqgma cre5tin nu le
npote intru nimic valabilitatea, intrucat revelatia se rezolv

In clemente pe care once ratiune le poate primi; era acesta,

dela inceput, sensul scrierii: Christianity not mysterious.
Identifiend astfel credinta cu ratiunea 5i pe Dumnezeu cu
lumea, simplificnd pan la anulare faptul credintei, doctrina
lui se completeaza atunci and socote5te ca sfinti ai acestei
noui religii pe marii ginditori ai tuturor timpurilor; cele trei
zeitti fiind, pentru acest panteism, libertatea, adevrul 5i si-

ntatea. Dar doctrina, a5a cum e infli5at in Pantheisticon, era

destinaa numai unui grup de credincio5i, acelora care au un

anumit grad de cultun. Toland intelegea e ridicarea doctrinei
lui la treapta de religie a tuturor nu poate reu5i, intrucat multimea are nevoie de o adevrat religie, pozitivi i istorici.

Ind odat, Toland aprea ipe unja Rena5terii prin aceasti

separare a vulgului de grupul restrns al initiatilor i prin rezervarea numai lor a deplinei libertti de con5tiint Ca 5i
umanismul Rena5terii, care insemna drum inchis al gndirii,
deasupra granitelor na.tionale, dar intre granitele unor anumite
directii ale spiritului, iluminismul englez aducea aceasti noui
grupare a celor demni de a-5i eluzi vieata dup legile ratiunii
dup credinta fundati unic in con5tiinta lor.
In aceast curioas imbinare ae ceremonial misterios, de
formulri pretentioase 5i In aceast prezintare a panteismului
ca religie a unei secte inchise, nu putem s mai deosebim liniile
www.dacoromanica.ro

330

Filosofia englez'a in secolul XVIII

unui adevirai sistem de &dire. Deismul englez se alcitueste,

multe striine gindirii
In acest caz, dintiun mozaic de idei
si din aceasti imbinare care nu poate prezintd
autentice
semnificatia unei atitudini spirituale pure. Toland apare astfel
ca tip de nemisurati lambitie, de spirit sectar i indrizneald
in toate afirmatiile, gindirea ,fiindu-i mijloc de atingere a gloriei

ware i sgomotoase. Asa, Pantheisticon era tipirit in cerneali

rosie i neagri i cuprinclea texte ce voiau si contrafaci textele
de liturghie1).

'Dar intilnim la Anthony Collins (1676-1729) acea

ordonare a ideilor i acea mai justa definire a deismului, pe care

nu le-am putut gsi la Toland. Collins era unul din discipolii

a.propiati ai lui Locke, ale dirui scrieri asupra credintei
tolerantei pot fi privite de data aceasta intr'adevr ca puncte
de plecare ale deismului. Daci in Philosophical inquiry concerning human liberty (1717) si in A dessertation on liberty
and necessity (1729) apare preocuparea iproblemei vointei, in a

oirei rezolvire Collins se :intemeiazi pe Locke, scrierea cea

mai interesanti pentru cunoasterea pozitiei intregului deism, este

A discourse of freethinking, apirut

1713, in care intilnim
depisit punctul de vedere biblic al lui Locke 6 totodati punctuf
de vedere inci foarte crestin al lui Tolancl. Critica textelor
religioase este intr'adevir pentro Collins prilej de totali negare
a valorii lor. Intemeiat pe o cercetare atenti a ceea-ce se spusesel

pn atunci asupra acestor texte, ducind mai departe opera de

analizi critici inceputi de Renastere, Collins a aritat ci

poate fi vorba de siguranti in interpretarea textelor, deci nici de
unitate de veden i in privinta isemnificatiilor lor; el precizeazi

profetiile Vechiului Testament pot avea cel mult un sens

alegoric, depisind astfel sensul istoric care li se atribue depbiceiu. Indepirtind astfel tot materialul str.'in i suprapus,
multimea prezicerilor si a minunilor, Collins ajunge la identificarea crestinismului cu o puri doctrini etici, asa cum 'beercase si arate mai inainte ,Herbert de Cherbury. Intr'adevir,
concluzia acelei laborioase analize a textelor nu putea fi decit
aceasti negare a rostului religiei pozitive, astfel afirmarea drep-

tului la absoluta libertate a credintei si la crearea unei religii

laice fundate pe o (doctrini tici rationali. Drumul &ire Dumnezeu va fi astfel pentru tfiecare dintre noi altul, va trebui
1) Noterisson, op. cit. p. 174.

www.dacoromanica.ro

Filosofia engleza in secolul XVIII

331

fie acela pe care fiecare Il poate realiza singur pentru mantuirea lui.

Aratarea acestei depline elasticitati a faptului credintei

provocat raspunsuri aspre, cum a fost acela al lui Ibbot: The
true ?lotion of the exercise of prioate judgement or Freethinking

in care se afirmi dreptul libertatii de credint dar se

arata ci Ant. Collins nu s'a condus numai dupa acest principiu
pur 1 adevarului, i c in critica textelor istorice mi a dovedit
prea multi i nici ,prea exacta cunoastere a istoriei. Atitudinea
(1737),

oamenilor Bisericii insemna recunoasterea neti a afirmarii mai

clare g deismului in scrierile lui Collins. Caci,- daci acesta
reducea prestinismul la o doctrina etica, punctul deosebitor
fata de Toland aparea in mai neta limurire a pozitiei, lui; nimic
din spanteismul aceluia nu mai apare acum, nimic din acel cult al
cosmosului pe care Toland Il arata ca isvor al credintei in natura
divina a mecanismului acestui univers. Collins a pastrat esenta
eticei crestine j credinta in nemurire ca i Intr'un Dumnezeu

superior creatiei; dar ele Ii ap,ar nu ca fapte de credinti,

afirmatii ale unei necesitati logice a gandirii. Ceca-ce va fi
uscaciune i intelectualism steril in deismul englez apare acum
in scrierile lui Collins, deoarece Toland participa Inca la tcea
infiorare religioasa pe care o tradeaza gandul lui Newton, la
acea intelegere a cosmosului ca opera desaviirsita strabituti de
un inteles divin.
Matthews Tindal (1656-1733) publica la 1730 Christanity as old as the creation, in care apare dug mai departe
pozitia lui Collins. Intr'adevar, in sensul spiritului cosmopolit
al acestui inceput al secolului luminilor, Tindal nu mai face
pritica textelor biblice pentru gsirea fundamentelor celor mai
logice

si

mai comun acceptate ale crestinismului ci, dueand pani

la capt concluzia ce necesar e deprinde din aceasta analiz,

depaseste punctul de vedere unic crestin i zaseste o totalitate
de principii cari, in esenti crestine
in intelesul etern al
cuvantului
apartin de fapt i omenirii anterioare crestinismului istoric. Viziunea pur rationalista, pare a viciat In tot cursul

XVIII-lea justa intelegere a faptului social, apare

tacest ultim pas spre rationalizarea faptului credintei.
Tindal socoteste c: toate religiile istorice aparute In cursul secolelor gu fost numai modificri ysau elerivari ale une prime religii
originare, comune tuturor, religie naturala la care omul trebue
s revin parcurgand inapoi ace1a. drum, desbricand treptat
religia lui actuali de tot ce i s'a adaogat strain si de prisos.
secolului
aci

al

www.dacoromanica.ro

332

Filosofia englez1 In secolul XVIII

Crestinismul inseamn un prim pas spre purificare, dar intelegerea lui rationali va. putea duce la o religie Wei In cari vor
persista ca esentiale credinta intr'un Dumnezeu superior ereatiei i credinta in nemurire. In mod interesant ins, in acest

punct deismul lui Tindal coincide cu filosofia morar a lui

Shaftesbury; cci credinta in Dumnezeu i in nemurire se
intemeiaz, ca si doctrina efica a. acestei filosofii, pe credinta
Dumnezeu a creat pe om pentru fericire, c astfel vieata

este destinat realizrii ware i desvrsite a impacirii,

ca o garantie a existentei lui armonioase i bune. Optimisul
secolului luminilor se lmure0e astfel in aceast limpede viziune a unui cosmos al orui creator poart grija fericirii
fpturilor lui.
Intre 1737 si 1740 apare scrierea lui Thomas Morga n,
(moare la 1743), The moral philosopher, in trei volume; iar
la 1741 aprea volumul al patrulea cu titlul Physico-Theology.
lui

Conceput in forma unui dialog intre un deist crestin, Philalethes

si un iudeo-crestin, Theophanes, cartea era o pretuire a Vechiului

Testament ca superior celui nou, o incercare de a readuce !in

vieat credintele primului creOinism; era astfel un pas fcut
In sensul aceluia. deism pe care un Collins si un Toland
ilustrau pe calea scrierilor de doctrini. In aceast voint de
rationalizare a religiei i in acest cosmopolitism spre care tindea
credinta european, Th omas Chubb (1679-1747) scrie acel
The true God3pel of Jesus Christ (1738) care incerca o expunere
a cretinismului in afara oricror probleme de exegei,

din tot ce s'a scris, sensul religios i moral cel mai adanc al
oredintei cretine;- la fei era 6 directia de gandire a celeilalte
scrieri a lui Chubb, din 1730: A discourse concerning reason
with regard to religion.
In desvoltarea deismului apare ins la un moment dat prea

net contrastul intre cele data clase pe cari Toland le separase; la aceeasi (lath' cind se formulau principiile unei religii
Libere, persista Inca religia pozitiv i istoric. Lurnineaz acest

contrast Lordul Bolin gbroke (.1672-1751) care, om desvrit al acestui secol cosmopolit, este foarte mult timp oaspetele Frantei si este prieten apropiat al lui Voltaire. Atitudinea
lui poate interesa aci ca un comentariu interesant la ideologia
deistilor. Bolingbroke constat existenta afit de deosebit,

contemporan, a unei religii naturale i a uneia Inca strns

legat de Biserica organizat i, afirmnd necesitatea acesteia
din urm, observi ci un filosof nu poate primi contradictiile
www.dacoromanica.ro

Filosofa englezi in secolut XVIII

textelor religioase, dar trebue s

333

recunoasca necesitatea lor

ca mijloc de intemeiere si de pastrare a autoritatii sociale.

Iata cum, mentinand exclusivismul Renagerii, aristocratismul
lui Bolingbroke prelungea aceeasi separare a omului cult de
vulg. Om politic, participand bogat la faptele vremii, nu putem vorbi de o inchegare de gandire care sa. insemne rezultatut
unei gtitudini inchise si bine fixate; putem vorbi numai
unele puncte de gandire care il integreaza atitudinii epocii.
Apropiat de deism prin dispretul ciar exprimat fata de speculatia
tnetafizica, considera cu neincredere gandirea lui Descartes
a lui Leibniz, numindu-1 pe acesta din urrna: one of the vainest
and most chimerical men that ever got a name in philosophy-1).
Netand posibilitatea ontologiei, recunoaste ,insa, in unja deismului,,
existenta lui Dumnezeu, intemeindu-se pe argumentul osicho-telogic, i, dei prieten al lui Voltaire, nu admite progresul, vorbind
numai de un proces de urcare i coborire in evolutie. Numai in
acest ,sens adversar credintelor secolului lui, Bolingbroke strange
insa laoTalta toate celelalte aspecte ale acestei gandiri: acepta empirismul lui Locke si materialismul lui Condillac,

indicand o pozitie baconiana atunci and defineste scopul filosofiei; i, completand acest punct de vedere uman pur, acea`sta
rnarginire a intelegerii oricarei credinte in semnificatia ei utiMara, Bolingbroke serie ,acele Letters on study of history,
aparute intai la 1738, completate la 172, aratand, in aceasta
cercetare pragmatica a istoriei, c egoismul este mobiluf tuturor
actiunilor morale; se completa astfel viziunea sa pesimista

despre lume. Afirmarea in plus a teismului care se gaseste

integrat unui complex strain i nearmonizat lui. inseamna amestecul hibrid la care putea duce deismul; atitudinea lordului
Bolingbroke insemna negarea ultimilor credinte, desi totodata
aparea afirmata. necesitatea lo Practica.
In linia aceluias deism, desi Irma cu preocup,area dominanta
a eticei, in linia astfel totodata a filosofiei morale, apare Joseph

Bute r, (1692-1752), care se situiaza in directia gandirii

lui

Shaftesbury. Dac pentru acesta aparea necesara admiterea unui

simt moral innascut, apartinerea lui Butler la atitudinea rezultata:
din deism se lamureste prin aceeasi comuna departare de punctul
de plecare al empirismului 1ui Locke. Pentru deisti -co si pentru
Butler, apare necesara presupunerea urrui 'sentiment religios conwn
tuturor, innascut, i astfel intemeierea religiei si a eticei naturale.
1) Ctat In Brockdor 17, op. cit. p. 70.

www.dacoromanica.ro

334

Filosofa englezit in secolul XVIII

Butler numete aceasta dispozitie morala originara principiu

al reflectiei sau contiinta- i expune esenta gandirii lui In
Sermons upon human nature, or man considered as a moral
agent (1726); iar mai "tarziu in The analogy of religion, natural
and revealed, the constitution and course of nature (1736).
Plecand dela Shaftesbury, Butler (analiza principiul reflectiei,
tncercand sa atinga intemeierea etica a faptelor pe aceasta

realitate interioara a contiintei; care pentru el insemneaza auto-

ritatea cea mai ascultata, intrucat este prezenta in noi a unei

obligativitati superioare, este necesitatea implinirii legii morale

pe care o cuprindem in noi. In acest sens scrie Butler: It is

by this faculty (conscience) natural to man, that he is a moral

agent, a law to himself" 1). Afirmand mai departe oa glasul

contiintei Snsemneazi totodata calea noastra spre bine, aceasta
insemneaza nu numai existenta interioara a legii morale, aadar
libertatea reata, ci, mai mutt, insemneaza siguranta fericirii. In
aceasta etica fundata pe principiul autoritatii interioare se introduce astfel la un moment ,dat punctul de vedere al utilitarismului.'
In Predica III, Butler spune: contiinta i iubirea de noi inine
totdeaunal pe
ne conduc
dac ne intelegem bine fericirea
acela drum. Datoria i interesele noastre coincid deplin. In
cea ira; mare parte, chiar in lumea ace -ista; deplin insa, daca
luam in consideratie viitorul, intregul existentei noastre" 2);
regasim acest moment utilitar in alte afirma tu ca aceasta: Putem

admite fara a face rau moralei i religiei ci, dintre reprezentarile noastre, cele ale fericirii i nefericirii ne sunt cele mai
apropiate; ele se vor rata i trebue sa se arate "superioare chiar
celor de ordine, frumusetii i armoniei, in caz ca vreoclata am
putea crede ca intre ele i fericirea noastra apare vreo contradictie"). Intregul predicii din care am citat aceste randuri,
predica a XI-a, precizeara astfel esenta utilitarista a doctrinei,
.afirmand c eticul este cautarea binelui in sine, dar acesta
el insui trebue sa apara util propriei noastre fericiri, sau cel
putin nu contrar ei. Aceastil atitudine de &dire aparent con-tradictorie se lamurete insa $n lumina punctului ei de plecare,
-acesta fiind afirmarea unui iprincipiu etic innascut; ca i pentru
-deism, pceasta credinta in esenta etica proprie intregii omeniri
insemneaza fundamentul optimismului, intrucat sustine credinta
In fericirea Ffieciruia i $n bunitatea acestei lumi, credinti ce
Citat in Jodi, Geschichte der Ethik, v. I, p. 409, nota 24.
Ibid. p. 193.
Ibid.

www.dacoromanica.ro

Filosofa engleza In secolul XVIII

335

inseamna intelegerea lumii ca desavarsit organizati, dela inceput, spre binele nostru. Ceca-ce mai departe vare ca moment
pur etic in gandirea pa, ca depasire a utilitarismului pe care 1-am

banuit in unele puncte, se lmureste tocmai prin intelegerea

constiintei ea prezenta divina in noi, i astfel considerarea valorii
faptelor in perspectiva unei finalitati superioare aceleia pe care
o poate insemna vieajta pamanteasci; in acest sens, Butler

poate scrie ca o tactiune nu trebue judecati dup urmarile ei,

nu acestea putand fi criteriile valorii pe care o reprezinta:
The goodness or badness of actions does not arise.., from
their being attended with present or future pleasure or pain,
but from their being what they are... Or in other words, we
may judge and determine, that an action is morally good or evil,
before we so munch as consider whether it be interested or disinterested" 1).

Psihologia.
Dar in cuprinsul celei de a doua jumatati a secolului se
desvolti, pe urmele speCuLatiei lui Locke, acel materialism care

avea sa creasca deplin In filosofia francezi a tiMpului. L-am

putut socoti pe Locke xlrept punct de plecare al deismglui;
dar tot in gandirea dui apar originele celeilalte directii a cercetarilor englezi: caci din gandirea lui a derivat, pe de o parte
spiritualismul lui Berkeley, desvoltand pana la capat problema
alitilor primare; si tot dela Locke a putut sa derive matelismul lui Hartley i Priestley
in lumina marginita a, empirismului, ajungeau la o concluzie noua. Materialismul acestor
doi psihologi apare astfel in parte contimporan cu deismul, i
echivalenta lor de spirit nu este ,greu de defina, ca fiind 'asemenea
o

atitudine de spirit modern, sau o vointa de intelegere a

ca si a cosmosului ,
in marginile singure ale ratiunii. In deism ca i in aceasta speculatie, pe baze de psihologie, apare astfel centrarea interesului de cunoastere asupra
omului: clesfacut de raporturile .lui cu o lume supranaturala,
capabil sa se mantuie i sa inteleagi creatia in lumina simplificatoare i ordonatoare a iratiunii, aceasta, ratiune ea insisi
va fi lamurita acum, n originile ei, ca tot atilt 'de simpla, i usor
de inteles in mecanismul ei.
Psihologia asociationista i gaseste punctul de plecare la
omului

David Hartley (1704-1757) a Varui &dire se desvolta in

1) Ctat in Jodl, op. cit. pp. 409-410, nota 25.

www.dacoromanica.ro

336

Filosofia englezA in secolul XVIII

cuprinsul primei jumatati a secolului. Scrierile cele mai cunoscute sunt: Coniecturae quaedam de rnOtu sensus -et idearum gene-

ratione (1746); Observations on man, his framet, his duty and

his expectations (1749). Opera ultima in deosebi insemneaza pozitiagrea i noua a lui Hartley, caci asociationismul lui, de reflexe
materialiste, se gaseste nu de putine ori in contradictie cu sufletut
lui religios. Inca data, incercarea pastrarii gindului pe linia
a omenescului i calauzirea lui spre gasirea adevarului stiintific se

de o profunda conca i in cazul lui Newton

stiinta religioasa, pentru care Impacarea celor doua puncte de

loveste

vedere nu era usoara. Asociationismul aparuse Inc Cu cativa ani

mai inainte in scrierile Li Peter Brown care publicase 4

1719: The procedure, extent and limits o'f human understanding.
Hartley 11 va duce mai departe, Incercnd deducerea proce-

selor spirituale din diverse tipuri de combinari de miscari fiziologice, si va arata astfel stransa dependenta a celor dou lumi
ce constituie totalitatea vietii omenesiti, pe care Irma nu le va
identifica, neatingfind astfel deplin rnaterialismul., Pentru Hartley,
analiza unui proces sufletesc duce la discernerea unor elemente
simple, constitutive ale lui prin anumite legi de combinare me-

canica; aceste elemente sunt insa pentru el deasemenea spirituale. Punctul de plecare Ii era astfel Qaralelismul psiho-fizic,
de impiratie spinoziani poate, sau Ingscut din ocazionalismul,

cartezian; ambele nume pot fi citate aci ca origini ale unuii

curent ce avea s duca departe de endirea celor doi filosofi.
Fiecirui proces psihic Ii corespunde asa dar unul material
sau fiziologic, o producere de anumite grupuri de vibratiuni
In substanta nervoasa; i deosebind procesele psihioe simple
de cele, complexe, deosebeste deasemenea grupuri de vibratii,
sinteze nervoase mai bogate sau mai putin bogate. Repetarea
frecventa a unui acelas grup de excitatii, caruia ii corespunde
un acelas grup de sensatii totdeauna asociate, produce constituirea treptata a unor anumite combinatii tipice care pot fi
uneori de o atare complexitate hick sa nu mai apara limpede

raportul cu elementele cari de fapt le aloatuesc. Dar pentru

viitor, Hartley vedea posibilitatea despicarii faptelor sufletesti
oelor mai complexe 'in rtot atiltea elemente simple, ideas of
sensations". Hartley .fotose,a in tistemul lui de explicare o serie
de diviziuni materialiste vorbind despre urmele (traces) pe cari
Je lasa faptele 1mplinite, de putinta combinarii lor prin reproducere mecanica, de constituirea astfel a faptelor complexe
de pasiune din agregate de idei. Specificitatea proceselor spiwww.dacoromanica.ro

Filosofa englezfi In secolul XVIII

337

rituale se, pierde in aceasta mecanica explicare a naterii lor.

Lamurind astfel geneza proceselor psihice, Hartley Arita
In cartea urmatoare, Observation on man, paralelismul perfect
intre material 6 spiritual, i lamurea mai adinc vibratitmile
substantei -nervoase mnsj ca determinate de o anumita cauzalitate mecanic sau de excitatii periferice. Afirmarea paralelismului

psiho-fizic -a provocat definirea gndirii lui Hartley ca mate-

rialista, doi el nu identifica cele doua serii de fapte; dar in

weasta explicare a procesului na5terii sentimentelor ca i a
vointei dintr'un mecanism de combinare a unor elemente spiriteeace
la negarea
contrazicea convingerile lui cele mai scumpe
libertatii vointei. In analiza faptelor vietii morale insai, Hartley
arata producerea lor deasemenea .prin asociatie. Arata ca orituale i totalitati previzibile, Hartley trebuia s ajungi

gina a lor numai sentimentul de placere sau neplacere care,

ea atitudine egoist, au lost la inceput singurele cari au determinat judecitile noastre de valuare; din aceasta coexistenti
pritnii a unui sentiment de plicere sau neplacere proprie fati
de un anumit obiect, s'a ajuns la producerea anumitor judecati
de valoare independente treptat de atitudinea noastra egoist.,
aa dar la judecatile pe cari le numim morale. Analiza lui
-

tindea spre rAtarea naterii, prin asociatie, a faptelor morale,

accentund ca in faptele 61e repetitie, in grupele de sentimente
cari revin, se observi eliminarea treptata a celor neplacute

In favoarea celor plicute, care sunt puse in lumina, din grupo

amestecate de sentimente rezultnd astfel, aproape printr'un
prpees de economie sau reducere nivelatoare, cu directia binelui,
un sentiment omogen care ,ajunge criteriul de judecata sau ju-

decata de valoare. Analiza lui conchidea astfel aproape in

sensul credintei o repetarea

i deci gruparea sentimentelou

In anumite asociatii se face astfel incit s produca cel mai

placut sentiment individului.

Hartley era medic i pe primut plan a trebuit sa-i apara

punctul de vedere tiintific, astfel siguranta de neinlaturat a
paralelismului psiho-fizic i a constituirii faptelor suf1ete0i din
grupari de vibratiuni nervoase. Dar, idincolo de aceasta latura
a gandirii lui, apare aceea care aminte5te de Newton, in deismul
ce se schiteazii dincolo de analiza stramt a sufletului. Acest

deism al lui Hartley se define* t conceperea unei existente

a lui Dumnezeu ca persoana, aceasta idee de Dumnezeu
simtul moral sustinndu-se reciproc, deoarece pentru el eticul
este produsul unei cauzalitati divine; intre aceste doua serii de
www.dacoromanica.ro

22

338

Filosofa engleza in secolul XVIII

existente, raportul este, mai mult decal psihologic, metafizic

fundat, ordinea conducatoare a lumii ca si a sufletului fiind
aceeasi. Hartley schita o scar a eticului, dela sensualitate, prin
simpatie, pan la teopatie sau sentiment religios si sentiment
moral, aceasta din urm treapt insemnnd totala druire lui
Dumnezeu; posibil, deoarece Hartley vorbeste despre o cauzalitate divin care ptrunde lumea i inseamni astfel acelas
optimism ca si al scolii lui Shaftesbury.
Cu Hartley suntem astfer ,ino in aceastil pozitie nedefinit, pe care materialismul francez avea s'o clarifice; un pas

mai departe apare insi tot in Anglia, la Priestley.

Om de stiint ca si Hartley, cunoscut chimist, P rie s t le y
(1733-1804), traeste in a doua jumatate a secolului. A lsat mai
intai un comentariu al teoriilor lui Hartley: Hartley's theory of
human mind on the principles of association of ideas (1775); ceva
mai farziu public Disquisitions relating to matter( and spirit, I, in
acelas an 1775: The (doctrine of philosophical necessity. Format
deasemenea in spiritul unei credinte, a studia.t mai intai teologia;
a emigrat in Statele-Unite si a trait acolo pkin la sfirsitul

Depsind pe Hartley, Priestley va rezolva psihologia

in fiziologie: It is not impossible, but that in time we may,
see how it is that sensation results from organisation-. Rationamentul lui pleoa dela constatarea dt toate sensatiile sau

vietii.

ideile ne sunt date prin mijlocirea simturilor exterioare, transmise fiind prin nervi; rolul filosofului nu va; fi de a cunoaste
sunt aceste sensatii, Intrucat sunt continute in spiritul nostru,
dar sa cunoase acea afectiune a creerului, care corespunde
sensatiei.

Este astfel o limitare a rolului psihologiei numai

la aceasta cercetare fiziologic pentru 0.sirea acelor vibratiuni

sau grupuri de vibratiuni cari corespund anumitor sensatii
Continuand asociationismul lui Hartley,. Il aplica deasemenea
expliorii nasterii tuturor faptelor sufletesti, i astfel procesele
cele mai complexe ale spiritului se reduc la acest mecanism
simplificat al modificarilor treptate i combinate. Totusi in
aceast
ualiza a vietii sufletesti, Priestley accentuiazi caracterul

ei teleologic, aldituirea ei in asa fel incat s-i fie ingikluit

cea mai just adaptare i cea mai bun folosire a lumii.
Materialismul lui Hartley si Priestley a determinat o serie
de scrieri polemice intre cari pot fi citate acelea ale lui J. B e-

rington: Letters on materialism and Hartley's theory of the

human mind addressed to Dr. Piestley (1776); la scrierea platonicianului Richard Pric e, Letterst on materialism and philowww.dacoromanica.ro

Filosofa morale.' englezil din sec. XVII si XVIII

339

sophical necessity (1778), Priestley raspundea in acelas an

prin: Free discussion of the doctrines of materialism.

Dar scrierile lui Hartley si Priestley "insemnau totui inceputul material ismului care de aci trecea in filosofia franceza.
Este legatura inca stransi cu deisn-ml care salveazi atitudinea

ganditorilor englezi de materialismul deplin afirmat; did In

talnim, la ambii, afirm,a.rea existentei necesare a unei inteligente superioare creatoare. Se incheie astfel cu Cl linia acelei
gandiri care, plecat deja Herbert de Cherbury si Newton,
a insemnat cu fiecare pas patrunderea tainelor mecanismului
ce constituie cosmosul, ig fost in acest fel voing de incercuire
a lui intre liniile dare ale gandirii omenesti. Deismul care s'a
constituit din aceast coborire a misterului in lumina ratiunii
a putut fi totusi, in g-andirea unor spirite mari, cum a fost
Newton, posibilitate de reala hake a sentimentului religios,
iar cercetarea 5tiintifieal a mecanismului vietii sufletesti nu a
putut duce nici ea, deocamdati, la golirea lumii de un inteles
puperior. Ceeace inc5. astazi poate fi valabit din straduinta
de intelegere a deistilor, este acest nucleu luininos al entuziasmului pentru desavarsita alcatuire a cosmosului. El singur,
condensat in gandirea lui Newton, insemneaza perspectiva noua
a ac_elei epoci i efortul ei de intelegere.

Filosofa moral englezi din sec. XVII si XVIII

1. Filosofia mania engleza din secolele al 17-lea
6 al 18-lea cuprinde ,ganditori cu orientari diferite.
A.

Cei mai multi din acesti filosofi nu sunt exclusiv moralisti,

profesionisti ai filosofiei morale (cum e de pilda, Hutcheson).
Unii sunt metafizicieni de seam (Cudworth si Clarke);
altii, teoreticieni subtili ai cunoasterii (Hume). Printre ei sunt
economisti vestiti (Adam Smith), politicieni iscusiti (Shaftesbury), teologi i exegeti abili ai scripturilor (Cumberland,
,

More) si eseisti striluciti n sensul montaignan al cuvantului

(Mandeville).

Daci li se da totusi nurnele generic de moralisti-, este

principala lor preocupare filosofica a lost de ordin
etic, sau pentru c in acest domeniu s'a resfrant, mai ales,
pentru

influenta lor.

Filosofia lor apartine celor mai deosebite carente. Unii

fm inca de aristotelismul medieval. AIjii. incearca sa reinvie.
www.dacoromanica.ro

340

Filosofin more% eng1ez1 din sec. XVII si XVIII

pe urmele Renasterii, influenta platoniciani. Cativa din ei sunt

tributari inductiei baconiene si empirismului lui Locke. Ceilalti, analiticei carteziene si ,rationalismului leibnizian.

Orientarea lor etica nu este mai omogeni. Unii cred in

existenta iniscuta a ideilor morale. Alfil slavesc, dixnpotrivi,
virtutile moralizatoare ale educatiei si obisnuintei. Cativa cauta
temeiul bunei purtari in intelect, altii in aplicarea omului catre
semeni.

Idealul moral e, pentru unii, placerea si pentru altii,i

folosul, interesul bine inteles. ,Daca cei mai multi sunt altruisti
si optimisti si cred in apleciirile generoase ale omului si 'a

potrivirea fireasca a interesului individual cu cel obstesc, nu

lipsesc ins nici egoisti si pesimisti, cari cred, la fel cu Hobbes,
In desacordul natural dintre individ si obste.
Cu toat diversitatea de piireri, moralistii englezi din secolele oercetate, pot fi impartiti in trei curente principale.
Seepticismul moral *i doctrinele autoritariste legate
de el, care se desvolta la Londra, sau in exil, in legatura cu
pretentiile de justificare a monarhiei absolute.
Inteketualismul ineist, platonizant, care se desvolt in
sfera de influenta a colegiilor dela Cambridge, in stransa legitura cu anglicanismul, care joaca in aceasta epoci rolul de
mijlocitor intre doctrinele extreme.
Asa numitul empirism moral, sentimentalismul, care
se desvolta m,ai ales in jurul Universitatii 'dela Glascow, in
legatura cu liberalismul.
Caracterul general al filosofiei morale engleze din yea-,
curile 17 i 18 este autonomismul naturalist, descoperirea omului

moral prin %irea lui-, nu dupa porunca divina. Prin aceasta,

etica englezeasca se integreaza in tendinta generala a filosofiei
moderne, care, in acelas timp in care klisloca pe om din centrul
universului material, II substituie lui Dumnezeu, in centrul lumii
morale. In istoria filosofiei moderne, etica engleza reprezinta
deci p punte de trecere dela scolastica la Kant.
Miscarea particulara a filosofiei morale englezesti, prin

care se realizeaza aceasta trecere, este o alunecare treptaa

dela intelectualismul moral al scoalei filosofice dela Cambridge, la sentimentalismul moral al scoalei scotiene.
Intelectualismul moral care infloreste la sfarsitul veacului al 17-lea la Cambridge, reja tezele naturaliste ale aristotelismului medieval, opunandu-le tezelor sceptice i autorita,
www.dacoromanica.ro

Filosofa morali englezi din sec. XVII si XVIII

riste din patrimoniul nominalismului scottist

341

i occamian, re-

exploatate de Hobbes in folosul autorititii de stat.

Luptiind impotriva misticismului autoritarist al augustinis-

mului medieval, dupii care: Nu e nici bine, pu e niel Mu,

dealt porunca lui Damnezeu 1), pe care ateul Hobbes o
ristiihniicise in sensul pinitnteso: Este bine 0 este eau, ce
poruncefte ?i ce opre$te, domnul i tapeinul tau 2),
treptat
ideea tomisd dupii care binele e tiptuirea potrivid firii, pentru

ci felptuirea dupa fire, e a lui Dumnezeu voire 3), se desbracii de once intregire divinA, prin convingerea cA intre

Dumnezeu fi fire, nu pate fi impotrivire, fie pentru

Dumnezeu nu existi (ateism), sau nu e 'Fleosebit de fire (panteism), 'fie pentru cA riinduiala acestei fin i reprezinti toad
lucrarea Jui Dumnezeu (deism), si ca atare acesta n'o poate
schimba fr si se impotriveascii sie-si (rationalism).
Aceastit decapitare a eticei scolastice inceputi la Cain.,
bridge, in prima jumitate a secolului al 17-lea, se desiiviir,
seste la Glascow de filosofii scoalei scotiene, in a doua jumiitate a secolului al- 18-lea. Dupii acesti ifilosofi, omul are o

facultate fireasci prin care deosebeste binele 'de rill. El nu

are deci nevoie de OM cluz 'deck d proprilul su ,ctiget,
care dela sine il indeamnit spre binele tutulor. Prin aceasta
revolutia e terminad. Constiinta individului se substituie
armonia social, mntuirii tutulor.
Ahmecarea cticei engleze crela o pozitie la alta, dea-

lungul gelor doua seccile, nu e fiz legfituri, cu prefacerile

societtii englezesti din acea vreme. Veacurile 17 si 18, sunt
In Anglia veacurile revolutiei burgheze, capitaliste,
toare politiceste cu Wilhelm de Orania asupra incercirilor
de insciamare a absolutismului sub cei din urmii Stuarti,
economiceste, u revolutia industrialii. E deci fi-ese, ea miscarea
ideilor sA resfriingit fizionom' ia genera% a spiritului epocei,,
Duns Scot, De rerum principio, In Opera Orania, III, 38, 5, si
Super libros quatuor magistri sententiarum, ibid. VIII, 919, c. f., LandrY,
Duns Scot, 1 vol. In 80, Pars (Alcan) 1922, pag. 254 si urm. Vezi de asemen
pentru Occam De Wulf, Histoire de la philosophie mdikvale, 2 vol. in 8;
J
Paris s Louvain (Alcan) 1925, c. f., vol. II, p. 172, Nr. 374.
.Ad Summam potestatem attinet opinion.= omnium judieato. Regulae quibus definiuntur bonum et raalum, licitum et illicitam. a habente potestatem summam prescrbendae sant". Hobbes, Leviathan, cap. VI. c. f., Jodl,
Geschichte der Ethik, 2 vol., In 8; Stuttgart u. Berlin, (Cotta) 1930, vol.
pag. 602, nota 19.
taR
Unumquodque tendens in suam perfectionem, tendit in divinam similitudinem". Tomas Aquinas, Summa contra gentiles, III, 21, c. f., Gilson,
Le Thomisme, 1 vol. in 8; Paris (Vrin) 1927, pag. 290 si 179.

www.dacoromanica.ro

342

Filosofia moral& englezii din see. XVII si XVIII

chiar daca nu totdeauna filosofii surtt dei ed ttag sforile istoriei. Intre' stramutarea oertitudinei in iaidivid i triumful guvernamfintului de opinie exista corelatia sigura impusa de structura tipului burghez.

Corelatia aceasta apare g mai evidefiti in liniile sala

gendrale, 4ac observiun centrele In jurul carora se desvoltk
fiecare curent, fizionomia lui caracteristica i legfiturile lui
cu diferifele' orientri sociale ale epocii.
Cel dintai dintre acesti filosofi e R ichar d, C u m2'.
ber land (1632-1718). Filosof i teolog, Cumberland public&

la Londra in 1672, De legibus naturae disquisitio

In' care combate doctrina lui Hobbes, aratind ca' fericikea indvidului nu este scopul suprem, ca rasboiul tutulor
cti toti nu e starea naturala a amenilo i c legea n'aie origina in conventie i in frica, ci in cqnstitutia firii omenesti.
Natura a inscris in sufletul omensd bunirirointa" eitra
ienL pe care o deicdper omuluif dreapta judecata" (recta
ratio). BunIvointa e`o siege naturala, generala tutulor
avand (Wept autor pe' Dumnezeu i drept sanctiune fericirea.
Prin ea,' bunastarea indiVidului se acorda cu interesul

Apropiata de doctrina dreptului natural" al lui Grotius

si

doctrinele scolastiei- suareziene i temiste, -gfinclirea lui

Cumberland incearca s impace filosofia cu teologia, ratiuna,

Cu sentimental, egoismul cu altruismul i morala intentiei cm
etica rezultatelor. Prin acest' efort de siiiteza va inriuri asupra
sisteMelor urmiitoare, constituind1 cadrul problemelor care vort
forma obiectul Controverselor filosofiei morale englezesti
schita solutiilor acestora.
3.
Dintre filosofii ,platonizanti cunoscuti sub nuniele
scoalei dela Cambridge, cel mai insemnat pentru filosofial

morala este Ralph Cud wort h

(1617-1688), erudit

me-

tafizician spiritualist. Din opera ,tui indreptata impotriva ate,

nominalismului moral al lui Hobbes n'a aparuti
vietei sale deck Adeoaratul sistem intelectual
(The true intellectual System) la Londra, in 1678, in car6
combate cele trei forme principale ale ateismului: fatalisma
materialist, care suprima libertatea, pe Dumnezeu i orice
spirit, fatalismul teologa care face ca binele s titrne de
bunul plat si fatalismul istoric, care confunda providenta cm
in cursul

legea natural.
Originaltatea conceptiei sale ntetafizice ,sta in teora naturii plastice, realitate spirituala lipsita de libertate, interwww.dacoromanica.ro

Filosofia moralli engleza din sec. XVII $i XVIII

343

mediara intre Dumnezeu si materie, analoga sufletului lumew" al filosofilor antici. In afara ei, animismul sail admite
o forta spirituala pentru fiecare fiinta.
Opera lui each', cuprinsa kin Tratatul privitor la morala
etermi .gi neschimbiitoare (A ,treatise concerning eternal and
immuable. Morality) n'a aparut decat dupa moartea sa, la
Londra, in 1731, publicata de nepoata lui, Lady Masham,
prietena lui Locke. Ideile sale fusesera desvoltate insit' intre
timp, de alt filnsof iplatonizant Hefir y More (1614-1687),
In Enchirdion Ethicum. Esenta acestei doctrine sta. in FA"giduirea nominal ismului moral care intemeiaza norma pe arbi-

trariul divin si in afirmatia :cil legea morala are o necesitatd

fireasa, ce se impune chiar si divinititii.
4.
Un alt filosof spiritualist, inrudit ideologic ea
filosola 'dela Cambridge, dei mai lapropiat de cartezianism

decat de platonistnul acestora, e Samel Clarke (16751729). Operele sale principale ,sunt: Dovedirea existenfri 0
atributelor lui Dumnezeu, spre a sluji drept raspuns lui Hobbes,
lui Spinoza 0 partitanilor lor (A demonstration ,of the beeng
and attributes of God...) publicata in 1706, ,Cuviintarea asupra
datorillor imuabile ale religiei 'naturale (Discourse concerning
the unchangeable obligations cif the natural religion) din 1708
i Cercetarea filosdficei privitoare la libertatea omeneascei (Phi-1
losophical Inquiry concerning human liberty), din 1751.
Clarke sustine evidenta normelor morale si caracterul lor
natural isvorat din firea lucrurilor. Influentat de 'fizica lui

Newton si de rationalismul Li Descartes, Cilarke combate

ateismul lui Hobbes si panteismul lui Spinoza, apira libertatea impotriva deismului mecanicist al lui Collins si nemusufletului impotriva lui Do'dwell. Clarke crede ca existenta lui Dumnezeu poate fi ,dovedita apriari, prin ideea evidenta prin sine a fiintei necesare, si prin ideile de timp si.
spatiu, concepute
ca,
cu toatA impotrivirea lui Leibniz,
rire,a

atribute divine.

In elicit', Clarke crede la fel cu eticienii precedenti, ca

dreptatea are un caracter absolut si imuabil, independent de,
decretele 'divine, intrucat constitue natura .insasi a divinitatiio
ci nu o simpla mnanatie a atotputerniciei acesteia. De asemeni,
dreptatea nu isvoraste din legea pozitiv, ci e presupusa 'de ea.
Binele derivii din raporturire. reale si imuabile dintre
lucruri si nu poa.te fi schimbat fara a altera aceste raporturil
firesti.
www.dacoromanica.ro

344

Filosofa moral englezi din sec. XVII a XVIII

Tot intelectualist e i Wil a m W ol la s ton (16591724), dar altfel.

In Schita religiei naturale (The re4gion of nature
neated), publicat la Londra in 1722, acest pivot anglican ;_intemeiaza morala deopotrivi pe ratiune i pe firea
aratnd ci binele nu e un principiu suprem simplu *i ireductibil aezat de Dumnezeu In mintea omului, cum cred cei
mai multi moraliti.
Ideea de bine corect definit, se poate reduce la aceea de
adevar. A faptui bine, inseamna a faptui dupi adevir

once fapr rea e o minciuna. Adevarul prate fi contrazis cu

vorba, dar i Cu fapta. Astfel, caland o invoiala faci eau,
pentru c faci altceva decit ai afirmat c vei faceDaca prin felul particular de reducere a caracterului rational al moralititii, Wollaston se deosebete de ceilalti intelectuali5ti, el se apropie de ei prin ifaptul c i l eli acest
ca_racter de rationalitate al moralitatii apare indisolubil legat
de caracterul ei natural. Raporturile pe care intelectul le des-,
copera intre lucruri ca raporturi adevarate, sunt pentru el
raporturi fireti.

Cu toate deosebirile, exista deci un fir, cilauzitor care

leaga intelectualismul lui Clarke i al fui Wollaston de acela al lui Cudworth oi Cumberland.
5.
In opozitie Cu fiIoscfii de mai sus, in ce privete
lundamentul psihologic al fenomenului moral, dar alaturi de
ei in convingerea despre caracterul natural al acestuia, se
desvolta in Anglia un al doilea curent tare intemeiazi etica,
pe un sentiment interior.
Rdacinile acestui curent se pot gasi la acei dintre intelectualigi cari, crezand in caracterul nemijIocit al imboldului
spre bine, nu area lamurit daca e morba de o aprehensiune inttelectuala, sau de o inclinare afectiva. Precursorul acestei
orientari e fara indoiali Cumberland. Trecerea dela un curent

la altul nu se face decal prin gndirea ljii Shaftesbury, care

dobndete prin aceas* o pozitie centrala in istoria 'filosofiei
morale englezeA a ,celor dona secole de care ne ocupam.
Filosofia morala a lui Shaf tes bur y (1671-1713), concentrata in Incercarea sa asupra virtutii i meritului (Inquiry
concerning virtue and merit) ,sau raspndita in celelalte

adunate alituri de aceasta in Caracteristicile oamenilor,

rC-

ravurilor, parerilor j vremurilor (Characteristics of men, manwww.dacoromanica.ro

345

Filosofa moral& englezi din sec. XVII si XVIII

ners, ppinions and times) din 1711, poate TI infitisati pe

scurt in modul urmitor:
Morale e deosebiti de religie. Insusirea faptelor de a

morale, nu atirnit de bunul plac al lui Dumnezeu, de inchipuire,.

sau de vointa omului. Deosebirea binelui de riu tine de firea

pmeneasc.

Fiiptuirea omeneasc fiind determinat de nclinri

i de

cugetare, omul are un sentiment liuntric Cu ajutorul

kleosebeste ce e bine si ce e rill, ce e drept si ce g ne-,

frumusetea i urilenia ifePtelich Aceastiu insure are
o obirsie emotionali. Ea- functioneazi ns reflexiv, ca
Inept,

jadecat, vi se poate indrepta prin eclucatie

obisnuintil

Ea pune rnduial n purtri, alungtind aplicrile omului .spre

potrivind inclinarea lui spre ciiutarea de sine, inchnirii lui firesti care binele obstesc.

fiptuirii omenesti e tendinta de a

implini armonia universali. In aceasti directie, omul nu e
purtat nici de teama pedepsei dumnezeiesti, a puterii de
stat, sau a opiniei publice, nici de nidehlea fisplatei imeIntelesnl adtinc al

diate, sau viitoare; ci numai de firea lui, care se vide*

In glasul cugetului care-i ,duce spre Implinirea scopului
firesc, care este perfectia, integrarea lui armonicii in univers.
6.
Princjpalii teareticieni ai etioei afective apartin
ins vcoalei scotiene. Ei sunt irlandezul Hutches o n (16941747), profesor de filosofie moral la Glasoow, fondatorut
scoalei scotiene i urmasul siiu la catedri, 'vestitul economist

scotian Adam Smith (1723-1790). Tot de aceast orientare se leagi filosofia moral' a lui Da v id Hume.
Daca prin pozitia centTalii a gindirii sale, LI, ritspfintia
tuturor doctrinelor etice, Shaftesbury este Onditorul gel mai
fecund al filosoliei morale englezesti dela inceputull veacylui

al XVIII-la, F r a nci sc Hutcheson, e cel mai desivtirsit.

Gndirea lui se desfasoar' sistematic, trectmd prin toate

ramurile 'filosofiei dela Logicae gompendium, la Synopsis metaphysicae i la Philosophide poralis institetio compendiaria.
Lucririle lui originale: Cercetarea asupra originei ideilor noastre de frumusete si virtute (Inquiry into time original
of our ideas of beauty and virtue), publicati in 1725 i Incercarea asupra firei i indrumarii pd;iudilor i pfectiilor, cu pede
despre simtul moral (Essay on the nature ,nd condua of pas-

sions and dffections, with illustrations on the moral sense)

www.dacoromanica.ro

346

Filosofia moral englezA din sec. XVII si XVIII

din 1728, nu sunt contributii cu totul noui. Ele .precizeaz

ins Cu meticulozitate i cu ascutime filosofica, ideile rapsoclice" aruncate de Shaftesbury in discutie.

Hutcheson afirm existenta unui simt moral special, In
constitulia fireasci a oamenilor, cu ajutorul ciruia acestia isi
randuesc purtarea in armonie cu binele semenilor, pentru fe,
ricirea tuturor. Sistemul sau d filosofie morala (System of
moral philosophy), publicat in ,1755, (la o forma sistematici
perfecti acestor ideii desvoltand legitura dintre constitutia firii
omenesti, ,fericirea individului i societatea
Parintele economiei politice Ada m Sm it h, e cunoscut in istoria ilosofiei prin Teoria sentimentelor morale (The,
orie of moral sentiments), din 1759, prin .pimic inferioar Cercetarii sale asupra naturii i cauzelor boglatiei natiunilor (An;
inquiry into the nature and causes of ,the wealth of nations)
din 1776.

Etica lui Smith intemeiazi moralitatea pe simpatie; pe

inclinarea ifireasc a omului ciare semeni, cu respectul personalitfilii acestora. Simpatia este con-simtirea, individului la,
actiunea i scopurile altura. Msura moralitalii este lrgimea
acestei consimtirL Criteriul dupit care se misoara lrgimea
simpatiei i, prin ea, valoarea morala a imei actiuni; e judecata
,,spectatorului impartial" din constiinta fieciruia.
Smith crede in armonia fireasc a interesului individual
cu cel general. Once pricina de dezacord i gitseste remediut
intr'o reactie aatural, care restabileste echilibrul tulburat. Economia nu contrazice etica lui Smith, ci dimpotriva se desvolta
pornind dela constatarile acesteia.
7.
Daca aproape toat filosofia morali englezeascii,,
intelectualista ca i afectiva, e indreptata impotriva doctrinei
lui Hobbes, acesta, gseste totusi un sustintor strilucit
medicul olandez stabilit la Londra, Ber nar d de M and e-(
v i 1 le (1670-1733).

In numeroasele sale fabule satirice, In care ironizeazi

societatea timpului su, dintre ,care cea mai vestita este Fabula

albinelor cu subtittul Vieille

private fac proPasirea

publica (Fable o) the bees, or private vices, public benefits)

publicat In 1723, care nu e insa decit un comentar desvoltat
al unei fabule mai vechi a acestuia: Roiul bazaitor, sau
talharii ajun.,si cum se oade (The grumbling Hive, or knaves
turned honest) din 1714.
Mandeville foloseste cu incisivitate arma paradoxului i a ironiei impotriva filosofilor opwww.dacoromanica.ro

Filosofa moral englez5 din sec. XVII si XVIII

347

timisti cari cred in moralitatea natural a omului si in armonia necesara a inte.resului individual du cel colectiv, si in
deosebi impotriva lui Shaftesbury.
Pesimist ea si Hobbes, convins de individualism' radical
al pornirikw omenesti, Mandeville reja comparatia clasica a
lui Cumberland, a societatii omenesti Cu stupul albinelor. artiind prin contrast dezacordid dintre individ i grup, silnicille

prin care se realizeaza pretinsa lor armonie.

Paradoxele lui despre utilitatea luxului i risipei pentru progresul industrial nu sunt Para oarecare adevr..
In general, opera lui va exercita o influenta. direct asupra negatorilor providentei din secolul al XVIII-lea, in deoL,
sebi asupra iluminismului francez si o influenta indirect asupra
doctrinei ieconomistilor pesimisti, Ricardo si Malthus, din veacul al XIX-lea. Personal s'a aparat ins de acuzatia de
ateism in'clreptitit de lucrarea sa. din 1720 Ganduri libere

despre religie, biserica, stapanire i altele (Free thoughts on

the religion, church, government, etc.), incercand s afle, ca

si Pascal, in scepticismul sau fat de morala naturata, un
temeiu pentru sustinerea religiei TeVelate. Cercetarea sa asupra
originei omului qi a folosului cre;tinismutui

(hiquirdy

into

origin of man and usefulness of Christianity), in care desvolt

aceasta teza, nu a fost insa luat in serios de cei mai multi,

comentatori, cari rfuza s readi in sinceritatea convertirii
sale religioase.
B.

Shaftesbury.

1.
Cel mai reprezentativ gnditor al filosofiei morale englezesti dela inceputul secolului al XVIII-lea e, far

indoial, Shaftesbury.

Ashley Cooper, al treilea conte de Shaftesbury, s'a nascut la Exeter House din Londra, la 26 Februarie. 1671. El era fiul celui de al doilea conte die Shaftesbury
si al Doroteei Manners, fiica lui John din Rutland. Bunicut
primul conte de Shaftesbury, era vestitul om de stat cu acelas

nume, prieten cu Locke, care jucase un rol dei frunte in istoria,

politica a Angliei din timpul restauratiei Stuartilor, fiind sue-

cesiv cancelar al regelui Carol al II-lea, sef al opozitiei impotriva guvernului Danby i adversar neimpacat al absolutismului, intemeietor al partidului liberal si initiator al legii
de Habeas Corpus, silit s se exileze la sfirsitul vietii in
Olanda, unde a si murit.
www.dacoromanica.ro

Filosofia morabl englezi din sec. XVII si XVIII

348

O scrisoare autobiografici scrisi lui Leclerc 0, limureste

ci Shaftesbury a fost crescut de bunicul siu, sub supravegherea

imediati a lui John Locke, care de Bidet fl asistase i la

nastere, ca medic, si care avu astfel ocazia

puni in apli-

care, Ideile asupra Educatiei

Shaftesbury a fost un copil precoce. Invitase de timpuriu s vorbeasci fluent limbile clasice, greaca si latina, cu
ajutorul unei guvernante instruite, Miss Birch, tap ci, la 11
ani, ajunsese si citeasci in original aut,orii clasici.
In 1683 fu trimis la coala din Winchester. Dar fu isgonit
de aci, in 1686, in urma persecutillor suferite din partea colegilor
lui, feciori de 1acobiti, crescuti in ura bitrinului Shaftesbur_y.

Dar tot riul spre bine! Shaftesbury fu trimis si cilitoreasci

insotit de un preceptor In Italia, uncle contactul cu arta Renasterii avea si-i desvolte gustul artistic.
Imprejuririle reclevenind favorabile taberei liberate, dupi
-drepturi,
insciunarea lui Wilhelm de Orania j declaratia
care urmari revolutiei din 1689, Sha-Ftesbury se intoarse In
Anglia.

Dei liberal de formatie si de traditie ,familiari, Shaftesbury

intri in parlament in 1695 ca partizan al lui Poole. In patioment se distinse prin libertatea lui de dah i prin lipsa spiritului pitimas. and parlamentul fu disolvat, in Iunie 1698,
Shaftesbury nu ficu nimic pentru a fi reales.

Pleci frig, in acela an, din nou In ciliitorie, la Rotterdam, de asti 4ati incognito. Locui in icasa quakerului Ben;
Furly, frecventi cercul lui Limborch si se ,imprieteni cu filosofa francezi emigrati: scepticul l3ayle si teologut liberai Lecterc.i

Moartea tatilui ski, in 1699, Ii desvilui insi anonimatta

fu destul de fericit sa constate c influenta numelui siu e in
deajuns de puternici in Olandia, spre a impiedeca expulzarea
prietenului siu Bayle. Aceasti cilitorie contribui si desvolte la
el cuncesterea oamenilor j simtul realittilor (sociale.
La intoarcere, Shaftesbury fu neplacut surprins de faptul
ci, in lipsa lui, prietenul i admiratorul su Toland
duise

publice Incercarea asupra virtutii i meritului (Inquiry

concerning Virtue and Merit) scris la 20 ani, fr corectri

i cu adiugiri neingiduite de &natl.
1) James Martineau, Types of Ethical Theories, 2 vol., in 160, Oxford
Clarendonn), 1901; e f. vol. II, pap. 487 si urmitoarele, eiruia datortuu cele
mai multe informatiuni asupra vietii Jul Shaftesbury.

www.dacoromanica.ro

Filosofia moral englezi din sec. XVII si XVIII

349

Intrat in camera lorzilor dupi moartea .tatalui siu, noul

sfetnic al regelui fu chemat de imai 'mate ori sa apere in parlament politica externa a cabinetului Sommers, putin simpatici
poporului englez. O facu cu atiita dibilcie, incitt regele ii oferi

un loc in cabinet. Shaftesbury Il refuza insa sub cuvant ca

sinittatea nu-i ingfiduia o asemenea osteneala i in 1703 plea
din nou la Rotterdam, pentru un an.
La intoarcere i5i consacra aproape tot timpul ccrcetrilor filosofice. Cele mai multe din lucrarile lui sunt concepute
intr'adevar in aceasta peripada. Reactia canservatoare diii timpul
reginei Ana, care i ya rapi mai tarziu ,vice-amiralitatea Dorsetului, nu va face decAt sa-1 intareasca pe drumul apucat.
In toamna anului 1707, Shaftesbury publica Scrisoarea
despre entuziasm catre Sommers (Letter on Enthusiasm). Pe
vremea aceia, opinia public engleza era tulburata de propaganda sectei Profetilor din Cevenr, impotriva careia gu-

vernul avea de gAnd sa ia masuri de represiune. Spiritul de

toleranta in care Shafte'sbury fusese crescut de Locke, 11 impinse sa scrie Primului Ministru o intAmpinare publics& in
care, protestand impotriva legilor respective pregatite de acesta,
profita sa ridiculizeze fanatismul religios. IntAmpinarea avu
mult succes -5i fu urmata de o intreaga polemica, atragfind prabu5irea sectei, odata cu a.ceia a masurilor destinate s'o reprime.
In 1709, Shaftesbury publica o noua lucrare despre Moralifti pe care, din cauza facturii libere, o intitula singur Rapsodie filosolica (The Moralists, a Philosophical Rhapsody).

In acela5 an, publica studiul sau asupra Bunului sin,

incercare asupra libertatii spiritului qi ironiei (Sensus Communis,

or Essay on the Freedom of Wit (and Humour),, in care arata

eficacitatea ridiculizarii ca mijloc de combatere a ideilor absurde. Cartea, specific englezeasca, i propune sa ijustreze
paradoxul ca ridicolul e piatra de incercare adevirului. Ea
n'ar fi dec.& un comentar post festum al iprocedeului folosit in

Scrisoarea despre entuziasm, daca autorul n'ar profita die

ocazie ca
ilustreze teza cu xemple de absurditati culese
din lucrarile adversarilor sai filosofici: Hobbes, Montaigne
5i La Rochefoucauld.
In anul urmator, 1710, Shaftesbury publica Solilocoiile,
cu subtitlul Sfat unui autor (Soliloquy, or .Advicel to an Author),
autor care nu e altul decat el ,insu5i, in care expune imprejurfirile care tind sa deformeze ad evarul in viata, in literatura 5i
www.dacoromanica.ro

-350

Filosofa morall englezi din sec. XVII si XVIII

In kf ilosof je, precum

sarcina autorului onest de a reactiona

In contra lor.
Cum vedem, opera lui Shaftesbury se situeaza, ca i aceia
a lui Montaigne, intre polemica i jurnal intim. Activitatea lui

inspirata in parte de mobile estetice, in parte de mobile

politice, urmrind luminarea opiniei publice impotriva infierbAntrilor care tulbura dreapta judecata. Aceasta preocupare
de luminare a opiniei publice trebuie judecata in perspectiva
.oerintelor sociale ale democratiei nascAnde.
Intre timp, cedAnd insistentelor prietenilor, Shaftesbury
se linsurase in 1709, cu vara lui, .Jane Ewers, dei, banuia
nici temperamentul, nici iubirea de contemplatie nu-i vor aduce
lericirea in casnicie.
SA fie boala, disgratia politica, necazurile casnice, sau
preocuparea de dobAndire a ,unei posteritati fireti? Nu se tie.
Fapt e, ca dupa 1710, Shaftesbury incetinete ritmul productiei
sale filosofice, multumindu-se sa gloseze pe marginea scrierilor
sale precedente. Inca o asemanare cu Montaigne! Dar judecata
greif. Posteritatea a fost mai generoasa cu opera lui intelectuala, decat cu al patrulea conte de Shaftesbury.
In 1711, Shaftesbury hi aduna operile intr'o lucrare de
ansamblu intitulata Caracteristicile oamenilor, naravurilor, pa rerilor qi vremuriloir (Characteristics of Men, Manners, Opinions

and Times), publicati la Londra in troj volume. Aceasti lucrare cuprinde pe lAnga scrierile de mai sus, Cercetarea asupra
meritului i virtutii, publicata greit in 1699, de asta data cu

icorecturile Autorului, Ea mai cuprinde, in al treilea volum:

Reflectiunile diverse (Miscelaneous Reflections), precum i ;Pre-

Ma la Predicile D-rului Whitchcote, platonistul cambridgean,

-Scrisoarea privitoare la desen (Letter concernin'g Design), (i
Ideea despre ariditatea istorica (a intabularei (A Notion of
4he historical Drought of (Tabulature), operile sale minore.

StAritul anului ml gase* iar in Italia, undeli cauta de

sinatate i face, printre picaturi, ultimele indreptari lucrarii
sale. Aceste indreptari n'au fost insa publicate decAt drupa
-moarte, in 1732.

Shaftesbury moare la Neapole, in

1713.

Trei ani mai tArziu, apar scrisorile lui din 1707-708,( catre
-studentul teolog Ainsworth, sub titlul Scrisorile unui nobil catre
un tanr universitar (Letters of a noble .Man, to; a young Man

,.at the University); iar in 1721, mai apar cteva Scrisori ctre
www.dacoromanica.ro

Filosofa morar engleza din sec. XVII si XVIII

351

lord Molesworth (Letters to Lord Molesworth), edita.te tot

de credinciosul Toland, care, (WO inoartea .lui Shaftesbury,
poate insfirsit s dea friu liber manifestrilor sale de adrniratie
citre defunct, fr teamO de rsbunarea lui postuma.
Operele complecte ale lui Shaftesbury s'au tradus tin
frantuzeste la Geneva in anul 1769. In 17.76-79 ele s'au tradus
in nemteste.
Filosofia lui exercit o mare influentO asupra eugefirii
secolului al 18-lea. Direct, sau prin 1,notele lui Bolingbroke,

operile lui au ialueritat pe Pope, care in Ineerearea asupra

omului (Essay on Man), a traaspus in versuri pagini intregi
din Moralistir acestuia. Filosofii din Koala scotian.: Hutcheson, Hume, Smith si utilitaristi ea Butler, Price, Paley,
sunt in a-mite privinte tributari ideilor lui. In Franta, Voltaire,
Diderot, Leclerc Il citeazO adeseori. In Germania, Leibniz, Les-

sing, Mendelssohn, Wieland si Herder (in Adrastea-) deasemeni.

2.

Contributia biografiei la intelegerea operei lui Shaf-

tesbury e destul de insemnata. Filosofia lui, restringe, intiadevir, toate influentele suferite in copilrie si in tinerete.
Spiritul liberal ii anticatolic al bunicului, e oarecum spiritul rector al familiei. El constituie caracterul dominant ,A1
filosofiei lui Shaftesbury si se manifestO mai ales sub forma
apologiei libertOtii de cugetare, precum i a ostiliatii latente
cum observ6 cu dreptate Berkeley
Impotriva religiei
crestine.

Amintirea culturii clasice se recunoaste deasemenea in

opera lui, sub forma gudemonismului naturalist al Eticei aristotelice citre Nicomah, precum i naturalismului stoic. Ideea lui
de msura, temperant., e :imprumutatO
lui Platon,
ci nu mezotes--ei aristotelice, cum se afirmi uneori. Legiturile
lui cu liberii cugetator'i .se resimt In independenta spiritului
ski
chiar fa de aoestia
in folosirea ironiei ea armi
intelectuala pentru combaterea afirmatiilor lipsite de bun simf
aproape toate tezele prin care apArsi pautonomia moralei naturale impotriva religiei revelate. Influenta preocupOritor lui
artistice se manifestO in stil, in ideia de simetrie, de mOsur.,
cOreia subordoneazO pornirile omenesti, precum i in tendinta
repetatii de a identifica gustul estetic cu simtul moral.
Intre influentele livresti ale filosofilor englezi, precursori
sau contimporani, Shaftesbury e tributar deopotriv polemicei
dus`a impotriva filosofiei lui Hobbes de eitre Cumberland,
www.dacoromanica.ro

352

Filosofa moralA englezA din sec. VXII I XVIII

platonitii Scoalei de Cambridge i cite intelectualistul Clarke;

dar i criticelor lui iLocke impotriva ineismului acestuia. Nici

una din ideile altor endlitori nu se gsete insa la el, altfel

decat a punct de plecare al reflectiilor proprii.
Intr'adevir, daci intemeerea eticei lui Shaftesbury pe
aplecarea fire,asca a omului dare semeni, amintete filosorfia
lui Cumberlanicl, ea se deosebete totui de aceasta prin faptul
ca dreapta judecati (recta ratio), care masoara la Cumberland
conformitatea pornirilor cu norma, in judecata morala, e inlocuita

la Shaftesbury printr'un simtiimant moral, care inlatura once

ideie de norma exterioar in procesul ,de valorificare.1). La,
fel, daci realismul ski moral, care considera binele co, existent
In sine, independent

de , vointa

care-1 ordona,

sau de cea

care-1 implinete, nu e decal o forma noua a ideilor lui Cumberland, ale lui Cudworth i ale lui Clarke, totui Shaftesbury
nu se ratace5te nici in speculatiile celui de al doilea asupra
naturii plastice, nici nu impartiete ineismul intelectualist
celui din urma. Cat despre influenta lui Locke, s'a putut spune

despre Shaftesbury Cu drePt cuvant, ca n'a iubit pe Raton,

mai mult decal adevrul, cad dei orientarea platonizanta a
fllosofiei sale 1-a indreptat in cu totul alta directie decat pe
Locke, el ,a ramas credincios invtaturilor morale esentiale
ale acestuia 2): toleranta, gustul introspectiei i iubirea de adevr.

Daca filosofia .lui Shaftesbury este locul de intalnire al

tuturor curentelor caracteristice ale filosofiei morale englezeoi,
influenta ei se resfrange atat asupra filosofiei englezeti, cat
asupra celei franceze i germane.
Rasturnarea raportului dintre etica i religie, ,prin care
Shaftesbury va desavar5i tendinta generala a eticei filosofice
dekt Rena.tere incoaoe, de a se constitui autonom, val influenta, In

chip hotarator, intreaga filosofie a luminilor i in special pe

Kant. Incercarea lui de a constitui o ,morala pe spontaneitatea
sufletului omenesc, independenta de once idee de obligatie exterioara i de once sanctiune transcendenta, se va resimti,

de6 cu totul altrel orientat5. *16 la Nietzsche 5i mai ales

J.-M. Guyau. Pozitia intermediar a eticei sale reflexiv-afective,
intre intelectualismul utilitarist al lui Locke i sentimentalismul

hedonist al scotienilor, va influenta atat pe Hutcheson i pe

Smith cat i pe Price, pe Butler i mai, departe, pe J. S. Mill.
Jodl, op. cit. pag. 276.
Martineau, op. cit. pag. 492.

www.dacoromanica.ro

Filosofia moral engleza din sec. XVII s XVIII

353

Teodiceia sa aproape panteista 11 va apropia, cu toate protestele

lui, de deism. Ea va influenta deasemenea pe Voltaire. Optimismul sau metafizic va inrauri adanc pe Bolingbrocke, si in parte
prin ,acesta, pe Pope, care va pune in versuri pagini intregi

din Moralistii- sai. El va influenta deasemenea pe Leibniz,

pregatind conceptia. ordinei naturale i providentiale a fiziocratilor. Armonismul su dintre tendintele egoiste i altruiste ale
sufletului omenesc va sta la baza conceptiei asa numitilor
optimisti ai liberalismului economic, si va da prilej de
critic. lui Mandeville si pesimistilor, ale caror conceptii deriva
din gandirea acestuia. In sfarsit, caracterul rapsodic, nesistematic

al filosofiei lui Shaftesbury casi stralucirea stilului sau, asa de

potrivita eseului, 1'1 apropie de principalul sau adversar, Mandeville, Montaigne-ul englez.
Fall a fi a unui filosof &lane, cugetarea lui Shaftesbury e
plina de bun simt. Insemnatatea ei vine din faptul ca, asezatil
la riscrucea tutulor curentelor, e Oita de sensurae, Inca nedespicate, ale viitorului. Si -e, poate, un destin, in, filosofie, ca fecunditatea sa apartina nu atat cerceteatorilor care rezolva probleme puse de altii, cat anticipatorilor care lag posteritatii
sarcina sa lamureasca., ceeace li s'a nallucit, dar n'au putut
lamuri ei insisi.
3.
Punctul de plecare al cercetarilor morale ale lui
Shaftesbury e constatarea ca exista discordanta intre religie
moralitate. Multi oameni care se afirma religiosi comit imoralitati: mint, insala, nu se tin de cuvnt. 51 invers, sunt foarte
multi oameni cinstiti, cumsecade, cari nu cred. Trebue si existe
deci un caracter care deosebeste moralitatea de religie.

Shaftesbury i propune cercetarea acestuia1) El nu se

multumeste insa cu aceasta separatie de domenii, care asigura
eticei o desvoltare independenta de religiile revelate. Ras1) Martineau, op. cit. pag. 492.
Aceasta este argumentarea prin care Shaftesbury Isi justifica' Cercetarea asupra virtutii s meritulu".
In desvolfarile ce urmeazA, referintele se vor face la editia completii
a wcaractersticilor", indicAndu-se prmele cuvnte ale titlulu englez al lucrrift la care se face ref erinta, cu indicatiile c'artii, p4rtii 5i sectiunilia care
ne ref erm. In parenteze se mai india volumul dinCaracterstici" si pagina
4a care trmete refernta. Intruct nu am putut controla direct toate referintele, vom indica pentru confrontare s isvorul dela care detinem referinta,
care este sau Jodl, Geschichte der Ethik, dej ,,pomenit, sau Martmeau, Types
of ethical Theories, deasemen pomenitti.

Spre deosebre de referinte, textele traduse de noi din ,,Cercetarea

asupra virtutii si meritulue vor fi citate dupg traducerea germana a lu
Paul Ziertmann : Untersuchungen iiber die Tugend" 4n Philosophische Bibliothek, la Felix Mener (Leipzig),

www.dacoromanica.ro

23

354

Filosofa moral's: engleza din sec. XVII si XVIII

turn:and rolurile, Shaftesbury va pretinde sa subordoneze religia,

inoralitjii naturale 1).
Intr'adevar, toata etica medievala subordonase morala,

religiei. Aceast subordonare era mai puternici la nominalisti

(oocmien i scotisti), pentru cari binele i raul nu existau in
sine, ci numai in raport cu vointa ,lui Dumnezeu. Ac,easa voint,
fiind cunoscuti omului prin revelatie, religia singuri avea sa
judece in raport cu porunca revelat, despre binele
faptelor omenesti.

E adevarat, ca reaIiti (tomisti i suarezieni) opusesera

nominalismului, existenta .unei legi naturale inscrise in sufletul
omenesc dela creatie, care ingadue oricarui om sa deosebeasc
binele de ;eau, chiar dac nu are parte de revelatie. Dar si pentru
ei, cel putin in teorie, implinirea acestei legi a firei, nu era
Cu putinta fari o intregire a puterii omenesti prin harul de sus.
Rationalismul care a urmat filosofiei Renasterii incercase
deasemeni, can am vazut, s opuna tezei nominaliste afirmatia
existentei unui bine absolut (de sine statitor) care se impune
vointei divine, adici pe care aceasta vointa nu poate sa nu-1;
voiasca, sub sanctiunea desfiintrii propriului ,sau concept. Cum-

berland, More, Cudworth si Clarke, apucasera, cu mici deosebiri, pe aceast aIe, paralela dealtfel cu ,aceia care subordona
In teoria cunoasterii, decretul divin, principiilor logicei formale.
Dar asemenea incercari, dei ruinasera pe nesimtite vechea
subordonare a eticei fata de religie, nu consumau Inca ruptura
dintre ele. Pentru ca, dei provenite din isvoare deosebite, adici
justificate in chip deosebit, eontinutul preceptelor legii naturale
si al poruncilor dumnezeiesti ramnea identic.
Abia cu filosofii atei i libertini de dupa Renastere, treapare
constatarea, scumpi nominalismului, a unei deosebiri de continut
intre ordinea fireasc i poruncile divinie, interpretata insa, de
ast data, ca un argument indreptat deopotriva in contra moralei
firesti i existentei divinitatii. Hobbes calcase pe acela drum.
Originalitatea lui Shaftesbury st in faptul ca, pentru
el, constatarea nepotrivirii dintre vointa lui Dumnezeu desvluita,
religiilor constituite j rnduiala fireasca a binelui lumesc, nu
sdruncina nici credit*. in Dumnezeu, nici aceasta ultima ran-

duiala, ci numai credinta in adevarul revelatiilor detinute

diferitele secte- particulare.
Astfel, Shaftesbury este adus sa ia contrapartea exacta
:JAW, op. cit., pag. 283.

www.dacoromanica.ro

Filosofa morall engleza din sec. XVII si XVIII

355

a teoriilor scolasticei nominaliste. In lac s judece adevirul

rnoralei dupi conformitatea ei cu poruncile divine desviluite

bisericilor, el va pretinde s judece adevirul revelatiei dupi

rnoralitatea naturali a preceptelor ce derivi din ea. Se vede
limpede ci religia e pusi in tutela filosofiei morale.
Shaftesbury va combate deci in religie tot- ceiace este imckrail). Isvorul oricirei moralititi fiind pentru el, cum vom vedea,
aplecarea fireasci a omului dare binele sememlor, Shaftesbury
va combate n religie tot ceiaoe, in numele ei, desparte .pe
oameni in loe s-i apropie: fanatigmul gi stperstitia2). Gtrd
la gind cu filosofii preocupati de religia naturali, Shaftesbury
va admite religia numai in afirma,tiile ei generale, in stare si
unease pe tali oamenii, va respinge ins once afirmatie a ei
care tine de dogmatismul strmt al unei secte particulare.
Printre elementele vietii religioase care stimuleazi aplecirile
sociale ale omului, Sh.aftesbury ageazi, in primul rind, credinta,
In Dumnezeu, fiinti supremi, universal buni gi care privegheaz
la fericirea tuturor, pildi de buni purtare pentru 'oameni.i
Shaftesbury combate deci ateismul, cci dei acesta nu arel
c.onsecinte direct vttimitoare pentru moralitate, o vatami

msura in care face pe om sa nu creadi r existenta unei` rndueli providentiale

gibe* vointa de a subordona ciutarea,
propriului siu interes, binelui altora. Intre ateism i superstitie,

Shaftesbury preferi Ins hotirit ateismul, care cel putin nu

invrijbegte pe oameni intre 6 3).
Shaftesbury a protestat adeseori impotriva calificatiei de
aplicati filosofiei sale, cagi impotriva aceleia de .ateism- 4). In realitate, Shaftesbury nu tgiduegte providenta.
Teismul sau este totusi mai curind un panteism decit un teism
propriu zis, Dumnezeul siu fiind foarte apropiat de ideia stoici
a naturii insufletite, in care fiinta suprem nu transcende, nu

&pe*, prin nimic lumea aoeasta 5).

,,Nimic reprobabil sau nefiresc, nimic din ce dA o pilda rea, nimic
din ce ar putea distruge nclnrile firesti prin care se realizeazA speta, sau
societatea, nu se cade a fi dedus s urmarit vreodatA la lucru bun si vrednic
de atentie, din niel un principiu, sau concept, de cinste, sau de religieu.
Inquiry, trad. germana, pag. 20.
Inquiry, vol. I, part. III, (sect. II, 33) si Advice, part. 111, sec. 1
(I, 201), c. f., Jodl, op. cit. pag. 284 si nota 69, pag. 618.
Inquiry, v. I, p. III, s. 2 (11, 34) si I, III, 3 (1I, 45j, c. f., Jodl, op.
cit. pag. 284 si nota 70 pag. 618.
Numeroase texte din Inquiry MAt aceasta grij. Cela ce totusi n'a
scutit pe Shaftesbury de acest f el de acuzatii, In special dela Berkeley,
c. f., Jodl, op, cit., pag. 286, si nota 78 dela pag. 619.
Moralists, p. III, s. 1, pag. 224, c. f., Jodl, op, cit. pag. 285, si nota
14 dela pag. 619.

www.dacoromanica.ro

356

Filosofa moral/ engleza din see. XVII s XVIII

Un asemenea panteism e foarte aproape de ateism; caci

providenta se reduce la ordinea naturala a lucrurilor1). Actul
ebential al vietii religioase, interventia divina i corelatul ei,
rugiciunea, 1i pierd once sens efectiv. Chiar daca am considera,

teist pe Shaftesbury, caracterul anti-religios al conoeptiei sale

morale n'ar ramane mai putin in picioare, religia fiind cu totul
altoeva ca teodiceia. Admitand prin absurd posibilitatea consideratiei lui Shaftesbury ca filosof religios, cum vor unii, religia
lui natural, lipsit de revelatie, este cu totul altceva i deca
religia cretina i decat orioe alta religie constituita. Optimismu1
sau radical, credinte c lumea e bull in sine, nu rasa nici un loc
pentru pkat. Consecvent, nu exist pentru el problema a mantuirii. Perfectionismul ski imanent exclude once intregire a
lumii prin bar, i once simtire a acesteia.
In sfarsit, Shaftesbury este un adversar hotarit al pedepselor
si al rasplatilor din .vieata de apoi, pecare le socotete nevrednice
de perfectia 'lui Dumnezeu ii de demnitatea moralei 2), care

nu poate admite alt rsplata cleat fapta. dezinteresat. Anticipand argumentul viitor al marxismului, Shaftesbury spune
asemenea inchipuiri copilaresti nu sunt facute pentru a moraliza,

ci numai pentru a ;mari supunerea celor slabi de minte vointei

stapanitoraor. Sub acest report, religia ar trebui pusa alaturi
de calau si de spfinzurltoare )
Cnd vom cerceta in chip amanuntit natura moraiitatii,
Shaftesbury, vom vedea c filosofia lui prezinta Inca un aspect,
care-i pune in evidenta caracterul esential nereligios. Shaftesbury
tinde s intemeieze morala nu numai independent de once norm6,

tinnscendenta, dar indepedent de once lege, numai pe spontaneitatea sufletului omenesc. Omul i sentimentul &Au devin
astfel singurele masuri ale purtarii, iar moralitatea devine inde-

pendenti de once norm. concreta. E just ca Shaftesbury se

loveste la un moment dat de faptul dedublarii congiinte agentului faptuitor in f aptuirea morala, de scinclarea lu in cel care
face" si cel care e judecat" 4). Dar aceasta clualitate nu-I
bidem.

