UNIVERSITATEA ,,CONSTANTIN BRNCOVEANU

Facultatea de tiine Juridice, Administrative i ale Comunicrii Piteti

Specializarea - DREPT

LUCRARE DE LICEN

EXCEPII DE PROCEDUR
PRIVIND INSTANA N PROCESUL
CIVIL

Coordonator,

Student,

Lector Univ. Dr. LICUA PETRIA

DEACONESCU ANDREI
-

2011 -

CUPRINS
INTRODUCERE......................................................................................4
CAPITOLUL

I.

CONSIDERAII

GENERALE

PRIVIND

EXCEPIILE DE PROCEDUR......................................................................6
1

1.1. Excepiile procesuale. Precizri prealabile..........................................6

1.2. Definirea conceptului de excepii procesuale. Natura juridic..........11
1.3. Clasificarea excepiilor.....................................................................19
1.4. Reguli comune pentru rezolvarea excepiilor procesuale..................25
1.4.1.Condiii de invocare a excepiilor procesuale.................................25
1.4.2. Sanciunea neinvocrii excepiilor procesuale..............................28
1.4.3. Modul de soluionare a excepiilor procesuale...............................30
1.5. Caracteristicile excepiilor procesuale..............................................34
CAPITOLUL

II.

EXCEPIILE

DE

PROCEDUR

PRIVIND

INSTANA.........................................................................................................37
2.1. Excepia de necompeten....................................................................37
2.1.1. Definirea noiunii de necompeten.................................................37
2.1.2. Invocarea excepiei de necompeten i condiiile n care se poate
invoca excepia de necompeten..........................................................................43
2.1.3. Rezolvarea excepiei de necompeten i consecinele admiterii
excepiei de necompeten....................................................................................46
2.2. Excepia de incompatibilitate.............................................................49
2.3. Excepia de recuzare..........................................................................51
2.4. Excepia de abinere............................................................................53
2.5. Excepia strmutrii pricinii................................................................54
2.6. Excepia de conexitate......................................................................56
2.7. Excepia de litispenden...................................................................59
2.8. Actul de procedur prin care instana se pronun asupra excepiei
procesuale............................................................................................................60

CAPITOLUL III. STUDIU DE CAZ .....................................................62

CONCLUZII............................................................................................77
BIBLIOGRAFIE......................................................................................79

INTRODUCERE
Analiza instituiei juridice a excepiilor de procedur trebuie s aib ca punct
de plecare izvorul juridic, textul de lege care consacr noiunea i o reglementeaz.
Prin urmare, trebuie reinut rolul de sediu al materiei pe care l are, n mod necesar,
Codul de procedur civil.
La o prim vedere observm c acesta nu definete excepiile de procedur,
i nici nu consacr principii generale ale instituiei juridice ntr-un capitol, ori
seciune distinct. De altfel, este determinat doar regimul juridic al unora din cele
mai importante excepii de procedur.
Totui, pot fi gsite articole n care se utilizeaz formula generic de
excepii de procedur, ntr-o abordare vdit integratoare.
Este adevrat c n Codul nostru de procedur civil nu este adoptat soluia
Codului francez de procedur civil, Nouveau Code de Procdure Civile, care
trateaz materia de o manier clar i grupat.
ns interesul codului francez este unul mult mai pregnant, i anume, acela de
a delimita regimul juridic al excepiilor de procedur, de cel al finelor de
3

neprimire, n condiiile n care n dreptul procesual francez nu sunt consacrate

excepiile de fond.
Spre deosebire de soluiile Codului Francez de procedur civil, Codul n
vigoare n Romnia nu trebuie s delimiteze cu atta exigen excepiile de
procedur, fr ca acest lucru s semnifice absena unui regim juridic propriu
definibil ca totalitate a normelor juridice i regulilor de drept care reglementeaz
neregularitile procesuale ce pot fi invocate prin acest mijloc.
Natura juridic a acestuia permite evidenierea deosebirilor i asemnrilor
cu alte instituii juridice, precum i procedura de soluionare ce cuprinde condiiile
de invocare i judecat propriu-zis.
Este util, prin urmare s structurm dizertaia n dou subpri. Prima este
consacrat definirii, examinrii naturii juridice, realizrii delimitrilor fa de alte
instituii juridice i clasificrilor ce se impun, iar a doua cuprinde analiza propriuzisa a excepiilor procesuale.
Sper ca studiul realizat de mine sa reuseasca sa explice continutl acestor
exceptii si mai ales importanta vadita a lor in cadrul procesului civil.

