Sunteți pe pagina 1din 7

Universitatea POLITEHNICA din Bucureti

Facultatea de Inginerie Medical

DEZVOLTAREA PERSONALITII

Student: Gheorghe Andreea-Loredana


Anul I, Grupa 1414

Dezvoltarea personalitii
Personalitatea reprezint totalitatea valorilor, scopurilor, tririlor i efectelor pe care le provoac
n ansamblu, att fizicul ct i intelectualul. Dezvoltarea personalitatii permite si faciliteaza constituirea
unor relatii din ce in ce mai diferentiate si mai subtile ale fiintei umane cu mediul in care traieste si se
formeaza; se manifesta prin incorporarea si constituirea de noi conduite si atitudini care permit adaptarea
activa la cerintele mediului natural si socio-cultural.
I.

Etapele dezvoltrii personalitii

Stadiile sau fazele dezvoltarii personalitatii sunt denumite si etape de varsta. Evolutia fiintei
umane este legata de doua mari stadii de dezvoltare, in interactiune: dezvoltarea filogenetica, adica
dezvoltarea istorica a omului, in care ereditatea este prezenta si dezvoltarea ontogenetica, adica
dezvoltarea individuala a omului pe tot parcursul vietii. n dezvoltarea oamenilor exista anumite constante
care permit identificarea unor asemanari ntre cei apartinnd unei etape de dezvoltare si deosebiri ntre cei
din perioade distincte de viata. Istoria pedagogiei si psihologiei a cunoscut diverse teorii privind
dezvoltarea stadiala a personalitatii. Printre acestea se pot mentiona:
Teoria interpersonala sau a relatiilor interpersonale, sustinuta de H. S. Sullivan in
lucrarea sa: An interpersonal Theory of psychiatry". In functie de caracterul relatiilor interpersonale si
ale varstei cronologice, el a stabilit urmatoarele etape de varsta: primul an de viata; copilaria;
preadolescenta; adolescenta tarzie si varsta adulta sau maturitatea. El sustine ca profilul fiecarei etape de
varsta este influentat de interactiunea factorilor biologici si a factorilor socioeducationali, primii avand o
pondere mai mare la varstele mici, iar ceilalti avand o pondere mai mare in etapele mai mari de varsta.
Teoria psihosociala a ego-ului (a individualitatii) sustinuta de E. Erikson in lucrarea sa
Childhood and Society", teorie abordata in spiritul psihanalizei clasice. El sustine influenta deosebita a
factorilor interni, care insa intra in relatie cu factorii de mediu culturali si educationali, determinand
anumite particularitati specifice si relativ comune persoanelor din aceeasi etapa de varsta. El sustine ca
fiecare etapa de varsta se caracterizeaza printr-o anumita criza, care se rezolva prin trecerea la o alta etapa
de varsta. El remarca urmatoarele etape de varsta: varsta sugarului; prima copilarie; varsta scolara mica;
varsta de licean; tineretea; maturitatea; maturitatea tarzie si batranetea.
Prima etap. Prima etap, infantil este aproximativ primul an din via i se bazeaza pe
conflictul ncredere (datorata satisfactiei si confortului) - nencredere (data de ngrijirea inconstanta,
neadecvata). Dac se nsuete o balan corect copilul va dezvolta virtutea de speran. Un semn c
noul nscut i-a nsuit acest calitate este atunci cnd acesta nu se supr prea tare dac trebuie s atepte
cteva clipe pn cnd i sunt satisfcute cerinele.
Etapa a doua. A doua etap este copilaria timpurie, de la 8 luni pn la trei sau patru ani; se
bazeaza pe conflictul dintre autonomie (sustinere emotionala, este stimulata emanciparea) i
ndoiala (inculcarea simtului rusinii, ngradirea emanciparii lui).

