Sunteți pe pagina 1din 9

Contele

Iata-ma in masina mergand spre necunoscut,


conduceam un Peugeot 206 negru, cam vechi, si tot ce
mai tin minte e ca voiam sa plec pur si simplu.Putem sa
spunem ca era o plecare metaforica din viata cotidiana
dar asta ar insemna sa fiu un arogant imputit ce se crede
important.Adevarul este ca aveam in cap sa ma duc sa
fac ceva sport dar am ajuns sa ies in afara orasului
mergand pur si simplu cu speranta de a gasi ceva in
nimic.
Nu pot explica cum dar pe acel drum prost asfaltat si
acoperit de adevarate cratere aici si acolo am ajuns intrun final, nu stiam unde vreau sa ajung dar faptul ca
masina mea a incetat brusc sa functioneze a fost un
indiciu destul de clar caam ajuns!Am coborat din
masina si totul era neclar, nu ma puteam uita in spate, in
stanga, in dreapta, tot ce puteam face era sa ma uit drept
in fata la aceasta casa gri cu tencuiala cazuta si niste
gratii la geamurile de la parter, in mod straniu usa parea
deschisa iar eu nu stiam ce vrea sa insemne toate cele
intamplate pana acum insa lucrurile aveau sa devina si
mai ciudate.Am zabovit pe acolo ceva, erau niste ierburi
mari in jurul cladirii si nu parea deloc primitoare.Brusc,
vad o alta masina parcata in zona cu un nene mai in
varsta in ea, ma duc la el si il intreb fara sa ezit daca ma
poate duce inapoi la Pitesti pentru ca sincer sa fiulocul
in care ma aflam nu ma atragea de nicio culoare.
- Imi pare rau pustiule dar eu nu ajung acolo, incearca
sa-l intrebi pe propietarul de aici, aratand spre acea

casa stranie, el are in mod cert cateva masini si


poate ai noroc si trimite pe cineva sa te conduca.
- Vrei sa spui ca cineva locuieste in mizeria asta?
Credeam ca omul ma ia peste picior dar figura lui imi
spunea ca e cat se poate de serios.
- Da, raspunse scurt dupa care disparu cu tot cu duba
lui alba.
Totul era ciudat si fara sens, nimic din ce se
intamplase pana acum nu se lega insa de dragul
curiozitatii am deschis usa aceea ruginita si am intrat
in cladirea asta aparent parasita.
Usa a scartait groaznic, un scartait lung ce poate
scoate din minti pana si pe cel mai calm calugar.Cum am
intrat s-a aratat in fata mea o silueta a unui barbat foarte
inalt, era imbracat in frac iar fata lui nu schita nicio
emotie, avea o mustata alba ingrijita ce dansa la fiecare
cuvant scos de el, ce figura de om.
- Contele va asteapta sus.Am sa va conduc eu!
Vocea sa groasa rasuna parca in toata casa care nu parea
parasita sub nicio forma.Cum intrai dadeai de o sala
imensa cu un cadelabru pe masura si niste scari drept in
fata ce se bifurcau ceva mai sus.
In timp ce incercam sa ma desmeticesc majordomul
acela ce aducea a pinguin o luase in fata iar eu am decis
sa-l urmez catre acest misterios Conte .Am plecat pe
acele scari nesigur pe mine si il urmam pe pinguin, in
dreapta scarilor am zarit o incapere ce nu avea usa, doar
o perdea rosie ce era putin trasa si se vedeau 2 siluete
goale ale unor femei, aratau precum niste zeite, ai fi
putut sa iti pierzi o viata admirand frumusetea