CAPITOLUL I. CONSIDERAII GENERALE PRIVIND

EXCEPTIILE DE PROCEDURA

1.1.

Exceptiile procesuale. Precizari prealabile

Printre formele concrete ce alctuiesc aciunea civil se afl i excepiile

procesuale (termenul de excepie, care n limbajul comun desemneaz situaia de
abatere de la regul, provine de la verbul latin excipiore, care nseamn a lua din, a
mpuina, a anihila)1.
n limbajul juridic, excepia a nceput s fie folosit n dreptul roman din
epoca clasic, n procedura numit formular2, dar cu un neles i un rol diferit
fa de excepia din dreptul modern. Excepiile reprezentau, alturi de prescripii,
prescriptiones, o parte secundar, accesorie a formulei. Ele erau nscrise n
formul, dac prile cereau aceasta. n formula pretorului, excepia era inserat
ntre intentio3 i condemnatio4, celelalte pri fiind demonstratio5 i adiudecatio6.
La romani, excepiile erau ntrebuinate cnd dreptul civil, dreptul vechi,
venea n contradicie cu echitatea, cu dreptul nou de origine pretorian. Se urmrea
paralizarea aplicrii regulii de drept civil care forma fundamentul preteniei
exprimate n intentio.
Prin excepie, prtul nu nega dreptul reclamantului, dar invoca un fapt,
ridica obiecii care s paralizeze pretenia reclamantului. Aprarea era o negare
1

V. M. Ciobanu, G. Boroi, Drept procesual civil. Curs selective. Teste grila, editia a III-a, Ed. All Beck, Bucuresti,
2005, p. 233
2
A se vedea V. Hanga, Drept privat roman, Ed. Didactic i Pedagogic, Bucureti, 1978, p. 127: Denumirea de
formular vine de la formula care era un foarte scurt program scris al procesului, ntocmit dup declaraiile
prilor, de ctre magistrat, prin care acesta sesiza pe judector, fixndu-i termenii juridici ai litigiului ce se cerea a fi
judecat.
3
Intentio era partea principal a formulei prin care reclamantul i arta pretenia.
4
Condemnatio era ordinul prin care magistratul l d judectorului s condamne sau s achite pe prt.
5
Demonstratio cuprindea cauza juridic a preteniilor reclamantului .
6
Adiudecatio era acea parte a formulei prin care magistratul ddea judectorului puterea de a transfera un drept de
proprietate .