Inquiry, loc. cit. I, III, 13 II, 45) c. f. Jodl, op. cit., pag. 284 s notele 71 si 72 dela pag. 618.
Misc, ref., vol. III, cap. 2, pag. 122 si si Moralist, part. II sect. 3,
pag. 177 s urm c. f. Jodl, op cit. pag. 285 s nota 73 p. 618.
Ciind Inteleptii antic' vorbeau de un demon, geniu sau Inger, carufa if suntem Incredintati din clipa nasterli, el nu se gandeau la altceva
decat sit declare In chip enigmatic (In parabola) ca fiecare din noi are In

sine un pacient (pe cineva care pateste), ca suntem in realtate propriul

nostru subiect de actiune, and in virtutea unei retrageri In sine, putem descoper o anumita duplicitate a sufletului, i ne Impartim In doua
Advice to an author, sect.
2. C. f., Jodl, op. cit., pag. 618, nota 64.
www.dacoromanica.ro

Filosofa morall englez5 din,sec. XVII s XYlif

357

pune insa pe ganduri asupra priginei paradoxului alteritatii ,inchise in fiece fiirkt morali, ci Ii deschide numai, descriptiv
morfologic, drumul spre conceptia spectatorului impartial" al

lui A. Smith.
Shaftesbury trebue deci considerat ca un autonomist a.
outrance". Cu el, procesul de autonomizare a eticei, inceput cu
aristotelismul latin, trebue socotit ajuns la punctul culminant.

Din acest punct de vedere, pozitia sa nu va E Lira influenta

asupra filosofiei lui Kant. Daca isvorul moralitatii i relatiile
ei cu natura vor fi icu totul altele la acesta, ii dac chiar
teodiceea unuia se va deosebi radical de a celuilalt, totusi trei
lucruri sunt la ei identice: cel dintal este stramutarea definitiva
a criteriului moralitatii in sufletul omenesc, incercarea de a
face din ea judecatorul suprem al binelui i rului. Al doilea
e incercuirea religiei in limitele moralittii", adici a randuirii
vietii pamantesti.

In sfarsit, a Itreia e corolarul sau firesc,

punerea ideii de Dumnezeu la remorca filosofiei morale" 1).

4.
Am vazut ca pentru Shaftesbury nu exista alt
izvor al moralitatii decat natura.
Cum Ii reprezinta trig Shaftesbury acest 'izvor?
Mai intai o observatie: daca pentru Shaftesbury iworul
moralittii e natura, formal, natura ,nu se identifica cu moralitatea, ci domeniul ei este mai restrans decat al acesteia.
Shaftesbury deosebeste intr'adevr intre bine i bunalate,
pe de o parte, virtute, merit oi moralitate, pe de alta. Cele dintai
sunt predicate potrivite pentru actiunile spontane ale intregei;
n,aturi, cele din urma nu se potrivesc insa decat faptelor omenesti

i voluntare, adica in care intervine o alegere libera;

a mintii intre diferitele porniri 2).
Daca Ins moralitatea e formal deosebita de natura, ea nu
este, prin continutul ei, in afara de natura. Dimpotriva, precum
vom vedea, ea are numai izvoare fireti, pe de o parte: aplecarea
naturala a omului catre semen, pe de alta: justa proportionare
a pornirilor omeneqti 3).
Dificultatile iscate de coexistenta acestor doua izvoare ale
moralittii sunt numeroase la Shaftesbury si vor fi expuse
la timp. Daca ins incercam s patrundem ,clincolo de deosebirea
constiente

lor, ajungem la concluzia ca amandou aceste radacini n'au

alt rost decht sa stabileasati in sufletut omenesc armonia dintrel
Nae lonescu, Filosofia religiel, 1924 (Curs inedit).
Martmeau, op. cit. pag. 494,
Jodi, op, cit. pag, 273.

www.dacoromanica.ro

358

Filosofia moralli englezi din sec. XVII si XVIII

tendintele care armarese binele prtii i cele care tind ca ire

binele general, armonie care in naturii se implineste dela sine
c,are in om oate fi turburat de libertate. Moralitatea ne
va apare astfel, la urma ,urmelor, la Shaftesbury ca triumful
naturii in dameniul libertatii.
Si strangem mai deaproape fiecare din aceste afirmatii.
Prima constatare: Etica lui Shaftesbury nu se intemeiazi

pe ideea de obligatie, ci ipe ideea de bine 1). Este deci o

etica materiala.
Ideea de bine se intemeiazi pe kleea de scop si fin' alitatea
pe ideea de fire a lucrurilor. Formal, binele are, deci un inteles
functional, definit In report cu ,scopurile fire0i ale cuiaa2). E
bine tot ce aduce implinirea scopurilor unei fiinte, tot ce
satisface exigentele naturii acesteia. Conforz-nitate,a lucrurilor
cu firea lor, atingerea scopurilor lor e identica cu posesiunea
binelui, cu fericirea.
Cercetarea relatiilor dintre bine si natura, duce pe Shaftes-

bury la o nou5. constatare: In natura, lucrurile exista intr'o

.anumita ordine. Toate fiintele sunt in stransa interdependenta.
Fiecare apartine unei spete j fiecare speti ocupa un loe anumit
in ierarhia Iiintelor 3). Binele fiecarui rlucru fiind in functie
de finalitatea lui 4), aceasta find in functiune de esent,
ierarhia bunurilor va reproduce ierarhia finala a esentelor.
Functionalitatea binelui mplic ins relativitatea oricarui

bine particular. Cici once bine particular, poate fi un bine

iluzoriu, fiind insotit de un tau mai insemnat 5). lavers, un
ran partial poate Si un bine mai general. Rezulta- a nu exista
decal un singur bine absolut, binele intregei existente.
Considerarea ideii de bine natural 11 duoe deci pe Shaftesburyla constatarea existentei unei ordini universale, randuite in

vedierea binelui suprem, in care ,fiec,are lucru tsi afla locul. Con-

formitatea fiecirui lucru cu rostul acesta providential, face ca

totul sa fie bine in naturA. Ideea fundamental a lui Shaftesbury
este deci ideea identitatii ordinei firesti cu ordinea morala, realizata prin prdonarea actiunei fiintelor particuIare, dupa tscopurile
lor, in vederea binelui general. In lucrurile din natura, existi deci

un principiu ordonator, care le constrange cu necesitate interna

Martineau, op. cit. 493.
martineau, op. cit., pag. 439.
ibidem.
ibid.
ibid.

www.dacoromanica.ro

Filosofia morel engleza din sec. XVII si XVIII

359.

sa tincl, cu sau fir voe,la hinele totului1). Binge este sanburele intregei naturi. Cu chst mai mult o parunzi, cu ata lucrut
devine mai limpede si mai evident 2). Ideea aceasta a ordinei
firesti, se leaga la Shaftesbury de ideea divinjtii. Providenta
acesteia este ordinea fireasca. Etica. lui Shaftesbury este deci
un eudemonism naturalist si optimist, intemeiat pe finalita1e,
asemanator aristotelismului:

Daca tot ce trebue unei fiinte pentru

implini scopul
firesc e un bine; bunaatea unei Elite e insusireai eii de a servi
la implinirea fiintei altora, capacitatea de a, .implini un scop,
o functie 3).

Rezulta ea bunatatea nu e un adaos fiintei, cum pretind

religiile, 6 un atribut al ei.

Pe temeiill acestor doua notiuni, etica lui Shaftesbury
apare, in functamentul ei metafizic, o etici a realizarii de sine
a fiecarei fiinte
infaptuita prin daruirea de sine altora, in
vederea binelui obstesc.

Am spus insa ca ideile de bine si do bun, sunt rezervate

de Shaftesbury, cel putin principial, pentru calificarea actiunilor
spontane ale naturii.
Sa ceroetm insi, cum se resfrnge aceasta conceptie, asupra,
faptelor reflectate.
5.
Conceptia lui Shaftesbury despre moralitate se poate
infatisa

pe scurt in chipul urmator: Daca binele exist in

natura independent de constiinta, moralitatea nu exista decai

pentru o flinta reflexiva 5).

Numim o fiinta, de pret, salt virtuoasa, numai in

cazul in care poate ajunge la speculatie, ,sau stiinta, despre
ceeace este moraliceste bun sau rau, admirabil sau blamabild

drept sau stramb".

Si mai departe:
Daca o fiinta e generoasa, blnda, rabdatoare
compatimitoare, dac nu poate cugeta la c,eeace face ea
insasi, sau vede pe altii facnd, asa ca sa-si dea seama
de ce e vrednic (de cuviinta) sau cinstit (cum se cade)
sa faca din aceasta constatare un obiect al afectiei sale,
Jodi, op. cit., pag. 280.
Jodi, op. cit. pag, 280.
Martineau, op. cit. pag. 494.
ibidem, pag. 493.

Martineau, op. cit. pag 495 si Jodi, op. cit. pag. 275,

www.dacoromanica.ro

360

Filosofia mora.1 englez din sec. XVII st XVIII

nu are caracterul virtuos, caci numai in acest fe!, si nu in

altul, are sensul binelui i raului").
Punctul de plecare al gandirii lui Shaftesbury, asupra

moralitatii este deci constatarea c, in once act moral, alaturi de

pornirea afectiva, elementara, de aplecarea fireasca a omului
spre un anumit scop, exista o operatie ideosebita de adeziune
sau de repulsie, un consimtamnt sau o ireprobare intima fata
de pornirea respectiva. Aceasta judecata die valoare e deosebita
de pornirea elementara, care nu este actul judecatii, ci, obiectul
judecat 2). Morals., in sens shaftesburyan, nu e deci inclinarea

individului spre binele general, ci constiinta in care triumf

o asemenea inclinare, asupra simtamintelor potrivnice, cu ajutorul
simtului moral.
Acest fet de .aintelege maralitatea, nu ca ceva exterior constiintei omenesti, nu ca o conformare a (faptei Cu o lege impusa
din afara, ci ea o potrivire a ei cu Isentimentut launtric, e prima'

trasatur caracteristica a conceptului de moralitate la Shaftesi

bury. Ea se opune hotarit, parerii filosofilor care afirmau ca

moralitatea are un caracter impus omului de moda, sau de

societate, in special parerii lui Hobbes, si da eticei un caracter
socratic. In loc ca omul moral sa apara ca un pazitor de randuieli,

el va apare mai ales ca o fiinta preocupata de im-

pacarea Cu sine.
Strfins legata de caracterul intim al moralitalii sta a doua
insusire a ei: caracterul nemijlocit de reactie directa. Impotriva
lui Hobbes si a lui Locke, care itagaduiesc caracterul originar
al sentimentului de valorificare, afirmnd c ucesta ar fi rezultatul chibzuit al experientei, Shaftesbury va argumenta, ara-

fand ca norma de conduita nu isvoraste din reflectia asupra

eonsecintelor vatamaoare ale faptelor omenesfi
ci dintr'o
evidenta interioara, care atrage asentimentul imediat al fiintei
Inquiry, I, II, 3 c. f. Jodi, op. cit., pag. 616 rota 55.
Pentru o fiint in stare s. constitute nottuni generale despre lucruri, nu sunt obiecte de Inclinare numai lucrurile exterioare, ci $ faptele

$i pornirile sufletest...
Astf el, prin mitlocirea faculttit de reflexie, apare un afect de un
fel nou, fat& de Insesi afectele nesimtite, care devin astf el obiectele unet nou
plceri sau nepraceri".
Inquiry, trad, germana, pag. 16.
Jodi, op. cit., pag. 278.
Evidenta interioar a binelui $i rului nu este la S. o evidenta
sui generis, ci rezultatul introspectiei de care S. nu se poate Indoi. Certitudinea indiscutabil pe care S. o acord evidenfei interioare vdeste legltura
pozifiei sale gnoseologice ce aceia a Jut Descartes si a fenomenologilor de
astzi. Spre deosebire de cel dintaiu, care, pentru a inl."tura once posi-

bilitate de indoial, reccrge la ipoteza suplimentafa a veracittti divine, S.

www.dacoromanica.ro

Filosofa morel engleza din sec. XVII s XVIII

361

faptuitoare, sa zicem dintr'o inclinatie" de un fel nou a acestei

fiinte. In acest sens, Shaftesbury va demonstra, impotriva lui
Hobbes, c sentimente de felul ru6nii nu pot isvori in nici

un caz din teama 4e consecinte1). La fel, ideea unei

naturale" originare,

de lupti a tutulor impotriva tutulor-,

din care omul n'ar fi ieit decat Teflectand asupra mizeriei

sale, apare de negandit 2) lui Shaftesbury, incIinarea. omului
Care semeni fiind connatural aces tuia.
Dei interior 6 nemijlocit, asentimentul launtric care inclina con6iinta spre sentimentele generoase, nu e arbitrar. Tot
impotriva lui Hobbes, care afirmase ea bine 6 ran, drept i
nedrept, nu sunt decal flume') pentru ceiace ingduie, sau nu,
norma pozitiva 4) isvorita din vointa Arbitrara a stapanitorului 5),

Shaftesbury afirm', cum am vazut, ca deosebirea dintre bine

rau se intemeiaza pe natura lucrurilor. La fe! 6 sentimentul
interior al binelui 6 al raului nu lace decat 'sa integreze pe individul con6ient, unei randuieli obiective, coordonancl scopurile
firii lui cu a.celea ale naturii mai vaste a spetei din care
face parte.
,,Pentru ea un individ sa merite numele de bun,
exclude ca s cei din urma insasi posblitatea indoelii de cele descoperte
prn introspectie.
si de
zice el
,..De-am impinge orcat de departe scepticsmul
ne-am indoi, daca putem, de totul dimprejur; de cela ce se intampla cu noi
nu ne putem indoi. Simtirile afectele ne sunt bine cunoscute. Ele sunt s-

gure, fie ce ar fi lucrurle spre care se indreapta. Pentru demonstrata

noastra e f r. interes cum se comport lucrurile din af ar, daca sunt realsau iluzii, daca suntem trezi sau visam. Caci visele tele sunt tot att de
tulburatoare, pe and un vis frumos, (de n'ar fi viata altceva), trece usor si
f emit. In acest vis al vietii, dovezile noastre au aceas tarie, socotelile
presupunerile noastre au acelas pret si obligatia la virtute ramane aceias,
oricum am privi lucrurile",
Inquiry, trad. germana, pag. 114.
ibid. p. 277-278 si nota 58 pag. 617 cuprinzand numeroase ref erinte
Advice, IL 3 (I, 237), Essay on the freedom of wit, II, 2 s III, 4 (L 62 si 84),
Moralists, III, 2 (II, 270), Inquiry, I, II, 3 (II, 24).
Jodl, op. citat., pag. 278.
Bne si rail nu aunt dect nume care desemneaza poftele s aversiunile
deosebte dupa firea, obiceiurile si invtaturile oamenlor si
cameral diversi nu se deosebesc numai in judecata lor despre intelesul a ceia
ce e placut i neplacnt... dar si a ce e confortabil si desagreabil judecatii In
faptele vietil zilnice. Hobes, Leviathan, cap. XV in fine, c.f., Jodl, op. cit.
pag. 602, nota 14.
Nam etst naturae lex prohbet furtum, adulterium, etc., s tamen
lex civilis jubeat invadere alquid, non est ilium furtum, adalterium, etc."
Hobbes, De cive, XIV, 10, c.f., Jodl, op. cit., pg. 272 s nota 47 pag.
602, nota 20.

Regulae qubus definiuntur bonum et malum, licitum et Blicitum

a habente potestatem summam prescribendae sunt". Hobbes, Leviathan, VI
c.f., Jodl, op. cit., pag. 602, nota 19.

www.dacoromanica.ro

362

Filosofa moral englezi din sec. XVII gi XVIII

sau virtuos, trebuie ca toate inclindrile sit afectele lui, tot

felul su de a gndi si de a siniti s fie potrivit binelui

speciei sale, sau sistemului, in care e cuprins ca parte- 1).
Chiar dacd am tagAdui binelui o existenti extern, et subsistd ca exigenti subiectivi, i aplecarea spre el nu se poate

inlaura deck pervertind sifletul omeresc 2).

Afirmatia c sentimentul interior la fapta bund nu este
ntmpltorsi arbitrar, ci corespunde unei rndueli firesti, ce
pare c se impune constiintei individului ca ceva deosebit de
el, fdr ea totusi sd i se impuni din afar, e de natgri
surprindd, dad. ne &dim cd toatd incercarea lui Shaftesbury
urmreste intemeierea Moralittii pe o spontaneitate subject-ifs/A',

independentd de once constrngere. Totusi, ideea c, cu toate

rdacinile ei naturale, moralitatea implied' o oarecare constrngere, ispiteste gndirea lui Shaftesbury. De ea e legati i alta
afirmatie si mai surprinzdtoare a acestuia i gnume, ci perfectiunea moral e o chestiune de mestesug, o creatie artistie 3).

Cum se poate impca afirmatia spontaneititii constiintei

launtrice, cu aceasta constrAngere, in constitutia con5tiintei morale?

Moralitatea nu se poate impune din afard constiintei, intruca u existi in afara ej. Dae ea are totui o consistentfi
proprie, care se impune asentimentului si nu atrni de arbitrarul

acestuia, cu toate cd in alt sens e constituit de el, aceasta se

datoreste legturilor sale cu binele absolut i cu ordinea naturei.:
pag. 616.

Inquiry, II, I, 1 (II, 51) c.f., Jodi, op. cit., pag, 272 si nota 47

Acelas lucru se intamplii cii oblectele morale gi, spirituale, ca si

ca corpurile obisnuite, sau cu luerurile ce cad Indeobste sub simturi. De

indata ce miscari, forme si raportur de ale acestora sunt puse In fata ochilor
nogtri, rezulta In chip necesar frumusete sau uratenie, dupa chipul deosebt
In care se potrivesc, se oranduiesc s1 se mxtapun partile lor indivduale. La
fel, e de 0:sit in purtare i in faptuire, atunci cand se Infatiseaza intelectului,

o deosebre revelatoare, care corespunde regularittil sau neregularitatii

obiectelor".

Si mai departe:
.,Precum formele sau chipurile. culorile tonurile lucrurilor sensibile
plutesc In permanenta, chiar gi In soma, inantea ochilor i lucreaza asupra
simturilor noastre, tot astf el stau In suflet, In rice tmp, si nu mai putin
active, formele gi chipurile obiectelor morale si intelectuale.
Fat de aceste impresii si imagini inconjuratoare despre modurile de

comportare, pe care sufletul si le constituie in chip necesar s le ,poarta

peste tot co sine, inima nu poate ramane neutr, ci ia partea unela sau altea.

Heat ar fi (sufletul n, tr.) de fals si de stricat, gseste deosebrea de frumusete 1 har &Are o mima gi alta, dintre o indreptare a Inclinilrilor, o
comportare, un simtamant si
Inquiry, trad. germana, pag. 16 si 17,

Jodi, op. cit., pag, 280.281.

www.dacoromanica.ro

Filosofia moral engleza din sec. XVII si XVIII

363

Cum am spus, ea nu e decAt rasfrangerea in con0iinti a unei

rndueli fireti, care subordonnd; bunitatea fiintelor, ierarhiei
esentelor, integreazi fapta individuali ce tinde spre binele propriu, binelui universal 1).
Aceasta eisfrAngere nu e insa o lege ideosebita de legea individului,

ci chiar legea acestuia, intruca el nu e decit o

parte a unei lumi mai yaste, binele lui fiind inclus in acela
totului din care face parte. Voind binele general, individul
nu vrea dec.it propriul ski bine, numai c acesta e adevratul s5.0
bine absolut, ci nu binele iluzoriu nalucit de aplecarea spre ale
sale 2).
Continutul vietii sufleteti e constituit din lupta porni-

rilor omeneti pentru a pune stipfinire

pe fapt. Ele tind

spre fericirea altora, a individului, sau spre rki 3). Ierarhia

fireasca a lucrurilor vrea ca sentimentele care tind spre un mai
mare bine s triumfe asupra celor rele, sau asupra celor ce tind spre
un bine inferior. In fapt Ins5., se petrece r sufletul omenesc o

niiticealL care-1 face sii prefere pe nedrept, binele propriu 4).

Tot sbuciumul din sufletul omenesc isvor4te din d'escumpa-

nirea acestor afecte. Triumful moralitilii nu inseamna, dupi

Shaftesbury, decat impkarea omului cu sine 5i cu lumea,
prin alungarea pornirilor rele din suflet i supunerea sentimentelor egoiste de &are cele generoase 5).
Acesta fiind continutul con0iintei morale, meritul nu va
fi la Shaftesbury, dec't caracterul unei cqngiinte in care simtul
moral alungi prin lupt pornirile rele i supune tot prin lupta
egoismul, altruismului 6). Virtutea va fi dimpotriva, starea unei
contiinte in care inclinatiile altruiste biruiesc in chip firesc,
pentru c sentimentul moral a devenit inclinatie spre bine 7)

subordonarea omului ckre scopul ski firesc se face fari

sbucium 8).

Consideratiile lui Shaftesbury asupra stkii contiintei orneInquiry, II, I, 1 (II. 51) c.f. Jodi, op. cit., pag. 272 si nota 47
dela pag. 616.
Martineau, op. cit., pag. 499.
Inquiry, II, 1, 1, (II, 57) c.f. Jodi, op. cit. pag. 273 si nota 50 dela
pag. 616.
pag, 616.

Martineau, loo. cit.

Inquiry, II, I, 3 (II, 57) c.f. Jodi, op. cit., pag. 274 si nota 54 dela
Martineau, op. cit. pag. 495.

Virtutea consista in inclinarea proportionati a fipturii rationale

spre obiectele morale" defnete Shaftesbury, c.f. Martineau, op. cit.,
pag. 495.

Martineau zice acordul perfect al intensitatif sentimentelor cu

valoarea lor". Ibdem.

www.dacoromanica.ro

364

Filosofia morali engleza din sec. XVII si XVIII

nesti in cursul acestei lupte deschid moralittii o noua perspectiva. Acela' a fericirii omenesfi. Fericirea fiind starea in
integrarea armonica a
bine si placerea, simtirea acestei
finalitatilor aduce, odata cu desavarsirea, i fericirea in sufletul omenesc 1).

Tinzand catre binele general, individul ii realizeaza deci

propria lui desavarsire. Revenim astfel, la aceiasi idee de autorealizare a partii prin integrarea ei in finalitatea lumii intregi,
care formeaza, in acelas limp, substratul naturei 6 substratul
moralitatii, realizand puntea de trecere dintre una 6 cealalta.
Am vazut ca pentru Shaftesbury moralitatea are
6.
doua radacini: 1) Unla e inclinarea -fireasca spre binele semenilor;

2) alta e sentimentul intern de aprobare ,sau reprobare a pornirilor, care tine cumpani intre ele.
Dei bune prin natura lor, inclinatiile sociale nu alung
s constitue singure moralitatea, cat timp pornirile omului nu
se reflecta in constiinta, cucerind aprobarea sau reprobarea
forului sail interior 2).

Purtarea rezultat din inclinarea fireasca a omului spre

semeni poate fi buna. Morala, rmerituoasa sau virtuoasa, nu 0
decat purtarea rezultand din sentimentul de aprobare sau desaprobare a constiintei care insoleste pornirea elementara i judec
valoarea ei5).
Ce este insa aceasta functie interna, care triaza inclinatiile
sufletului, supunndu-le judecatii sale, aproband, pe unele, reproband pe altele, j prin care omul i realizeaza echilibrul
interior?

Shaftesbury nu lamureste nichieri lucrurile pe deplin.

Uneori vorbeste de aceast functie ca de un simt special,
de o aprehensiune imediata a binelui i raului, simtut moral",
as cum va vorbi, mai (tArziu, Hutcheson 4).
Alteori, pare c o confunda icu alte functii sufletesti.

Texte numeraase vorbesc de ea ca de gustul estetic,

de simtul proportillor, care descopera uritenia i 'frumusetea
Vrtutea... aceasta insusire originala, asa de binefcatoare oricare

societati i omenirii este deasemeni norocul s prosperitatea fiecarei finte

individuate, in special, 4i numai prin ea poate fi omul fericit; &ea' ea trebuie

sa fie nenorocit.
Astfel virtutea e blade f fecal si viciul raul fiecaruia".
Inquiry, trad. germana, pag, 115. Vez deasemeni : Moralists, II. 4
(II, 190) c.f. Jodl, op. cit., pag. 281-282 si nota 65 dela pagina 618.
Martineau, op. cit., pag. 494. Jodl, op. cit., pag. 275.
inquiry, I, II, 3. c.f. Jodl, cp. cit nota 55 pag. 616.
Martineau, op. cib, pag. 497.

www.dacoromanica.ro

'Filosofa morale' engleza din sec. XVII gi XVIII

365

faptelor omenesti. De unde i asezarea lui Shaftesbury printre

eticienii estetizanti, de care unii1).

Alte texte vorbesc ins de ratiunea care di subiectului

activ notiunea binelui si a rului 2), in opozitie cu inchipuirea.
Intelesul attor texte deosebite e greu de strns la un
loc. S'ar putea spune cel mutt c e vorba de. o facultate generala de discernamant a valorilor3): logice, etice' i estetice
unitatea lor, fri deosebit adncire a raporturilor reciproce
dintre aceste valori specifice
intermediar intre dreapta

judecat." a lui Cumberland si simtul moral" al lui Hutcheson.

Acest concept se deosebeste de dreapta judecata (recta

rati.o) a lui Cumberland, cu care are totusi mare analogie func-

prin aceia c, spre deosebire de dreapta judecati,

simtul moral nu alege ,tendintele dup conformitatea lor cu o
nonn exterioar subiectului moral 9. Norma lui e natura.
subiectului
tional,

E bog acest act un act de discernmnt intelectual, o

hotrire arbitrar a vointei, sau tot o aplecare afectiv.? $i
aci, Shaftesbury sove, numindu-1 cu vdit stng.cie sim15.-

mntul reflexiv" 6), voind par'c s'nsemne prin acest nume

oaracterul su dublu de sentiment si de judecat.
Este acest act micar un act innscut sau dobndit? Dela

Locke, Shaftesbury a invtat sa se team .de primul cuvint.

Va prefera deci s-i zic. conattuml" firii omenesti 7). Am
zice,fr. sovEal, ea' e un sentiment apriori", dac Shaftesbury,

n'ar aduga in alt lac c e .vorba de tactul" format prin educatie i cultur social0), la fel cu gustul" estetic. Nu e deci
Sufletul simte blandetea gi asprimea, plficatul neplacutul inclinarilor. El gasegte uritul frumosul, armona gi disonante, tot atit de ade.
varate ad, casi fa ritmurile muzicale, sau In formele gi infatigarile extericare ale obiectelor sensibile i nu-si poate retine admiratia gi incantarea, desgustul gi reprobarea pentru aceste obiecte mai mult decal pentru celelalte".
Inquiry, trad, germana, pag. 17, Vez In acelag sens Misa. refl. (III,
183) gi Moralists II, 422) c.f. Martineau, op, cit., pag. 497 5i 498.
Valoarea virtutea atarna de cunoagterea a cela ce e drept gi nedrept gi de o intrebuintare a ratiunii care ajunge sa asigure o dreapta potrivire a Inclinarilor".
Inquiry, trad. germana, pag. 20. Vezi In acelag sells Advice, p. DI,
sect. 2 (I, 218 gi 228). ibidem p. I, s. 2 (I, 127), Misc. refl., III. cap. 2 (IlI,
128) c.f. Jodl, op. cit., peg, 276 gi note 56 dela pag. 617. La Inquiry (II.
53) trimete gi Martineau, op. cit., pag. 497.
Moralists, (II, 414-415) c.f. Martineau, op. cit., peg. 497.
Martineau, op. cit. pag. 498.
Jodl, op. cit. peg, 274-75 si 376.
Hoffding, Histoire de la Philosophie moderne, 2 vol. in 8, Paris
(Alean) 1924, vol I, pag. 415.
Letter to a stud., Scrisoarea 8-a, c. f. Jodl, op. cit., pag. 617, Nota 60.
Martineau, op. cit. pag. 498.

www.dacoromanica.ro

366

Filosofa moralA englez din sec. VXII si XVIII

vorba de un simt", in sensul propriu ai cuvantului, crin va

cleveni la Hutcheson.
Exegetii lui Shaftesbury observa cu drept cuvnt ca psihologia sa a actului noral nu e foarte limpede1). Abia urmasii
sai, hedonistii, scolienii i utilitaristii sau aprioristii matedalisti vor incerca sa o descuroe. Dar ,tocmai prin nelimuririle
-ei, psihologia sentimentului teflexiv" intereseaza istoria filosofiei, caci ele au facut posibila treeerea de& intelectualismul

la etiea afectiva.
Recapitulana deci elementele conceptiei lui Shaftesbury
asupra simtului moral: I. Aplecarile sufletesti elementare sunt
deosebite de sentimentul de aprobare sau reprobare launtrici
ce le insoteste, tinnd cumpana intre ele; 2. Acest sentiment
-e in acelas timp inclinatie launtriei i judecata; 3. E un sentiment general de valorificare (logica, etica i estetica), connatural constiintei omenesti, dar educabil.
7.
Simtul moral se exercita asupra pornirilor sufletului
,omenesc. Dupa scopul lor, ceste porniri sunt de trei feluri:
1) inclin. ad catre semeni i catre binele obstesc; 2) inclinari
egoiste, spre cautarea de ale sale; 3) aplec.'ri spre rau.
Pe cele dintaiu Shaftesbury le considera totdeauna bune
le numeste nefiresti 2). Pe cele idin urm le considera rele,
-moral,

le numeste nefiresti. Clasificarea de mai sus nu lamureste

insa natura si valoarea sentimentelor egoiste. Sunt ele rele,

sau bune? Sunt ele firesti, sau nefiresti? Problema e de cel mai
-mare interes, pentru ca de ea atarna intelegerea exacta a pozitiei lui Shaftesbury fata de conceptia. lui ,Hobbes, pentru care
numai sentimentele egoiste erau inclinari firesti.
Examinarea primei i celei de a treia categorii de Inclinari
confirma cele stiute despre identitatea dlintre .ce e natural si
ce e bine la Shaftesbury. In cazul acestor mnclinni, deosebirea
binelui de rau se suprapune intocmai peste deosebirea dintre
firesc si nefiresc. Daca ins examm.
inchnatiile egoiste,
lucrurile se complica. Textele lui Shaftesbury nu sunt clare
interpretii lor, de acord.
In ce priveste bunatatea Inclinafiilor omenesti, unii interpreti, socotind ca pentru Shaftesbury aplecarea catre
fara sentimentul masurat al constiinfei, nu ccmfera acestora
moralitatea", extind nevoia acestei masuri" i pentru a aprecia
Jodi, op, cit., pag. 275.
Inquiry, II, I, 1 (II, 57) c. f. Jodi, op. cit., pag. 273 si nota 50 dela
pag. 616, Martineau, op. cit., pag, 501.

www.dacoromanica.ro

Filosofa morala englezg. din sec. XVII si XVIII

367

bunatatea" inclinatiilor, i afirma c nici o afectiune nu e

buna prin ea insas, ci numai proportionati altora. Sentimentele
altrui.te n'ar fi prin.urmare niel ele bune in chip absolut, ci cu
masura1). Cu atAt mai mult, sentimentele egoliste.
Cat priveste caracterul firesc al sentimentelor, Shaftesbury
recunoaste intr'adevar, uneori, c sentimentele egoiste sunt tot
atat de firesti si tot atat de necesare economiei organizatiei
omenesti, ca i cele altruiste. Ceeace si face pe unii comentatori sa afirme ca Shaftesbury considera sentimentele egoist
ea sentimente bune j firesti 2). Tetusi, in clasificarea pornirilor, Shaftesbury nu considera firesti decal inclinarile sociale,
repro5eze inconsecventa
ceeace face pe alti comentatori

de a nu le fi eonsiderat firesti2). Mai mulIC deck atg,

'n-

pingand ideea la limita, aoesti comentatori nu sovaie sa afirme

Ca Shaftesbury ar fi trebuit s cuprinda i sentimentele vatamatoare, in randul inclinarilor firesti 4).

Pentru a da un raspuns lamurit Intrebarii de mai sus,

sa cercetam de unde provine desechilibrul tendintelor in sufletul
omenesc si cum rezolva judecata launtrica, sentimentul reflexiv,

diferitele cazuri ce rezulta din aoest desechilibru.

Moralitatea constand pentru Shaftesbury in alungareh din
suflet a sentimentelor vitamatoare, nefiresti si din potrivirea
sentimentelor egoiste cu cele sociale, firesti 5), desechilibrul
poate proveni: 1) din slabiciuneaIsentim. entelor firesti; 2) dib
taria celor egoiste; sau 3) din prezenta celor nefiresti 6).
In ce priveste pornirile altruiste, desechilibrul nu poate
proveni din partea lor, decat din lipsa lor, sau din slabiciunea
-care le face insuficiente sa ,incline actiunea in sensul lor.
data desechilibrul nu poate proveni din natura lor, deci nici din
excesul lor atunci cand reusesc sa se impurl contiintei pAna
la abnegatie. Jodi se insala deci and afirma c excesul inclinarilor
sociale ar putea tulbura echilibrul sufletesc i ca ele, au nevoie

de masura" spre a Ti bune. Sentimental moral n'ar putea

refuza adeziunea lui la o inclinare care ar impinge pe individ

sa se sa.crifice pentru scopurile obstei. Pentru c, prin natura
lui, binele general este supraordonat celui individual, pe care-1
cuprinde in sine.
Jodl, op. cit., pag. 264, Martineau, op. ct., pag. 501.
Martineau, bidem.
Jodl, op. cit., pag. 273 s nota 51 dela peg, 616.

Jodl, op. cit pag., 273-74.

Inquiry, II, I, 3 (II, 57 s urm.) c.f. Jodl, op. cit., pag. 274 s nota
54 dela pag. 616.
Martineau, op. cit., pag. 274.

www.dacoromanica.ro

368

Filosofia morall engleza din sec. XVII si XVIII

Pornirile nefireti, dimpotriva, sunt rele prin firea

Simpla lor prezenta in cugetul omenesc, tulburi echilibrul sufletesc. De ce produe aceste inclinari tulburare In sufletul
omenesc i de ce simtul moral refuzi
dea asentimentul
actelor inspirate de aceste tendinte? Pentru a,prin ele, fptuirea
omeneasc e deviat dela scopul ei firesc, care este binele.
Binele nefiind cleat conformitatea cu finalitatea Iiintei
duale, sau a intregii existente, i. sentimentul moral permitind
deosebirea imediat a binelui de iru, e iiresc ca cugetul omenesc
refuze asentimentul unei actiuni rele, nefolositoare nimnui.

Cat despre pornirile egoiste, ele tulbur echilibrul sufle-

tesc numai dac sunt prea puternice. De ce e desechilibru,

and tendintele sociale sunt slabe i cele egoiste sunt tari
de ce simtul moral refuzi s-i dea in acest caz asentimentul,
faptelor isvorte din autarea de sine impotriva binelui obtesa
Pentru a, in acest caz, pornirile are tind spre binele genera/
nu au putere s se imoun celor ce tind are binele
ci sunt subordonate acestora. Cum ins hinele particular e
prin natura lui subordonat celui general, ea partea fat de tot,
precumpgnirea iclinatiilor egoiste produce o neornduiala a
finalittilor, ordinea scopurilor actiunii fiind clieosebit de or*dinea ierarhiei existentelor corespunzatoare. Fptura preocupat de dutare a ceeace pu e deat un bine particular,, d preferinti unui act mai putin inecesar, fat de altul mai necesar;
in Ice is tin& spre binele general parel include
pe acesta;
4i face aparentul bine propriu, Cu riscul de a face riu altora.
Caracterul esential al pornirii egoiste din care isvorsc
cele mai multe neornduieli in sufletul ,omenesc, e tocmai aceasti orbire a omului. Ele nlucesc omului Iuzia c cedandu-le, ii poate realiza fericirea individuala, pe and in realitate, punfind-o in contradictie cu binele general i pretinznd
s'o realizeze chiar impotriva acestuia, faptele lui dobndesc un
c.aracter monstruos, prin care 15i prepar singure ruina 1).
Din acest punct de vedere, se poate spune cu drept cuVint, ci pornirile nu sunt in echilibru, deal atunci and seo1) Intelepciunea care poarta si stapneste firea, a potrivit astEeI lu-

crurile, incat bnele personal 5i interesul fiecarei fiinte individuate s co-

respunda tendintei spre binele general. Se opreste (o fiinta n. tr.) a face

aceasta? Ea faptuieste direct impotriva el ins s inceteaza de a-si urmari
propria fericire j bunastare. Prin aceasta, (fiinta 13. tr.) se dusmneste singura si nu poate faptui bine i cu folos pentru sine, dech.t atunci cand are
In fata ochilor bnele societatii, sau al totului din care face parte".
Inquiry, trad. germana, pag, 115. Vezi 5i Martineau, op. cit., pag. 503.

www.dacoromanica.ro

Filosofia mora/A englezA din sec. XVII si XVIII

369

purile catre care tind sunt in raporturile firesti de ierarhie

ale existentelor eirora sunt necesare.
Din cele de mai sus, rezult c in justa interpretare sentimentele egoiste nu sunt pentru Shaftesbury niel bune niel
rele in mod absolut si devin bune sau tele numai in raport
cu fiintele al caror bine it urmiresc. ,Binele intregei existente
fiind singurul bine absolut, sentimentele egoiste sunt bune,
atunci (And cautarea de ele se potriveste cu voirea binelui
obstesc; ele sunt rele, atunci cfind aceasta criutare de sine
se impotriveste acestuia.
Daca bunatatea unui lucru vine din conforrnitatea lui cu

natura, din cele de mai sus rezulta ca pornirile egoiste nu

sunt prin natura tor, niel firesti, niel nefiresti, ci devin fireti, sau nefiresti, dupa cum finalitatea lor p sau nu armonizata cu aceia a intregii existente, adica' cu binele tuturor.
Pornirile egoiste sunt firesti i Arezesc asentimentul
untric, numai atunci crind cautarea de sine se potriveste cu
binele general, adica atanci cand ea nu e decat un mijloc de
a infaptui fericirea altora.

Ele sunt rele i nefiresti, adica protivnice' randuelilor

naturii, atunci cand binele unuia singur se cauta in detrimentul altora *i mai ales al binelui general.
Shaftesubry are prin urmare -dreptate sa le numeasci
uneori bune, alteori rele, uneori "iresti, alteori nefireti. Bu-

naturalitatea lor nu e insa niciodata absoluta, ci

totdeauna in relatie cu finalitatea afectelor ce tind spre
natatea

nele general.

Martineau se inseala deci, cind pune pe acelas plan tendintele sociale si cele egoiste la Shaftesbury, socotindu-le
opotriva de firesti i succeptibile a fi bine sau rele.
Daca aplecarile egoiste ar fi apleciu' firoti, cum pretinde Martineau di sunt, i Jodl ca ar trebui sa fie la Shaftesbury, ele ar trebui sa fie intotdeauna bune, pentru c, dupa
Shaftesbury, tot ce e firesc le bun. Cum insi nu e acesta cazul,
admiterea lor printre sentimentele firesti ar compromite identitatea binelui cu natura lui.
La fel ar fi, daci aplecarile sociale ar putea fi bune
sau tele, dupi imprejurari, cum crede Jodl, ci nu invariabil
bune, cum sunt in realitate dupit Shaftesbury, caci in acest
caz, ar trebui sa admitem rutatea unui lucru firese.
Chestiunea poate fi infitisati lui Jodl sub forma urmatoarei dileme:
24

www.dacoromanica.ro

370

Filosofa mora1 englezi din sec. XVII si XVIII

Daca sentimentele egoiste sunt totdeauna firesti sau binele i natura sunt identice i atunci binele nu mai e tot una
cu aplecarea sociala spre binele general,

ceeace e contradicto-

spre
riu; sau bineele rmfine tot una cu aplecarea socia.
natura
nu
mai
stint
idenbinele general, dar atunci binele i
tice.

O asemenea intelegere compromite deci conceptia optimista esentiala a lui Shaftesbury, dupa care binele se identifica cu naturalul i socialul cu binele general.
Mai just vede lucrurile Jodi, and afirma dup4 Harms,
ca aceasta conceptte implica o intelegere a naturii cu totul
deosebita de aceea a lui Spinoza sau Hobbes. Dar atunci ne
intrebam: ce temei mai are obiec tia lui Jodl, fata de Shaftesbury din punct de vedlere al unei critici interne, a conceptiei acestuia?

Eroarea celor mai multi interpreti ai lui Shaftesbury,

asupra acestui punct, vine din faptul c privesc armonizarea
tendintelor la Shaftesbury in perspectiva interpretarilor hedoniste i utilitariste mai noui, ca o proportionare cantita.tivii
, a intensittii afectelor, atunci cnd ea trebuie privita aris-

totelic, ca o acordare calitativa, sau ca o ierarhizare a lor,

In ,ordinea generalitatii finalitatilor lor, adica: ca o subordonare a aplecarilor egoiste fata de cele sociale.
Numai aceasta subordonare d sentimentelor egoiste un
caracter firesc, care smulge aprobarea setimentului moral, pe
and dimpotriva, imboldul lor impotriva tendintelor altruistei
atrage reprobarea lor ca sentimente monstruoase.
Toata problema moralei ar consta deci in reintroducerea
omului in ordinea fireasc a lucrurilor tulburata 'de libertate,
prin inlaturarea sentimentelor nefiresti i prin infranarea sentimentelor egoiste care iluzioneaza pe om asupra aclevaratatui
sau bine.
Aplecarea omului catre binele semenilor n'ar fi astfel
deckt aspectul psihologic subiecfiv al tendintei naturale generale, care subordoneaza binele partii fata de binele intreguluh
lar moralitatea n'ar fi, cum am spus, .dect realizarea binelui in lumea
8. Analiza de mai sus lamureste intelegerea exacta a carac-

terului bun sau rau, Tiresc sau nefiresc, al pornirilor egoister

dupa Shaftesbury.
1) Harms, Formen der Ethik, 1878, c,f., Jodl, op. cit., pag. 617, nota 59.

www.dacoromanica.ro

Filosofia moral englez din sec. XVII si XVIII

371

Conceptia sa lasa ins deschise alte doui intrebari,

rora Shaftesbury nu le raspu.nde. Cea dintii este problema
raului. Cum poate omul, fiinti fireascO, si simti aplecari ne-

fimti? Cum se poate ca in firea presupusi nealterati,

sii

salaluiasca germenele striciciunii? Intrebarea s'ar putea pune

i altfel. Cum se poate ca existenta s tinda spre altceva
sa persevereze in existent.? Cum ponte ea don i un bun, fari
ca prin aceasta sO nu i se recunoasci o deficienta organic& o
lips esentiali, din care tocmai isvora.te nu numai moralitatea,
ci ,orice putint de valorificare a ei ca bun? Sau paate fiinta
se dorete pe sine, dar atunci ar ramine de explicat ce miraj
transformi toat problema morala intr'o goan iluzorie, dupO

stapinirea a ceia ce ai deja? Shaftesbury nu vede aceasti

problema.

A doua e problema libertatii: Dac firea impinge price

lucru, dela sine, spre bin,ele general, cum poate tinde o fiint
fireasca spre binele sau propriu, impotriva acestuia? Cum e posibil oelalalt miraj, orbirea egoista, idesuruparea actiunii orneneti din randuiala natural& dupa care once fiinti tinde in chip
necesar spre binele sau adevarat? Sa fie ,ceva stricat in natura
omului?Sa fie el legat de Leva din afara de naturfi? Olarecare
reflectie ar ingadui poate rabaterea acestei probleme asupra
celei precedente 1). Shaftesubry nu raspunde insa nici la aceasta intrebare.

Din cele ce s'a spus mai sus, se vede ci mucha de care

se poticneste gandirea lui Shaftesbury e intilnirea dintre planul naturii i planul
De aci isvorasc toate dificultatile interne ale filosofiei
lui, c,are-1 silesc succesiv:

Si. substitue conceptului naturfi reale, inteleasa ca exislenl de fapt, ideia unei existente necesare, care ins nu exista
In fapt, ci e numai o exigenta,
anihilind prin aceasta, fra:
dea seama, toate pretentiile eticei sale, de a se intemeia
pe natura, in sensul existentiei de fapt;
Sa lase apoi nelaniurita, intrebarea daci consimtamintui
interior este o inclinatie, un instinct, sau o inswire dobandita
prin cultura prin educatie;
Sa lase nelamurita, n sfarit, intrebarea daca moralitatea este starea fireasca, un fapt innascut al firei omenegi, sau
1) Shaftesbury consideri inteadevIr inclinatia spre riiu tot ca o lipsti
de milsurii. Marttneau, op. cit.. pag. 503. Ceiace solidarizeaz/ obiectia privi-Ware la existenta rhului, au cea privitoare la libertate.

www.dacoromanica.ro

372

Filosofia moral englezI din sec. XVII si XVIII

un produs artificial, un act de voint prin care omul i inseamn un loc deosebit de al restului naturii.

Dupi cum vor aluneca pe planul naturii, sau pe planut

urmasii lui Shaftesbury vor accentua unul sau altul
vor reprosa, sau 'nu, felul de intelegere
din aceste caractere
a naturii.
Judecat in lumina intentiilor lui proprii, adica a vointei de
a constitui un sis-tem de etica independent de <rice transcendent, ne putem intreba daci solutia lui, care nu, consta in fond
decit in dotarea naturii cu atribut-lile divinitatii, pentru a-i pu-

tea atribui originea unei facultati paradoxale, este intr'adeVir

realizat?
Piatra de poticnire a sistemului, ceiaoe ramane neexplicat
lui Shaftesubry, i creaza dificultati la toate articulatiile gandirii

sale, este fapt-u/ libertiifii, care introduce prin definitie in na-

turi rul, sub dubla forma a neornduelii afectelor egoiste,

si a prezentei aplecarilor spre rau. Cele dintai constituie, in
natura, o a doua natura (moralitatea), deosebiti de cea dintai;
1) prin faptul ca in lumea Lei ,poate fi desarmonie, care dincolo

nu este si 2) prin faptul c trebuie fortat spre a deaeni fimaser, In primul sens al cuvntului, dei este deja fireascit,
dupi definitia lui Shaftesbury.
Prezenta in sufletul omenesc a pornirilor nefiresti este un
fapt i tnai gray, a c.arui origine ramne la Shaftesbury cu
totul inexplicabil, intrio natura care nu cunoaste rul.
Pentru a scapa de contradictiile pe care sagacitatea lui
Mandeville nu va sovai sa le exproateze impotriva lui Shaftesbury cu o ironie zu mat mai cruntii, cu cat va manui arma de
predilectie a arsenalului shaftesburian,
nu exista decat
singuri cale de iesire
revisuirea ideeii de laurel,
prin separarea existentei de fapt, de existenta'ideala,si prin distinctia categoric a dameniului naturii de acela al libertatii,
pe care va incerca s le realizeze Kant.
Cat priveste psihologia concret a actului moral, filozofia
lui Shaftesbury pastreaza un ,caracter dualist. Cele doui ridacini ale moralitatii: sentimentele sociale i consiaatimntul
interior sunt acte deosebite. Cele dintai sunt nclinri firesti;
al doilea un act sufletesc sul-generis, nu prea bine liimurit de
Shaftesbury.

metafizioeste pentru Shaftesbury sentimentul reflexiy", nu face dectit s exercite in lurnea morala, rolul pe care-I
www.dacoromanica.ro

Filosofa morala engleza din sec. XVII si XVIII

373

in naturi tendinta fireasca a fiintelor particulare de

subordona activitatea binelui general, tendinta pe care o
manifesta i sentimentele sociale
nu incape indoiala. Ca
totusi, psihologiceste, cele doua funclitini nu sunt identice, o
dorvedeste insasi existenta c,elei dinti, menita sa asigure, cu
ajutorul constrangerii interioare, tritunful celor din urma, acolo unde acestea nu pot birui singure.
In aceasta masura, deosebirea e realit, sau nu e decal a
parere nalucitit de libertate, &lei de constiinta posibilitat4
de a faptui in desacord cu sentimentul interior? Altsfet zis, in
ce masurii trecetea din domeniul inclinatiei firesti in acela al
judecatii constiente, schimbi natura sentimentului reflexiy"?
Nici ac,est lucru nu 0 bine lamurit la Shaftesbury.
Din cauza acestei nelamuriri asupra naturii concrete a
elementului central al filosofiei sale, opozitia dintre cele doua
rdcixii sufletesti pe care se intemelaza moralitatea la Shaftesbury se va accentua la urmasii acestuia, dand nastere la
exercifit

doua tipuri de etica, -cu totul deosebite.

De o parte, sentimentalistii scotieni (m. Smith, urmati mai
tirziu de Schopenhauer, vor accentua importanta sentimentului,
facand sa depinda moralitatea direct de inclinatia catre` semeni.
Cel dintiii va preface simtamantul moral in simpatie; iar jade-

cata de valoare va deveni privirea spectatorului impartial"

care judeca gradul de generalitate al acestei simpatii. Al doilea
va reduce moralitatea la simtamantul de compatimire in care

individul rupt de intreg si pus ca existenta separata i neaga

cu totul vointa de a trai distinct. De cealalt parte, utilitaristii, Price, Butler si dupa ei Bentham si Mi11, cu toat posteritatea lor, vor concentra preocuprile lor exclusiv asupra
planului judecatii de valorificare, i neglijind natura motivelor,
nu se vor ocupa deck de raportul _lor in procesul dfeliberarii,
pregatind astfel teoriile echilibrului tendintelor luntrice, dela
forma bugetului moral al lui Bentham, Oda la aceia a utilitatii
marginale a lui Bawerk i Jevons.
Intre unii j altii, Hutcheson va cauta s tin4 cumpAna,
definind, pe de o parte, simtul moral ca pe o ftmotiune cu totul
deosebitit i adanci,nd, pe de alta, conceptul de armonie dintre
aplecarea spre binele propriu i cea spre binele general.
Astfel, gandul lui Shaftesbury va domina cea mai desavarsita intruchipare a eticei englezesti i isi va ramifica influentele n toate directiile filo.zofiei morale, pana in zilele noastre.
www.dacoromanica.ro

374

G. Berkeley

G. Berkeley
Geor ee Berke ley face parte din grupul destul de
restrfins al acelor rnari filosofi, cari i statornicesc concep-

tiile la o viirsta foarte timpurie, pentru ca in restul vietii s

fi le implineasca necontenit, legAndu-le din ce in ce mai mutt
de necesitatile tririj lor. Dads,' alti filosofi i dau, masura per-

sonalitatii lor la o vArsta mai inaintata, tmeori dupa o vie

experienta individual. alteori i fara ea, ci cloar pe temeiul
unei necurmate meditatii, cu Berkley se intmpla altfel. El
a cunoscut viata, cu toate inaltimik j scaderile ei, dupa ce
fi-a formulat filosofia. sa. In aceasta, se cuvine s vedem nu
numai o trasaturi a spiritului dogmatic, care,, prim firea lui,
juclecit deductiv, ci- i dovada unei relative genialitati, in a
irei precocitate timpul nu are o prea mare importanti. Pe
.dind Locke, Thomas Reid sau Kant ifi publica operele lor ca-

pitale la o vrst inaintata

fi dupi multi ani de pregatire,

Descartes, Spinoza, Berkeley fi Hume i5i dau m'asura deplinei

Ir puteri creatoare, mutt mai de timpuriu. Berkeley ,fi-a publicat opera sa de D-unte la douazeci i cinci de ani. Precocitatea

sa geniala a fost cu timpul intregita de p disciplinata Waite

pentru noui dumeriri personale ,Fit't i pentru binele e,elorlalti.

In genere, viata lui Berkeley este imprtit in trei perioade: anii unei tinerete studioase, care constituesc totodati
fi epoca cea mai de seam a activitatii sale speculative fi
filosofice; apoi perioada calatorillor fi a marilor incerciri;
In fine, retragerea la episcopia din Cloyne, unde se devoteazi
operelor de asistent religioasA i filantropica, in timp ce se

apropie tot mai mult de nevoile oamenilor, dar fi de un mi-.

sticism interior pe care ni-1 va marturisi mai ales ultima sa
lucrare filosofiea.
S'a nascut in 1685, la Dysert, in comitatul Kilkenny din
Irlanda. Familia sa era insi de obrfie engleza,

de departe cu lorzii Berkeley of Stratton, iar tatal sau,

devotat al Stuartilor, obtinuse acolo un post de perceptor.
Si-a facut studiile la colegiul din Kilkenny, uncle, cu
am mai inainte, invatase i Swift. hi ispravefte repede,
In chip stralucitor studiile, pentruca la cinsprezece ani sa meargi
la Dublin, uncle se inscrie la Universitatea sau Colegiul Trinity.

Ramtme in aceasta universitate timp de treisprezece ani, mai

intfii tca student, apoi ca profesor fi inclrumtor (fellow"

fi tutor").

www.dacoromanica.ro

G. Berkeley

375

Anii acestia sunt cei mai remarcabili din .intreaga-i carier,

Pre& teologia, limbile greac i ebraidi si tine predici. In 1707,
public anonim don opuscule latine privitoare la niste chestiuni
matematice, Arithmetica i Miscellanea Mathematica. In 1709,
apare Eseul despre o notzii teorie a viziunii (Essay totvards
New Theory of, Vision), iar in 1710 opera sa cea, mai insemnat
Tratat asupra principfilor cunofintei omene?ti (A Treatise con-

cerning the Principles of Human Knotvlege), Parte. I. and,

in 1713, tnrul filosof (in vitrst de douzeci si opt de ani)
prfseste Colegiul Trinity din Dublin, el plea la Londra cu
manuscrisul unei alte crti ce-o va tipri imediat, Trei dialoguri intre Hylas i Philonous (Three dialogues bettveen Hylas
and Phitonous) j in care i exprim teoria intr'o form, mai pe
intelesul tuturor, dar nu mai putin impunatoare prin claritatea
conciziunea ei. Filosofut plec Ja Londra,pentru a-si
manuscrisul, cat i pentru a face cunostintit cu oamenii de

valoare" de acolo.
Lsnd laoparte. opusculele, aceste trei crti mrturisesc
intreaga i noua conceptie a filosofiei lui Berkeley. Din jut.nalui ,sau notele pe care filosoful le-a ,scris intre 1702 si 1710
intre 17 i 25 de ani), din acel Commonplace Book (des-i

coperit si publicat de Campbell Fraser in 1871) rezult e e/

avea abia douzeci de ani &And noile idei i conceptii isi
cusen drum in spiritul sau. E att de sigur de descoperirile
si de valoarea conceptiei sale, inc'a't in aceste insemnri zilnice se

refer, mereu la noul meu principiu, marele meu

principie sau la doctrina mea": ipoteza imaterial.".

Lipseste opt ani din Irlanda, in care timp se afl la

Londra sau In Franta i italia. La Londra, este introdus in
societatea oamenilor celebri ai epocii, protejat fiind de Swift.
Astfel tnrul filosof ajunge la curte si deasemenea cunoaste pe
Lordul Berkeley of Stratton, cruia Ii sunt dedicate Dialogurile.,
Face cunostint
cu rnarele poet Pope si cu acel om de gat
scriitor celebru Addison. Religios i pios la culme, desi catug
de putin prbit de anumite prejudecti teologice, Berkeley lupti,
impotriva liber cugeatorilor (the free-thinkers). Public o serie
de articole in The Guardian (inci din 1702 Anglia, isi'avea publicatii zilnice), cernd, cu inclArjire, dreptul de a gndi pentru
oamenii religiosi i dovedind c religia si mai ales crestinismul
sunt departe de a impiedeca aflarea adevrului, ci dimpotriva..
Dar in toiul acestei Jupte, filosofal pleacii de la Londra,
Incepandu-si acea serie de oltorii, ce va dura, cu intreruperi,
www.dacoromanica.ro

G. Berkeley

376

aproape sapte ani. Pleac, in calitate de capelan Al vicontelui

de Peterborough, are fusese numit ambasador in Sicilia. Rechemat peste un an (1714), Peterborough readuce si pe Berkeley

In Anglia.. Dar acesta vine ca s piece din nou, intovirsind,

de ast datit, pe fiul unui episcop irlandez. In drum spre

Italia, se opreste din nou in Franta, unde cupa an mai inainte
vizitase pe preotul Malebranche. RmAne in ,Italia mai bine

de patru ani. In 1721, e din nou In Angla.

In acest rstimp, a scris putin. A lucrat la partea a II-a a
Principiilor cuno?tintei omeneA, dar manuscrisul a fost pierdut
In aceste cilitorii i lucrarea nu a mai fost niciodati completati
(W. R. Sorley). A steins material pentru o istorie natural:6. a

Siciliei, dar si acest manuscris a fost pierdut. Doar jurnalul

su de cilitorie, tinut in Italia, precun i uncle scrisori mrturisesc admira tia sa fat de frumusetile naturii si ale artei.
Curios in fata tuturor fenomenelor, Berkeley a falcut ascensiunea Vezuviului pentru a observa mai de aproape c eruptiune
si a face asupra ei un raport Rmnuntit pentru Societatea Regal

din Londra. In drumul de inapoiere, se opreste, in 1720, la

Lyon pentru a scrie in latineste tratatul Des pre miKare (De
Motu), in care combate mai cu seam fizica lui Newton. Tratatul fusese scris ca rspuns unei chestiuni puse de Academia

de $tiinte din Paris.

Revenirea lui in Anglia 11 angreneazi si mai mult in
viata timpului si a societtii sale. Lumea e speriat de esecul

sistemului financiar al lui Law. Criza economici ore urmri

peste tot, pAn si in comertul cu cotoniile. E o perioada de
prbusiri i greutiti, in care spiritele nobile vorbesc despre
decadenta lumii, clespre vina materialismului care a dus prea
departe mania speculatiilor bnesti, despre lipsa de caracter
a conducittorilor. Filosoful Sorley, in capitolul despre Berkeley din remarcabila sa lstorie a filoso fiei ertglezqti (A History

of English Philosophy), editia din 1921, ne citeaza prerea lui

Mark Pattison despre epoca lui Berkeley: o epoc a cirei

poesie era lipsiti de romant, a cirei filosofie era fink' pitrundere i i &Orel. conducatori (public men) erau lipsiti de caracter".

Desigur c astfel arta epoca privia global. Sunt totusi cAtiva

oameni, cari i vor salva reputatia, printre ei fiind de bun
seam Berkeley, care impIrtifiseste aceste preri defavorabile
despre timpul su, dup cum reiese din esseul ce-1 public anonim

In 1721: Esseu asupra mijloacelor de a preveni ruina Marei Bri-

tanii (Essay towards preventing the ruin of Great Britain).

www.dacoromanica.ro

G. Berkeley

377

Aici arati el c rul poate fi ,indreptat doar printr'o relormi

moral& printr'o spiritualizare a moravdrilor.
In aoelas an, se inapoiazi 1n Irlanda, tot la Trinity College

din Dublin. De multi vreme, ciuta o slujbiIn cadrul bisericii

irlandeze. Din cauza simpatiilor sale politice, lucrul nu i-a fost

usor. Totusi, in 1721, este capelan apoi decan de Dromore.

Spera c astfel si aibi din nou rigaz spiritual si securitate material, pentru ali putea continua meditatiile, cal i pentru a
se dovedi mai de folos semenilor sii, prin opere filantropice.
Dar pe motive de formalism legal, el nu poate Amalie la Dromore. Isi apiri cu energie drepturile, actioneazi in judecati
Inainte de terminarea procesului, insi, este numit intr'un

post mai bun: decan de Derry (1724). Are acum o lea& de

1500 lire pe an, sumi cu care el doreste s se ajute pentru realizarea planului salu pentru Bermuda.
doi ani inainte, nizuise si se stabileasci in insula
Summer sau Bermuda, unde s intemeieze un colegiu cu indoitul
scop de a reforma purtarea Englezilor din plantatiunile apusene
CuInc

ale Angliei si de a propaga Evanghelia printre sabtecii americani.Pentru a.cest plan romantic, Berkeley, care acum se apropie de viirsta de patruzeci de ani, va sta patru ani la Londisa, spre
a convinge un guvern riuvoitor si o generatie sceptici si-i dea
permisiunea i banii necesari. Face tot felul de demersuri

argumenteazi cauza in fata Reginei Carolina, pe atunci Principesi de Wailes,

discutnd cu Samuel Clarke. In 1725, publici Propuneri pentru o mai buna desvoltare a Bisericilor in
plantatiile noastre din strainatate (A proposal for the better
supplying of Churches in our foreign plantations), in care-si
arati planul pentru Bermuda. Insufleteste, in sfarsit, o 'Irani de
prieteni astfel reuseste si convingi pe deputati si-i voteze
legea i creditele. Numai doi deputati voteazi impotrivi. Insusi
Regele George I Ii aprobase mai inainte planul. Totusi bunivointa Regelui si a deputatilor, ca i entusiasmul public, cuprins acum de romantismul Bermudei, vor gisi un obstacol in
Robert Walpole, acest politician plin de duplicitate. Dupi ce
s'a impotrivit planului lui Berkeley, a votat tsi el, in, fata entusiasmului public, suma de 20.000 icle lire, dar hotarii si nu
pliteasci niciodati aceasa sumi. Credul ca toti marii intelectuali
aid in genere omul judeci Idupi sine
Berkeley s'a
increzut in figiduiala lui Walpole ci suma i va fi Entail'. in
America, indati ce va sosi acolo. In Septembrie 1728, filosoful
se imbarci impreuni cu tinira sa sotie (abea se insurase)
www.dacoromanica.ro

378

G. Berkeley

care ,era o fiinticult, fiind o admiratoare g lui Fnelon

a Doamnei Guyon. In Ianuarie .1729, soseste la Newport, in
Rhode Island. Acolo asteapti 2adarnic timp de trei ani implinirea. fgduinii lui Walpole. Subventia nu i-a sosit niciodata.

Berkeley nu a ajuns pana in insula !milt dorita, colegiul

sau pu a. fost intemeiat, salbatecii bastinasi nu au primit cuvantul
Evangheliei. In schinib, filosoful englez a influentat primele
str6duinte gle filosofiei americane, gasindu-si numerosi discipoli
printre ,preotii, misionarii i ganditorii Lumii Noui, dintre care
cel mai de seama este Jonathan Edwards, metafizician i teolog,

format la Universitatea Yale si ajungand in 1758 presedintele

Universitatii Princeton, institutii care vor pastra mereu credinta
In spiritualismul berkeleyan, ca dealtfel toate facultatile de
Silosofie i teologie din Statele-Unite, unde niciodata empirismul i pragmatismui nu au fost stapane, asa curd au fost in
facultatile de psihologie, sociologie sau politica. Amintirea popasului lui Berkeley in America este mereu vie in spiritul de
acolo. lar Lumea Noua i-a dat filosofului prilejul de a lucra
mai temeinic, precum i zvoare noui de inspiratie. El a scris
un proiect pentru intemeerea artelor i tiintelor in America,
Verses on the prospect of planting arts and learning in Americai
publicat dup. moarte. Unul din versurile acestea Westtvard
the course of empire takes its way (Inspre Apus se indreapta
drumul Imperiului) a fost pocotit profetic, dar, &pi cum explicit'
Sorley, ideia lui Berkeley pu era geografica (st desigur nici

politica), ci p speranta c acolo unde natura ciilauzeste 6

virtutea domneste- vor fi timpuri mai bune pentru moravuri
mai bune. Tot in fortuita izolare de la Rhodef Island si-a scris
cel $nselat de Walpole, Alciphron, or the Minute Philosopher,
In icare revine la polemica, inceputa in Guardian, contra liber
cugetatorilor, intrebuintand iarasi Torma dialogului.
Revine in Anglia in 1731, dupa ce ts.i-a daruit proprietatea

de la Rhode Island si biblioteca pe-o adusese din patrie, acelei

congregatii xeligioase care a fundat colegiul Yale. Ramane doi
ani la Londra, unde-si tipareste Alciphron, 6 Teoria viziunei
sau imbajul vizual (The theory of vision, .or visual language),
iar n anul urmator (1734) publica The tA.nalyst, in care critic
pozifnle nouei matematici care, dupa prerea sa, sunt legate
de p conceptie materialista a lumii, precumtsi pretinsa claritate
a pateinaticilor, semnalancl o seama de obscuritati si contradictii in domeniul fizicii si, mai ales, In doctrina newtoniana.
Tot in 1734, el kpublic o noua editie a Dialogurilor i a Prin.
www.dacoromanica.ro

G. Berkeley

379

cipiilor cunotintei omeneti, cu unele moclificri insemnate.

In acest timp filosoful este numit episcop de Cloyne,

stabilindu-se in Irlanda. Restul
imparte intre o activitate obteasc
i meditatii religioase. Mai publici

Querist (Omul care

se intreaba) i Siris, a Chain of

Philosophical Reflexions (Siris, o serie de reflectiuni filosoiice),

In pare &pa ce arat virtutile medicinale ale apei de gudron,

promoveaza" un fel de idealism platonian, prin care difer de
conceptiile-i de oclinioara, organizate sub influenta lui Locke.
In 1752 publia. A Miscellany containing several tracts (Scrieri
diverse).
In 1750, Berkeley se imbolnaveste. In toamna anului 1752,

pleaca la Oxford cu fiul &Au George, care trebuia sa-si termine

studiile. La Oxford, abea de mai treste ateva luni

si acolo, la 14 Ianuarie 1753, inceteaz din viata.

Formatia filosoficA a lui terkeley, dei atat de timpurie

ratat de strgueitoare, a fost s'ivAriti sub bune auspicii. La
Dublin, si mai ales printre profesorii de la Trinity College,
exista in puternic curent anti-scolastic i prielnk spiritului
modem si novator al filosofiei i tiinei. Ideile lui Descartes,
Malebranche si Locke erau bine cunoscute in cercurile academice, iar fizica lui Newton era mult cliscutat. Cand Berkeley,
j-a, formulat jdealismul sau, cetise pe Descartes si Malebranche,
era familiar cu operele matematicienilor i filosofilor naturii
fusese atras de filosofia lui Platon. Dar gindirea lui s'a, format
mai ales sub influenta lui Locke,
recunoscut mai inthi la
Dublin si a.poi in universitatile engleze. In afara
avea mare influenta la Dublin William Molyneux, celebra pe
atunci in calitate de corespondent al lui Locke i, de editor al

lui Descartes, cat ii ca autor al unui tratat de Dioptricsa, publicat in 1692. lar in timpul cind Berkeley isi( incepuse studiile

la Trinity College, Peter Bowne, mai apoi episcop de Cork,

functiona la Universitate si era un important cerceator
al operii lui Locke. Opera lui Bowne era i ea protivnica, in

parte, teoriei lui Locke, el sustinnd c spiritul i trupul nu

pot fi cunOscute in acelas mod, spiritele ineputand fi cunoscute
prin. idei, ci ,numai prin analogie (Divine ,Analogy).
Dar Berkeley nu-si e,prim dintru inceput teoria sa asupra
cunoasterii omenesti. Eseul asupra unei noui teorii a viziunii
impiirtseste cloar un singur aspect din teoria sa: anume relatia
www.dacoromanica.ro

380

G. Berkeley

dintre obiectele vzului i obiectele pipiitului. Molyneux pusese

odati lui Locke urmittoarea problemi: daci un om niscut orb

si-ar cpita vederea, ar putea el, numai prin viz, sit distinga
un cub si o sferi, obiecte cu pare mai inainte el nu luase contact
dect prin pipiit? Molyneux rispunsese la propria sa intrebare
In mod negativ, iar Locke ii aprobase solutia. Berkeley, era de
aceiasi pirere cu deiThsii, dar pe motive mai fundamentale Daci
extensiunea ar fi o idee comuna i vizului i pipiitului (asa cum

sustinea Locke), atunci forma *ref vizibili trebuie s fie la

fel, sou si aibi ceva in comun, cu forma pitrati tangibili. In
virtutea aoestora, omul niscut orb, de indati ce poate vedea, ar
trebui sit fie in stare si distingi intre un piitrat vizibil si un
cerc vizibil i si identifice aceasti deosebire cu deosebirea,
dintre ptratul i cercul deja cunoscute prin pipiit. Daca el
nu e in stare si procedeze astfel, aceasta se datoreste faptuluil
ci nu existi nimic comun intro obiectul ,vizibil i cel tangibil,
Acesta este si punctul de vedere al lui Berkeley. Obiectele
vizului si ale pipiitului formeazi, ac pot s mi exprint

astfel, doui serii (sets) de idei care diferi mult unele de

altele... Un om niscut orb si cipitnd darul vederii, nu va
e.vea la inceput nicio idee de distanti prin vz. Soarele
stelele, cele mai deprtate ca si cele mai apropiate obiecte,
pitrea cit sunt toate in ochii tsi,
spiritul
z-or

sau mai curind in

Eseul accentuiazi, in special, data teme: obiectele (sau

ideile) vizului nu au nimic comun cu obiectele pipiituiul; leg:aura dintre viz si pipitit este arbitrar i dobnditi numai
prin experienti.. Distanta (sau exterioritatea) nu este nici per-

cepufa direct de la sine, cu ajutorul vzului, nici apreciati

sau judecati .dupi linii i unghiuri. Ea -este numai sugerati
gandurilor noastre prin anumite idei i sensatii vizuale care
in natura lor proprie n'au niciun fel de asemimare sau relatie
Cu distante sau cu lucruri orinduite la distanti; ci numai prin
oonexiunea lor, intiriti de experienti, acele sensatii semnifici
si ne sugereazi distanta in acelas fel in care cuvintele ne sugereazi ideile pentru semnificarea cirora ele sunt intrebuintate".
In lucrarea de mai tirziu, Teoria Viziunii sau Limbajul vizual
intireste i mai mult teoriile din prima lucrare, sustinind
intreaga lume vizibil consisti dintr'o serie de semne care, ca
limbajul, au drept scop s furnizeze un inteles. Dar asemeni
vorbelor clintr'un limbaj, ele nu cauzeazi intelesul si nu au o
legituri directi cu el. Intrebuintnd vizul perttru a ne cilituzi
www.dacoromanica.ro

G. Berkeley

381

micrile noastre, noi tilmicim astiel limbajul lui Dumnezeu.

Criticii filosofiei au gisit in aceashi teorie a lui Berkeley
seami de merite. Analiza simturilor, astfel intocmiti, a rimas
un bun pentru Psihologie. Este adevirat... c vzul i pipiitul
nu pose& un element comun care si poati fi, separat de ele si
devie o prezentare independenti-, scrie Sorley, care vede
in aceste esemi una dintre cele mai strOlucite analize psihologice din limba englezi". Alti filosofi au clesvoltat rolul precumpimitor al vizului in cunoasterea lumii sensibile, arOtind
csi in imaginatia noastri vazul asigura continuitatea i sursa
noastr cle orientare spirituati, chiar daci in functiunile noastre
spirituale simturile nu lucreazi separat, cum pare a creole Berkeley tcOnd afirma c legtura dintre viz si pipait este arbitrari.

In fine, Alti critici ca A. Seth Pringle-Pattison observi ci

Berkeley, separind extensiunea tangibili de cea vizual i indeletnicindu-se mai mi.& cu perceptia distantei, pare si rezolve
spatiul antr'o serie de sensatiuni locomotive, invederirxIu-se

astfel ci e vorba de o analizare a spatiului in timp.

