Sunteți pe pagina 1din 5

Ludoterapia este o metod de tratament al bolilor mintale prin joc.

Astzi ludoterapia se afl


la baza tuturor psihoterapiilor infantile. Vizeaz s scoat subiectul din nchiderea n sine
fcndu-l s ia aminte la conflictele sale interioare. Tehnicile pot fi individuale sau colective.
Jean Piaget susinea c jocul reprezint cea mai pur form de asimilare. El descria trei stadii n
dezvoltarea jocului: stadiul jocului practic - apare n primul an de via i const n aciuni
senzorio-motorii, stadiul jocului simbolic - apare ncepand cu al doilea an de via i implic
reprezentri ale obiectelor absente, stadiul jocului cu reguli - este ultima categorie structural
care se dezvolt, cuprinznd coordonarea social i o nelegere bazat pe relaii sociale. Joaca
este pentru copii ceea ce vorbirea este pentru aduli. Este un mediu pentru exprimarea
sentimentelor, pentru explorarea relaiilor, descrierea experienelor, mrturisirea dorinelor i
mplinirea de sine. Deoarece dezvoltarea limbajului copiilor rmne n urma devoltrii lor
cognitive, ei comunic prin joac. n terapia prin joc, jucriile sunt percepute ca i cuvinte ale
copilului, iar jocul ca i limbaj al copilului. Funcia simbolic a jocului este cel mai important
aspect, asigurnd copiilor posibiltatea de a-i evalua exprimarea simmintelor interioare.
Experienele semnificative din punct de vedere emoional pot fi exprimate, ntr-un mod mai
confortabil i mai sigur, prin reprezentarea simbolic pe care o asigur jucriile.
Motivaii pentru terapia prin joc
Deoarece dezvoltarea limbajului copiilor rmne n urma devoltrii lor cognitive, ei comunic
prin joac discernmntul asupra a ceea ce se ntampl n lumea lor. n terapia prin joc, jucriile
sunt percepute ca i cuvinte ale copilului, iar jocul ca i limbaj al copilului. Deci, terapia prin joc
este pentru copil ceea ce consilierea sau psihoterapia este pentru aduli. n terapia prin joc,
functia simbolic a jocului este cel mai important aspect, asigurnd copiilor posibiltatea de a-i
evalua exprimarea simmintelor interioare. Experienele semnificative din punct de vedere
emoional pot fi exprimate, ntr-un mod mai confortabil i mai sigur, prin reprezentarea
simbolic pe care o asigur jucriile. Folosirea jucriilor permite copiilor sa i transfere
anxietatile, fricile, fanteziile si vinile asupra obiectelor mai repede dect asupra altor persoane. n
acest proces, copiii sunt n siguran fa de propriile lor sentimente i reactii, deoarece jocul
permite copiilor s se distaneze de evenimentele i experienele traumatizante pe care le-au trit.
Astfel, copiii nu sunt copleiti de propriile lor aciuni, deoarece acestea au loc n imaginaia lor.
Manifestnd simbolic prin joac o experien sau situaie nspimnttoare sau traumatizant i,
probabil, schimbnd sau alternnd n joac rezultatul, copiii transform evenimentele exterioare
n decizii interioare astfel fiind mult mai api n rezolvarea sau adaptarea la probleme.
ntr-o relaionare caracterizat prin nelegere i acceptare, procesul de joac permite de
asemenea copiilor s ia n considerare noi posibiliti imposibile n realitate, astfel lrgindu-i n
mod excepional exprimarea de sine. n sigurana terapiei prin joc, copiii exploreaz ceea ce nu
le este familiar i dezvolt o cunoatere care este att senzitiv ct i cognitiv. Se poate spune
deci, c prin procesul de terapie prin joc nefamiliarul devine familiar, iar copiii exprim in
exterior prin joac ceea ce a avut loc in interior. O funcie important a jocului n terapia prin joc
o reprezint transformarea a ceea nu poate controlat n realitate n situaii controlabile, folosind
reprezentri simbolice, ceea ce ofer copiilor oportunitatea de a nva s i rezolve problemele.