acestora.Stateau amandoua intinse pe o canapea rosie cu


un cadru ce parea de aur.
- Sunt amantele Contelui, spuse pinguinul fericit ca ma putut lamuri in timp ce eu ma oprisem admirand de
sus spectacolul.
Individul asta de majordom o fi gay de poate sa
treaca pe langa asa minunati fara sa schiteze macar
un gest sau sa arunce o scurta privire?Cine stie ce o
fi in mintea nebunului dar sincer il compatimeam.
- Sa mergem, Contelui nu-i place sa astepte.
- Fac ceva pe conte, uite ce spectacol e aici!
- Nu te lasa orbit de formele perfecte, pe dinauntru
sunt goale, cum vei trece de frumusetea fizica nu vei
mai avea nimic.
Deci tipul era si filozof, era asa placut sa-l asculti precum
era sa asculti o femeie vorbind despre fostii iubiti.Si ca
totul sa fie si mai rau mica lui mustata dansatoare imi
distragea atentia permanent.
In ciuda erectiei si a hormonilor ce strigau sa cobor la
cele 2 zeite ceva m-a facut sa ascult de pinguin, parea ca
stie ce face.
Inaintam pe un hol lung, la fiecare 10 pasi gaseai cate
o vaza imensa iar pe peretii galbeni ce se asortau cu
lambriul rosu ornamentat cu mici desene chinezesti
gaseai fel si fel de tablouri cu diferite figure ce pareau sa
priveasca in sufletul tau, nu era trecut nici un nume sub
tablouri, doar o semnatura ce parea facuta in graba ca si
cum artistul abia astepta sa-si incheie afacerile cu
clientul.
- Trebuie sa ma pis!

- Iar eu trebuie sa-mi fac datoria.


- Natura ma cheama, voi fi rapid, promit, oricum nici
nu stiu de ce ma tin dupa tine sau de ce dracu am
intrat in casa asta sau de ce ma duc sa-l vad pe
acest conte.Atatea necunoscute, macar lasa-ma sa
am vezica linistita, cand am spus ca fac ceva pe
conte nu am glumit, e mai bine sa ma lasi sa-mi
descarc armele, doar nu vrei sa fii concediat.
- Ce figurabine, baia e pe dreapta chiar aici, te voi
astepta afara.
- Sunt sigur de asta.
Am deschis acea usa din lemn masiv iar cand am
intrat nu stiam exact unde ma aflu.Pe pereti erau 2
oglinzi, o chiuveta din arama iar in rest niciun pisoar,
doar patru obiecte ciudate asezate aleatoriu in
mijlocul camerei, semanau cu niste vaze asa ca
asumandu-mi riscul ca un sarpe sa iasa din ele si sa
ma lase fara mostenitori am decis sa ma usurez in
obiectele astea ciudate.
M-am dus la oglinda, am dat cu niste apa pe fata insa
nu o simteam, era ca si cum apa nu era acolo.E una din
zilele alea
Am iesit afara iar pinguinul mi-a facut semn sa-l urmez
mai departe.Holul parea nesfarsit, pentru a trece timpul
mai repede deoarece raza de soare ce ma insotea nu
scotea un sunet analizam fiecare tablou pe langa care
treceam, toate aratau aproape la fel: aceeasi postura,
aceleasi haine de colonel rosii, doar trasaturile fizice ii
deosebeau pe cei din tablouri si toti pareau sa aiba sange
regal si semanau in mare, ca si cum ar fi din aceeasi
familie.