direct a preteniei i nu era trecut n formul deoarece judectorul trebuie s se

ocupe de ea prin singurul fapt c trebuie s vad dac pretenia reclamantului este
ntemeiat7. Excepia, dimpotriv, era o aprare indirect pe care judectorul
trebuia s o ia n considerare numai dac prtul ceruse inserarea n formul.
Rezult, aadar, c excepia a aprut ca un mijloc de aprare la care putea s
apeleze prtul, nu i reclamantul.
Excepia modern se deosebete de cea din procedura formular a dreptului
roman, pentru c n prezent nu mai exist deosebirea care exista ntre dreptul civil
i dreptul pretorian. n ambele situaii, excepia ndeplinete o funcie identic:
aceea de a opri sau de a amna condamnarea, dar fr a contrazice fondul
dreptului.
n doctrina romneasc au fost date definiii care surprind trsturile
eseniale ale noiunii, nc de la sfritul secolului al XIX-lea.
Codul nostru de procedur civil a intrat n vigoare la 1 decembrie 1865, n
timpul guvernrii lui Mihail Koglniceanu, fiind una din reformele de baz iniiate
i puse n practic de distinsul om de stat. Principatele Unite ale Moldovei i rii
Romneti erau un stat tnar care avea nevoie de instituii puternice n fiecare
domeniu de activitate, inculsiv n cel al dreptului. Codul Civil adoptat n 1864 avea
nevoie de un Cod de procedur civil care s l impun definitiv n societatea
romneasc.
Destul de devreme, doctrina a definit instituia juridic a excepiunilor ca
,,mijloace prin care prtul face ca cercetarea procesului s fie amnat sau supus
la oarecare condiiuni de form. Cnd el invoc excepiuni, prin aceasta chiar
refuz a accepta s discute cu reclamantul, sau din cauza calitii sale (art. 106),
sau pentru c tribunalul (...) nu e competent (art. 108), sau c instana nu e angajat
n mod regulat (art. 111), sau c legea i d dreptul de a amna procesul pn la un
timp oarecare (art. 112-114). Toate aceste mijloace constituie excepiuni.

A se vedea C. t. Tomulescu, Drept privat roman, Bucureti, 1973, p. 82

Excepiunea propriu-zis nu constituie o aprare de fond. Tinde mai mult a critica

forma, sau a amna examinarea fondului.8
n 1928 V. G. Cdere era de prere c excepiile de procedur propriu-zise
sunt mijloace invocate de pri n scopul de a opri ctva timp n loc procedura
pentru completarea unor formaliti ntr-un cuvnt, efectul excepiilor de
procedur este de a provoca o oprire momentan n mersul procesului, fr a
angaja prin aceasta nici o dezbatere asupra fondului.9
n 1983, Al. Bacaci reia teza autorului Gr. Porumb din 1966 i definete
noiunea viznd doar partea formal a procesului, pentru motivul c efectele
imediate ale excepiilor nu trebuie reflectate n definiie, cci, dat fiind varietatea
excepiilor, ele nu pot fi relevate dect prin analiza fiecrei excepii n parte 10. n
opinia acestui autor excepiile de procedur reprezint clasa cu sfera de aplicare
cea mai larg. n interiorul ei sunt dou subclase i anume: subclasa excepiilor de
procedur propriu-zise i subclasa excepiilor de fond. Aceast ordonare a
noiunilor reiese din nelegerea excepiilor de procedur ca reprezentnd acele
mijloace procesuale prin care prile, procurorul cnd particip la proces, i uneori,
instana din oficiu, fr a pune n discuie fondul dreptului dedus judecii, cernd
refacerea actelor de procedur neregulat ntocmite, declinarea competenei,
anularea cererii ca lipsindu-i elementele eseniale, respingerea aciunii ca fiind
prescris etc. ntr-un cuvnt, speculnd nclcri ale normelor procesuale
asigur respectarea cu strictee a prevederilor legale privind desfurarea
procesului civil.
n acelai an, ali autori, S. Zilberstein i V. M. Ciobanu, au criticat definiia
dat de Al. Bacaci artnd, n esen, c noiunea de excepie de procedur nu o
include pe cea de excepie de fond, dispoziiile art. 137 alin. 1 C. proc. civ. fiind

A se vedea I. G. Sndulescu-Nvoneanu, Explicaiunea teoretic i practic a Codicelui de procedur civil,

Tipografia Curii (Lucrtorii asociai), Bucureti, 1875, p. 149-150.
9
A se vedea V. G. Cdere, Tratat de procedur civil, Ed. Cultura Naional, Bucureti, 1928, p. 322.
10
A se vedea Al. Bacaci, Excepiile de procedur n procesul civil, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1983, p. 40.