Dar daci in aceste dou lucriri el a tratat mai mult despre
simturile vizului si al pipiitului, neocupindu-se de cunoassterea
prin concepte sau de intreaga cunoastere comeneascii, in Tratatul
asupra principiilor cunoqtintei omeneqii (A treatise concerning
the Principles of Human Knowledge) i va desvolta teoria sa

fundamentali, prin care a influentat atit de profund gindirea

Ifilosofici a lumii.
Locke, ca si Descartes, sustinuse ca toate obiectele cunoa-

sterii sunt dei i astfel a avut de intimpinat dificultatea de a

sustine 'realitatea lucrurilor pe care el presupunea
ideile. Ca si Descartes si Hobbes, Locke sustinuse
dintre sensatille noastre, coloarea nu existi independent de acel

care o vede, ci exist numai pentru omul care o percepe. La

fe!, sunetul nu existO dada pentru cel care aude, gustul pentru
cel care gustO, mirosul pentru cel care .miroase. Ac,este
cu alte Ipuvinte, nu sunt inerente lucrurilor in sine, ci sunt sensatiuni strict omenesti, constituind calla-tile persoanelor sau
subiectelor care percep. Ele 1111 apartin substantei sau lucruritor-

in-sine. Berkeley e de acord cu Locke in aceasti privinti. Dar

nu e de acord in ceca ce priveste celelalte calititi, pe care

Locke le atribue obiectelor independent de subiectele 'care percep,
Predecesorul su creclea c extensiunea, forma si miscarea sunt

calititi obiective, care pot exista si fill un spirit care s le

perceapi, adici apartin substantei necugetitoare. Berkeley nu
www.dacoromanica.ro

382

G. Berkeley

admite deosebirea dintre calitatile primare (acestea din urmi,

adici objective, existand independent de spirit si apartinand
substantei pecugetatoare) i Caliatile secundare (adica subjective,

existand numai prin spiritul care percepe i deci neapartinand

substantei necugetatoare). El socoteste gresita aceasta deopebire, sustinand ca asemeni calitatilor secundare, si calit.tile primare sunt tot produsul spiritului care percepe, sunt tot calitati
ppirituale, apartinnd subiectelor sau persoanelor care percep.
Aceasta este ideia fund,amentala a lui Berkeley, modificarea
teoriei Li Locke, dar pe baza
ingenioasa i parent simpla
careia el va -da un knou inteles intregei cunoasteri omenesti.
Prin urmare, atat culoare,a, mirosul, sunetul i gustul, cat
extensiunea, forma si miscarea exista numai pentru persoanele

care le percep. Eliminand oamenii sau- subiectele care percep,

inseamna c elimini intreaga lurne sensibil, caci obiectele nu
exista aparte sau independent de subiectele care percep. Astfel
fiind, inseamna ea' existensa lucrurilor se datoreste perceptiei
boastre, ca noi percepand facem s existe lumea sensibila. Por-.
nind, asadar, de la Locke 6 urmand Jinja empirismului &au,
Berkeley rezolva dificultatea implicata In deosebirea dintre lucruri 6 5dei, dintre substanta i perceptie, identificand lucrurile
cu ideile, sau substanta cu perceptia. Ideile sunt lucrurile. Tot
ce vad, ud, pipai, tot ce simt ,eu este ideia mea. Lumea este
ideia mea. In Afar. de perceptie sau de idee, nu exista nimic
In lurnea sensibil. Aceasta este teza fundamentali a filoso fului
astfel, elimin el ideia de substanta material sau necugetatoare ca o absurditate, spiritualizand i Idealizand intreaga
cunoastere.
Pentru a lmuri mai limpede aceasta teorie fundamental

pentru a arata chipul in care argumenteaza filosoful englez,

citm urm.torul pasaj din A Treatise concerning the Principles
of Human Knowledge: Se va admite de toti cal nicil gandurile
noastre, tnici sentimentele, nici ideile formate prin imaginatiune
nu exist n afara de spirit. Si bu mai; putin evident Imi apare
faptul ea diferitele sensatiuni sau idei intiparite In simlurile
-noastre, pricat de amesteoate si de compuse ar if ele, (cu alte
cuvinte, once obiecte ar compune ele prin reunirea lor), nu pot
exista decat intr'un suflet care le percepe. O cunoastere
despre aceasta o poate obtine, dupa cum cred, oricine t4i
dreapta atentiunea la ceca ce se exprima prin termenul exista,
-atunci cand este aplicat la lucruri perceptibile. Daca spun ca
masa la care scriu exista, aceasta inseamn c o vad i o ating;
www.dacoromanica.ro

G. Berkeley

383

chiar daca m'as afta in afara de birout mea, nc a putea,

s spun c ea exista, intelegand prin aceasta ca daca as fi
in biroul meu as putea sa o pencep, sau ca un alt suflet
percepe in acel moment. Exista un miros, aceasta inseamna ca

el a fost sitTO; exista un sunet, aceasta inseamni a el a fost

auzit; exista p coloare sau o figura, aceasta inseamna) ca a fost
perceputa prin vaz sau pipt. Aceasta e ,Iot ce se poate intelege
prin termenii de mai sus... Cad ceeace 'se spune, despre o existenta absoluta a lucrurilor necugetatoare, Ufa relatiune eu laptul
perceperik., imi pare cava Cu totul de peinteles. Existenta lor,
este o neputinta
esse
consta in a fi percepute,
percipi
ca lucrurile necugetatoare s aiba o existenta In 'afara de sufletele sau fiintele cugetatoare care le ipercep".

Si aceasta, chiar daca printre oameni starue o prere

muntii, icasele, raurile j intr'un cuvant, toate obiectele
sensibile,
au o existenta, naturala sau rea14, deosebifal

40

de faptul c sunt percepute prin intelect (by the understanding)",

Fiinta lucrurilor, existenta lor este, prin unnare, de a

fi percepute. Lucrurile pe care noi le socotim materiale,
sunt dec'at idei sau perceptii. Esse est percipi. A fi inseamna
a fi perceput.
Astfel Ii constitue Berkeley metafizica sa imaterialista,
identificanct lobiectele simturilor Cu ideile. Dar chiar daca nu
au o natura matena. ideile aces tea sunt pasive si inerte; ele
nu au o activitate i o cauzalitate proprie. Metafizica aceasta
elimina nu numai din cunoastere, cj i din realitate materia,
afirmand-o ca o idee a spiritelor sau eurilor cugetatoare. Aceasta
este prima 'eta esentiala a filosofiei lui George Berkeley.,

Inainte de a ne opri la a doua sa teza esentiala, anume

nominalismul sau, sa vedem consecintele metafizice ale acestui
idealism. Cum se Teaga intre ele ideile sau perceptille, pentru
a ajunge totusi la ordinea i configuratia lumii inconjuratoare?

Exista 'Ore idei o anumita legatura? Cum se influenteaza

intre ele? La aceste ntrebari, filosoful englez raspunde: Ideile
nu sunt produse la intamptare j fara ,nicio ordine,i ci intre ele
exista o anumita ordine si inlantuire, asemenea aceleia aintre
cauza i efect" (Tratat, 64). Inlantuirea, insa, nu implical
raportul dintre cauza i efect, ci numai raportul unui ndicni
san semn cu lucrul semnificat. Cu alte icuvinte, ideile fiind
pasive noi ne obisnuinT s intelegem gruparea sau conexarea
lor dupa succesiunea in care ele apar in spirituknostru. Totusi,

nu spiritul cauzeata aceste idei, desi ele nu exista decat in

www.dacoromanica.ro

384

G. Berkeley

spirit, ci spiritul le intelege si le urmareste semnificatia.

Dar dacit icleile simturilor sau lucrurile sensibile nu pose& o cauzalitate eficient.
nici iu sunt macar cauzate de
spiritul care le percepe, atunci cine le cauzeaza si le asigura
ordinea i uccesiunea? Ele sunt cauzate j ortinduite de un
Spirit omnipresent si etern, care cunoaste i cuprinde toate
lucrurile i ni le infatiseaza vederii noastre in asa chip si
potrivit unor astfel de reguli precum singur le-a oranduit,
pe care goi le numim legile

Prin urmare, ceeace chemam

noi legile naturii este, in realitate, manifestarea divin si ea

stabileste anumitele reguli de conexiune i consecutiune generala
intre ideile, carom. matetialistii- le atribuie in mod gresit

o canzalitate eficienti, caci nicio idee nu rate fi ceva activ,

san... nu poate sa, fie cauza unui lucru oarecare. Ceiace amniai
noi lucruri, nu sunt decat combinatiile icleilor, statornicite prin
obiceiurile experientii noastre perceptuale.
Dag privim, acum, caracterul contributiei lui Berkeley
ne gandim ce modificari esentiale aduce ea fatal de celelalte
teorii filosofice ale vremii, observam ca idealismul sau
elimin materialismul, facand din lumea sensibila o realitate
ideal, care exista in spirite i pentru spirite. Nu exista
lucruri

materiale, and e vorba de cunoastere,

ci numai perceptii ale spiritelor, adica idei crincluite arbitrar,

de dare Drunnezeu. Dar daca materia este inlocuita prin ideile
spiritelor care percep, nschimb, ideile .care la alti filosofi poseclat

active virtuti creatoare (Kant si 'Hegel ne vor arata cat de

vie si de creatoare este ideia), aici ele devin tof auk de inerte
si de date" ca ysi sensatiile in filosofia empiricii si mateEvoluand tot pe unja empirismului lockean, Berkeley
nu a iiout deoat s substitue materiei kleia, dar totodat a rapit
platoniana si,

clinamismul pe care i jle harazise intreaga traditie

mai incoace, un Descartes sau un Leibniz.

Dar in fetal acesta, am ajuns la a doua sa teza esentiala,

anume inominalismul aau. In ,afara de perceptie, spiritul orne-

nesc niai are si alte putinte de g cunoaste? Caci, am vizut,

idesi cicala (imaterialA) perceptia se reduce, in fond, la
ceeace este in alte filosofii cunoasterea sensibil.
fiind
ideala, tare mint mijIoacele de a distinge ,intre o pet-cep-tie
justa (sau reala) i una inselatoare?
Dei Berkeley nu ne-a dat un sistem complet, ci a treat
numai anumite chestiuni care 1-au interesat mai ales ea om
al credintei relig:roase (teoriile sale, in acest sens, nu au fost
www.dacoromanica.ro

G. Berkeley

385

i cetindu-i opera ai la tot pasul

impresia ci e un mijloc de combatere a ateismului, materia-

cu aclevirat desinteresate,
lismului

i scepticismului), totusi

se gisesc in opera sa

mai ales in introducerea Tratatului asupra cunoafterii ome,

nefti o seanai de observatii asupra cunoasterii rationale.
Din ele, Berkeley se arati un pur nominalist. El na
crede deoit in idei generale, klar nu si in idei abstracte. Un
ouvnt idevine general prin faptul ci este intrebuintat ca un
semn, nu al unei idei generale ,abstracte, ci al mai multor idei
particulare". Si precum aceastri linie particulari devine general prim intrebuintarea ei ca un semn, tot asa devine general
numele linie- care, luat in mod absolut este particular, luat,
ca un semn e general". Filoso-ful tigidueste ci prin
abstractiune se pot despirti mintal sau concepe separat

care nu pot exista separat sau ci imi pot forma a notiune

general,'ficais abstractie de once calitate particulari-. Iati
cum, pentru a:si salva idealismul perceptiei, cugetitorul acesta
ripeste spiritului putereA de a forma idei abstracte, reducind
cunostinta la o empine subiectivi.
Berkeley si-a completat metafizica i epistemologia sa
pe misuri ce ii veaneau In minte anumite chestiuni pe care voia

si le sustini sau si le combati. In prima editie a Tratatului

asupra principiilor cuno0intei omene0i el distinge intre ideile

simturilor care sunt mai intensive, mai vii 5i mai clare

ideile imaginatiei, mai putin orinduite si coherente. Primele
sunt lucruri reale, celelalte sunt imagini ale lucrurilor. Mai
recunoaste, deasemenea, i ideile operatiunilor mentale. Dar

nu ne arati, in care din aceste trei clase de idei, se afli cunoasterea eului, sau a celorlatte spirite care percep sau, in
fine, cunoasterea lui Dumnezeu. Aceste chestiuni le tidied' Ber-

keley in Dialogurile dintre Hylas i Philonous.

Desi avnd o realitate spiritual, ideile sunt niste date

pasive i inerte, care nu implici nicio activitate sau cauzalitate

in ele insesi. Prin urmare, ar fi o contradictie s credem ci

ideile 'pot si se asemene naturii lui iDumnezeu sau si ni-1 reprezinte. Tot astfel, ideile nu ne pot da nici cunoasterea,eului
sau
celorlalte spirite care percep. Dar atunci cum putem
cunoate ispiritele finite si spiritul infinit? Le putem cunoaste,
43.

spume Berkeley, prin notiuni. Reflectind asupra propriului nostril

eu sau spirit, noi avem o cunoastere imediati a eului, ca

prin inferenti, plecand de la ocunoasterea imediati a
acestui eu, putem cunoaste i celelalte spirite si pe Dumnezeu.
www.dacoromanica.ro

25

G. Berkeley

386

ffeici once notiune despre Dumnezeu este dobandit reflectnd

asupra propriului rneu suflet, exaltndu-i puterile i indepirtnd
imperfectiunile sale". Intre ide i spirite fiind o diferent, de

naturit, cunoaterea ideilor este mediaa, jar cunoa0erea spiriteIor este imediat.. Noi nu ne percepem sufletul, dar 11 cunoa5tem intuitiv i imediat, cci inteligenta satu spiritul, 'sau
sufletul, este acel lucru divizibi1 neintins, care cuget, actiyeaz6 i percepe". (Diatogurile intre Hylas qi Philonous, Dialogul III). Acest nou mijloc de cunoagere, notiunile, prin care
intelegem spiritele i legile, a fost mentionat de Episoopul
de Cloyne '111 editia a doua a Tratatului, dar fara modificarea
toate obiectele cunotintei
omeneti sunt idei.
Ce sunt exact aceste notiuni I care este relatia dintre
idei i notiuni in cunoWere, iata chestiuni pe care Berkeley
contextului, care incil deolar c

pu le-a lmurit suficient ai care arata e interesul su

de rationalism a fost mult ,mai mic &eat cel faith' de un
empirism spiritual. Notiunile sunt produse ale reflexiunei, sunt
un fel de judecki rationale, dar totodaa i intuifii, ce! putin
And e vorba de cunoaterea imediatii a inteligentii i ideilor

noastre proprii, chiar daci, apoi, aceasa cunoatere imediatl

ne tdi putinta de a cunoate mediat, prin analogic rationali,
Eaelelalte spirite,

Privind-o

acum,

in

totul,

putem

defini

cunoaeerea

berkeleyani ca pe un idealism subiectiv, dar mergiincl pe,

urmele teoriei lui Locke, care in Essay poncerning Human
Unklerstanding, atacind vechea notiune de substanti, o define0e Lca o combinatie de calitti. 'Berkeley a spiritualizat
aceste alitifi, fciindu-le idei ale spiritelor care percep. Dar
nu-i mai putin adeviirat, c in cadrele filosofiei sale, cunoa0erea
knetioneazi exact ea i In empirism, i eonsecintele sale nu, se

deplrteaza catui de puf in in practici de acelea ale bunului

simt oll4tesc (common sense).
Faptul c humea este perceptia spiritului nostru, nu moconduita noastr. concret, ci doar contiinta noastr
moral, care pe temeiul metafizicii sale ar putea s se increadi
In spirit i nu in materie, in iDumnezeu
nu in lumea senzatiilor. Nu e tnicio dificultate in A
in realitate mncim

bem idei, eici practic vom mca i bea aceleti lucruri ca

pfin acum i ne vom comporta in lume fia fe!. Important e

atim c aceste obiecte nu ,sunt materiale, ci stmt perceptii

ale spiritului i sunt cauzate de Agentul auprem. Dealtfel, in
www.dacoromanica.ro

G. Berkeley

387

metafizica fundata pe noua fizica nu inancam bem in realitate

atomi sau protoni i electroni? Chiar stiinta
modificat

conceptia despre materie, atribuind realitatii o ultima energie

imateriala.

Epistemologia lui Berkeley este idealista, in sensul

sustine o eunoastere prin subiect. Si, epistemologic, idealismul
sau este subiectiv, cci eunoasterea prin idei este cunoasterea
unui spirit sau eu. Dar desi subiectiv In epistemplogie, cunoasterea aceasta nu este solipsista, deoarece spiritul care percepe are notiunea. Spiritului infinit i a. spiritelor finite, care

pereep ea si el. In Introducerea in Filosofie a lui Oswald,

Ipe se face distinctia intre epistemologia lui Berkeley, )care
este subiectiv idealist, si psihologia sa (noi am spune ontologia ,sau metafizioa sa), care este realisti. Psychologisch
dagegen war er ein Realist, der nicht nur die einzelnen geistigen
Akte auf eine Seelensubstanz bezog, sondem auch die Vielheiten
von Geistern annahm-..

Dar inainte de a ajunge la pluralismul sau spiritual

intr'adevar realist, trebuie sa observant-1 ca insasi cunoasterea
prin idei este, in felul ei, realista', .deoarece ids& no sunt aparente i nici nu depind de subiectvitatea eului care pereepe,
desi exista' in l i pentru el. Realitatea lor este, insa,
Ideile intiparite in simturile noastre sunt lucruri reale
existi in realitate. Aceasta nu o pegam, ci negam ca ele
pot exista in afara de spiritul care le percepe, sau ca sunt
epii dupa anumite prototipuri, 'care exista in afara de spirit...
Lucrurile percepute prin simturi pot fi numite externe, din punct
de vedere al priginii for, intrucat nu sunt produse, din interiorul

snfletului nostru Insui, ei intiparite de un alt spirit, care se

deosebeste de acela care le percepe. Se poate spune, la fel,
ca obiectele sensibile pxista in afar. de suflet- i in alt sens,
anume and exista intr'un alt suflet. Astfel, dad inchid
lucrurile exista inca, 'dar ele trebuie s. existe intr'un alt

(Trotat, 90),
Prin urmare, in materie de cunoastere, idealismul ben.
lieleyan Ii afirma realitatea spiritual i caut s nu cadE
In solipsism. Psihologismul ideii isi cauta un suport metafizic,
care sa-i garanteze nu numai o anumita ordine in manifestari,
dar si p cunoastere universala. Daca, intr'adevar, cunoasterea
lumii sensibile este ideia mea, cauza acestei cunoasteri, si implicit a ideilor mele, este realitatea obiectiva a lui Dumnezeu,

care m'a creiat pe mine si pe ceilalti oameni. $i ideile

www.dacoromanica.ro

388

G. Berkeley

oricat ar exista in spiritul meu i pentru el, pose& o ordine

logici pe baza careia eu pot afla ,adevarul. Tocmai pentruca
Dumnezeu (sau Providenta) este mum existentii si a cunoasteriit
mele, cunoasterea mea nu poate sit% fie (inselatoare. Ideile sunt
Cu atfit Imai adevara.te cu cat sunt mai intensive, mai vii i mai

dare si pe temeiul acesta (in fond psihologic nu logic) pot

eu deosebi idiferitele feluri de idei.
Berkeley nu aprofundeazit problema adevitmlui in materie
de idei sau perceptii, ,intemeindu-se, pe de o parte, pe ordinea
empiriei, go. cum procedeaza i psihologii, iar, 'pe de alt parte,,
pentruoa presupune c universul este rational. Temeinicia si_
ordinea relatiilor dintre cunoasterea mea si a celorlalti se bazeaza pe p presupozitie rationalista, dupi cum a observat A.
Seth Pringle-Pattison, in lucrarea sa Scottish Philosophy, desvoltlind jacest argument interesant: Experienta, asa cum, o cunoastem noi, ste, dupa Berkeley, o serie de stari, idei sau
perceptii linclependente, pe care, prin puterea nerationala a ob;ceiului, noi ajungem in decursul timpului, sa le asociem unele
cu altele ,in felurite chipuri. Dar, dad. ,nu pornim la aceasta
cu presupunerea ca universal este rational, noi nu avem dreptul
de la 5ustine c aceste asociatii ale noastre corespund modurilor
de pperatie ale unei Vointe obiective, pe pare noii suntem facuti

ca sa le invatam. Berkeley, de buna seama, Pa face aceasa

tacit presupunere, sau ja rationalitatea universului ca implicatO."

in existenta-i ponlientr (pp. 52-54). Si ntunai astfel scapa et

de solipsism, phiar clack in grija sa de a tagadui materialismul
scepticismul, r spiritualizat i subiectivat cunoasterea sensibila, indeletnicindu-se mult mai putin de cunoasterea rationalit,

unde el este un nominalist, asemeni tuturor psihologilor cari

pornind de la empirie insista asupra perceptiilor i neglijeazi
ideile logice. Apartor al religiei i vrjmas al materialismului,
Berkeley si-a concentrat atentia combativa in punctul unde
erau mai tari si nu in fagasurile ratiunei, de unde nu
putea primi cleat sprijin. Presupozitia rationalitatii universului
nu-i putea fi decat un element de sustinere a imaterialismului

Daca aceasta cunoastere prin subiect nu poate fi redusa

la solipsism, asa cum nu pot fireduse nici monadele lui Leibniz,

care ,chiar Idaci j au ferestrele inchise- fata de lumea exterioara, ele o cunosc grin, ratiune,
,nu-i mai putin adevaraf
ca la Berkeley cunoasterea celorlalte spirite care percep este
mai tanevoioasa, tocmai din pricina nominalismului si a faptului

www.dacoromanica.ro

G. Berkeley

389

ca ideile sale sunt pasive gi inerte, contrar ideilor ratiunii din

sistemul leibnizian.

A treia tez. esentiali a Episcopului de Cloyne esto ontologia sa spiritualista. Daca lumea sensibila este ideala i imaBerkeley
teriala; daca ideile ratiunii sunt simple cuvinte,
acorcli

o realitate substantiala (spirituala si nu material, fi-

rete) fiintelor pmenesti. Aceste fiinte sau spirite sau euri sunt,
pentru el, substante simple, indivizibile, active. Cand ele percep
idei, se numesc intelecte, iar cand produc dei sau au influenta
asupra lor, se numesc vointe. Sufletul, spiritul, eul, intelectul
(termeni cari exprima, in fond, aceiasi realitate) reprezint

singura substanti in care pot exista lucruri ,neganditoare sau

idei. Gandind, voind i percepand, spiritul nu poate fi cunoscut
prin idee, dup cum s'a vazut mai sus, ci printr'o intuitie sau
printr'o notiune. Deasemenea, cunoasterea ce o avem despre
alte suflete nu este directa, ci depinde de interventiunea ideilor,
pe care eu le pun In raport cu alte fiinte sau spirite deosebite

de mine gi le consider ca efecte .sau semne concomitente.

(Tratat asupra principiilor euno$tinfit omenesti, 135-145).

Asadar, daca l3erkeley a tagaduit once substanta

sensibile, spiritelor el le acorda calitatea de substante active
producataare de idei sau perceptii. Metafizic, el concepe un
spiritualism pluralist, care, insa, recunoaste doar lui Dumnezeu
a rfi cauza j izvorul tuturor manifestrilor Lactive,, care, la randul

lor, produc ideire acelea pasive si inerte.

Dumnezeu nu poate fi vazut, pentruc nu este o idee.
Dar existenta lui Dumnezeu o concepem intr'un mod cu mult
mai evident decat existenta oamenilor, fiindca efectele naturii
sunt in chip infinit mai numeroase si mai considerabile decat
cele gtribuite fiintelor omenestr. Tot ceea ce socotim noi ca
sunt lucruri ale naturii nu sunt, de fapt, dec.& dovada puterii
Lui infinite. Aceasta este a patra teza importanta a filosofiei
lui Berkeley: teismul si afirmatia c Dumnezeu este necesar
pentru intemeerea realitatii intregului nostru univers.

Teist, cand e vorba de fundarea realitatii lurnii; spiritualist pluralist, cand e vorba de realitatea sufletelor otnenesti;
idealist pubiectiv cand se refera la cunoasterea noastra i imaterialist, icand se refera la obiectul sensatiilor noastre, aceste
patru aspecte ale filosofiei lui Berkeley formeaza un l tot coherent
si consistent, ore, in general, poate fi numit, pa drept cuvant,
un spiritualism absolut.
Meritele teoriei Episcopului de Cloyne au lost aratate,
www.dacoromanica.ro

390

G. Berkeley

In numeroase rttnduri in decursul anilor: el ne-a dat o explicatie

unitarit i omogenit, inliuntrul cireia nu se alit nicio contrazicere
fundamental' i care poate fi opus h' cu succes materialismului
devremece tine seama de obiectiile lui i ca,utii sit le inlitture.

Poate pit dintre filosofii moderni, numai Leibniz ne-a dat 6

explicatie mai clara i mai stransi, nerisandu-ne pradi contradictiilor i indoelilor, tta. a curn ne Iasi, de pild, un Descartes
sau un Kant. Thomas Reid, de pe o pozitie aproape contrarti
celeia glui l3erkeley, i mult mai aproape de Kant sau
realitii naturali, a declarat c daei admitem identificarea obiectelor ounoaterii cu ideile, sistemul lui Berkeley riunne neclintit (impregnable)" (Reid, Works p. 283).
Berkeley a ciiutat sit nimiceasci materialismul i scepticismul, a dus o vie lupti impotriva slui Newton i a oamenilor,
de tiintii, care implicau materialismul in teoriile lor, ca i
impotriva necredinciollor cari erau :foarte la moda in vremea sa.
A fost un spirit religios, dar mai curand un teist. Ideile pe

care le percepem sunt cunoscute prin intelegerea i sunt produse prin vointa unui Spirit infinit, dar nu le vedem percepind
ceea ce reprezinti ele in substanta inteligibil a lui Dumnezeu.
Berkeley nu a fost un ocazionalist ca Malebranche vi a avut
grij stt-i deosebeasci doctrina sa de ocazionalism, mai or
seamit

in dialpgul al doilea dintre Hylas i Philonous. In

faza finalit, leci in Siris, serie de reflexiuni si ,cercetri filosofic4

privinct oirtutile apei de Oudron, el s'a (apropiat de idealismut
platonian, gccentuand tacum rationalismul i nu ideile simturilor,
intelegerea i nu perceptia. Era concluzia 'fireascit a teoriei, sale
spiritualiste i idealiste, care, sub veghea lui Platon, sustine,

acum c deoarece legatura naturali a semnelor cu lucrurile

semnificate este regulati i constanti, ea formeazit un fel det
discurs cugetitor" (Siris, 254).
In chipul acesta, el a adus In cadrul spiritualismului
idealismului o pozilie interesantii, bine inchegabl i consistents
care in ciuda premisei ei uu uor de inteles i de acceptat, ur-

marete, totu5i, unja empirismului i a bunului simt, ceea

era necesar inarmirii sale pentru lupta cu materialismul
cepticismul. Doctrina sa rimne o pildi de mareatit viziune
filosoficit i de ingenioasit argumentare, ji nu putini cugetittori
zdealiti o onsider val.bil i astzi in multe privinte.

Influenta lui Berkeley s'a desfiurat in multe directii.

iineori ppuse. Unii critici vd aceasa influentit rani in psihologismul activist al pragmatismului. Dar in special acel psiwww.dacoromanica.ro

391

G. Berkeley

hologism, care porneoe de la cunoaterea eului i de la empiria

psihologicit, este mult tributar filosofului englez, care credea
in perceptii i nu in ideile abstracte. D. Parodi sub1iniaz c o
seam" de teze berkeleyene se gisesc In filosofia lui Bergson:
neincrederea n ideile abstracte, critica ideii generale, condanrnarea mecanismului fiintific, reabilitarea imaginilor sensibile
a perceptiei brute; precum i refutafia paralelismului psihofizic, indicaa in cel de al doilea dialog dintrel Hylasi i Philonous. (D. Parodi, noti despre filosofia dialogulurilor, In tra,-

ducerea franceza a Dialgurilor dintre Hylas i Philonous).

Incepand cu Hume i ajungind pang' la Bergson, influerrta
Episcopului s'a pastrat vie in lumea filosofilor i psihologilor.
Ea este ,trainici i in rndurile teologilor. Misticismul sau, mai
ales cel din Siris, rimane un venic izvor de inspiratie
inyitatie la o cugetare cucernici.
Este de remarcat di tot un filosof dublat d un, mare psiholog a fost acela care a intuit i a desprins substratul mistic
al Closofului Berkeley. Henri Bergson a semnalat misticismul
fundamental n1lgcestui credincips, care reduce materia, ce nu-i

!lee& limba pe care Dumnezeu ne-o vorbete, la o infiml

pelicula transparenta intre om i Dumnezee. (H. Bergson,
L'Intuition Philosophique" in Revue de Mthaphysiqde et
de Morale, Nov. 1911, citat i de Parodi). W. R., Sorley ne-al
amintit toil la tot pasul opera lui 'Berkeley revendicg, polemizeazill

Jupti pentru chestiunile cele mai esentiale aie cugetului ornenesc, care gtre nevoie de certitudini. Altii ne-au accentuat caracterul putin desinteresat al cercearilor sale. Ce dovedesci
toate Iacestea decit c, indartul idealismului siiu, a sii15.Iuif

un htistic, pe cat de discret pe gat de tenace i de convins?

Opera i tritirea lui George Berkeley, Episcop de Clqyne, sunt
rezultatul fluster i cutezator al unui rnisticism modern, care
mai mull gfindeOe i activeazi decfit contempla i viseazii i al

unui om dintr'o tatit unde indoelile i crizele sufleteti: se rezolv

inteo creatiune activa, dobfindit prin lupa
darzenie 1).

1) 0 teorie similara cu aceea a lu George Berkeley a stistnut-o si

filosofal Arthur Collier, rectorul institutlei Langford Magna pe langa Sali-

sbury, Inteo lucrare numt claws uniuersalls o care a aplirut tre an

dupa Tratatul asupra principiitor cunostintei omenestl. Ttlul exact al
Inca/if lui Collier exprma contnutul cartil sale

Clavis Universalis, sau

o noud cdutare a Adevdrului, fund o demonstratie a inexistentd sau a

imposibilitdtii lumii externe. Arthur Collier ajunge la aceleas concluzli

ca si Berkeley, dar pe o altfi cale. Se pare ca el nu a fost influentat de
Locke, autorli sal favort hind Descartes, Malebranche si Norris. Desi se

www.dacoromanica.ro

392

D. Hume

David Hume
Analiza procedeelor cunoasterei, inceputi de Locke si Ber-

keley, a fost continuat de David Hume.

Filosofia englezi a avut aceasta menire in evolutia gandirii
omenesti ea s analizeze i s verifice prin metoda sa empirica

ark notiunile pe care erau construite sistemele speculative ca

principiile care fundeazi stiintele naturei i cunotjnta vulgara.

Ganditorii englezi au un ger de familie care ii apropie:

afarbi de rari exceptii (intillnim la toti aceiasi repulsie pentru
ipoteze i constructii a priori ssi aceiasi excesivi prudenta cnd
PirAsesc cht de putin d9meniul faptelor concrete. Este un
exemplu stelucit de manifestare ea etnicului in filosofie.1).

Hume e cel mai empirist dintre englezi, e acel care g

impins pima la ultimele consecinte analiza principiilor cunoasterii

in acela timp e enditorul cl mai adtmc si

mai

cuprinzaber pe care 1-a dat natiunea

Hume era convins de valoarea tiintiei pozitive, era un
Baconian- in spiritul tendintelor vremii lui. In 1704 Newton
publica Optiks. Philosophia naturalirs aparuse cu eAtiva ani
mai inainte. Robert Boyle tdescoperea, in Fizica, legile cari
Ii poarta numele. John Ray public:a Historia Plantarum Generalis, depasiti abia kle Linn& $tiintele positive erau in
plina efloreseenta. Scopul m`rturisit 431 lui Hume e s construiasci o stiinta a spiiritului omenesc cu aceleasi procedee
care erau utilizate in stiintele naturei.
Kant a descoperit cel dintai originalitatea i adincimea
Ondirei lui Hume. Pentru rtcontemporani, Hume era mai mult
un ..-filosof" in sensul sec,olului XVIII-lea, un moralist
un istoric, un essai-ist de talent care a tratat chestiuni morale,
politice si religioase, in ipreocuparile vremii. Erau apreciate
mai ales lucririle sale istorice, essai-urile asupra pasiunilor
exprim mai simplu si mai direct decit Berkeley, Collier nu este mai path'
sigur de dreptatea sa. Argumentul stz central este urmiltorul lumea extern, conceput ea neatirnind de spirit, este sonotit infinit In intindere,
dar este socotit s Linit. Si pentru fiecare din aceste alternative se gsesc
argumente la fel de bune. Deasemenea, ea apare infinit 4i finit
Dar un lucra nu poate avea doui predicate contradictatorii. Deaceia, materia
extern nu exist. Acest argument, derivat din antinomiile gindirii filosofice,
coincide ea teza cea mai de seam a raj Berkeley. Arthur Collier a trait de
la 1680 la 1732.

1) v. I. Petrovici, Studii istorico-filosofice, ed. II. Articolul Etnicul in

Jilosofie qi La Nationalit en philosophie in ,,Revue Mondiale" 15 Mars 1932,

www.dacoromanica.ro

393

D. Hume

asupra miracolelor, ramanand in umbra neintrecuta

trunzatoarea Analiz a cauzalitatii.
Intiun pasagiu cunoscut din Prolegomena-, Kant spune
ca Hume 1-a trezit din somnul dogmatic- i apoi in repetate
randuri Il citeaza ca pe precursorul su cel mai important.
1.

Viata si personalitatea.

Viata sa, destul de zbuciumata, a cunoscut

ragazul

inchinat lecturei j meditatiei filosofice i vicisitudinile activi-tatii publice, care i-au dat ocazia sa calatoreasca pe Continent
In plina epoca pre-revolutionara, in perioada controverselor politice i religioase, &id analiza filosofilor contribuia la prefacerile sociale ce se pregateau.
Al doilea fiu al unui proprietar scotian, David Hum e,
s'a nascut la Edinburgh la 26 Aprilie 1711.

Parintii sal erau nobili, dei de rang nu prea ridicat

filosoful de mai tarziu nu va ezita sa se mandreasca cu acest
lucru. Conform insa legilor engleze, la moartea tatalui
survenita inca in anii copilriei lui David, intreaga avere imobiliar." care cuprindea domeniul ,Ninewells i titlul de noblete,
revenir a fratelui sau mai mare, el trebuind sa se multum,easci
numai cu un mic venit.
Dupa ce a primit acasa, sub supravegherea mamei sale,
o femee foarte capabila i energica, primele elemente de invatatura, s'a inscris dupa obiceiul vremii, in varsta -de 12 ani,
la Universitatea din Edinburgh, uncle studiaza limbile i literaturile clasice, pentru care simtea o mare atractie.
O deosebita dragoste pentru Jectura, o vesnic nesaturata
curiozitate si o aplecare precoce de a vedea filosofic se manifesta inca din acesti primi ani de ucenicie intelectual.
La varsta de 17 ani incepe studiile juridice, mai mult
kim
indemnul familiei decal din dorinta de a urma o vocatie.
Studiul dreptului Il retine insa destul de putin i in timp
ce era banuit ca Istudiaza cu atentie pe Voetius i Vinnius,
lecturile lui preferate erau Cicero si Virgi1.1). Ii intrerupe
-apoi studiile, probabil i datorita unei crize care ,va dura
aproape patro ani si care se va manifesta printr'o stare de
oboseala fizica si de 'depresiune sufleteasca.
Revenindu-si, este atras de viata practica i timp de cateva
luni de izile lucreaza a'ntr'o intreprindere comercial din Bristol..
1) Burton, Life and correspondance of David Hume, Edimburgh, 1846.

www.dacoromanica.ro

394

D. Hume

Plec si de aici rdeziluzionat, de asta dat complect lamurit

asupra adevratei sale meniri. Cu toate ca mijloacele sale
pecuniare erau destul de recluse, se decise s piece in Franta,
sa se dedea in intregime ambitiilor literare care Il rodeau
de mult si care uu-1 vor parsi toat viata.
Trebue remarcat c intre Scotia si Franta existau legaturi
destul de strnse, probabil si din cauza raporturilor dintre
Stuarti cu Curtea francezi. Nobilii scotieni aveau obiceiul sa-si

trimita copiii la invtitura In Franta. Scriitorii francezi eratr

apreciati la Edinburgh. Hume Istia limba franceza i cunostea
operele lui Montaigne, Bayle si Fontenelle.
Mai inti la Reims, Apoi la La Flche din Anjou, under
Descartes primise educatia intr'un colegiu iezuit, Hume petrecti
trei ani (1734-1737), krchinati pregatirei i redactarii primei

principalei sale opere Treatise of Human Nature, pe care

o publica (primele dou volume in 1739) indat dupa rein.
toarcerea sa in patrie. ,Succesul asteptat de autor intArzie, deziluziile i indoelile I apadesc din nou, pn and, in cele din
ajunge la concluzia ca ceiace a impiedecat succesul operei
sale este tinuta ei greoaie si dogmatica i tilu1 ei pretios.
Di ani mai tirziu, cu Essarys, Moral and Political,

perise intr'un stil mai Impede si mai usor, Hume obtine un

strlucit succes, care pune temelia celebrititii sale ulterioare
si care-1 face s uite in intregime- amrciunea cauzat de

lipsa de pretuire a Tratatului-.

In acest timp, devine vacant catedra de Etica dela Universitatea din Edinburgh. Hume candideaza la aceasta catedri,
dar din cauza opozitiei clericale, care vedea in el un ateu,
cu toate struintele prietenilor sai, nu reuseste si o obtie.
Dora episoade curioase intervin apoi in viata filosofului:
traiul la Wellhali in tovarasia Marchizului de Annandale, care
avea sa dovedeasc mai trziu simptome de alienatie mintali,
apoi o scurt experient militara care l-ar fi putut conduce

pna in America. Ca secretar al generalului St. Mir, comandantul unei flote de expeditie impotriva coloniilor franceze
transoceanice, a asistat insi numai la cilteva operatiuni militare de mica' importanta si care au fost si ele In urrni intrerupte
de mersul imprejurarilor.
1) A. Leroy, La critique et la religion chez David Hume. Paris, 1930.
pag. 4 si 68.

www.dacoromanica.ro

D. Hume

395

La sfirsitul anului 1747, tot ca secretar al lui St. Clair,

cilatoreste prin Franta, Prusia, Austria si Italia. Atit expedifile militare at i calatoriile la curtile regale si princiare
europene i vor deschide inoui perspective in conceptiile sale
despre oameni i despre istorie. Aceasta vreme corespunde
cu operatia de epurare si de clarificare pe care o intreprinsese
asupra primei lui lucrari, pentru a o reda intr'o formal cAt _mai
accesibila publicului cetitor.
1000
Reintors la Londra in iposesia unei modeste averi
publica in 1749 volumul sau revizuit i simtiton micsorat
sub titlul cel nou de Philosophical Essays Concerning Human
Understanding, care la a doua editie ya purta titlul sub care e
cunoscuta astazi: An Inquiry Concerning -Juman Understanding. Renumele sau pentru contemporani nu-1 va datora nici acestei opere, ci acelor ,Political Discourses aparute in 1752 si care
s'au bucurat de un real succes, fiind imediat traduse i in
limba franceza.
O noua vacanta la o catedra de logica a Universitatii' din

lire

Glascow 1-a determinat din oou sa candideze,' fara sa reuseasca, pentru aceleasi motive ca i la Edinburgh. In cele
din urma infra bibliotecar la Facultatea juridica din Edinburgh,
unde [amp de zece ani de zile va lucra alstorie a Angliei dela
Julius Caesar ptuili la Revolutia dela 1688. Cele sase volume
ale acestei lucrari s'au bucurat si ele de o !mina primire, prezentnd originalitatea de a nu- mai vedea in desfasurarea istoriei numai cronologia razboaelor, -ci a insista i asupra fenomenelor sociale, de cultura si de obiceiuri.
In momentul and Hume, iajuns la vfirsta de 50 ani, se
gandea

petreaca restul vietii in chip filosofic", in li-

niste tsi meditare, este rugat de contele de Hertford, ambasador

la Paris, sa primeasca postul de secretar de Eutibasada.
Hume accepti si este sarbatorit in saloanele parisiene,

unde numele sau era cunoscut, si la Curte, cu un entuziasni

pe care modestia lui l sooatea exagerat.
Tot dela Paris dateaza i prietenia lui cu Jean Jacques
Rousseau. Dupa insistentele prietenilor sai, Il ja pe autorul
Contractului social" cu el in Anglia, dar aici, Rousseau, urmarit de vesnica sa manie a persecutiei, scrie .un pamflet
impotriva lui Hume. Hume a fost indignat si nu 1-a iertat
niciodata. In autobiografia scrisa la starsitul vielei, episodul
Rousseau nici nu este pomenit. Din 1767 devine subsecretar
de Stat pentru Scotia i in 1769 se retrage la Edinburgh, unde
www.dacoromanica.ro

396

D. Hume

i petrePe ultimii ani 6 vietei si uncle, In cele din urma, chinuit

de durerile unei maladii indelungate pe care a stiut sa 'le suporte
cu stoicism, a murit lcu seninatate la 25 August 1776.

Infatisarea fizica a lui Hume, asa cum Il descriu contimporanii si cum e zugr..vit In tabloul lui Ramsay, nu ar
fi dat de banuit patrunztoarea sa ascutime de gandire. Era
un pm sociabil i bun, neafectat, simplu i generos din ,fire,
instructiv in conversatie, vesel si natural. Pasiunea sa de toga

viata a fost literatura.

Spirit larg, de o rar libertate de intelegere, fira nici
un fel de prejudecati, nimic nu i-a fost mai strain cleat
spiritul de sistem i once dogmatism in general. Hume este
In totul un ganditor al secolului XVIII-lea, secolul criticei
al filosofilor.
2.

Doctrina cunostintei.

In prefata Tratatului asupra naturei omenefti, care poarta

subtitlul de Incercare de ,a introduce metoda experimentali

de yationament In subiecte morale'', David Hume ne sfatueste
Orasim metoda inceata i plictisitoare pe care am urmat-o
pana Aici 1i, In ipc de a, cuceri din timpL,In timp cate un castel
sau sat de frontiera, sa pisim direct spre capitala sau centrul
stiintelor, mnsi natura omeneasc5.; odat ajunsi in stapanirea

ei, vom putea spera peste tot o victorie usoara. Dela acest
post ne vom putea intinde cuceririle la toate stiintele care
privesc de ,aproape viata omeneasca si opal s procedim in
voe la explorarea complecta a acelora care sunt obiecte de
pura curiozitate" 1).
Toate stiintele, crede Hume, i nu numai stiintele spiritului,
au raporturi strnse cu natura omeneasci.
Cunoscand intinderea i forta intelectului omenesc, natura
valoarea ideilor de care ne servim, ne vom da seama de va-

loarea stiintelor si de progresele pe care sunt susceptibile

le faca.
Stiinta omului e singura baz solida pentru celelalte

crede Hume, si aceasta stiint trebue edificata prin 4metoda

experientei

i observatiei.

Aceast metod dicluse rezultate stralucite, ducand mai

ales la descoperirile lui Newton, ale carui idei triumf. definitiv
1) David Hume, A Treatise of Human Nature edited by Green and

Grose, 1909 vol. 1 Introd, pg.

www.dacoromanica.ro

D. Hume

397

in jurul anului 1730, si care exercita un mare prestigiu asupra

tuturor g&nditorilor secolului al XVIII-lea.
Ca si Newton in mecanica cereasa i fizia, Hume credea
si poatii porni dela considerarea faptelor i, observiind aparte
caracterele proprii ale diverselor categorii de fenomene, s ea-

seasa legi verificabile direct ,sau indirect. A proceda la generalizarea treptata a acestor legi parficulare, a evit in permanent amestecul ipotezelor care n'ar putea suporta controlul
experientei, inseamn a ne indrepta modest dar sigur in domeniul disciplinelor morale, la rezultate echivalente acelora pe care
le-a

atins Newton in acela al disciplinelor mecanico-fizice.

Ca si Newton, Hume va lisa la o parte chestiunile care

intrec tverificarea experimental

;cum e problema originei

sunt prea grele pentru

senzatiilor noastre
mrturisind
dnsul-, mrginindu-se nwnai la khttele experientei.
E drept c, spreldeosebire de ceiace se intmpli in 'stiintele
fizice, in domeniul fenomenelor psihice i morale, nu se pot face
experiente. Filosoful va putea 'ins s utilizeze datele furnizate

de istorie, de natura inconjurtoare si de modul de reactie al

indivizilor in cele mai variate imprejurri. Postulnd deci, implicit, constanta i klentitatea naturei omenesti in decurstkl vea-

curilor 1), asimilind pe contemporanii si cu individul antichittii clasicie, Hume explic diferentele societatilor omenesti nu
prin eterogema' naturei lor, pi prin conditiile externe sau interne
(climatul, regimul economic, istoria, etc.). In ceiace priveste
introspectia' , cu toate c T1U constitue o metod riguroasi, ea este
totusi indispensabil, fiind singura care ne poate da relafii asupra;
experientei noastre interne.
Acest fenomenism al lui,Hume nu implica, o afitudine meta-

ci e doar icuprins in cadrele metodei de rationament

experimental pe care Hume i propune s o introduca in

stiintele morale.

Problema capital in gandirea lui Hume e valoarea cunoasterei pmenesti. Ideismul- lui ;John Locke reducea toate
cunostintele noastre la idei" derivate din simturi. Aceste idei,
simple sau complexe, erau reprezentative i serveau 'ca intermediar intre spiritul nostru i lumea exterioari.

Pe and Locke era preocupat mai ales de geneza

pentru a dovedi c hu exist idei inscute, Hume analizeaza mai
'1) Levy-Bruhl, L'orientation de la pense de David Hume. Revue de
Mtaphysique et de Morale, 1909 pag. 601.

www.dacoromanica.ro

398

D. Hu me

Valoarea lor de ounoastere i pune, cel dintai, in mod

explicit, problema cunoasterei sub forma ei critica.
Hume incepe prin a face o klistinctie intre impresii (impressions) i idei (ideas).
ales

Toate perceptiile spiritului omenesc se reduc la doua

idei. Diferenta
genuri distincte pe care le numesc impresii
intre leponsta in gradul de forta si de vivacitate, cu care apar
In spirit si i croesc un drum in &Klima sau constiinta noastri.
Perceptiile care patrund cu mai multi forta i violenta le vom
numi impresii, si sub acest termen se cuprind senzatiile,
siunile, emotiile, cand apar pentru prima oara in spiritul nostru.
Prin idei inteleg imaginile, care sunt simple 6 slabe copii ale
celor

1).

Impresiile de senzatie se inasc in spiritul nostru din cauze

necunoscute. Cu toate aa Hume vede un raport evident intre
senzatii i modificarea nervilor, el nu cerceteazi mai departe
aceasta problema.
Impresiile de reflexie sunt toate manifestarile vieii noastre
interioare: clorintele, emotiile, pasiunile, etc.
kleile deriva din impresiuni corespunzatoare. Intre idei
impresii nu exita diferent de natura ci de grad. Ideile fiind
niste cpii ale impresiilor, nu pot fi independente de aoestea:
un orb neputandu-i face hici o idee despre culori si un surd
despre sunet. Impresiile sunt mai intense decat ideile; continutul
lor reprezentativ e insa acelas.
Ideile noastre decurg asadar, din experienta. Ele presupun
niste impresii ale caror cpii sau reproducen i sunt. Nu exis(a'

deci idei a priori.

Ideile generale sunt si ele simple idei unite cu anumite
.cuvinte care le dau o semnificatie mai intinsa, fcand din
ele un instrument de rememorare a ideilor particulare. Nu avem

notiunile gbstracte de cantitate sau de calitate, fara a fi avut

mai intii notiuni despre diferite gradie de cantiati i calitti.
Formarea acestor idei generale ne dovedeste puterea imaginatiei, a acestei functiuni esentiale a spiritului nostru, care
,constitue puterea de unificare si de sistematizare a datelor
experientei.

Exista in spiritul nostru un principiu de legatura, an

uniting principle 2), care face ca ideile sa fie atrase unele de
altele ca tsi cum (ar fi impinse de o for* a _gentle force. Acest
Treatise I sect. I.
Ibid. I sect. III si VI.

Hume,

www.dacoromanica.ro

D. Hume

399

principiu de legatura se manifesta prin. legile asociatiei care se

indeplineste prin asemanare, prin contiguitate i prin raportul
cauzalit ate. Ideile chia. r asociate unele de altele, rainan straine
intre ele, pe cand sentimentele se influenteaza reciproc.

Pentru John Locke exista lcunoastere, atunci cand percepem o relatie intre doua idei sau cand avem perceptia
ta a unei existente, si aceasta cunoastere e totdeauna sigura.
Locke lasa pe dinafara domeniul imens al inferentelor in materia
de fapte, al previziunilor i explicarilor facute in baza legilor
stiintei pozitive, toatii certitudinea pe care o lavem cand prevedem

ca a dona zi qva rasare soarele sau ci apa va ingheta la frig.

De solutia problemei cauzalitatii depinde eficacitatea intregei tiinti pozitive i orice investigatie a fenomenelor naturei

nu urmareste in fond 'decat s gaseasci relatiile dintre fenomene.

Chestiunea aceasta, i se pare lui Hume de suprema impor-

tan* cu oat mai mult cu cat filosofii de pan la el nu i-au

acordat atentie.
Ideia de conexiune necesara intre fenomene, crede Hume,

nu rezulta dintr'o intuitie, pentru c nu se pate percepe direct:

Lind pusi n fata unui fenomen, nu putem rsti a carui cauza sau
efect poate fi. Aceast idee de conexiune necesara nu ivzulta
nici dintr'o demonstratie, caci daci s'ar putea 'demonstra, contrarul ar fi absurd i de neconceput, si am putea prevedea, cunoscand cauza, care va fi efectul ei. Ori, noi putem concepe
contrariul unui raport de fapte, Uri ca acesta sa Pie numaideeat
absurd, si, mai inainte de experienta, nu putem preciza care
va fi efectul unei anumite cauze. Asa dar, conexiunile necesare
nefiind legifimate a priori, numai experienta ne poate aritta
intre anumite fenomene exista o conjunctie constanti. Dar
,cu ce drept trecem 'dela aceasta conjunctie constanta la afirmarea unei conexiuni necesare? Experienta trecut nu poate
justifica icertitudinea experientelor viitoare. Chiar daca o conexiune dintre doui fenomene se verifica de o mie de ori, nu
suntem indreptatiti s conchiclem lea se va verifica si a mia, una
<oara. Nu am putea-o 'face decat postuland c leg& naturii sunt
:constante sau,
alte cuvinte, c toate conexiunile fenpmenelor
-ce se vor produce in viitor vor fi identice cu acelea deja ob-servate. Dar acest postulat ,ni poate fi legitimat hid a priori,
-cum am vazut mai ous, nici a 'posteriori, ea'ci ar insemna ca
experienta s fundeze principiul pe care ea insasi trebue sa
se intemeeze.
Nici inductia pe baza unui imens numar de fapte, care sa
www.dacoromanica.ro

400

D. Hume

ne faci sa credem! 4'n constanta legilor naturei,

hidmis Jima

asa cum au_

trziu Auguste Comte si John Stuart Mill,

nu poate justifica notiunea de conexiune necesari... Pentru Hume

ace,astit idee care, departe de a fi justificatide experient, o

face posibili, Ii are priginea in subiectd cunoscitor. Necesitatea este ,ceva care existill in spirit si nu in obiecte. Sau n'avern
idee de pecesitate, sau .necesitatea nu este dead determinare&
gndirei de a trece dela cauze lai efecte si dela efecte la cauze,
,;Imi dau sea,ma,
cnd am avut experienta unirii

spune Hume mai departe, ei dintre toate paradbxele cuprinse in acest Tratat, acesta e cel mai violent. Ar in.

semna ci eficacitatea cauzelor av rezida in determinarea spiritului cunoscitor, ca i cum cauzele nu ar lucra in acelas, mod,
indiferent de faptul c existi sau nu un spirit caro si rationeze
asupra lor. Aceasta inseamn a rasturna mnsi ordinea na-

turalr. Originalitatea lui Hume consti tocm&i in a fi pus problema posibilitijii acestei ordine naturale care se bazeazi pe
legea cauzalittii.

Kant va relua mai itrziu dela Hume ideia unei cauzalititi

In insusi subiectul icunoseitor, caracterul sintetio
al raportului de cauzalitate i imposibilitatea de a justifica empiric acest raport. ICant admite ins posibilitatea unor cunostinte
apriorice valabile i cauzalitatea va constitui pentru autorul
Criticei ratiunei pure una din categoriile intelectului, conditii
universale i neeesare ale cunostintei i legi constitutive ale
orierei naturi posihile, in genere.
Hume explici aceasti inclinare
spiritului nostru prin

ob4nuint. and am observat de un mare numr de ori, o legitur intre dpui fenomene, suntem Inclinati ca, atunci end so
produce fenomenul antecedent, s asteptim sit se produci
ce! consecvent.
Obisnuinta ne face s simtim intr'un fel o conexiune, care
s'a repetat de multtle ari, i altfel, cand observim pentru prima,

oari. Fenomenul e desigur acelas, dar repetarea lui constant.

ne face prin interventia imaginatiei, si-1 simtim intr'un fel
diferit de primul. Suntem ,inclinati s trecem dela un raport bazat
pe contiguitate si pe succesiune la o legtur cauzali, dela

post hoc la pro pter hoc. Toate inferentele din experienti sunt
efectele obisnuintei, nu ale activititii rationale.
Aparitia unei cauze poart intotdeauna spiritul nostru,
1) Treatise, I, III sect. XIV,

www.dacoromanica.ro

D. Hume

401

printr'o tranzitie obisnuit, la ideia de efect"). Aceast tranzitie spontani, aceasti asociatie de idei nu e explicati de
care Hume, care, co si Newton, nu tincle la cercetarea prin.
cipiilor ultime, la explicarea legilor celor mai generale.
Dar o simpla asociatie de idei, chiar cu ajutorul obisnuintii, nu procuri o cunostintii veritibila. Nu vom atribui unor
legaturi asociative prin contiguitate, &hiar dac ni se prezinti
de foarte multe ori, nici o valoare obiectiv, le vom pune pe
seama imaginatiei noastre si nu vom crede a fenomenele sunt
legate intre ele, fiindca mintea noastra le apropie unul de altul;
pe and in cazul unei conexiuni cauzale, vom afirma ca legatura
intre ele este obiectiva si. necesara. Aceasta se datoreste, socoate Hume, credintei (belief).
Credm. ta intovariseste intotdeauna impresiile simturilor noa-

stre si amintirile. Ea este un sentiment originar, care se produce independent de vointa noastra si inseamna simtirea mai vie
a unei idei, atunci and .,,ii dam asenfimentul", adica atunci and
ii acordarn o valoare obiectiva, de realitate. ,Simtim altfel o reprezentare pe care o Om fictiva isi altfel una
despre care stim c existi in realitate. Continutul logic

poate si fie acelas, insa va fi o deosebire de intensitate,'' de

fort, de vivacitate, in felul cum gandim acea.sta reprezentare.
Hume intelege prin credint (belief) atat sentimentul, cat
si judecata de obiectivitate 1). Credinta in existenta lumii exterioare provine asadar din acest sentiment, din partea senzifiva
a naturei noastre si nu 'din cea rationala.

Obiectivitatea judeatilor de experienta hi are originea

Aceasta credinf, care intovarilseste
aparitia unei impresii in spiritul nostru, se comunica si ideitor
care sunt in relatii cu aceasti imPresie.
In subiectul cunoscator.

Pentru ca: o idee s fie ganditi ca avand o valoare obiectiva

trebue sit' ail o legatura cu o impresie prezenta, aci, and o

impresie devine prezenta, ea nu numai c transporta spiritul la idei

ce sunt in relatii cu ea, ci le si comunica pe ILIA aceasta si o

parte din forta ,si din vivacitatea ei". Sentimentul de obiectivitate se comunica' prin toti termenii intermedian i la 0( idee,
legati Cu o impresie prezenta si ne face s credem In obiectivitatea ei.
Ideia de cauza este copia unei impresii produsa in spiCercetare asapra intelectului omenesc, trad. de S. CAteanu, cu o
introducere de N. Bagdasar. VII, II, pg. 69,
Lvy-Bruhl, op. cit. peg. 605.

www.dacoromanica.ro

26

402

D. Hume

ritul nostru de o repetire -cons tanta a unei ltgaturi dintre feliomene, a unei impresii de reflexie, si nu reprezinta vreo actiune
pe care am percepe-o in obiectele exterioare.
Hume se intreaba apoi daca ideia cauzalitatii nu provine
din reflexia asupra starilor kle constiinti i dacii nu o concepem
prin analogie cu forta care ne face sa miscam membrele noastre
sau s conducem cursul gandurilor noastre. Dar si experienta
cea externa nu poate s justifice, dupa Hume,
interna ca
ideia de cauzalitate.
Raporturile intre suflet i corp sunt eat de greu de cunoscut, puterea noastr asupra corpului i spiritului nostru atta
de schimbatoare si in fond atilt de misterioasa, c experienta
noastra internil nu ne poate fi de folos pentru aceasta problema.
Hume respinge deasemenea doctrina ocazionalista (Malebranche si Berkeley), dupa.' care ceiace numim noi cauze nu

sunt decal ocaziuni ale interventiei puterii divine. Pe langa

c aceasa doctrin, spune Hume, depaseste cu totul experienta
facultatile noastre intelectuale, apoi noi cunoastem tot atat
de putin modul cum spiritul actioneaza asupra corpurilor, ca
actiunile corpurilor intre ele.

Aceasta analiza a cauzalitatii nu duce la distrugerea ei

si implicit la distrugerea stiintei? Nu e debe aceasta concluzia

lui Hume. Cauzalitatea e un mod particular de a gandi, pe

care rationamentele nu pot si-1 distruga".
Daca exista contrazicere intre credinta i reflexiune, aceasta nu poate fi decat in paguba reflexiunei. Aplicarea principiului de cauzalitate avand o mare importanta practica., natura nu
La pus in ratiune, ci 1-a asezat in instinct infinit mai puternic.
Uniformitatea fenomenelor observate in natura, unde lucruri
similare sunt constant legate intre ele, au determinit spiritul prin
obisnuinta s infereze dela aparitia fenomenului-cauza aparitia
fenomenului-efect. Cauzalitatea nu este principiul conexiunitor
neoesare, ci mai degraba consecinta implicata de inferentele

noastre in materie de 'fapte.

Dar, ca sa se ,poata produce aceste asociatii prin habitudine, trebue ca natura s cuprindi o oarecare uniformitate a
Ifenomenelor. Intr'o lume in care nu ar exista repetire, nu ar
putea exista o credint In legatura cauzala. Hume nu cerceteaza
aceasta chestiune, ci se margineste si constate ca exisa o
armonie intre natura noastra adanca si natura lucrurilor.
La Kant, legile spiritului vor fi in acelas timp sit legile
constitutive ale orioarei naturi posibile pentru noi. Hume va
www.dacoromanica.ro

D. Hume

403

rimane in fata a dou'i ordine paralele: a legOturilor formate de

spiritul nostru coincizind cu ordinea fenomenelor care se sucoed in naturit.
Problema substantei ocupO un loc important in Tratatui
asupra naturii omenesti-, i cu loate ci aceasti parte e supri-

mat in Essai- ea cuprinde un mod original de a vedea

un pas mai departe in evolutia gindirii moderne.
John Locke i. apoi Berkeley criticaseni notiunea de substanti, dovedind-o neintemeiatit, cu rezerva pentru Berkeley,
a existentei unei substante spirituale. Hume merge mai departe
neagi once justificare a ideii de substanti in genere.
Impresiile nu` ne aduc ,la cunWinti decOt calitti distincte.
Imaginatia face s credem calitjile lor intintuite de un substrat
necunoscut. Lucrurile insO nu sunt altceva decit suma calititilor
lor. Substanta s'a nOscut din obiectivarea unei deprinderi interne
a imaginatiei care ne face s presupunenv un substrat unui grup

de calititi.
De altfel, dupii principiul fundamental-, deoarece ideei
de substanti nu-i corespunde nici o impresie, aceast idee e o

idee fictivi.
De asemenea, nu se poate justifica ideia unei substante spirituale. Noi cunoatem doar impresii particulare i niinic nu

ne poate face si oncepem un substrat al modificirilor noastre

sufleteti.

Nu se poate invoca identitatea personalitalii omeneti in

sprijinul idea de substantO. Noi nu avem vre-o impresie din

care s derive ideia de eu,

daci ar exista, ar trebui sO

dureze Lira intrerupere. Dar impresiile se succed unele dup

allele i niciodati nu exista toate in aceIa timp. Nu putem
originea ideei de eu in vre-o stare particulara de constiintii.
Contiinta de eu e proclus de impresii particulare care se
succed in spiritul nostru i. nu e decat un niiinunchiu sau o
oblectie de diferite peroeptii care se succed cu rapiditate inconceptibilli i care sunt in perpetuu flux i miKare.
Ideia de klentitate se mite prin asimilatia intre ideia unui
obiect care nimOne invariabil i. mai multe obiecte ce se succed
in timp 6 sunt legate itntre ele, este contopirea ideii de permanenti cu acea de diversitate. lmaginatia noastr ne face si credern

intr'o existenti continuA a lucrurilor, pentru a suprima intreruperile i creazii astfel noliunile de eu, de suflet 6 de subAceste notiuni create de imaginatia noastri nu influenteazi
www.dacoromanica.ro

404

D. Hume

intru nimic impresiile si ksenzatiiile pe care le subsumeaza, care

isi pastreaza caracterul lor particular. Aceste impresii sunt

legate intre ele doar prin legile asociatiei, de contiguitate, de

asemitt' 'are, de cauzalitate, care ne inclina sa cream notiunea
de identitate. Substanta este deci, dupi Hume, o idee fictiva,
o creatie a imaginatiei noastre.
Asa dar, imaginatia, care ,dupa Descartes purta vina erorilor noastre, este raspunzatoare si de crearea ideei de substant4
care nu e o idee rational', clara si distincta, ci o creatie subiectivi. Dar, pe oind ideia

de

substanta

este

ininteligibila

6 superflua, conexiunea cauzal, dei datorita unei inclinatii

,subiective a spiritului nostru, este implicatsai in toate judecatile noastre despre 1ucruri.

Hume se considera el insusi, de repetate ori, ca sceptic

6 1Cant la rndul sau 11 caracterizeaza la fe!. Explicatia eauzalittii ca o simpl legatura asociativa duce la ruina stiintei
pozitive: odati ce ideia de c,auzalitate este lipsita de once valoare obiectiva si rational: si izvoraste din simple asocieni
subiective, cunostintele noastre pot atinge cel mult un grad
mai mare sau mai mic de probabilitate, fara sa ajungem la o
cunoastere sigura a fenomenelor. Daca Hume a analizat cu
neintrecuta finete 6 subtilitate Inecanismul psihologic al for-

marei legaturei cautale, o crcetare a sa nu a putut explica

taria rationala a acestui concept si faptul ca se impune cu
necesitate, tuturor capetelor gfinditoare.

Obisnuinta nu ar putea niciodata explica principiul de

cauzalitate ca obiectiv si general valabil si, mai tarziu, Kant va
rezolva dificultatea, iadmitand ca exista legi formale 6 generale
ale intelectului, care stint conditiile insesi in care se desfasoati
experienta noastra. Fenomenele ofera fara indoiala cazuri din
care e posibil de scos o regula, dupa care ceva se intmpla in
mod obisnuit, dar niciodati in mod necesar. Conceptul cauzei,
sau ar trebui sa fie intemeiat cu desavArsine a priori in intele,ct,
sau ar trebui abandonat cu 'totul ca o simpla iluzie"-1).

De asemenea, in ce priveste ideia de substanta, Kant

va respinge paperea lui Hume care o considera o idee fictiva
si superflua 2). Dupa Kant, ideia de substanta n- u e purhsubiectivi

si lipsita de valoare, 'ci, ea si cauzalitatea, o forma a priori a

spiritului nostru, un concept pur al intelectului 6, departe de
Kant, Crtica ratiunli pure, trad. Bralleanu, pag. 117.
v. I. Petrovici, Vata 0 opera lu Kant, pag. 129 0 urm.

www.dacoromanica.ro

D. Hume

405

a fi efectul unor asociatii intimplatoare, ea este o forma intelectual, care cla obiectivitate cunostintelor noastre.
Critica lui Hume, in lupta data in contra superstitiilor"
prejudecatilor de gindire, ajunge s distruga
pe care e &Wait cunostinta omeneasci. Si totusi scepticismul
lui Hume nu e integral si multe nuante din gindirea sa
fie spre un pozitivism critic 0, fie spre o filosofie cu caracter
finalist si biologic 2).

De altfel Hume nu crede ca cineva poate fi adeptul unui

scepticism total. 0 asemenea filosofie nu poate exista, si ani
lupta cu un adversar fictiv, dac am discuta argutiile acestei
pretinse filosofi. Noi nu putem suspenda cursul judecatifor
noastre ea nesigure. Natura, printr'o necesitate inexorabili, ne-a
determinat s. &dim astfel, cum ne-a 'determinat si simtim

sau s respirian. Noi nu ne putem impiedeca de a privi

anumite obiecte sub o lumina .mai vie si mai intensi in virtutea
conexiunii lor obisnuite ca o impresie prezenti, asa cum mi
ne putem impiedeca de a vedea corpurile inconjuratoare cind

indreptim ()Ail asupra lor in plin scare"). Aceasta functie

mentali, aceasta mica agitatie a creerului" care este misterioasa i inexplicabila si pe care o au si animalele, intr'un grad

iufinit mai mic, ne permite sa facem judecati de experie,nti

sa' legana cauzele de efecte, cu un grad oarecare de probabilitate ea pare si 'fie, crede Hume efectul milli instinct organic.
Daca exista un conflict intro opiniile pe care le formara
in urma unei reflexiuni adinci i intre acele pe care le Imbrtim
fel de 'instinct sau de impulsie naturali, nu e
greu de previzut care va invinge: cat timp atentia noastra e

indreptata asupra subiectului cercetat, principiul filosofic s'r arti-

ficial va prevala; dar in momentul in care atentia slabeste,

natura se va desfasura. i ne .va readuce la prima, noastra opinie.

Kant nu a cunoscut de altfel, din opera lui Hume, deck

Cercetarea", singura tradusa in limba germani. Dar, dei Hume

repudiaza Tratatul" j declarii c veritabila sa doctrini e

cuprinsa numai in Cercetarea asupra intelectului", Tratatul"
cuprinde idei, in special eu privire la Matematici, care ar fi
ferit doctrina lui Hume de acuzatia unui scepticism integral 4).
Termenul e al lui A. Mehl, Philosophische Kritizismus, Le ipzig 1908

vol. I pg. 101 si urm.

v. Luy-Bruhl, op, cit. pg. 505.
Treatise I, 3 XIV.

v. Eugen Meyer, Humes und Berkeleys Philosophie der Mathematik.

Halle, 1894, p. 56.

www.dacoromanica.ro

406

D. Hume

Hume crede in valoarea de adevar a Matematicilor (in special

a Algebrei i Aritmeticii) i In tiinta pozitiva, care trebue
fie stiinta de pbservatie si de clasificare, asa cum grandee Francis
Bacon.

In aceasta privinta, faimoasa frazi icare inchee Cercetarea

asupra intelectului omenesc" este semnificativa:
Daca, patrunsi de aceste principii, inspectim bibliotecile,

ate devastiri ar trebui ,sa facem! Daca ham in maini un

volum oarecare de teologie sau de metafizica de exemplu, ne
vom intreba: onfine rationamente abstracte relative la cantitate
sau la numar? Nu. Contine rationamente relative la fapte experimentale? Nu. Atunci aruncati-1 in foc, 6'6 nu poate contine
decal sofisme

Daca Hume repet. cate data' argumentele traditionale

ale soepticilor, el face aceasta cu gandul de a zdruncina siguranta metafizicienilor dogmatici1), cari speculau asupra absolutului, pe cand dupi Hume, cauzele prime si principiile ultime
sunt sustrase pe de-a 'ntregul curiozitatii omenesti- 2).
I s'a obiectat lui Hume, cu dreptate, c in explicatia pe
care o da cauzalittii, atribue spiritului nostru, in procesul de
cunoastere, o atitudine mult mai pasiva cleat cea pe care o
are in realitate 3). Constiinta noastra nu se margineste s inregistreze impresiile, ci le si 'organizeaza dupa legi care-i sunt
proprii. Chiar in cercetarea experimentala a naturii, noi nu
asteptam repetitia fenomenelor aseminatoare, ci, prin o adevarati
anticipatio mentis, stabilim legi care urmeaza sa fie verificate

ulterior de experieng.
Analiza lui Hume nu explica corespondenta intre procesele
noastre de gandire desfasurarea fenomenelor naturii. Lipseste
tocmai partea cea mai important pentru motivarea certitudinei
implicata in conexiunile cauzale i anume necesitatea continutit

In sprincipiul cauzaliti, evidenta unei conformitati de continut a judecitii ca obiectul ei" 4). Kant, mai tarziu, va gasi
In categoriile a priori ale intelectului principiile care organizeazi
cunoasterea noastr i care sunt implicit si conditiile oricarei
experiente posibile. Impresiile individuale data prelucrate in
Lvy-Bruhl, op. cll. pg. 609.
Cercetare, pag. 28.

Riehl, op. cit. p. 158 si Paul Richter, David Humes Kausalittstheorie und ihre Bedeutung fiir die Begriindung der Theorie der Induktion,
Halle, 1893, p. 50.
Pena Erdmann, Kant und Hume um 1762, Archly fiir Geschichte
der Philosophie B. I. p. 62 cf. Richter op. cit. p. 35.

www.dacoromanica.ro

D. Hume

407

tiparele noastre prganizatoare, devin universal valabile i capita

un caracter obiectiv.
Daca analiza lui Hume a neglijat partea, activa a spiritului

nostru in cunoastere, ea a servit la indepartarea conceptiilor

care vedeau in cauzalitate, fie perceperea directa a unei forte
ascunse in lucruri, fie o isimpla deductie rationala. Ideile sale au
dus la o problem .a inductiei, independenti de silogism i in
stranse relatij cu cauzalitatea1).
Se insista prea mult de obiceha, cum remarca Riehl, asupra
opozitiei dintre Kant ki Hume. Analiza lui Hume se integreaz

In Critica ratiunii pure'', bine linteles, Kant mergand mai departe i cautand s justifice principiul de cauzalitate independent de experienta, dar totusi nu independent de once relatie cu forma experientei, mai ales"),
Oricare ar fi obiectiile ce se pot aduce empirismului lui
Hume, in teoria cunoasterii, patrunzatoarea sa analiz. care 'se
Infirgineste s scruteze faptele de coWiinta aa cum ni le di
Hume voia
observatia, fir a. recurge la ipoteze metafizice,
sa fie un explorator i geograf al spiritului omenesc,
inseamma un important progres in evolutia gandirii moderne. Si
numai faptul c ideile sale au deschis drumul Criticei ratiunii
pure- justifica asezarea sa alaturi de cei mai mari ganditori ai
filosofiei europene.
3.

Morala.

Aceiasi metod empirica, de ,observatie si de analiza, se

aplic i cercetkii vietii poastre morale. Ca si Spinoza, Hume
recunoaste importanta legturii intre idei pentru desvoltarea

sentimentelor. Sentimentele se atrag si se influenteaza prin aso-

ciatia ideilor la care se raporta.

Sentimentele sunt mobilele intregei noastre activitati. Piacerei sau neplacerei, bucuriei sau tristetei, fricei sau sperantei;
datorim noi toate reprezentarile lucrurilor ca favorabile sau nu.
pentru noi. Din aceste sentimente, se pot naste in anumite imprejurari asa zisele pasiuni indirecte ca: mandrie sau lasitate (cand
obiectele sunt in legatura4u noi insine), sau iubirea si
timire,a. (cand bucuria sau tristetea noastra sunt provocate de
avantagiile sau Rpsurile altora).

In Morala, Hume e departe de a fi un sceptic; el combate insa o moral a sprijinita pe ratiune,

cum era ratioI) Richter, op. cit. p. 50.
Riehl, op. cit. p. 166.

www.dacoromanica.ro

408

D. Hume

nalismul lui Clarke, pe latunci foarte rispandit in Anglia ,

ficind apel la sentiment i la credintg.
Ratiunea ne poate juta la alegerea mijloacelor, dar nu
paate fi niciodati un motiv de actiune in sine. Ea nu poate
influenta direct asupra scopului tsau asupra vointei, ci numai
pe cale indirecti, prin intermediul unei inclinatiuni sau preferinti oarecare.
Reprezentgrile abstracte ne lasg indiferenti, iar dac se

poate vorbi vreodatrt de un triumf al ratiunei asupra sentimentului, apoi este pentru og un sentiment mai linistit a pus
In umbra alte sentimente mai sgomotoase. Aceasta nu inseamni
dt sentimentele linit.ite trebuesc ;considerate ca cele mai tari
pentru motivul cii vedem intokleauna sentimentele sgomotoase
servind ca mobile pasiunilor violente.
Plgcerea sau neplgcerea pe care ne-o produc faptele semenilor nostri, este criteriul &pig care stabilim scara valorilor

morale. Ne place virtutea, pentru cg ne produce bucurii

ne repugng viciul, pentru dt ne intristeazg.
Dacg judecgtile morale derivii din sentiment, aceasta nu
inseamng dt sunt arbitrare. Caracterul de seneralitate al judecitilor morale derivg din aprobarea sau desaprobarea semenilor
nostri. Sentimentul moral nu are sens deck intr'o societate
data.

In toate actiunile care primesc aprobarea noastrii, ggsim

caracterul og ele profit direct sau indirect, fie persoanei
care le indeplineste, fie semenilor sgi.
Putem impgrti indatoririle noastre In patru clase: unele,
ca dreptatea i respectul proprietgtii, sunt in folosul
altele, ca hgrnicia, economia, modestia, sunt folositoare celui
care le practicg; demnitatea, curajul, seninitatea ne sunt pliicute,
cnd fac parte din firea noastr inaintea oricgrei reflexiurii
In shrsit, politetea i spiritul apartin ultimei grupe, a calititilor

imediat plgcute pentru semenii nostri.1).

Placerea i folosul fiind,asadar criteriile chipg care judecgm

actiunile noastre, rezult dt acele virtuti care nu aduc nici un

folos posesorului lor i nici societiltii, nu pot fi considerate
ca rationale, de ex. virtutile monahale de wining si mortificare.
Valoarea purtgrilor omenesti este asadar judecatg dupii
rezultatele, dupg efectele lor. Si daci este drept c asupra
acestor efecte ne liimureste numai ratiunea, apoi numai sen1) v. Leroy, La critique et la religion chez David Hume, Paris 1930

pall. 329.

www.dacoromanica.ro

409

D. Hume

ne indica drumul plicut sau folositor spre ele.

Sentimentul fundamental din care decurg judecatile morale este simpatia. Vaziu bucuriile sau suSerintele altora, se
produce in spiritul nostru un sentiment de bucurie sau de durere,
timentul

prin o asociatie care leaga o idee de o impresie pretenta,

care-i comunica vivacitatea sa. Simpatia ne dit posibilitatea,
cu ajutorul fanteziei, s judecarn moral comportirile semenilor nostri.
Din deprinderea de a ne examina i judeca pe noi insine

si de a pune de acord punctul nostru de. vedere cu acel al

binelui general, s'a nascut constiinta morala. Dorinta de glorie
e .inruditi cu constiinta in masura in care dorim ca purtarea
noastr s para cat mai favorabila altora.
Oamenii au pretuit intotcleauna aceleasi virtuti, natura lor
rfimanand aceiasi din antichitate pana azi. Daca au existat
uneori, la diferite popoare si in diferite epoci, obiceiuri contradictorii, aceasta se explica prin diversitatea numai a im-

prejurarilor, ele derivand dintr'un acelas principiu mai general.

Virtutile primordiale sunt aceleasi intotdeauna.
Fara sa sustie doctrina Junui simt moral", ca Hutcheson

Shaftesbury, Hume vede in natura omeneascr, itsvorul

virtutilor noastre. Etica sa nu cunoaste principii deduse pe
si

cale rationala i recurge la sentiment

explica originea judecatilor morale.

imaginatie pentru a

In ce priveste originea statului, Hume este un adversar al teoriei contractuale a

Hobbes. Pentru el, drepin societate si nu in Stat. lar
n'au facut decat s intareasca dreptul, pro-

tul s'a nascut mai intai

legile Statului

prietatea, indatoririle i contractele. Dreptul rezulta dintr'o conventie, dintr'o intelegere tacita, nu dintr'bn contract

formal. Aceasta intelegere tacia provine si ea din impulsul primar de a trai in societate. Starea naturala nesociala i nejtnidicii

n'a existat niciodata, este o creatie a filosofilor, intrucat oamenii au fost totdeauna sociabili. Ei se nasc in sanul familiei
si nu cunosc pedeapsa rnai asprit &cat singurtatea. lar Statele nu se nasc dintr'un act de liber arbitru, ci sunt rpzultante
ale unei intregi desfasurari istorice.
Conceptia lui Hobbes, crede Hume, poate fi cel mult
o ipoteza de lucru, p metoda de analiza. El n'a tinut seamii
de instinctul sexual, nici
nici de sentimentele nationale,
de dragostea parintilor pentru copii, care explica formarea
evolutia societatilor; n'a considerat pamenii in intreaga lor comwww.dacoromanica.ro

410

D. Hume

plexitate i nici n'a remarcat ea' viciile i vjrtutile pot duce la

Bandele de rOufkitori observi in sinul lor
anumite reguli foarte stricte de dreptate ca i societtile de
oameni cumsecade.
ac.elas rezultat.

