Sunteți pe pagina 1din 5

Aci sosi pe vremuri

Ion Pillat este un poet tradiionalist a crui activitate


literara poate fi ncadrat n perioada interbelic. Opera
sa se afl la confluena curentelor literare, nglobnd
elemente romantice, parnasiene, simboliste clasice, dar i
motive autohtone, deci tradiionaliste.
Poezia Aci sosi pe vremuri este o poezie de factura
traditionalista, inclusa in volumul Pe Arges in sus,
aparut in 1923.
Traditionalismul este o miscare literara , manifestata in
perioada interbelica, a carei ideologie se cristalizeaza in
jurul revistei Gandirea , aparuta in anul 1921 la Cluj.
Poezia apartine traditionalismului prin : tema timpului
trecator , respectarea prozodiei clasice, orientarea spre
trecut (motivul amintirii , casa parinteasca), descrierea
cadrului natural, rural si a trecutului legendar.
Viziunea despre lume, de influenta traditionalista, poate fi
redusa, dupa marturisirile poetului la viziunea
pamantului care ramane aceeasi, la presimtirea timpului
care fuge mereu.
Poezia este o meditatie nostalgica pe tema trecerii
ireversibile a timpului, asociata cu aceea a repetabilitatii
destinului uman.
Tematica rurala, preferata de traditionalisti, se
armonizeaza cu tema iubirii si tema timpului, intr-o
constructie simetrica, de factura clasica.

Cadrul rural este particularizat prin utilizarea unor motive


literare specifice: casa cu pridvor , lanturi de secara ,
berzele , clopotul din turnul vechi.
Povestea de dragoste se desfasoara sub semnul ocrotitor
al noptii si al lunii, motive romantice revalorizate in cheie
traditionalista. Temei timpului ii este subordonat motivul
romantic al plopilor care strajuiesc drumul, simboluri ale
melancoliei si asteptarii.
Comunicarea poetica se realizeaza in doua registre:
lirismul obiectiv, in evocarea iubirii de odinioara a
bunicilor, cu elemente de narativitate si meditatie cu
caracter general-uman, si lirismul subiectiv, in
comunicarea directa a trairilor si sentimentelor eului liric,
la persoana I singular si in meditatia asupra trecerii
timpului (apar indici spatiali si temporali: aici acolo,
acum- atunci).
Titlul fixeaza cadrul spatio-temporal al iubirii, prin indici
de spatiu (adverbul aci , in forma populara) si de timp
(locutiunea adverbiala pe vremuri). Verbul la perfect
simplu, sosi , marcheaza legatura dintre trecut si
prezent.
Compozitional, poezia cuprinde 19 distihuri si un vers
final liber, avand rolul de laitmotiv si sugerand
indepartarea de modelul clasic.
Poezia este alcatuita pe principiul simetriei. Cele doua
planuri temporale, trecutul si prezentul, sunt dispuse
succesiv, ceea ce accentueaza ideea de repetabilitate a

vietii si a iubirii. Intre ele se intercaleaza o secventa


elegiaca, astfel incat textul are trei parti.
Prima parte corespunde cu planul trecutului:evocarea
iubirii de ieri a bunicilor. Este alcatuita din doua
secvente poetice:in primele trei distihuri, este descris
decorul povestii de dragoste, iar urmatoarele sapte
distihuri cuprind scenariul iubirii bunicilor.
Partea a doua este o meditatie pe tema trecerii timpului;
ea face legatura dintre planurile trecutului si prezentului.
A treia parte surprinde, simetric fata de cea dintai, in cele
sapte distihuri, scenariul iubirii din prezent. Versul
independent din final, cu rol de laitmotiv De nunta sau
de moarte, in turnul vechi din sat , incheie planul
prezentului prin reluarea unei imagini simbolice din prima
parte, in care turnul si clopotul devin simboluri ale
repetarii destinului.
Primele doua distihuri reprezinta incipitul poeziei si
fixeaza, prin intermediul metaforei casa amintirii ,
spatiul rememorarii nostalgice a trecutului, un spatiu
mitic.
Versul Paienjenii zabrelira si poarta si zavor sugereaza
trecerea timpului, degradarea, starea de parasire a casei
parintesti.
Trecutul capata o aura legendara, devine un timp mitic, al
luptei haiducilor pentru dreptate : Iar hornul nu mai
trage alene din ciubuc/ De cand luptara-n codru si poteri
si haiduc.

Al treilea distih deschide planul trecutului, al evocarii


iubirii bunicilor. Daca in poezia romantica natura era
eterna, in opozitie cu efemeritatea existentei umane, in
poezia lui Ion Pillat natura devine solidara cu omul, fiind
remarcata de semnele imbatranirii , ca si fiinta umana:
In drumul lor spre zare imbatranira plopii. Versul Aci
sosi pe vremuri bunica-mi Calyopi reia titlul poeziei si
evoca imaginea din tinerete a bunicii cu nume mitologic :
Calyopi Kalliope, muza poeziei epice si a elocintei, in
mitologia greaca.
Intalnirea bunicilor , indragostitii de odinioara, respecta
un ceremonial romantic: bunicul asteapta sosirea berlinei,
din care coboara o tanara imbracata, dupa moda timpului
in larga crinolina
Asocierile livresti , intalnite adesea in poeziile lui Ion Pillat
, indica epoca, numind preferintele din moda literara a
vremurilor respective. Astfel, bunicul ii recita iubitei
capodopere ale literaturii romantice Le lac , de
Lamartine, si Zburatorul de I.H. Radulescu. Atmosfera
poeziei este de factura romantica, fiind prezent motivul
lunii.
Sunetul clopotului , laitmotiv al poeziei, insoteste
protector cuplul de indragostiti: Si cum sedeau ...
departe , un clopot a sunat,/De nunta sau de moarte, in
turnul vechi din sat.
Chiar daca isi imagineaza ca iubirea lor e vesnica (Dar ei
in clipa asta simteau ca-o sa ramana ...), indragostitii

sunt si ei afectati de trecerea implacabila a timpului: De


mult e mort bunicul, bunica e batrana... .
Secventa elegiaca, mai restransa, alcatuita din doua
distihuri , ilustreaza tema trecerii timpului. Portretele sunt
singurele care mai pastreaza imaginile de odinioara ale
indragostitilor.
Ion Pillat este un poet traditionalist, care isi asuma
principiile acestei orientari culturale, dar intr-un stil
personal, care nu presupune simpla preluare de modele.
Problematica trecutului si cea a universului rural sunt
privite intr-o maniera originala. Nostalgia vizeaza trecutul
in masura in care acesta permite situarea sub semnul
inocentei. Insasi tema iubirii primeste o dimensiune
rafinata prin raportarea la elementul livresc.
Aci sosi pe vremuri de Ion Pillat apartine literaturii
traditionaliste prin compozitia de factura clasica si prin
abordarea unei tematici specifice acestei directii literare:
universul rural, cadrul natural, nostalgia trecutului,
trecerea implacabila a timpului.