Creterea economic const n sporirea rezultatelor activitii economice la nivel

macroeconomic. Ea se exprim prin ritmul de cretere a indicatorilor macroeconomici (PIB, PNB,

VN). Frecvent, variaia acestor indicatori este corelat cu evoluia demografic.
Creterea economic este condiionat de resursele poteniale existente i de modul cum snt
utilizate acestea. Factorii direci care o determin snt:
a) resursele umane (oferta de munc, educaie, disciplin, motivaie);
b) resursele naturale (pmnt, resurse ale subsolului, combustibili, condiii climaterice);
c) stocul de capital tehnic (maini, echipamente, cldiri, ci de transport);
d) tehnologia (tiin, inginerie, organizare, management, antreprenoriat, inovare).
O influen important asupra creterii economice o au factorii indireci, cu aciune
imediat: dimensiunea cererii agregate, respectiv, capacitatea de absorbie a pieei interne; eficiena
sistemului financiar bancar; rata economiilor i rata investiiilor; mediul internaional; migraia forei
de munc i a capitalului; politica bugetar i fiscal a statului.
Creterea pe termen lung a produciei are dou surse fundamentale posibile:

creterea cantitativ a factorilor, prin creterea capitalului i a resurselor de munc

atrase n procesul de producie; creterea cantitii de materie prim i energie consumat,

creterea suprafeelor de teren cultivate;

creterea calitii factorilor i a eficienei utilizrii lor, n condiiile unui mediu

economic i instituional favorabil, ceea ce conduce la creterea productivitii naionale,

a eficienei investiiilor, la scderea consumului specific de materii prime.
n afar de creterea economic cu efect pozitiv, n economie se utilizeaz conceptul de
cretere economic zero i cretere economic negativ.

Creterea economic zero este situaia n care rezervele absolute i populaia total sporesc
n acelai ritm, nivelul rezultatelor pe locuitor rmnnd constant.

Creterea economic negativ este acea situaie n care rezultatele macroeconomice pe

locuitor are o tendin de scdere. Exprim o perspectiv nefavorabil.
n funcie de contribuiile relative ale factorilor de producie la sporul produciei i al
venitului naional, prin laturile lor cantitative i calitative pot exista dou tipuri principale de cretere
economic: extensiv i intensiv.
1) Creterea economic extensiv se caracterizeaz prin contribuia preponderent a
laturilor cantitative ale factorilor direci la sporirea PIB sau a altui indicator
macroeconomic. Acest tip de cretere este specific economiilor aflate n perioade de
acumulri susinute, bazate pe efort investiional ridicat, orientat preponderent ctre
creterea capacitii de producie n anumite ramuri.
2) Creterea economic intensiv presupune o contribuie preponderent a laturilor
calitative ale factorilor la sporirea PIB sau a altui indicator macroeconomic. Creterea

intensiv este specific rilor avansate economic, care au structuri tehnologice i

economice capabile nu numai s absoarb progresul tehnic, ci i s-l genereze permanent.
Autoaccelerarea continu prin crearea surselor ce cretere a eficienei n interiorul
sistemului permite o cretere practic nelimitat a eficienei economice.
Modelul creterii economice este o construcie logico-matematic care evideniaz
ansamblul de factori care concur la creterea PNB pe ansamblu i pe locuitor. Modelele creterii
economice pun n eviden diferite modaliti prin care activitatea prezent o influeneaz pe cea
viitoare i identific sursele care pot conduce la o cretere continu.
Modelele clasice ale lui A. Smith, Th. Malthus si D. Ricardo au descries evolutia economiei
in termenii pamantului limitat si ai populatiei in crestere. In momentul in care au fost cultivate toate
terenurile, cresterea in continuare a populatiei a insemnat suplimentarea numarului de lucratori pe
aceeasi suprafata. Fiecare nou lucrator produce o cantitate din ce in ce mai redusa de bunuri ;
descresterea produsului marginal al muncii implica descresterea salariului real. Malthus a considerat
ca populatia continua sa creasca atata timp cat salariile se situeaza peste nivelul de subzistenta.
Excesul de populatie aduce economia intr-un punct in care salariile pot sa scada sub nivelul de
subzistenta, ceea ce conduce la cresterea mortalitatii si implicit la scaderea populatiei. Echilibrul
malthusian se atinge atunci cand salariul scade la nivelul de subzistenta, sub care o oferta de munca
nu se mai reproduce la acelasi nivel, iar economia se mentine intr-o stare stationara.
Modelul keynesist de cretere este un model macroeconomic, potrivit cruia venitul naional
crete drept rspuns la creterea cererii agregate. Modelele keynesiene, dar i descendentele directe
acestora, cele neokeynesiene (Modelul Harrod-Domar), susin c pentru a avea o economie stabil
este nevoie de utilizarea politicilor macroeconomice i de interven ia direct a statului pentru
ajungerea la echilibru i pentru stimularea cre terii economice. La extrema cealalt se afl modelele
neoclasicilor, care susin c economia este stabil, echilibrul venind de la sine.
Modelul neoclasic al cresterii explica modul in care acumularea de capital si schimbarile
tehnologice influenteaza economia. Acumularea de capital si noile tehnologii au devenit astfel forta
dominanta care a determinat cresterea economica. Teoriile cresterii care incorporeaza acumularea de
capital formeaza nucleul analizei moderne.
La mijlocul anilor 80 a aparut noua teorie a cresterii, promovata de Paul Romer si Robert
Lucas pe linia modelului de crestere neoclasic traditional Noua teorie reflecta trecerea de la
economia bazata pe resurse la economia bazata pe cunoastere.
Se considera ca, spre deosebire de obiectele de natura fizica, cunoasterea si tehnologia se
caracterizeaza prin randamente crescatoare. Ideile pot fi utilizate in comun si reutilizate la infinit,
acestea pot spori fara limita si propulseaza procesul de crestere.
Spre deosebire de teorii precedente progresul tehnologic este considerat un produs al
activitatii economice, spre deosebire de teoriile precedente, care au tratat tehnologiaca fiind exogena
si produsa de forte din afara pietei.