Dac cei care au grij de copil i permit acestuia s mearg singur, s exploreze mediul n care se
afl, acesta va dezvolta simul autonomiei sau independenei. Dac nu i se permite nimic, copilul va
renuna n curnd la orice ncercare de a afla ceva nou, simind c nu poate face nimic singur. Dac exist
o balan corect individul va fi nzestrat cu voin.
Etapa a treia. Etapa a treia este etapa locomotorie sau vrsta jocului. De la trei, patru ani, pana la
cinci sau ase, criza prin care trece copilul este s fie iniiati, fr s simt prea mult vinovie.
Iniiativa nseamn s raspund la provocrile lumii, s aib responsabiliti, s nvee lucruri noi. Parinii
trebuie s ncurajeze noile idei ale copilului, astfel el i va dezvolta curiozitatea, imaginaia. Inhibitia
apare la persoanele care sufera de prea multa vina. O persoana care sufera de inhibitie nu va incerca
niciodata actiuni proprii, pentru ca nici o aventura, nimic de pierdut, deci nimic pentru care sa se simta
vinovat sau responsabil.
Etapa a patra. Este etapa latenta sau varsta scolara in care se incadreaza copiii cuprinsi intre 6 si
12 ani. In aceasta perioada se incearca sa se dezvolte o capacitate pentru harnicie, evitand un excesiv simt
al inferioritatii. Prea multa harnicie conduce spre tendinta rau adaptiva numita putere limitata. In aceasta
categorie sunt cuprinsi copiii ai caror parinti sau profesori ii imping spre o zona a competitiei, fara a le
permite dezvoltarea propriilor interese. O boala des intalnita in randul copiilor de aceasta varsta, si nu
numai, este inertia. Aceasta ii include pe toti acei dintre noi care sufera de complexe de inferioritate. Un
caz fericit ar fi sa gasim un echilibru intre harnicie si inferioritate, caz n care vom capata virtutea numita
competenta.
Etapa a cincea. Aceasta etapa reprezinta adolescenta, incepand cu pubertatea si sfarsind in jurul
varstei de 18-20 de ani. Sarcina din timpul adolescentei este de a construi o identitate si de a evita
confuzia acesteia. Identitatea inseamna sa te cunosti pe tine insuti si sa-ti dai seama cum te potrivesti cu
restul societatii. Confundarea rolului apare in momentul in care un adolescent nu este sigur de locul lui in
societate si in lume, caz in care sufera de o criza a identitatii. Daca reusesti sa treci cu bine peste aceasta
etapa, vei avea o virtute pe care Erikson o numeste fidelitate. Fidelitatea inseamna loialitate, abilitatea de
a trai dupa standardele societatii. Fidelitatea inseamna ca ti-ai gasit un loc in comunitate, un loc care sa-ti
permita sa contribui pentru o societate mai buna.
Etapa a sasea. Aceasta perioada este etapa tanarului adult, cuprinsa intre 20-30 de ani. Principala
sarcina a acestui timp este obtinerea uni grad de intimidate (intemeierea unei familii), ca opus ramanerii in
izolare. Intimitatea este abilitate de a fi aproape de ceilalti, ca iubit, prieten si ca participant in societate.
Daca vei reusi sa treci cu succes de aceasta perioada, vei duce cu tine virtutea numita dragoste
capacitatea de a lasa la o parte diferentele si anonimatele prin devotarea reciproca.
Etapa a saptea. Este perioada varstei mijlocii. Principala sarcina este de a cultiva un echilibru
intre producere si stagnare. Desi majoritate oamenilor practica producerea avand si crescand copii, exista
multe alte cai pentru realizarea acestui lucru. Erikson considera invatarea, scrisul, inventiile, artele si
stiintele, activitatiile sociale si contributia generala la bunastarea generatiei viitoare modalitati de
producere. Stagnarea excesiva este atitudinea de protejare si raspundere doar a propriei persoane. In
aceasta perioada se manifesta asa numita criza a varstei mijlocii, cand individul isi da seama ca
imbatraneste si vrea sa experimenteze lucruri noi, pentru a se simti mai tanar.
2