clare n acest sens11. Aceiai autori aduc i alte critici. Astfel, fa de intenia de a
da o definiie general, precizarea c prin excepiile de procedur, vazute ca
noiune de gen, se semnaleaz nclcarea normelor procesuale, nu este riguros
exact, pentru c prin excepiile de fond, incluse i ele n noiunea de excepii de
procedur, se invoc nclcri ale normelor de drept material.
Excepiile procesuale nu trebuie confundate cu aprrile de fond.
Noiunea de aprare are mai multe nelesuri. n sens larg, aprarea
desemneaz toate mijloacele folosite pentru a se obine respingerea preteniei
supus judecii, sau ntrzierea soluionrii acesteia. n sens restrns, aprarea
vizeaza numai acele mijloace prin care se invoca obieciuni mpotriva fondului
preteniei dedus judecii, tinznd la respingerea cererii de chemare n judecat.
Deci, n neles restrans, noiunea de aprare cuprinde numai aprrile de fond, nu
ns i aprrile procesuale (adic aprarile ce privesc nclcarea unor norme de
organizare judecatoreasc, competen sau de procedur).
Aprrile de fond, numite i aprri propriu-zise, pot fi definite ca fiind
mijloacele prin care prtul invoc obieciuni mpotriva preteniei reclamantului,
urmrind respingerea cererii acestuia ca neintemeiat (nefondat), dup
examinarea fondului preteniei respective.
De exemplu, prtul chemat n judecat pentru a fi obligat s restituie
reclamantului o sum de bani, cu privire la care reclamantul pretinde c i-a
mprumutat-o, se poate apra invocnd faptul c nu a mprumutat nimic de la
reclamant, c i-a pltit datoria, c a operat compensaia legal etc.
Aprrile de fond pot fi aprri n fapt, dac sunt invocate mprejurri
de fapt n legtura cu spea respectiv i aprri n drept, atunci cnd se
invoc anumite dispoziii legale despre care se afirm c sunt aplicabile n spe.
Astfel, n cazul introducerii unei cereri prin care, ulterior declarrii nulitii unei
convenii de nstrainare a unui imobil, s-ar pretinde daune egale cu echivalentul
lipsei de folosin a terenului, paratul poate formula o aprare de fond n fapt,
11

Art. 137 alin. 1 C. proc. civ. : instana se va pronuna mai ni asupra excepiilor de procedur precum i a celor
de fond care fac de prisos n totul sau n parte, cercetarea n fond a pricinii.

n sensul c vnztorul i-a predat folosina bunului n vederea culegerii fructelor,

aa nct, dei convenia privitoare la transmiterea proprietii imobilului este nul,
aceasta nu are nicio influen asupra fructelor pe care le-a cules, iar aceast aprare
de fond poate fi ntemeiat n drept pe prevederile art. 485 C.civ.12, ori pe principiul
conversiunii actelor juridice.
Exist diferene ntre aprrile de fond i excepiile procesuale, care sunt o
specie a aprrilor de procedur. Astfel :
- aprrile de fond pot fi efectuate de parte n tot cursul judecii; excepiile,
n afara celor de ordine public, nu pot fi invocate dect cel mai trziu la prima zi
de nfiare - in limine litis;
- aprrile de fond pun n discuie nsui fondul dreptului, ducnd, n cazul
n care sunt acceptate, la respingerea aciunii ca neantemeiat; excepiile,
dimpotriv, nu pun niciodat n discuie fondul cauzei (temeinicia preteniei); ele
mpiedic instana s intre n cercetarea acestui fond, fie n mod temporar atunci
cnd prin admitere conduc la amnarea judecii, fie n mod definitiv- atunci cnd
prin admitere conduc la anularea, perimarea, respingerea aciunii pe cale de
consecin;
- de regul, hotrrea judecatoreasc pronunat n temeiul unei aprri de
fond se bucur de autoritate de lucru judecat; n general, hotrrea judecatoreasc
pronunat ca urmare a admiterii unei excepii, lsnd neatins fondul cauzei, nu se
bucur de autoritate de lucru judecat; hotrrile pronunate ca urmare a admiterii
lor se bucur de autoritate de lucru judecat.
Prin urmare, noiunea de excepie este legat de partea formal a judecii.
Toate exceptiile au, fr ndoial o trasatur comun, n sensul c supun
judectorului o chestiune exterioar i prealabil dezbaterii fondului cauzei. ,,n
acest fel, prin intermediul excepiei, terenul luptei judiciare se transfer n sfera
procedural (I. Le).
12

Art. 485 C.civ ,,Posesorul nu cstig proprietatea fructelor dect cnd posed cu bun-credint; la cazul contrariu,
el este dator de a napoia productele, mpreun cu lucrul, proprietarului care-l revendic. (C. civ. 485, 487, 494,
995, 1854 si urm., 1898).