Procesul terapiei prin joc


Oferindu-li-se oportunitatea, copiii i vor exterioriza sentimentele i nevoile ntr-o manier
similar adultilor. Dei dinamica expresiei i modalitatea de comunicare sunt diferite pentru
copii, exprimrile (teama, satisfatie, manie, fericire, frustrare, mulumire) sunt similare cu cele
ale adulilor. Copiii pot ntmpina dificulti considerabile n a exprima ceea ce simt sau n ce fel
experienele trite i-au afectat. Dac sunt lsai, totui, n prezena unui adult cruia i pas, o
persoan sensibil i care sa manifeste empatie, copiii i vor dezvlui sentimentele interioare,
prin intermediul jucriilor si al materialelor pe care ei le aleg, prin ceea ce fac cu acestea sau cum
se joaca cu ele, de asemenea si prin povestile pe care le interpreteaza. Procesul de terapie prin
joaca poate fi vazut ca o relatie intre terapeut si copil, relatioe in care copilul utilizeaza jocul
pentru a explora lumea sa personala si pentru a realiza contactul cu terapeutul intr-un mod care
asigura siguranta copilului. Terapia prin joc asigura copilului oportunitatea de a exterioriza, in
timpul jocului, experiente si sentimente asociate. Acest proces va permite terapeutului sa
experimenteze, intr-un mod personal si interactiv, dimensiunile universului interior al copilului.
Aceasta relatie terapeutica asigura o dezvoltare dinamica si vindecarea copilului.
Deoarece lumea copilului este o lume a actiunii si activitatii, terapia prin joc asigura terapeutului
posibilitatea de a patrunde in lumea copilului. Copilul nu este impiedicat sa discute despre ceea
ce s-a intamplat; mai degraba, copilul, in timpul jocului, lasa sa iasa la suprafata experientele
trecute si sentimentele asociate. Daca motivul pentru care copilul a fost dus la terapeut este
comportamentul sau agresiv, mediul de joaca da terapeutului oportunitatea de a experimenta
agresiunea, pe de o parte in timp ce copilul loveste o papusa sau incearca sa il impuste pe
tarapeut cu o arma si pe de alta parte sa il ajute pe copil sa invete auto-controlul folosind
procedurile terapeutice potrivite a stabili limitele.
Fara prezenta materialelor de joc (jucarii diverse, jocuri etc.), terapeutul poate doar vorbi cu
copilul despre comportamentul agresiv pe care acesta l-a manifestat cu o zi sau o saptamana in
urma. Indiferent care au fost motivele pentru care copilul a fost dus la terapeut, prin terapia prin
joc terapeutul are ocazia de a experimenta si de a incerca sa rezolve in mod activ problema, in
momentul in care aceasta este traita de catre copil. Axline (1947) a interpretat acest proces ca
unul in care copilul isi exteriorizeaza sentimentele, aducandu-le la suprafata, confruntandu-se cu
ele si chiar invata sa le controleze sau sa renunte la ele.
Jucarii si materiale de joc
Desi de dorit, o camera de joaca complet echipata nu este esentiala pentru ca un copil sa se
autoexprime. Ceea ce este important este accesul facil al copilului la acele materiale de pentru
joaca al caror scop este acela de a incuraja exprimarea. Nu toate jucariile si jocurile incurajeaza
in mod automat copilul sa isi exprime sau sa isi exploreze nevoile, sentimentele si experientele.
Deci jucariile trebuie sa fie selectate si nu colectionate. Terapia prin joc nu este folosita ca o
modalitate de petrecere a timpului sau de pregatire in vederea unei alte activitati. Scopul nu este
acela de a "ocupa" mainile copilului in timp ce se incearca obtinerea vreunor cuvinte din gura
acestuia. Drept urmare, o atentie importanta ar trebui acordata selectarii jocurilor/jucariilor care
ar putea ajuta in urmatoarele situatii:
- Explorarea experientelor ce tin de viata reala

