Sunteți pe pagina 1din 1

Dialogul

Este modul de expunere care reproduce n mod direct cuvintele personajelor.


Prin folosirea dialogului, povestitorul i las personajele s se descrie singure, prin modul lor de a vorbi.
Ca mod de expunere:
Contribuie la realizarea oralitii(,,Amintiri din copilrie de I.Creang);
Ajut la caracterizarea personajelor;
Are rol de a nviora i de a dinamiza textul.

Dialogul st la baza operelor dramatice(ex.,,O scrisoare pierdut de I.L.Caragiale), dar poate fi ntlnit i
n operele epice, mai ales n schie, i chiar n operele lirice, n aa-numitele poezii lirice dialogate
(ex.,,Revedere de M.Eminescu).
Se poate vorbi i de un dialog interior, de replici pe care un personaj le schimb cu el nsui.
Pentru ca dialogul s fie posibil,trebuie s existe:
-un emitor(E)-cel care transmite informaii;
-un receptor(R)-cel care primete informaiile;
-un mesaj(M)-informaia;
-un cod comun(C)-compus dintr-un limbaj i dintr-un sistem de semne comune celor doi interlocutori.

M(mesaj)
E
(emitor)

R(receptor)
C(cod comun)

Dialogul nu se poate realiza dac unul din cele patru elemente lipsete.
El este nsoit n scriere de urmtoarele semne de punctuaie:ghilimele sau linia de dialog,dou
puncte,semnul ntrebrii,semnul exclamrii,punctele de supensie.