Etapa a opta. Ultima perioada incepe o data cu pensionarea, adica in jurul varstei de 60 de ani.
Principala incercare a acestei perioade este de a dezvolta integritatea sinelui cu o minima cantitate de
deznadejde. Starea de deznadejde poate aparea datorita pensionarii si renuntarii la o munca prestata de ani
de zile sau datorita plecarii copiiilor de acasa sau datorita bolilor, ma frecvente in aceasta perioada. Din
aceasta cauza, multi oameni in varsta devin depresivi, rautaciosi, cu o permanenta frica de boala, senili.
Cel ce se apropie de moarte fara a-i fi frica are virtutea numita de Erikson intelepciune.
Erikson si alti cercetatori au descoperit ca modelul general este acelasi, indiferent de cultura si
timp. Teoria lui intruneste una dintre cele mai importante standarde ale teoriei personalitatii.
Teoria dezvoltarii cognitive a personalitatii sustinuta de Jean Piaget in lucrarea Psihologia
inteligentei". Aceasta teorie arata ca personalitatea parcurge anumite stadii operationale de natura
cognitiva, astfel: stadiul inteligentei senzorio-motorie: 0-2 ani; stadiul operatiilor concrete: 2-11 ani;
stadiul operatiilor formale: 11-19 ani si stadiul operatiilor profesionalizarii: dupa 19 ani. Piaget sustine ca
adolescentul se caracterizeaza prin a parcurge demersul cognitiv de la adevaruri verificate spre formularea
de ipoteze si perspective ipotetice, trecand printr-o afectivitate insotita de idealuri umaniste, dar si printr-o
stare de egocentrism, aceasta din urma determinata de increderea nelimitata, exaltata in capacitatile
proprii de gandire si actiune; in adolescenta tarzie, tanarul realizeaza trecerea de la exaltare la realismul
etic, operatiile de profesionalizare, prin caracterul social-realist, determinand aceasta caracteristica.
Interactiunea dintre etapele de varsta. Intre varste exista o anumita interactiune, manifestanduse, la unele persoane, anumite fenomene firesti, cum sunt: unele trasaturi ale etapei ulterioare de varsta se
dezvolta in varsta anterioara, dupa cum exista situatii ca unele particularitati specifice unei etape de varsta
sa apara mai tarziu, in varsta ulterioara; exista fenomene de precocitate la ambele sexe cu 1-2 ani si in
mod exceptional si de mai multi ani; fetele se dezvolta in general cu 1-2 ani inaintea baietilor, devans care
insa se diminueaza in jurul varstei de 20-21 de ani.
Caracteristici ale principalelor etape de vrst
Copilria:
timp al asimilarii de norme, valori, atitudini si modele de viata, este perioada socializarii primare;
copilul are nevoie de sustinere afectiva, trebuie sa i se acorde atentie; forma principala de
nvatare este imitatia
Piaget identifica cteva trasaturi ale copilariei: egocentrismul (nu diferentiaza ntre punctul lui de
vedere, dorintele lui si realitate); animismul/antropomorfismul (totul n jurul lui are suflet, totul
preia atributele umanului); gndire magica (tendinta copilului de a face legaturi cauzale incorecte
ntre fenomene); artificialismul (toate lucrurile sunt concepute de oameni);
jocul este principala forma de activitate care stimuleaza coordonarea, echilibrul, dinamismul,
evaluarea spatialitatii; initial copiii se joaca unii lnga altii, apoi unii cu altii;
descoperirea de sine ncepe cu explorarea directa senzoriala; jocul cu oglinda este semnificativ:
initial copilul nu si da seama ca imaginea din oglinda l reprezinta;
Pubertatea:
activitatea principala este nvatarea - sunt posibile mari achizitii intelectuale; se dezvolta gndirea
abstracta, formala; afectivitatea este efervescenta, sensibilitatea accentuata;
cresterea rapida poate provoca dezechilibru afectiv, tulburare comportamentala,
dispozitii variabile, nonconformism, criza de originalitate datorata efortului de individualizare;
3