Mergeam si ma apropiam de urmatorul tablou cand


ceva m-a izbit de picior, era un pusti imbracat intr-un fel
de uniforma scolara.Se uita la mine cu ochii sai mari si
negriciosi si imi spuse:
- Colonelul nu primeste pe oricine, cei ce l-au vazut au
disparut brusc din micul nostru imperiu, pari simpatic
si de treaba, eu zic sa nu te duci.
Apoi a fugit in continuare pe culoar in directia din
care veneam.Nu stiam de unde aparuse acest copil
insa cuvintele sale m-au pus pe ganduri.
- Hei, majordomule, cine era pustiul ala?
- Nu sunt majordom.
- Atunci ce esti?Deschizi usi, conduci oamenii inauntru,
faci ce iti spune acest conte, mie imi pari a
majordom, unul al dracului de prost pentru ca nu mai servit nici macar cu o bere sau macar o tigara chit
ca nu fumez, apreciez mereu un om ce isi ofera putin
din propriul viciu, aia sunt oameni de incredere.
- Aberezi.
- Probabil, am obosit, mai dureaza mult?
-
Tipul era plin de cuvinte, nu scoteam nicio informatie
de la el si nici o companie buna nu era.Cateva cuvinte
schimbate cu el erau in stare sa te deprime si sa te
holbezi la tavan cu gandul la o funie si un scaun, plus
un nod marinaresc pentru siguranta maxima.
Am ajuns intr-un punct unde holul se impartea in 3
directii diferite.
- Pe unde vrei sa mergem?
- Poftim?

- M-ai auzit, Contele isi lasa invitatii sa isi aleaga


propria cale, deci?
- Si de unde stiu eu ca pe unul din holuri nu ma
asteapta o orgie?
- Nu stii.
- Sper sa fie o orgie.
Pe unul din coridoare se vedea doar intuneric, parea
nesfarsit si se simtea un mic curent venind de acolo ceea
ce m-a dus cu gandul la o iesire, o cale de intoarcere.Pe
coridorul din mijloc parea sa fie acelasi drum lung, nimic
nu se schimba, era o continuitate nebuna.Ultimul corridor
era unul mic, in capatul caruia se afla o usa albastra din
lemn, nu stiu ce se afla in spatele ei insa era plina de
mister.Usa la care tocmai ma uitam a fost brusc deschisa
si un batran a iesit din acea camera:
- Deci tu vrei sa-l vezi pe Conte.
- El vrea sa ma vada pe mine, mosule.
- Asa naiv, nu iti dai seama ca esti atras de misterul
sau, te plimbi de cateva ore bune printr-un labirint si
nici macar nu stii de ce esti aici sau de ce esti asa de
calm ca si cum totul a fost scris sa se intample.
- Esti nebun!
- Nu mai nebun decat tine!razand haotic.
Apoi se indeparta in urma mea iar eu ma vedeam in fata
a 3 coridoare langa acest mut demn de mila.
-

Hai sa mergem drept inainte.


Esti sigur?
Nu, dar am luat deja decizia.
Fie cum vrei, hai sa ne grabim, ai luat decizia
corecta.In spatele acelei usi se afla doar moarte iar
pe celalalt coridor o viata plina de speranta unui

sfarsit.Stim toti sentimentul acela straniu cand


spunem daca trec si de asta in sfarsit o sa fiu
implinit, linistit, impacat, ei bine nu este asa,
niciodata nu se sfarseste, tot timpul esti sub o
presiune constanta iar daca reusesti cumva sa scapi
de presiunea asta a vietii vei ajunge sa cazi in
depresie si o sa iti cauti noi probleme ca sa simti ca
ai un scop in viata asta de cacat sau pur si simplu sa
uiti de faptul ca la un moment dat o sa inchizi ochii
multumit cu micile tale realizari si impacat ca ai
reusit sa lasi copiilor un apartament vechi in centrul
Bucurestiului, ti-ai permis mai mult de o paine pe zi si
ai trait mereu cu impresia ca esti nemuritor si ca ai
timp pentru orice.
In timp ce mergeam pe noul coridor ma gandeam la
ce mi-a zis mosul ala nebun, era clar ca nu avea toti
biscuitii in pachetel dar m-a pus pe ganduri.
Nu exista frica mai mare decat frica de
cunoastere.Vezi pe strada o femeie, are niste pantofi cu
toc rosii, o palarie bej, ochelari de soare, iar peste o
rochie albastra poarta un palton tot bej si lasa sa i se
vada putin din picioarele sale perfecte.Pare perfecta,
este plina de mister, nu se uita in jur, are un scop sigur
si este foarte increzatoare.Dar daca ajungi sa cunosti
aceasta persoana perfecta si sa aflii ca are si ea
complexele ei, ca scoate cate o prostie pe gura, ca a
suferit ca fraiera dupa cine stie ce ratat, ca esteom,
brusc totul se duce, acea imagine perfecta, femeia
visurilor tale e ca oricare alta.Asta e cea mai mare
frica, sa inlaturi misterul si sa vezi ca de fapt nimic nu e
special si toti suntem la fel.Sfatul meu: taci din gura si