-Societitile originare restrinse, bazate pe instinctul de rei nclinrile pOrintesti, s'au desvoltat din pricina
oonstiintei avantagiilor vietii de grup: actiunea comun,
producere

tatea manual prin diviziunea muncii, ,educatia copiilor. O con-.

ventie implicit stabileste stfipinirea bunurilor i stOvileste egoismul care, cu toate ci e un sentiment foarte puternic i dizolvant,

nu este totusi predominant ca intensitate. La aceasti obligatie

natural, se adao0 simpatia, i astfel ja nasterc obligatia moral a justitiei. Promisiunile i contractele suut de asemenea
institutii sociale, iar Statul, presupuniind existenta anterioari
a societfitii, se bazeazi pe aceste promisiuni. Loialismul supusilor
este si el un fel de promisiune 1).

In politia Hume av'ea idei conservatoare, opuse liberalismuluj

Locke, care era si el adept al teoriei contractului,
dar spre deosebire de conservatori, tories, el nu admitea
absolutismul i nici monarhia de drept divin, marginindu-se
si justifice autoritatea Statului pe motivul utiliffitii generale.

4. Filosofia religiei
Hume si-a expus ideile despre religie in Tratat- (sect.
V si VI din partea IV, despre materialitatea sufletului
despre identitaJea perscoali), in Istoria natural ii a religiei
(Natural History of Religion) i in Dialogurile asupra religiei naturale (Dialogues concerning' Natural Religion), care
au apirut abia dupi trei ani dela moartea sa.
Controversele relative la religie erau in toiu in acea vreme,
ca un ecou al luptelor politice i religioase care turburaseri
Anglia si Scotia in ultima jumitate a sec. XVII si Hume
arati o constana preocupare pentru problema religioasi. 2).
Hume incearei a aplica in cercetarea religioasi aceias
rnetodii pe care o aplicase la analiza cauzalitkii. Religia est&
pentru el un fenomen psihologic i istoric. Ea ti are originea
In natura omeneasci i ,anume in partea ei instinctivi in viata
Aceast opozitie intre Hobbes si Hume va fi ImpAcatA mai apoi de
Kant sub forma urmtitoare dei Stattil nu a rezultat istaticeste dinteun
contract, totusi ideia unui contract social a existat ca normA, ca o idee regulativli care s'a deslusit treptat In constiinfe. (v. I. Petrovich Kant pag. 208

urmAtoarele.
Leroy, La critique et la religion chez David Hume, Paris 1930 p. 204.,

www.dacoromanica.ro

D. Hume

411

practica, nu in cea intelectuala; in contemplarea naturii.

Speranta i grijile noastre ne fac sa presupunem existenta

unor puteri supranaturale care ar conduce destinul nostru

care ar putea fi influentate de atitudinea ce am avea-o fati
de ele. Tendinta ce .o avem de a intrezari in aceste puteri
caliti omenesti a dus la acea alegorica zeificare antropomorfica care este politeismul. Politeismut si nu monoteismul
este religia originara, dupa ctun ne arata istoria. A admite
monoteismul relevat la inceputurile umanitatii, inseamni a nu
putea explica aparitia politeismului, dealt printr'o intoarcere
inapoi pe care istoria o infirrni. Zeii sunt buni sau rai,
inainte de a fi cauzele orclinei naturale.
Monoteismul este un fruct tarziu al gandirei spiritului
omenesc
cu toate acestea nu a rezultat dintr'o cercetare rationali, ci din aceleasi izvoare nerationale ca i politeismul.
Trecerea dela politeism la monoteism se datoreste faptului
ca frica sau celelalte sentimente omenesti atribue
o infinita posibilitate de conducere a lumii.
Constiinta se ridica progresiv la grade suprioare i inalta
obiectul imaginatiei, facandul din ce in ce mai perfect, ajungand
astfel la ideia unui Dumnezett unic, infinit i incomprehensibil.
Ins aceasta reprezentare superioara nu ramane pur, intrucat
cu cat e mai sublima imaginea pe care superstitia populara
face clespre divinitate, Cu atat intervine nevoia de a interpune
mijlocitori apropiati naturei omegesti. Exist un fel de oscilatie
intre conceptia intuitiva, sublima, despre Dumnezeu, i conceptia sensibili marginita, asa c religia cuprinde lucruri sublime allituri de altele grosolane i prozaice.
In Dialogurile asupra religiei naturale-, Demea sustine
un punct de vedere ortodox sprijinit pe ratiune si pe sentiment;
Cteant reprezinta un deism rationalist icare se sprijina mai
ales pe argumentul teleologic, iar Milian reprezinta punctul
de vedere sceptic. Desi ,Hume spune c ideile lui Cleant se
apropie cel mai mult de adevar-, desigur ca punctul de vedere al
cepticului II intereseaza cu deosebire, daca nu coincide chiar
cu parerile sale, aa cum reese de altfel din corespondenta sa.
Argumentele rationale prin care se dovedeste existenta
lui Dumnezeu provin dintr'o extindere nelegitima a judecatilor
noastre. Philan critica i respinge asa numitul argument teleologic dedus din ordinea si din finalitatea ce se observa
naturii. Acest argument se sprijina pe o nejustificata analogie
intre univers si un mecanism artificial. E greu de admis
www.dacoromanica.ro

412

D. Hume

exist vreo analogie intre un mecanism limitat, datorit unei

cauze limitate, i intreaga natura, care ne este in mare parte
nectmoscuta. Dacit am admite aceasta analogie, ar trebui sa
admitem un Dumnezeu dupa modelul ,naturii omeneti, care
ar fi finit .1 imperfect, care ar construi eu sfoirtari, ca un meter
priceput, universul.

- E greu s deducem p divinitate unica i infinit atotputerperfecti clrept ;eau= une i lumi finite i .pline d'e imperfectiuni, care nu pare sa ;fie opera unei flinte. perfecto.
Apoi nu" poate exista e problema special relativi la, lume
ca totalitate; din moment ,ce avem explicatii pentru fenomene
nic

a transpune problema la lumea in totalitatea ei, e

opera unui act arbitrar de contiing.
izolAte,

Deasemenea, argumentul ontologic care dovedea existenta

lui Dumnezeu prin aceia ca existenta este implicaa in perfectiunea lui Dumnezeu, nu are itrie, fiindca existenta nu poate
fi derivati dintr'un continut logic.
Faptul ca tocrnai imperfectiile ii suferintele acestei lumi,
care pledeaza contra argumentului teleologic, aduc la credinta
multi oameni cari cauta eonsolarea, dovedete pentru Hume
ea religia izvorate din natura noastra adanci, din sentiment
i din instinct i Ica ea nu este o creatie rationala. Ca i
ce privete cauzalitatea, dada reflexiunea filosofica arati lipsa
de temeiu a unui principiu al naturei omeneti sau al unei
credinte, nu rezulta ca Arebue sa le indepartam, ele facind
parte din structura spiritului nostru. Astfel in ultimul Dialog,
Philon arata ca critica yeligiei naturale lasa loe revelatiei
ne sfatuete ca, in materie xeligioasa, s ne incredintam instinctului i pirerilor generale.
Aceasta recomandare poate apare ica un fel de concesiune
facuta mai degrabi din prudenta, mai ales dacit linem seama
di, in acela Dialog, vorbete despre cauza de cliscordie care
poate deveni religia i despre superstitiile pe care le poate
provoca.

Hume a examinat problema religioasa, at:it din punctul

de vedere al originei istorice a religiilor, cAt i a temeiurilor 'ra-

tionale pe care se sprijini

Concluziile sale sunt mai ,degraba sceptice i critica lui
Hume se indreapta impotriva deismului rationalist ca i in
contra ortodoxiei religioase.
Dar scepticismul sau nu e integral i nu duce la ateism.

Mai mult, dei a fost considerat ca deist sau ca un ateu dewww.dacoromanica.ro

D. Hume

ghiz,at

413

in sceptic, se pare ea Hume a fost credincios

frecventa biserica. 1).

Critica lui Hume a .combatut mai ales antropomorfismul

grosolan i superstitiile; ea tindea la inobilarea sentimenturui'
religios i la purificarea ,sa de once elemente inferioare. Religiile

nu sunt revelate i iu sunt de esenta supranaturala; ele trebuesc considerate ea fapteea niste creatii ale spiritului omenes
care corespund unei nevoi adanci a sufletului nostru.
Atitudinea lui Hume in problema religioasa e inrudit
asa dar cu aceia din teoria cunoasterei

David Hume urmeaza traditia empirista a filosofiei engleze, pe care o riclid la expresia, sa cea mai generali si mai
cuprinzatoare. Gandirea sa isi are radacinile in primal rand
Fr. Bacon si Locke, Hobbes
In ideile empiristilor englezi,
a caror critica o reja, pentru a o duce mai
6 Berkeley,
departe. Alaturi de aceasta influenta traditionala, exisa in cugetarea sa i nuante de gandire datorite principalelor curente
ale filosofiei moderne, precum i clasicilor latini, in special.,

Hume cunostea scepticismul lui Montaigne, rationalismul arEthica lui Spinoza,

pe Malebranche mai ales,

tesian,

faimosul dictionar istoric al lui Pierre Bayle, care ctiprindea

deja mentalitatea critica i negatoare a secolului XVIII 2).
Filosofia lui morali aminteste de idealul antic al lui Cicero

al stoicilor romani, teoria afectelor este inrudifai cu aceia

a lui Spinoza, dialogurile asupra religiei poarta pecetea discutiilor i ontroverselor ce se duc,eau atunci intre ortodoxia
si

religioasa si deism.

Progresele stiintei, care culmineaza in descoperirile lui

Newton, isi au deasemenea eeoul in gandirea lui Hume, ca

tendintele liberaliste pe pare le raspandea secolul ltuninilor.

Punand omul, natura omeneasca.", in centrul tuturor cercetarilor

sale privitoare la Morali, Drept, Ecenomie, Religie i Istorie,

filosofia sa exprimi in totul tendintele individualiste i critice
ale epocei sale. In acest sens, 1-a numit Carlyle, adevaratul
rege intelectual al secolului XVIII".
Ideile lui Hume au fost un ferment roditor pent/1i cugetarea
filosofica. Thomas Reid, intemeietorul scoalei scotiene, asa numita a simtului comun" i contemporan cu Hume, mrturiseste
v. Leroy, op. cit. pag. 366.
Asapra influentelor suferfte exereitate de Hume a se vedea
Hendel, Studies in the philosophy of David Hume, 1925.

www.dacoromanica.ro

414

D. Hume

ci nu s'ar fi &Ida si analizeze principiile ratiunii omenesti.

daca nu ar fi cetit Tratatul lui Hume" 1). La fel Adam Smith
si Malthus recunosc impulsul hotiritor pe care 1-a ,avut autorul Tratatului asupra operei lor.
Pe continent, ideile sale ,au trezit pe Kant din somnul
dogmatic'',
titlul de glorie al lui Hume in istoria filosofiei,
si mai apoi in ,cu_geta,rea post-kantian s'au dovedit deopotrivi

de fecunde: Jacobi, Schulze si Maimon au imprumutat lela

el ideia de credinti (belief) si armele sceptice in lupta contra
Criticei ratiunii; Schopenhauer vedea in Hume pe principalul
prernergitor al lui Kant si vroia s traduci scrierile sale relative la religie, fiind convins di intr'o privinti s'ar putea
invata din ele mai mult decal dur operile lui Hegel, Herbart
Schleiermacher la un loc"; pe ofind Feuerbach reja, dupi
,Hume, studiul evolutiei religlilor din punct de vedere istoric
psihologic.

Asupra pozitivismului francez, ideile lui Hume au avut

o influentii covirsitoare, dupi cum mirturiseste Aug. Comte
Intio scrisoare ca".tre J. St. Mill: nu voiu uita niciodati Cat
de mult datoreste propria ,mea clesvoltare influentei lui Hume

si Adam Smith"; Hume e considerat cu drept cuvint ca principalul precursor al pozitivismului francez.
De asemeni, utilitarismul lui Bentham, asociationismul lui

Bain, ca i evolutionismul lui Spencer, sau pragmatismul lui

James, videsc influenta fecundi a ideilor lui Hume. La fe]
ernpirio-criticismul lui Avenarius ca i analiza senzatiilor lui
Mach si filosofia imanentisti lui Schuppe si Schubert-Soldern m'irturisesc triinicia ideilor cuprinse in Tratat" i In
Ceroetare'',
Cugetarea lui Hume este un moment important al cugetirii moderne. El poate fi depisit
cum a si fost, de alt
fe/
dar ideile sale vor continua s aibi inrinrire, fiindci
sunt expresia desivirsiti a unui punct de vedere totdeauna
valabil, al spiritului omenesc: atitudinea empiristi.

Meritul siu este ci a alungat fantomele cunoasterii-,

cum spune Rickert si ci a pus oel dinti intr'un mod pitrunziitor

adinc problema cauzalittii, a principiului de care depind

toate cunostintele noastre despre Univers. Daci oercetarea lui
s'a oprit la jumitatea drumului i dac metoda sa empirici
1) Mat de R. Metz, Hume pag. 370

www.dacoromanica.ro

415

$eoala seotian&

1-a impiedecat s vadi partea activa a spiritului nostru in

prooesul cunoasterii, apoi analiza sa a facut posibil aparilia
unui nou statut al cunoasterii omenesti, pe care-1 va cuprinde

Critica Ratiunii Pure".

Scoala scotiani
Scotianului David Hume i s'a impotrivit tot un Scotian,
Thomas Reid, profesor la Aberdeen si Glasgow si intemeetorul
scoalei Filosofiei scotiene, uumita si 'Koala Bunului Simt

(Common Sense School). Thomas Reid a fost cel mai valoros si mai darz dintre primii oponenti englezi ai filosofiei lui
Hume, viu criticat in randurile acelor ganditori de la Aberdeen,

oonstituiti lintr'o societate 1filosofic. Alaturi de el, au coin-

batut pentru aceeasi cauza si George Campbell

si

James Beattie,

amandoi profesori la Marischal College. Campbe 11 a fost

cel dintaiu care a atacat filosofia stralucitufui Hume, dar pe
chestiuni secundare, in lucrarea sa Dissertation on Miracles
(Disertatie asupra Minunilor), aparuti in 1763, unde printre
altele analizeaza. rostul afirmatiilor (testimony) in currastere,
sustinand ca pe cand experienta conduce la iadevaruri generale
i este temelia ,filosofiei, afirmatia este temelia istoriei 5i ea

ne di certitudinea absoluta. Cealalta lucrare a lui Campbell,

The Philosophy of Rhetoric (1776) se distinge prin cateva diestiuni de psihologie, exoelent prezentate.

James Beattie

(173-1803) a fost profesor la Edina lasat mai multe lucrari, printre care si Essay on
the Nature and Imutability of Truth (Eseu despre natura si
imuabilitatea adevirului), aparuta. in 1770, dar pe care unii
critici o socotesc lipsita de once originalitate sau distinctie,
nefiind decat o carte de polemica viguroasa, care, e drept,
a adus o .mare faima autorului, In timpul vietii sale. Pictorul

burgh

si

Reynolds 1-a infatisat inchizandu-si cu seniniitate cartea, in

timp ce Hume

si

ceilalti apostoli ai eroarei sunt aruncati la

inchisoare. Aceasta opera de art mrturiseste i astzi ptima5a

opozitie ce a strnit-o Hume cu scepticismul siftu. Beattie a
mai publicat Theory pf Language (Teoria limbajului), Londra,
1778

si

Elements pf the Science of Morals (Elemente

Moral5).

Cam tot in acelas timp, preotul James Oswald a

publicat An Appeal to Common Sense in behalf of Religion
www.dacoromanica.ro

416

$coala scojiamI

(Un apel la ,bunta simt in favoarea Religiei, 1766-72) i care,

ca si Campbell si Beattie, a fost un bun psiholog, dar un mediocru metafizician. Reid, Beattie si Oswald au lost judecati
impreuni de catre Joseph Priestley in Examination (1774),
lucrare ce se indeletnicea cu analiza filosofiei scotiene i aceasti;

judecare globali a fost repetati si de Immanuel Kant, care

astfel a gresit fati de Reid, iclientificandul cu ceilalti gfinditori,
intrsadevir de calitate inferioari. Cel mai insemnat continuator

totodati critic al lui Hume, Kant, s'a, aritat protivnic

scoalei bunului skit. annul imt, serie Kant, este un dar
pretios al lui Dumnezeu. Dar noi trebuie
dovedim prin
actele lui, printeo gfindire i vorbire deliberati i rationali,
iar nu si ,apelim la el ca la un oracol, oridecilteori ne lipseste
ratiunea. Una dintre cele mai subtile nscociri ale timpului
nostru este de a apela la bunul simt (common-sense) and
cunoasterea ne porunceste, i astfel omul cel mai marginit 1i
poate miisura puterea cu cel mai adinc cugetitor... $i ce este

acest apel la bunul simt cleat un premiu pentru aplauzele

multimii, ce nu poate decift si im-oseasci brazil filosofului?

Nu pot si m impiedic de a gin& ci Hume avea tot Oita

bun simt eat si Beattie"). Dar doctrina lui Reid nu- poate
fi atilt de lesne anulati, cici ea pre, dupi cum vom vedea, o
seami de obiectii mult fnai temeinice clecfit ppelul la bunul
simt.

Si dei conduce la un anumit fel tde realism, in alte

privinte Reid anticipeazi pe Kant in critica lui Hume, dovedindu-se un ganditor de osebiti importanti.

Thomas Reid s'a niscut in 1710, ca fiu al pastorului

parohiei Strachan din tinutul Kincardineshire. Familia sa era
recunoscuti pentru pietatea, austeritatea i bunitatea ei, iar
locul acesta, mai muit cu aspect rural', nu era lipsit de svonuri
romantice i nici depirtat de 'Glen Dye, unde cu multi ani
inte se aflase i proprietatea familiei of Kant, din care descindea
Andrew Cant, cu ,care Immanuel Kant, marele filosof german,
sustinea ci este :inrudit.
Reid infra in 1722 la Marischal College, unde bintuie
atmosferi progresist, dar nedespirtiti e religie. Reid este
ciliuzit de ctiva profesori de seami, printre care si un serios
cunoscitor al lui Berkeley, Hutcheson si Butler,
George
Turnbull. Acesta I-a atras citre problemete cunoasterii. Dar
1) Kant, Prolegomena zu einer jeden kfinftigen Metaphysik, Prefaja
vol. III (Rosenkranz) pag. 8.

www.dacoromanica.ro

$coala scotani

417

Reid se indreapt, deocamdata, spre teologie, i detine tot la;

Aberdeen anumite oficii preotesti.
In 1733, este numit bibliotecarul cole' giului Marischal. Viziteaza apoi Anglia, la Londra fiind gazduit de unchiul situ,

un medic, iar la Oxford de care yam'. sau David Gregory,

profesor de istorie acolo. Avand contact mai mult cu lumea bi-

sericii si a scoalei, Reid nu este un om al vietii si se pare

ca nici nu a calatorit mai mult decat atst. Formatia i orizontul sau nu sunt mult deoscbite de cele ale lui Kant, despre
care se spune c n'ar fi calatorit mai mult de saizeci de kilometri
de orasul sau, Knigsberg. Dealtfel, vom mai avea prilejul de

a-1 asemui cu Kant, ambii facand parte din clasa acelor ganditori austeri, departati de valtoarea vietii i care-si mediteaza
indelunga vreme operele de seama.
Timp de cinsprezece ani. Reid detine parohia New Machar,

la vreo zece mile de Aberdeen. Cu trei ani inainte de a o

prasi, cleci la treizeci si opt de ani, Reid i face debutul ca
autor, publkand An Essay on Quantity (Eseu despre Cantitate).
care apare in buletinul Societaii Regale. Aici discuta el ideile

etice ale lui Hutcheson (aparute cu vreo douazeci de ani in

orm intr'o carte bine cunoscuta) i sustine ca cercetarile moral e` nu pot fi supuse unei ma.suratori geometrice.

Dar pe cand era la New Machar o alta carte, aparuta

In 1739, II tulbunase profund. E vorba de Treatise of Human
Nature al lui Hume, mai tanir cu un an ca Reid, dar care s'a
rnanifestat in chip precooe i sirlucitor, ceeasce nu este i
cazul sau. Hume a regretat publicaren Tratatului sau si cam
peste zece ani i va formula ideile intr. forma mai atenuata,
In aceea Inquiry concerning Human Understanding. Reid va
critica pe Hume din prima carte, pe cand Kant pe Hume din
Inquiry (se pare c el nici nu a cunoscut Tratatul). Dar dei
Reid II va combate, Hume este acela care i-a deschis
asupra neajunsurilor filosofiei lui Berkeley. Peste patruzeci
de am de la parasirea parohiei New Machar, Reid ne va mirturisi in cartea sa Essays an the Intellectual Powers of Man
(Essay II, 10) pa in tinerete a crezut pe de-Atregul in
sisternur lui Berkeley si c numai Hume i-a dat constiinta
dificultatilor acestui sistem". Acum idea lui Berkeley, ci
nu exista lume materiala, i apare ca oea mai stranie si mai
in stare sa ducii filosofia la ridicol in fata oamenilor obisnuiti
(plain men), care sunt calauziti de dictatele naturii si de bunul
SIM t

www.dacoromanica.ro

27

418

$coala scot:Ian&

Dupa demnitatea preoteasoa de la New Machar, Reid

este numit in '1751 la King's College din Aberdeen, ca regent master-, atributie specifica invatamntului scotian de atunci

si care cerca unui profesor sa predea unei intregi serii de

studenti, de la Mtrarea i pana la iesirea lor din universitate,
un anumit grup de stiinte. Reid a ttrebuit astfel sa predea matematioele, istiintele materiei, ca j psihologia i morala. Astfel,
s'a indeletnicit el cu o seama de thestiuni, care nu aparlineau
In to-tul domeniului sau intelectual.
Tot la Aberdeen, in cadrul acesta academic, Reid participi la lucrarile Societatii de Filosofie, numita si Wise Club
(Clubul Intelepciunii), fundata de dansul si de Gregory, deasemenea profesor la King's College. Prima reuniune a socie-

fost la 12 Ianuarie 1758, liar ultima in 1773. Printre

membrii fondatori era si George Campbell, iair peste joi ani
intra in societate si James Beattie. Aici discuta Reid si colegii
Silosofia vremiti; aici se citesc 9 serie de eseuri sau
tatii

studii care definesc pozitia Scoalei filosofiei scotiene impotriva

acelui iscotian singuratec i darz combatut, Hume.
Faima lui Thomas Red creste. I se confera doctorate onorifice, itar in Decembrie 1763 este inviitat ,sa ocupe la Univer-

sitatea din Glasgow catedra de filosofie morala din care demisionase Adam Smith.
In anui urmator i dupa o reflectie de douazeci de ani, isi
publica, in sfarsit, Reid cartea sa An 'Inquiry into the Human

Mind on the Piinciples of Common Sense (Cercetarea spiritului omene3c potrivit prjicipiilor bunului siint). Este interesant
de retinut ca inainte de al tipari, Reid a trimis manuscrisul
sau lui Hume, printr'un prieten comun. Hume Ii raspunde foarte
elegant si indemanatic, l'andandu-i sfortarea, dar ferindu-se sa

o judece in esena ei, deoareoe nu a avut in fatal manuscrisul

complet. Cand o va putea judeca in intregime i daca Reid
va limpezi chestiunile a.celea atit de dificile, in loe de a
ma sacoti nimicit, voiu fi atit de vanitos inca sa pretind a
lua parte la laudele ce vi se ,yor cuveni; si am sa m gandesc
ca greselile mele, avurd totusi o oarecare eoherenta, v'au putnt
determina sa-Mi revilzuiti i sa le percepeti utilitatea-. La
randul san, Reid se adreseaza Soiarte respectuos i recunoscator lui
dvs.

Hume. ,0 sa ma socotesc intotdeauna discipolut

in metafizica. Am invatat din scrierile dvs. privitoare

www.dacoromanica.ro

Scouts scotiani

419

la aceste chestiuni mai mult decit din toate celelalte serieni

puse laolalt."' 1).

Reid a fost o fire timid., iar pe sine s'a judecat intotdeauna cu mult modestie. In lectia inaugurali de la Universitatea Glasgow, continuatorul lui Francis Hutcheson si Adam

Smith, declar ch. ,voiu fi intotdeauna dlornic s primesc lumina din once loc... si gata s-mi schimb opiniunile in fata
.unei convingerr.
Treste retras in mijlocul familiei, iar ca profesor nu
captiveaz studentii, 'fiind un vorbitor rece, monoton, potolit
Este respectat de student'', dar nu admirat sa,u iubit. Asa
reiese din cele scrise de studentul si mai apoi continuatorul sau
Dugald Stewart. Are cliva prieteni buni, printre care i Lordul Kames, pu care si colaboreaz. Cnd, in 1774, Lordul
public Schita Istoriei Omului, Reid i va tipri, ca o anex
in volumul al doilea al al-1H, pe saptezeci de pagini, O scurta
dare de seamei asupra Logicii lui Aristoteles, ca observatii.
Acestea sunt lucrurile publicate de Reid at Limp a fost profesor.

Dup ce se retrae din invtmnt, publica in 1785

si

1788 inch' idoua ,volume Essays on the Intellectual Pomers of

Man (Eseuri despre puterile intelectuale ale omului) i Essays
on the Active ,Potvers of Man (Eseuri despre puterile active
ale omului), in care sunt strnse o bun parte din ,prelegerile
sale. Mai scrie citeva studii pe care le citeste la societatem filosofic5, de la Glasgow, printm care niste observatii asupra
Utopiei lui Sir. Thomas More, altele asupra primejdiei ino-vatiunilor politice (in legaur cu revolutia francezi), iar ultima s,a manifestare metafizic este studiul On Power (Despre
putere), prezentat acestei societ.ti filosofioe in 1792. Dup
ce lucrase atit de limpede si de tenace Ora si in anii inaintati
ai btrnetii, ducnd o viat ordonat, onest i senin, dar
izolat, mrginin i lipsit de curiozitate fat de vremea
sa (ignorase revolutiile spirituale ale contemporanilor sai. Di-.

klerot, Condillac si Kant), Thomas Reid moare in 1796, lasnd lumii amintirea unui om, despre care, cum bine spune
A. Campbell Fraser, se va putea spune c a pctuit considerandu-se mai putin filosof deck era in realitate. Un om
care vede in genialitate pricina multor erori i teorii false nu
se putea o omporta astfel. Filosoful bunutui simt se cuvenea
1) A. Campbell Fraser, Thomas Reid. Famous Scots Series, pp. 58-61.

www.dacoromanica.ro

420

$coala scotian

sa se supuie bunului simt, intruchipnd pe omul obisnuit, chiar

daca era mai mult. Probabil c el tm a putut aprecia portretuf
ce i-1 f.'cuse Raeburn, pentruc 11 inobilase prea mult.

Filosofia lur Reid este ciar

bine argumentat. Reid

nu combate judecatile lui Hume, ci fundamente1e scepticismului sau, dovedindu-le uetemeinicia. Rezultatele sceptice ale lui
Hume sunt
ideale- pe care Locke a luat-o
si

de la Descartes. Reid se intreabi: ce evident am eu in favoarea acestei doctrine c toate obiectele cunoasterii mele sunt

idei in spiritul meu?" ;Locke, Berkeley si Hume afirmaseri

c obiectele 'cunoasterii imediate sunt idei sau (in cazul lui
Hume), impresii in ,spiritul nostru. Dar in felul acesta, ei
nu mai puteau explica Isau sustine existenta unor obiecte in
afara spiritului, sau relatiile ,dintre obiecte. Reid 'combate cele

dou principii ale iteoriei ideale", formulate de Hume si recunoscute a fi temeliile filbsofiei sale: perceptiile noastre distincte sunt existente distincte"; i spiritul nu percepe niciodat o legstura (connection), intre existentele distincte".
Hume nu a putut renunta la aceste klou principii, dar Reid,
ca dealtfel si Kant, nu numai c lva renunta la ele, dar le va
dovedi netemeinicia.

De la inceputul cirtii Inquiry into the Human Mind on

the Pprinciples of Common Sense, Reid combate sistemul"
sau tteoria" idear, acoentuind c procesul perceptiei nu incepe prin idei, ci ,prin judediti. Cunoasterea sensatiilor per se

sau simpla aprehensiune nu-i decit o abstractio pe care o

putem degaja ulterior prin analiza ,juclecafti originare. A avea
ins* o sensatie dintru inceput, inseamra a avea totodat cunoasterea unui obiect present ca ceva corelat cu noi. Natura
nu ne infliseaz aceste idei separat, pentru a fi compuse de

nor, ci ea ni le inftiseaza cordate. Simpla aprehensiune

(adicit cunoasterea sensatiilor in ele insesi), se svarseste rei analizand o judecati simpli i originar". Judecata
este unitatea primordial a cunoasterii si nu ideia. Aceast
iudecat, credinf sau cunoastere intovrseste sensatia si nu
poate fi definit, asa cum nu poate fi definit nici sensatia.
Dar fiecare operatiune a simturilor imlic, prin natura ei, judecata sau credinta, ,la fel ca i simplele aprehensiuni".
zolvnd

Iat chipul in care Reid a anulat existenta distinct a ideilor,

declarnd-o o abstractie i asezfind judecata drept elementul

primar al cunoasterii. Noi nu avem mai intli sensatii pe care
www.dacoromanica.ro

Scoala scotani

421

si le referim, apoi, la un subiect la un obiect. A avea o

sensatie inseamni a avea totodati 6 cunoasterea unui obiect
actual, ca ceva corelat cu noi; inseamniic dintru inceput noi
trecem intr'o lume reali i permanent, sensatiile fiind mai
mult semnele aoestei Jtuni. Nu avind mai .intii notiunea de
spirit 6 notiunea de sensatie i apoi comparindu-le impreuni,
peroepem noi pe c6a dintii ca avind relatia unui subiect- sau
substrat, 6 pe ,cealalt relatia unui act sau unei operatii;
potrivi, unul din lucrurile la care ne referim, adici sensatia,
ne sugereazi atilt acorelatul at i relatia''.
Sensatiile ne sugere-azi calittile ce existi in obiectele
externe, fri a semina citusi de putin cu aceste obiecte,deoarece
sensatia este diferiti de perceptia obiectelor externe'', pe

care o intoviriseste. Priviti in ea insisi, sensatia este un

act al spiritului i nu are un ?object distinct de act. Dimpotrivi,
perceptia este un ?set de amoavtere al 'anti obiect este lucrul
extern real. Sensalia ne sugereazit notiunea 6 increderea,

dici ne ,furnizeazit acele sugestiuni naturale" sau judeciti

de naturr, necesare constituirii experientii noastre. Sensatiile
sunt rezultatul constitutiei noastre i principiile (sau notitmile
sau credintele), pe care ni le dau ele n,u sunt propriu -zis tin
domeniul rationrii, ci al bunului simt. Prin ce princiiiii de

logic svirsim noi aceste inferente, este imposibil de aritat.

Constitutia noastr ne inspirit in mod imediat judecitile naturale,
care deci nu sunt dobindite, cum credeau predecesorii lui Reid,

prin comparatia dintre idei sau percepind potrivirile i nepotrivirile dintre ele-.
Prima sugestie naturali salt judecat este referinta sen-

satillor la un gu sau spirit. Gindirea trebuie s aib un subiect i s fie actul unei flinty ginditoare... Sensatiile i gindi-

rile noastre ne Isugereaz notitmea unui spirit, increderea in

existenta lui, precum i relata lui cu gindurile noastre-. Decil
sensatia ne di cunoasterea unui obiect, constiinta relatiei obiectului cu noi, precum 6 simtimintul existentii pbiectului. Dar
once inceput de existent sau once schimbare in natura, ne
sugereazi notiunea unei cauze-, i aceasti judecat este, iarsi,
implicat in procesul perceptiv. Gind mirosim un tiandafir,
mirosul semnifici doui
intii, o sensatie care nu poate
avea existenti cleat Clod e perceput si care nu poate fi decit
intr'o ,fiinti simtitoare sau spirit; in al &ilea rind (mirosul),

sernnifici o putere, o calitate sau o virtute aflat in trandafir, sau in .efluviile (effluvia), pornite din el, nu care are o
www.dacoromanica.ro

422

$coala scoliani

i care, prin felul

cum este constituita natura, ne produce sensatia din noi. Prin
constitutia originara a naturii noastre, .noi suntem siliti
sensatiei...
dem deopotriv ca exista o cauzi permanenta
experienta ne determina s'o atribuim trandafirului (experience determines us to place it in the rose).
Asadar, chiar in calitatile numite secundare exista clou
elemente: sensatiile j calitatilie externe ce sunt indicate de
sensatii. Cu atit mai mult, in calitatile primare unde nu avem
numai simtamntul vreunei puteri sau virtuti a obiectului independent de spirit, dar chiar cauza sensatillor- 1).
Filosofia lui Thomas Reid se caracterizeaza, apdar, printr'o restabilire a perceptiei ca perceptie, spre deosebire de
idealismul senzational sau de idealism in genere. Sensatia ritnane ca o stare subiectivi j ca o conditie a perceptiei, dar
cunoa5terea incepe sau se constitue cu perceptia. Cunoasterea
e obiectiva, reala, implicnd un subiect cunoscator si un
obiect independent do el. Ideile nu sunt operatiile unui spirit, cum credeau predecesorii lui Reid, ci obiectele acestor
operatiuni. Nu numai 1,spiritele au existenta, dar i obiectele
externe. Spiritul percepe o legatura reala intre obiecte, cad
acele impresii sau Wei izolate cu care incepe cunoaterea la
Locke si Hume sunt abstractii sau fictiuni. Unitatea cunoasterii este judecata.
Reid reafirma ceea ce Berkeley i Hume abolisera: distinctia intre calitati primare i calitti secundare. Atacnd perceptia reprezentativa (Reid tagadueste ca ar exista imaginit
ale lucrurilor externe, In spirit), filosoful de la Aberdeen
Glasgow i, tin mai mare masura Inca, Koala scotiana par
a mentine independenta lumii materiale, implicnd doctrina celor doua substante. Aceasta a 'determinat pe unii critici
vorbeasca de dualismul natural al scoalei scotiene. AWL ca
A. Seth Pringle Pattison, sustin, insa, c 'mentinnd teoria
perceptiei imediate, filosofia scotiana distruge, oarecum, instrainarea materiei de spirit i deci anuleaza dualismul. Dar
tocmai teoria perceptiei imediate este confuza la Reid, care
intrebuinteaza i acel termen ambiguu sugerea.za", prin care
ne arata chipul in care constitutia spiritului nostru ne asiguri
existen ta permanenta, independenti de spirit

1) Toate ctatele de ping Mel se gAsesc In Reid, Works, ed. Hamilton

pp. 106-130. Prezentarea aceasta a doctrinei lu este, deasemenea, indatorati urmtorilor autori : A. Seth Pringle-Pattison, Schottsch Philosophy ;
W. R. Sorley, A History of English Philosophy ; si A. Campbell Fraser,
Thomas Reid.

www.dacoromanica.ro

Scoal scotian

423

cunoaterea lumii externe. Cealalta tez a esentiala a filosofiei

lui Reid este dirmatia ca unitatea cunoapterii este un act al
judecatii. Natura nu ne prezinta elementele separat pentru a
fi compuse de noi, ci ni le infatipeaza legate pi compuse in
judecata. Judecata este, prin urmare, dlovada obiectivitatii cunoa.pterii. Noi nu incepern cu analiza continutului perceptiei,,
ci deadreptul cu perceptia, care pe lnga simpla aprehensiune
confine, dupa cum am Vzut, recunoaterea existentii obiectului
pi a corelatiei lui cu noi. Perceptia inseamna fixare sau formare, dandu-ne notiunea unei lumi reale pi permanente.
Reid a fo-st primul filosof care a raspuns temeinic
lui Hume. Prin acestea, el se situiaza alaturi de Immanuel
Kant, f ara sa aka, firepte, grandoarea i 'forta de constructie
arhitectonica a filosofului german. Dar in anumite aspecte ale
filosofiei sale, Reid anticipeaza pe Kant, cu toate ca el nu va
merge pe link idealismului, ci mai curnd pe aceia a realismului. Tezele principale ale filosofiei lui Reid se aseamana cu
problematica esteticii
lui Kant. Dar numai in anu,
mite detalii pi prooedee.
In substanta ei, doctrina ilui Reid, anulanct teoria ideilor,

sustine o cunoaptere imediata a lumii reale, pe cad Kant a

reconstruit pistemul ideal, dncliu-i forma rationala i gprijinul
unui subiect permanent .sau principiu de sinteZ. Reid este numit

de Hamilton un realist natural. Epistemologia sa este realista,

pentrucl recunoate realitatea lumii externe pi a spiritului
adecvatie cu bunul bsimt, acel common-sense, de care nu vor s
se depa'rteze nici neo-realiptii contemporani.
Totupi, expresia.' aceasta, Icommon-sense, a pricinuit pi val
mai pricinui multe neintelegeti pi interpretari grepite. Dupg,
cum observa Sorley, Reid a adnris anumite principii ale cunoap-

terii, nu pentrue ele ,sunt acceptate de catre vulg, ci deoarece

cionstitutLa" naturii noastre ne face sa credem in ele-. Prin urmare, el a ajuns la ;teoria sa Para a se intemeia. pe consensul
public (cum credea Kant), ci printr'o analiza a experientii
ornenepti, a puterilor ei. lar A. Seth Pringle Pattison ne arati

c doctrina lui ,Reid i a pcoalei scotiene este o firosofie a

bunului simt, c,are se opune interpretrlor idealiste ale experientii iomenepti. Astfel fiind, ea ramne o filosofie i nu o
simpl intrebuintare a bunului simt impotriva idealismutui.
Intr'adevar, In Essays .on the Intellectual Powers of Man,
Reid nu opune bunul simt ratiunii sau 'filosofiei in genere,

numai unei anumite filosofi. Pentru el bunul simt (common.

www.dacoromanica.ro

424

$code, scotiang

sense), inseamnii judecata, Ichiar daca filosofii ti dau un alt

inteles. Este absurd s. crezi c poate fi o opozitie intre ratiune pi bun simt. Bunul simt este primul nscut al Ratiunii;
amandoui sunt kindeobpte (commonly), unite in limbaj i in
scris, find nseparabile in natura lor. Ratiunii noi Ii atribuim
dou 'funcithua

(offices), .sau doui grade. Primul, de a ju-

deca lucrurile evidente de la sine; al doitea, de a conduce la

concluzii ce nu ,s-unt evidente, pornind de la cele evidente. Primul grad este idomeniul, i singurul domeniu, al bunului simt

deaceea el coincide cu ratiunea pe de-a'ntregul, fiind doar

un alt nume pentru o ramura sau un grad al ratiunir. (op.

cit., Essay VI. Of Judgment, Ch. II On Conunon Sense).
Totupi, alteori, Reid orede in temeinicia principalor sale

pentruca toti oamenii cari posedi o intelegere comuni sunt

de acord cu aceste principir. Aceasta este pricina pentru care
Reid este considerat adiesea ca un adept al eunoapterii vulgare
naive impotriva filosofiei. Si aceastii aparenta mai este

pi

sustinuta pi de faptul c, intiadevr, alti snditori din Koala scotian, ca Oswald rpi Beattie, au apelat intr'un chip putin
ptiintific sau filosofic la mrturia bunului sumt. (Inteua articol din Mind, Aprilie 1895, ,Profesorul Sidgwick a reliefat
confuzia lipsit de simt critic pe cate Kant o sivxpepte identifickid pe Reid ,cu Oswald pi I3eattie n ceea ce privepte apelul la bunul simt sau la simtul :comun).
Re,alismul natural al lui Thomas Reid a recunoscut realitatea lumii externe, realitatea cunoapterii noastre, ea pi exis-tenta spiritului, care gandepte, j amintepte i rationeaz:r.
Dar Reid nu a mers 'Ana in adancul tuturor problemelor, ci s'a
indeletnicit mai mult cu cunoapterea sau epistemologia i aici
dat msura puterii sale de cugetare i observatie.
Scoala scotian
avut continuatori pi in generatiile ur-

mtoare. Elevul lu Reid, Dugald Stewart (1753-1828),.

limp de douiizeci de ani profesor de Ifilosofie moral la Universitatea din Edinburgh, a avut o mare influenta asupra studentilor si, ea i asupra societatii scoliene, engleze i americane, din vremea sa. A publicat numeroase lucrri, printre
care Elements of the Philosophy of the Human Mind (Ele-mente ale filosofiei spiritului omenesc) 3 vol., 1792-1814
1827, Outlines of Moral Philosophy (Studii de filosofie moral.), Philosophical Essays (Eseuri filosofice), The Philosophy
of the Active and Moral Potvers (Filosofia puterilor active pi.
www.dacoromanica.ro

$coata scotian.

425

morale), precum i klri de seama asupra yietii

i operei lui
Adam Smith, Robertson si Reid.
Student al lui Reid, el i-a ramas urmas si in filosofie,
evitand, ins, s intrebuinteze notiunea de common-sense, a*a
cum la randul sail, Reid se ferise s intrebuinteze cuvantul
idee. In loc de bunul simt, el vorbeste despre legile fundamentale ale credintei omenesti, sau elementele primare ale raSe deosebea de Reid., apropiindu-se in unele
tiunii
privinte de scoala empiric. Sorley Ii descrie opera ca
de mediocra, desi limpede i phi cu discutii i polemici, ce nu

au depsit interesul generatiei sale. Prin el nu s'a realizat niciun

progres in gandire. Cam tot astfel 1-a privit pe Dugald Stewart,
odinioara, j Schopenhauer, care apreciaza in chipul urmator pe

Reid si pe elevul sau: cea mai ,bun i cea mai inteligenti

expunere a naturii i esentii conceptiunilor pe care am putut
s'o gasesc undeva este in Eseurile asupra puterilor spiritului
omenesc ale lui ,Thomas Reid. Aceasta a lost apoi condamnata
de catre Dugald Stewart in Filosofia spiritului omenesc. Pentru
a nu strica hfirtia, voiu observa pe scurt c in ceeace-1 priveste pe Stewart, el apartine acelei largi icategorii de oameni
cari au obtinut o nemeritata reputatie prin favoruri 6 prieteni,
prin urmare, 'nu pot deck sa sfatuiesc ca nimeni ga nu-si
piarda macar un ceas cu mazgalelile unui scriitor atat de superficial". (in Lumea ca vointci i reprezentare).
0 pozitie intermediari' intre asociationismul lui Mill si
doctrina scoalei scotiene n avut Th o m as Br o wn (1778-1820),
care a fost urmasul lui Stewart la catedra de la Universitatea
din Edinburgh. Brown a fost un tartar stralucitor i precoce, care
in

scurta-i viati s'a dedicat deopotriva poesiei

i filosofiei,

ajugand la o ,faima deosebita gratie unui stil ales, unor analize

patrunzatoare (dei indatorat mult altor ganditori, printre care
lui De 'Tracy) i elocventa. Asa pi-1 descriu unii critici, care

au grija s arate ca. 13rown a contribuit la propasirea psihologiei.

La douazeci de ani a publicat Observations on the Zoonimia of Erasmus Darwin, iar, mai tarziu, un volum mic Ob-servations on the Nature and Tendency of the Doctrine of Mr.
Hume concerning the Relation of Cause and Effect, pe care
1-a marit in editiile urmatoare. Cauzalitatea este, pentru el,
numai o simpla i uniforma antecedenta in once obiect. Dar
exista si o credinta instinctiva care ne spune c atunci cand
circumstantele precedente ale unui caz sunt identice, circumwww.dacoromanica.ro

426

Iluminismul francez

stantele ce vor rezulta vor fi gi ele la fe!. El considera filosofia spiritului- ca ptim. .15. a analizei. Totodata, respinge
doctrina facultatilor mintale, sustinuta de anumiti filosofi. Memoria sau comparatiunea sunt asemanari intre clasele faptelor
mentale. In Lectures on the Philosophy of the Human Mind,
publica.ta dup. moartea sa, aceste principii sunt aplicate am..'
nuntelor perceptiei i cunoagterii. Brown a facut importanta
deosebire dintr simtul mugchiular i pipaitul propriu zis;
a sustinut ca extensiunea este cunoscut printr'o succesiunede sensatii mugchiulare, iar lumea externa printr'un numar
sensatii constitutive. Dar a pastrat increderea in existenta reala
a obiectelor fizice, pe temeiul c ele sunt implicate in intuitiva
noastra credinta in cauzalitate.
Dupa Brown, filosofia scotian cunoagte o perioada de
stagnare. Dar intre timp, ea incepe sa fie cunoscuta in Europa.
Prin Royer Collard ea devine apreciata in Franta i in speciat
filosofia lui Reid, care este tradus in 1828 die catre Jouffroy.
Cel mai entusiast valorificator al filosofiei lui Reid in Franta

este Victor Cousin. In Scotia, Sir William Hamilton

va cauta o sinteza intre filosofia germana gi filosofia' scotiana, intre Kant gi Reid, gi totodata va publica
operele lui Reid (1846), aducand: astfel un pios omagiu insufletitorului i celui ,mai vrednic reprezentant al gcoalei san
filosofiei scotiene, ramasa In istorie, pe buna dreptates sau nu,
drept gcoala Bunului Simt.
(1788-1856)

Ilumiinismul francez1)

Actiunea filosofica, pe care istoria gandirii omenegti

intabulat-o in paginile ei sub denumirea caracteristica de migcarea
1) Termenul de iluminism, intrebuintat In acest capitol si in allele

urmitoare, este menit s provoace nedumeriri o si dea nastere la confuzii.

Asa cum 11 intrebuintm In volumul de fag, el nu are semnificarea de viziune mistica, de intuire instantanee si imediat a unor forte absolute, ci
prin termenul de i/uminism vrem s exprimim ceeace germaniiInteleg prin
Aufkldrung, francezii prin lumiere, englezii prin enlzghtened age si italienii
prin illummismo, Iluminist este omul care-si intemeeaza credintele, prerile,
regulele de portare, pe propria sa ratiune. El este adversarul autorititii
celor vechi, adversarul oricirei doctrine impuse de Biserici, nu se stpune
niel unei traditii, niel scolare, nici sociale, nici joridice, nici filosofice. Filosofii iluministi se bazeae pe ratiune, dar resping factorii apriorici 5 sistemele bazate pe acesti factOri. Luminile ion se desvolt prin aplicarea ratiunii
la experienti, prin observatie. Iiuministii sunt pentru toleranta religioas
In genere pentru exprimarea liberi a opiniilor, Mitts vreme cif acestea nu
au un caracter seditos si nu sunt menite s turbure ordinea publici. Dealtfel, cititorul isi va face o idee mai complecti despre iluminism, citind capitolele respective din prezentul volum. (S. R. F.).

www.dacoromanica.ro

Ilurnintsmul francez

427

iluminismului francez, este cuprinsa intre anii 1740 si 1780, adica

In epoca de mare rasunet istoric i cultural, in care aveau sa

se plamadeasca cn'teriile i orizonturile doctrinare ale Mud
Revolutii.

Peisagiul spiritual si social al acestei epoci se deosebeste

mult de al celorlalte. Viata intelectual ja infatiseri febrile. In,
cuprinsul ei, filosofii i, bineinteles impreuni cu ei, disciplina
pe care o reprezentau ,ocup locuri centrale. Gandirea
desprm' zandu-se din fagasul linistit si solemn al atitudinilor strict

speculative, $ncepe sa coboare in framntarea luptelor sqciale;

tinzancl devini, in cuprinsul acestora, o veritabila arm de
lupta. Fortele spiritului isi adauga astfel G misiune noua,,
pe care n'o avuseserij trecut cleat in chip cu totul; indepartat,
anume: de a combate institutiunile trecutului .si de a statornic4
in load traclitionalismului lor inveterat, temeiuri spirituale cam
sa duc la o notia conceptie i da q noug organizare a lumii. In
sprijinul acestei straduinte, venea intreaga miscare culturala a.
vremii. Astfel, este de notat c progresul stiintelor materiale

venea din zi in zi mai evident. In felul cum se desfsura, el

putea ,sa largeasca simtitor orizonturile de intelegere ale mintii
percetatoare i sa dea descoperirilor in curs o intemeere exacta,.
tesuta proape in intregime pe realitati palpabile. In domeniul
explicarilor spirituale, sensualismul englez impusese credinta
c ideile nu reprezinta yalori indreptatite de a'devar decal in
misura in care au yezultat, in constiinta noastri, pe baza unor
experiente efective i neindoelnice. In fine, teoriile nod privitoarei
la tdreptul natural, in opozitie cu principiul autorittii asa cura
fusese inteles pn atunci si cum era inch' practicat de catre
institutiile in fiinta ale societatu' din vremea aceea, cleschideau, in
cuprinsul actiunilor social-politice, perspective indrasnete, care
cereau, prin natura i prin inlintuirea lor structurala, traduceni
imediate i evidente in fapte pozitive.
Asistam, in aceasta epoca, la o mare efervescenta spirituala.
In 4runtea miscarii astfel incepute, filosofii devin campionii
torizati ,ai ,unei intinse retele de campanii i polemici, care nu se
opresc ,ins in cercurile restranse ale specialistilor, ci se difuzeaza larg, angajand in framntarea lor intreaga patura intelectuala i provocand, din aceast cauza, reactiuni energice din partea
autoritatilor civile i eclesiastice.
In aceasta atmosfera de lupti de idei, pozitia intelectual
sociala a filosofulur inregistreaza, fata de trecut, modificari
sensibile. Nevoia de cunoastere 11 stapaneste casi 'Ana acum,
www.dacoromanica.ro

428

Iluminismul francez

dar nu numai pentru ea ins4i i pentru emotia spiritual a

constructiunilor dialectice, ci i pentru chipul in care aceasta
ar putea ,sa dea la iveali o msura practica, a fericirii i a echi-

librului social. Astfel, filosoful" din aceasta epoca ne apare

ca un adversar declarat al prejudecatilor i, deopotrivi, ca
propoviiduitor hotarit al luminilor, intelese In chipul unui sistem
de valori noui, cu 4nctura liberal-revolutionari, menite s aduca
gandirii i moravurilor sociale ale vremii intemeeri spirituale

premenite, care si dea curs descatuirii 6 emanciparii lor.

Aoeste fapte contribuesc cu stilul preocuparilor vremii sa
poute ateva infatiwri caracteristice. Atacul despre care vorbirn,
purtat impotriva prejudeeatilor sociale i teologice, nu avea
in vedere numai ideile sau credintele pe care se intemeiau, ci,
deopotriva, i pe oamenii care le reprezentau. Deaceea, in mod
fatal, micarea ideologica a vremii [are un caracter violent, de
polemica i de pamflet. In desfaprarea acestei micri, opinia

public incepe s alit un rol de frunte. Actiunea despre care

este vorba o prive0e de-adreptul. La randul ei, pentru succesul
social pe care 11 urmarete,
aceasta pentru a da catig
propriei ei ratiuni de a fi
'filosofia despre care este vorba are,
i ea, tot interesul de a solicita i de a-vi organiza sprijinul insufletit [al opiniei publice. Din acest paralelism de interese vor
avea sa decurga cateva consecinte Fireti i concludente, de
natura so alcatuiasca, totdeodata, elemente caracteristice ale
nouei jdeologii iluministe. Filosofia care incepe acum va avea
sa ;se afirme intr'o forma potrivita, pe .intelesul cator mai multi
pe masura sensibilititii generale. Tehnica i. logicismul scolastic ancep sa fie parasite curajos, impreuni cu o anumita credinti curenta pan atunci, c intimitatea culturii in general i a
filosofiei in special, nu pot s apartina cu adevirat deck unui
numa'r restrans de initiati, in chipul unei vocatii sau al unei dotar
speciale. In locul scolasticismului rasare cultul ideilor dare,

spuse in modul cel mai limpede posibil, ,iar in loud dotarii speciale, despre care pomeneam mai sus, rasare credinta contrarie
climpotriva, bine condus, once spirit este in stare si inteleaga,
la un nivel multumitor, valorile de ordin filosofic care privesc
soarta ri fericirea omului.
Este interesant de remarcat discrepanta care se afirma
insistent, intre filosofie j forurile clericale. Incepand din secolul al 16-lea, filosofii nu mai reprezinta doar figuri austere de
catedra, Id apar i ca scriitori liberi, proveniti dio clasele mijlocii iIchiar din clasele de jos. Aceasta tendinta se accentuiazi
www.dacoromanica.ro

fluminisniul francez

429

treptat-treptat in secolul urmator, pentruca sa capete trisaturi

definitive in cuprinsul celui de-al 18-lea. Inceroari de a nu mai
socoti filosofia ca o subordonata a teologiei, ci dimpotriva, de-a
o incorpora pe aceasta filosofiei, se ivisera, cum stim, ma de-

mult. Totusi, pe langi cele care i fac drum acum, in secolul

al 18-lea, acestea nu sunt decal forme timide, simple viziuni",
cu un cuprins de realitate abia conturat. Filosofii secolului
minilor" se cleparteaza de traditia universitara, imbibati de
scolasticism si de un ianumit spirit metafizicist, caracterizat pria
izolare dogmatica, de infatisarea i inlantuirea pozitiva a lucrurilor. Apartinand in majoritatea lor claselor burgheze
dilate
intr'un moment de evolutie in care trebuiau s munceasca

din greu pentru a consolida formele misiunii lor istmice

filosofii epocei construesc despre soarta omului i despre problema universului in general o conceptie energetioa, intemeiata
pe un spirit pozitivist, doritor de actiune evidenta i adversar
declarat al speculatiunii dialectice. Dorinta de baza, care
insufleteste pe acestial este aceea de a se dovedi utili oamenilor,
de a le constru soar ta pe o m'asura mai reala a vietii i, astfel,

de a impaca gandirea br intima cu stiinta i cu practica ei..

Nu este locul s ne pronuntam, aici, daci aceste ofientari
spirituale au fost de natura sa ridice ,sau sl, scoboare prestigiul
cugetarii filosofice. In primul rand, faptul implica aprecien i de
ordin istoric si sociologic. In epoca de care ne ocuparn, necesitatea unei ideologii care sa se infatiseze astfel, rasturnand re-

volutionar pe cea de dinaintea ei, era neindbelnica. Ca atare,

filosofia menita s se afirme sub semnul ei nu putea fi isbiti
nici macar amenintat de artificialitate. Incadrata in realitati'
de o coviirsitoare semnificatie istorica, forma in care o cunoastem

era cea mai potrivita in care putea sa se afirme, judecnd,

pe de o parte dupa natura conditiunilor determinante ale vremei,
pe de alta parte, dupa chipul in care avea s in parte,in mod
necesar, (a transformarile sociale ale epocei.
Incereand sa stribatem, in linii mari, in spiritualitatea filosofica alimentata i determinata de aceste tendinte, vom avea

de desprins, in cadrul epocii care ne intereseaza, trei 'aspecte

fundamentale: influenta englez& sensualismut, seepticismul
materialismul. In paginile ce urmeaza, vom trece in revista infatisarea genera% a doctrinei pe care o trateaza fiecare dintre
aceste caspecte, asa cum rezulta din scrierile principalilor Ion
reprezentanti.

www.dacoromanica.ro

430

Iluminismul francez
1.

Influenta engleza.

In vreme ce David Hume se gandea s treaca in Fran/a

pentru a medita mai in linite la lucrarea sa principal, doi Fran-

cezi se indreptau spre Anglia, cu scopul de a studia, acolo,

institutiile, organizrile i doctrina generala de viata care facusera, din acest colt de lume, punctul celdr mai interesante realiz. ari
sociale i politice ale vremii. ,Aceasta calatorie a fost fructuoasa.

Intorea.'ndu-se din Anglia, cei doi ganditori au adus cu ei idei

numeroase Ii noui, in ce privete atitudinea filosofica, conceptia
religioasa, institutia bisericei i organizarea Statului, pe care
aveau sa le propova.'duiasca in tara lor.

Aceti doiFrancezi erau: Montes quie u i Vo ltair e.

Opera lor deschide, in istoria spiritualitatii europene, temeiuri
adanci, hotaritoare, pentru o noua doctrina filosofica, care sa
stea la baza organizarilor politice j sociale si care s dea omului,

despre el nsui, o conceptie mai larga i mai in acord cu legile

naturii din care este alcatuit.

Montesquieu (Charles de Secondat, baron de

la Br de et de Monte squieu) s'a nascut intr'o localitate din preajma orgului Bordeaux, in anul 1689, In 1714, a
fost numit consilier, iar in 1716 preedinte pe viat al parlamentului ,oraului. In 1728 i-a vandut aceasta demnitate, pentru
a se putea deda, in mai mare libertate, studiului. A calatorit
mult: in Italia, fElvetia, Olanda i Anglia. Aceste calatorii au
fost hotaratoare pentru munca i convingerile sale istorico-soma' lo-filosofice. In 1734, a publicat Considratipns sur les causes
de la dcadence des Romains, iar in 1748 lucrarea sa fundamentala l'Esprit des Lois. A colaborat, intr'o nissura restrans insa,
i

la redactarea Enciclopediei. A murit in anul 1755.

Despre ['Esprit des Lois, s'a' zis ciieste tot ce s'a scri mai
de autoritate, in domeniul politicei, dela Politica lui Aristotel
incoace. Ce idei de baza cuprinde i ce a putut s justif ice,
in mintea celor care au gndit-o, o asemenea asertiune?
In toate timpurile, diversitatea legilor a alimentat, despre
justitia omeneasca, o conceptie sceptica. Multimea atat de mare
i de variata a legilor este de natura s dovedeasca,prin aceasta,
caracterul lor conventional 3i artificial. Fata de aceast constatare, calea cea mai adevarata pentru gasirea unei unitati salutare,
care sa dea raporturilor omeneti o disciplinare sigura
era vazuta in afirmarea hotarata a unui drept natural, menit
rstoarne pe eel conventional in fiinta. Conceptia curent5. a
www.dacoromanica.ro

Ilumnsmul francez

431

-vremii, in aceasta materie, se contara dec.' destul de evident:

dreptul natural era indicat ca dezkleratul ideal care sa repre.
zinte o valoare unica ,i universali, iar in ice privete diversitatea legilor in Eint, Aceasta era condamnata ca tarie, fiind
socotita ca o domnie neindoelnic a arbitrariului.
Montesqui9u neaga puterea de adevar a acestui antagonism, pe care Il gasete in atmosfera spirituala a timpulti
su. El crede ca, in multimea de moravuri pe care i le dau sau
le practica, oamenii nu Sunt condui numai de fanteziile lor,
ci dimpotriv, c sunt condui i de rigori obiective, care fac
ca tecare dintre legile considerate sa depindi, ,in vreun fel sau
altul, de bate celelalte. In aceasta inlantuixe um' 55. nu dicteazi
numai intamplarea sau arbitrariul,
aa cum s'ar parea
ci, inainte de once, b necesitate de ,neindeprtat a lucrurilor.
De aici propozitiunea celebra, care rezum aproape toata doctrina

in semnificatia lorc ea mai larga,legie sunt raporturi

necesare care deriva din natura lucrurilor-. Este o propozitiune
important,pe care o complecteaza leu precizarea la fel de cardinala : inainte de a fi existat legi propriuzise, existau insa raporturi
de ordin politic,
,justitie posibile". Legislatiunile in fiin
sunt realizari necesare, in functie de o serie de
civil, etc.
factori diferiti, care pot sa varieze dupa conditiunile de spatiu ale
cosmosului, sau dupa conditiunile de timp ale istoriei: forma de
guveraimant, cliferitele forme de libertate politica, 91imatul
sau natura teritoriului, precum i o serie de conditiuni capitate
In d,ecursul experientei sociale, cum sunt moravurile, comertul,
intrebuintarea monedei, credintele religioase, etc. Necesitatea

acestor relatiuni nu decurge mecanic, sau fatal, pe deasupra

vointelor omeneti. Nu este vorba deci de o necesitate, oarba, ci
de una rationala, in cuprinsul careia, cu toate imperfectiunile 1ui,
omul se straduete totui s gseasc, prin framantari sufleteti
intelectuale, legile care s corespunda, in chipul cer nrkai potrivit, timprejurarilor istorice pe care le strabate.
Montesquieu ii afla locul sau firesc intre filosofii secolului XVIII prin .chipul cum a incercat s stabileasca, In cartile

lui, doctrina liberalismului. Prin aceasta, n'a urmarit o, preocupare speculativa, ci o problema practic: stabilirea imor

sisteme de legi, menite s realizeze maximum de libertate, in

cadrul d,at al conditiunilor cosmice i istorice legate de viaja
natiunilor tinteresate. In privinta aceasta, el consideratonstitutta.
englezi ca pe modelu1 cel mai autorizat. Ea ti da impresia celei,
mai potrivite legiuiri pentru realizarea liberttii, prin faptuT ea,
www.dacoromanica.ro

432

Iluminismul francez

In cadrul ei, puterile publice sunt separate intre ele, fiecare

avand raza ei precisa de atributiuni, trebuind s se controleze
reciproc
astfet, putnd s realizeze un echilibru sigur al
interdependentei lor mutuale.
Preocuparea de cipetenie a ganditorului nostru se desfa-

goara in jurul reformelor pe care le crede necesare, pentru a

da Frantei un regim adevarat de libertate, in acord ,cu conditiunile specifice ale istoriei i putintelor ei de viat. Analiznd
starea de lucruri din timpul lui Ludovic XIV, Iasi sa se inteleaga c regimul absolutist nu este cel mai fericit, deoarem,
tendiniele sale largindu-se, tara ar putea fi impinsi pe panta
despotismelor periculoase, de tipul celor din Orient. Exista
trei forme posibile de guverairnant: democratia, monarhia
despotismul. Prima, dupa ce a cunoscut in antichitate adevaraia
ei epoca de splendoare, n'ar mai putea reprezenta, asazi, decat
un tsistem invechit sau chiar perimat. Discutia care s intereseze,

va avea s se desfagoare, deci, cu ,privire numai la celelalte

douh. Intre monarhie i despotism exist un antagonism fundamental. Prima se intemeiaza pe un respect absolut al legilor.
Acestea stabilesc un sistem logic de ierarhii, de ordonari si de
preeminente sociale, a cror aparare este de natura si intretini insufletele locuitorilor, pe tang dragostea de aril, i sentimentuI
onoarei gi al demnitatii civice. Dimpotriv, despatismul cere
oamenilor pumai ascultare oarb, i i sprijin puterea,
primul And, pe chipul in care isbutegte s se faci mai temut.
Pericolul Ice' mai mare pe care 1'1 pot cunoagte monarhiile este
alunecarea Jor pe panta exclusivista a despotismului. Aceasta se
intampla in mod fatal, atunci cand un print crede
poate
dovedi puterea schimband ordinea lucrurilor in loe de-a o urma,_
cand ridic functiunile naturale ale unora pentru a le da arbi-

trar altora" (VIII, 6).

Idealul visat de Montesquieu este o monarhie temperata,
a lair' ei putere i stabilitate s fie independenti de consimtamS.ntur

popular. Este forma de guvernamiint cea mai potrivitii pentru, a

tine cumpana exacta' a functiunilor, aa Inca sa realizeze starea
de libertate nu prin mijloace fortate, ci prin colaborarea organici
a fortelor independente in joc.
In gandirea sa politic', Montesquieu a fost influentatputernic de care spiritul fecund si multilateral al englezului

John Locke. Acesta credea c legile au o bazi contractuala,

c sunt rezultatul unor acorduri libere gi Iconventionale intreoameni. Montesquieu adanceste acest mod de a vedea, adauganwww.dacoromanica.ro

Ilnminismul francez

433

du-i nota pretioas i lamuritoare a unui paralelism necesar,

intre condiliunile cosmice i cele istorice ale societtilor in
discutie. Asa cum se prezm' t, gindirea lui politico-sociali
constitue o uriase pledoarie pentru ideea de ,libertate, ca baz
de organizare i armonizare a raporturilor omenesti. El n'a
stribtut departe, in clescifrarea de perspective vaste i deschizatoare de orizonturi istorioe, ci s'a mentinut doar la analiza
Inlnluirilor simultane, acelea care alcatuesc categoria staticei
sociale, In ppozitie cu aceea a ditzamicei sociale, pria care Vico
va vedea, mai thrziu, nu simultaneitatea, ci dimpotrivi, succesiunea genetic a formelor sociale. Libertatea visat de Montesquieu nu apare ca o cerinti isvorata direct din natura orneneascA, ci ca o form obiectiva, rezultand din inlntuirea de
neindeprtaf a fortelor care iau parte la akatuirea structurali
a societatii.

Franois-Marie Arouet, zis Voltaire, fiut unui

notar, s'a nseut la Paris in anul .1694. Si-a inceput studiile
maturitate, prin a fi elevul JesIdtilor. Fund ,fortat s stea
Anglia, intre anii 1726 j 1729, a fie& cunostinta, In acest timp,

cu operele celor doi ganditori care aveau s devin

formatiei sale intelectuale: Locke si Newton. Dup condamparea

faimoaselor sale Lettres philosophiques, s'a retras In Lorena,

la Cirey, pe lfinga Marchiza du Chtelet, crera' i-a dedicat,
in 1738, reputata sa lucrare Philosophie de Newton. Realtors
la Paris, a trait inc.arcat de onoruri, pfina in 1750, and a gsit
adpost la curtea lui Frederic cel Mare, la Berlin. Certandu-se
cu acesta, pe chestia unor atacuri indreptate impotriva filoso-

fului Maupertuis, revine in Franta, petrece ateva luni la o

mniistire benedictina, traeste cativa ani la Dlices lngi Geneva si se retrage pentru totdeauna la Ferney, de unde isi indreapta, in toatil Europa,' cea mai mare parte a interesantei lui
corespondente. In 1778, Voltaire a trecut In lumea dreptilor.
Gandirea lui Voltaire nu reprezinta un sistem filosofic
propriuzis. Cadrul ei epistemologic este fixat de care Locke
si Newton, in a caror filosofie, Voltaire crede ca se poate gasi
tot ce sta in puterea si in limitele spiritului omenesc. In, majoritate, operele lui
ark cele filosofice c't i cele literare
alcatuesc campanii impotriva prejudecatilor contemporane si,
fireste, in favoarea unui spirit nou, care sa aduca viata intelectual a
morala la nivelul gandirii filosofice i astfel s elibereze
spiritualiceste pe om, din lantul credintetor obscurantiste in
care il tineau legile i moravurile in fling. In aceastfi straduinta,
www.dacoromanica.ro

28

434

Iltuninferaul francez

Voltaire se bizue, in primul rand, nu pe posibilitatea de trans-

formare interioara a omului, ci pe puterea de convingere a

ideilor, mai bine zis, a Iuminilor-. Sufleteste, omul este vesnic
acelas, ,stapanit in permanenta de egoism si de pasiuni. Ace,stea
Ii fixeaza, in tabla de valori a creatiunii, un loc al lui, specific,
stabil i necesar,din care n'ar avea motive si nici posibilitf4i ca
evadeze. Daca aceste pasiuni devin adeseori periculoase, aceasta
nu deriva din natura lor irtim, ci din catiza, ignorantei si prejudecatilor in care sunt invaluite, mai bine zis, in, care oamenii

se complac ca sa le invalue, Misiunea filosofiei este de a

influenta spiritele si de a le face sa in-teleaga, stilul moravurilor
institutiunilor de care are nevoe progresui oamenilor. Din

clipa in car un lucru devine inteligibil, prin aceasta, el se

face si -util. Filosofia de pana a.cum ,numira o mare multime

de idei

atitudini, pe marginea carora nu s'a inregistrat,

pentru soarta omeneasca, nicio utilitate. Deaceea, exproprierea acestora va avea sa constitue o necesitate spirituala si
de neindeprtat.
Natura ocupa, in gandire,a. lui Voltaire, o parte insemnata.
In aceasta privinta, el manifesta frecvent tendinta de a reduce
totul la (Iona principii cardinale: Dumnezeu i Materia. Credinta intr'o materie eterna, ordonata finalist de catre Dumnezeu,
este, dintre toate credintele posibile, cea mai convenabila: ea
nu prezinta clificultati in ce priveste ordinea spirituala, de care
avem nevoe si nu prejudiciaza cu nimic viata morala, pentruci,
in definitiv, obligatiunile noastre raman aceleasi, fie c ne

sprijinim pe un haos orclonat-, fie pe un haos creaf. Pornind dela acest finalism, Voltaire aseamana Universul cu un
orologiu, construit de care spiritul geometric al lu Dumnezeu
(Dieu, ternel gomtre). Se ridica impotriva celor care postuleaza necesitatea unei cosmogonii ca rezultat firesc al inlantuirii
de cauze din Univers, In loe de a simti starea actual a a lumii
mai direct, ca pe o realizare unica i privilegiata a Divinitatii. In sustinerea acestei credinte, fizica newtoniana Ii da
un sprijin categoric. Elementele pe care acesta le pune in
valoare ii apar ca apartinand, in prim' rand, nu unui sistem de
ratiuni mecanice, ci unei vointe or-donate i totputernice a
Divinitatii, in vederea efectelor pe care aceste elemente le au
de intaptuit. Voltaire crede in imutabilitatea speciilor animate,
ca. i in aceea a spe,ciilor chimice, indepartand astfel ideea
traniformarilor chimice, pe care o considera drept o simpla aparenta
Scepticismul sau se intinde, dealtmintrell, pe un
www.dacoromanica.ro

Iluminismul francez

435

domeniu larg 6 variat: astfel, se indoeste ca. in cuprinsul specie',"

omenesti s'ar fi putut ivi transformari at& de mari, Inca si

ducii la formarea raselor, sau, in alt.:a parte, cit miscarile fizice
ale globului ar fi putut fi, prin actiunea lor mecam"ca, mai hotaratoare pentru formarea muntilor, Val:0, etc., decit ar, putea,
fi un anumit finalism imperturbabil, in numele dam" exista o
tordine necesara, Cu un rol indispensabil, in viata lumii si a
tuturor elementelor care o alcatuesc.
In ceeace construeste despre problema omului, Voltaire este
condus de aceeasi conoeptie de bazi ,a fixitatii, inspirata din fizica
newtoniana. In structura lor m' tima, atributele spiritullu" omenesc

sunt neschimbitoare. De aceea, Voltaire desvolta clasica lui

ostilitate fata de tenia crestini
asa cum o ilustreazii in special Malebranche si Pascal -- potrivit creia soarta omeneasa
apare ca un Lant de asteptiri, de pregatiri si de transformari
tinui, in vederea unei fericiri finale si eterne. Pe Pascal, Il denuarati ca, determinat de un temmote misantropul
perament delicat, de o sanatate subredi si de o imaginatie nemsurat de trist., el este aplecat sa faca din om o forma misterioasa,
furat.' i stipitnitii de enigme, scrrtite s ramana mai milk, enig-

matice deck intelese. In realitate, faptele stau altfel. Omul nu

este o pla'smuire misterioasa, ci o forma precisa, infipta cu
i temeinice in natura, inzestrati Cu pasiuni pentru a-i servi
guverna soarta
la adaptarea ei in viata, cu ratiune, pentru

nivel mai inalt, superior celorlalte animale. Conflictele lui intime, din care Pascal este dispus sa faca teme
structurale ale unui sbucium metafizic, in fond, au misiunea
la un

rnai practica a unor ingrediente necesare, pentru a caror explicare

nu poate fi nevoe de postulri misfico-filosofice, cum ar fi aceea
a picatului originar din doctrina cretina. Astfel: nesiguranta din

sufletul omenesc este o teisaturit ,natural, fara de care psihologia noastra nu s'ar putea realiza; amorul propriu este, inainte

de once, o valoare sociala, cu un rol precis in desfasurarea

actiunilor care privesc viata in comun; nazuintele noastre, in
ce priveste problemele viitorului, sunt expresia nemijlocita
nevoii de actiune, asa cum rezultg, in primul rand, din COnformatia noastra biologica; etc., etc. Intr'un cuvant, Voltaire vrea

sa impuna credinta unei naturi omenesti imuabile, pe care o

opune, categoric, lantului de nelinisti i asteptari infrigurate,
ce insotesc desbaterile i temele filosofiei crestine.
In cartea ,sa Essai sur les moeurs, Voltaire se inscrie pe
pozitie exact ccmtrarie celar pe care le intalnim in ffistoire
www.dacoromanica.ro

436

Ilumfnismul francez

universe& a lui Bossuet, sau in Cit de Diett a Sfantului Augustin. Acestia doi din urma vedeau in inlantuirea faptelor istorice o solidaritate universala in timp i spatiu, dominata de
existenta hotaratoare a unui plan si a unei intentionalitti divine.
DupO. Voltaire, dimpotriva, istoria este un joc orias al pasiunilor

omenesti, in care moravurile au un rol preponderent rfata de

evenimentele istoriei propriuzise, i in care atmosfera i spiritul
ei general alcatuesc., in epoca respectivi, valori mai concludente

dealt indivizii care o populeaza. Trecutul nu are decat o insemnitate stearsi. Atunci cand insist ca sa traiase in cugetul
oamenilor, el ja forma disolvanta a unei prejude,cati apisatoare.
1Semnificatia istorica i sociali a epocilor se desprincle limuritor,
nu solidarizandu-le cu blocul inform si perimat al trecutului, ci
dimpotriva, luandu-le pe fiecare in parte, ea pe niste forme izolate si unice.
Anturi de asemenea discontinuitti in timp, gandirea voiIairian
i existenta discontinuitatilor in spatiu. In
aceasti privinti, Voltaire citeaza cazul civilizatiilor asiatice
americane, care se intemeiaza pe alte premise si pe( alte valori
dec.& civilizatiile europene, dar care tind staruitor, totusi,
se omogenizeze cu acestea.. Tot asa, e caracteristica discontinui-

tatea remarcati de Voltaire, privitoare la cele doua tipuri de

istorii simultane, pe care le scriu dela sine popoarele, prin
procesul lor firesc de desfasurare: una este istoria oficiala, a
imparatilor, a razboaielor, a luptelor civile i eclesiastice, care
'd masura exacta a pasiunilor si a intereselor omenesti; cealalta
este o istorie mai modesta', aproape necunoscuta, a celor care
creaza bunuri de civilizatie, a celor care descoper unelte noui
de lucru, o istorie spris viu, nu cu artificii conventionale Cl cu

fapte, de catre oameni intregi care, de cele mai multe ori, au

In loc de diplome un instinct sanatos, pl puterii lor de creatie
al .misiunii lor omenesti. In fata acestui instinct, credintele
pompoase i conventionale ale doctorilor" oficiali nu au deeat
infatisarea trista, a unor forme absurde, sau poate chiar mai
mult (leek atata.
In materie politioa, Voltaire se deosebeste mult de Montesquieu, ;impotriva caruia indreapta adesea sageti si critici necrutatoare. El crede In necesitatea unui despotism luminat, realizat prin monarhi puternici, de tipul lui Petru cel Mare, Frederic
II sau Caterina ;II, a caror autoritate sa fie sustinuta prin aderarea
lor continua la adevarul i intelepciunea luminilor filosofice. Echilibrul i progresul real al omenirii, intaptuit prin desvoltari arwww.dacoromanica.ro

Iluminismul francez

437

monice ale moralei, artei, stiintei i tehnioai, nu stau in natura

obiectiva a vietii sociale, ci in chipul cum aceasta poate fi
sustinuti prin domma' luminata a unui guvernamant bun si
puternic. Astfel, teza politico-sociala a lui Voltaire se desprinde
ciar: Faptele istoriei au directiunea pe care le-o imprima vointa
pasiunile omenesti, fara alta conditionare, in desfasurarea
lor, idecat aceea pe care le-o pot da lipsa sau prezenta ratiunii.
Cu alte cuvinte, Voltaire isi alcatueste despre natura omeneasci
o conceptie simpl, intemeiata pe un fel de realism empiric, einan-

cipat de tot ce ar putea s para misterios, chimeric, sau neinteles in Chip imediat. Este o conceptie asemanatoare Cu toate

oelelalte din epoca lui, superioara insa cestora, prin chipul

precis in care au fost formulate propozitiile ei i prin consecyenta marcata pe care o realizeaza lamuritor, de-alungul tuturor lucrarilor lui.
In tot ce a gandit cu tinQtura filosofica, chiar firil a fi
intotdeauna original, totusi,' grin pasiunea pe care a pus-o in
apararea convingerilor i prin verva scanteetoare in care a
putut sa le infatiseze, Voltaire a stiut si se faca ascultat, sit
impuna convingeri, s stea in centrul miscarilor ideologice ale
timpului pan i s dea semnul energic al unor mari actiuni de
emancipare, cu rasunet universal ill istoria spiritului omenesc.