- Explorarea unei game variate de sentimente


- Testarea limitelor
- Joaca expresiva si de explorare
- Explorare si examinare fara verbalizare
- Succes fara o structura prestabilita
Jucariile mecanice sau foarte complexe nu se potrivesc acestor obiective, deci sunt de evitat.
Jocurile si jucariile care necesita asistenta consilierului pentru a fi folosite, nu sunt potrivite.
Multi dintre copiii ce au nevoie de terapia prin joc au un moral slab si sunt extrem de dependenti.
Jucariile si jocurile nu trebuie sa sporeasca aceste probleme. Landreth (1991) a furnizat a lista cu
jucarii si jocuri/ materiale specifice.
Stabilirea limitelor in terapia prin joc
Stabilirea limitelor este o parte necesara si vitala a procesului terapie prin joc. Desi procedurile
pentru stabilirea limitelor pot varia, stabilirea limitelor terapeutice este parte de baza a tuturor
conceptiilor teoretice de terapie prin joc. Structura limitelor terapeutice este ceea ce ajuta la
relationarea experientelor cu viata reala. Limitele in terapia prin joc au atat beneficii practice cat
si terapeutice deoarece se pastreaza, printre alte dimensiuni, relationarea terapeutica, i se
faciliteaza copilului oportunitatea de a invata ce este responsabilitatea de sine si auto-controlul si
de asemenea, confera copilului si terapeutului un sentiment de siguranta emotionala si psihica.
Acest sentiment de siguranta emotionala da posibilitatea copilului sa isi exploreze si sa exprime
dimensiunile emotionale interioare, care probabil au ramas ascunse in alte inter-relationari.
Terapia prin joc nu este o relationare in care copilului i se permite totul, deoarece copilul nu se
simte in siguranta, important sau acceptat intr-o relatie fara limite. Limitele asigura
prezivibilitatea. Deci, copiilor nu le este permis sa faca tot ceea ce ar vrea sa faca. O structura
prestabilita asigura granite pentru relatia pe care terapeutul a determinat-o deja ca fiind necesara.
Relatiile ce se stabilesc in timpul terapiei prin joc au limite minimale. Dezordinea este acceptata,
dorinta de a explora este incurajata, ordinea si disciplina nu sunt cerine obligatorii, iar rabdarea
persistenta este principiul calauzitor. Dorinta copilului de a nu respecta limitele este intotdeauna
de o mai mare importanta decat depasirea propriu-zisa a unei limite.
Deoarece terapia prin joc este o experienta de invatare pentru copii, limitele nu sunt stabilite
decat atunci cand sunt necesare. Copilul nu poate invata auto-controlul pana cand o ocazie de a-l
experimenta nu apare. Astfel, a stabili o limita unui copil de a nu varsa acuarelele pe covor, nu
este necesara pana cand copilul nu incearca efectiv sa faca aceasta. Limitele sunt formulate intrun mod care sa-i permita copilului sa se poata controla. Scopul este acela de raspunde intr-un
asemenea mod incat copilului sa i se permita sa spuna "Nu" siesi. Fraza: "Ti-ar placea sa versi
acuarelele pe podea, dar podeaua nu e facuta ca acuarelele sa fie varsate pe ea; tavita de pe masa
este pentru a a pune acuarelele in ea" recunoaste sentimentele copilului, ii comunica pentru ce nu
este facuta podeaua si ii asigura o alternativa acceptabila. Copilului i se permite sa se opreasca
singur la timp.
Cercetari si rezultate