Uneori, pentru unele aprri de fond se folosete, relativ impropriu,

denumirea de excepie, de exemplu, cnd se vorbete de regula ,,judectorul
aciunii este judectorul excepiunii, ori, n dreptul civil, cnd se vorbete de
excepia de neexecutare a contractului sau de alte mijloace de aprare ale
debitorului (art. 1047, 1654, 1681 C.civ.).
1.2.

Pentru

Definirea conceptului de excepii procesuale. Natura juridic

definirea

excepiilor

procesuale13

trebuie

avute

vedere

particularitile acestora, reinute constant n literatura i practica juridic14:

- excepia constituie o form de manifestare a aciunii i presupune
existena unui proces civil n curs de soluionare;
- prin natura sa, excepia procesual reprezint un mijloc de aprare, dar nu
se confund cu aprarile n fond nici atunci cnd tinde la respingerea sau anularea
cererii. Fiind un mijloc de aprare, excepia procesual este folosit n mod
obinuit de catre prt. Prin abatere de la regul, excepiile procesuale absolute pot
fi invocate nu numai de ctre prt, ci i de ctre reclamant, de intervenieni, de
procuror dau de instan din oficiu;
- excepiile procesuale nu pun n discuie fondul preteniei care este dedus
judecii;
- admiterea excepiei procesuale duce fie la ntrzierea judecii prin
amnarea cauzei, refacerea unor acte de procedur, declinarea competenei (n
cazul excepiilor dilatorii), fie la mpiedicarea judecii fondului prin respingerea
procesului, anularea cererii ca prematur, prescris, inadmisibil (n cazul
excepiilor peremptorii);

13

Pentru a defini exceptiile care se ridica in cuersul unui proces de exceptiile din dreptul material (de exemplu,
exceptia de neexecutare a unui contract), cu referire la primele se foloseste expresia ,,exceptii procesuale. Vezi in
acest sens si M. Tabarca, Drept procesual civil, editia a II-a revazuta si adaugita, Ed. Universul Juridic, Bucuresti,
2008, p. 504.
14
P. Vasilescu, Tratat teoretic si practic de procedura civila, vol. II, Iasi, Institutul de Arte Grafice ,,Alexandru A.
Terek, 1940, pp. 219-242.

10

- n principiu, admiterea exceptiei procesuale nu afecteaz dreptul

reclamantului, iar hotrrea pronunat nu are autoritate de lucru judecat asupra
fondului dreptului.
n raport de acestea, putem da urmtoarea definiie 15: excepiile procesuale
reprezint unul din mijloacele prin care, n condiiile legii, partea interesat,
procurorul sau instana din oficiu, invoc fr a pune n discuie fondul dreptului,
neregulariti procedurale (privitoare la compunerea sau constituirea instanei,
competena acesteia ori actele de procedur) sau lipsuri referitoare la dreptul
material la aciune urmrind, dup caz, declinarea competenei, amnarea judecii,
refacerea unor acte, anularea ori respingerea cererii.
n examinarea naturii juridice a excepiilor de procedur trebuie pornit de la
evidenierea

trsturilor

acestora,

ca

specie

excepiilor

procesuale.