Sensualismul.
Etienne Bonnot de Condillac, cel care avea sa
2.

clevina figura cea mai reprezentativa a sensualismului francez

din secolul XVIII, apartine unei familii de parlamentari
s'a nascut la Grenoble, in anul 1715. In 1740 rupe definitiv cu
oariera clericalii, catre care voia sa se indrepte, si vine la Paris,
unde frecventeaza staruitor cercurile de filosofi, in care tronau
personalitati proeminente ca acelea ale lui Rousseau, Diderot,
Fontenelle, si a. A publicat mult: in 1746 Essai sur l'origine
des connaissances humaines; in 1749 Tratit des systmes; in
1755, Trait des animaux; incepand din 1752
data retragerei
lui la castelul de Flux
a publicat Cours d'tudes in 13 volume
i Du Commerce et du Gouvenriement considrs relatioement
l'un ti l'autre. A murit in anul 1780. Ca opere posttime s'au
publicat: in 1780, Logique j in 1798, Langue des calculi&
Condillac este ganditorul sistematic care a dal la ivealit
premise de baza, pentru psihologia i teoria cunoasterei in
filosofia franceza din secolul XVIII. Luorarea sa principa1
este vestitul Trait des sensations, in care incearca o aplicatie
www.dacoromanica.ro

438

flnmnsmu1 franeez

a conceptiei sale despre originea ideilor i despre metoda ade-

varati a gandirii. Este o aplicare integrala, pare i proptme

s demonstreze ci nu exista nicio operatie a sufletului omenesc
care s rezulte din altceva decal din senzatii transformate. Locke
afirmase o parere similar., dar numai in ce priveste continutul
constiintei. Condillac merge Salsa mai departe: la el nu este
vorba numai de acest continut, ci despre tot pe alcatueste realitatea constiintei, cu intreaga 'ci activitate i cu toate formele
pe care le poate capata in decursul acesteia.
Dar, ce trebue inteles prin senzatli transformate? Precizarile care urmeazi ne vor da riispunsul.
Privita izolat, senzatia este o simpla modificare pasiva a

sufletului, Cand ja o forma mai evidenta, mergand pan la

excluderea altera, devine aten fie. Atunci &And spiritut nostril.

inregistreazi dou sau mai multe senzatii dintr'oclata, a,vem

de-aface cu fenomenul sufletesc al comparatiei. Amintirile, la
randul lor, sunt efectele ulterioare ale senzatiilor. Pentru a compara doua obiecte, i deci pentru a putea inregistra senzatiile

corespunzitoare, trebue ca mai intiiiu si ne dim seama de.

asemanarile j deosebirile lor; acesta este, in fond, tot mecacomparatii,
nismul judecatii. Proce-sele nrestre de cunoastere

judeciti, inlantuiri de amintiri, abstractiziri, etc.,

sunt dis-

ciplinate, in mod hotfirit, de catre atentie, care devine, prin

aceasta, fenomenul fundamental In coordonarea actelor noastre

de constiinti. Ea ne ajutfi s sesizam faptele in chip distinct

lamurit. Aceasta ordonare,este extrem de pretioasa, deoarece
intreaga noastra cunostinta se bazeazi pe putinta de a distinge,
unul cate unul, toate faptele care se prezinta spiritului nostru,
la inceput, ca o mass confuzi de fenomene. Cu alte cuvinte,
cunostintele noastre se intemeiazit pe o activitate denumita de
Condillac analiza. Ea consta din dgscrierea tuturor operatiunilor
prin care se formeaza, treptat-treptat, ideile.
Doctrina lui Condillac, prin care a incercat s6 a4eze experienta la baza tuturor manifestarilor noastre de cunoastere
ca atare sa postuleze problema iunei stiinte Intemeiate exctusiv
pe experientii, a avut un etisunet puternic. Substituindu-se cartesianismului
doctrina prea rece si prea rigida pentru nota
de transformari si de intreceri revolutionare ale epocei
sensualismul lui CondilLac ,s'a bucurat de recunoasteri oarecum
oficiale, fiind invitatura recomandati pentru cartile de *coda'
ramanand ca atare pn tarziu in epoca Imperiului.
Pentru a demonstra teza sa de baza, c once senzatie
www.dacoromanica.ro

Ihnninismul francez

439

oricare ar fi seat
este in (stare sa puna.' in miscare toate facultatile spiritului, Condillac irecurge la o ipoteza. care a ramas
celebra:

Presupune o statue, la care face s se trezeasca separat,

unul dup altul, toate simturile, incepand cu simitil mirosului,
pe care il considera eel mai neinsemnat, sau, mai bine zis,
cel mai putin complicat, dintre toate. Dac aceast. statue
s'ar
devenind om paralel cu trezirea simturilor sale
margini doar la acest singur simt, puterea ei de intelegere ar
avea tot atiitea facultati, casi cand le-ar avea pe toate cinci.
Faptul va fi de naturi s demonstreze c facultatile intelectuale
nu deriv din intrebuintarea ideiior i a formelor logice carel
le reprezint, ci sunt anterioare acestora.
S revenim, insa, la exemplul statuei, care are, deocamdati,
numai simtul mirosului. Ce facult41 i se yor putet ivi, n, acest
stadiu? I se &l s miroase un trandafir. Mirosul respectiv este
singura impresie care Ii strue0e in constiinta. Daca i s'ar
da s miroase i alte ,flori, aceast comtiintii i s'ar transforma
dupa fiecare, in miros de sale:Om, de teiu, etc.,, etc.. Intre aeestea, se poate ivi un miros mai puternic, mai ptrunztor; in
msura in care isbuteste s elimine pe celelalte, se formeazi o
senzatie exclusiva, care este starea de atentie. Ivindu-se un
obiect de natur s provoace o senzatie noua, este posibil ea

cea veche si persiste inca, chiar daca obiectul care a determinat nu se mai afla inaintea simturilor: avem deaface, astfel,
cu fenomenul sufletesc al memoriei. Dupi cum statuia ar da
atentie, atilt senzatiei trecute cat j celei prezente, se realizeazi
procesul sufletesc al comparatiei. Daca Ii da' seama de asemanri
deosebiri intre acestea, incepe si se infaptuiasca un alt proces,
care este acela 1 judecatii. Din repetarea comparatiunilor

judecitilor se tnaste un fenomen mai complex si mai adanc,

al refleetiei. Reactionand ,impotriva unei senzatii neplacute prin
,amintirea uneia placute, statuia ar incepe s'a triiascit, astfel, facultatea imaginatiei. Din inlantuirea tuturor acestor posibi1itiA
transformri poate rezulta atitudinea finala i sintetica a intelegerei. Once senzatie este insotit de o stare afectiva, care
variaza intre doi poli: impresia de placut i impresia d'e neplacut.
Din combiwarea acesteia cu facultatile de intelegere ale spiritului
u nastere dorintele, eare se pot transforma, incetul cu incetul,
In acte voluntare. Dorintele persistente iau forma pasiunilor
atrag dup ele intreaga gami de atituali sufletesti de care se pot
Insola, prin natura lor: iubire, ura, sperant, team, etc. Dup
www.dacoromanica.ro

440

numinismul francez

ce a putut s.,trezeasca astfel un lant puternic de stari concrete,

statuia noastracare nu are deocamdata decal simtul mirosueste in stare s faca un nou pas hotaritor si anurne sa
lui
tre.aca la realizarea de idei abstracte i generale:distingand starile prin caie a;trecut, capata ideea de tnumiir; diandu-si seama

mirosul din clipa de fata pr putea sa inceteze pentru ca mai

apoi s revin din nou, incepe sa inteleaga ideea de posibil;
inlocuirea unei senzatii prin alta Ii da imagnea duratei si pe
aceea a succesiunei; colectionarea de impresii dela senzatiile
care s'au succedat intr'o unitate oarecare de fimp, ii d ideea
hotaritoare si fundamentala a eului; etc., etc. Astfel, ten lui
Condilla.c este demonstrata: chiar avand numai un singur simf,
statuia poseda, sau este in masura sa posede, toate facultatile
care intemeeaza viata sufleteasca pe functiunea de intelegere
a spiritului. Formarea acestor facultati rezulta treptat, sub
actiunea instinctelor j a trebuintelor omenesti, care nasc din
comparatia starilor de placere sau neplacere.
Facultatile senzatiilor sunt raspandite cu ajutorul unui

sistem de semne, care este limbajul. El constitue, in raport

cu analiza, o forma identic a acesteia i, in once caz, o conditie de bazi ,pentru desfasurarea ei. In cea mai mare parte,
lirnbajul este tributar naturii. Intre limbajul spontan, al simtirei vulgare, i intre ce! ,tehnic-conventional al filosofilor, cel
dintaiu constitue o metoda analitica netagaduit superioara. In
cartea sa Langue des calculs, Condillac sustine c ce' mai bun

mijloc pentru realizarea analizei este o limba bine facuta-,

ca in fond ,stiinta nu este clecat o asemenea limba bine construiti
matematica.
-forma ,ei universala este cea rie care
Ideea de analiza mai.` este tratata, cam in acela titnp, si

de catre un naturalist genevez, Charles Bonne t, care a

trait intre anii 1720 j 1793. Ideile sale filosofice sunt expuse
intr'o carte foarte remarcata in vremea aceea. intitulaa: Essai
analytique des facults de l'me:
Doctrina lui Bonnet se apropie mult de teoria englezului
Hartley, teorie care semana cu o reluare a ipotezelor car-

si care este caracterizata de catre autorul ei astfel:

,,Obiectele exterioare care isbesc simturile noastre provoaa
mai inthiu asupra nerviIor asupra carora lucreaza i apoi asupra creerului insusi, vibratiuni infinit de mici ale partilor madularii. Aceste vibratii sunt excitate :i propagate: in parte, de
catre eter, in parte, da eitre uniformitatea, continuitatea, supletea si energia substante madularii a creerulu, a sirei spinarii
tesiene

www.dacoromanica.ro

Ilurainismul francez

441

si a nervilor" (Observations sur l'homme, Part. I. prop. 4 si 5).

Asemanator cu aceasta teorie, Charles Bonnet precizeaza: Miscarile creerului sunt ea niste semne naturale ale ideilor pe care

le trezesc. Observand aceste miscari, se poate citi ea intr'o

carte". Ele explica' nu numai prima aparitie a ideilor, ci _deo-

i reproducerea lor (Ess. de psych. Introd. Part. II).

Datorita actiunii unui fluid, a carui elasticitate se apropie de
potrivii

aceea a eterului, fihrele se pun in miscare din nou, tot asa cum

au ficut-o la inceput, and s'au aflat intaia ,oara in prezenta

obiectelor. In baza ,unei legi necesare, a legaturaor sau asociatiilor intime, senzatiile prinse de aceste nu.scari se reprodud
imediat. In caracterizarea pe care o incearca asupra analizei,

Bonnet intrebuinteaza un vocabular diferit mult de acela al

lui Condillac. Pe sand acesta se sprijinea pe ickea de transformare, cel dintaiu, condus die formulatia sa spirituala ca naturalist,
foloseste ideea de serie si de inlantuire..Bonnet afirma categoric
ca activitatea spiritului g-iu este reductibila la senzatie, pentruci

aceasta nu este decal o categorie pasiva. Preferinta pe care

statuia lui CondilLac o arata fati de o senzatie sau alta devedeste, dimpotriva, nu nurnai o atituche pasiva, ei existentd
unei actiuni precise, indreptati asupra .acelei senzatii. Atprefera,

nu este a isimti initial o categorie sau alta, ci dimpotriv este

a determina, a actiona. La fel se intimpla si cu celelalte manifestari sufletesti: cautarea de placeri sau fuga de durere
pot fi senzatii transformate, ci actiuni bine definite ale senzatiilor de placere sau de durere; etc. Denuntand abuzul de
analiza, care face din atitudinile observatiei interne o simpla
massi omogena, Bonnet cleschide drumul unei ideologii oarecum

mai noi, pe care o vor contura mai precis, la sfarsitul secolului, ganditorii Destutt de Tracy si Maine de Biran.
Helvtius (1715.1771) este, deasemeni, un reprezentant
ilustru p.l sensualismului francez din secolul XVIII. Si-a intnebuintat averea, stransa in timpul cat a Tost fermier general,
pentru incurajarea literelor i pentru opere de caritate
In 1758,a dat la iveala lucrarea De l'esprit, care a fost socotita
de cake form& clericale ca una dintre cele mai nedemne carti
ce s'au scris vreodata. Din cauza ei, a fost condamnit de, catre
Biserica
de catre Parlament, fiind nevoit
casi Voltaire
s se adaposteasca la curtea ospitaliera a lui Frederic cel Mare.
In anul 1775,a publicat o a doua lucrare, ce avea sa conteze tot

pe atata in spiritualitatea timpului: De l'homme.

In De l'esprit, Helvtius .face o aplicare, pe plan intewww.dacoromanica.ro

442

Ilutninismul francez

lectual, a tezei morale sustinute In vremea aceea, ca mare

ristmet, de care baroinul d'Holbach. In desvoltarea sa, Helvtius este stipanit de convingerea capatata dela Condillac cg
toate facultatile spiritului rezulta din clesfasurarea experientelor

venite din afari. Problema pe care o trateara se infatiseazfi

astfel: Tot ce se petrece in spirit provine din sensibilitatea

fizic. Faptul comporf insa o diversitate fundamentala.
Pe de o parte, sensibilitatea ,fizica este aceeasi la toti camenii
noastr

pe de alt parte, Atat prin natura at i prin valoarea for,

spiritele sunt cat se pote de diferite. Cum este d'eci posbl sa
se ptabileasca un punet de vedere unitar, in cuprinsul unei
asa de hotirite diversitti?
Rspunsul se poate ,gasi in intensitatea atentiei i in chipul
cum se orienteaza, pentru a alege cutare sau cutare obiect.
Acestea depind, in chip exclusiv, de pasiunile care ne insufletesc, adici de felul cum isuntem prinsi in cautarea placerilor sau
in indepartarea durerilor, .ceeace face ca sensibilitatea fizica sa
apara ca origine a diversitatii clespre care am pomenit mai sus.
In ce priveste valoarea spiritelor omenesti, Helvtius desvolt
un punct de yedere cu puternica inclinare sociologica. Valoarea
spiritului nu depinde de elemente intrinsece lui, ci de stima de
care este inconjurat din partea oamenilor, potrivit intereselor
lor si a ,societtii din care fac parte. Astfel, real itatea care
rarhizeaza spiritele, conferindu-le o valoare sau alta, este
societatea, prin moda, obiceiurile, raporturile sale in fiinta,
prin natura ei, prin felul cum isi desfasoara viata intelectuali,
etc., etc. Ea este inspiratoarea principala pentru provocarea pasiunilor care s faca pe oameni interesati, precum i in provocarea acelora care sunt necesare pentru ca spiritul lor
fie ajutat si indemnat ca
urmeze procesul sn firesc.,
Helvtiw merge atat de departe in sustinerea acestui punct
de vedere, incat crede c geniul insusi nu este un rezultat al
unor forte imanente, ci tot unul al circumstantelor sociale.
Oricare ar fi descoperirile lor, i in once domeniu, ei nu sunt
niciodata precursori, ci numai continuatori.
Tratatul De l'homme, scris in parte i ou gandul de a da
o replica la tema din Emile al lui Rousseau, demonstreaza." puterea i necesitatea de fundament a instructiei. Desigur, conditiile fiziologice i au si ele partea lor de insemnitate

formarea spiritului, insa ele sunt subordonate conditiilor caretin de autoritatea si de felul cum este organizati educatia,

ca influenta din afara, de natura social, asupra

www.dacoromanica.ro

443

Bunstnismul francez

In ce priveste doctrina morali pe care

In lucrrile

sale, Helvtius

se afl. pe

linia

infitisat-a
trasat

de.

Hobbes, ale crui premise le adopt, dar ale crui concluzii le

respinge. Regula principal dup care se conduce omul este
aceea a amorului propriu. Universul moral urmeazi calea care
se cheami legea interesului. Ins, in vreme ce Hobbes lima
din aceasti lege sursa numai a urii si a diviziunii intro oameni,
dimpotrivi, Helvtius descoper in e virtualitatea i mecanismul sufletesc al tolerantei si al simpatiei. Rostul moralei
este acla de a armoniza si de # duce diversitatea intereselor
contrarii la unitatea unei intelegeri. Interesul particular si. ca
cel general so afl vesnic in lupti. Legile au misiunea de a veni
in ajutorul moralittii. A astepta oameni care si realizeze binele doar pentru el insusi, este a ne face un vis,, dintre aoelea
in care se complac fr folos, sau poate ehiar &auditor, misticii. Totusi, in aniisura in care moralitatea nu se poate dispensa
de ajutorul legilor, ,tot asa legislatia nu se poate dispensa de
inminile moralei. Hobbes cerca ca legile si fie apirate cu forta.

Helvtius cere insi mai mult: deopohiv cu ,aceasta,

si a

incadrare a lor ,rational, asa incat s convin cator mai multe

interese. Pentru ,afi eficace, prescriptiunile moralei trebuesc

previizute cu sanctiuni, care s se exercite pe cale de constrngere sufleteasc i sociali a opiniilor noastre si a celor
pe care le intalnim in jurul nostru.
In materie religioas, Helvtius se ridic puternic
potriva moralei teologice, pe care o acuzA cal' nu a gsit
c nki nu incearcii ,s gseasc mijlocul de a merge mAn
in mnii cu interesele poporului.
Prin atitudinea ei de mare hotilrat curaj i prira tonul
de polemic de rare este insufletit la fiecare pas, gandirea lui
Helvtius constitue, in ,procesul ideologic al iluminismului francez, unul din momentele lui cele mai autentice, mai fecunde
tnai semnificative.

3. Enciclopedia, Scepticismul si Materialismul.

N'am putea avea o icoan just i lamuritoare a ilurninisfltit a cuprinde, intre mardestrile lui,
acelea care se leagi de numele si doctrina enciclopedistilorEi poart acest mime, nu atat pentruci ,au lucrat la aceasi
cat, mai ales, pentru afinittile de ordin sufletesc si ideologic
pe care le-au dovedit unii fat. die ceilalti. Ceeace Ii caracterizeazia, in primul rand, este lipsa lor de interes pentru problemele de filosofie pur
deopotriv cu contemporanii lor
www.dacoromanica.ro
mulaui. francez,

444

Iluminismul francez

sensualiti aveau credinta ca Locke spusese in materie de teoria

cunoasterei un cuvant definitiv
pentru a fi compensata cu

o puternica 0 aproapp exclusiva conceptie a naturii. Ei vad

filosofia doar ca o consecinta posibila i cel mult fireasca a
*tiintelor despre natura. Rem" u tema gandirii lui Hobbes, cu
deosebirea ci pe cand acesta o tratase fleductiv, dimpotriva,
eaciclopeditii vor s'o intemeeze inductiv, cu fenomene 0 raporturi luate din inatura. Aceasta este aezata, cu hotarare, in
centrul tuturor conceptiilor despre lume 0 despre viata, in
care omul ar putea sa se increada cu adevarat. Raportat la
viata 0 la dogmele religioase, acest punct de vedere va da nastere
la contradictii aspre, care se vor traduce, In mod necesar, in
forme 0 atitudini de scepticism. In masura in care principiile
0 .ordonarile stiintifice ale naturii nu puteau sa incadreze mul-

tumitor' dogmele, institutiile, simtirile 0 in general categoriile

vietii ireligioase, acestea erau scoase din drepturile lor de adevaruri eterne-, pentru a fi puse, nernilos, pe seama suficientei,
a fanatismului sau a intolerantelor mascate. Insa, cu toata aceast
not revolutionara, operele encicloped4tilor au o parunzitoare
coloratura, am putea-o numi chiar tematica filosofica. Pentru
a combate doctrinele spiritualiste, ei folosesc un arsenal impresionant, akatuit din toate irezultatele 0 mijloacele pe care tiintele pozitive ale vremei le dadusera la iveala.
Urmarind istoria faptelor care au condus la constituirea
Enciclopediei, nu ne va fi greu sa constatam ca numele care
s'a legat cel mai strans de destinul ei este acela al lui Diderot.
Denis D i de r o t s'a pascut in localitatea Langres, in anal
1713. La Colegiul Louis le Grand a fost elevul Jesuitilor. A
tradus: in 1743 Mistoire de la Grce dupa Stanyan; in 1744,
Dictionnaire universel de Mdecine dupa James; in 1745, fai
moasa lucrare Essai,sur le mrite et la vertu a lui Shaftesbury.
Devenind cunoscut, in 1746 a primit din partea librarului Le
Breton rugamintea de a traduce 'din englezeste Cyclopaedia or
Dictionary of arts and sciences, care aparuse in 1728 si care,
inregistrase un succes,neobinuit de mare. Ideea unei enciclopedii

originale plutea in atmosfera siii facea drum din ce in ce

mai insistent in spiritele vremii. Pentru a o realiza, Diderot
se asociaz.' cu matematicianul d'Alembert 0 face apel la multe
personalitati de marca ale epocei, pentru a colabora. Intre

toti ins, el mai activ a fost Diderot, care a scris singur un

mare numar de articole, din diferite domenii ale culturii. In
1751, a aparut primul volum al lucrarii, intitulat l'Encyclopdie,
www.dacoromanica.ro

fluminfsainl francez

445

ou Dictionnaire raisonn des arts et des mtiers, precedat de

un faimos discurs preliminar scris de d'Alembert. Pe baza
unei a.ctiuni a forurilor clericale, in urma scandalului dogmatic
provocat de sustinerea la Sorborma a tezei prezentate de abatele
de Prades, Enciclopedia este denuntata ca autoarea moral a a
acestor rataciri i, n consecinta, i se interzice aparitia. Intre
1753 i 1757, gratie unei actiuni abile vi hotarite dusa de catre
librarul Malesherbes, Enciclopedia este reluata, putand sa apara
Inca cinci volume. In 1752, d'Alembert a parasit intreprinderea. Fiind facuta responsabila de materialismul lui Helvtius, Enciclopedia este din nou suspendata. Cele zece volume
au putut sa apara doar mai tarziu, in 1766. Intre timp, Diderot
si-a continuat neintrerupt activitatea sa filosofic i scriitori-f
ceasca: in 1746, a scris Penses philosophiques; In 1749, Lettres
sur les Aveugles a r usage de ceux qui voient; in 1747, a scris
La Promenade du sceptique ou les Alles (aparuta abia in 1830)
5i. De la ,suffisance de la religion naturelle (aparuta. in 1770).
Diderot a murit in .anul 1784. Ca opere postume i s'au publicat: Penses sur l'Interprtation de la nature,'Rve de d'Alembert (scrise in 1769) i Supplment au voyage de Bougainville, scrisa. in 1772.
S'a spus c Diderot a fost in Fran,ta ceeace a fost Leibniz
pentru gandirea germana. El marcheaza un moment strilucitor,
de apogeu, al spiritului revolutiona.r. Avea o mare capacitate de

a rasbi in ,toate problemele vietii, de a intelege vi interpreta

totul, atat sub aspectul prezentarii individuale a lucrurilor, cat
vi sub acela al incadrarilor sintetice de ansamblu. Poet vi
filosof totdeodata, opera so este rezultatul complex al unei
incrucisari de atitudini sufletesti contrarii, care i-au d'at putinta s oscileze pitoresc i sugestiv, intre pornirile temperamentale cele mai vii, cu gustul platitudinilor vi al cruzimilor,
intre inaltimi de cugetare metafizica, nimbate de inflacarari
sublime si de prezenta scanteerilor geniale. Enciclopedia este,
In. aceasta privinta, o dovada evidenta a curiozitatii sale universale vi a ,putintei de a se realiza metodic i lamuritor in
domenii variate de cultura. Dintre toate trig, ce! care i contureoza cel mai rnult locul in spiritualitatea moderna a Europei
este activitatea sa filosofica.
Opera cea mai caracteristica, in ce priveste orientarea
filosofica a ganditorului nostru, este Interprtation de la nature.
Diderot crede c metod a adevarata trebue sa realizeze o colaborare organica intre ratiune i perceptie i ca trebue s folowww.dacoromanica.ro

446

fluminisnsal francez

seasci, deopotrivi, atfit rationameniul deductiv cit si pe

inducfiv. Se preocupi, in special, de chipul cum trebue explicati linalitatea naturii. In aceasti privinti, el se depirteazi de postulatele teologic,e si de acelea aie rationalismului
cartesian. Natura nu dtrebue vizut ca apartinnd unor cauze
din afara ei. Prin insusi faptul existentei ei, natura este dotati
cu elemente care in de esenta vietii si a constiintei. Paralele
cu evolutia necesari a fenomenelor, aceste elemente s'au trezit,
au inceput screeze procese i, prin asocierea lor treptatit, au
luat forma organizati a animalelor si a amenilor. In aceasti
explicare, Diderot este condus de teoria continuititii progresive
a rnonadelor leibniziene i, deopotiivO, de rezultatele cercetirilor
contemporane ale savantilor naturalisti. Viata i spiritul naturii nu sunt rezultante mecanice, ci valori eterne, care stau
la baza existentei. Ele au in lucruri o existeng virtuali, dela
sine, asteptind momentul i imprejurarea in care si poati
trece deIa forma potentiali la cea actuali. Viatri i miscarea
depind de don serii de conditiuni: unele interioare i celelalte exterioare. Intre acestea, cele interioare au o primordialitate

netigiduit. Este greu de admis, ,c din asocierea mai .multor

molecule moarle s'ar putea naste un sistem viu, tot asa dupi
cum pare absurd ipoteza c24i o simpli, miscare molecular ar
putea trezi scfinteea constiintei. Adevirul trebue privit altfel:

Fenomenele in stare si creeze stiri de yiati si de constiinti

au aceasa putinti nu pe baza unei imprejuriri sau alta, ci au
_avut-o intotdeauna, 'structural, ca pe o dotare legat imanent de

natura lor. Cu toate criticile pe care le primeste din partea

materialistilor, Diderot nu,ise influenteazi de doctrina lor,
rirnans e consecvent in apirarea aceleia" teze: Este o imposibilitate i o dabsurclitate si admitem si si credem ci ar putea
si se nasci o unitate subtili i perfectionatO cum este aceea a
constiintei, din fapte care sa nu reprezinte &Tit simple alOturiri sau actiuni mecanice.
Fag de sistemele filosofice i tiintifice care au tendinta
de a limita sau de a fixa fenomenele, Diderot se aratit sceptic

ostil: Nu existi nimic precis in natur... Nu existi nimic

care si fie esenta unui anumit lucru. Totusi, voi vorbiti de
esente, bieti .filosofi !" Intentlile sale filosofice construesc

naturi ca tot, in 'care se contopesc toate 'fenomenele particulare

In individ, existi o singuri unitate: este unitatea care realizeazi agregarea elementelor, Tormi care evolueazi neincetat,
care MI cunoaste procesul mortii, dar care nu poate si atingi
www.dacoromanica.ro

447

Iluminismul franeez

niciadat tinta unitatii finale catre care tinde.

Naturalistul

Diderot profeseazi o morala a ,intoarcerei la natura, intemeiati

experiente tiintifice, postuleazit astfel un transformism hidecreeze curand, irt chip
partat, de tipul oelui pe care avea
luminos, celebrul Lamarck.
Aplicand doctrina sa la morali, Diderot crede ea' natura
omeneasci alcatueste o baza just pentru a distinge intre bine
ru si c aceasta natur nu poate dispirea in intregime,

niciodati, dela niciun om. Mai tirziu, Diderot a renuutat la

aceasta tezi. Pastreaza ioarecum ideea unui instinct moral, dar
nu-I mai considera ca o 'forma imanenta a vietii noastre, ci
ca pe un rezultat intim, al unor nenumarate experien. te cu
care se incepe procesul vietii, experiente dintre care unele se

Mica Ala ja nivelul luminos al constiintei, iar altele

nu.

Ezita in urmarirea i verificarea acestei teze, atunci caul se

refera la legile, institutiile si la categoriile moralei sociale.
De fapt, el recunoaste posibilitatea unei evolutii naturale nrunai
individului, nu I a societji. Societatea contemporana Ii desvalue institutii i credinte pe care nu le poate one in seama
u-nor hoti..riri ale naturii, ci numai in seama unor orientiri artificiale, nscute din tiranie i superstitie. Deaceea, atitudinile

sale sunt adeseori arbitrarii i lipsite cu desavarsire de intelegere istorica. Institutiile politice ale societatii Ii apar doar
ca realizari interesate ale unor fractiuni sau altora, tot ap
dupa cum considera ca cei mai multi dintre conducatorii sociali
de pana acum n'au facut decat sa se proclame stapani ai camenilor, lovindu-i i adeseori isgonindu-i din drepturile vietii lor.

S'ar putea ca, pentru soarta oamenilor, viitorul sa fie mai

armonic, mai promitator csi mai drept; in ce priveste insa
trecutul, morala oamenilor 0 a societatii n'au de invatat nimic
dela faptele lui.
In scrisorile pe care le adreseaza D-rei Voland, intre anii
1760 si 1765, gasim atitudini asemanitoare ale lui Diderot, fat
de ideea religiei i fat de practicile cultuTui religios. Acestea
dau omului, in primul rand, nu satisfactii, ci griji. Credinta

religioasa creaza doua serii de inadvertente. Ea implicit un

cult ale carui dogme, practici i ceremonii ajung cu timpul
-sa ia locul moralei naturale. Afara de aceasta, deschicle drum
unor cantradictii i compromisuri far de sfarsit, Cleoarece trebuind -s postuleze ideea unui Dumnezeu bun si ierator, vine in
contrazicere evidenti cu spectacolul de fapt al vietii, care oferii,
dup cum stim, nu atiita bucurii, cat lanturi grele de suferinti.
www.dacoromanica.ro

448

Iluminfsmul francez

In lucrarea sa Sapplment au voyage de Bougainville,

Diderot profeseaza o morala a inioarcerei la natura, intemeiati
pe putintele omenesti instinctive asa cum sunt dela natura,

prin urmare inainte de a fi trecut prin transformarea legilor

sociale si a religiei. Teza sa ,se aseamina cu aceea a lui Rousseau, dar nu este identica cu aceasta. Naturalismul lui Rous,
seau crede in realitatea spontana a coRstiintei si a ideei de
datorie. Naturalismul lui Diderot, mai simplu i mai sceptic,
preoonizeaza doar eat: intoarcerea la in' stinct.
Intre trasaturile gandirii iluministe din secolul XVIII,
una clintre cele mai earacteristice este aceea care ia forma unei
asa numite desmatematicizari" a filosofiei naturii. Vechiul ideal
cartesian, potrivit caruia metodele, dificultatile i realizarite
stiintelor experimentale trebuiau sa fie asemantoare cu acelea

ale stiintelor matematice, incepea sa fie parasit. Ceeace eontribuia la aceasta Jima orientare a spiritelor parea a fi: in-.
cadrarea ma.tematica a naturii din fizica lui Newton, teorule
vreznei asupra cunoasterei i idealului matematic
mai ales,
procesul de autonomizare, din ce in ce rum' precis, al stiintelor
naturale. Principiul atractiumq universale, asa cum fusese gandit

stabilit de catre Newton, putea sa stea, intr'adevar, la baza

multor explicri despre fenomenele fizio, nu ins la baza
tuturor. Ca exemple, se pot cita: fenomenele electrice, chimice,
biologice si, mai ,mult, chiar unele dintre 'fenomenele astronomice. Intio astfel de atmosfera de rascruce spirituala, gandirea
multilaterali i destul de profund a geometrului d'A lember
avea sa se impuna, cu greutate i cu ecou.
D'Alembert a fost, deopotriva, empirist si logician. In
aparenta, acestea sunt (doua atitudini care se contrazic.
realitate, ele se raporta la spiritul vremei i apar, fat de
acesta, ca doua trasaturi complimentare. D'Alembert caracterizetaza obiectul matematicilor astfel:

Matematicile se ocupa de caracterele cele mai generala

si cele mai abstracte pe care le au corpurile i figurile. Prig
operatiuni

i abstactiuni ,succesive, materia este despuiata

toate rfaculttile sale, Ajungnd astfel s aiba de-aface cu o

rellitate simplificata, care nu ,seamana insa cu o fantomr a

ceeace a fost jintiu. Aceasta este ceene numim realitatea
geometriei i ceeace constitue obiectul geometriei. Mult mai
abstracr ca disciplin spirituala, aritmetica este o stiinta care
naste atunci and vrem s gasim i sa studiem raporturile clintre
ele, ale parintilor care alcatuesc obiectul geometriei. Astfel,,
www.dacoromanica.ro

francez

449

d'Alembert face din matematici o specie de metafizica generala,

in.care corpurile sunt despuiate de calita'tile lor individuale

(Discours sur l'Encyclopdie). Prin toate aceste caractere,
matematicele se inscriu, in rand de frunte, in grupa stiintelor
experimentale.

Dar caracterele matematicilor nu se opresc aici. Pe liinga

baza exmerimentala, ele au si una deductiva, logica. Ele se

pe toate
preocupa de a determina cat mai multe adevaruri
din at mai putine principii. Precizarea lui
cele posibile
d'Alembert suna astfel: Cele mai abstracte notiuni, acelea
pe care majoritatea oamenilor le considera drept cele mai
macoesibile, sunt adesea cele care contin cea mai intinsa forta
lamuritoare. Principiile sunt cu atat mai fecunde, eu cat se

gasesc in numr mai restrans....- (Disc. cit.) Deaceea, matematicianul 1i c4tig. cele mai, mari merite, atunci cand stie
s clefineasca realitatea, indepartand cat mai mult notiunile
concrete.

Prin pozitia sa de gandire, filosofico-stiintifica, d'Alembert

se inscrie, cu drepturile cele mai evidente in familia marilor

spirite ale ilurninismului francez din secolul XVIII. Prin faptul
c incearca si stabileasca o realitate fundamental a din care
sa se poata deduce tot restul lucrurilor, teza sa se asbamana
cu aceea a lui Condillac, care facea din senzatie generatoarea
fundamental' a tuturor facultatilor spirituale.
mire ganditorii pe care i-am tre,cut in rev;sfa

*k acum,

de5i toti se impa'rt5.5esc, intr'un fel sau altul, din obiectul

finalitatea stiintelor naturale, nu este totusi niciunul care s fi dus
consecintele acestei pozitii atat de departe, pana la afirmarea neta
a unei doctrine materialiste asupra lumii i vietii. Adevaratul

intemeetor al acesteia este Julien Of fray de la Met tri e,

un medic militar, care a trait intre anii 1709-1751. Inclreptnd

o serie de atacuri impotriva medicinei oficiale i scriind cartea

(1745), i s'a luat postul si a fost
Histoire naturelle
expulzat in Olanda. In 1748, facand s apara vestita i revoltitionara sa carte L'Homme machine, este expulzat s't de aici,
fiind nevoit s5 ceara azil, si el, la curtea lui Frederic eel Mare,
unde i 's'a increclintat un post de lector si unde a putut ajunge
suveranului. Dei foarte dotat spirituintre prietenii intimi
aliceste, totusi reputatia klui filosofica a putut s fie adeseori
umbrita, din cauza unui temperament inegal si din cauza unui
fel special de a-si spune gandurile, intr'o forma punctata cu
frivolitti i indrasneli violente, de natura sa nu corespuna,
29

www.dacoromanica.ro

450

numinismuI francez

intotdeauna, nivelului

convanabil

ai realizarilor

intelectuale.

Ca formatie filosofica, La Mettrie se pare ca n'a fost

asa cum s'a crezut multa vreme
ci
elevul lui Condillac
mai mult al ,unui anumit materialism englez, cu radacini ceva

mai indepartate, in doctrina profesata de catre secta mortain secolul XVIII.

Teza de baza a materialismului consta in a postula 9
unitate tipologica pentru toate fenomenele observabile ale lumii,

indiferent de natura Jon Folosind metoda comparativa a naturalistilor, La Mettrie incearca sa demonstreze ca, intre om
si animal, nu exista.' deosebiri de calitate, ci nurnai de cantitate.
Ceeace determina viata i procesele ei functionale, in om casi

in animal, este alcatuit din aceasi substanta. Faptul se ponte

aplica, deopotriva, si la comparatia dintre om plante. Fa-.
cultatea simtirii nu apartine numai vietuitoarelor superioare,
ci apartine, in general, tuturor formelor alcatuite din materie.
Intregul univers este plin de aceasta facilitate, propozitie categorica, pe care La Mettrie crede necesar s'o intareasca prin
raportari insistente la tema monadologica a lui Leibniz. Urmand
directiile generale de spirit ale naturalistilor, crede in desvoltarea i continuitatea formelor de viata inferioare in cele

superioare. Acestea s'au nascut dintr'o actiune continua si reciproca a unor germeni organici eterni i neschimbatori, in raport
Cu ciocnirile lor de conditiile mediului inconjurator. Forja propulsivi a vietii siit in aparitia trebuintelor i in actiunea fi-

reasca ce trebue sa le urmeze, pentru satisfacerea lor. Omul

ocupa locul cel ,rnai inalt pe scara existentei, pentruca el 'are
cele mai multe nevoi. Astfel, La Mettrie face o palida anticipare, din ceeace va' avea sa se cristalizeze mai tarziu, in
ideea luptei pentru pxistenta, gandirea biologica a lui Darwin.
Pentru La Mettrie, necesitatea de a trage o concluzie materialista' este de neevitat, intrucat oriunde intoarcem ochii, in
lume, nu vedem dec,at forme ale materiei, variate ca tufatisare
si in necontenita prefacere. Nesimtind chemarea marilor Incadrari metafizice, La Mettrie nu merge pana la a cauta ex-.

plicari despre esenta materiei, fata de care el convine ca are

soarta unei categorii inca neintelese, ci se preocupa doar de
calitatile acesteia: intindere, miscare i sensatie. Experienta
ne arata ca' Lstarile organice sunt insotite intotdeauna de sensatii,
iar examenul comparativ pe care 11 indreptam asupra diferitelor
tiinte animale ne invata ca viata sufleteasca variaza dupa or,

ganizarea lor fizica. Tot ce apartine gandirii i simtirii noastre

www.dacoromanica.ro

Iluminismul francez

451

nu poate avea sens decAt in masura in care reprezinf transformari ale materiei din care suntem alcatuiti. Pentru La
Mettrie postularile despre existenta unei substante spirituale sunt

idei fara nicio valoare. Desigur, exista, in viata noastra, preocupari legitime pentru inaltarea spiritului pe culmi din ce in
ce mai cuprinzatoare. Insa, pentru a realiza aceasta nazuinta,
nu e nevoe sa recurgem la principiile incorporalitatii sau ale
speculatiilor himerice, ci dimpotriva, e nevoe sa ne intemeem
pe realitatea de necontestat a materiei, pe forla, pe intinderea,
pe claritatea ei.
In chipul cum urmareste prelungirea tezei sale in domeniul
moralei, La Mettrie nu mai dovedeste aceeasi energie i consecventa ca in (celelalte. El vede criteriul justitiei in interesele
societatii. Acestea constituesc singurele mijloace concludente,
pentru a distinge intre ceeace poate fi placere violenta si exclusivista
i voluptate calm, care
daunatoare societatii
sa se desfasoare ;in acord 'armonios cu drepturile i interesele
celorlalti.

D' Holbac h, un nobil de origine germana, a trait intre

anii_ 1723-1789. Stabilindu-se.la Paris, inca din tinerete, a ajuns,
In epoca lui de maturitate spirituala, s gandeasch *in duh

francez si, mai mult dedit atata, sa se incadreze perfect in

ideologia specific franceza a epocei. Avea aptitudini multiple.

s'a preocupat, in special, de chimie. In filosofie,

a fost influentat puternic de catre Diderot. In 1770, a facut sa.
In stiinta,

apara

mai intaiu sub un nume de imprumut

lucrarea sa

principala, Le Systme de la Nature, supranumita cu drept

cuvant Biblia materialismului. El incearca s aseze in sistem
ceeace la Diderot si La Mettrie aparuse iintr'un mod oarecum
inegal, mai mult ca trasaturi de amatorism ideologic, deeat ca
hitegrari ordonate de pozitie filosofica. Cartea este scrisa cu
nerv, cu hotarire j cu indignari vii j pitoresti, oridecteori
are ocazia sa vorbeasca despre raul adus gndirii i organizarilor omenesti de catre tezele spiritualiste sau dualiste.
Cu o vigoare iRsemanatoare celei din teza gandirii ioniene,

d'Holbach precizeaza.: Miscarea este un fel de a -fi, care

decurge in mod necesar din natura lucrurilor-. Niciunul din
nici cel de Dumnezeu, nici cel de suflet
n'ar fi cu putinta, daca materia ar fi o realitate moarta, inerta,
incapabila de a executa, prin ea insasi, vreo miscare. D'Holbach se ridica impotn'va fjzicienilor cartesieni, pentru motivul
ca n'are sens ,sa se explice caderea corpurilor prin interventia
gandurile noastre

www.dacoromanica.ro

452

Iluminismul francez

unor forme exterioare, nesocotind sistematic existenta sau micar

eventualitatea unora interioare. Este de notat c aceasti mi ware
interioara nu este vazuta de catre d'Holbach ca un fapt simplu,

ci dimpotriva, ca o forma cu diferente calitative, care variazi

dupa natura materiei ,considerate. Omogeneitatea materiei, despre

care vorbesc acestia, nu este altceva deck ine una dintre erorile de baza ale cartesianismului. In realitate, lucrurile stau altfel: once fenomen este un agregat de elemente simple, dotat fiecare cu calititile sale specifice, ar esenta lui consta din miscarea
facultatea de intrepkrundere reciproc a acestor elemente.

Oamenii recurg la cauze spirituale, atunci and nu in.teleg realitatea naturala a lucrurilor. In fond, faptul pe care
oamenii 11 stiu i l-au inteles cel mai put-in este.tocmai spiritut,

Cu toate c l-au folosit, de attea ori, ca baza exclusiva a

explicarilor Ion despre lume. Fireste, sunt i in miscarea materiei aspecte si procese greu de explicat, adesemi Cu infatisari,
enigmatice. Insa, ar fi o naivitate sa ne inchipuim c acesto
dificultan ar putea disparea, punand in locul lor sau cautnd
sa ni le explicam prin ipoteze spiritualiste. Alaturi de multi
dintre contemporanii sai, d'Holbach este preocupat sa gaseasa
seria esentelor din care este alcatuita lumea, socotind ca realitate fundamentala a ei materia. In urmarirea acestei tendinte,
el este adus, adeseori, s atinga i chestiuni de filosofia naturii.
Totusi, fata. de acestea, el nu la deck atitudini msurate, a-tat

eat s poat indeprta prin ele, pe de o parte: ipoteza unei

religii naturale si, pe de alta: credinta ca se poate demonstra,
existenta lui Dumnezeu prin postularea de cauze finale.
In general, gandira lui d'Holbach prezinta o dominanti
etica i politica'. Aplicand ideile sale filosofice in domeniul
faptelor de morala, el vrea s dea temeiurile unei etici noui,
eliberata ca hotarire de criteriile sau normele oricrei religii
pozitive. Deopotriva cu bate fenomenele lumii, omul este
si el un complex material, cu o organizatie interioar specifici
i cu o boga.'ne de micari care, prin diferitele lor inlantuiri,
dau la iveala facultatea simnrii, a gandirii i a actiunii. Legea
hotaritoare care comanda viata omeneasca este aceea de a
cauta i iubi placerile si de a se teme de dureri. Normele care
pot arata cu adevarat ce trebue sa facem, sunt legile naturii.
In viat, fiecare individ este preocupat de gsirea propriei
sale bucurii. Pentru ca aceasta sa fie posibila, e nevoe ca individul sa lege interesele sale de acelea ale colecfivitatii din care
face parte. Exista o ordine a destinului, potrivit careia acela
www.dacoromanica.ro

Iluminismul francez

453

care face ,binele n'ar putea fi niciodat nefericit. Astfel, mopia consta in a vrea binele celorlalti; acesta este singurul
principiu adevirat, care ar putea sa duci la o intemeere a
ei universal.

Putinta de face binele

nu
continu. d'Holbach
face parte dintre consecintele naturale ale mecanismului social.
Pentru realizarea ei, este nevoe, deaceea, de o legislatie obiecrivi,

ale crei sanctiuni s fie in asa fel intocmite incit s indemne

pe oameni ca, prin propria lor plcere, si faca acte care si

foloseasc deopotriv i altora. In special, d'Holbach preconizeaz o organizare politic in care atributiunile educatiei
nu mai fie delimite de forurile teologice, ci .de catre autorititi
laice, in stare sa inteleagi, intr'un chip mai aproape de adevir,
drepturile omului, motivele actiunii lui si, pe deasupra tuturor,
sensul pozitiv al utilittii sociale.
Actiunea lui d'Holbach impotriva religiei si a forurilor
clericale este de subliniat. El crede c realizarea moralei depinde
de o buni si continua frAnare socjal. Exista necesitatea unui
anumit conformism social, care nu poate fi indepirtat cu niciun
pret din ordinea legitim a vietii colective. Realizarea acestuia
nu trebue lsat in seama unor idei absurde i riticitoare
cum sunt acelea care deriva din conceptiile spirituliste
ci trebue intemeta. t., in permanentO, pe o idee clari, necesari
evidenti, cum este aceea a necesittii sociale. In lupta dus
impotriva religiei, d'Holbach a utilizat un arsenal 'dialectic bogat,

sistnd cu preferint asupra argumentelor de natura s demonstreze caracterul anti-naturalist al crestinismului. Ascetismul, practicile religioase, misticismul i, in general, toate valorile predicate crestinului ca trepte necesare ale eliberirii
sale, construesc himeric premisa unei vointe supra-naturale,
conduciind lumea intr'un mod irnposibil de explicat, dup principii i hotriri arbitrare. Asemenea idei nu se pot impune
spiritului nostru, deck in msura in care, alturi de ele,

putem construi prin imaginatie unele ipoteze indepArtate, ca

aceea a sufletului nemuritor, a vietii vesnice sah a unui Dumnezeu care imparte, dup faptele fieciruia, bucurii sau blesteme. Din nefericire, asemenea invenlii au abuodat, pentruc
teologii
acesti adevArati fabricanti de &Militateau
inteles la vreme avantagiul pe care si-1 pot obtine, hrnind si
speculAnd, clupi interesele lor, indoelile, superstipile i adeseori teama de viat care exist aproape in once fire omeneascii.
In lupta sa impotriva teologiei, d'Holbach a atins o mare
www.dacoromanica.ro

454

Iluminismul francez

grea problema a giindirii omenesti: valoarea ideilor religioase.

Problema a fost pusa cu energie, dar raspunsul n'a fost dal

mult sub forma unui
deoat sporadic si oarecum indirect,
criticism social decat .sub acela al unei sistematiziri filosofice.
Dealtminteri faptul e profund firesc. Psihologia sec,olului XVIII,
dominata de probleme practice i trebuind sa pregateasci is-

bticnirea istorica a unui moment social de rascruce, nu putea

sa aiba intelegerea i disciplinarea destul de ftcLine.i a fortelor
intime ce sustin structural icleea religioas., In sufletele oamenilor.

Totusi, se pare ca violenta materialista a fost necesara. Trebuind ca in curand sa se reactioneze ,impotriva ei, s'a putut
deschide drum unei generatii noi, care avea s. trateze, de asti
data mai fecund si trtai patrunzator, problema psihologica
filosofic.',, a vietii religioase. Desigur, fara aceasti violent
materialista, aparitia lui Jean Jacques Rousseau n'ar fi putut
fi atat de reprezentativa, pe cat stim Jea fost.
Actiunea filosofica initiati de Condillac s'a mentinut in
Franta mult vreme, strabatand cu putere pana aproape in
mima epocii bonapartiste. Reprezentantii ei se grupasera sub
denumirea de ideologi i complectasera, cu multi dintre ei, primele

cadre ale Academiei die Stiinte Morale si Politice. Ceeace

caracterizeaza, in pritnul rand, miscarea ideologica este o ostilitate marcata fata de restauratia religioasa. Ea considera ca
ideen religioasa este opera doar a imaginatiei, c ea caracterizeazii o iaz doar de inceput a spiritualitatii omenesti i, ca
atare, acum
intr'o epoc de maturitate spirituala a omenirii
filosofia religiosa trebue s faca 'loe alteia, intemeiata pe observatie (si pe experient. Printr'o asemenea pozitie,
ideologii alcatuesc o pinte naturala, intre filosota secolului
XVIII si pozitivismul ce va avea s. 'fie inaugurat, in curand,
de chtre Auguste Comte.
Cel mai reprezentativ clintre ideologi este filosoful D e

stutt de Trae y, care a trait intre anii 1754-1836. Interesandu-se de aproape d infiintarea Scolilor Centrale, a scris
pentru aoestea cunoscutele sale Elments d'Idologie, care cuprindeau: lidologie (1801), Grammaire ginrale (1803), Logigue (1805) j Trait sur la V olont (1815). Se ridica impotriva

sistemului de irwatimant practicat in timpul lui, care se reduce

doar la chestiuni de eruditie din domeniul 'stiintelor exacte,

indepartand in schimb spiritul lamuritor i sintetic al inlanluirilor Silosofice. Religia i matematicele nu sunt singurele
disciplini cu valoare educativa. Stiintele fizice i cele naturale
www.dacoromanica.ro

455

Iluminismul francez

pot tot atat ;de bine, poate chiar mai bine, sa formeze spirite
patrunzatoare i metodice. Stiinta, asa cum o prezint sistemele

de educatie in fiinta, este o vasta faramitare: ramurile ei par

straine ;.unele de altele i fiecare pare intemeiata pe o logici
a ei, straina j far nicio aderenta fata de celelalte. In aceasta
stare de fapt, doctrina ideologiei i propune sa realizeze o
unitate salutara, prin stabilirea unei filosofii prime, in stare
s inteleaga lucruri nu prin. infatisrile lor individuale, ci
prin. ceeace este general in toate i, totdeodata, trebuind
promoveze spiritul logic nu ea pe o clexteritate a gandirii
corecte, ci ca pe o ptrundere atenta a mijloacelor i relatiilor
care fac posibila cunoasterea. Aceasta noua filosofie nu poate
despre care
cadea in pacatere invechite ale metafizicei

Tracy spune intr'un loe cu oarecare ironie c5. este o artl

imaginatiei ficuti numai Ica s ne satisfac5 nu s ne i instruiascr
pentruc unitatea pe care vrea s'o intemeeze
porneste dela conditii omenesti, acelea pe care se sprijina facultatile de baza ale constiintei: de a judeca, de a vorbi
de a voi.
Dei se deosebeste de Con-dillac, opera lui Destutt de
Tracy se lamureste insa privita paralel cu a acestuia.% In Eli-a
ments d'Idcdogie face o analiza amnuntita a facultatilor orne-

nesti, de proportii asem5natoare acelora pe care le-am intilnit in faimosul Trait des Sensatinns. In observatiile pp
care le da la iveala, se vede tendinta de a inlocui datele arbitrare ale analizei lui Condillac
care reducea total la senzatie
cu elemente reesite din observatia mediata i concreta. Astfel, la Tracy instinctul nu este rezultatul unor
sformari succesive
ea la statuia lui Condillac
ci
fapt imediat, derivAnd din insasi organizarea noastra animala;
deasemeni, problema perceptiei externe
din care Condillac
facea una dintre cele mai complicate desvoltari ale sale
este vazuta si e ca o realizare mai directa, rezultand dintr'un
sentiment firesc, pe care 11 inregistram atunci cnd miscarile
noastre voluntare intlnesc rezistenta ma,teriei asupra c6reia
se aplica.
Indepartand teza condillacian' a senzatiei transformate,
Tracy stabileste patru moduri ireductibile ale sensibilitkii noastre: a voi, a jucleca, a simti,
arninfi. Dintre acestea,

cel mai strans legat de viata gandirii este cel de-al doilea.
Gramatica

i logica sunt disciplinele care

i se subordoneaza

www.dacoromanica.ro

456

Ihnnnsmtil francez

In intregime. Constructia logicii aristoteliene Ii pare cladit

pe iluzii sau pe idei fortate. Existenta propozitiumlor negative
ii apare ca imposibila, pentruci orice judecaa trebue sa enunte

un raport i pentruc negatia nu poate fi unul. Tot aa nu

exista nici propozitiuni particulare, pentruca, in mod necesar,
extensiunea atributului este intotdeauna egali cu aceea a subiectului. Mijlocul de a recunoage daca un raonament este
sau nu defectuos, nu poate fi acela de a recurge la reguli

prestabilite, ci la revizuirea fiecar'

idei din care se compune,

aceasta, la randul ei, nefiind luati ca

arbitrara.' sau conventional

a,

simpla constructiune
spirituluj nostru, ci reprezen-

tand un ice necesar intiun lant de fapte precise i necesare.

In sectiunea a patra a Elementelor sale, Tracy se ocup
de morali, pe care o considera nu ca pe un lant de reguli
de norme ale actiunii, ci, in primul rand, ca pe un studiu atent,
al dorintelor omeneA, al originii lor i al corespondentei sau
necorespondentei lor cu conditiunile adevarate ale fiintei noastre.

Condor cet (1743-1794) este, alaturi de Turgot, teoreticran ul cel mai notoriu al progrestdui, idee care, dei mai
putin desbatuta dead celelalte, infra Ins cu un coeficient, care
nu poate fi nesocotit, in miKarea filosofica a iluminismulta
francez. Adept al fiziocratilor aceia care socoteau ca baza
eoonomiei i a linitei sociale este piimantul
el crede c o lege
trebue s fie buna pentru toti, aa cum o judecata adevarati
este valabila pentru toti care o gandesc. In cartea sa celebra,
apruta in 1794, Esquisse d'un tableau historique des progras
de l'esprit humain, in opozitie cu teza relativismului istoric de
tipul aceluia pe care 11 sustineau in Germania Lessing
1-lerder, vorbere despre o natura omeneasca permanenta, categorie absoluta a umanittii. Ideea de datorie, de justitie
de virtute nu trebuesc date pe seama unor dirijari transcendente, ci trebuesc cautate in nsi constitutia morala a omului.
Condorcet distinge in istoria umanitatii zece epoci, dupa chipul
cum se orienteaza, fiecare, catre impolinirea realitatii durabile
supreme care se cheama cultura intelectuala i morala. Progresul umanitatii depinde de felul cum aceasta cultura va putea
s triumfe sau nu. Contrariu lui Diderot, care credea
ca matematicile nu mai au ce descoperi, Condorcet se stradue0e
sa dovedeasca ea, dimpotriva, faptul infinitatii este legat strans,
esential, de natura ins5.si a acestor
raporturile sde
marime doar, combinarile posibile ale acestei idei, cantitatea
www.dacoromanica.ro

Iluminisniul francez

457

mirimea, numai acestea, formeaz un sistem destul de vast,

pentruca s nu avem dreptul s ne inchipuim caminbea omeneasc

ar putea s-1 strbatii vreodat in intregime-. Este gresit s

se creada c., intruat spiritul omenesc nu dispune dect de
forte masurate, cercetrile lui trebue s fixeze bariere peste
care s nu mai struiasc a trece. Progresul nu se infptueste
urin juxtapuneri, pentruc spiritul nostru este in asa fel construit, Inca, Cu chst cunoaste mai multe obiecte i mai, multe
raporturi intre ele, cu atita este in stare s le cuprind in formule mai simple, mai lmuritoare si mai sesizante.
Prin limithrile lor rigide si inguste, dogmele religioase
yin in contradictie puternici cu caracterul vesnic deschis spre
prpgres al cunoasterei tiinlifioe. Pentru a infptui progresul,
este nevoe, in primul rnd, nu de prevederile fatale si constrngtoare ale legilor civile, ci de o buni educatie, prin care
spiritul omenesc s fie pus la adpost sigur de criteriile suficiente i ritiicitoare ale prejudectilor.

In istoria gndiru- ,pmenesti, iluminismul francez marcheaz

o etap de seam, peste care nu s'ar putea trece cu vederea,

fr ea prin aceasta s nu se stirbeasc ceva integtant, din
lantul structural al articulatiilor ei si din finalitatea universal
pe care o are de reprezentat.
Ca ptrundere filosofic, gndirea ilumm ist nu s'a richeat pe culmi dintre cele mai inalte. Dimpotriv., adeseori, ea
a intretinut voluptatea coborrilor, a negrilor nedrepte, a porrlirilor pafimase, a simplificrilor tenclentioase i chiar a unor
platitudini fortate. Dintre tezele ei, aproape niciuna nu s'a
putut mentine
In epocile urmitoare
In forma initial
categoric pe care i-a da't-o vreunul din reprezentantii ei
autorizati. Mai curind sau mai tarziu, toate aveau s fie
refcute, fie prin. reactiuni ideologice imediate, fie prin in-

teleptescul spirit limpezitor al timpului, ale crui stratificiri

nu se petrec fortuit sub impulsul unei actium' sau alta, ci
baza unui itnanentism necesar al echilibrului, despre care se
poate spune c este dat odat cu sensul lucrurilor.
Totusi, acest fapt nu trebue socotit ca putind sA znicsoreze
valoarea cultural a curentului considerat. Se poate spune,
despre curentele, sistemele i colile filosofice in general, c'

se impart, dup finalitatea lor, in dou eategorii: a) Unele

au misiunea de p. insemna culmile definitive pe care le inwww.dacoromanica.ro

458

Ilurninismul francez

scrie, in procesul ei creator, spiritualitatea omeneasca. Odat

apOrute, integritatea lor devine absoluta. Chi,ar atunci cand
nu mai iau parte in ordinea efectiV a gandirii si a actiumi
omenesti, ele continua totusi a exista, sub forma unor simboluri
valori unice, de ycare dmul poate lega sentimentul de eternitate al creatiilor sale ispirituale. Astfel, orica' re ar fi intr'o
epoc sau alta, doctrina de gandire a omenirii, ideea
substanta spinozista satu numenul kantian vor ramana
totusi tin picicere, cristalizari definitive, nu pentru orientOri
in prezent, ci pQntru orientiri largi, in tot conspectul umanitOtii.

b) Celelalte au o infatisare si o misiune diferia de a

aoestora. Ele reprezint5., in ordinea creatiei, etape du lupta,

momente de rOscruce, epoci de pregtire, rsturnri Tevolutionare,

incrucigri eroioe. Rolul lor nu este de a promova,

valorile pe care +se sprijini la rangul 'de cristalizOri ultime, ci

de a le folosi doar ca instrumente de lucru, pentru intemeerea
stabil a altora. In lupta pe care o au de intreprins, ele trebue
s se foloseascii /de mijloaoe multiple
de toate pe care
variind pe
cultura s't viata iunei epoci le pune la dispozitie
o gama cat mai largO, a simtirilor, a actiunilor si a posibilitskilor omenesti. Deaceea, structure lor intima nu poate fi

intotdeauna unitara consecvent, ci dimpotriv, de cele mai

multe ori, va avea de inregistrat discontinuitiiti i oontraziceri.

Viata lor este ne,asemOnat mai scurta, pentrucO, de obiceiu,

ea se inscrie pe registrul limitat al epocei pe care trebue s'o
reprezm. te. In schimb, actiunea lor este mai puternicO,
impetuoas, mai strabaatoare In constiintele. epocei si mai pa-,
truns de duhul realizirilor imediate.
Filosofia iluminismului francez 'face parte din categoria
celor din urm5.. Temele ei n'au ramas, niciuna, in forma in
care le-au gandit inibjatorji Ion In schimb, actiunea pe care
au putut s'o starneasc si s'o infaptuiasc a fost neobisnuit
de fecunda. Pe plan social, politic, cultural si national, efectele
ei s'au facut cleopotriv de vizibile. Revolutia francez, ideea
democratica, isbanda spiritului pozitivist, princ. ipiul nationalittii i, in general, ,toate valorile care vor construi spiritualmente
lumea nou ce avea ,s rOsarO data cu inceputul secolului al
19-lea, toate acestea, nu vor putea fi niciodat, intelese in
adancimea i inlOntuire.a lor istorica i fenomenologic, inainte
de a cuprinde, in soarta i evolutia lor, interventia i influentOrile hotaritoare ale ideologiei iluministe.

www.dacoromanica.ro

Lupta contra iluminismului : J. J. Rousseau

459

Lupta contra iluminismului : J. J. Rousseau

Ciutarea adevrului i nevoia de orientare in- viat, nu-s
neaprat legate una de alta, totusi ele au mers foarte adesea4
bripreun, iar spiritul in care s'a judecat valoarea vietii din
punctul de veclere al esentei i menirii ei, a avut totdeauna
cuvant hotritor in ..ihdrum,area ce in chip practic i s'a dat.
In opera lui J. J. Rousseau, filosoful metafizician nu
se desparte niciodat de moralist, de sociolog si mai apoi
de pedagog. Preocuparea de adevrurile ascunse ale universului, ale creatiuna, este la el strns Amit cu interesul foarte
viu pentru oameni.
Ceeace
provocat st cerceteze problemele filosofice a
fost de bun seam, in primul rand, o nevoie proprie de a-si
afla un indreptar pentru pasii lui. Ceeace 1-4 fcut s struie
In ele si si le impreune cu vederile sociologului i prevederile
pedagogului a fost contactul cu lumea, cu societatea in care
triia i cu care sensibilitateea i fiinta lui intreag erau in
necontenit ciocnire. Ideile, si le-a cules deadreptul din viati,
ca om, ce nu e simplu pni'vitor de departe, lucru ce se
vede
cate-odat poate mai mult cleat era necesar
din
opera lui i pe care 11 precizeaza cu tonul care i-a atras invinuirea de obscurantist: Nu filosofii sunt cei cari cunosc
mai bine pe oameni; ei nu viid decat prin prejudeckile filosofiei; i Knu stiu ramur de ispecialitate In care s fe mai

multe. Ce ar trebui dar ca s observi bine pe oameni? O

mare dragoste de a-i cunoaste, o mare nepiirtinire in judecarea

lor, o inina destul de simtitoare pentru a intelege toate pasiunile omenesti i rdestul de linistit ca sa uu le inoerce- (Emile,

pag. 268, ed. Garnier).

Nu s'ar putea spune ch. el insusi intrunea toate conditiile
acestea, cci era filosof tot att ct j cei pe care Ii combtea,
avea suflet avantat, inim nelinistit, tot pe atAt cat si
minte clar; dar se poate spune ea' a observat si a iudecat pe oameni laolalt cu neprtinire, dei uneori s'a inselat,
poate, asupra celor eu care avea el relatii personale; dici
iubit omenirea si a ndjduit in viitorul ei.
Viata veacului al XVIII-lea, ca a tuturor vremurilor
cnd civilizatia s'a Osit mult mai inaintat deal cultura, constituia un spectacol nelinistitor pentru un om cu vedere
trunzatoare i simtire puternica; iar J. J. Rousseau avea
vederea adanc patrunitoare i simtirea deosebit de vie.
www.dacoromanica.ro

460

Lupta contra iluminismului : J. J. Rousseau

Metoda lui pe,ntru priceperea cercetarea filosofica ra

fenomenului social a caracterizat-o singur cum nu se poate
mai bine in norma pe care si-o propune pentru a conduce
pe Emil in cunoasterea lumii: Trebue sa se studieze societatea prin oameni i oameni prin societate: cei care ar voi
s trateze aparte politica si morala nu se vor pricepe nicidata in nici una din ele- (pag. 257 Emil).
$i, in adeva..r, acesta e procecleul cu care i in partea
de roman, de iimaginatie, de descriere, a operei lui, pune filosofie i in cea de filosofie, lasa o atmosfera de viat. Mestesug

de arfist si mod de a concepe inriascut, propriu geniului sau,

acesta e unul ,din lucrurile ce fac citirea lui asa de atrgatoare
i care totodat a amagit spiritele doctrinare asa fel incat
i-au contestat calitatea de filosof. Cu aceasta indoita preocupare de a descoperi mobilele profunde ale fapturilor individului singur i producerea actelor colective ale oamenilor
In mas, a privit societatea contimporana stpania de un egoism orb, de gustul petrecerilor, a luxului, de un estetism
practic intelectual, care ar fi fost bun de s'ar fi intovarisit
cu un egal si in ceca ce priveste partea moral a vietii, care
practica un comert cerebral foarbe viu i in care bintuia o

seceta cumplita de simtire adevarata, unde se facea multi

parada de sentiment umanitar si se dovedea prin fapta o
totala nepasare pe.ntru aproapele in mizerie
care era atunci
o parte imensa .a poporului
unde se implineau formele
religioase si nu se credea in Dumnezeu; si In aceasta societate
lumea scriitorilor cari cautau mai mult forma sclipitoare, constructiile logice indraznete, mai degraba deck temeliiie trainice, i in 'care sub numele adevarului fiecare era bucuros sa
gaseasca aparentele cele mai comode pentru propriile-i interese deck realitatile suparatoare1).
Veacul al XVIII-lea a vulgarizat tipul intelectualului prezumtios si pedant, exagerat si artificial, senzualist i materialist, fie ca se socotea om, de stiinta ori filosof, cu un eu
social alckuit din atitudini bizare, un om minciuna &format
de o cultura gresita i adesea ca...zut la patimile unei viet4
descentrate

i senzualizate.

In asemenea atmosfera, educatia generala o face coruptia,

1) Chiar ac fflosofii ar fi In stare s descopere adevrul, pe care
din el 1-a nteresat aceasta ? Fiecare stie bine c sistemuI lu nu- mai bine
intemeat decht celelalte; ins 11 sustine fiindc e al lui , Esentialul e s
gfindeasca altf el decat ceilalti" (Pag. 238. Emil).

www.dacoromanica.ro

Lupta contra Huminismului J. J. Rousseau

461

moravurile se strica, se formeaza oameni interesati, egaisti,

fatal inclinati spre placerae de rand.
Cerand libertatea fara a sti ce inseamng, folosindu-se

de deviza egalitatiii in toate imprejurarile in care dadea dovada

celui mai hotarit ,abuz de privilegii, cultivnd adesea sub numele adevarului ipocrizia i reaua credinta, clasa cultivata

aproape tot ceeace constituia o autoritate de once natura in

secolul al XVIII-lea, lucra,u laolalta pentru slabirea legaturii
sociale.

Increderea mioapa ce se da metodielor tiintei, provocase

si acreditase intelectualismul

in e educatie

i filosofia expe-

rientei materiale favorza o stare de spirit prielnica cresterii

egoismului, interesului marunt, asa incat ac,estei perioade de
sclipitoare inteligenta, Voltaire i-a putut spune veacul micimii
de suflet".
Prestigiul aproape exclusiv al stiintei era explicabil. Asupra cugetara veacului al XVIII-lea, ca i asupra vietii lui
industriale i sociale in genere, lucrau doua veacuri de progrese stiintifice, cu repede inaintare pe multe ci. Progres
admirabil,

inceput in veacul al XVI-lea, cand experienta

incepuse sa devina curant de rain' e" i rand nimeni nu mai

vrea sa citeasca vechiturile, ci cartea vecinic tanara a naturii".
(Hffding, Histoire de la philosophie moderne, vol.I, pag.
97). Filosofa naturii, nascut i crescut in incantarea mintii
In fata minunilor desvaluito,are a puterii lui Dumnezeu, incntare

asa de puternie, incht nici mana inchizitiei nu-i putea

avntul, a mers mai intAi,in rind cu felul de intelegere a vietii
si de conducere a ei, caruia pedagogia de acum Ii da numele de
integralism. Vechiul respect pagan pentru corp reinvie alaturi
de grija pentru suflet a Evului-mediu, largita i umanizat si de
o navalnica si noua sete de cultura a minta.
Constituirea stiintei moderne a naturii a dat apoi temeiul
filosofiei sensualiste i materialiste cu un corespondent utilitar pe latura aplicarii morale, ateist pe latura credintei, strict
rationalist pe latura metodica. Mintea merge pana la tatimele
consecinte ale principiilor descoperite, iar spiritul subordonat
disciplinelor stiintifice nu recunoaste decal nductiil rguroase
din campul experientei sau deductiile pline de grija rationalista
metodica in cautarea j controlul adevirului ,si in inlantuirea -argumentelor i concluziilor. Daca stiinta era chemata
sa legitimeze un fapt dedus, la randiu-i cleductla. trebuia
intemeeze legitimitatea faptelor de experienth in valabilitatea
www.dacoromanica.ro

462

Lupta contra ilurninismului ; J. J. Rousseau

formal a a adevarului. In amandoua cazurile, ratiunea avea rol

de seama. Ea trebum. sa se gaseasca peste tot, sau ca punct

de plecare, sau oca punct de ajungere. Rousseau avea s lamureasca, in magistrala lui opera, in ce chip ratiunea, privita
ca unica autoritate In judecarea bunurilor vietii, pusese de
multa vreme pe cai deosebite progresul civilizatiei i pe acel
al omului privit individual si sub aspectut alcatuirii lui inascute i integrale, cu sentimentut, avantul, spontaneitatea lui
i acea inclinare simpl i adnci spre tot ce e frumos, spre
tot ceeace propaga ,simpatia i o leaga de oameni, de lucruri,
de univers, cu un cuvnt, etea curata de viata, oglindita i
intr'o scnteere de bucurie ca i intr'o larga, generoasa
permanenta bunavoint, aleittuire in adevar ingrklita prea mult
strilmtoraa de o conceptie unilaterala a vietii.
Viata nu e numai realitate sesizata de fiintele ex,acte
cu metodele lor. Prestigiul metodelor exacte a intunecat pentru
o vreme deplin ceeace maruntul interes material nu intunecase

inca de tot, toafa partea de realitate care nu-i

la indemAna

nici prin qalcul, nici prin ratiune, ci numai prin

observatie intima sau, mai exact, prin aoel sentiment imediat
din adncul sufletului nostru, caruia Rousseau a avut marele
merit de a-i recunoaste fiinta. El n'a fast nici singurul, nici
ounck5tintei,

cel dinrai care a vorbit de acest sentiment, insa a vorbit cum

nu mai vorbise nimeni altul, silind atentia tuturor sa se opreasci
asupra-i.
Spiritului tiintific transpus in filosofie sub chipul

ritului exclusiv realist, i se potriveste observatia lui Hffding

asupra lui Machiavel: Cu asa de multi realisti, el a sc;ipat

din mana realitatea, fiindca a vrut sa o prinda, la suprafata
(pag. 29).

A tine

drept reale numai lucrurile care intra in

experienta tiintifica, inseamn a merge impotriva adevaratuluit

spirit al stiintei, ,dac nu si a Yiterei ei de atunci. A constitui

un primat inteligentei, nu inseamna a da locul cuvenit vietii
sufletesti, fiindca ea nu este numai inteligenta, ha chiar inteligenta, rod tarziu al lucrarilor sufletului, ajunge de-1 ascunde
neaga. Senfimentul se eclipseaza, rusinat de putina-i
semntate, inapoia "lucrurilor erora ratiunea le recunoaste seriozitatea: Simturile j materia, cu tot ceeaoe e legat de ele
Aceasta nu numai in stiinta i filosofie, dar i in rosturile
zilnice ale vietii. ,Conceptia materialista si mecanista, de folos
tiintelor exacte i inteligentei, a fost pagubitoare cesteilalte
www.dacoromanica.ro

Lupta esontra iluminismului J. J. Rousseau

463

Pa-rti a realitatii sufleteti, sentimentul, sub toate fortnele lui.