apare conflictul dintre rol (ansamblul asteptarilor pe care le au ceilalti) si status (pozitia sociala n
virtutea careia se pretinde din partea celorlalti un anumit comportament).
Adolescenta:
este marcata de o intensificare a dezvoltarii personalitatii, cu mari progrese n dobndirea
constiintei de sine, dorinta de afirmare si dobndirea independentei fata de autoritatea parentala;
explozie a fanteziei; dezvoltarea memoriei, diversificarea inteligentei;
apar interesele orientate spre moralitate si momente de revolta
Tinereea:
disponibilitatile psihice se adapteaza noilor cerinte; cunostintele se restructureaza; nvatarea
devine demers autoinstructiv;
se cstiga statutul social de adult odata cu intrarea n viata profesionala, familiala;
Eric Berne considera ca n fiecare individ exista trei stadii ale eului: stadiul de copil, stadiul eului
adult, stadiul eului parinte; n tinerete individul se afla la intersectia celor trei stadii: este copil al
parintilor sai si parinte al propriilor copii.
Maturitatea:
fortele interioare sunt dozate n mod constient pentru a putea raspunde solicitarilor si pentru a
obtine performante
independenta copiilor fiind din ce n ce mai mare familia se afla ntr-un proces de denuclearizare
spre jumatatea vietii se remarca o mare tendinta spre schimbare (loc de munca, locuinta, partener
de viata)
Batrnetea:
modificari de natura fizica (scade supletea miscarilor, capacitatea de efort fizic, fragilitatea
oaselor);
cele mai afectate procese psihice sunt atentia si memoria de scurta durata (datorita unei motivatii
slabe pentru nvatare, a apatiei); sustinerea unei activitati intelectuale permite o ntrziere a
afectarii memoriei;
intrarea n pensie conduce la restructurarea ntregului sistem de relatii; batrnii se simt uneori
devalorizati, deprimati, izolati; apare teama de moarte.
II.

Factorii care influeneaz dezvoltarea personalitii

Dezvoltarea psihica este rezultatul interactiunii factorilor externi si interni. Cei externi sunt
constituiti din totalitatea actiunilor si influentelor ce se exercita din exterior asupra formarii si dezvoltarii
personalitatii umane. Acestia sunt mediul si educatia. Factorii interni sunt constituiti din totalitatea
conditiilor care mijlocesc si favorizeaza dezvoltarea psihica, conditii care pot fi de natura biologica,
ereditara si psihosociala. Toate aceste influente exercitate asupra personalitatii umane pot fi grupate prin
raportare la trei notiuni de baza: ereditatea, mediul, educatia.
Ereditatea Premisa naturala. Ereditatea este proprietatea fiintelor vii de a transmite urmasilor
caractere dobandite de-a lungul filogenezei. Ereditatea este un factor necesar pentru dezvoltarea
personalitatii. Ea asigura premisele organice ale vietii psihice in general si implicit si ale personalitatii.
Este importanta pentru formarea anumitor componente ale personalitatii, cum ar fi temperamentul,
inteligenta, aptitudini. Ereditatea este un factor potential , adica fara interventia celorlalti doi factori
fundamentali, potentialul ereditar nu se transforma in componente ale vietii psihice.
4