Particularitile reinute constant n doctrin 16 pentru noiunea-gen sunt i

particularitile noiunii-specie.
n primul rnd, excepia constituie o form de manifestare a aciunii, i ca
atare nu poate fi analizat separat de un proces civil pendente. Formal, excepia
corespunde unei pretenii care este adus naintea judectorilor i supus
dezbaterilor contradictorii. Ea presupune un proces deschis17, iar obiectul unei
excepiuni poate de mai multe ori fi invocat i pe cale principal; dar n asemenea
caz, nu ne mai gsim n faa unei excepiuni, ci a unei reclamaiuni obicinuite.
Tocmai pentru c aceste excepii se pot invoca ntre pri n cursul procesului, ele
sunt numite procesuale incluznd n aceast sfer, att excepiile de procedur
care ne intereseaz cu predilecie, ct i excepiile de fond.
n al doilea rnd, excepia de procedur este un mijloc de aprare. Aceasta
este natura ei juridic, fr a se confunda cu aprrile n sens restrns, numite i
15

S. Zilberstein, V.M. Ciobanu, Precizari privind institutia exceptiilor in dreptul procesual civil, Studii si cercetari
juridice nr. 1/1983, p. 45.
16
A se vedea M. Tbrc, Excepiile procesuale n procesul civil, Ed. Rosetti, Bucureti, 2002, p. 66, V. M.
Ciobanu, G. Boroi, Drept procesual civil. Curs selectiv. Teste gril, ed. a 3-a, Ed. All Beck, Bucureti, 2005,
p. 233 ;
17
A se vedea E. Heroveanu, Principiile procedurei judiciare, vol. II, Institutul de Art Grafic Lupta, 1932,
p. 217 ;

11

aprri n fond, nici mcar atunci cnd tinde la respingerea sau anularea cererii.
Pentru c prin definiie, prtul se apr, rezult c, n principiu, excepia este
mijlocul lui de aprare rspunsul su procedural la pretenia formulat de
reclamant pe calea principal a aciunii. Este o arm de aceeai natur i anume,
procesual . Ea este prin rezultatul dorit, egal n eficacitate cu aciunea. Cu toate
acestea, o excepiune propus de prt, sau chiar o simpl aprare a acestuia, poate
adesea justifica pe reclamant s raspund printr-o alt excepiune, a lui proprie.
Dar n mod incontestabil, excepia este un mijloc procedural a crei
importana reiese cu prisosin n cazul poziiei procesuale a prtului. ntr-adevr,
n procesul civil el este cel atacat prin cererea formulat de reclamant / actor.
Ofensivei declanate de actor i corespunde, cel mai adesea, o defensiv
organizat de prt, pe cale de excepie. Diferena ntre prt i reclamant din
perspectiva invocrii unei excepii const n caracterul necesar al acestui mijloc de
aprare pentru poziia procesual a prtului. El se gsete ntr-o necessitas
defensionis, pe cnd reclamantul are ca prim arm aciunea.
Astfel, aprarea pe cale de excepie este corelativ dreptului la aciune 18.
Dreptul la aprare n justiie nu apare ca un drept paralel cu aciunea n justiie.
Fornd terminologia, putem considera excepia ca fiind aciunea prtului.
Reclamantul pornete procesul cernd s i se fac dreptate, reclamnd ceva
mpotriva prtului, iar acesta cere justiie solicitnd respingerea aciunii 19.
Excepiile absolute, care presupun nclcarea unei norme imperative pot fi ns,
invocate i de reclamant, de intervenieni, de procuror, ori de instan din oficiu.
Dar, problema de baz a naturii juridice a excepiei deriv tocmai din acest
a doua trstur: excepia = mijloc de aprare al prtului. Este excepia un atribut
al dreptului subiectiv, sau o putere autonom de a aciona n justiie. Excepiile
reprezint un mijloc procedural de aprare a intereselor legale ale prtului, iar din
18

A se vedea I. Le, Codul de procedur civil. Comentariu pe articole, Ed. a 2-a, Ed. All Beck, Bucureti, 2005,
p. 422 ;
19
Se are aici n vedere schema obinuit, simpl a unui litigiu, n care prtul nu formuleaz la rndu-i pretenii
mpotriva reclamantului printr-o cerere reconvenional. ;