Viata a fost privita numai prin prizma ratiunii, educatia s'a
indreptat numai asupra inteligentei.
Filosofia are uneori ecou in Public sub forma unei mentalitati precumpanitoare. Aceast. mentalitate cuprinde foarte
putina cugetare reala. Din ceeace constitue problema filosofica,
nu ja nimic. Din lantul argumenarii crifice ori constructive-nimic. Ea adopta doar un fel de simbol, o reprezentare grosiera
a laturei practice i sistemului, cleadreptul aplicabira fondului
mistic ai poporului sau nevoilor lui de diverse ordine. Din
ce a fost ,obiect de ratiune, face p superstine i uneori o
credint., cu radacinele reale in subcootient, in insfincte

oaJitji. Astfel a luat natere, alaturi

de intelectualismul filosofic al oamenilor cultivan, in toate
ciasele, ideea ca ,cultura intelectual a e totul i astfel educatia
nevoi, in cusururi i

devenit exclusiv cerebrala.

metodici
In lipsa credintei Lsincere intr'o inteligenta suprema, aceea

a omului, lucratoare maiastra, cercetatoare indrazneata, s'a

infatiat ca stapana a. vietii i toate ostenelile educatiei i s'au
inchinat. Totdeauna inteligenta s'a bucurat de un prestigiu deosebit, dar prin islianzile noui in campul Icunotintelpr exacte
i ale aplicatiilor ilor, ea apare ca cea mai de pret facultate

de om. In ea, se medea i lucrul cel mai de admirat: prin

stralucirea lui i lucrul cel imai de folos: prin catiguile ce
le putea aduce cuiva, prin drumurile ce le putea croi spre
succes. E lesne de inteles, cum, in aceasta atmosfera, atacurile
lui Rousseau la adresa civilizatiei, a fiintelor i a artelor,

a starnit o asa de mare uimire. Impotriva credintei tuturor,

el sustinea ca prin educatia intelectuala exclusiva i prematura,

se pierdea din ce in ce mai mult din vedere ca, pe langa

inteligenta, mai sunt bunuri de pret I om i c viata creeata
numai din ea prin inlaturarea celorlalte facultati njunge artificiala, seaca i ,rea.
Oamenii au luat obiceiul sa priveasca sentimentul, stare
sufleteasca originara totusi, i cu o insemnatate mai mare
decat inteligenta, fiindca e legat de cele rnai aclanci straturi
ale vitalitatii, drept un lucru secundar, aproape un lux permis
cuiva ()And lucrurile serioase
nevoile materiale, satisfacfile simturilor, formele sociale,
sunt indeplinite.
Faptul ca e cel mai vechi j cel mai necesar, c. esto un
aspect primordial si independent al vietei spiritului tot atata
cat i cunostinta-, i ca nu se margineste de loc, fata de aceasta,
www.dacoromanica.ro

464

Lupta contra iluminismului J. J. Rousseau

la o atitudMe pasiv. i receptiv (Hffding pag. 511), nu-r

fereste de a fi nesocotit. Asta nu inseamn ci in societatea
secolului al XVIII-lea nu se vorbea mult de sentiment. Se

Ikea chiar parad de el. Dar, Meru ciudat, i adevrat

pentru vremea de acum, cu cat i se acorda mai mult loe in
dscursuri, cu att lipsea mai mult din fapte.
Sub asemenea auspicii se vede al temei aven Rousseau
cind se plngea, c omul nu-i cunoscut, c tiinta cea mai

de folos pentru el, aceea a proprie lui alcstuiri sub toate

.raporturile, e neglijata.
Acestea sunt, pe scurt, aspectele principale ale mediului
neincptor in care J. J. Rousseau, cu firea lui navalnic,
bogat, cu sinceritti incomode, mai dispus s trka' sc. prin
sentiment dect prn spirit, cu o sensibilitate in cdntrast
ceeace se socotea potrivit cu o demnitate elegant, s'a gsit
la strAmtoare si a suferit. Rodul gandirii lui, niscut din reactiune impotriva imprejurrilor j ideilor de atunci, este, se
intelege, subiectiv cu exces i simptomatic. Cu mai multi
dreptate deca oricncl, se poate deci spune despre sistemul
lui filosofic, e este oglinda unui temperament.

Vieata lu (1712-1778) se desfsoar in acelas ritm de

cutare neincetati, pe care Il descoper i scrisul lui. A copilarit fril mama si a cunoscut devreme lecturile lungi, fcute
cu tatl su, in serile lungi car atingeau uneori zorii. A pirsit usor Geneva, de care nu-1 lega dragostea nimnui
adolescent inc6, a dus o viat." lipsit de incIrumare, in vaia
sufletului lui pasionat i nelinistit. Protectia d-nei de Warens
sederea la Charmettes au fost un timp de popas si de imP4care; sunt anii I4 cari, dup rt.'cir. i i incercri de diverse
meserii, se opreste pentru o viat de studiu i de constituire
a unei linii a gAndului. Dar is rea drumul si la 1741 soseste
la Paris, cum serie singur, cu cinsprezece ludovici, comedia
Narcisse
cu un isistem nou de notatie muzical. Desi intrat
dela inceput in imediul scriitorilor vremii, nu va fi aceast apropiere deca trectoare. Protectia d-nei d'Epinay, sederea la
Montmorency, la ducele de Luxemburg, fuga din Franta, in.
urma publicrii Contractului ksocial i a lui Em:I (1762), sederea in insula Saint-Pierre s apoi plecarea in Anglia
ca paspete al lui David Hume (1766)
insfrsit revenirea
la Paris, "Ana la moartea in casa unui ultim protector, la Ermenonville, toate sunt tot attea etape ale unei existente de neliwww.dacoromanica.ro

Lupta contra iluminismului J. J. Rousseau

465

neimpicati ciutare a unei ad de salvare. Este o viati

care apare frinti i lipsit de o linie armonioasi. Din ea se

desprinde vointa inchegirii unei opere pentru realizarea aceki
unititi de Atitudine i acelei impiciri pe care viata lui proprie

nu a putut-o atinge.

Dar are Rousseau un sistem? Multi i l-au contestat. $i

totusi, intructit cugetarea lui are o ideie directoare, care se

explic printiP serie de imprejuriri ce silesc pe un filosof

si ia atitudine i intrucit aceast ideie directoare se gseste
in problema fundamental i a intregii sale opere, inlintuirea
asa de ordonat a speculatillor lui constitue vidit un sistem.
Mersul cugetirii lui Rousseau are un curs din cele mai
interesante. Prins de viata contimporani prin toate fibrele simtirei lui, el pune in primele scrieri 'justetea celei mai impartiale analize cu 'focul usturitor al celei mai violente nemultumiri. Asa se explici paradoxele lui asupra fericirii omului
primitiv i asupra cjvilizatiei, luate ad-litteram de detractorii
lui. Azi, nu ne putem indeajuns mira c atitea pagini n'au
putut feri pe unii si se impiedice de niste exageriri nu numai
lesne de inteles, ciar cbiar 'aline de sens.
In Discursul asupra $tiintelor i artelor (1749), inceput al
celebritfitii i nefericirii lui, cum spune Rousseau, Discursul
asupra originii neegalitatii dintre oameni (1754) si in prefata
la Narcis, prima etapi a privirilor pe care le aruncil asupra
oamenilor, rezumi in generalititi cuprinzitoare constatirile scoase

din cercetarea societitii, expune notiunea sa de om natural.

Noua Heloisei zugriveste, daci lisim deoparte latera romantici, sentimentali si de imaginatie, oazele de naturaleti
reali pe care le mai poate gisi, cineva ici i colo, in starea
de societate a omului si care dup el s'ar ,putea realiza peste tot.
Contractul social pune i rezolvi problema societitii politice in raport ,cu desvoltarea naturali a omului. Aritind

originea societitii niscuti din necesitatea de a infrunta conditiile adverse ale vietii, Rousseau o intemeiazi, pe un pact
intre grupul indivizikr i suveranul ciruia aceOia ii incredinteazi guvernarea lor. Alienarea total a drepturilor naturak
grupului social inseamni insi o ,trecere pe un plan nou de vieati
in care, daci inclividul
pierdut libertatea absolut, a cafigat ns, prin supunerea lui binelui i interesului colectiv,
o libertate noui care 'este neatirnarea de instincte, astfel adevirata libertate morali Contractul social indici astfel perspectiva
www.dacoromanica.ro

30

Lupta contra ilumintsinului : J. J. Rousseau

466

unei societati

perfecte in care esenta buna a individului se

realizeaza deplin in caclrul colectivitati. Emil arata caracterul

omului natural in starea sociala i mijloacele de a-1 educa
pentru aceasta. stare, fra a-i altera urea. Aceste din urm
trei, Rousseau recomanda si fie citite in ordinea inversa a
producerii lor; se 1:)co.te vedea de aci temeiul pe care-I punea
pe educa tie pentru binele statului i dependenta in care vedea
fericirea particularilor de tconducerea lucrurilor publice. In toa-te
aceste lucrari in care creste si se Idesavarseste sistemul lui
Rousseau, sunt remarcabile bogatia observatiei de fapte pe care
i sprijina postulatele, analiza metodica, constructia
stransa, patrunderea psihologic, stralucirea argumenarilor, abi-

litatea cu care intmpira obiectiunile, unitatea ideilor de baza

care face posibila recunoasterea unui sistem continuu in partile
diverse ale operei lui. Aceste principii directoare sunt notiunea
de natura si accea de libertate, sentimentul intim, fericirea genera% privita j ca scop al vietii i ca un criteriu pentru judecarea legitimittii institutiunilor, spiritualitatea omului.

Tot ce

sustin

filosofii e asa de precis contradictoriu,

spune Rousseau, 'Meat judecata nu poate culege dela ei decat

scepticism geneial i indoieli fundamentale, indoiala asupra lui
Dumnezeu si a yietii.asa de nesuferit lui.
Cercetai pe filosofi.., i-am gasit pe toti trufasi, afirmativi,
dogmatici, chiar in pretinsul lor scepticism, nimic ramanandu-le
necunoscut, nimic dovedind, batandu-si joc unii de altii... (pag.
296, Emile).
Dei am incercat adesea rele mai mari, niciodata n'am dus

o viata att de staruitor neplacuta ca in waste timpuri de

turburare... and... nu scoteam din lungile mele meditatii decat
nesigurant, intuneric, contradictiuni asupra cauzei fiintei mele
asupra regulei datorillor mele...
Indoiala asupra lucrurilor pe care ne importa sa le cunoastem este o stare prea violenta pentru spiritul omenesc...".
(Emile, pag. 297).
Rousseau era departe de a gas, ca Montaigne,
ea'

indoiala constitue o perni pe care se odihneste bine un

cap bine' %cut. Unde i poate gisi dar cineva un punct de reazam,
o certitudine, un indreptar pentru minte i lapti.? In noi insine,

spune Rousseau, in adancul adevarat al firii noastre. Si (Dim

deoparte tot ceeace a civilizatie i o culturi artificial au
ingramidit deasupra, i dupi ce vom descoperi care e firea

menirea hotariti omului de naturi, si ne intoarcem la calea

www.dacoromanica.ro

Lupta contra iluminismului: J. J. Rousseau

467

adevarata dela care ne-am ritacit. In aceasta se cuprinde ideut.

civilizatia i cultura au artifidirectoare a lui Rousseau
si problema lui fundamental,
lizat iau nenorocit pe om
intoarcerea la naturi, la caiga normal a desvoltarii omului.
-Cercetare destul de anevoioasa in vederea careia Rousseau analizeaza intaiu uneltele de folosit, adici facultatile noastre de
cunoastere, pentru a sti cat se poate increde in ele.
Primul lucru pe care-1 observa cineva cand i atinteste
privirile asupra vielii lui liiuntrice, este deosebirea dintre eu
non-eu, dintre senzatie i obiedul senza.tiilor. Prelucrarea

senzatillor constitue un fapt care presupune in om o forth'

activa deosebita de ,aceea .pasiva a primirii de senzatii: a
percepe este a siukti; a compara este ft judeca... prin senzatte'
obiectele ni se prezinta despartite, izolate... prin comparatie,
le misc, le transport, ca s ic asa, le asez until peste altul,
spre a hotari asupra deosebirii sau asupra asemanarilor si in
general asupra tuturor raporturilor lor. Dui:4 mine, facultatea

deosebitoare a fiintei active sau inteligente este de a putea

da un inteles ac,estui cuvant ,,este", caut zadarnic in fiinta
curat simtitoare, forta inteligenta care suprapune si care apoi
hotaraste... aceasta fiinta pasiva va simti fiecare obiect aparte...

dar neavnd nici o putere ca s le aseze unul peste altul, nu

le va compara niciodata, nu le va judeca". Gresala in compararea senzatiilor vine dela fiinta care judeca i insusi faptul
c exista gresal in comparare, dovedeste existenta fiintei active. Dee-se cutare ori cutare nume acestei puteri a spiritului
meu care alatura i imi compara' senzatiile; fie ea numita atentie, meditatie, reflectiune sau ,cum yeti voi; oricum, adevarul

e ci ea este in mine, ci eu singur o produc, desi nu o

pr9duc decat cu prilejul impresiei pe care o fac asupra-mi
obiectele... fara a fi stapfin s simt sau s nu simt, sunt
-stipan s exaniinez mai mult slau mai putin ceeace simt". In

"prelucrarea senzatillor intervine to facultate activ, caci: de

am fi numai pasivi in functiunea simturilor noastre, n'ar exista
intre ele nici o comunicatie... sau n'arn simti niciodat nimic
dinafara de poi sau ar exista pentru ,noi cinci substapte sen-

-sibile de a caror klentitate n'arn avea nici un mijloc sa ne

dam seama".

Din faptul ea facultatea judecatoare e supus

Rousseau scoate o infrire a regulei lui de a se increde mai
mult in sentiment &cat in ratiune: nu sunt deci numai o
-fiint simtitoare i pasiv, ci o fiint5 activ
www.dacoromanica.ro

468

Lupia contra iluminismului s J. J. Rousseau

$tiu numai c adevarul este in lucruri si nu in spiritul meu

care le judeca i c eu cu cat pun mai putin dela.mine-in judeca-

tile pe care le fac asupra lor, cu atat sunt mai sigur aproape
de adevar: astfel regula mea de a tm lasa rnai mult pe seama
sentimentului decal Ajaiuii este intarit de inssi ratiunea-.

S'ar putea obiecta Ica un sentiment al dreptitii foarte

real pe care-1 au atAtia oameni nu-i Impiedic totusi de a
face rau, insa obiectiunii acesteia Rousseau i rspunde
sentimentul nu lucreaza singur la omul artificializat ci sub
apsarea opiniei publice, a prejudecatilor, a o multime de factori
intelectuali cu alte cuvinte. Avem sentimentul binelui si al raului,

dar el nu cuprinde

catalogul actiunilor de care trebuesc

legate; adeviirul sentimentelor depinde foarte mult de justetea

spune

Tot ce e mn afar de eu, materie, oricare ar fi dealtminteri natura materiei in sine: chiar de n'ar fi decat idei,
inca ar fi ,adeviirat ca aceste idei u stint eu-.
Simturile ne prezintii materia prin proprietiitile ei esentiale. Miscarea nu-i este esentiala, de vreme ce nu-i este perm,anent i deci i e comunicata din afar. Animalul ui omul
insa au iniseri ,spontane: stiu lucrul acesta, fiindc 11 simt...
iniscarea (mea) nu are Alta cauza imediaa s:lecat vointa mea-.

Primele aloe ale miscarii nu sunt in materie...; cu

cat observ mai mult actiunile i reactiunile fortelor din naturi
lucrnd unele lasupra altura, cu atitt gsesc c din efecto, tot
trebue s ajtmgem la o vointa drept prima' Quail', caci a pregnpune un progres de gauze la infinit, este a nu mai presupune

nici o cauza... nu bxista adevarate actiuni fara vointa.

primul meu principiu. Cred deci c o vointa misca universul
insufleteste natura. 'ea prima mea dogma". (Emile, pag. 304).

Rousseau spune lmurit ca nu vede in ce chip vointa,

care nu-i ceva fizic, poate produce o actiune fizic, ins
faptul ca nu poate explica un lucru, nu-i destul ca s-i nege
existenta pe care to simte; si este drept ca nu era in nici
caz mai usor de explicat cum materia, pare e fizica, ar putea
produce vointa i toate faculttile sufletului, care au-s fizice.
careia
De fapt nici ,teoria energetic de mai tarziu,
dealminteri Ii 'face loc cand spune: fie ca materia este eterna
sau creatil, c exist un principiu pasiv sau c nu exista, ori
cum este sigur c totui e una si anunt o inteligenta unicr,
(Emile, pag. 309) n'a ajuns sii Limureasca misterul cauzei
prime, corespondenta dintre cele doua fete ale realittii: fiwww.dacoromanica.ro

Lupta contra iluminismului s J. J. Rousseau

469

zicui i sufletescill.
Concluzia ultima asupra realitatii absolute rfimane tot un act de credinta, oricare ar fi dealminteri
sensul in care se indreapti; cat vreme cunotinta nu va putea
prinde mecanismul primului motor i experienta nu-1 va putea
verifica, vom rimane oricat am mai intinde campul tiintei, sub
stapanirea necesara a ipotezei, i actul de credinta al lui
Rousseau ii va pstra toat puterea.
Trebue observat ca Rousseau nu desparte niciodati speculatia filosoficii de confirmrile sentimentului intim; el nu
spune, ea Descartes: Cuget, deci sunt-, dar toate paginile
lui spun: simt, deci sunt, dupi cum atunci and cauta probele

existentei

lui Dumnezeu, spune: Simt pe Dumnezeu, deci

este-, cilia' r atunci Q.:and ratiunea nu-i Mal poate raspunde

la toate obiectiunile pe care .1 le pune. Sentimentul intim este
axioma de la care pornete sistemul lui. Scopul practic care 1'1
indreapta, e aflarea cii spre fericire a omului.
Oki pentru a ,arfita deosebirea fundamental dintre feno-

menul pasiv al sensatiei 6 acela activ al judecatii i a trage

aci concluzia c exist in om dota principii deosebite, Rousseau face o patrunzatoare analizit, care e totodata i o minunati
argumentare, spre a arta c ordinea miearilor, aa de complexa din univers, dovedete nu numai existenta unei vointe
ca prim motor, dar a unei vointe inteligente:
Ideea micarii nu-i altceva deck ide,ea transportulni din-

tr'un loc intr'altul: nu exista miware Para directie, caci ceva

individual nu se poate mica In acela timp in toate sensurile.
In ce sens dar se mica materia In mod necesar? Toga materia in corp are o micare uniform au fiecare atom ti are
o miware proprie? Dupa prima idee, toati materia trebue
lormeze o massa soli& i nedivizibila; dup a doua, nu trebue
sa formeze decal un fluid risipit i incoerent, fara ca sa fie
cu putintit ca doi atomi sa se impreune. Dupa care directie
se

va faoe aceasta miware comuni a intregii materii?

In

linie dreapta sau circular, in ,sus sau in jos, la dreapta sau la

stanga? Daca fiecare molecula de materie ii are directia particulara, care o si fie cauzele tuturor acestor diferente? Daca
fiecare atom sau ,molecula de materie n'ar lace alta &cat si
se fnvarteasc pe propriul ei centrtt, niciodata nimic n'ar iei
din locul lui i n'ar exista mieare comunicata; i Inca tot ar
trebui ca aceasta micare circular sa fie determinati intr'un
sens. A da prin abstractie o micare materiei, este a spune
euvinte care nu inseamna nitnic: iar a-i da o micare deterwww.dacoromanica.ro

470

Lupia contra ilurninismului : J. J. Rousseau

minat, Inseamni a presupune o cauz care s'o determine.

Cu cfit inmultesc fortele particulare, cu atta am de explicat
mai multe cauze .noi, fri s gsesc yre-odatii un agent comun,
care s le dirijeze. Departe de a putea inchipui vre-o ordine
In convergenta intiimpltoare a elementelor, nici mcar nu-mi
pot inchipui lupta intre ele si haosul universului mi-e mai
de neinteles deck armonia lui. Admit c mecanismul lumii

poate si nu fie de inteles pentru spiritul omenesc; dar de

indat ce un om se apuc s.-1 explice, trebue s spina lucruri

pe cari .oamenii si le priceapr

Armonia Universului inltur ideea

cred deci

c lumea este guvernat de o voint puternic i infeleapt,

Ceeace rmane
acest lucru sill mai degrabi II
ascuns pentru om din natura lui Dumnezeu in afarii de vointa,
putere, intelepciune, si din esenta metafizici a lucrurilor, na
important pentru conducerea de sine a pmului. Recunostinta.

fat de Dumnezeu, care 1-a fcut rege al naturei, ii este

dictat de natura inssi-, fiindci e o consecinta natural a
dragostei de sine si cinstim pe cine ne apr i s iubim pe
cine ne vrea binele" (Emile, pag. 310).
Cum se explica dezordinea, haosul care domneste intre

oameni, pe cind in naturi e ordine i armonie? Prin libertatea pe care o are omul de alege intre bine si ru, pria
liberul arbitru ce i-a fost dat ca
conditioneze viata moral
si din care se poate deduce probabilitatea unei supravietuiri,
limitate ori nu, a sufletului. Rul in naturi ,ar fi dezordinea
acest Till nu exista de vreme ce acolo totul e ordine. Inssi
buntatea lui Dumnezeu este dragoste de orditn' e. In naturA.
totul se petrece dup ,legi constante, si intre lucruri lipsite de
simfirea de sine. Omul 1'11,4 are ca sentiment primordial, ca
once fiiint vie, clra.gostea de sine, nee,esar pentru propria-i
(oonservare, are si situ' tirea care-i d de stire in fata eauzelor
ce vatm. Toate ceste cauze de vtmare pmul le numeste
ru". Pentru omul natural in stare de natur putern bnui
c lucrurile se petrec cum se petrec cu copilul care se loveste
de ceva. Chiar dac uneori se necjeste pe ceeace i-a cauzat
durere, nepsarea pricinei II cuminteste repede. Omul artificializat Irma din starea de societate stabileste mitre el si
lucruri o sum de raporturi complexe, care si in fala legilor
inevitabile ale naturei, in fata mortei bunaoar., nu-1 scutese
de zadarnice framtintri ,sufletesti. Cu atat mai complexe sunt
raporturile care se ofabilesc intre indivizi In tocietate. mieswww.dacoromanica.ro

Lupta contra iluminismului J. J. Rousseau

471

nirile traiului aduse de viati In aceasti stare, inmultesc ne-

voile. Din comparatia cu ceilalti oameni se liaste invidia. De

aci inainte vin toate ruthile omenesti:

Ceeace face pe om in mod esential bun, este si aibi
putine nevoi i si se compare putin cu ceilalti, ceeace ti face
in chip esential tau este a avea multe nevoi i a se compara
mult cu ceilalti". Tot riul de care sufere omenirea
vine prin cleterminiri izvorite din ea insisi, nu din vre-un
principiu exterior. Dar determinarea aceasta nu-i absoluti
fatali, de vreme ce omul care o creazi prin liberul lui arbitru, o poate si suprima.
Binele si ritil omenesc pe latura fizici, ount deci principii

de pretuire, cari in afari de fiinta simtitoare nu au nici un

temei. Ele sunt semne de potrivire sau nepotrivire a instinctului
de vi,a' ti Cu fenomenele ce ating pe individ; pentru ordinea uni-

versali nu au importan* Pe latura moraJ

ns, ele sunt

semne ale leetturii omului cu divinitatea.

Pentru definirea omului natural, Rousseau intrebuinteazi
procelieul stiintelor naturale, eliminncl toate particularititile
de rasi, de epoca, de caracter individual si mentinind numai

ceeace este cu desivirsire comun tuturor oamenilor,Au alte

cuvinte ajunge la ;o purr notiune, la o abstractie pe care o
prezinti foarte lamurit ca atare 1). Cum spune Francisque Vial

in frumosul lui studiu Omul natural al lui Rousseau": Nu-i

vorbi aici nici de antropologie, nici de istorie, suntem pe
terenul logicei''. (Revue Pdagogique nr. 12, 1912. pag. 593).
Rousseau o formuleazi a$a :
Meditind asupra primelor i celor mai simple operatiuni ale sufletului omenesc, imi pare c lescopir in
doui principii Anterioare ratiunii, dintre care unul ne face

ele(
si:.

linera Cu inflicirare la buni starea noastri si la pstrarea

poastri nine, iar celilalt ne inspira o respingere naturali de
a veclea pierind sau suferind vre-o fiint simtitoare si mail
ales pe semenii nostri". Adici dragostea de sine si mila sint
1) ,Acest siudiu al omului originar, al adevratelor lu nevoi si al
principillor fundamentale ale datoriilor lui, este s singurul miiloc-bun care
poate fi intrebuintat spre a inlitura acea multime de greutilti ce se inftiseazi cu privire la origina neegalititii morale la adevratele temen' ale
corpului politic, la drepturile reciproce ale membrilor
. ." (Discours
sur I'ingalit, pag. 78).
FAr studiul serios al omului, al facultitilor sale naturale si al
desvoltrilor lor succesive, niciodatii nu o si iziantim
si desprtim in
actuaba alcituire a lucrurilor, ce a ficut voluta divida' de ceeace mestesugul
omenesc a pretins ci face" (Ibdem, pag. 78).

www.dacoromanica.ro

Lupia contra iluminismului J. J. Rousseau

472

cele clods sentimente primordiale ale omului. Dragostea de

sine e mai veche totusi. Mila s'a nscut din ea in momentul

trecerii dela curata animalitate la umanitate. Dragostea de

sine esential oricfirei fiinte care se simte pe sine" (pag. 315,
Emile) este isvorul pasiunilor noastre, origina i principiul tuturor celorlalte, singura care se naste Cu omul si care nu-1
pasiune primitiv,
anterioari oricirei alta si ale ciirei modificri, intr'un

prseste niciodat at:Ala

fel, sunt toate celelalte pasiuni, Iasi cele mai multe din aceste
modificiri au cauze stridne, fr de care nu s'ar fi format
niciodat;

aoeste modificitri, departe de a ne fi de folos,

ne stric; ele schimb primul lor scop i merg impotriva principiului

atunci ,se gseste omul in afar de natur i intri
In oontrazioere Cu sine". (Emile ion. 288).
Dragostea de sine trebue s fie puternical i statornici,

fiindc omul trebue s aib grije de el insusi. Ea este un

sentiment necear, de care omul n'ar putea tfi lipsit, frii a
sortit pieirii. Ins acest sentiment, care in chip normal lucreaz atfit cat necesar pentru interesul individului i apoi
se ascunde ca si cum n'ar fi, in viata social sufere o crestere,
hipertrofie primejdioas, prin comparare cu ceilalti oameni
si devine astfel ceeace J. J. 'Rousseau numeste amor propriu:
grije pe care o desteapt intr'insul aceasta comparatie
este de A don i primul rncl, primul bc. Iat punctul la care
dragostea de sine se schimb in amor propriu". (Emile pag.
257). Amorul propriu face pe oameni invicliosi, susceptibili,
nandri, ri i cruzi. La inceputul vietei lui deci omul, singuratec ca price animal in stare primitiv, era stipinit de singurul sentiment, obseur i puternic, al dragostii de sine, actiunile lui Ant puteau fj astfel clect reflexul nevoaor lui reale
desvoltarea lui

d in functie de actiune si reactiune cu mediul

natural, nu se putea face deca pe unja normalului. Asa dar,

ajungerea la viata de societate a fost ceva normal. In societate ins, din pricina Unui instrument nou, minunat si imperfect, grosier i subta totodat, care se clesvolt pe incetul
in fiinta omului, hand locu1 instinctului, adica inteligenta in

forma ei prim de imaginatie, omenirea o ia pe calea artificialittii".

Rousseau spune limpede c omul lu natural e o ipotez

necesar pentru precizarea nevoilor adevrate ale omului pe
lima lor de desvoltare normal, prin lmurirea naturii lui adevrate (Discours sur Fingalit, pag. 75).
www.dacoromanica.ro

473

Lupta contra iluminismului : J. J. Rousseau

Stiinta nu cunoaste tinca istoria exacta a vietii primilor

oameni. A-i presupune cu apuciturile simple ale animalului
care nu asculta de alte legi deck de ale mediului natural si
ale nevoilor lui, buni In sensul ca neatacati de nimeni; nu atacau

pe nimeni spre a face rul de dragul raului ori pentru satisfacerea altor vitii, pe cari nu aveau cum sa le aibi 1); feridti
fiindca aveau toate satisfactiile vietei instinctivyi a libertati
nestingherite de constrangerile social% fiindca nu cunosteau
nici una din pasiunile care rod sufletul omului civilizat i nici

una din robiile acestuia, nu constitue nici in lumina stiintei

actuale vre-o aberatie. ,Omul, de va fi fost vreodata in acest
stadiu, a fost un simplu animal si Rousseau adauga ca
relele de care s'a lisat cotropit in qtarea de societate, ar trebui
s binecuvnteze schimbarea care din rndul die simplu animal
1-a ridicat la xlemnitatea de om. Indignarea confimporanilor

cari n'au vrut sa vada In paradoxele uneori violente ale

Rousseau, o satira indrepatiti a unui iubitor de oarrieni impotriva conditiunilor care h fac nefericiti, a unui suflet profund
religios si moral impotriva conditiunilor care injosesc si co-

boar pe om din demnitatea de fiinta inorala, pare ciudat de

neintelegatoare. E destul de evident ea Rousseau nu slocoteste
viata in societate incompatibila cu desvoltarea natural'
tregul sistem expus In Emil nu are alt scop deck sg, arate cum
se poate forma omul natural pentru starea de societate si de

civilizatie care e huni, daca este natura ins4i intr'un grad

de desvoltare superior-. (Hffding, pag. 516).
Imprejurrile actuale in care traeste societatea actual
sunt rele i educatia omului e rea de vreme ce peste tot, in
toate starile sociale, fra exceptie, omul e nefericit.
Indreptarea e cu putinta printr'o noua educatie, care si
dea oamenii necesari unei organizari politice intelepte i aceasta
s'a privegheze o ordine sociala dreapti.

data departata dela starea primitiva, omul nu se mai

a oate intoarce la ea, spune Rousseau, si dupa felul cum *cinsteste darul de intiietate facut omului de Dumnezeu, nici nu-i
aparent ea.' el ar dori aceasta intoarcere. Viata nu permite

nici starea pe loc nid intoarcere la ceeace a fost. Trebue

mers inainte, ins ,a merge inainte nu-i tot una cu
1) Bunbitatea omului natural este : ntAcerea patimilor
tiului". (Discours sur l'ingalit, pag. 106.)

www.dacoromanica.ro

merge pe
ignoranta vi-

474

Lupta contra iluminismului: J. J. Rousseau

drumul adevarat. O diagrama foarte simpl poate infatisa

ideea lui Rousseau despre progres.
Intoarcerea inapoi nu-i ieu putint, dar revenirea la unja.
normali, regenerarea, da.
Din dragostea de sine, s'a desvoltat In om, in atingere cu
suferinta celorlalti in care
recunoscut suferinta proprie,

mila, sentiment mult mai activ la omul simplu dedt la omul

cultivat.

Sentiment obscur 6 puternic in omul s.lbatec, desvoltat

si slab in omul civil" (Disc., pag. 109). Mila este sentimentu1

multumita druia pot progresa legaturile sociale; cu toat

morala lor oamenii n'ar fi fost decat niste monstri, dad natura
nu le-ar fi dat mila in sprijinul xatiunii... din aceast singur
calitate isvorisc toate virtutile sociale..." (Disc., 108). Din
viata sociala se naste moralitatea: atata timp cat sensibilitatea Ii rmane mrginita la fiinta lui, nu exista nimic moral
in actiunile omului; numai caed incepe s se intindi in afara
de el, dobandeste mai tried sentimentele 6 apoi notiunile binelui
si a raului, care-1 constituesc cu adevrat om".
In ordinea ierarhica A creatiunei omul se gaseste in primal.
rnd. Ceeace Ii da intaietatea, nu-i d'esigur 'starea lui primitiv

de animal piduret, ci lumina sadit in el de creator, si puterea de a p creste Liana la constiinta.

Dar dad omul a avut ca sentiment primordial innascut
unicul sentiment al dragostei de sine, care pare indiferent
la bine 6 la rau, cum putut trece la moralitate? Fiindd omtd,
spune Rousseau, fiind dela origina trup i suflet, dragostea de

sine trebuia s ting de amandod substantele fiintei

lui. In.

singurfitatea primitivii, ea ,lucra numai ca pafta a simturilor.

In societate, lucreaza ca iubire de ordine i desvoltat
devenita activ poarti numele de constiinta. (Lettre Mr. da
Beaumont" p. 444. Classiques Garnier).

In om inclinarea de a se prefera pe sine oricirui alt

lucru este naturala", dar in acelas timp primul sentiment
de dreptate este innascut in mima lui"; e stapanit de inbirea frumosului moral, si in acelas, timpl robit de patimi

josnice. Intre aceste conditii ,contrare, omul are putinta de a

alege: Nici un lucru material nu-i activ prin el insusi
eu sunt... simt aceasta, 6 acest sentiment care-mi vorbeste
e mai puternic dedt ratiunea care-1 combate. Am un corp...,
dar vointa mea e independenta de simturile mele;... cad sau.
www.dacoromanica.ro

Lupta contra iluminismului: J. J. Rousseau

475

rezist i simt perfect in mine insumi cand fac ceeace am vrut

fac sau aand cedez patimilor mele. Am totdeauna puterea

de a vrea, nu- puterea de a executa, sunt sclav prin vitiile mele,
liber prin ,remuscari; sentimentul liberttii mele nu se sterge
In mine deck cand m depravez i and impiedec in fine vocea
sufletului de ta. se richest impotriva legii trupului-. Natura
omului e deci ,indoiti si are intr'insa liberta tea de a alege intre
bine si rau: Principiul rick!' actiuni este in vointa und,

fiinte libere; nu exist adevrata vointa fara libertate. Omul

e liber in actiunile sale 6 deci insufletit de q substant nematerial. Acesta e al treilea articol de credinta al met'''. (Emile)
pag. 215).
Rousseau cere sentimentului s'iu interior confirmarea ideilor
sale si in conformitate cu el enunta maxima simpla a rege-

nerarii. Fii drept 5i vei fi fericit-. Faptul ca in lumea aceasta

dreptatea nu aduce totdeauna fericirea, este un motiv puternia
de a crede intr'o viata viitoare. Ordinea, care e lege universal, cere pentru satisfacerea ei pedepsirea raului, si rasplata
binelui. Durrmezeu, care e viata i putere, deci dreptate si;
buntate, trebue sa-si implineasca figaduiala de fericire implicit cuprinsa in ideea binelui pe care a dat-o omului 111 acelas
timp cand i-a dat i oonstiinta drept
Prea adesea

ratiunea ne insala, dar constiinta nu insala niciodata, cine o

urmeaza se supune naturii...
Ajuns la acest punct, Rinisseau isi largeste i completeaza
notiunea sa de pm natural: Oricare ar fi cauza
noastre, ea s'a ingrijit
pistrarea noastra, dindu-ne sen-

timente potrivite cu firea noastr; si nu s'ar putea nega c

cel putin acestea nu ar fi innascute. Aceste sentimente, intruck
priveste individual, stilt dragosiea de sine, teama de ' durere,
groaza de moarte, dorinta de 'Nina stare. Insa daca nu ne putem
indoi ca omul este ,saciabil prin natura sa, sau cel putin facut
sa ajung sociabil, tot astfel nu ne putem indoi ca el nu poate
fi asa decat prin alte sentimente innascute, relative la specia lui.

Dar tocmai din sistemul moral format de acest indoit

raport cu sine i cu semenii sai, se nasie impulsul tconstiinteide indat ce ratiunea Ii arata biriele, constiinta lui II indeamnl
sa-1 iubeascii. Aaesta este sentimentul, care-i innsscut. Crontiinta, sentimentul

interior, e terenul solid unde ne gasim

punctul de reazam pentru ratiune, cancl, increzandu-se in singurele-i puteri, ea este ispitit sit' se piard in constructii
www.dacoromanica.ro

476

Lupta contra iluminismului : J. J. Rousseau

extravagante: Multumita cerului, iat.-ne mintuiti de acea infriooOtoare pompa a ,filosofiei: putem fi oameni, fara a fi
savanti; scutiti de a ne mistui viata in studiul moralei, avem cu
mai putina cheltuial, o eilituzi mai sigura in dedalul imens al
pirerilor omeneti. Dar nu-i destul ca aceasta calauzi exista,
trebue s tim A'o recunoa*m i s'o urmam. Daci vorbete
tuturor inimilor, dece Aumai aa putine o inteleg? Ei!

ne vorbe* limba naturii, pe care toate ne fac s'o taint"

(Emil, pag. 327).
Explicarea interesului extrem pe care Rousseau Il are
pentru 'formarea ideilor juste, se cuprinde toat in convingerea
c avem sadita An noi dragostea de bine, ca un principiu absolut,

dar a formele binelui omenesc fiind relative, numai ideia potrivitii a raporturilor omului cu sine, cu hicrurile i Cu
oameni ne poate lumina calea. De aceea pune mult mai mutt
pret pe judecata dreapti decal pe muitimea cuno0intelor tiin"Ace. O judecat dreapt, &jar lipsita de cultura intetectuala,
ajuta desvoltarea sentimentelor, in timp ce felurimea cunotintelor fara o iudecata dreapta poate stavili inflorirea faculttei
celei mai de seami a sufletului i ide cari depinde in aa de
mare masura calitatea activitatii sociale. Ciici Rousseau nu
prive* ca un ideal pentru om, raceala armonismului antic our
individualist,

care socotote ca inteleptul 6-a facut datoria

cnd, desgustat de valtoarea patimilor vulgare, se retrage deoparte i o privete cu nepasare. El e adnc patruns de

porunca cretina a dragostei active: in politica intocmar ca

In morala este un mare rail a nu faptui binele- (Disc. sur
l'ingalit, pag. 25):
Intelepciunea se multume* cu simpla abtinere dela rim.
Dragostea nu. Ei Ii trebue implinirea binelui.
Baza sistemului filosofic al lui Rousseau este realitatea
omeneasc intreaga: trup, simtire, vointa i inteligenta. Din
ea ii scoate doua principii absolute, acela al naturei i acela
al relativitatii institutiilor omeneti. Pe principiul naturei intemeiaza drepturile naturale ale omului i obligatia ascultarii
sentimentului intern. Pe sentimentul 'intern, dogmatismul lui spiritual i ideea de Dumnezeu. Pe toate acestea i pe principiul
absolut al relativitatii institutiilor omeneti, sistemul lui de
educatie i cel delpolitica, ca aplicatii practice ale adevarurilor

derivate din axiomatica siguranta a principiului de natura i

al celui de relativitate a awzarilor omeneti.
www.dacoromanica.ro

Leibniz

477

Leibniz
Atat prin intinderea neobicinuit a spiritului cat i prin
momentul in care sunt date publicitatii scrierile sale, Leibniz
apartine, deopotriv, metafizicii secolului al XVII-lea
antropologiei celui urmator. Asezata la incheerea veacurilor,
cugetarea lui exprima cu aceiasi putere tendintele celor doui
epoci, disciplina severa a clasicismului, deprins sa priveasca
totul din perspectiva cosmosului si a divinitatii, individualismul
veacului luminilor, deschis asupra concretului in toata varietatea lui. Deopotriva metafizician i psiholog, matematician si
moralist, Leibniz este unul din spiritele cele mai cuprinzatoare
pe care le-a cunoscut lumea.

Viata i scrierile.
lata, foarte scurt, datele mari ale vietii i caricrei sale.

Gottfried Wilhelm Leibniz (1646-1716) e

fiul

unui jurist de merit, profesor de morala la Universi-tatea din

Leipzig. Ramas fara tata la 6 ani, se formeaza in deplin
libertate, mai inaiu in cadrul bibliotecii parintesti unde se
entuziasmeaz pentru literatura latina i Ana, apoi, dei varsta
de 15 ani, la ,Universitatea din Leipzig, sub directia filosofului
Iacob Thomasius. Aici cunoaste temeinic filosofia antica
medievala, citeste cu pasiune pe scolastici, emite idei asupra
logicei1), iar in 1663 publica prima sa scriere, o teza de
b,acalaureat asupra principiului individuatiei. Contactul cu moclernii ins, mai intaiu cu Bacon, Cardan, Campanella si Kepler, apoi cu Galileu i cu Descartes, pe pare i citeste far
suficient cunoastere a matematicilor, 11 cleparteazi de scolastica. Ruperea cu fizica formelor substantiale, biruinta mecanismului modern nu se face totus. fira mari framantari, de

care Leibniz i aminteste inca in anii bitranetfi2). Cat de

adanca este pecetia 15.sat asupra spiritului &Au de filosofia
Aussiteot que j'entendis parler de la logique, je fus tres
frapp de voir de quelle manire on y dcomposait et ordonnait les pen-

saes
j'ai lu les scolastiques avec une ardeur qui inquitait mes mnitres
J'exprimais des ides singulires, et qui semblaient profondes, sur le principe d'individuation, la composition du continu, le concours de Dieu, et je
n'ai pas regrett plus tarc/ d'avoir gout ce genre d'tudes,
...Je me souviens que je me promenais seul dans un bocage aupres
de Leipsic, appell le Rosenthal, rage de 15 ens, pour dliberer SI je
garderai les formes substantielles. Enfin le mcanisme prvalut et me porta
m'apliquer aux mathmatiques". f. Scrisoarea catre Rmonde Montmort

din Ianuarie 1714.

www.dacoromanica.ro

478
antica,

Leibniz

in care si-a petrecut anii tineretii, se va vedea din

analiza &istemului. La 17 ani insa Leibniz, ck.tigat de tiinta

noua,

ja drumul Universitatii 'din Jena ca sa se initieze in

disciplina matematicii. Aici sufera influenta lui Erhard Weigel,

autorul unei Ethica Euclidea". Ideile sale privitoare la logici se adncesc, fecundate de exemplul matematicei. In 1666,
Leibniz publica De Arte Combinatoria, lucrare plink de originalitate, in care se gasesc germenii calculurui diferential pe
inventeze 10 ani mai tfirziu. Ideea centrala a
care avea
cartii este intemeerea unui cakul logic, plecknd dela analiza
notiunilor in elementele lor i folosind un algoritm inspirat de

al algebrei. In a.cela ,an insa Leibniz i ia gradul de doctor

in drept la Universitatea din Altdorf, hotarit sa se consacre
carierei juridice. La Niirenberg, face cunotinta baronului de
Born' ebourg, unul din diplomatii cei mai subtili ai Germaniei
-de atunci. Prin el infra in legaturi cu ,electorul din Mayenta,
la curtea caruia prime0e insfircinan.. Un orizont politic
-diplomatic se deschide astfel filosofului nostru. Este in viata
lui o epoca de activitatie intensa i de public,atii pe terenul
politicei ial dreptului, Rre dureaza pana in 1672. La aceasta
dat Leibniz pleaca la Paris, trimis in misiune la curtea regelui Frantei. Cu el duce un proect de cucerire a Egiptului
menit s abata ambitiile rasboinice ale Regelui Soare, dela
Rin spre tinuturile Orientului. Cucerirea Egiptului nu este
In mintea lui Leibniz o simpla ispit 'far continut pozifiv;
Leibniz se informeaza, acumuleazi date precise, le insoteste

de consicleratiile cele mai ciar vazatoare 1). Misiunea

sa nu are nici o urmare. Leibniz ramne tott4 pafru ani

la Paris.
Calatoria aceasta, anii petrecuti in capitala Frantei impart cariera lui Leibniz *in dou epoci bine 'definite. Nascut
la

1646, el are la sosirea sa in Franta 26 ani. Ce a reprale Pa-

zentat pentru el contactul cu cercurile intelectuale

risului, se vede limpede din scrisori 6 din multimea {ragmentelor postume. Acolo intalnege nu numai francezii cei fmai

ilutri ai timpului, dar i straini de 'Tiara., In primul rand

pe Huygens, care joaca un rol hotaritor in initierea sa tiintifica

i pe Tschirnhaus, adeptul filosofiei lui Spinoza, prin care

Leibniz intra In contact cu gandirea si mai tarziu cu
persoana filosofului evreu. Dintre francezi are legaturi mai
1) Cf. Jean Barad, Leibniz et L'Organisation religleuse de la terre,
,Paris 1907.

www.dacoromanica.ro

Leib=

479

strnse Cu Antoine Arnauld, batranul teolog jansenist i cu

Malebranche, unul din spiritele cele mai stralucite ale epocii.
La Paris se introduce in cunoasterea aprofundati a filosofiei
-carteziene. Corespondenta lui Descartes *a Inca in curs de
publicare, Regulele- circulau numai in manuscris. Leibniz
la note, scoate copii amiinuntite. Intra ins in contact 6 Cu
.c.ercul fizicienilor experimental, in care amintirea lui Pascal
era Inca vie. Preocuparile stiintifice precumpanesc acum cu
totul in viata lui Leibniz. Este epoca inventiei cakulului
finitezimal, esit din meditatia intens a scrierilor lui Pascal
ale celorlalti matematicieni francezi. Leibniz s'a integrat
deplin in mediul parizian. Un moment se gandeste si se stabileasca definitiv in Franta, &and moartea baronului de Boinebourg si a electorului de Mayenta, protectorii sai, Ii intoarce gandul spre patrie. Cheinat la curtea din Hanovra
de ducele de Braunschweig, Leibniz accepta postul de bi-

si de consilier intim, pe care le va pastra 'Ana la

moarte. Dupa o scurf s,edere in Anglia, unde cunoaste pe
fizicknul Boyle si pe matematicianul Collins, se intoarce in
bliotecar

.serviciul tarii sale pentru care lucrase

si Oda aci ca adand

intelegere a nevoilor ei politice. In drum se opreste .1k Amsterdam ca sa vada pe filosoful Spinoza. Intrevederile lor
repetate, cateva luni inainte de moartea lui Spinoza, au prin
contrastul personalitatii si al vietii celor doi ganditori, ade-

varata culoare de roman. Din cele caeva scrisori care le

pregatesc, din notele gisite in hartille bibliotecii din Hanovra,
din cateva marturisiri scipate lui Leibniz in scrisorlle de mai
rarziu, s'a putut reconstitui continutul convorbirilor, Cu consecinte pentru desvoltarea filosofului german1).
Cei 40 de ani ,cari Ii raman, Leibniz i petrece la curtea
Hanovra, protejat de familia princiara al carei sfetnic
,credincios ramne. insarcinat cu misiurli politice si savante

de tot felul. Intre 1687 si 1690 calatoreste in Europa de mijloc

cercetand arhivele Germaniei i Italiei in interesul istoriei Casei
de Braunschweig, pe care o pregateste ca istoriograf al curtii.
Un mare loc Il ocup in activitatea sa neiocierile pentru finpacarea bisen'cilor crestine. Daca in aceasta directie roadele
striduintelor sale sunt minime, in alta, aceea a intemeerii de
societiti savante, ele sunt imai fericite. Leibnit e 'primul preledinte al Academiei din Berlin, intemeiata de regele Prusiei
1) Cf. L. Stein, Leibniz und Spinoza, Berlin 1890.

www.dacoromanica.ro

480

Lebnz

dupit indemnul situ. Incerairile je a intemeia la Viena si Pe-

tersburg_ societti similare nu reusesc insit. Contactul cu Petru

cel Mare face din Leibniz totusi, un moment, indrumittorul

reformelor culturale din imperiul moscovit.

Din punct de vedere filosofic, anii petrecuti la Hanovra

sunt in viata lui Leibniz cei mai importanti._ Desigur, publicatiile lui sunt rare. Mari de cfiteva articole aprute in Acta
Eruditorum Lipsiensium-, periodicul din Leipzig si in Journal des Savants'', la Paris, o singuri lucrare de mare intindere, Theodiceea (1710), e data publicului i aceasta dup
indemnul reginei Prusiei. discipola i protectoarea sa. Arhivele
bibliotecii din Hanovra pstreazi Trish* i azi o nesfitrsit bogittie de lucritri si de memorii, rod al activititii anilor acestora.
De covfirsitoare importanfi este apoi corespondenta Cu
din oamenii mari ai timpului.
Scrierile postume au fost publicate numai treptat. In cursuf
secolului al XVI I I -lea, Monadologia (1721) , expunere scurtit

densi a sistemului filosofic, scris in anii din urm ai vietii,

si in 1765 abia, Incercarile noi asupra Intelectului (terminate
In 1709), din multe puncte de vedere cartea sa fundamental.
In cursul secolului al XIX-lea j al XX-lea,.apar opuscule,
fragmente si corespondentit lmurind treptat si adncind sensul

filosofic al cugetirii sale 1). Publicatia aceasta e departe de

a se termina. Organizarea ei fcuse obiectul unui proect comun
al Academiilor din Paris, Berlin si Londra, inaintea rsb2iului

mondial. Astzi ea a eitzut in sarcina singurei Academii din

Berlin care a inceput publicarea metodicit a scrierilor.
lata pentru orientarea cetitorului lista cronologic a operelor mai importante i a corespondentei lui Leibnig:
Meditationes de cognitione, veritate et deis (1684); Disours de mtaphysique, (1686); Corespondenta ca Arnauld,
(1686-1690); Si l'essence du corps consiste dans l'tendue, (1691);

De primae philosophiae emendatipne et de notione substantiae,

(1694); Systme nouveau de la nature et de la communication
des substances, (1695); De ipsa natura, sive de vi insita creaturarum, (1698); Nouveaux Essais sur l'entendement humain,
(1704); Corespondenta cu parintele Des Bosses, (1706-1716);
Essais de Thodice, (1710); La ,Monadologie, (1714); Prin1) Editille esentiale
sunt acelea ale lu J. Erdmann, 1840 s Gerhardt, 1875-1890. Fragmente de mare important4 asupra logfcei a publicat
L. Couturat s Opuscules et fragments indits" 1903.

www.dacoromanica.ro

Lebniz

481

eipes de la nature et de la grace, (1714); Corespondenta cu

Clarke, (1715-1716).

Dacii ni s'ar cere s spunem 'ce trsatura de spirit

di-.

stinge pe Leibniz in ,sirul marilor metafizicieni ai secolului al

XVII-lea, am rispunde desigur: oomplexitatea. Scrierile lui
n'au unitatea i consecventa operelor lui Spinoza, nici arhitectura clasidt, plina de stil a sistemului lui Malebranche;
fraza sa nu are concizia i forta de afirmare care sustine fiece

rind ramas dela Descartes. Leibniz e totus, in aceasta extraordinara galerie de filosofi, mintea cea mai cuprinzatoare,
spiritul cel mai inventiv, personalitatea cea mai variata. Prin
simtul nuantelor i gustul eruditiei, prin orizontul istoric in
care i incadreaza problemele i solutiile, el este cel mai
apropiat de forma de spirit a noastra, cei de azi.
Viata lui nu are linia simpla i asprii a vietii Itti Spinoza
si Descartes. Nu este aceia a unui singuratic retras ca sa-si
edifice in liniste lumea''1). Ea se revarsa in sarcini de
curte si in calatorii, in corespondent nesfirsitit. Activitatea

lfiuntrica a spiritului su este mereu amenintat de multimea

ocupatiilor exterioare. Nu nurnai in stiinta vremei, ci i in
negocierile mari ale epocii Il Intalrim cum am vzut, fie

ca e vorba de politica de cucerire a Regelui Frantei, fie

ca e vorba de organizarea statelor germane stisiate de xisboiul de 30 ani, fie ca e vorba, moi ales, de impacarea,
bisericitor, a catolicismului cu protestantismul, a bisericilor re-

formate intre ele. Contactul cu tot ce gindeste i lucreaza in

vremea lui, e o nevoe de nimeni mai adnc simtita deal de
el. Una din idejle care 11 preocupa mai mult, este organizarea
muncii stiintifice a lumii. Intemeerea de academii, stringerea
de observatii, comunicarea descoperirilor intre savanti, in fine
creiarea unei limbi universale, sunt preocupari permanente dela

un gapat la altul 'al vietii sale. Atent la tot ce se publica,

curent cu tot Ice gttndesc contimporanii, dei a respins Inca*
din tinerete profesiunea academic ce i se deschidea la Universitatea germana unde i obtinuse doctoratul, Leibniz ramine

fond un ginditor de ,stil academic. Este produsul unei

epoci de mare cultura, trie* din bogatia adunata de rnunca
in.

secolului salt. La munca secolului adaogi Inca pe aceea a secolelor precedente..

1) Le Monde" era titlul primului tratat de fizia al lui Descartes

publicat dupi moartea sa.

www.dacoromanica.ro

31

482

Leibniz

Viata aceasta multipl, agitati, explic unul din earacterele cele mai isbitoare ale operei sale. Leibniz nu poate
fi gisit intreg in serien i definitive, cum obicinuesc s scrie
losofii, ci trebue ciutat sin multimea opusculefor si a scrisorilor
sale. Aici esti mai aproape de gnditor, in contact cu motivele
intime ale cugetrii sale, cu infinitele ei posibiliti. Chiar
scrierile mai intinse, Nouveaux Essais
Theodiceea, au caracter ocazional, constituesc un fel de dialog ca contimporani

de marci. Asa de puternic e caracterul acesta de dialog, asa

de adevirati ridicina aceasta social a lor, inck Leibniz nici
nu publici pn la sfrsit Incercarile noi asupra Intelectului,
din consideratia mortii filosofului Locke, a crui peril o
discutau.

Totusi Leibniz nu este un simplu semntor de sugestii,

nici numai un inventator de geniu. Leibnit este un. cugetitor
sistematic. Dei rispndite in atiitea scrieri, dei prezentate
-sub aspecte deosebite dupi interlocutorul ciruia i se adreseaz,
ideile sale constituesc un t,ot incbegat. Tezele sale, argumentele

pe care se sprijini, mai mult, exemplele

i figurile de stil
prin cari -le ilustreazi, rimn constante din momentul in care
filosofia sa ajunge la maturitate. Complexitatea creste, domenii
noi sunt necontenit anexate, nucleul ideilor rimine insi ne-

schimbat.

Suntem asadar inaintea unei gindiri consistente, fixat

pfini la expresie in formule definitive. Leibniz insuski vor-

beste adesea de sistemul- siu. CAM, apare acest sistem s

sub ce formi? Care sunt motivele, problemele din care se
desvolt.? Ca si putem raspunde .la intrebrile acestea, trebue
s aruncinn mai intiu o privire asupra evolutiei sale filosofice.

Prima filosofie.
Cugetarea lui Leibniz nu se desvolt liniar, nu trece
cronologic dela o problemi si dela o disciplini la alta, in.

ordinea pe care o cere logica sistemului su. Arhiva din Ha-i

novra ne arati dimpotrivi o simultaneitate de interese, o pluralitate de probleme, oricare ar fi momentul pe care A. considerm in viata sa. Fazele desvoltrii sale nu se dieosebesc &pi
problemele tratate, ci dup unghiul din care problemele sunt
privite. Nivelul meditatiei este hotritor de fiecare dati.
Doui epoci trebuiesc in once caz deosebite in cugetarea
lui Lebniz, cea care preced cilitoria la Paris i cea care
www.dacoromanica.ro

Leibniz

483

ii urmeaza. Se vorbete chiar de o prima filosofie a lui,

fixata in scrierile din preajma anului 1670. Desigur, Leibniz

incepe sa gfindeasca mult mai devreme. Primele lui scrieri

sunt din 1663 i 1666, dateaza din anii universitatii. Personalitatea filosofului nu e 'rasa bine fixata la aceasta epoca 1).
In anii imediat urmatori activitatea practici covfire0e, publicatiile sale urmaresc scopuri politice i sociale. Abia in
1670-71 apar scrierile importante pentru metafizica de mai tilrziu.

Intre ele doua memorii cu continut fizico-mecanic, prima inchegare sistematica a ideilor sale asupra lumii. Sa ne oprim
putin asupra lor.
Leibniz se gasege la aceasta data sub influenta lui Descartes. Inca din anii adolescentei el se despartise, cum tim,i
de fizica formelor substantiale. Shidjul moclernilor Il dusese
la convingerea ca totul In natural se explica prin marime, figura i micare 2). Mecanica noua o cunoscuse mai intidu
din scrierile atomifilor. La inceput, dupi ce ma liberasem de,
jugul lui Aristotel, m.' pasionasem pentru ideile vidului
atomilor, caci ele vorbesc mai bine imaginatiei". La epoca
pe care o consideram 'rasa, Leibniz parasise fizica, atomilor
i a vidului pentru cea carteziana, a continuitatii i plinuluil
Mecanica pe care o schiteaza in 1671 nu este un studiu empiric
ci o disciplina rationala, cum voia Descartes, o geometrie
a miKarii. In loe sa procedeze prin observatie i experienta,
ca Galileu i Huygens, Leibniz trateaza micarea ca o entitate
matematica, deduce legile ei din simpla considerare a deplasarii
In spatiu. Legile acestea ,a priori, construite pe postulate ideale,
nu sunt 'rasa confirmate de experienta. E deci nevoe de o
disciplina noua, care sa considere miwarea in complexul lumureale. Fizica lui Leibniz va cuprinde apdar pe 15.nga partea
ei abstracta, matematica, o parte concreta, indicand corectiile
prin care se realizeaza ordinea de fapt a naturii. De aici cele
doua memorii de care pomeneam: Theoria motus abstracti, pe care
Leibniz o dedica Academiei din Paris i".-Theoria motus con-

creti, dedicata Societatii de Stiinte din Londra. Impreuna alcatuiesc Hypothesis physica nova. Modelul lucrarii
constituiesc Principiile Filosofiei" lui Descartes. Legile ,ocului
nu sunt desigur primite de Leibniz fara rezerva. Fizica lui
Despre incercIrile logice datand din epoca aceasta, va fi vorba mai
cind vom analiza problema adevtirului o a otlintei in filosofia lui Leibniz
Per magnitudinem, figuram et motum"
omnia mechanice".

www.dacoromanica.ro

484

Leibniz

rimne totus' credincioas problemelor i spiritului celei carteziene. Definitia corpului prin intindere, principiul conservarii
micri sunt i pentru el punctul de plecare al disciplinei.
S'a putut zice c Leibniz intr in filosofie ca discipol al
lui Descartes. Cu toate acestea, chiar in epoca pe care o considerim, formatia scolasticii a filosofului nostru nu rmne

fiat cuvnt. Aspiratia intim a lui, asa cum se exprimase in

scrieri mai vechi1), merge citre o impiicare a mecanicei noi
cu tendintele spiritualiste ale metafizicei clasice. Nimeni nu
se va pronunta mai hotirit, in fizica, pentru explicatia strict
mecanic a naturii, dar timeni ,iarsi nu va fi mai convins c,
inteles pkin la fund, mecanismul ,manifestil existenta spiritului i a lui Dumnezeu. Platpn i Aristotel, dasclii tineretii

sale, dintre scolastici Sf. Toma, sunt giinditori pe care Leibniz

nu-i reneagit in nici o epoc a vietii sale. Calea impcirii se
desemneazii limpede: este, pe de o parte, adncirea principiilor stiintei moderne, pe de alta, adaptarea ontologiei vechi
la problemele noi. Planul acesta se defineste intr'o scrisoare
din 1671, adresati teologului Arnauld. Filosofia misciirii e

socotit aci ca o treapt ctre filosofia spiritului. Videbam,

zice Leibniz, philosophiam de motu seu corpore gradum stru-

ere ad scientiam de mente" 2). Formuli categoric osti1i me,

tafizicei carteziene. Intelegem dece Leibniz nu se putea socoti
discipolul lui Descartes 0.
Tendinta monista ia curnd p form mai precisii. Pntru
explicarea misciirii4). Hypothesis physica nova introclusese o
notiune plin de consecinte metafizice, aceia de efort, conatus". Efortul e u'n inceput de mipare, este glementul infinitezimal din care se alcitueste, ca once realitate continu, miscarea. Rolul lui e analog cu acela al punctului fat de spaCf. Confessio naturae contra atheistas, 1668,

Formula intreagA vorbeste de trei (repte ale cercetfirii: Videbam

geometriam seu philosophiam de loco gradum struere ad philosophiam de
motu seu corpore et philosophiam de motu ad scentiam de mente".
Cf. Scrisoarea care Thomasius, din 1669 : me fateor nihil minus
quam Cartesianum esse".

In filosofia lui Descartes miscarea n'are nevoe de explicatie. E

fenomen primer, de o desivarsitii claritate, indati ce o considerAm ca

deplasare in spafiu.. . La nature du mouvement duquel j'entends ici parler
est si facile it connaltre que les gomtres mmes, qui, entre tous les
hommes, se sont les plus tudis concevoir bien distinctement les hoses
gulls ont considres, l'ont juge plus simple et plus intelligible que celle

de leurs superficies, et de leurs lignes, ainsi qu'il parait en ce gulls ont

expliqu la ligne par le mouvement d'un point et la superficie par celui
d'une ligne."

Citat de L. Brunschvicg, L'Exprience humaine etc. p. 184.

www.dacoromanica.ro

Leibniz

485

tiu 0. Miscarea insi devine treptat pentru Leibniz, factorul

hotritor in definitia corpului. ,Ea d acestuia cap,acitatea de
rezistenti. Fr miscare corpul e lipsit de individualitate, se
pierde in spatiul pur. Nu exist asadar corp in repaos absolut.

Universul intreg se reduce la miscare, este alcituit, in cele

din urmfi, din efdrturi infinite, din conatus.
Prin esenta sa, efortul e destinat s. servease de mijlocitor
intre conceptele spiritului si corpului. Desfsurat in spatiul
rniscrii, efortul devine corp; considerat ca purii tensiune si
implicare, e spirit. Quicquid conatum habet shie motu mens

est" 2). Pe de alt parte, desprins din unitatea miscrii, efortul n'are decit durata unui moment. Numai in planul constiintei, gratie memoriei, este capabil de persistentii. De aici,
definitia lui Leibniz: corpul este spirit momentan, lipsit de
rnemorie" 3).

Trupul si sufletul sunt asadar formele unei realitiiti unice,

efortul. Conceptul acesta obiectiv, de origin aristotelic, ajut
pe Leibniz si depise;ascii dualismul cartesian. Leibniz se integreaz in linia metafizicei germane de totdeauna, pentru care
spiritul si natura nu se opun. Speculatia asupra substantei universului, nu mai putin decfit analiza miscirii, deschide 'orizontul
viitoareii sale Monadologii.

Formatia sistemului.
Filosofia lui Leibniz se constituie ,totus numai incet, in
cursul unei meditatii care atrage treptat in raza ei motivele
cele mai variate. Germenii si se pot urmri Oda' in speculatiile tineretii filosofului, elaborarea ei st inch', pentru anumite
epoci, vie inaintea noastra: ,o .putem descifra din multimea

manuscriselor pstrate la Hanovra 4).

Lebnz foloseste Mel artmetica indivizibililor pe care o concepuse
Cavalier', elevul lui Galileu, Explicatia continuitAtii, prn infinitezimal, apare
la el, astf el, inainte de nventia matematica a calculului diferential s integral,
la care va ajunge abia la Paris, in 1676.
Cl. Fragmentele din Leibniz comentate de A. Rivaud in ',Revue
de Metaphysique et de Morale", Ianuarie 1914, pag. 113, nota 3.
... ,,Nullus conatus sine motu durat ultra momentum praeterquam
in mentibus. Nam quod in momento est conatus, id in tempore motus cor-

poets : hie aperitur porta prosecuturo ad veram corporis mentisque discrimnationem, hactenus a nemne explicatam. Omne enim corpus est mens mo-

mentanea, seu careos recordatione, quia conatum suum non retinet ultra

momentum : ergo caret memoria, caret sensu actionum passionumque suarum,

caret cogitatione." Th. motus abstract', Fundam. praedemonst., 17.

0 ideie asupra continutului arhivei leibniziene din Hanovra, se

poate castiga din prefata lu L. Couturat la volumul de Fragmente si

opuscule" din Leibniz, precum si din articolul lui Albert Rivaud, in Revue

www.dacoromanica.ro

486

Leibniz

Doui- tendinte, caracteristice secolului, domini cugetarea

lui Leibniz, nevoia de certitudine absolut in cunoastere si

aspiratia religioas. Ele pot fi urmirite dela un capt la altul

al vietii . sale, se exprim mula vreme in scrieri paralele: de
o parte, incereari i fragmente ca caracter tehnic-logic, in care
Leibniz desvolti, dndu-le orientare deosebit, problemele si.
idealurile metodologiei carteziene, de ceafalt, scrieri, si corespondent in care speculatia teologici are cuvntul hotiritor. Dac adugm la aceste tendinte contactul permanent
Cu munca stiintific a timpului, contributia lui Leibniz la constructia matematicei si mecanicei noi, avern cele trei motive

mari din care poate fi inteleas filosofia sa. Ele fac din

metafizica lui Leibniz, expresia .cea mai radical a rationlismulA

logic si in ,acelas timp una din 'formele mari ale spiritualismului
modern. Motivele acestea explic iars chipul deosebit in care

a fost infitisat de istorici sistemul leibnizian. Exisf cel putin

trei interpretiri divergente, fiecare ,intemeiat pe texte de primal
important. Cea dintfii vede metafizica lui Leibniz prin prisma
fizicei sale. Conceptul central al sistemului, monada, rspunde

In laceastii interpretare, notiunii de fort, pe care o gsim 14

baza mecanicei leibniziene. Pentru a doua, monadologia este
rezultatul imei explicri psihologice a lumii, hi are izvorul
In intuitia eului. In sfarsit, pentru a treia, interpretare, logica
e hotiritoare in formatia sistemului. Monada, substanta individual.", cum o numeste Leibniz in primele expuneri, .este
expresia metafizici a subiectului judecittii. Toate caracterele,
ei sunt de naturit strict formal. Sistemul intreg se prezinti,
sub acest unghiu, ea ,un desvrsit panlogism.
Toate aceste puncte de vedere isi au indreptifirea ion
Natura scrierilor lui Leibniz, complexitatea gndirii lui, explici
nevoia de a recurge la perspective complimentare pentru explicarea sistemultd. Expunerea noastr se va folosi suc,cesiv
de toate, trecand astfel de la aspectul exterior ,a1 doctrinei la
sensul ei intern.

D i n amismul.
Sa vedem mai intai legaturile pe care le are sistemur
monadelor cu dinamica lui Leibniz. Legilturile acestea au fost
de Mtaphysique et de Morale", Ianuare 1914. Nenumiirate fragmente scrise
de rattna lu Leibniz, aeoperite de adaosuri si de rectiflegri, copii $i variante
multiple, foi volante cuprinzand formule $i sugestii ale momentulu, te pun
In fafa procesului de creafie al filosofului, te introdue in intimitatea gindirii lui.

www.dacoromanica.ro

Leibniz

487

subliniate de filosof in repetate randuri. Notiunea d forti

sau putere,..... la a ,paroi explicare am destinat .stiinta particulara a dinamicei, aduce mult lumina pentru Intelegerea notiunii de substanta 1). Dinamica jui Leibnit s'a constituit inreactiune contra fioicei parteziene. tS schitam foarte scurt fazele
acestei reactiuni, in care se gaseste unul din izvoarele sistemului
leibnizian.

Am vazut ca in preajma anului 1670 Leibniz este, int

fizica, discipolul lui Descartes. Chiar din 1672 'Jima, el respinge iclentificarea simpla a corpului cu intinderea. Simtul
sau asa de viu pentru individual i concret !nu se putea impac,a
de loc eu geometrismul cartiezian. Aici e punctul in care se
desparte mai intai de predecesorul sau.
Calatoria la Paris pune pe Leibniz in contact imediat
cu cercurile carteziene. Acum ,incepe adevarata sa formatie
tiintific ). Leibniz studiaza de aproape Geometria- lui
Descartes, apoi corespondenta i ineditele filosofului francez;
are astfel prilejul sa, se aclanceasca in studiul sistemului sau.
Rezultatul nu este tutu o adeziune la filosofia carteziana, ci
dimpotriva pronuntarea opozitiei fata de ea. In mediul Parisului se fauresc asadar instrnmentele criticei 1eibniziee 3). Meditatia simultana a tehrucei experimentale si a cakufului infiCf. De prmae philosophiae emendatone et de notione substantiae.
Pin. aci, preatirea sa matematia fusese Inca' elementar% iar fizica
nrodernii nu o cunoscuse dealt sub forma el popular: J'aimais toujours
des Byres qui contenaient quelques belles Denses, mas qu'on pouvalt par-

courir sans s'arrter ... Cela m'a encore empeche de lire avec soin les

Byres de gomtrie, et j'ose bien avouer que je n'ai pas encore pu gagner
sur moi de lire Euclde autrement qu'on a coutume de lire les histoires ..."
Bacon et Gassendi me sont tombes les premiers entre les mains, leur style
familier et as tait plus conforme un homme qu veut tout lire ; il est
vrai que fat souvent jete les yeux stir Galile et Dscartes, mais comme je
ne sus gomtre que depus peu, j'tas Went& rebute de leur maniere
d'crire qui avait besoin d'une forte mditation". Scrisori din 1674 s 1676.
Lucrul nu e de mirare dace' tinern seama de atmosfera pe care o
gsea filosoful nostru la sosirea sa in captala Frante. Parisul, la aceastit
epoce., nu era citstigat inc pentru carteziansm. Zece an dupe moartea lui
Pascal, experientele eran cultivate cu pasiune in toate cercurile societtii.
Fizica italanit 1$3t avea adept pretutindeni. In edntele Academiei de Stante

Roberval, adversarul cel mai aprg al lui Descartes, si Marione se bucurau

de mare autoritate. Huygens insusi, cercefatorul ca'ruia mecanica moderni

li datoreste mal mult, dupe' Garileu s Newton, des cartezian prn spiritul stiintei

sale, miisurase precis lipsurile fizicei lu Descartes. Huygens introduce pe

Leibniz in disciplnele pozitive. Horologium oscillatorium" este cartea din
studiul carea an esit nu numa tehnica dar si principlile dinamice leibniziene. Lu li datoreste Leibniz deasemenea intierea In problemele infn;tulu
sit probabilitatii, asa cum se puneau inviltatilor francezi. Cf. P. Molly,
Le developpement de le physique cartesienne, Pars, 1934.

www.dacoromanica.ro

488

Leibniz

nitezimal deschid filosofului nostru perspectiva unui fel nou

de a intelege natura, opus celui cartezian.

Public, Leibniz nu ja atitudine impotriva lui Descartes

decit un deceru'u mai tarziu, coresponclenta ni-I arati insd

angajat, inc." din timpul sederei sale la Paris, in discutii Cu
polii filosofului francez. Scrisorile catre Malebranche critici

teza identitatii corpului cu intinderea. Mai

tarziu (1679) critica devine generala: Descartes spune multe
mai intai

(1674-76)

lucruri minunate, era un spirit eat se poate de judicios. Dar

cum nu poti face totul deodata, n'a putut &cat si deschicla
orizonturi frumoase, fara si kajunga la fundul lucrurilor; si mi

se pare Inca foarte departe de adevarata analiza si de arta

de a inventa in general. Caci sunt ccmvins ca mecanica ii e

plina de erori, fizica lui procedeazi prea repede, geometria
e prea marginita i in sfirsa metafizica are toate aceste cusururi impreuna". In 1680, Leibniz serie: fizica lui Descartes
are un mare defect, regulele omiscarii pe care le enunta... sunt
aproape toate false. Cum ,s'a i clemonstrat. lar principiul sad
suprem, dupa care aceiasi cantitate de miscare se conservii in
univers, e o eroane. Ce spun eu aci, e recunoscut de oamenii

mai priceputi ai Frantei i ai Anglier.

In sfarsit in 1686 apare in Acta Eruditorum, periodicul
din Leipzig, primul text anti-cartezian, reprodus in Journal
des Savants!': Dmonstration brve d'une prreur considerable
de M. Descartes et de quelques autres touchant une loi de
14, nature selon laquelle ils soutiennent que Dieu conserve -tou.4
jours la mme quantit de mouvement, de quoi ils abusent

mme dans la mcinique. Scrierea aceasta e punctul de plecare

al unei polemici care se int'inde deatungul anilor pfina tit
pr4gul batrnetii filosofului.
In ce consta eroarea memorabila- a lui Descartes? Cum
arata titlul memoriului, e vorba de principiul conservarii mis-

cirii, pe care filosoful francez i construise fizica sa. Care e

sensul acestui principiu, in sistemul cartezian?