Mediul Cadrul socio-uman. Mediul este totalitatea influentelor naturale si sociale, fizie si
spirituale, directe si indirecte, organizate si neorganizate, voluntare si involuntare, care constituie
ambientul in care se naste, traieste si se dezvolta fiinta umana.
Pentru om este important si mediul natural, dar influenta cea mai mare este exercitata de
componentele social-culturale. Fiecare fiinta interactioneaza de-a lungul vietii cu mai multe medii:
familial, al institutiilor educative, al grupurilor de prieteni, de munca etc. Pentru cei mai multi copii intre
0-3 ani, mediul familial este cel ce le stimuleaza si asigura dezvoltarea psihica. Mediul este factor de
socializare pentru ca in mijlocul celorlalti fiecare invata sa comunice, sa coopereze si sa colaboreze cu cei
din jur.
Educaia Factor determinant. Educatia controleaza si organizeaza influentele mediului asupra
individului, adaptndu-le la particularitatile de vrsta si individuale ale acestuia. Astfel spus, educatia face
legatura intre potentialitatea de dezvoltare, propusa de ereditate si oferta de posibilitati ale mediului.
Educatia armonizeaza interactiunea ereditate-mediu si creeaza un climat favorabil actualizarii
potentialitatilor genetice, fapt pentru care putem spune ca educatia este o activitate umana specializata n
dezvoltare. Educatia, care include un sistem complex de actiuni si influente de natura formativa si
informativa, are un rol major n dezvoltarea psihica si n formarea personalitatii umane. Mediul, asemenea
educatiei, influenteaza individul ntre limitele stricte pe care le traseaza ereditatea. Cu toate acestea,
parafrazndu-l pe H. Pieron, am putea spune despre copil, ca n absenta actiunii factorului ,,educatie",
acesta ar ramne un simplu candidat la umanitate. Educatia este o forma organizata, sistematica si
continua de formare a personalitatii umane.
III.
Descrierea propriei personaliti
Consider ca am o personalitate destul de echilibrata, la limita dintre introvertita si extrovertita,
fiind o persoana realista, cu spirit practic, analitica, prevazatoare si tenace. Sunt sociabila, am simtul
umorului si inclinatii artistice. De cnd m tiu am fost ambiioas si competitiva, mi-am propus s intesc
ct mai sus i s m regsesc printre cei mai buni. Sunt o fire independenta, cu initiativa, care nu se
multumeste cu putin.
n ciuda faptului c de cele mai multe ori m-am descurcat sa trec cu bine prin diferite situatii, sunt
o persoan uor emotiv i am tendina, uneori, de a m subestima. n schimb, datorit faptului c am o
capacitate mare de autocontrol reuesc s par ncreztoare i hotrt n ceea ce spun i fac. In ciuda
faptului ca imi impun standard tot mai inalte, cred mereu ca pot realiza si mai mult, insa imi cunosc
limitele. Am tendinta de a fi timida, rezervata, ma las influentata de cei pe care ii iubesc si admir.
Intotdeauna sincera si loiala, prefer s fiu directa in ceea ce spun, dar ntr-un mod diplomat. Detest
sa lingusesc, sunt extrem de orgolioasa, imi place corectitudinea si dreptatea.
Perfectionista, sunt foarte critica atat cu mine, cat si cu cei din jur. Fiind nascuta in zodia taurului,
sunt incapatanata, perseverenta si uneori, capricioasa, unilaterala si schimbatoare. Avand o personalitate
cu influente de tip coleric, am uneori tendinta de trece rapid de la entuziasm la indiferenta, insa ma
consider o fire pragmatica; odata ce am luat o decizie, imi place sa actionez conform ei. In general, sunt o
fire rabdatoare, dar am si momente de impulsivitate.
Sunt constienta ca am atat calitati, pe care incerc sa le valorific, cat si defecte, la care lucrez sa le
corectez. Consider ca am o personalitate complexa si duala, la formarea acesteia contribuind in mare
masura mediul in care am crescut si educatia pe care am primit-o.

Bibliografie:
o http://ro.wikipedia.org/wiki/Personalitate
o http://www.scritub.com/sociologie/psihologie/ETAPE-ALE-DEZVOLTARIIPERSONAL24414.php
o https://psihologiexb.wikispaces.com/file/view/Gatej+Cornelia_Etape.ppt
o http://www.romedic.ro/dezvoltarea-personalitatii-la-copii-si-adolescenti-0M10790
o http://www.academia.edu/8927095/1._Factorii_dezvoltarii_personalitatii_umane
o http://mirelazivari.ro/dezvoltarea-personalitatii-erik-erikson
o http://notiunigeneralepsihologie.blogspot.ro/2012/03/etape-in-dezvoltarea-personalitatii.html
o http://www.referatele.com/referate/noi/psihologie/dezvoltarea-stadiala722317619.php