Terapia prin joc nu este o concept bazat pe presupunere, pe incercare si greseala, sau pe capriciile
de moment ale terapeutului. Terapia prin joc este o modalitate bine planificata, conceputa
filozofic, bazata pe stadiile de dezvoltare ale copilului si sprijinita de ultimele cercetari in
domeniu de a ajuta copiii sa se confrunte cu si sa rezolve problemele pe care experimenteaza dea lungul existentei lor. S-a demonstrat ca terapia prin joc este un mod de abordare terapeutic
efectiv pentru o varietate de probleme ale copiilor care includ, dar nu sunt limitate la,
urmatoarele situatii:
- abuz si neglijare
- agresiune si exteriorizare
- dificultati de atasare
- autism
- victime ale incendiilor
- boli cronice
- surzenie si alte handicapuri
- disociere si schizofrenie
- copii tulburati din punct de vedere emotional
- enurezis si encoprezis
- frica si anxietate
- doliu
- spitalizare
- dificultati de invatare
- copii cu probleme mentale
- dificultati de citire
- mutenie selectiva
- probleme referitoare la respectul de sine si la auto-cunoastere
- probleme de adaptare sociala
- dificultati de vorbire
- traume suferite
- copii retrasi.
Mitul popular conform caruia terapia prin joc necesita o angajare pe termen lung pe parcursul
multor luni, nu este fondat asa cum se arata in studiile de caz si rapoartele cercetarilor facute de
Landreth, Homeyer, Glover, and Sweeney (1996) in cartea lor numita "Interventii de terapie prin
joc cu copiii".
Pregatirea profesionala
Viitorii terapeuti trebuie sa aibe o pregatire corespunzatoare. Majoritatea terapeutilor ce fac
terapie prin joc, au masterat in consiliere, psihologie sau asistenta sociala, desi mai exista si alte
discipline reprezentative in domeniu. O cerinta de baza este un titlu de master intr-un astfel de
domeniu cu accent pe aspectele clinice sau de consiliere ale relatiei terapeutice. In cadrul sau in
completarea unui asemenea program, pregatirea ar trebui sa cuprinda domeniile referitoare a
dezvoltarea copilului si de asemenea aptitudini de consiliere, incluzand o pregatire teoretica
referitoare la schimbarile de comportament corepunzatoare tipului de terapie prin joc folosita.

Programul de studiu ar trebui sa includa o pregatire vasta in domeniul terapiei prin joc si o
practica asistata cu copii a terapiei prin joc.
Tendine n terapia prin joc
Domeniul terapiei prin joc se dezvolta si este acum reprezentat de Asociatia pentru Terapie prin
Joc, o organizatie profesionala internationala. La Universitatea din North Texas a fost infiintat un
Centru National pentru Terapia prin Joc. Un numar din ce in mai mare de de consilieri din scolile
elementare si de terapeuti din practica privata includ in munca lor cu copiii si terapia prin joc. In
terapia de familie exista o tendinta de a se raspunde atat valorilor dezvoltarii sociale si afective,
cat si aspectelor sesiunilor de grup de tip familial. In terapia cu copii, parintii sunt invatati sa
foloseasca procedurile de terapie prin joc. Aceasta metoda este bine studiata si s-a dovedit ca este
eficace in ameliorarea problemelor pe care le au copiii prin imbunatatirea relatiei parinte-copil.
Concluzie
Terapia prin joc se bazeaza pe principiile dezvoltarii si astfel se asigura, prin joc, modalitatile
potrivite de exprimare si comunicare pentru copii. Astfel, calificarea in terapia prin joc este un
element esential pentru profesionistii ce se ocupa de sanatatea mintala si lucreaza cu copii. Joaca
terapeutica ofera copiilor oportunitatea de a se exprima in mod liber si in ritmul lor propeiu, fara
teama, cu asigurarea ca vor fi intelesi si acceptati.
Surse:
Landreth, G.L.: Play therapy: The art of the relationship
Landreth, G.L., Homeyer, L., Glover, G., & Sweeney, D.: Play therapy interventions with
children's problems.

S-ar putea să vă placă și