Once miscare libera inceteazi, dup un timp, dela sine;

cu alte cuvinte, prin insasi natura sa, miscarea tinde spre
repaus: acesta e punctul de plecare al fizicei scolastice. Me;
canica lui Descartes, climpotriva, se construeste pe principal!
inertiei. Atka timp, cAt nu intimpin obstacole, miscarea in
linie dreapt persevereaza in procesul ei. Quod in vacuo
semel incoepit mover semper et aequali celeritate movetur-.
Un principiu de conservare este asadar punctul de plecare aF
www.dacoromanica.ro

Leibniz

489

fizicei noi. Nici nu se putea altfel. Expresia matematica a

naturii, punerea in ecuatie a fenomenelor, presupune cu ne-:
cesitate un factor comun i permanent intr'insele. Factoruli

acesta este in fizica lui Descartes miKarea, deplasarea mas,

selor in spatiu. Formula miscirii, produsul m. y (massa multiplicat prin vites), exprimii pentru filosoful francez inss
substanta fenomenelor. Once schimbare se reduce in naturi la
miscare. Cantitatea acesteia nu variazil in univers. Postulat
mai intiu de principiul inertiei, pentru fiecare miscare
parte, conservarea este consideratii asadar din nou, global,
pentru suma tota% a miKarii din univers. Acesta este sensul
principiului constantei cantifitii de miscare, pe care 11 gasim la
baza legilor socului. El reguleaz compunerea miscarilor in
natur. Lumea intreag e astfel icuprinsa intr'o formul
expresia supremi a 5tiintei noi, ,pentru care a intelege
neaei a identifica, a pune In ecuatie.
Ecuatia matematie rmne i pentru Leibniz, forma necesar a fizicei. In sensul acesta, dinamica lui continua spi-

ritul cartezian1). Ceiace respinge el este numai formula lui'

Descartes, invariantul postulat de inaintasul siu. Nu cantifatea de miscare (m.
este constant in univers, ci Zantitatea
de fort (m. y2). Greseala lui Descartes st,' in faptul
n'astiut s cleosebeas4 ateste dodo. concepte 2). In mecanica
lu,i, miscarea face oficiu de cauia. Experienta arat
formula cauzei mecanice e cleosebit de a misciirii. Leibniz
introduce pentru ea conceptul fdrtei produetoare db travaliu.
Aceasta e schema argumentrii lui Leibniz in opusculut
din 1686 i in scrierile polemice care-i urmeai. Demonstratia

se sprijin pe de to parte pe principiul echivalentei cauzei

cu efectul, pe de alta, pe legite lui Gialileu. Ea aisati ca valuarea fortei nu se face prin cantitatea de rniscare, ci prin. tra-

valiul efectuat; de pild prin inltimea la care poate ridica

Quoiqull se trompe dans sa physique en posant pour fondement
la conservation de la mme quantit de mouvement, il a donn occasion
par l b. la dcouverte de la vrit qui est la conservation de la mme
quantit de force, qu'ou salt Ore diffrente du mouvement".
Tout son systme du monde et de l'homme, quelque imaghlaire qu'il
soit, est pourtant si beau gull peut serv4r de modle ceux qui chercherout les causes vritables",
Cf. Discours de mtaphysique, art. XVIII.
Ainsi ils ont cru

que ce qui peut se dire de la force se pourrait aussi dire de la quantit

de mouvement. Mais, pour montrer la diffrence ..." Ibidem concluzia:
.. Donc il y a bien de la diffrence entre la quantit de mouvment et la
force, ce

fallait montrer".

www.dacoromanica.ro

490

Leibniz

o greutate determinat. Formula fortei ne-o dA aadar produsul massei prin spatiu, sau, dadi folosim conceptul vitesei,
produsul massei prin patratulyitesei, potrivit legilor lui Galileu 1).
In fond eroarea lui .Desc+artes, vine dintr'un abuz al punctului

de vedere static. Geometrismul mecanicei sale, l-a impiedicat

s vac% specificul problemei dinatnice. In adovr, dac formula
miKril ajunge pentru expresia exacta a fenomenelor de echilibru,
acceleratia nu se poate concepe fr ideia de fortii 2).
Fizica lui Leibniz distingo aadar Idou formule acolo

unde cea cartezian cunoscuse una pingur: forta vie i cantitatea de miKare au rosturi deosebite in mecam'c.
Care dintre ele este ,conceptul fundamental? Undfe trebue
cutat 'factorul care se conserv in univers? Pentru Leibniz
nu incape indoial: factorul acesta este forta. Il est bien
raisonnable que la mme (force se conserve toujours dans l'univers-. In adevr, dac forta nu e decii" t expre5ia cauziei in mecanic, principiul conservrii ei este un simplu corolar I axiomei

cauzalittii, dup care: exista echivalenta perfecM tritre eauza

efedt 3). Un corp cznd desvolt exact atata fort

hilt' o formulare deosebit de scurti, cuprinsi intr'o scrisoare careHuygens ! J'estime la puissance ou force par la quantit de l'effet ; par
exemple la force d'lever une livre un pied est le quart de la force capable d'lever une Byre quatre pieds, quoi on n'a besoin que du double
de la vitesse; d'o il s'ensuit que les forces absolues sont comme les
carrs des vitesses". Citat de L. Brunschvicg, op. cit pag. 297.
Actiunea pe care o savrsesti parcurgind 2 Kilometri in 2 ore, zice
Leibniz alt dat, Incerand o demonstratie a priori, este de patru ori nu
doar de dou ori mai mare ca actiunea de a parcurge un Kilometru In doug
ore; Mici mal intliu actul de a parcurge un Kilometru intr. or este dublul
aceluia de a parcurge un Kilometru In don ore; iar actul de a face 2
Kilometri in don ore este dublul actului de a face 1 Kilometru intr.() orl:
actiunile sunt proportionate cu patratul viteselor".
Ce qui a contribu le plus confondre la Force avec la Quantit
de Niouvement, est l'abus de la Doctrine Statique, Car on trouve dans la
Statique, que deux corps sont en chilibre, lorsqu'en vertu de leur situation
leurs vitesses sont r2iproques leurs masses ou poids, ou quand ils ontla mme quantit de mouvement. Cela, dis-le, arrive seulement dans le cas
de la Force morte, ou du Mouvement infiniment petit, que j'ai coutume
d'appeler Sollicitation, qui a lieu lorsqu'un corps pesant tache commencer
le mouvement, et n'a pas encore conu aucune impetuosit; et cela arrive
justement qand les corps sont dans l'Equilibre, et tichant de descendre
s'emp6chent mutuellement. Mais quand un corps pesant a fait du progrs
en descendant hbrement, et a conu de l'imptuosit ou de la Force vive,
alors les hauteurs auxquelles ce corps pourrait arriver ne sont point proportionelles aux vitesses, mais eomme les carrs des vitesses". Cf. Essai de
Dynamique sur les Lois du mouvement.
Ma maxime fondamentale des Mcaniques tire de la Mtaphysique
est que la cause et l'effet entier sont toujours quivalents, en sorte que
l'ef fet, s'il y tait tourn tout entier, pourrait toujours reproduire sa cause
prcisment, et ni plus et ni moins". Natura exclude ,, , . tout ce qu'on
peut inventer pour le mouvement perptuel mcanique oft la cause serait
surpasse par son effet". Scrisori din anii 1696-97 eitate de L, Brunschvicg,
L'Exprience humaine et la causalit physique, pag. 216.

www.dacoromanica.ro

Leibniz

49t

ponsum in caderea sa: ,acceleratia pe care o doband6ste reprezinta o fortis'. capabila sa-1 ridice la inaltimea dela care a.
cazut
Numai plecand dela acest principiu se poate evita,
absurditatea micrii perpetue si a creatiei din nimic. Descartes insusi n'a putut vorbi de conservarea miscarii decat
identificAnd-o tacit cu forta producatoare de travaliu. Identitatea aceasta nu exist ins, cum am vatut, deck 1ff limitele
staticei.

Distinctia intre forta vie si miscare, are urmari importante

pentru sistemul leibnizian. In fizica lui Descartes, miscarea
ins4i era cauza. In acest chip, cauzalitatea fizica dobandea
un caracter oarecum sensibil: cauze i efecte se desfasurau pe
un plan unic, sub forma unei succesiuni de miscari. Mecanica
intreaga clevenea o disciplina intuitiva, o simpla descriere da
fenomene spatio-temporale. Legile socului erau expresia ei cea
mai fidela. In dinamica leibnizian dimpotriva, cauzalitatea nu
mai cade sub simturi. Cauza mecanica, forta, se obtine pria
calcul, nu se mai In' tueste. Ce sens concret poate avea simbolul v2? Ridicarea vitesei la patrat e un pur arti-ficiu matematic
fr corespondenta
Conceptia pe care o are asupra cauzalitatii mecanice desparte asadar pe Leibniz de inam' tasul su. Mecanismului
miscarii el ii opune un dinamism, o mecanica fortei. Desigur,
cauzalitatea nu e inteleasa de Leibniz calitativ, ca in fizica
lui Aristotel. Sensul ei matematic, intocmai ca pentru Descartes. Echivalenta cauzei cu efectul nu este numai principiul
care o guverneaig., ei Ins5 definitia ei. Nu este cauzalitatea

o simpl expresie a principiului ratiunii suficiente?

In sensul acesta, introducerea conceptului de forta nu
pogite insemna o intoarcere la fortele oculte ale scolasticei,
cum pretindeau adversarii dinamismului. ,Forta este o cantitate pasibila de evaluare precis. Leibniz n'a renuntat niciodata la expresia matematici a fenomenelor, 'dimpotriva a dus-a
mai departe. Nu e totus mai putin adevarat c idealul 5tiintei
arteziene a fost parasit. Dinamica nu mai este o geometria
a miscarii. Leibniz reneaga scrierea sa din 1672, conceput
In spiritul lui Despartes.

Deosebirea celor doua discipline iese in plina lumina,

daca luar' n In considerare categoriile pe care se construesc,
1) Exemplul pendulului este, cum vedem, ilustratia cea mai limpede
a principialui conservarii fortei. Huygens foloseste mai intl acest principiu
In mecanici. Invittatului olandez Ii datoreste Leibniz argumentele criticei
sale impotriva fizicei carteziene.

www.dacoromanica.ro

Leib=

492

sensul lor filosofic. In reactie cqntra scolasticei, fizica bu i Descartels respingea once concept depaind existenta actuala. Virtualitatea nu-i gasete loe n cadrul mecanicei miKarii. La,
tente, capacitati i virtuti stint concepte striine de spiritul ei.
Dimpotriv, Leibniz face din virtualitate conceptul central al
fizicei sale. In mecanica sa, principiul cauzalitatii nu mai guverneaza realiiatea micrii, ci forta, capacitatea de a produce travaliu. Factorul permanent in natura, substanta feno-

menelor, nu mai este lo existenta actuala, ci o simpla potentialitate. Capacitatea de a produce efect, forta, se conservi in
univers.

Putem spune c nsi categoriile -ontologiei carteziene

au fost parasite de ,Leibniz. Tipitil de intelegere
schimbat
dela un gAnditor la z:elalalt. O adevarata prapastie s'a des-,
chis intre cele doua sisteme.
Conceptul fortei apartine deopotriva fizicei i metafizicei
lui Leibniz. Desigur, intelesul sau nu ramne ace14 &la o
disciplina la cealalti. In fiziea, forta e solidara Cu lumea
fenomenelor, in metafizica, ea joaca rol de substanta1). Leibniz distinge asadar forta primitiva', constituind esenta insa
a realitatii, de cea derivativa, fenomenala 2). Termenii intrebuintati arata totu limpede retatia celor doua concepte: forta
Pderivativa e o simpl limitare a, celei primitive, rezulta din
conflictul for telor primare intre ele 3). Mai mult
metafizic al fortei este pregatit de functia pe care ea o
pline0e in mecanick. Chiar in mecanica, forta intervine cti
titlul de realitate deplina, tchemata sa scoata tiinta din relativismul miscarii. In. Adeyr, conceputa ca o pura schimbare
de pozilie, miNarea n'are existenta deplina, ea poate fi atribuita,
cu acela temeiu, pricarui corp din sistemul in care se produce.
Totul atarna de punctul de vedere pe care il alegem pentru
exprimarea deplasarii. In astronomie, de pilda, ipotezele care
1) Deosebirea aceasta a facia pe L. Couturat si pe E. Cassrer sit
conteste once influentil dinamice asupra metafzicei lui Leibniz. Parerea lor
e 1nsa greu de concillat cu martura repetata a filosofului, de care pomeneam mai sus. Pentru discuta acestei probleme trebue consultat M. Guroult,
Dynatnique et Mtaphysque leibniziennes, 1934, mai ales pag. 107-108 s
Intreg capitolul VIL

2) Vires quae ex massa et velocitate oriuntur derivativae sunt et

ad aggregate seu phaenomena pertinent". Scrsoare catre de Voider.

3) Duplex est vis activa (quam . .. non male vrtutem appelles)

nempe ut primitiva, quae in omni substanta corporea per se nest (cum

corpus omnmodo quescens a rerum natura abhorere arbtrer), aut derivativa,

quae primitvae velut limitatione, per corporum nter se conflctus resultans
varie exercetur. Et primitiva qudem animae vel formae substantial' respon-at." Specimen dynamicum, 1695,

www.dacoromanica.ro

Leibniz

493

dau socoteala de micarea corpurilor %ceresti au toate aceias

indreptatire, atta vreme cat facem abstractie de fortele reale
in joc. Singura consideratia fortei ne scoate din relativitate:
Pentru a putea spune despre ceva ca se misa, trebue si luan'
In considerare nu numai schimbarea relativa a situatiei sale,
ci i cauza schimbarii, forta sau actiunea in joc". Chiar in
mecanica asadar forta este adevaratul absolut".
Concluzia aceasta se intareste, daca analizam conceptul
insui de mic,are. Reclusa la simpla schimbare db pozitie, cum
Voia Descartes, ce este miscarea? O pura succesiune de situatii si de momente, lipsita de once unitate. Deplin, miscarea nu exist in nici un moment al ttimpului, partile sale
nefiind coexistente. Forta, dimpotrivit, avnd caracter de tendinta, infrange timpul; ea nu se epuizeaza in momentul in

care exista', Iprezentul ei cuprinde in sine viitorul apropiat1).

Forta da unitate elementelor miscarii, ea este puntea care
leaga impreuna dubla exterioritate a momentelor i pozitiilor
acesteia. Ea consiitue asadar realitatea micrii 2).

Metafizica fortei.
Metafizica fortei apare sub .forma de articole publica te
in Acta Eruditorum Lipsiensium" i in Journal des Savants".

Cele mai importante sunt: Litfre sir la question si l'essence

du corps consiste dans l'tendue- (1691), De primae philosophiae emendatione et de notione substantiae- (1694) si Systme nouveau de la nature et de la communication des substances"

(1695). Cum se vede din titlul lor, Leibniz urmareste o reforma a filoso fiei prime, pe calea unui nou concept al sub-'
stantei. Metoda de care e serveste este analiza 5tiintelon
naturii, sub raportul principillor, procedare strict obiectivi.
Punctul de plecare fi face, ca totdeauna, critica teze
carteziene. Daca intinderea ar ponstitui esenta corpurilor, atuncil
lungimea, latimea i adancimea ar ajunge pentru explicare&

proprietitilor lor. Exista totusi in coapuri o insusire pe care

intinderea n'o poate explica, inertia naturard, rezistenta pe.
care o opun mierii, in milsura massei kr. Acelas, lucru ir
constatfirn analiztrad socul. Intinderea ffind:indiferenta la 'rascare
.Vis autem derivativa est ipse status praesens dum tendlt ad se-

quentem seu sequentem praeinvolvit", scrisoare cAtre de Volder.

.Motus . . nunquam existit . . quia nunquam tolla existit guando
partes coexistentes non habet. Nihilque adeo in ipso reale est, quam momen-

taneum illud, quod in vi ad mutationem nitente constitui debet". Specimen

dynamicum, 1695.

www.dacoromanica.ro

494

Letbniz

repaos, clup principiile .lui Descartes ar fi de asteptat ea uni

corp, intlnind pe altul in stare de repaos, sit-T ja cu sine far
-a pierde nimic din vitesa care-1 anim. Expenen' ta arata ins,
ca vitesa aceasta se inicsoreaza i anume in proportie cu massa
corpului ciocnit. Daci massa in repaos e mult mai mare deck
a corpului in miscare, acesta e aruncat inapoi, fara sa clintit
sensibil din loe pe celaialt.
Concluzia? Materia nu se reduce la intindere. Trebue
-admitem in ea un principiu superior-, de ordin metafizic' ,
substanta, clefinit prin actiune i forth.)). Principiul acesta d'a!
-corpului eapacitatea de a ,rezista; rezistent si inertie sunt
presia actinnii cu care el raspunde la presiunea pe care p sufera...
Corpurile nu sunt sadar simple modalitati ale intinderii,
-cum voia. Descartes, ci substante individuale, capabile die ac-i

Pentru definitia noului concept al substantei, Leibnizi

a recurs la ideia gortei. Ideia aceasta trebue insa dleosebita
notiunile similare pe care le folosea filosofia scolastic. Forta
(vis activa) nu se confunda cu factzltatea scolasticilor, nu e o,
poszbilit ate goala, cernd interventia unei auze externe ca
sa se actualizeze. Ea inchide in sine un inceput de
actiune, o solicitare (conatus), in virtutea careia trece la
act indata ce nu mai intampina obstacole. Exemplele cele mai
potrivite ca s'o ilustreze sunt tensiunea exercitata de o greutate
sasupra frfinghiei de care (e. suspendata, sau incordarea- arculuii
tiune.

Intins 2).
Recursul la actiune !face originalitatea conceptului

-al

fortei. Actiunea devine pentru el caracterul distinctiv

al;

substantei ins6: la substance est un &re capable d'action".

Leibniz nu se sfieste sa identif ice existen ja veritabila Cu actiunea: quod non agit, inon existit; quod it est substantia
sin gularis.

Critica noliu.nii carteziene a substantei ja alteori calea

dialecticei abstracte. Argumentarea se isprijina, de data aceasta,
pe analiza conceptului intinderii.
Ce este intincierea? Pentru Descartes si pentru disci-

polii lui, o idee .simpla, tipul ideii ciare i distincte. E firesc

s'o gsim, in sistemul lor, la temelia stiintei naturii. Pentru
Leibniz, dimpotriva, ideia aceasta ridica o problema din cele
mai grele, problema continuitkii. Divizibiljtatea nesfrsita facti

Cf. Lettre sur la question si l'essence du corps consiste dans

l'tendue.
Cf. De primae philosophiae emendatione et de notione substantiae.
www.dacoromanica.ro

495

Leibniz

din once realitate continua. un labirint" in care spiritul se

rataceste.

Ce este intinderea daca nu punere multiplicata a unin,.'

element, repetitia unei unitati initiale?1) Natura elementutuis

intinderii pune insa o problema insolubila. In adevar, elementul

acesta e sau el insusi intins (punct fizic) i atunci nu este
ultim, sau lipsit de Aitindere (pullet matematic) s,ti la.tunci nu poste

genera infinderea. Constructia intinderii din elemente spatiale

este asadar o intreprindere absurda. Partile intinderii nu sunt
anterioare totului pe care-1 compun, ci posterioare lui, rezulta:
din diviziunea ei in fractiuni care depind de arbitrul nostru.
Elementele intinderii nu au asadar existenta proprie. Oda%
cu ele insa, intinderea ns i pierde caracterul substantial!.
Departe de a constitui esenta corpurilor, ea cade in ranch,
calitatilor secundare. Spatiol

impreuna; cu el timpul

miwarea, sunt pure fenomene. Tot ce e continuu pste ideal 2).

Realitatea, dimpotriva, este discreta. Ea presupune unitati ultime, cu caracter substantial, constitue un agregat 3). S vedem

mai de aproape, care e natura acestor unitati si a toturui pe

care-1 akatuesc.
Leibniz a respins solutia mecanista. Nici intinderea cartieziana, nici atomii insecabili nu constituiesc pentru el tul
raspuns la problema substantei. Mecanismul nu rezista criticei

'filosofice. ...Dupa multa meditatie intelesei ca este cu neputinta sa gasim principiile unitatii adevarate in pura materie
pasiva, caci intr'insa totul e simpla colectie, grimadi de
parti la infinit.. Fui nevoit asadar sa recurg la un atom, formal',
L'tendue ne signifie qu'une rptition ou multiplcit continue

de ce qui est rpandu, une pluralit, un continuit et coexistence de parties

Outre l'tendue il faut avor un sujet, qui soli tendu, c'est--dire une substance laquelle 11 appartienne d'tre rpte". Journal des Savants 1691.
L'espace bien loin d'tre substance, n'est pas tame un tre. C'est
un ordre, COMM?, le temps ... La continnit este une chose idale ... Dans
l'idal ou continu le tout est antrieur aux parties, comme l'unit arithmtque est antrieure aux fractions qui la partagent et qu'on y peut assigner
arbitrairement, les parties ne sont que potentielles ; mas dans le rel le
simple est antrieur aux assemblages, les parties sont actuelles, sont avant
le tout. Ces considrations levent les difficults sur le confinu, qti supposent
qu le contnu est quelque chose de rel et a des parties avant toute division". Scrisoare catre Nic. Rmond, Ellie 1714.
Spatium est continuum quodam, sed ideale. Massa est discretum, nempe multtudo actual:is, seu ens per aggregationem, sed ex unitatibus infinitis ... Massa, ejusque diffusio resultat ex monadibus..." Serisoare
catre Des Bosses, Ellie 1709.
Idelle acestea ah inarurit aditne meditatia lui Kant, o jumtate de
secol mai tarziu. Corespondenta lu Leibniz cu Clarke, discipolul lu Newton,
constitue until din isvoarele principale ale doctrinei antinomillor".

www.dacoromanica.ro

496

Leibniz

aci o existent materiali n'ar putea fi in acela timp material

i perfect indivizibil".
In schimb am vizut orizontul pe care-1 deschide metafi-

zioei disciplina dinamicei. Ideia fortei d sens valabil unor.

concepte care pitman depiaite pentru totdeauna. Trebui s;
restaurez deci formele substantiate iaa de dispretuite astzi,
dar intr'un chip care pi le fa:6i inteligibile i s deosebeascS

functia pe care o au de indeplinit, de abuzul pe care 1-au

comis in trecut. Gsii astfel ci natura lor st in fort,, de uncle
ormeazfi ceva analog simtirii i pornirii din noi; aa inct
trebuesc concepute prin asemnare cu notiune,a pe care o awn),

despre suflet". Desigur, Leibniz adaug indatii: Dar, dup

cum sufletul nu trebue folosit pentru a explica detaliul economiei corpului animal, tot aa socotii ci nu trebue s ne
servim de aceste forme in probiemele partictilare ale naturii,
devi ele sunt necesare la stabilirea adeviratelor principii generale" 1).
Cum vedem, Leibniz distinge cu strictete planul

de al

metafizicii. In tiint el ramne credincios Oat

sfrit determinismului mod&n. Explicatia matematici a naturei nu cunoage nici o rezervii. In metafizica, dimpotriv,
Leibniz deschide larg poarta finalismului, reinvie teze'le spiritualismului antic: universul este un .sistem de substante imateriale, concepute dup asemnarea sufletului
Dinamismul lui Leibniz i descoper astfel treptat in-

treaga lui semnificatie. Departe de a rmne pini la capit

o doctrin oblectiva, intemeiat pe analiza principiilor

el face apet in rile din urm 1. evidenta experientei interne,

se intemeiaz pe intuitia spiritului i a eului.
Pentru consideratia obiectivi, conceptul fortei pistreaz
un caracter paradoxal. Cuprinderea viitorulai In prezent nu are
un sens inteligibil cat vreme rmnem in cadrul realittii fizice. Paradoxul ins inceteaz, 11acii privim forta prin categoriile
spirituale. INItt ,st esenta spiritulni in unitatea:
diversului? Nu inchid'e fiec,are moment al vietii suflete0i unitatea intreag6 a stifletului in sine? Paradoxul fortei este in fond
paradoxul spiritului Insui cnd incercm s-1 intelegem prin
categoriile naturii fizice.
Dinamica se prelungete astfel dela sine, in metafizic.
I) CL Systme nouveau de la nature et de la communication des

substances, 3.

www.dacoromanica.ro

Leibniz

497

Ea realizeaza planul tineretii lui Leibniz, este o disciplin

a miscarii servind de introclucere in filosofia spiritului.

Monadologia.
Conceptul pe care se construeste metafizica leibniziana este,

cum am vazut, weta al substantei individuate. El ni s'a definit,

[Ana acum, in doua momente: ca forth' 6 ga suflet. Am vazut
contributia dinamicei la determinarea lui, sa vedem acum ce
adaoga disciplinele sufletului.
Trebue sa observam mai mntju ca, in filosofa lu Lebniz,

sufletul are inca intelesul larg pe care i-1 dadea psihologia

aristotelica. In adevar, Leibniz nu impartaseste parerile carteziene asupra caracterului automat al vietii animale. In loc
s se limiteze la c,ercul restrans al constiintei reflexive, privilegiul 1iintelor rationale, psiliologia lui imbratiseaza intregul
sir al vietuitoarelor, cunoate o intreaga ierarhie de forme ale
vietii psihice, dela simtirea confuza pani la aperceptia clari
distincta. Sufletul este asadar, prin functia lui, un principiu
biologic general, legat de toate manifestarile vietii. Folosit
de Leibniz la interpretarea notiunii de substanta, principiul
acesta

isi large* Inca raza de actiune pana la imbratisarea

universului intreg. Sistemul lui Leibniz este un panvitatism

i In acela timp un panpsihism. Unitatile ultime din care e

sunt inzestrate cu ,,un
alcatuita realitatea poseda ceva
fel de perceptie", in virtutea careia exprima, fiecare din punctul
sau de perspectiva, universul intreg.

Unitatile acestea Leibniz le numeste mai intaiu puncte

metafizice" i atomi de substanta", ca s sublinieze ce le
apropie si ce le desparte de conceptiile mecaniste1). Incepand din 1696, el intrebuinteaia Un termen non, acela de monada" 2), care va da numele sau intregului sistem.
It n'y a que les at-omes de substance c'est--dire les units relles
et absolument destitutes de parties, qui soient les sources des actions et les
premiers principes absolus de la composition des choses
On les pourait
appeler points mtaphysiques
Les points physiques ne sont indivisibles
qu'en apparenee ; les points mathmatiques sont exacts, mais c ne sont
que des modern& il n'y a que les points mtaphysiques on de substance
Systme
(constitus par les formes ou imes) qui soient exacts et rels"
nouveau de la nature et de la comunication des substances, 11.
Termenul acesta pare sa fi fost inspfrat lui Leibniz de Winditorul
flamand van Helmont, cu care filosoful nostru se gasea la aceasta epoca in
corespondenta. Cuvantul monadi fusese insa. folosit cu mult mai inainte, in
filosofie. Giordano Bruno 11 punea la baza sstemului salt.

www.dacoromanica.ro

32

498

Leibniz

Monada e aadar substanta imateriala din (faro se construete realitatea lumii. La determinarea acestui concept toate
disciplinele positive si-au adus contributia, mai intiiu mecanice, Apoi biologia i psihologia. Nu este chemata substanta
s dea explicatie tiltim intregei fenomenalitiiti cosmice? Totus,
daca in primele exptmeri ale sistemului argumentarea mecanici

joacii un rol important, in cele de mai tarziu ea 14i pierde

insemnatatea; reflexk de ordin biologic 5i psihologic devine
precumpanitoare.

Structure organismelor, tra,nsmiterea vielii prin mijlocirea

germenilor, origina i sfirsitul ei preocupa pe Leibniz in gradul
cel mai Malt. Corespondenta cu Swammerdam i Leewenhoek,
mnvatii olandezi care intrebuintau pentru prima data' micros.
copul la deslegarea enigmelor lumii organice, reirivie interesul
filosofului nostru pentru speculatiile vitaliste ale Renasterii.
Descoperirea celulei i a germenilor seminali sunt pentru er
o verificare i un prilej die adinvire a propriilor sale idei
asupra substantei.

Ce aducea biologia metafizicei leibniziene, aa cum o cunoatem pima acum? Desigur in primul rind accentuarea caracterului individual al substantei. Metafizica lui Leibniz este

o metafizica a individalai. Am vazdt ce mare rol joaca

determinarea conceptului de substanta ostilitatea filosofului no-

stru fata de ontologia carteziana a Intinderii. Sensul aline al

acestei opozitii era teama de a vedea lumea corpurilbr pierzindu-se in spethil geometriei. Nu reduce Descartes corpurile
la simple modalitati ale spatiului? Tendinta fizicei carteziene catre acosmism este evidenta i inevitabil. Pentru Leibniz,

panteismul spinozist nu e decit concluzia logica a premiselor

carteziene.

Restabilirea individului in integritatea existentei sale, salvarea lui, este motivul adinc din carie se xplica, in mare
parte,

desvoltarea metafizicii leibniziene. Definitia succesiva

a substantei ca forth', u,nitate de viata i monada, constitue un
progres in individualizarea ei.
In care domeniu al realitatii se area oare mai limpede
individualitatea &zit in acela al vietii? Individul este punctul
de plecare al biologiei. Nu manifesta procesele vietii, pe toate
treptele ei, unitatea legii individuale? Microscopul, and la
iveala universul microorganismelor, descoperea ceva din struc-

ture realitatii in genere. Prin prisma vietii privote Leibniz

natura Intreaga. In looul intinderii ,omogene,
www.dacoromanica.ro

filosofilor car-

Leibniz

499

tezieni, ochiul su vede pretutindeni unit4ti disaete, indivizi

concreti posednd caractenele vietli. La Analizfi, unitfitile acestea

se rezolvi in altele mai inferioane, iar aceste,a la rindul lor

astfel de o subIn altele, la nesfrsit. Compozitia naturii
tilitate fr margini. Pe urma biologiei noi, Leibniz ajunge
s transpun principiul diviziunii nesfrsite a materiei din domeniul fizicii geometrioe, in planul metafizicii sale vitaliste.
Lumea e un sistem de unit% organice, cuptinse unele
frg sfrsit. Nu exist seneratie i moarte, in chip strict.
Totul se reduce la desvoltarea tunor unitil mai mari din unit:64i inferioare, sau la Antractia celor dinti in cele din urmi.
Geneza i evolutia organismelor nu se intelege mecanic, prin
epigeneza, cum credea Koala lOi Descartes, ci prin preformismul

cel mai radical. Preexistenta in germen, nu agregarea exterioar, explic aparitia organelor i functiilor in cursul evolutiei individuale.

Unitatea vie e asadar pretutindeni punctul unde se opreste oeroetarea. Problema individualittii ins 11U se poate rezolva prin categorii mecanice i geometrice. Spatiul i timpul,
conceptele la care cuta s reducil Descartes continutul stiMtei
sale, sunt instrumente de analizit, nu de sintez. Pentru ale&
tuirea unui tot e nevoe d'e un principiu deosebit, capabil
lege laolalt momente i pczitii distincte. Rostul acesta
indeplinea in filosofia antic i medievar forma i ideia. La
ele recurge Leibniz ca s implineasci lipsurile mecanismului
modern. In mecanic, mai intai, am vitzut forta lund asupra sa
functiile formei scolastice, ca s intemeieze, peste succesiunea
elementelor miscrii, unitatea ei realfi.
In biologie principiul acesta e mai necesar ins decat

oriunde. De altfel pe terenul vieii fusese el utilizat mai intiliu de cei vechi. Dublul aspect pe 'care Il prezinta once
proms vital, desfasurat in spatiu i timp i totusi constituind
o unitate indivizibil, nu putea fi inteles fiirO a recurge la
un factor de ordin sufletesc. Factorul acesta apare cu toati
claritatea in reflexia omului asupra vietii sale interne, el este
unitatea eului propriu. In curgerea fenomenelor psillice, eul
constitue un factor permanent, identic cu sine in cursul timpului. Factorul acesta se manifest Ca un centru de activitate
spiontan, in el i are izvorul fluxul fenomenclor. Intreg procesul constiintei constitue o unitate In care trecutul e cuprins
In prezent care la rndul su poart in sine promisiunea viitorului.

www.dacoromanica.ro

500

Leib=

In intuitia eului se manifesti astfel cu deosebit claritate

natura si atributele substaUtel

in genere: Nous sommes...

inns nous-m'mes, et puis que nous sommes des tres,1 l'tre

nous est imi, et ta, connaissanoe de l'tre est enveloppe
dans celle que nous avons de nous-mmes- 1). Aici isi
are sursa intreagi ontologia lui Leibniz. Coneeptele ei
fundamentale, existenti i unitate, substanfi j actiune, au
caracter reflexiv. Intuitia euIui se traduce intr'un sistem
notiuni intelectuale, servind de instrument pentru cunoasterea,
realiatii in genere: ,Outre le sensible et l'imaginable,

y a ce qui n'est qu'intelligible, comnte tant l'objet du seul

entendement, et tel est l'objet de ma pense, quand je pense a
moy mme... Et comme je conois que d'autres lres peuvent
aussi avoir le droit de Kline moy, ou qu'on pourrait le dire
pour eux, c'est par la que je conois ce qu'on appelle la 'substance en gnral, et c'est aussi la considration de moy-mme
qui me fournit d'autres notions de mtaphysique, comme de
cause, effet, action, similitude etc.- 2).
Rolul pe tare-1 joadi intuitia cugetrii in filosofie e una

din temele in care Leibniz oontinu traditia cartezian. Ego

cogito- riimne pullet de plecare pentru el ea pentru inaintasul
Continutul reflexiei nu e totus acelas la unul si la celalalt. Pentru Leibniz, data eu eul eugetator, reflexia descoperii,
In acelas chip imediat, fenomenele asupra carom se ip.dreapti
cugetarea. Raportul eului la fenomene constitue faptul originar a/
constiintbi, sub sare nici o analizO nu poate ptrunde. Existenta
eului se infiseazi ea insOsi reflexiei ea o activitate de repre-

zentare, ca o punere de fenomene.

Pe calea aoeasta ideia substantei in genere chtigi,o noua
adnclime Activitate-a pin 'care se defines, dela prima sd
conoeptie, e o activitate spirituala, analoag procesului repre.
Monada, ziee Leibniz, este oglind,a vie a universului,
privit dinteun punct de perspectiv. Perceptia i apetital (im,
pulsia in virtutea creia trece dela o perceptie la alta), sunt
cele douii forme ale activittii sale. Existenta monadei, putem
spune, st in fimetia sa de reprezentare 3). Metafizica lui Leibniz
Formule cu continut identic se ggsesc din abundentg, mai ales in
Nouveaux Essais sur l'entendament humainu,
Cf. Sur ce qui passe les sens et la matire". Scrisoare cgtre
regina Prusiei din 1702.
,,
Monades nihil aliud sunt quam repraesentationes phaenome-

norum cum transitu ad nova phaenomena ..." Scrisoare catre des Bosses,
citati de L. Brunschvicg, Spinoza et ses contemporains, pag. 392.

www.dacoromanica.ro

Leibniz

501

este o metafizica a cunoasterii. Actualismul i intelectualismul

sunt noile caractere cu care ni se infatiseaza.

In lumina aceasta, sistemul leibnizian apare ca o filosofie idealista, chemati sa pregateasci drumul meditatici lui
Kant si a filosofilor post-kantieni. Structura doctrinei ramane
totusi, pfma la sfarsit, nedecisa. Perspectiva subiectiva se intalneste cu cea obiectiva., dogmaticii, chiar in scrierile din
urm ale sale. Acesta e cazul Monadologiei din 1714, expu-

perea cea mai complecta, dei intrucitva populari, a sistemului leibnizian.Continutul ei

cunoastem intrucat priveste na-

tura monadei mnsi. Ramane sa vedem problemele pe care le

pune sistemul substantelor, monadologia.
Divergenta intre conceptia monadei i sistemul monadologiei a isbit adesea pe ,comentatorii lui Leibniz. Dac monada
e conceputi prin analogic cu eul nostru subiectiv, sistemul

nadelor se intemeiaza pe argumente pur obiective: numarul

infinit al lor raspunde diviziunii nesfarsite a materiei, a 64,6
realitate metafizica o constituiesc; de fiecare punct al spatiului
monadologia leaga actiunea unei forte imateriale, a unui centru
sufletesc.

Care poate fi lush' valoarea acestei argumenari intr'o

filosofie care a renuntat definitiv la realitatea spatiului?1).
Cum se impaca localizarea monadelor tcu imaterialitatea lor?
Trebue sa recunoastem ca, sub 0.cest unghiu, sistemul nu e
lipsit de echivoc2). Asa se explicit' interpretarile deosebite
care i s'au dat, cand in sensul unui realism al fortei, cnci

in acela al unui idealism al constiintei.

Dupa expunerea de pana aci, caracterul spiritualist al
doctrinei nu poate fi totus pus la indoiala. Ideia fortei nu
are pentru Leibniz intelesul vulgar al unei actiuni la distant&
In privinta aceasta, polemica filosofului cu Cfarke, in anul
din urma al vietii sale, e hotaritoare5). In metafizica
Sarsa principal pentru cunoasterea idellor lu Leibniz asupra spatiului este corespondenta filosofului cu Samuel Clarke, discipolul Jul Newton.

Opozitia Intre coneeptia newtonani a spatiului absolut s relatvismul lelbnizian, pentru care spatial, ea si timpul de altfel, este un simplu sistem
ideal, destnat s serveasca la ordonarea fenomenelor, este deosebit de important in desvoltarea filosofiei ulteroare. In serisoarea din urn:A a lui
Leibniz, 47 confine o subtil deseriere a genezii Hell de spatiu.
Pentra Bertrand Russell, leibnizianismul este tin continan efort de
a elimina din doctrina substanf el premsele spafiului si timpului, premise de
care totus sistemul sAu nu se poate lipsi.
Lebniz combate teora gravitatiei universale tocmai pe aeest temeiu.
In ochii lui, mecanica lu Newton constitue o retrogradare la fizica forfelor
oculte. E interesant de observat Ins, e. niel adversarii sii nu sunt de alti

www.dacoromanica.ro

502

Leibiz

Leibniz, spatinl nu e conditia ci rezultatul actiunii fortei. Tot

ce poseda intindere e simplu agregat, lipsit de existen ta substantiala. Marirnea, intinderea si figura, conceptele de temelie
ale mecanismului, sunt numai fenomene bine fundate". Adevarul
stlintei hu depaseste ordinea obiectiva i previziunea fenomenelor. Singura metafizica exprima realitatea ultima a lumii.

Primul caracter al acestei realitati e insa simplitatea, lipsa

de compunere, deci refuzul
Pluralismul substantelor pune metafizicii lui Leibniz problema grea a raporturilor tor. .Desbatuta de scoala carteziana
sub forma relatiilor dintre spirit i corp, problema aceasta se
generalizeaza in filosofia lui Leibniz, privesta raportul substante/or in genere. Desigur, monismul Jeihnizian schimba Intrucktva
pczitia problemei. Desi scrierile sale folosesc adesea limbajul
dualist al metafizicii cartesiene, pentru Leibniz sufletul

corpul nu mai sunt doui substante eterogene: monada face

realitatea uneiia ca i a celeilalte. In unitatea organismului,
totul se reduce la o ierarhie si o coordonare de principii
monadice. In schimb spiritualismul leibnizian agraveaza pro-

blema comunicarii substantelor". In adevar, necunoscand exterioritatea, spiritul exclude orice influenti externa asupra sa.
Monada nu poate fi inchipuiti in interactiune cu alte rnonade.
Critica pe care o fac filosofii ocazionalisti actiunii tranzitive
confirmat i intrita de metafizica monaclelor. Monada .e
lume inchisa, centrata asupra unui principiu intrn; este
expresia metafizica a experientei noastre subieetive.
Acesta
totusi nurnai un aspect al lucrurilor. In adedesi lipsita de ferestre", dei inchisa asupra sa, monada

isi reprezint universul. Automate' acesta imaterial", cum

numeste Leibniz, dupa Spinoza e o adevarata oglindi a
cosmosului. Dsigur o oglinda vie, producnd spontan imaginea
universului. Intocmai cum in filosofia ,mecanica fiecare atom

cuprindea in determinarile sale de pozitie i d miscare actiunile tuturor celorlalti atomi, a caror rezultanta era, fiecare monada oglindeste in reprezentarile ei intregul univers
al monadologiei. De aici paradoxul unei interdependente a monadelor tot atlit de complecta si de radicala ca i independenta tor.
parer* in privinta actiunii la distanta. Sensul gravitatiel, dup'a Clarke, este
acela al unui simplu concept matematic Cu functie precisa In calculul fenomenelor. intelesul lui real pune o problemi care iese din cadrul fizicei

newtoniene.

www.dacoromanica.ro

Leibniz

503

Avk se puse problema comunicirii substantelor, una din

cele mi clesbatute ale filosofiei lui Leibniz. Solutia filosofului este denumita de el armonie prestabila Ea presupune
o online ij1ijal in creati bupii, in virtutea citreia activitatea
autonoma a diferitelor monade se acorda in fiecare moment
al timpului.

Pentru ilustrarea acestei armonii, Leibniz intrebuinteazii

deseori imaginea populara a ceasurilor, regulate de mecanic
cu atfita precizie, lac& in tot cursul functionarii lor ramfin
in eel mai perfect acord 1). Sensul filosofic al solutiei este
insa mai achinc deck 1'1 arata limbajul acesta exterior. Natura monadelor nu se defineste independent de restul universului, nu cene o acordare ulterioara cu totul din care fac parte.
Dimpotriva, esenta monadei sta, cum am vazut, in raporturile
sale Cu totul, in reprezentarea universului 2). Acordul reprezentarilor d sensul ei adnc armoniei cosmioe. Fiecare moproduce sirul
nada posedit o lege proprie in virtutea carem.
reprezentkilor sale. Leibniz o compara cu legea matematica g.
unei serii numerioe. Sistemul acesta de serii constitue universul
monadologiei. Analogia br, corespondenta ideala a termenilor
care le compun, Leibni2 o exprirna metafizic vorbind de universul
unic pe care 11 reprezinta multimea monadelor. Monadele sunt
perspective mulfiple asupra aceleiasi realitti.
Intfilnim aci o rasturnare de probleme, tipica pentru filosofia moderna. Daca in filosofia scoldstioa punctul de plecarel
se gasea in lume, realitatea lucrurilor servind la explicarea
fenomenelor constiintei, in metafizica lui Leibniz, credincioasa
In privinta aceasta traditiei carteziene, punctul de plecare este
constiinta, mai exact pluralitatea constiintelor : lumea este numai un derivat, expresia armoniei monadelor.
E Adevirat ca pluralismul eurilor limiteaza idealismul
initial, introduce, cum spuneam mai sus, un punct de vedere
obiectiv care schimba intrucatva sensul tezei carteziene. Nu

rnai e vorba de simpla evidenta a lui je pense-, ci de un

adevarat postulat cu caracter ontologic. Idealismul leibnizian
este ancorat intr'o metafizica spiritualista. Pe multiplicitatea
monadelor se construeste lumea sensibil ca un sistefn de fenomene bine fundate".
I) A se vedea In special articolul intitulat troisieme clairctssement
du Systme de la nature etc", Journal des Savants, Noembrie 1696,

2) Ego vero nullara esse substantiam censeo quae non relationem

involvit ad perfectiones omnes quarumcumque aliarum". Scrisoarea catre
de Voider, 1702.

www.dacoromanica.ro

504

Leibniz

Faptul armoniei cosmic:8, intr'o hune de substante autonome,

probi noui a existentei lui Dumnezeu. Dumnezeu singur face legh'tura i comunicarea substantelor; printr'insul fenomenele unora se acord cu ale ceoonstitue pentru Leibniz

lorlalti; prin el exist asadar realitate in perceptiile noastre" 1).

Mai mult decat att, armonia este chipul insus prin care se
manifest credinciosului divinitatea: Visio beatifica seu intuitio Dei de facie ad faciem est contemplatio universalis harmoniae rerum. Quia Deus, seu mens universi, nihil aliad est
quam rerum harmonia, seu principium ,pulchritudinis in ipsis 2).
Acordul spiritelor i gseste astfel in sistemul leib-

nizian o solutie original, deosebit nu numai de a metafizicii

scolastice, dar si de a platonismului discipolilor lui Descartes.
Dac pentru realismul vechiu puntea intre spirite o ponstituia
lumea obiectelor, considerate ca existente in sine, cu caracter oarecum public, in sistemul lui Malebranche, comuniunea
constiintelor se face in spiritul divin. Logosul" imbrtiseaz
multimea constiintelor individuale, in el i gsesc acestea adevirul si unitatea. Comunicare in lume, deoparte, comuniune
In Dumnezeu (in spirit) de alta, acestea erau solutiile pe care le
gsea Leibniz inaintea sa. Filosoful nostru 1 respinge pe
amndou. Pozitia sa fi interzice principial realismul lumii
sensibile, individualismul metafizicei sale

Il impiedici s pri-

measc conceptia platonici a spiritului. Spiritul nu e unul, individualitatea i multiplicitatea nu sunt Simple iluzii ale cfi.noasterii
sensibile. Dimpotriva, spiritul e individual

si.

multiplu, asa

cum ni-1 arati- experienta interni.

Care este atunci rspunsul lui Leibniz? Rispunsul acesta
e mai intai negativ: nu exist comunicare real intre monade.
Fiecare constitue o lume pentru sine, necunoscnd exterioritatea 3). Exist totusi armonie intre aceste luzni, o armonie
ideal, fundat in analogia legilor cari le stipfinesc. Armonia
Cf. Discours de mtaphysique, art. XXXII,

Text inedit citat de J, Baruzi, Leibniz et l'organisation ieligieuse

de la terre, 1907 pag. 243, n. 3. Cf, L. Brunschvicg, Progrs de la con-

science, vol. I. pag. 245,

Chaque substance est comme un monde it. part, indpendant
de toute autre chose, hors de Dieu. Ainsi tons nos phnomnes
ne sont

que des suites de notre tre ; et comme ces phnomnes gardent un certain
ordre conforme notte nature ... qui fait que nous pouvons faire des observations utiles pour noire conduite qui sont justifies par le succs des

phnomdnes futurs... cela suffrait pour dire que ces phnomnes sont
veritables sans nous mettre en pein, s'ils sont hors de nous et si d'autres
s'es apperoivent aussi: cependant il est trs vrai que les perceptions ou

expressions de toutes les substances s'entrerpondnt en sorte que chacun...

se rencontre avec l'autre." Discours, art XIV,

www.dacoromanica.ro

Leibniz

505

se constitue &col de planul constiintelor individuale, are un

caracter transcendent, un sens teologic.
Dumnezeu

ultimul cuvint al monadologiei. Monadeie sunt

considerate de Leibniz ca piste fulguratii ale spiritului divin:

Les substances cres dpendent de ,Dieu qui les conserve et
mme qui les produit continuellement ,par une manire d'manation comme nous produisons nos penses- 1).

Teologia rationali, cu care se incheie sistemul monadologiei, desiviirseste finalismul leibnizian. Universul intreg constitue o ierarhie de substante imateriale subordonate unui principiu suprem, un sistem de tendinte centrate asupra unui scop

ultim. Trei sunt treptele acestei ierarhii. Ele se definesc prin

tipul de 'reprezentare specific fiecirui gen de substanti. Jos
se gisesc monadele pore, lipsite de reprezentiri constiente.

Viata lor e o viati de somn si de inertie. Pe treapta urmitoare monada e saflet, dotat cii sensatie j cu memorie. In sfirsit,

reflexia face din sufletul omului un spirit, capabil de contemplatia ideilor i adevirurilor eterne. Nivelurile acestea de tviati
psihici le cunoastem din experienta vietii noastre proprii. Ele

ne arati analogia adinci a tuturor formelor de existenti in

univers. Lumea intreagi tinde catre ;lumina ratiunii. Dela mis-

cirile oarbe ale materiei brute ping. la spiritul pmului, total

este aspiratie spre desivirsire. Finalismul leibnizian duce la
o conceptie optimisti a existentei, se termini intr'o teodicee 2).
Ideia binelui a prezidat la creativa lumii. Lumea in care

triim e cea mai buni din cite erau posibile. Numai plecand
dela acest principiu putem intelege c>rdinea de- fapt a lumii.
Daci universul esentelor si al posibilului este un univers al
identititii si al contradictiei, lumea reali are caracter moral.
Total in ea a fost gonceput sore cel mai mare bine al nostru.
Monadele superioare akituies'c o societate a spiritelor, al
crei monarh e Dumnezeu. In serviciul lor se giseste intreaga
organizare a lumii.

Inainte de a parisi sistemul monadelor, si mai aruncim

o privire asupra lui.
Am subliniat in cursul expunerii noastre importanta motivului individualititii pentru filosofia lui Leibniz. L-am vizut
cistigind treptat in importanti, deja prima reactiune a filoI) Cf. Discours de mtaphysique, art. XIV.
2) Am rezervat analizei Theodicell citeva pagini spectate, la sfirsitul

metafizicii lui Leibuiz.

www.dacoromanica.ro

506

Leibnz

sofului impotriva metafizicii carteziene a intinderii, piina

la

constituirea monadologiei. Intuitia eului aduce ultimele trasituri in determinarea substantei. Analogia cu 'eul fixeazi definitiv caracterul individual al monadei.
Daca in filosofia scolastica principiul individuatiei avea
caracter obiectiv, se gisea in determinarile de spatiu si de
timp ale substantei corporale, pentru Leibniz calea aceasta
nu mai poate duce la tinta. Fizica noua, pe care o adoptase,
nu mai este o stiinta individului i a concretului. Procedeele
ei nu mai sunt descrierea i clasificarea. Matematismul modern
construieste individualitatea din concepte. Corpul se reduce pentru el la simpli coeficienti spatio-temporali,, in cadrul unei
formule generale. Daca stiinta veche era o stiinta a imaginatiei
sensibile,

fizica noua este o disciplin pur intelectuala, sta-

pfinit de idealul unitatii. Acosmismul este tendinta sa fireasci..

Intelegem dece individualismul modem hi cauta temeiul in

alt6 parte dectli realismul soolastic. In filpsdia lui Descartescogito- constituie adevarata barier In carea unei filosofii a
Intuitia existentei noastre subiective .constituie i pentrui
Leibniz fundamentul metafizicii sale individuale.
Principiul individuatiei a trecut din domeniul obiectiv in
cel subiectiv. Substanta individuala nu poate fi justificata deck
pe calea reflexiei, aoeasta e convingerea spiritualismufui modern.
E adevarat ca reflexia insasi poatie servi ca punct de plecare
al unei metafizici moniste. Leibniz respinge ins once interpretare de acest fel a vietii sufletesti. Logosul fui Malebrancheca i panteism-ul lui Spinoza sun't criticate de el cu energie. E.

plini de semnificatie, din acest punct de vedere, scrierea din

1702 Intitulata Considrations sur la doctrinie d'un esprit universer. Si quelqu'un veut soutenir gull n'y a point d'Ame particuliere...il sera refut par notre experience, qui nous enseigne ce
me semble, que nous sommes quelque chose en notre particulier,

qui pense, qui s'aper9oit, qui veut, et que nous sommes distingus d'un autre qui pense .et qui veut nutre chose.
Autrement on tombe dans le sentiment de Spin.oza, qui
veut gull n'y ait qu'une seule substance, savoir Dieu, qui
pense, croit et veut l'un en Inca, mais qui pense, croit et veut
tout le contraire darts un autre, opinion dont M. Bayle bien
fait sentir le ridicule q.
1) Discuta aceasta Cu privre la natura spiritului consttue una din
temele metafzicii secolului XVII care nu s-au plerdut Inca actualitatea.

www.dacoromanica.ro

Leibnii

507

Individualismul i pluralismul a5eaza metafizica monadelon

la polul opus monismului spinozist. Totu5i inrudirea celordoua
doctrine nu poate fi pusa la indoiala1). Ethica- a exer-

citat o mare inraurire asupra lui Leibniz. In adevir, con,

ceptul monadei pastreaz in sine urmele adnci ale definitiei
spinoziste a substantei. S'a putut spune ca monada nu e decht
substanta lui Spinoza multiplicati la infinit.
Afirmatia pare desigur paradoxala. Nu constitue caracterul link si totalitar, trstura fundamentala a substantei, in
sistemul lui Spinoza? Nu contrazice apdar pluralismul monadelor mnsui temeiul Ethicei? Si totu5i monada imbrati5eazi
5i ea universul intreg. Este 5i ea, in rfelul ei, 'mica i total.
In adevar, in cadrul monadologiei ,multiplicitatea i unicitatea
nu se exclud. Aici e imarea origin,alitate a sistemului
Monadele sunt aspecte ale universului: fiecare inchide in sine
universul intreg, nu lasa nimic in afara de sine. Totu5i aced
unul singur exista de un numar infinit de ori, constitue numai
unul din nesfar5itele aspecte ale realitatii, vizuti din puncte
de perspectivi deosebite 2).
Intelegem dece monadele n'au ferestre, dece nu actioneazi
unele asupra ahora. Monada nu e o parte a univergului, asupra

acordului cireia cu restul s te poti intreba. Monada e iota

insu5i, sub o anumit perspectiva. Multiplicitatea nu exista
decat pentru spectator, obiectiv ramine ,cea mai strict unitate.
Acesta e sensul adevarat al pluralismului leibnizian fatA
de monismul spinozist. Daca tendinta lui Spinoza e sa obiectiveze viata psihica, s vada In con5tiinta individuala o puri
limitare a spiritului divin, o ,iluzie a imaginatier, tendinta
lui Leibniz e dimpotriva sa interiorizeze lumea obiectiva, reInfluenta lu Spinoza asupra lu Lebniz e dovedit prn multmea
extraselor l comentarlilor. pAstrate in biblioteca da Hanovra, ca privre la

operele fflosofului evreu. Intr'un pasaj de la 1nceputul Noilor incerari

asupra intelectulu omenesc", Leibniz insus mrturiseste : Vous savez que
j'tais alla un peu loin et que le commenos pencher du cat des
Spinozistes."

L'univers est e quelque faon multipli autant de fois quit y a de

substances ... Toute substance est comme un monde entier, et comme un
miror de Dieu ou bien de tout l'unvers, qu'elle exprime sa faon,
peu prs comme une mame vine est dversement reprsente selon les
frentes situations de celu qui la regarde". Dscours de mtaphysique
1686, art. IX.

Incii din 1676 Leibniz scra : Mih videtur omnem mentem esse omniscam, confuse. Et quamlbet mentem smul percipere quicqud fit in toto
mundo ..." Itaque plurium mentium creatone Deus effcere voluit de universo, quod pietor aliqus de magna urbe, qui varias ejus species sive projectiones delineates exhbere vellet, pictor in tabula ut Deus in mente." Cf.
L. Couturat, Opuscules et fragments indts de Leibniz, 1903, p. 10.

www.dacoromanica.ro

508

Leibniz

ducand-o

la un simplu fenomen al

subiectului. Monismului

obiectiv al filosofiei spinoziste Ii raspunde pluralismul subiectiv

al monadologiei. Daca n'ar exista monade, Spinoza ar

avea dreptate-.
Nu ne mai poate mira acum analogia monadei cu divinitatea, in aspectele sale fundamentale: L'ame doit kre compare
avec l'univers . . . et mame avec Dieu . . . plutt qu'avec un
atome matrier 1).

Rationalismul leibnizian.
Am infat4Eit 'Ana acum filosofia dui Leibniz aa cum
apare in scrierile sale cele mai cunoscute. Filosofia aceasta
ni s'a prezentat ea un sistem spiritualist i. finalist, opus tendinselor mecaniste ale cugetarii moderne. Am putut urmari
reactiunea filosofului din tinerelea sa pana la scrierile din
urma; am vazut-o adancindu-se treptat pani la metafizica idealista a monadelor. Expunerea noastra a lasat insa la o parte
un intreg aspect al gandirii lui Leibniz pe care ne propunem
6a-1 infatiam pe scurt in paginile care urmeaza. E vorba
de aspectul rationalist, logic i matematic, al dactrinei, mai'
putin cunoscut fiinde nu s'a exprimat in public deck partial
i cu prudenta.
Logica lui Leibniz n'a fost studiata de aproape deck la
inceputul secolului nostru, in legatur cu problemele logisticei
oontimporane. Cunoqterea ei a deschis, cum vom 'Vedea mai
tarziu, perspective noi interpretarii sistemului monadelor.
privete mateinatica, se intelege ea inventia calculului infinitezimal e plina de urmari pentru toata cugetarea filOsofului.

Ma mtaphysique est toute mathmatique-, scrie Leibniz in

1394. Nici reciproca insa nu le mai putin adevarafal. In ochii
lui Peibniz analiza infinitului 4i are izvorul in filosofia sa,2).
Incepem cu cateva consideratii asupra matematicii lui LeibCf. Rplique aux Reflexions dc M. Bayle sur le systme de l'harmonie prtablie."
lath' un text si mai elocvent:
.0n peut dire que toute substance porte en quelque faon le carac-

tre de la sagesse infinie et de la toute puissance de Dieu et l'imite autant

qu'elle en est susceptible. Car elle exprime quoique confusment tout ce
qui arrive dans l'univers, pass, prsent, ou avenir, ce qui a quelque ressemblance ft une perception ou connaissance infinie ; et comme toutes les
autres substances expriment celle-ci it leur tour et s'y accomodent, on peat
dire qu'elle tend sa puissance sur toutes les autres l'imitation de la toute
puissance du crateur". Discours de mtaphysique, IX,
Haec nova inventa mathematica partim lucem accipient a nostris
philosophematibus, partim rursus ipsis autoritatem dabunt". Citat de L. Couturat, la Logique de Leibniz. p. IX. n.

www.dacoromanica.ro

509

Leibniz

niz,

ca sa ne prim apoi la logica sa

i la interpretarea

panlogista a sistmaului.

Ideia noua care sta la baza calculului integral este derivarea marimilor din factorii lor infinitezimali. Dei practicata in mod aproape curse de matematicienii secolului al
6sise pawl la Leibniz expresie
XVII, operatia aceasta
rationala. Aici sta originalitatea filosofuluii nostru1). Calculul
su oonstitue o intindere a metodei algebrice la problemele
infinitului. Integratia devine astfel o operatic pur intelectuala,
infinitul i continuitatea nu mai sunt un scandal pentru ratiune.
Matematica noua are caracter profund genetic. Sub formele definite 5i opozitiile calitative la care ramneau vechile ,
discipline, ea cauta' factori i relatii elementare, principii de
constructie. Consideratia dinamica ia looul intuitiei statice. Caracterul aceAa face din analiza matematica limbajul ootrivit
al unei filosofii tri care virtualitatea j devenirea, sunt categoriile centrale. Conoeptele integralei i diferentialei le gasim
nu numai la baza dinamicei lui Leibniz, ci In toate domeniile
la care s'a aplicat meditatia. fiaosofului. Elle au influentat
insa5i conceptia substantei, cum vom vedea indata".
In mecanica m,ai nti, originalitatea dinamicei leibniziene
vine in mare parite din aplicatia prooedeelor calculului infinitezimal. Formula ei oentrala m. v2, expresia fortei vii, reprezinta integrala eforturilor infinitezimale (sollicitations) acumulate in lungul traectoriei mobilului. Geometria cartesiana,
dimpotriva, nu avea mijloace tehnice pentru expresia fenomenului acoeleratici. Intelegem a5adar preferinta lui Descartes
pentru formulele staticei.
Ideia infinitezimalului, procedeul integrarii ii gsesc o aplicatie deosebit de interesanta in psihologia lui Leibniz. Am vitzut
intinderea pe cane o da filosoful german acestei discipline.
Peste cadrul con5tiintei clare, la care o marginea 5coala car1) Gloria de a fi inventat calculul infinitezimal o imparte Leibniz cu
Newton, care folosise mult inaintea lui elementele unu calcul al fluxiumlor.
A rezultat de aid o controvers celebrA, IndelungatA, care a fAcul mult rAu
filosofului nostru in anii din urmil. al vetii. Posteritatea a stabflit insti In
totul originalitatea conceptiei leibniziene. Esit din meditatii logice, schitate
Inca din epoca adolescentel sale, desvoltatA sub influenta scrierslor Jul
Pascal, in timpul sederii sale la Paris, inventia lebnizianti e conceputA Intr'un spirit cu totul deosebit de al celei newtoniene. DacA cea din urmA
este esitA din probleme i analogii de naturA mecanicA, a lui Lelbniz isvoeaste din reflexsa asupra seriilor numeriee, se cristalizeazA in concepte
metafizice, Algoritmul folosit de Leibniz face in snare parte fecunditatea
superioarii descoperirii sale. El a fost adoptat indatA de matematicienii

timpului.

www.dacoromanica.ro

510

Leibniz

teziani, Leibniz cunoate orizontul micilor perceptii-, al trecerilor insensibile, domeniul subcontientului. Aici vede el cheia
dinamismului psibic. Perceptiile clare i. distincte sunt adevarate
integrfiri de fenomene infime, jucand rolul diferentialelor ma-

tematice. Daca n'am percepe fiecare val in parte, cum am

...mai putea avea impresia globala vuetulti marii? Perceptiile
-acestea nu sunt Irish' apercepute distinct de contiinti, eonstitue
numai fundamental obscur al ei.
Calculul infinitezimal apare astfel ca un instrument universal de analizi. Oriuncle e ftecere insensibili, evolutie continua, fie cii este .vorba de fenomene mecanice, biologice, sau
el e instrumental adevarat al intelegerii tiintifice. Evolutia i continuitatea nu ,sunt insa in natura aparitii
accidentale, dimpotriva ele caracterizeazi natura in genere. Nu
exista in sanul naturii opozitii tireductibile, ci numai diferente
psihologice,

de grad: natura nu face saltan. Repausul nu e declt limita

inferioari a miscatii, aa cum egalitatea esto limita neegaiititii. intre elipsa i. parabola deosebirea e mare numai
pentru ochi, in realitate amandouil sunt .expresia unei formule
,unice: dela una la alta treoerea se face insensibil, prin simpla
.variatie a valorii unor parametri. Intre om si animal, animal
.i plant, deosebirea nu are alt caracter. Pretutindeni opozitia
se rezolvi in continuitatea cea mai desavaqita. Sensatia nu e

decal o notiune confuza, ap cum raul este un bine mai mic.

Acesta e sensul principiului continuitatii a carui importanti
-pentru sistemul leibnizian nu poate fi subliniata in deajuns.
Conceptele matematicei noi joaca un rol in insai ideia,
substantei. Sub infatiarea adesea populdra in care .ne apare
acest concept, se ascunde, cum yam vazut, (un inteles abstract,

pe care Leibniz nu l'a prezentat in adevrata

lui

lumina

decat in corespondent.% sa i 4in scrierile postume. Substanta

nu mai e considerata aci ca un suport ontologie al accidentelor
sale,

ci ca un pur principiu de unitate: in local ontologiei

realiste a scolasticilo,r, o filosofie a spiritului, folosind concepte

functionale. Substanta e legea seriei fenomenelor, integrala lor.
Universal intreg e un sistem de serii fenomenale, inchizand

fiecare in sine o lege originala de productie. Acordul matematic al legilor st la baza armoniei cosmic. El este, cum
-vorbea un text pe care-1 citam mai sus, expresia divinitatii
-ins4i.
Analogia monadei cu eul j cu sufletul animal, s'a intewww.dacoromanica.ro

Leibniz

511

lectualizat astfel complect, imbricnd haina unei formule matematice.

Limbajul acesta matematic se intfilneste chiar in monk

in teocliceea filosofului nostru. Pentru Leibniz, ideih binelui
a perfectiei nu are sens subiectiv, antropocentric. Ea se
defineste oarecum .matematic, prin cantitatea de esent pe care
o cuprinde realitatea chreia i se aplich. Perfectie insemneazh
bogitie de continut logic. Realitatea cea mai deshvarsith este
cea care realizeazh maximum de esenth, cu minimum de mijloace. Dumnezeu procedeazh ca un ,arhitect, cTeiazii lumea
si

calculhnd: Quum Deus calculat fit mundus-. Consideratille

acestea pun in adeVirata lui lumin optimismul leibnizian. LuInea real a intrat in existenti gratie unui adevhrat mecanism

metafizie. Boghtia sa de continut i-a dat precidere asupra

celorialte lumi posibile. Intre toate, ea este cea mai perfectr.
Universul real este solutia unei probleme de maximum si
nimum.

Matematica nu constitue totusi, in ,ochii filosofului nostru,

disciplinh ultimh, capabilh sh sustini edificiul metafizicii
-sale. Leibniz nu i cauth intr'insa principiile. Dimpotrivh,
convingerea lui este ch axiomele matetnatice au ele ,insele
-o

nevoe de a
demonstrate1). Singure principiile logice, al identithtii si al contradictiei (in fond douh expresii ale acelitiasi
adevhr), posedi evidenth intrinseci. Logica e temelia adievrath a orichrei filosofii rationale. Deductia universal a adevhrurilor din principiul identithtii este idealul cunoasterii.
Idealul acesta rhmhne insh interzis omului. Ca punct de
plecare al stiintei sale, omul e silit sh pritneasch,
de principiile logice, contm. utul experientei, lumea faptelor. Logica

i experienta imediath sunt cele douh izvoare ale cunos-

tintei. Mon opinion est qu'on ne peut rien prendre pour

principe primitif, sinop l'exprience et l'axiome de l'identit,

ou ce qui est la mme chose, de la contradiction, qui est

primitif, puisque, autrement il n'y aurait point tcle diffrence
'entre la vrit et la fausset... Toutes les autres vrits sont

prouvables- 2).

Adevhrurile se impart asadar in douh grupe:

Leibniz a dat el insusi exemplul, indiand demonstratia atorva
-extorne ale geometrtei lui Euclid. De pild demonstratia principlulut dup
care intregul e mai mare dead partea sa. Cf. Corespondenta cu Bernoulli',
scrisoarea din 7 August 1696 st altele.
Cf. ,,Rflexions sur l'Essal de l'entendement humain de M. Locke".

www.dacoromanica.ro

512

Leibniz

rationale (vrits de raison)

devruri privitoare la fapte

(vrits de fait). Cele dinti stmt necesare, cele din urmi, contingente. Oopozitia aceasta e de mare importanti in filosofia
lui Leibniz. Daci adeviirurile necesare privesc lumea ideal
a esentelor, cele contingente privesc existenta concret. Cele
dinti fac continutul matematicii 5i al disciplinelor demonstrative, cele din urm constituesc domeniul 5tiintelor inductive.,
Tat ce prive5te realitatea este Ifapt contingent. `numai lumea
i

posibilului posed necesitate absolut.

Totu5i opozitia aceasta nu trebue inteleas radical, in

sensul empirismului. Pentru Leibniz lumea faptelor i5i are
5i

ea ratiunea sa. Am vzut eat e de adnci in cugetarea

filosofului. german nevoia justificarii rationale a realului. Faptul

existentei insu5i nu poate fi

lipsit de o justificare a intririi

sale in existenta. Singur divinitatea posedi existent necesari,

numai intr'insa posibilitatea esentei coincide cu faptul existen..
tei1). Dimpotriv tot ce e contingent cere o justificare a faptului c exist.

Trebue s distingem apdar oarecum dou logici: o logica a necesitatii, guvernati de ,principiul identitatii, .5i o logica a contingentii. in care intervine un principiu original, principiul rafiunii suficiente. Amandou servesc a intemeierea adevrurilor. Pe cS.nd ins principiul celi clinti exprim

pur necesitate metafizia principiul celei din nrm pre caracter finalist. Principiul ratiunii suficiente este denumit de
Leibniz, principiu al optimului (principe du meilleur). El reprezint ordinea care a prezidat la creatia lumii, criteriul dup
care s'a orientat alegerea divina intre esentele posibile. In
el se gse5te a5adar explicatia ultim a lumii reale. Principiu/
ratiunii suficiente este expresia rational a optimismului leibnizian. Care e sensul acestui optimism, am vzut in paginile anterioare, analizand ideia perfectiei 5i a binelui.
Opozitia intre contingent 5i necesitate constitue unul din
punctele cele mai discutate ale filosofiei lui Leibniz. Expunerea
noastr

a prezentat numai tm aspect al

ei.

Existi un fel

deosebit de a o intelege, acela pe care l'a indicat L. Couturat

In studiul sau magistral asupra logioei lui Leibniz.
Fragmentele postume publicate de inviitatul franoez aratii
ca deosebirea celor dota tipuri de adevr nu este ireductibil..
1) Leibniz primeste in principiu argumentul ontologa cartezian, Rezervele lui stint numai de detail. Cf. de Oda, De la dmonstration cart&
sienne de l'existence de Dieu du R. P. Lam, 1701.

www.dacoromanica.ro

Leibniz

513

Ea hi are izvorul in limitele mintii omenesti, nu in natura inonce opozitie

Mu' seca a adevarurilor. Pentru cunoasterea
inceteaza, toate adevarurile sunt deopotriva de necesare. Adevar insemneaza identitate (totala sau partiala). Dovada oricarei
judecati se face prin analiza,

aratand ch. (predicatul ei este

o nota in cuprm. sul notiunii subiectului. Mari de intelesul acesta

imanent, pur intelectual, filosoful nostru nu cunoaste alta definitie a adevarului. Praedicatum inest subjecto; ou bien je

ne sais de que c'est que la vrit- 9. Dad., in fapt, analiza

propozitiilor de cele mai multe ori nu poate fi terminata, adevarurile contingente inchizand in ele o complexitate infinita

de raporturi, in drept ea este totdeauna asigurata. Acesta e

sensul principiului ratiunii suficiente, care ar putea fi numit
mai de graba principia al inteligibilitittii universal e: Constat
ergo, omnes venial es etiam maxime contingentes probationem a
priori seu rationem aliquam cur sint potius quana non sint habere.

Atque hoc ipsum est quod vulgo dicunt, nihil fieri sine causa,
seu nihil esse sine ratione" 2). Contingenta insemneaza numai
complexitate infinita, nu lipsa de ratiune: contingentiae radix
infinitum- 9.
Principiul imanentei predicatului in subiect are o importanta covarsitoare pentru rationalistnul leibnizian. El explica,
dach primim interpretarea lui Bertrand Russell si L. Couturat4),
intregul oontinut al monadologiei
conceptia substantei mai
intai i printiinsa restul sistemului. Oricare ar fi insii parerea
noastr asupra acestei interpretari, incercarea lui Leibniz de a
reduce tezele metafizicii sale la propozitii strict formale,
mai poate fi pusa la indoiala, dupa lucrrile celor doi invatati.
Scrierile in care se manifesta itnai limpede aspectul logic al
gandirii filosofului nostru, sunt, alaturi de opusculul din 1686,
intitulat Discours de mtaphysique" si de corespondenta filosofului cu Arnauld, care-i serveste de comentar, o serie
de fragmente si mici tratate postume publicate de Couturat
Cf. Corespondenta ca Arnauld, scrisoarea din 16 Ellie 1696.
Citat de L, Couturat, La Logque de Leibniz, p. 214, n. 2.
Notunea infinitulu *vine astfel refugiul lu Leibniz in fata necestfl
spnoziste. Rationalismul lu lasfi loe contingentif s lberDesgur, nu in sensul Upset de determinare ; defnti prn complexitatea
nesfiirsit a eauzelor, libertatea Insemneaza numa aetiune imprevzibill
Omul este geometru dar nu e profet. Puterea demonstratlei lui nu se 1ntnde
la adevrurile de fapt.
Cf. B. Russell, A critical exposition of the phylosophy of Leibniz
Cambridge, 1900; L. Couturat, La logique de Leibniz, Pars, 1901.
33

www.dacoromanica.ro

514

Lebniz

in 1903. Ele arata cal e de timpuriu si de constant in viata

filosofului interesul pentru problemele logice.
Desigur nevoia certitudinii e comuna tuturor marilor ginditori ai secolului al XVII-lea. Niciunul nu poate sta

alaturi de Leibniz, sub raportut acesta. Se poate spune

dela Aristotel nu s'a Mai exercitat asupra tehnicei logice alta
reflexie mai patrunzatoare i mai inventiva decat .a filosofului
german 1). Leibniz admira sistemul lui Spinoza, dar Il giisete plin de erori in Argumentare. Cat priveste pe Descartes,
regulele metodei sale clevin obiectul celei mai necrutatoare critici

din partea filosofului nostru2). Indoiala" cartesiani e pe

de o parte prea radicara ca sa ramfina provizorie, pe de alta

insa cedeaza prea repede in fata argumentelor3). Criteriul

evidentei e lipsit de once preemie; definitia adTevarului prin
claritatea i distinctia ideilor nu spune nimic, a:rota timp

nu se indin mijloeul de a deosebi ideile dare

distincte

de contrariile lor4). In genere regulele lui Descares sunt mai

mult precepte psihologice decat norme logice. In privinta ideilor

simple am vazut critica pe care o face Leibniz conceptelor

intinderii i micrii. Filosofia .lui Descartes apare, priviti
sub acest unghiu, ca o filosofie care acorda prea mult loc
intuitiei. E inca o filosofie a imaginatim ).
Lebniz face trecerea Intre vechea doctrina scolastica si disciplina
matematc a logstcei. Incercarile sale de a 111/.0 51 perfectrona
coneeptia une logici cuprnzatoare a relatiilor, proectele privind alcatuirea
unui alfabet al ideilor, ca punct de plecare pentru o encclopedie demonstrativa a cuno5fi5telor, In sarsit straduintele filosofului In dreclia unui astern
universal de semne (caracterstica universal5), permitand transformares. argumentarli Intr'un calcul analog celu algebric, n'au Timas fara influenta
asupra logicel timpului nostru.
Cf. L. Couturat, op. cit. Cap. VI,
...Cartesius, cum de omnibus dubitandum elixit dupliciter peccavit,
nimis dubitando, et nimis facile a dubitatione dscendendo". Scris. &are
Bernoulli, 1696.
Intr'un mic tratat publcat in 1684, ,,Meditationes de cognilione,
veritate et ides", Lebniz 15 propune sa remedieze lipsurile acestea ale
metodologei cartezene, definind cu grija conceptele cunostintel clare, distincte, intuitive s adequate, s opuntindu-le contra/1110r lor.
Desgur o confruntare a cugetiiri lu Leibniz cu a lu Descartes
prezinta si alte aspecte. Intr'un anumit sens Lebniz continua In metodologie
spritul carterian. Matemafica unversala e 5 pentru el idealul stiintel. Spritul acestei discipline insa, felul cum concepe matematica, 11 desparte radical
de 1naintasul eAu. Desigur, arnando vad In matematia nu atilt o 5tfinta par-

ticulara, legata de un domeniu de fapte determinat, cat o metoda

sa imbra.05eze unversul intreg. Matematca e instrumentul spiritului omenesc

In genere. Continutul ei este inteles insa altfel de fiecare. Pentru Descartes,
reflexia asupra metodei se deschide au o critica a logice vech. Matematica
intoarce spatele formalsmulu aristotelic, intemeiat pe caltate e pe abstractie.
Cale spiritului modern se despart de cele batute pima atund. Un suflu revolutionar anima Regulele" i Ds2ursul asupra metoder. Aplicatia metode

www.dacoromanica.ro

Leibniz

515

Leibniz, dimpotriva, nu cunoage lalt evident dealt a

principiilor logice. Filosofia lui e pur analitica, 'se deduce

intreaga din logica sa. Faxa isa intram in detaliul acestei demonstratii, iata in cateva randuri, liniile mari ale ei.

Problema centrala o face teoria substantei. Ce e substanta individuar? Cum se explica trasaturile ei fundamentale?,

Rispunsul Il gisim reflectand asupra naturii judecatii. Once

judecata atribue un predicat unui subiect: relatia aceasta este
modelut raportului substantei cu accidentele sale. Lorsque plu-

sieurs prdicats s'attribuent un mme sujet et que ce sujet

ne s'attribue aucun autre, on l'appelle substance individuelle- 1).

Substanta e insa un subiect real, cuprinde .a. adar in sine (dupa

definitia adevarului grin inherenta predicatului in subiect), totalitatea predicatelor sale. ,.La nature d'une substance individuelle ow d'un tre convict est d'avoir une notion si accomplie
qu'elle soit suffisante comprendie et en faire dduire

tous les prdicats du sujet qui cette notion este attribue-.

Acesta e intelesul compleci al substantei individuale: reflexia asupra subiectului logic i-a definit cadrul, conceptul
adeo'rului a dat continut concret ,acestui cadru. A fi, in inteles
deplin, insemneaza a fi complect. Singur universul e insa cu
adevarat complect. Conceptul substantei inchizand in sine, ca
la cunostinfa realitani se face reduand calitatea la cantitate, matematizand
universal. Cuvintele lui Descartes dintr'o cunoscur scrisoare, adesea citat,
ma physique est toute gometrique"
trebuesc luate in sensul lor cel
mai tare.

Tendinta lui Lebniz e cu total deosebit. Spritul su, deschis pentru

caltate si varietate, nu l ingadue procedarea reductiva a lu Descartes In
ice de a reduce universal la cadrul matematicei, silinta lui este sl lfirgeasca
matematica pima la cuprinderea unversului concret. Niel o ostlitate fatii de
trecut. Dimpotriva logca formall e pentru el ,,una din inventiile cele mai
maxi ale spiritului omenesc". Capacitatea de a stpfmi concretul, far& s
renunte la rgoarea procedririi, face din silogism modelul etern al stiintei.
Matematica insasi trebue sa la exempla dela procedarea aceasta. Ea se va
constitui ca o disciplina formall, depasind cadrul pure cantitti. Constituirea
until calcul logic universal ram&ne tinta metodologiei leibniziene.
Nimic na ilustreaz mai bine spiritul deosebit in care consider& Descartes s Leibniz matematica decal critica pe care o face filosoful german
geometrie analitice. Expresa algebrica de care se foloseste Descartes nu e
capabil s pastreze specifcul realtAtii geometrice. Regius& la relatii namerice, realitatea aceasta t pierde caracterul propriu. Trebue conceputrt asadar
o disciplina noug, care s pastreze specificul calitativ al intinderii i figurii.
Acesta e punctul de plecare al stiintei pe care matematicienif timpului nostru
au constituit-o sub numele de analysis sitas",
o analiza a relatiilor de
situatie. lucrand cu concepte calitative, specific spatiale.
Problemele ridicate de metoda leibniziana au fost infAtisate si in literatura noastra filosofica de D-1 C. Noica in volumul, premiat de Academia
Rominit. intitulat Concepte deschise in isforia filosofiei, Descartes, Leibniz,
Kant".