nu vorbi cu nimeni, pastreaza misterul permanent si ai


sa vezi ca femeile vor vrea sa fie cu tine iar barbatii vor
vrea sa fie ca tine(daca esti femeie nu suna prea
tentant).
Sa fiu sincer, misterul este cel mai mare dar pe care
l-am primit, fara el chiar nu am avea pentru ce sa
traim, daca am stii totul evident am sta toti in pat cu un
joint in gura si am contempla la cum vrem sa murim.
- Am ajuns, Contele te asteapta inauntru, eu am sa ma
intorc sa-l conduc pe urmatorul oaspete.
- Urmatorul?Nici nu mai intreb, bine pinguinule, si eu
cum ma intorc la iesire daca tu pleci?
Nu a raspuns, a plecat pur si simplu.
Eram in fata unei usi imense de aur, plina cu
ornamente ce imitau niste lichene.Puteam fie sa
incerc sa-l prind din urma pe pinguin sau sa spulber
misterul si sa deschid usa.Nu puteam sa dau inapoi
acum.Am deschis usa incet si m-am gasit intr-o
camera imensa.In mijloc era un birou cu o balanta pe
el, un glob pamantesc, niste foi semnate si alte
nimicuri.Camera era frumos aranjata si ma simteam
ca acasa in acel loc.Era o singura fereastra imensa in
camera iar dupa ce m-am uitat mai bine se vedea o
silueta acolo insa lumina era prea puternica afara iar
eu nu ii puteam distinge fata individului.
- Bine ai venit, Bogdan!
- Tu trebuie sa fii Contele, de unde stii cum ma
cheama?
- Stiu multe despre tine, nu destule ce-i drept pentru
ca inca esti un mister pentru mine.
- Foarte ciudat ca folosesti cuvantul asta, mister.

- Bogdan, stii de ce esti aici.


- Chiar stiu?
- Da, fiecare persoana pe care ai cunoscut-o in acest
mic palat in care ai intrat reprezinta cate o parte din
tine.Rationalul, acea voce din cap ce se aseamana cu
judecata unui copil de 6 ani, ceea ce spune are sens
si este extrem de simplu si corect insa fiind doar un
copil nu este luat in seama.Realistul, gandul ce te
bantuie mereu, deschizi ochii si te gandesti ca
trebuie sa faci ce ai de facut, nu e alta cale, poti
spune ca esti realist sau indoctrinat.Apoi urmeaza
dorinta trupeasca ce iti spala mintea si nu mai vezi
clar nici ce e la un pas de tine, de obicei vezi clar
pentru 5 minute dupa ce atingi orgasmul si iti faci
planuri mari despre viata ta si spui ca o sa pui totul la
punct dar dupa cateva minute vrei iar sa-ti bagi pulan ceva si procesul se tot repeta ca intr-un cerc vicios.
- Si acel batran ce rol are?
- Ah, ala e doar de umplutura, un aurolac amarat.
- Si de ce imi spui mie toate astea?Nimic nu are sens.
Atunci Contele se ridica de la geam, si incepu sa
inainteze incet spre biroul sau.Incepeau sa i se vada
ghetele de piele negre, costumul de colonel plin de
decoratii militare, iar la final, i-am vazut fata celui ce
voia sa ma cunoasca.
- Tu estieu