1) Discours de metaphysique, VIII.

www.dacoromanica.ro

516

Leibniz

predicate, totalitatea rela,tiilor sale, devine o imagine a universului insusi, un aspect al lui.
Logica predicatiei nu cunoaste relatia intre subiecte. Acesta e motivul pentru care monadele n'au ferestre. SinguruI

raport care se conoepe In cadrul ei este acela dela subiect la

predicat. Urmata, pan la capat, logica predicatiei duce la
monism.

Si totusi filosofia lui Leibniz e pluralista. De aci vin,

dupi B. Rusself, toate greutatile sistemului. Am vazut cum
incearca Leibniz s le inlature. Pluralismul monadelor nu exclude monismul, il multiplica' numai la infinit. Monadele sunt
aspecte ale universului cu caracter total. Introducerea unui
punct de vedere subiectiv salveaza asadar pluralismul. Daci
n'ar exista monade, Spinoza ar avea dreptate".
Caracterul formal al demonstratiei e subliniat cu si
multa energie intr'un fragment publicat de L. Couturat in
volumul sau de inedite leibniziene 1). Fragmentul acesta constitue una din paginele clasice ale filosofului nostru, un text
care ar trebui meditat de oricine vrea s inteleaga rationalismul
modern, in expresia lui cea mai radical& Il redim aci prescurtat,
in limba lui original&
Primae veritatee sunt quae idem de se ipso enuntiant aut oppostum
de Ipso opposto negant, ut A est A, vel a non est non A.
Omnes autem reliquae veritates reducuntur ad primas ope definitionum,
seu per resolutionem notionum, in qua consistit probatio a psiori, ndependens
ab experimento

Semper gitur praedicatum seu consequens nest subjecto seu antece-

dent' ; et in hoc ipso consistit natura vertatis in universum

Hoc :intern verum est in omn veritate affirmatva universali aut

necesaria aut contingente, et in denominatione tam Intrnseca quam

extrnseca

Ex his propter nimiam facilitatem suam non satis consideratis multa

consequuntur magni momenti. Statim enim bina nascitur axioma receptum,
nihil esse sine ratione. seu nullum effectum esse abs que causa. Alioqui ventas

daretur, quae non posset probar a priori seu quae non resolveretur in

denticas, quod est contra naturam veritatis, quae semper vel expresse vel

implcite identica est...

Sequitur etiam hinc non dan i posse in natura duas res singulares solo
numero differentes : utique enim oportet rationem reddi posse cur slut diversae, clime ex aliqua in ipsis differentia pateada est.
Sequitur etiam nullas dari denommationes pure extrinsecas, quae nullum
prorsus habeant fundamentum in ipsa re denomnata. Oportet enm ut notio
subject' denmnati nvolvat notionem praedicati...
Naito completa seu perfecta substantiae singularis involvit omnia e jus
praedicata, piaetetita, praesentia ac futura...
Omnis substantia suzguralis in perfecta notione sua involvit totum universum, omnaque in eo existentia praeterita, praesentia et futura...
Imo omnes substanttae singulares creatae sunt diversae expressiones
ejusdem universi, ejusdemque causae universalis, nempe DEI; sed variant

1) Cf. deasemenea : Revue de Mtaphysique et de Morale, Ianuarie

1902.

www.dacoromanica.ro

Leibniz

517

perfectione expressiones. ut ejusdem oppdi diversae repraesentationes...

Omnis substantia singularis creata in omnes alias physicam actionem
et passionem exercet...

In rigore did potest at:11am substantianz creatam in aliam exercere

actionem metaphysicam seu influxum. Nam ut taceam non posse explican
quomodo aliquid transeat ex una re in substantiam alterius, jam ostensum
est ex uniuscujusque re notione jam consegu omnes ejus status futuros...
Posita etiam diversitate animae et cmporis, hinc explican potest unzo
eorum sine Hypothesi vulgar nfluxus, guau intelligi non potest, et sine Hypothes causae occasionalis, quae Deum ex machina advocat.
Non datar vacuum. Nam spatii vacui partes diversae forent perfectes
similes

et congruae inter se, nee ex se ipsis discern1 possint, adeoque

differrent solo numero, quod est absurdum. Eodem modo quo spatium, etam
temnus rem non esse probatur,
Non datar atomus, imo nullum est corpus tam exiguum, quia st actu
subdivisum...

Hine sequitur in omni particula universi contineri mundum infinitatum

creaturarum...

Non datar ulla in rebus actualis figura determinata...

Exteusio et motus et ipsa corpora, quatenus in his Solis collocantur,
non sunt substantiae, sed phaenomena vera, ut
Ad corporum substantiam requirtur aliqud extensionis expers, alioqui
nullum erit principium realtats phaenomenorum aut verae
Substantia corporea neque oriri neque interiri potest nisi per creationem
at annthilahonem... Ideo Animata non oriuntur aut intereunt, tantum trans-

formantur.

Incercarile noi asupra intelectului omenesc.

Printre putinele lucrari intinse i ncheiate ale lui Leibniz,
se nurnat Nouveaux Essais sur l'Entendement humain", oper
conoeput ca o replici la Incercrile asupra intelectului ornenesc", date la iveala, nu cu multi ani inainte, de care filosoful

englez Locke. Scrise la 1704, Nouveaux Essais- nu aveau

sa fie publicate prea curand, din pricina mortii lui Locke,
filosoful pe care ele Il combateau. Abia multi ani dupa aceea,
prin 1765, un anumit Raspe va da la iveala, postum, opera pe
care unii comentatori o socotiesc cea mai de searni a lui Leibniz.
Se 5tie ca Locke era empirist i combitea .in primul

rand teoria cartesiana a ideilor iniscute. Leibniz, care reja

punct cu punct discutia intreprinsi de Locke, incepe prin a
arata ca nici empirismul filosofului englez nu di socoteala cum

trebue de cunotintele omeneti. Pe caile artate de Locke,

nu s'ar putea intelege de unde avem toate adevirurile necesare,
Udevarurile ratiunii, ci doar cum capitam adevarurile de fapt".
Pentru primele trebue deci, intr'un anumit sens, s revenim la
gandul ca este ceva insiscut spiritului omenesc. lar icel ceva,
nu sunt ideile gata facute, in chipul actual, ci toate adevrurile
rationale, in chip virtual. S'ar putea spune de pilda cia, in
znsura in care sunt tiinte ale ratiunii, aritmetica i geometria
ne sunt Innscute. Nu avem intotdeauna prezente in minte

www.dacoromanica.ro

518

Leibniz

toate adevarurile matematicilor, ba poate pe uncle nu le vonrt

cunoate niciodata. Aceasta nu inseamna insa mai putin
ele ne apartin, deoarece avem in noi facuttatea de a le scoate
la lumina din propriul nostru spirit.
lar ceeace e inniiscut spiritului, nu e o simpl facultate,
ci
spune Leibniz
o adevarata dispoz;itie, o preformatie.
Adevarurile rationale sunt preformate in mintea noastra, asa

cum este preformata cate o figura de vinele unei bucati de

marmora. De aceasta natura nu sunt numai adevarurile matematicilor, desi ele se dovedesc a fi cele mai caracteristice;
chiar adevarurile morale pot fi s,ocotite ca rationale i deci
innascute spiritului. Daca totusi privitor fa morala, neintelegerile sunt mai mari decat In geometrie, faptul are loe prin
aceea ca, in cazul primei, interesele i pasiunile itoastre sunt
foarte adesea in joc. E adevarat c, pentru ideea de moral,
e nevoie de cea de Dtunnezeu. Dar si aoeasta ne este innascuta,
nu in sensul ca fiecare dintre noi o gndeste limpede, dar in
sensul ca oriicine sanatos l minte ar putea-o kinge, cu
putina truda.

Ne suntem innascuti nimbi inine, prin urmare. Locke

spusese ca, inainte de once experienta, cugetul nostru este o
tabula rasa. Vrea sit spuna cu aceasta, ca, a inceput, spiritul
unde se
n'are deck facultati? Dar,
intreabi Leibniz
intfilnete vreo facultate Para de act? E necesar ;win urmare,
de vreme ce stapinim anumite facultati, sa avem i acte
lor. Mai departe Locke afirmase ca nu se afl nimic in intelect fara s'.it fi fost ,mai inainte in simturi:nihil est in intellectu
quod non prius Ifuerit in sensu. Leibniz raspunde c afirmatia e
adeviirati , ca o singura exceptie: nii ipse intellectus. Prin
urmare, ceeace e innascut spiritului este spiritul insusi, cu facultatile, preformarile i actele sale.
Urmarind parte cu parte i capitol cu capitol tratatul lui

Locke, Leibniz ii infatiseaza vederile privitoare la natura si

felurile ideilor, arata in ce inteles trebuesc luate ideile simpIe
i cele complexe, discuta asa numitele, de catre Locke, moduri"

ale gandirii, trece la analiza cuvintelor

unde are prilejut
saii arate cuno5tintele de filolog
i .incheie comentariile
sale printr'o analiza a cunoasterii, analiza unde cea mai originali afirmatie este cea c ar trebui sa se foloseasca i principiul probabilitatii in cunoaterea lumii reale.
Numai prima parte, din cele patru ale Incercarilor lui
Leibniz, este bine inchegata. Celelalte constituesc comentarii.
www.dacoromanica.ro

519

Leibniz

nu rareori, aprobatoare, ale gandirii lui Locke; ca atare intregesc punctul de vedere al altuia, mai mult decat
desf'4oar..1 pe cel ai autorulu mnsui. Aa ctun sunt totui, Nou1'1

veaux Essais sur l'Entendement Humain" reprezint o lucrare

impuniboare i care-I putea autoriza pe autor sa se compare,
pana la un punct, cu Pleon, sistemul lui Locke fiind mai de graba

apropiat de cel al lui Aristptel. Caci la fe! cum Locke

Aristotel sunt pentru tabula rasa, Platon i cu el sunt pentru
innascut

i reminiscenta.

Dar Leibniz nu ar fi avut nevoie sa se ridice pana la

Platon. Chiar doctrina lui Descartes, in punctul acesta pridaca era
vitor la ideile innascute, nu ,sustinea altceva
inteleas cum behule,

decat ise afirm in Nouveaux Essais".

Ntunai ca doctrina lui Descartes se alterase in infatiarea pe

care i-o dadeau Cartesienii, iar pe acetia mai, ales i com-

bitea Locke, fira ca Leibniz s inteleagii acum a

le lua

apararea.

Teodiceea.
Pentru dorinta de conciliere, care era atat de inrdicinat
In spiritul lui Leibniz, o temi dintre cele mai serioase trebuia
desigur s'o constitue nepotrivirea, aparentit eel putin, dintre
exigentele ratiunii i anurnite dogme ale religiei. Dacii doctrina

sa nu accentua in mod isbitor aceast nepotrivire, ea nu 11

obliga mai putin sa tinda la gasirea unei solutii pentru problema
raporturilor dintre ratiune i religie. Problema Irish% cipatase

o ascutime deosebita prin autonomia &tali de ratiune, ()data

cu filosofia ninderna. La fel cuzn teologia nu se ingrijise,

veacuri de-a-randul, de exigentele ratiunii, filosofia nu respecta la randul ei intotdeauna vederile teologiei, aa incat
un cugetitor respectuos fata de biseric, cura era Leibniz,
doritor s nu se lipseasca de valorile ei morale, nu pubes
decat
puna problema in chestiune. Ea devenea cu atat
mai acuta, In ochii lui ,Leibniz, cu cat el era direct solicitat,
de catre regina Prusiei, s'o desbat. Aa, in chip ocazional,
intocmai celorlalte lucrari mai intime ale sale, ja n4tere lu,
crarea: Essais de thodice morale sur la bont de Dieu, la
libert de l'homme et l'origine di mal (Amsterdam 1710).
Ceea ce nelin4tise pe regina Prusiei i nelinigea, intr'o
larg masura, toate spiritele supus crerbine din timpurile aoelea, era in primul rand filosofia lui Pierre Bayle. Scepticismul sAu punea in luminii
serie de nepotriviri dintre dogwww.dacoromanica.ro

520

Leibniz

mele religiei i ratiune, nepotriviri ce luau forma unei adevirate crize a gandirii, atunci cand era vorba de problema
Leibniz se gendise, pare-se, de mai mula vreme si
redacteze o Teodiced, cu alte cuvinte un sistem de gAndire
in care afirmatia unu,i creator,

toate stiutor i desavfirsit

de bun, al lumii, s poati convietui cu existente, in sanul ei,

a riului fizic, cat si a celui moral, Nici o problemi nu putea
turbura mai mult spiritul unui adevOrat crestin decAt oonstatarea c existenta rOului e neindoioas in sinul lumii. O asemenea constatare, de altfel, dusese incO dela inceputurile crestinismului la adevirate schisme, asa incAt sarcina pe care cuteza ssi
ja Leibniz, scriindu-si teodiceea, era in propriii
sai ochi, deosebit de grea.
Se stie felul cum isbutise filosoful s depfiseasci o conceptie mecanistil a naturii prin ideea de finalitate, idee ce juca
un rol eta de insemnat In gindirea sa i pentru a cOrei reabilitare se strOduise intr'o asa de larg5. m'isurA. Tot pe cOile
finalismului va cOuta Leibniz deslegarea problemei atfit de
grave care i se punea,acum. El 'deo,sebise, in cursul diferitelor
sale schite filosofice i mai "ales in cuprinsul intinselor sale

Nouveaux Esseis-, intre adeviruri ale ratiunii 6 adevruri

de fapt. Dacit nici un fel de adevOr .nu poate fi contrazis,
acea.sta nu inseamni ci unele n'ar putea fi depOsite. In timp
ce Bayle afirma ci dogmele contrazic ratiunea,- Leibniz a-

firma ci ele nu fac deal s dephseasci ratiunea. Cu alte

cuvinte, in cadrul teodiceii lui Leibniz, se face o deosebire intre
ma ce contrazice i ceca ce e deasupra lunui adevar in asa

fel incet s poati fi ,ingOduit teologiei de a face o afirmatie

6 dincolo de ceca ce pOrea, din punct de vedere rational, drept
sau nedrept.

Dar ce interese doreste teologia si afirme? Ea nu urmereste altceva- decat sO intregeasca viziunea noastrO asupra
lumii, cOpOtati pe chile ratiunii. Intr'ddevr, principiul ratiunii suficiente, care ne fecea, in lumea adeverurilor de fapt,

si ne ridicOm din treapti. in treapt, deja un efect hi cattza

sa,cere incheerea seriei printr'o cauzi primO, care, fiind cauza
a lucrurilor, si 'fie totdeodat cauz pentru sine. De aci ideea
legitima a unui Creator. Dar Creatorul lucreazO dupO anumite
principii. Erau, spune filosoful, mai multe lumi ce putintO;
de vreme ce Dumnezeu a ales-0 pe aceastaInseamniii c6
este cea mai bunii. Ideea 'de finalitate indrumeazO prim urmare,

chiar pe Creator in actiunile sale.

www.dacoromanica.ro

Leibniz

521

Dar totui lumea noastra, privita drept cea mai briar

lumile cu putinta, nu este in mod necesar una Para

dintre

cusururi. Ba, intr'un anumit sens, este chiar firesc ca in lumea

noastra s existe unete mici cusururi, intrucit e vorba de o

lume de lucruri i. fiinte 'finite. Raul exista deci in lume, de
vreme ce exista limitatie. Suferinta se nate di,n aceast limi-

tatie, care e rul metafizic; ea nsi, suferinta, isvorand de

aci, este eau' fizic, iar pacatul este raul moral. Dar, daa
exista rau sub toate formele acestea, nu trebue sa ne inchiprim mai putin ca masura in care a fost el lasat sa se
iveascii pe lume este dintre cele mai mici.
Intr'adevar, faptul ca exista rau pe lume, nu trebue
s ne fac sA credem ca. ea are i un alt creator in afara
de oel cu desavarire bun pe care-1 concep teologii. Ciile
noastre nu sunt caile lui ,Dumnezeu, iar intelesul pe care-1
dm noi lucrurilor nu este intelesul pe care li 1-a dal Dum-

nezeu. Leibniz cere acelora care iau seam,a la existenta raului

In lume, sa. invete ca" nu privesc decat p parte din realitate,

iar nu intregul. Insa adesea o parte ni e poate parea lipsit

de inteles sau chiar urAt, pe cand intregul este plin de fru-

musete. Un colt de tablou poate sa nu aiba prea mult inteles in el ins4i;- in tablou totui, privit ca intreg, coltul se
justifica pe deplin. lar intr'alta .parte, filosoful afirma'. ca
raul lumii sau ceca ce e monstruos in ea, poate fi

-imbratiat de anurnite reguli; la fel cum o serie numerica se

poate imfatia in aparenta neregulata, dar, odata bine inteleasa in originea i constructia ei, are proprietati fromoase;

la fel cum o linie, mai ales daca nu i se cerceteazii decal

un fragment, poate aveza tot soiul de tours et retours
totui sA i se poati da ecuatia i constructia, unde geometrul
sa gaseasca ratiunea iregularitatilor,
lia fel tot ce i se pare
pacat i rau in lume, sub unghiul nostru de vedere, ar putea
avea mai mult tale sub unghiul de vedere al Creatorului. Si
la urma urmii, chiar daca raul ar exista aa cum ne pare, nu
tim daca Dumnezeu nu ni 1-a dat spre a ne desavarsi pe noi
iar nu din slabiciune. Pana ingerilor le trebue, pentru
a nu se molei, obstacole.
latA felul cum intelege Leibniz s solutioneze existenta
raului in lumea unui Creator bun. Lui Bayle, care afirmase
existenta a doua principii, unul al binelui i altul al rAuiti,
Leibniz i raspunde reafirmancl existenta unui singur Creator.. $i chiar dad., dup cum s'a obiec'tat de catre unii, Leibwww.dacoromanica.ro

522

Vico

acordi lui Bayle, intr'un anumit sens, ci raul poate

fiinta al:ituri de bine, &apt ceva cleosebit de el, nu-i acordii
niciodata ci lumea isvoraste din ,slotia. principii.
Principiul finalitatii il duce pe Leibniz, datoriti desniz

legarii ce o da problemii radjui, la o tviziune optimista a

lumii. S'a spus c spiritul de analiza al filosofului, simtul infinitului mic, al diferentii individuale, atat de caracteristice
gndirii lui Leibniz, ar fi trebuit sa-1 deprteze de un astfel
de optimism, cu, privire la lume in intregul ei. Dar simtul ananiciun prilej, de pornirea sa
litic nu depirta pe filosof,
universalistii, la fel de caracteristica i ea. Facuttatea de a
ctferentia nu a covirsit la e1 niciodati pe cea de A integra,
asa incit teodiceea lui Leibniz nu este mai optimista deck,
o indreptatea filosofia sa si fie. Leibniz a putut face concesii
teologiei in sensul ca s'a ,indeletnicit- adesea cu probleme care
erau mai mult ale timpului decal ale sale; oricari erau insi problemele ce le lua in tdesbatere, pmopria sa gindire a fost cea
care i-a dictat solutiile.

Vic o
Etepretuitl
Opera celui mai de seam& filosof italian
vreme de un veac la justa kn. valoare
se leagi de o buni
parte din fisionomia gindirii zilelor noastre. Dupacum afirmi
Heinz Horn, Vico este primul cugetator, care In cercui
cultura occidental a promovat istoria umana ca obiect j ca
problema a filosofiei-1) initiand! o metafizici a speciei ornenesti-. Dar aceasta gindire inovatoare nu-si are numai succesul
sau partial in cadrul restrins al filosofiei istoriei, pe care o
intemeiaza cugetatorul napolitan. Tot Heinz Horn mai ,declara
a odata cu Vico ja sfirsit specia filosofic existentiala, fiind nlocuit printr'o conceptie a devenirii. Prin urmare, chiar
cele mai intime elemente ale metafizicii devin, sub auspiciile
acestei veden i originale, subsumate unui cadru de relativitate
renuntind la vechea functiune statica sit abstractizanti.
Numai pentru aceasti mare intuitie creatoare, Vico trebuie
studiat cu toata atentia Lcuvenit i awzat in rindul celor cari

au revolutionat gindirea omeneasci.

Giambattista Vico s'a nascut la Napoli in

anul

1) Heinz Horn, Die Geschichtsphilosophie Ernst von Lasaulx'

Zeitschrift fiir deutsche Kulturphilosophie, Bd. 3, H 1, 1936.

www.dacoromanica.ro

in

Veo

523.

1668 i se pare c', asemenea lui Kant, nu i-a parisit niciodati

'Drawl natal. In urma unui accident din copilarie, a ri'unas

cu o fire profund rnelancolic i inclinaa, nu unei meditatii

vagi, ci unei ascutite porniri de a surprinde adevirul in cele
mai mici amanunte, dupacum ne atesteazk atat autobiografia
c-at i cuvintele de mai tarziu ale biografului sau, marchizul de
Villarosa. Melancolia sa se agraveaza inspre anii tineretii, alternand cu trisaturile unei amenintatoare desnadejdi, pricinuiti
probabil de catre incertitudinile sale religioase. Documentul
cel mai doveditor al acestei stari sufleteti este poema de un
intunecat pesimism, cu accente leopardiene avant la lettre, scris
in 1692

intitulata Affetti di un disperato. Dar chiar din

aceasta poema se surprinde intentia de infranare in manifestarea

durerii careia cauta sa-i idea o indrumare rodnica, dupacum

reiese din urmatoarele versuri:
Ma per le pene mie giuro a queste
aspre selve, solinghe, orride e meste
che non mai turbera, mentre respiro,
i lor alti silenzi un mio sospiro 1).

Intr'adevar, Vico al o reconfortare in ins4 natura

lui reflexiva care constituie -aria experientei sale din tinerete,
cand zabovea nopti in .ir, pana'n zori, citind i meditand.
Mai tarziu, el ocupa o catedra la universitatea din Napoli, din
intretie familia, astfel
remunerarea careia nu-i ajungea
incat este silit s recurga la alte munci istovitoare, pe langa.

studiu. Ca rod principal al cursurilor sale de drept, avem

cuvntarile latineti de deschidere, cunoscute sub titiul de Orazioni inaugurali, cari cuprind, in germene i fragmentar, esenta
preocuparilor sale filosofice de mai tarziu; ele sunt redacta.te
intre 1699 i 1707. Opera in care se manifesta, partial preocuparile sale cele mai de seama, poarti titlul De univesi inri uric.

principio, o lucrare de filosofie a dreptului. Dar prima sa

realizare propriu zis metafizica este De antiquissima italorum
sapientia, scrisa in 1710, 'care ar reprezent, dupa Croce, o
prima etapa in cursul cugetarii lui Vico. Insfa'rit, opera sa
cea mai de searna poarta titlul Principi di una sdienza nuova
d'intorno alla comune natura delle nazioni.' Prima forma a
acestei lucrari, cunoscuta sub numele de Scienza nuova prima
1) Dar pe dureille mele jut' acestor pAciuri aspre, singuratice, snlbatice si triste en, atilt at voiu teal, niciun suspin al meu nu va turbura adtincile ion linisti.

www.dacoromanica.ro

524

Vico

e publica in 1725, lapoi in 1730. 0 a doua forma, definitiva,

familiarizata sub numele de Scienza nuova seconcla, apare abea
In 1744. Filpsoful moare in 1755, dupaoe, din pricina surme-

najului i a multelor neplkeri intmpinate, este atins, pentru

doi ani de zile, de o amnesic totala.
Se pare c punctul de plecare al gandirii lui Vico, asemenea celui lui Leibniz, ar fi nemultumirea asupra datelor
influenta hotacugetar' cartesiene, la care se mai adaaga.
ratoare, pe care alti Arei autori au exercitat-o asupra formatiei
sale spirituale. Ce are de obiectat Vico lui Descartes? In
prmul rand, ingustarea, reducerea interesului filosofic la natura

ideilor limpezi i distincte, prin cari aprea exclusiv

litatea curioaterii, tfiind lasate ila o parte toate oelelalte manifestari ale activitatii spirituale, ca d. p. fantezia. In al doilea
rand, ideile limpezi i clistincte nu numai ca.' se prezentau nesuficiente pentru integritatea domeniului existentei, dar nici mkar

pentru propriul lor cadru limitat nu se dovedeau operante.

Principiul lui cogito ergo sum, adica deducerea existentei din
cugetare (reolusa la relatii intre idei limpezi, i distincte) devine
valabili pentru con$Hinta subiectiva, dar nu pentru tiinf. Cunt
pot fi satisfkute i exigentele ofintei? Numai prin conversiunea
lui -verum cu factum, raspunde Vico; numai ceeace facem,

putem intr'adeviir cunoa0e, deci exclusiv faptul se identifica

unei autentice cunoateri. Inlauntrul relatiei cartesiene in vreme
ce mintea se cunoa5te (din cugetare), ea nu se face, i deoarece
nu se face, ignoreaza gentil sau modul in care se curioate- 1).
Dar, in acest caz, numai Dumnezeu este cel care le-a ficut pe
toate; omul, in specia cartesiana, nu posecla decat contiinta,
o facultate imbucatatita, care inlauntrul Divinitatii nu ramane
separata, ci se identifica celorlalte
Ramne de precizat cum a incoltit in mintea lui Vico acest

agnosticism de nuanta mistica "i cum a fost amendat tot de

el. Aici e momentul si amintim de cei trei autori, cari au
prezidat la formatia sa filosofica, adic Platon, Tacit i Bacon.
Neindoios, ii conversiunea lui verum cu factum, implinita prin
intreaga formulare a obiectiilor acluse lui Descartes, se surprinde in mod direct :forma inductiva de cugetare a lui Bacon,
dar se poate subintelege ,i dominanta metafizica pre-aristotelica
lui Platon, combinata icu actiunea moral i utilitara a
Tacit. Acetia doi din urm vor fine 'deasemenea sa-i declare
1) Die antiquissima italorum sapientia in Opere, vol. L a cura de
Centile e Nicoiini, Bari, Laterza, 1914 pug. 136.

www.dacoromanica.ro

Vic

525

influenta in mod direct, Cleterminandu-1 pe Vico si renunte

partial la agnosticismul amintit. In momentul de fata, intervine
a doua eta* mai insemnata, din activitatea sa.
Recurgand la autobiografia lui Vico, putem aprecia cat de
mult a rfost el ,inraurit de Platon i, in special,, de Republica"
acestuia. Republica ideal' constituie, pentru Vico, una din ideile
platonice cele mai atragatoare. Astfel, Inca din tinerete, odata
cu timpuria lui nemultumire asupra metafizicii aristotelice,

printr'o indoctrinare platonici, visa el un clrept ideal, vesnic,

care sa se celebreze intio cetate universala, dupa idea sau

intentia Providentei, asupra carei idei sunt apoi intemeiate toate
republicele tuturor timpurilor i tuturor natiunilor").
Dar idea platonica nu-si pastreaza numai acest sens originar in mintea luiVico; dupa ci.un am mai amintit, el sufer
influenta lui Tacit. Precum Platon arata omul in ce fel ar trebui
sa fie, Tacit Il indica asa cum este. Dupa cum Platon, cu stiinta
sa universala" se difuzeaza in toate elementele, care-1 umplu
pe intelept cu dorinta aclevarului, tot astfel Tacit acorda sfatul
utilitatii, care-1 face pe filosoful practic isa se conduci bine
In toate imprejurarile potrivnice. Admiratia acestor doua aspecte

eomplimentare ale autorilor de mai sus a lost baza schitarii

unei istorii ideal-eterne, asupra creia s alerge istoria universali

a tuturor timpurilor, ata cum t'a realize in Scienza nuotra; ea,

va trebui sa alcatuiasca un model de echilibru pentru intelept,
care sa ia, in acelas timp, ceva din sapienza riposta a lu Platon
din sapienza volgare a lui Tacit.
Dintr'o asemenea armonizare a lui, Platon cu Tacit, va
reksi, cu necesitate, o alterare a ideilor platonice. Tacit, ca
intelept practic, va pastra si el anumite invariante, pe un plan
mai relativ si mai caduc insa, clecat al ideilor platonice, cu a
elasticitate mai mare, dupa coloritul evenimentelor contingente. Co1aborarea acestor doi autori in mintea lui Vico, am
putei spune ci mni la imanentiz-area, istoricizarea i psihologizarea ideilor platonice, ficand ,s derive acele genuri sau
moduri, inlauntrul carora noi trebuie s ne regisim. Aceste
genur Isau tnoduri, In dialectica istoric a .5tiintei nouit, vor adopta

fisionomia directa a ceeace cunoastem sub numele de tipuri.

Vico, prin urmare, ca intemeietor al tpului in gandire, ne
desvaluie, In acelas timp, i originea lui. Este stiut ca orientarea
1) Vita di Giambattista Vico scritta da se medesimo tu Giambattista
Vico, L'autoblografa, Il Carteggio e le poesie varie a cura di B. Croce e
F. Nicolini, Bari, Laterza, 1929, pag. 12.

www.dacoromanica.ro

526

vie

tipologici moderni se prezinta fez o directie filosofica ne-ari-stotelica, dar studiul lui Vico ne face sa surprindem i mai
Igmurit germenele ei platonic.
Cum putem urmari, din cele constatate, renuntarea partial
a lui Vico la oagnosticism? Privitor la naturg, omul nu poate
ajunga la stabilirea unui adevar, deoareee nu el a creat-o,
ci Dumnezeu, singurul care-i poseda cheia. Dar, in schimb,
omul riunine capabil de a stapni, in mod cert, faptele sale,
deoarece el le-a savarit. Conversiunea lui verum cu factum
poate fi astfel operanta, numai inlauntrul unui domeniu de
fapte umane, deci pe mi. plan de desfa."wrare istorica. Filosofia
istoriei nu devine, la Vico, ca la unii cugetatori contemporani,
un simplu &Amp partial 1i metodologic, ci apare ca singtum
forma cu putinta a filosofiei, deoarece 'nurnai intr'insa facultatile cunoaterei sunt in misurn de a opera cert, deci
Prin urmare, o gnoseologie fixat intre limitele conversiunii lui
acea amintitg. metafizic
verum cu factum, duce exclusiv
a speciei umane".
Astfel ja natere Sfiinta noua, care reprezinti, dupi propria lui

expresie, o noun arti critica".

fiindea

.depaseste planul subiectiv al conoiintei, luerAnd asupra unui

material real, iar noun.- fiindea Vico insus poseda intuitia

rezultatul mimcii sale va da curs unor inedite categorii de

orientare fat:a' de acceptia 'scientista a iluminismului i a enciclopedismului, deoarece cursul evenimentelor, in conceptia religioasi

imetafizici a lui Vico, se leaga de o intentie i un consens al

Providentei. Ideea sincretica, totodat platonica i cretina, a
Providentei o concepe peiaceasta, ca rasfrangndu-si originara-i
hunina in legile evolutiei popoarelor. Dar o asemenea privire

metafizica ramne complect detasata de intreaga structura a

lucrarii, sustinuta pe investigatii i totalizari de fapte concrete,
fumizate indeosebi de ambuntite isvoare
Dupa optica noastra, a diferentierii, 5tiinta noua apare,
In ac.elas timp, ca o istorie universala reclusa la principii, o
filosofie a limbajului i o filosofie propriu zisa. Dar in mintea
lui Vico, toate ac,este veden i compartimentate fusionau unitar.

Factorul de unificare provine din noua privire a filosofului

a.supra filologiei, care nu mai iinseamna o disciplina exclusiv

formal, ci devine i ,purtatoare de continuturi; acestea pot fi

de ordin moral, psihologic, religios, juridic sau economic, aa
incit insumarea lor, dupa anumite criterii, constituie domeniul
ingemanat al filosofiei i al istoriei. Conversiunea lui verum cu
www.dacoromanica.ro

Vico

527

fact= face si derive klentificarea certitudinii cu adevarul.

Certul filologic se reduce la adevaratul filosofic, deoarece orce

frantura de traditie, transmisii pin limbaj, cu titlu de simpla

superstitie, poate fi rationalizata ca norma. Prin urmare,
sofia limbajului intra in sensul filosofiei propriu zise; filosofia
istoriei, deasemenea, se identifica singurului mijloc posibil
de a gandi; istoria insa5, astfel cum o concepe el, impinsa la
principii, devine filosofie a istoriei, deci filosafie in unica
aoceptie a cuvantului.
Potrivit acestui mod de a ..privi lucrurile, sprijinindu-se
roade ale unei trudnice
pe atestari i verificari filologice
eruditii
ajunge Vico la idea unui intreit tact, dupa care
pa5e5te evolutia tuturor popoarelor i grupurilor de cultura.,
form:and un ciclu; odat cu terminarea tripartitei perioade, care
alcatuiote ciclul, acesta se afli, necontenit, reluat dela inceput.
A5adar, trei epoci se succed in fazele de evolutie ale -unei certe
colectivitti umane, cari, dup implinirea cursului lor, se repeti,
de nenumarate ori, in aceea5 ordine: ricorrono. Acestea sunt
cunoscutele sale corsi e ricorsi. Visiunea unui sens ciclic in
structura evenimentelor nu apare ca noua, ci se declara Inc din
antichitate; intre allele, ea contribue la ireductibilul pesimism
al romanilor imperiali, cari vazusera prabu5irea atator culturi
infloritoare, 5i nu erau, deci, siguri pani cand se Ara prelungi,
pentru ei, sorocul de preferati ai destinului. Dar vederea
ciclica a lui Vico, incetand sit se mai fundeze pe intuitii sau
presimtiri, porne5te, pentru prima data, dela criterii exacte
pune astfel baza, filosofiei
Prima varsta a ciclurilor sale este numita a zeilor, cand
total se sh'var5ea sub auspiciile Divinitatii, chiar 5i cele mai
neinsemnate acte ale vietii; omul, a5a cum il cunoa5tem noi, cu
caracterul sau autonom, se afla, in acest timp, cu totul eclipsat,
printr'o deasa.' retea de intentii a factorilor supranaturali. A
.doua varsta este a eroilor; Divinitatea capat un caracter mai
imanent actun, intrupandu-se in cliferite exemplare umane, a5a
cum indica epopeile homerice; dar 5i aci con5tiinta zeiasca
lash' un neinsemnat loe factorului psihic uman, umbrind mai
toate laturile obi5nuite ale vietii prin limita 1functiunilor'razboinice.

Insfar5it, urmeaza ultima varsta, numit a oamenilor, cand intreaga natura a speciei noastre se afla in intregime explicati-;

omul ajunge si se manifeste, odata cu aceasa epoe in toate

atributiile lui variate.

La cele trei Waste amintite, corespund trei

www.dacoromanica.ro

limbajuri.

528

Vico

Primul se prezint mut sau hieroglific, isavarsindu-se numai

prin gesturi i semne. Contemporan Cu o vArsti
se acomodeazi, in modul pel mai perfect, riturilor religioase,
cari se oer numai observate, nu si numite sau comentate. Inlauntrul onor comunitati religioase, cum este orclinul calugarilor

cistercieni, aceasta forma mut, a limbajului se mai p6streazi

astazi. Al doilea limbaj poarta numele de sinzbolic. Et
porespunde varstei eroice si se exprima numai prin imagini,
metafore i analogii; oamenii nu detin sensul pro?riu al lucrurilor, numindu-le in mod derivat; ei nu se afla indt stapani pe
toate functiunile vietii tor, iar facultatea abstractiei si a genera-lizarii le lipseste Cu desavarsire. Ultimul apare limbajul epistolar,
adaptat fonnelor obisnuite ale vietii.
Inteo identica ordine, corespund lepocilor amintite i trei
caractere scrise. Astfel, combate Vico vederile ,cari postuleaza o
prioritate storica a limbajului aupra scrisului, aparitiile lor
declarandu-se concomitente pentru filosoful napolitan. Primer
caractere, numite divine, sunt adecuate la un limbaj necuvantator;
urmeazi caracterele eroice, pentru cari Vico ,gaseste expresia
de universale fantastice i, insfarsit, data Cu limbajul epistolar,
apar i caracterele scrise vulgare.
Totodaiit, trei feluri de jurisprudente insotesc aceste epoci.
Prima este teologia mistia
constituie legiferarea prin oracole. Aceste oracole din epoca zeilor 4:lictau prescriptiile lor in
versuri, astfel incat legile timpului s'au pastrat in favole. Urmeaza jurisprudenta eroica numita aequitas civilis, intocmita
in putine cuvinte, lipsita de nuante si care nu prevedea cleat
ratiunile de stat. Ultima jurisprtidenta' devine aequitas nauralis,
care are in vedere interesele particulare ale fiecarui cetatean, in
ipostazele cele mai rninutioase.
Popoarele, in cursul evolutiei lor mai vad i succesiunea a
trei forme de guvernimnt. Prima este teocratica i corespunde
autoritatii dinluntrul familiei, a doua apare ca aristocraticii i:
se adapteaza cetatilor cu ,domenii restranse, iar ultima forma,
democratic& are loc in 'cadrul republicilor i apoi a monarhidor
populare.
Insfarsit, tnasaturile psihice, cari transpar din obiceiuri,

sunt iaras mereu altele la tipurile umane dinlauntrul celor trei

varste de cultura". La primii oameni domina pietatea (Deucalion

si Pirra), cei din epoca eroica sunt colerici, iritabili (Achile),
iar ultimii apar drept
cuvant corespunzator sensutui

de civilizar.

www.dacoromanica.ro

Vico

529

Din cele constatate, se recunoaste, pe Ifingi meritul lui

Vico ca intemektor al filosofiei istoriei, odati cu stabilirea.

ciclurilor, si o Alti trisituri, pe care am mai mentionat-o; el
este primul cugettor, care depsind simpla observatie
surprinde paralelismul, factura corespunzitoare a deosebitelor
manifestri dinhiuntrul aceluias mbinent istoric. Vico stabileste
un tip comun inluntrul unei colectivitti date, si astfel pune
bazele celui mai insemnat capitol din noua stiint a culturii,

care &min:A astzi o bun parte din &dire. Este adevrat

neprezentantii contemporani ai acestei discipline, ar putea
adua obiectia a s'a oprit numai la determinanta
nesocotind alti factori, ca d. p. diferentierea etnio, ce face si
decargb.' deosebit modul de manifestare a grupurilor de culturi,

ce populeaz pmntul. Dar Vico n'a fost necunosator al

acestor factori; i-a privit numai ca pe simple mative accesorii
sau ramificatii secundare, de o important limitat. Astfel atribuie el Iafetitilor (Indo-Europenilor) fantezia drept facultate
dominant, iar Semitilor fe rezerva insusirile mintii; din aceasta
putem deduce a primii gajung la o culme a desvoltrii lor in
vrsta eroia, pe and ceilalti abea in ultima epoca; o asemenea
constatare izolat nu exclude totus ipoteza c ambele grupuri
etnice au trebuit sa striibati, cleopotriv, toate etapele amintite
si, astfel, nu adaog nimic la visiunea intregului formulat de
Vico. Teoreticienii contemporani ai culturii, un Dilthey sau mai
recent un Spengler
prin studierea paralelismului de manifestri clinluntrul mai multor grupe, diferentiate de cultur
nu fac deal s desvolte i s aprofundeze partial prima in-

tuitie a lui Vico.

In ceeace priveste domeniul strict al filosofiei istoriei,
principala obiectie se leag de dogmatismul celor trei vfirste

de necesitatea arbitrar a intoarcerilor. Dar Vico si-a numit

istoria sa ideal-eterna, abstrgnd, prin urmare, esentialul din
evenimente si reduandu-le la principii. Pe simplu plan confingenial, deci empiric, Vico insus a observat c rmne aproximativ constructia sa teoretia, privind, d. p., cazul Republicii
Venetiene, uncle intrziase vrsta teroicii a Evului Mediu. Pe
filosof nu-1 preocupa, ins, neregularitatea contingentilii a evenimentelor; ratiunea abstragerii principiilor sale se baza numai
pe considerarea unor vaste dimensiuni istorice, cari se crisializaser de multa vreme.

Ultima mare contributie a lui Vko priveste domeniul

estetic. Croce Il consideni drept intemeietorul esteticii, deoarece
www.dacoromanica.ro

34

530

Vico

primul priveste fantezia ca o categorie autonomi, ca o forma a

cunoasterii. Germenele acestei priviri se isoi Inca dela combaterea

ideilor clare i distinete ale lui Descartes, dar culmineazi in

considerarea epocilor divine si eroice a ciclurilor sale. guvernate de factorul fanteziei. Din lipsa unor notiuni potrivite
pentru aspectele inconjunatoare, reprezentantii acestor epoci se
exprimau numai prin simboluri, analogii i metafore, apariind
toti ca poeti, pe cari Vico Ii numeste sublimi. Mobilele cani
determina acest exclusiv limbaj poetic sunt efectele violente
cari Il stapanesc pe primtiiv, indeosebi spaima nemsurata sau
bucuria. Deoarece poezia reprezint integritatea formelor vietii
In acest timp, Vico ajunge s deosebeasca i o sapienza poetica

de o sapienza riposta, care urmeazi abea in a treia epoch";

prima reprezinta, pentru varstele eroice ale umanitatii un adevar
metafizic, cu mult mai ,puternic deck adevlarul fizic. Ilustrarea

lui Vico ramine edificatoare; astfel, pentru acea mentalitate

'fantastica, adevaratul capitan ar putea sa se intruchipeze in
figura lui Goffredo din ,poema lui Torquato Tasso Ierusalimul
liberat'', iar toti ceilalti capitani, cari nu se conformeaza intocmai acelui personagiu, ar fi considerati ca inexistenti. Prin
urmare, domeniul fanteziei aduce in mintea tipului eroic o baza
metafizica mai puternica deck orce aspect efectiv al realitatii.

Ea nu mai apare (ca o etapa provizorie, ce-si asteapa reducerea, prin clarificare, la un principiu rational, ci devine un
grad independent al mintii.

Ca obiectie adresata lui Vico pe plan estetic, avem contestarea faptului ca numai in primele dota epoci s'ar ivi poezia,
In timp ce ultima varst, cu caracter reflexiv, s'ar gasi in totul
lipsita; cea mai superficiala verificare ne arat ca si in a treia
epooa se desvolta facultatile poetice. Sa fi ignorat Vico acest
amanunt? Dimpotriva, el insus a compus opere poetice. Obiectia
apare ca neintemeiati daci se are in vedere o subtili distingere,

data, in aceasta privinti. de Vico, care schiteaza, in mod indirect, indiciile unei anume poezii i in epocile reflexive ale
umanitatii; astfel, abea acum se desvolta ironia, privita de
filosof in sensul larg al cuvntului, ca formata din neadevir,
care in virtutea unei reflexiuni ja masca adevarului. Prin urmare, poezia apare si in acest timp insa ea o fictiune constientii;

oamenii nu mai cred in propriile lor imaginan, ca in specia

mentala mitica a tipurilor din vremea eroica. La acestea fantezia
devine singura categorie a cunoasterii, la ceitalti ea coboara, din
reflexiune, trasatura dominanta a ultimelor virste. Ceeace se
www.dacoromanica.ro

Iluminsmul german

531

aflii implicit in mintea lui Vico, desvoltii mai tOrziu Fr. Schlegel,

care, cu prilejul unei comparatii intre poezia antica

i cea

modernii, descoperO, ca o dificultate a ultimei, resortul unei inteligente nesatioase, provocati de curiozitatea intelectuali
Privind pentru prima data structurile separate ale celor &RIO specii

poetice, Vico mai este i cel care desoaperi o psihologie a

gndirii mitice, opus gndirii conceptuale.
Recapitulgind contributiile pe cari filosoful napolitan le
aduce (in istoria gOndirii, 'vedem c apare drept precursor al
evolutionismului, fiind cel dintaiu filosof modern al' devenirii;
apoi el stabile* categoria tipu. lui in gAndire, intemeiaza filosofia istoriei i teoria culturii, pune bazele esteticii moderne
i se ocupra primul, in mod tiintific, de mit i de limbaj.
mare parte din coordonatele de gandire intre cari ne mieim
sunt opera sa, astfel ,incit, pe bunii dreptate, Croce 1-a numit

veacul XIX in germene- 2).

iluminismul german
Iluminismul german (Aufklrung) se infaliseaz in genere

ca o miFare spiritual., \rasa i stufoasi, dacii e privitii sub

langhiul istoriei culturale, variat
i multiform in ce privelte
izvoarele de inspiratie i alimentare, domeniile de activitate,
preocupirile, tenclintele i urm6rile, nestrat i ca numir de
filosofi i tratate de a doua i a treia mni, siiracii in schimb
In idei i sisteme cu adevarat originale,
o eflorescentO
totu, ce rerumii strOduintele, setea, dorul de Itunini-

Iuminare ale unui veac, limitat pe plan filosofic de universalismul rationalist a lui Leibniz deoparte i ,,Critica ratiunii

pure- a lui Kant de alta.

In sens larg iluminism inseamn5 mai' ales pentru Germania
lui Luther eliberarea gndirii umane de sub tutela dogmatismului
teologic protestant, corespunzAnd, ca de ltminteri in vremeg

Renaterii, atitudinii omului care la un 'moment dat se desco-

pere pe sine insu, proprietar ai unor faculati de' cunoagere

simtire, cu ajutorul cOrora strObate lumea i lucrurile, organiOber das Stadium der grieehisehen Poesie in Fr. Schlegel, Seine
prosalshen Jugendschriften hsgb. von J. Minor II Bd. Wien', 1906, p. 5.
B. Croce, La Mosofa di Giambattista Vic, Bari, Laterza III ediz.,
1933, gag. 257.

www.dacoromanica.ro

532
ziind

Iluminismul german

i exploatnd intreaga existent in beneficiul fericirii sale,

a bunei sale sari.

Optimism, incredere deplini in atotputernicia faculttilor
psihice i intelectuale, mndrie i suficient, fat de epocile an-

terioare mai putin luminate-, convingerea de a hid si a fi

stpn In cea mai bun dintre lumi, furit de Dumnezeu numai
numai pentru ca neamul omenesc, in specie omul veacului
al 18-lea, s-si poat realiza idealul de perfectiune moral
de fericire terestr i cereasc..
Acestea sunt simtemintele cari anim spiritele epocii creind
a.c.ea atmosfer specifici (Zeitgeist) in pare noul tip uman,
filosof, savant, teolog, om de stat, pedagog sau literat se stradueste, psind pe urmele unui Pufendorf sau Thomasius, descinrnd din imparatia speculatiilor metafizice ale tuft Leibniz
sau insusindu-si directivele ideologice i tiintifice din afara
hotarelor Gennaniei, s solutioneze definitiv problemele capitale
ale veacului; principiul i sensul ultim al meca.nismului universal,
raportul dintre spirit si materie, i'atiune gi credint, filosofie
religie, nemurirea sufletului s. a. m. d.
Prima etap a iluminismului filosofic german care se ex-

tinde pani pe la mijlocul veacului al 18-lea este marcat de

incercarea lui Christian Wolff si a discipolilor si, in curnd
foarte numerosi, de a injgheba un sistem, amplu i minutios,
din speculatiile filosofice ale lui Leibniz, rmase parte in manuscris, parte schitate fragmentar sau impristiate prin scrisori
alte luerri ocazionale. Incep si apar rind pe rand tratate
de metafizia, logia., etia, estetia, psihologie; exemplul este
urmat apoi de teologi, economisti, jurisconsulti s. a. Instanti
suprem este ratiunea (Vernunft, Verstand); metoda de preferint cea matematic. Zelul fiincl unic, pe la mijlocul secolului

opera lui Wolff pare a fi desvrsit. Diversele tratate fiind

serse in bun parto in limba german, se crease o terminologie
i tiintific, iar conationalii lui Wolff si ai discipolilor sai aveau la indemn un sistem limpede si logic, care,
dup convingerea autorilor, constituia o sintez definitiv a cunostintelor vremii.
Unora dintre contemporanii lui WOlff nu putea s le scape
msA caracterul abstract, ipotetic i strin de realitatea extern
de o parte, iar de leg& intelectului i cerintele sufletului uman
de alta, al edificiului filosofic wolffian, lipsit de originalitate
profunzime
arid pini la clesgust.
Atacurile ce nu intrzie si se produa impotriva filosofiei

filosofic.

www.dacoromanica.ro

Iluminismul german

533

lui Wolff, se indreapta in doua directii: se pune la indoiali valoarea ratiunii ea principiu unic de cunoa0ere i ca norma de
sub influenta vadita a
conduita, in viata. Confruntandu-se
legile ratiunii cu datele expeempirismul englez (Locke)
rientei, se constati o discordanta care are ca efect punerea in
discutie a problemei metodologice i epistemologice (Lambert).
Pe de alta parte, aderentii filosofiei bunului simt" de provenient

i franceza, revoltandu-se impotriva clogrnatismului

rationalist wolffian, tot atat de intolerant ca i dogmatismul fengios de pe timpuri, reiau unele preocupari practic-utilitariste ale
colii lui Wolff, determinnd un curent cunoscut indecomun sub
numele de filosofie populara (reprezentanti foarte numeroi,
Mendelssohn i Lessing fiind cei mai de seama). Filosofia
bunului simt (Philosophic des gesunden Menschenverstandes),
umana

i toleranta, croita pe msura omului de rand, are ca

rezultat desivarirea emanciparii spiritului german, incatqat veacuri dearandul de dogmatismul religios i apoi de cel filosofic.
Germanul descopere bunurile j frumusetile vielii concrete, se
desgusta de speculatiile metafizice, de ac,ea graue, Theorie-,
multumMdu-se cu un eclecticism filosofic-teologic, critic, moralizant, comod i rezonabil.
Dar aceasta conoeptie, ignorand adancurile sufletului uman,
degenerand apoi in mediocru, superficial i banal, provoaca o
violenta reactiune din partea tifierei generatii de pe la 1770-80,
care proclama superioritatea vietii afective i instinctive asupra
celei intelectuale. Aruncand peste bord tot balastul de principii
cleprinderi iluministe, aceasta generatie a Sturm-und-Drangin frunte cu Hamann 5i Herder, incearoi sa intemeieze,
alituri de preocuparile ei literare, o a5a numit filosofie a ere-

dintei sau afectului. Intr"o explicabil opozitie fata de Kant,

filosofia credintei se awaeal turbulent deacurmeziul veacului
lichideze definitiv,
tocmai in timpuI cand j filosoful dela Knigsberg" facea aceeao
raticmalist i iluminist, pe care incearca

opera de lichidare in Critica ratiunii pure-.

1.

Precursori.

Importanta strict filosofie a precursorilor iluminismului

german este destul de reclus, chiar abstractie fac-and de faptul
sunt contimpora.ni cu Leibniz, care i intuneca aproape cu
desavarire. Li se rezerva totu un loc in istoria metodologiei
tiintelor i mai ales in istoria iluminismului pentru urmiitoarele
motive:

www.dacoromanica.ro

534

Iluminismul german

Samuel Pufend or f (1632-1694), istoriograf i jurista

pipind pe urmele lui! Hugo Grotius i a'filopofului englez Hobbes

(incearca o imbinare a principiului sociabilitatii, formulat de

cel dintai cu conceptul instinctului de conservare
de dare cel de al doilea), pune bazele dreptului
natural,
individualsustinut
aplicand in mod consecvent metoda logico-geometrici. Este
primul german care are curajul s decreteze facultatea morala a
omului ca fundament unic al dreptului natural, iar ca principiu de
cunoatere tiintifica exclusiv intelectul uman. In felul acesta
Pufendorf are meritul de a fi separat cu rigurositate
In ciuda
intregii ortaloxii a vremii' domeniul tiintei de acela al teotogiei, militand in favorul intelectului ca principiu autonom de
cunoatere

cercetare alaturi de credinta pi revelatie. Reac-

tiunea prtodoxismului, cleprins Inca de pe timpul lui Melanchthozi

de a nu face nici fol distinctie fintre drept, care dupa Pufendorf

trebuia sa fie unul i acelap pentru proselitii tuturor religiilor
Fonfesiunilor, p't mom:la creptina, a fost cat se poate de viocu singurul rezultat ca Pufendorf a gisit urmai din ce
in ce mai numeroi,
el insu rimanand cu toate operele sale

(ca De jure naturae et gentium. Londra 1672; De officio

hominis et civis iusta legem naturalem. Londra 1673 . a.),
azi fr nici o importang in pragul veacului iltuninist.
Walter von Tschirnhaus (1651-1708), logician pi bun,
cunosoitor al matematicii i fizicei, prieten cu Spinoza pi Leibniz,
este metodolog prin excelenta. Incearci sa stabileasca o apropiere
intre teorie pi experiment, deductie i inductie. In opera sa Medi-

cina mentis sive artis inveniendi praecepta general la (Amsterdam 1687), un 'fel de in'dreptar metodologic, se arati cand ratio-

nalist cand empirist, dupa cum se folosete de argumente i

concepte (de ex. definitia genetica) imprumutate dela Descartes
i Spinoza sau extrase din fizicit, acea ptiinta pe care &Amu' o
crede incomparabil superioari tuturor celorlalte disciplini. $i
el apliob. in argumentarea sa metoda riguros ptiintifica-geometricii,

sustinand in acela timp ca once adevar obtinut prin rationament

logic are nevoe de confirmare experimentala. Influenta lui

Tschirnhatis, erudit de tinuta severa, care spre deosebire de
Pufendorf i Thomasius, nu s'a coborit debe in arena discutiilor
filosof ice la ordinea zilei, se resimte alaturi de cea a filosofiei
de peste hotare ori i de cite ori se repeta in cursul veacului
incercarea unei sinteze intre rationalism i empirism.
Christi an Thomasius (1655-1728), profesor de jurisprudent pi filosofie la Leipzig pi Halle, ti insupete din caput
www.dacoromanica.ro

Iluminismul german

535

locului punctul de vedere ai lui Pufendorf. Lumina naturii

lumina revelatiei sunt izvoare diferite", zice el; teologia deriva
din iscriptura, filosofia din ratiune. Scopid filosofiei este fericirea
terestra a neamului omenesc, scopul teologiei fericirea cereascr.
Thomasius este precursorul prin vocatie g iluminismului popular,
tipul reprezentativ, prin anticipatie, al rationalismului luminat din

ce in ce mai frecvent in cursul deceniilor urmatoare. Dupa

Thomasius tiinta nu constitue o valoare decat in masura in
care poate fi pus:a., in serviciul vietii practice, avand de scop
raspandeasca lumina" (Aufklarung). El insu nu este un creator
in ale stiintei, ci un popularizator si propagator al ei. Din teoriile sale asupra dreptulul natural (expuse de pilda in Fundamenta
juris naturae et gentium ex sensu commune &duck', in quibus
secernuntur principia honesti, justi ac decori, Halle 1705, unde

justum nu inseamna nimic altceva clecat: ce tie nu-ti place,

altuia nu face), nu a mai ramas nimic in pieioare. Numele lui
se inentine insa. in istoria filosofiei si a culturii germane ca al
celui dintai profesor care a avut curajul s tina prelegeri in
limba germana; tot el infiinteaza apoi prima revista german
lupta in mod neinfricat impotriva viciilor timpului si pentru
libertatea cercetarii stiintifice.
2.

Christian Wolff.

Adevaratul fondator i initiator_ al filosofiei iluministe ger-

mane este fara ndoial Leibniz, cel mai de seama filosof al

Germaniei moderne pana la Kant. Valoarea filosofiei lui Leibniz
depasind ins cu mult; pe cea a intregii filosofii iluministe germane, i s'a rezervat un capitol aparte in cuprinsul volumului de

faja. Dar i din alte considerente o expunere a gandirii lui

Leibniz nu-si are locul in cadrul acestui capitol. Opera lui
fiind in mare parte inaccesibila i neexpusa in mod sistematic,
influenta ei nu s'a exercitat in mod direct si imediat asupra contemporanilor sai. Cu inlaturarea acestor neajunsuri se insircineaza Christian Wolff, filosoful principal ,g vremii i capul
primii scoli filosofice germane, care ii poarta numele.
Christi an W o lf f (1679-1754), celebru profesor de filosofie dela universitatea din Halle, Trece drept intemeietor al ratiorialismului dogmatic, avand meritul de a fi injghebat intr'un sistem
complet i riguros stiintific conceptia filosofici a lui Leibniz,

pe care o expune intr'o serie de tratate, astazi indigeste, scrise

parte in limba germana, a carei terminologie filosofica o creaza
partial. Titlurile acestor scrieri incep toate cu cuvintele: Verwww.dacoromanica.ro

536

Iluminismul german

niinftige Gedanken- etc. (adecii jdei rezonabile). Asemenea ver-

niinftige Gedanken" i face Wolff despre tot soiul de lucruri,

ca de pild despre, intelectul uman i procedeul cel mai potrivit
de a afla adevrul; despre Dumuezeu, lume i suflet, i toate
lucrurile; despre faptele omulu intru promovarea fericirii sale;
drespre traiul omului in societate; despre manifestrile din natur, etc. Operele scrise in 'limba latin formeazfi cuprinsul a
23 volume respectabile.

Dup5. Wolff, filbsofia este ptiinta despre tot ce poate

fi

gandit. Conceptul suprem din care deriv prin deductie matematic

Intregul sistem este principiul contradictiei. Sistemul se bifurci

apoi in filosofie teoretic6 sau metafizicit i filosofie practica',
amndurora premergndu-le, ca un fel de introducere, logica.
In xnetafizicii sunt cuprinse ontologa, cosmologia, psihcilogia
rational i teologia natural (spre deosebire de cea positiv.).
Filosofia practicit se divide in etic, economie pi politick'. In
strpit Wolff mai impune filosofiei i scopuri: limpezirea mintilor i aservirea intereselor practice.
Confruntat cu Leibniz, Wolff nu aduce in campul filosofiei
nici o conceptie nou, original. Se muljumepte i reupepte de
minune s ajusteze, simplifico, dilueze i vulgarizeze tezaurul
filosofic al maestrului su, inodand unele fire, parsind altele,
cari i pareau prea ipotetice sau indrsnete (ea ck pild ipoteza
annoniei ,prestabilite, etc.). Inzestrat cu un talent didactic vrednic
de laud,, furnizeaf conationalilor si o doctrin, un sisterd
pi o metod, ii Invat sit gndeasc, logic pi metodic i sit
cultive un ideal de clar, limpede i rezonabil mediocritate.
3.

$coala filosofic a lui Wolff.

Din marele numr de discipoli ai lui Wolff, cari in genere

se multumesc a spori numrul tratatelor de filosofie dup calapodul indicat de magistrul lor, until singur merit a fi mentionat,

anume Alexander G. Baumgarten (1714-1762), intemeitorul esteticei -filosofice germane. Estetica este singura disciplin
xietratat in sistemul ilui Christian Wolff. Baumgarten

umple aceast lacuna. Dup clnsul obiectul esteticei II. formeazi

datele cunoapterii sensibile, inferioare, con-fuze, 'spre deosebire
cele puperioare, clare, rationale, cari sunt de domeniul logicei.
Frumosul este perfectiunea (das Vollkommene) perceput prin
simturi, intuit. Estetica lui 13aumgarten a riimas neterminafi. De

estetica filosofici 01.1 la aparitia Criticei puterii de judecati"

www.dacoromanica.ro

537

Ilurainismul german

lui Kant s'au mai ocupat Intre altii Georg Fr. Meier 'i J. G.
Sulzer.

Extremismul rationalist al lui Wolff, dispretul su exagerat fati de empirism pe care 11 exclude pe cat posibil din

sistemul ski (Wolff cunoa0e totu i o psihologie empirici

Intampini incii de timpuriu rezistenta
turi de cea
unora dintre contimporanii i urmaii skIL imediati, mai accesibili
influentei empirismului unui Locke de pildi decat Wolff Insu.
In sensul indicat se manifest An dreas R u diger (16711731), filosof eclectic i medicinist, care respinge intre altele definitia filosofiei ca tiin a posibilului,In msura in care acest
posibil poate 'fi gandit.Obiectul filosofiei fiind dimpotriv cunoaterea realittii (des Wirklichen), Riidiger eseste c metoda geometric este inapti pentru investigatia .filosofia.Din insu titlul
luerrii sale Disputatio de eo, quod omnes ideae oriantur a

seizsione (Leipzig 1704) se vede de unde -trebue s derive dupi

Riidiger adevrata metod filosofic. Acest filosof ,este
antideterminist, impotriva doctrinei ideilor Inscute i a armoniei
prestabilite intre trup i suflet.

Adversar mai influent al lui Wolff cleat Riidiger este

idiscipolul acestuia din urm
'Christian Aug. Crusius (1712-1776), profesor teologie i filosofie la1 universitatea din Leipzig. Crusius sustine

nu notiunile goale", ci datele simturilor, experienta formeaza

punctul de plecare in actul de cunoa0ere. El face clistinctie
Intre caut. i act de cnnoatere,intre legile dup cari functioneazi

gndirea 6 nexul cauzal al lucrurilor. Teza aceastai Il waz pe

Crusius la polul opus al mtionalismului, pentru care Inlntuire
cauzal 6 proces logic de cunoatere sunt unul 6 acela lucru.
Crusius respinge ca i' Riidiger conceptia deterministi, inlocuind-o

cu ipoteza vointei libere care eman dela Dumnezeu. In felul

acesta Crusius contribue i In idomeniul etic i logic la 'subminarea
edificiului rationalist.
4.

Noi incercari metodologice

gice panii la Kant.

epistemolo-

Scepticismul antiratiomilist, care hi croete &um In spiritul epocii, surpi fundamentele sistemului wolf fian. Empirismul
din ce In ce mai influent canalizeaz discutiile filosofice in douii
directii: 1) Inspre filosofa populari, care acapareaz Intreg
complexul de probleme rezultat de pe urma filosofiei practice i

In bun parte a celei teoretice tip Wolff; 2) inspre tiintele

www.dacoromanica.ro

538

Iluminismul german

exacte sau noologice (daci se sprijinii pe material empiric cum

e cazul psihologiei empirice), in preajma ciirom se mediteazil
din ce in ce mai serios asupra problemelor de ordin metodologic
5i epistemologic.

Trei dintre reprezentantii acestei directii merle a fi relevati

In mod deosebit, dual nu atia pentru valoarea, in sine a feoriilor

lor, atunci cel putin pentru rolul pe care-1 detin in pregairea

filosofiei critic& kantierie.

Leonhard Euler (1707-1783), matematician de mare

renume, membru al Academiei din Berlin, influentat de Newton,
postuleazi o filosofie a naturii c15.diti pe princpiile mecanicei.

Spatiul i timpul absolut nu sunt lucruri, ci postulate necesare

ale matematicei i. fizicei. (cf. Rflexions sur l'espace et le
temps. 1748).

Johann Heinrich Lambert (1728-1777), academician

ca i Euler, este considerat In 'mai multe privinti ca precursor ime-

diat al lui Kant.'In cosmologie (cf. Kosmologische Briefe iiber

die Einrichtung des Weltbaues. Augsburg 1761) se apropie intruditva de teoria lui Kant *i Laplace asupra genezei universului.
In teoria cunoaterii (Neues Organon, oder Gedanken tiber die
Erforschung und Bezeichnung des Wahren. Leipzig 1764; Anlage
zur Architektonik oder Theorie des Einfachen und .Ersten in der
philosophischen und mathematischen Erkenntnis. Riga 1771),
cauti sit' imbine rationalismuT lui Wolff cu empirismThl lui Locke.

In actul cunoaterii distinge doui elemente eterogene: unul dat,

irascut, aPrioric i altul venit din afari, insuit, aposteriaric,

elemente cari nu trebue confunclate nici derivate unul !din
celgalt, cum procedeazi deoparte rationalismul, de alta empirismul. Deosebind deci o formi a ctmoaterii de un continut al
ei, Lambert vede problema pus it de Kant, o solutioneara ins51
tot dup calapodul traditional prin identificarea legilor gindirii
cu cele ale lurnii reale.
Johann Nikolaus Tetens (1736-1805) este eel! mai cle
seama psiholog al vremii, mai ales un iscusit analist al sfUrilor psihice. Ridicii psihologia empirica la rang de tiinti, aplicand in mod
consecvent metoda introspectiei i diviziunea 'faculta".tilor psihice
ill trei: intelect, voint5. i afectivitate, diviziune pe care o adoptii

i Kant. Pe teren epistemologic ,(d. Philosophische Versuche

probabil sub iniiber die menschliche Natur) 4i insuete
fluenta disertatiei lui Kant De mundi sensibilis atque intelligibilis forma et principiis", apsrut. la 1770
separatia diatre
form6 i continut in actul endirii. Si Tetens ajunge pitni In
www.dacoromanica.ro

lluminismul german

539'

pragul filosofiei entice, a carei problemfi si-o pune, rispunsul

ramtmand sa-1 dea insa Kant.
5.

Iluminismu1 ca filosofie populara.

Rana pe la mijlocul veacului al 18-lea sistemul filosofic

al lui Wolff trecea oarecum drept filosofie oficiala, privita cu
neincredere doar de care o eama de teologi neconvertiti inc
la teologia rationala. In a doua jumatate a veacului, filosofia
iluminista populara, adevaratul iluminism, trece in locul wolffia-

nismului, din care purcede, debarasindu-se doar de once autoritate, dogma si sistem i ridicind la rang de principiu normativ
absolut bunul simt- sau mintea sanatoasa, a omulur (gesunder
Menschenverstand). In iluminism sensul conceptului ratiunesufere o transformare. Din divina ce era, devine acum umana,

prefactindu-se in minte-, Vestand-, intr'o minte siinatoasa,

adica practica, rezonabila, independenta. Was ist Aufklarung?"

se intreaba 'Kant intr'un articol cu acelas titlu, i

spune:
Aufklarung ist der Ausgang 'cles Menschen aus seiner selbsverschuldeten Unmiindigkeit. Unmundigkeit ist das Unvermgen,
sich seines Verstandes ohne Leitung eines Anderen zu bedienen.
Sapere aude Si ai cura.jul de a te servi de propria ta minte.

Iar a

servi de ea, inseamna s ffi sau lenes sau

aceasta ordine este interesant de pbservat ca Frederic II, iluminatul pe tronul Prusiei, este de parere ca luminarea celor
nio te

nehuninati trebue facuta cu forta, daci altfel nu se poate,

scopul suprem fiind doar binele

fericirea tuturor, perfec-

tiunea morala.

Toata aceasta filosofie are un pronuntat caraoter antropologic. Omul este obiectul central al preocuparilor; organul suprem: mintea sanatoassa, bunul simt; problema centrali: raportul
dintre biserica i cultura; domeniile de activitate: religia-morala,
arta-stiinta, dreptul-economia, educatia-tehnica, statul-societatea;
atitudinea: practica-utilitarista-educativa; conceptia filosofica in
genere: eclecticism.

Alaturi de wolffianism, iluminismul francez (Voltaire, Diderot, D'Alembert etc.), moralismul i deismul englez i dau
mina cu unele curente spirituale indigene (pietismul religios,
sentimentalismul), i contopite In iluminism, patrtmd in biserica,
universitati, coli, viata publica i privata.
Trecind la prezentarea problemei cultura-biserka, trebue
sa pomenim ca ,in tot cursul secolului 18, biserica Isi pastrase
nestirbita autoritatea ei alaturi de filosofie i tiinta. Atitudinea
www.dacoromanica.ro

540

IluminismnI german

conciliant a tuturor Cosa-nor din lacest timp se situiazi pe

unja indicata de Leibnit, care cautase cu tot dinadinsul s impreune punctul de vedere teologic-teleologic cu cel fizico-mate-

matic, Closofia rationalista a lui Descartes si Spinoza barge

pe stiintele exacte tsi logic, u idealismul religios al spiritufui
german. Cosmosul organizat i prestabilit, fiind un rezultat al
ratiunii divine, nu poate si existe vre-o contradictie intre rgiune

revelatie, sau credinf. Concilianta lui Leibniz a trecut

asupra lui Wolff, care respect compromisul, intreaga filosofie
a vremii ostenindu-se s argumenteze in favorul unui acord intre
dogma si ratiune In ceea ce priveste existenta lui Dumnezeu.
Lucrurile se schimba insa, imediat Ice trecem la iluminism.
Se respinge compromisul lui Wolff. Interpretarea i critica filologico-istorica i filosofica a textelor biblice devine din ce in
ce mai frecventi. Sub influenta empirismului, a umanismului
estetic al unui Shaftesbury, a deismului englez, filosofii populari
germani inlocuesc crestinismul dogmatic tenebros, :sever, medieval

cu in crestinism modern, practic, uman. O atitudine extrem de

agresiva fata de crestinismul istoric i fatit de izvoarele sale

biblice este acea a lui Hermann Samuel Reimarus (16941765). Fiind partizanul religiei naturale (rationale), aduce o critica

acerba crestinismului dogmatic. Nu accepta decat o singuri

minune: creatia universului. Restul revelatiei impreuni cu scriptura ou sunt decat minciuni i manopere popestr. Cateva fragmente din opera sa Apologie toder, Schutzschrift fiir die verniinftigen'Verehrer Gottes" au fost date publicitatii de Lessing.
Furtuna pe care au starnit-o a fost atat de violent, incat.Lessing
fu oevoit s sisteze publicarea lucrarii lui Reimarus. Cea
caracteristica figura a iluminismului popular ramane insa

Moses Mendelssohn (1729-1786), filosof evreu, modest, nobil si tolerant, cosmopolit, bun stilist

scriitor mult

gustat de publicul amator de lectura filosofica. Publica infra altele

o lucrare (Phdon, Berlin 1767), p care se ocupa de nemurire.

Idealul de intelepciune atat pentru Mendelssohn ,cat i pentru
intreaga epoca iluminist este Socrate, fireste un Socrate rnodernizat si pus la curent u intreg spiritul epocii. Adagiul mereu
repetat de Mend.elssohn este perfectiunea moral i spiritual a
individului.

Gotthold E. Lessing (1729-1781), este capul cel mai

lucid al acestei perioade. Spirit critic, combativ si independent, un

pasionat al ciutarii adevarului, abordeaza clomeniul literaturii,

i criticei literare, teologiei i filosofiej, %sand peste

esteticei

www.dacoromanica.ro

Ilummismul german

541

tot urme adnci si depsind orizontul ilumirusmului obicinuit,

Pornind dela teologie i cunoscnd pe Leibniz si Spinoza, pitrunde in filosofia istoriei. Se pcup de evolutia religioas ,a
neamului omenesc in lucrarea sa ,Die Erziehung des Menschengeschlechts- (1780), evolutie care, dup dansul, decurge in etape,
acestea descrimA in mare drumul pe care it strabate, in mic,
omul in trecerea sa prin patru vrste: copilria, adolescenta,
maturitatea, bkrnetea. Prima etap este acea a vechiului testa-

ment, iar a doua ,cea a noului testament, faza in care trim

azi, zice Lessing. Faza de xnaturitate a crepinismului este rezervat viitorului. Admitnd cA evolutia istorie are ea tinf.
perfectiunea neamului omenesc, perfectiune care se va infptui
dup un plan stabili& de iinsus Dumnezeu, Lessing se arath iluminist. Ca filosof al istoriei ins, el se ridica mult deasupra
epocii sale si se aseai, alkuri de Herder, in pragul veacului 19.
6.

Filosofia credintei.

Curentul Sturm-und-Drang- fiind In pnmul lod o reactiune

a afectivittii impotriva intelectualismului, a vietii naturale (Rousseau) impotriva celei artificiale, se manifest in literatur si,
mai mult lturalnic, in filosofie, &and nastere unei filosofii a
eredintei reprezentaf mai ales de Hamann, Herder si Jakobi.

J. G. Hamann (1730-1788), prieten cu Herder, asupra

oruia exercit o puternica' inrAurire, este inspiratorul acestei
filosofii. Adversar declarat al tuturor abstractiunilor si speculaiilor
Hamann sustine eh' filosofia nu se face cu
intelectul ci cu simturile. Principiul suprem al filosofiei este
credinta. Pentru a crede, nu given' nevoe de argumente si dovezi.
Dumnezeu exist, deoarece credem in el. Credinta este un
product al sensibilittii sau al vietii afective. Generalului, abstractiunii, Hamann i opune concretul, jndividualul. Lumea o gseste puna de contradictii, pe 'cad le intlnim si in viata
opera lui, confuz, haotic, fortat, presrat lotus pe ici pe
colo cu scantei i sclipiri geniale.

Johann Gottfried Herder (1744-1803), mai multilateral inc deck Lesing, este si el, mai putin filosof deck poet,
esbetician, critic si istoric literar, teolog. lar in filosofie casi Les,
Sing, isi indreapt atentia asupra evolutiei istorice, privit sub unghiul rosturilor i sensului existentei umane in lume i dincolo de ea.
Ideea de progres i evolutie primeste ins, o form mai concret,
epocile istorice fiind privite cu mai mult obiectivitate i intewww.dacoromanica.ro

542

Iluminismul german

legere pentru individualitatea lor. Darul ndividualizarii Il apropie pe Herder de Hamann, cu care se mai aseamnit prin
faptul c i dOnsul filosofeaz cu afectul resp. credinta. Lipsa
lui de metoda, de discipliat logicO i concentrare care se manifesti mai ales in ale sale Ideen zur Philosophie der Geschichte
der Menschheit", i atrage p serie de observatii critice din partea
lui Kant, fostul sau profesor. Critica aceasta Il indispune pe
Herder ,intru atAt incat n ultimele sale scrieri filosofice (Metakritik, indreptat impotriva Criticii ratiunii pure, i Kalligone,

impotriva Criticii puterii de judecati), cauta s respingi fari

dreptate i fr succes, conceptiile (de Oa dualism' epistemologic) lui Ka,nt. Mai metodic decat Herder se prezinta

Friedrich Heinrich Jakobi (1743-1819), cunoseut

In urma unei polemici cu Mendelssohn asupra intrebOrii dacit
Lessing a fost sau nu spinozist. Jakobi afirmO c singurul drum
spre absolut este acela; al credintei, al facultatii simturilor, cari
singure pot s ne furnizeze date imediate despre realitate. Crede
c filosofia lui Kant, dOrOmind edificiul cunotintelor
lice, va face loc credintei.
In totalitatea sa, iluminismul german se prezint ca o filosofie cu caracter receptiv,electic, lipsit in parte de originalitate.
Nici un gAnditor din fcei expui mai sus nu se ridica la iniltimile
speculative nici ale lui Leibniz, care inaugureazO aceast filosofie, nici ale 14i Kant, care o lichideazO. Filosofia iluminista

intrunote in genere caracterele unei faze de tranzitie i de

pregatire intre marile sisteme rationaliste (Descartes-SpinozaLeibniz) i empiriste (Locke-Berkeley-Hume) de o parte i
-filosofia critica i romantic germanO de alta.

www.dacoromanica.ro

iNs-riTu-ruL C)E ARTE GRAFtCe

"TIPARUL.- UNSVERSITAR"
E3tJOURE-rt

www.dacoromanica.ro

INSTITUTUL DE ARTE GRAFICE

TIPARUL UNIVERSITAR"
BUCURESTI

Lei 220
www.dacoromanica.ro