12

aceast perspectiv, se afl ntr-o strns legtur cu nsui dreptul subiectiv. Din
aceast consideraie, mai toi autorii care susin c aciunea civil este un drept
concret de a aciona, configureaz i excepia ca un veritabil contradrept. Aceast
concepie se reflect i n adagiile: judectorul aciunii este i judectorul
excepiei sau, ct dinuie aciunea att dureaz i excepia.
Exist o suprapunere perfect ntre condiiile ce trebuie ndeplinite
cumulativ pentru a deveni parte n procesul civil i condiiile pentru exercitarea
aciunii civile. Ar rezulta deci, c pentru a fi parte n proces - n cazul nostru prt,
trebuie s fie afirmat un drept. Cu alte cuvinte, prtul se apr pentru c are
dreptul procesual s se apere, ori el se apr ca titular al unui alt drept substanial,
pe care l opune reclamantului? Excepiile sunt prinse la mijloc, rspunsul putnd
balansa pe oricare dintre axe.
Astfel, n concepia potrivit creia aciunea civil constituie un drept abstract
de a aciona, excepia este prezentat i ea, ca un drept abstract. Prtul nu
urmrete, n aceast opinie, recunoaterea unui drept propriu, substanial, ci
excluderea unui drept al altuia. ntr-adevr, dac admitem c aciunea este un drept
autonom, independent de dreptul subiectiv trebuie s recunoatem i celui chemat
n judecat dreptul de a se apra pe cale de excepie, independent de orice
condiionare privitoare la existena unui drept subiectiv material n persoana
acestuia. Pentru a se putea opune la aciune, nu este necesar ca prtul s fie
titularul unui drept material, s aib dreptate.
Dar se poate contraargumenta aciunea nu se nate ex nihilo, ci dintr-un
drept material la aciune, vzut ca o component de baz a dreptului subiectiv
material prin care titularul poate cere statului, concursul acestuia pentru a impune
prin fora sa coercitiv o anumit conduit celuilalt subiect de drept. n mod
simetric, pentru a invoca o excepie ar fi nevoie de un drept la excepie ca form
de manifestare a aciunii civile care s se opun celui n virtutea cruia
13

acioneaz reclamantul. Acest drept nu este unul autonom, ci tot o component a

dreptului subiectiv material.
ns, doctrina a relevat i alte argumentaii referitoare la problema analizat.
S-a opinat c o excepie poate fi invocat fr a se afirma un drept subiectiv
material fie el autonom, ori parte component a altuia.
Raionamentul pornete de la ideea de drept fundamental la aprare n
accepiune material. I. Stoenescu si S. Zilberstein consider c n sensul mai larg,
material, dreptul la aprare cuprinde ntregul complex de drepturi i garanii
procesuale care sunt instituite de lege pentru a da posibilitate prilor s-i apere
interesele legitime.20 Intereseaz caracterul procesual al dreptului (garaniei).
Astfel, excepia poate fi invocat datorit recunoaterii unui drept fundamental de
ctre textele n vigoare n persoana oricrui prt i care const n posibilitatea de a
rspunde n cadrul procesului la pretinsa nclcare sau contestare a unui drept
subiect material al reclamantului. Nimeni nu-l poate priva pe prt de acest drept
fundamental, care apare n aceast lumin, ca o garanie procesual. Drept urmare,
excepia prin ea nssi, nu este dreptul substanial, ci o component esenial a
dreptului procesual la aprare21.
Ioan Le subscrie fr rezerve la aceast concepie n virtutea creia excepia
este puterea juridic recunoscut prtului de a se opune preteniei formulate de
reclamant n faa organelor jurisdiciei. S-ar da n acest mod al reflecie pricipiului
elementar i inerent justiiei ,,audiatur et altera pars.
S-a fcut distincie ntre invocarea excepiei ca manifestare a unui drept
subiectiv material - autonom ori ca drept la aciune n sens material - i invocarea
excepiei ca exresie a unui drept procesual, derivat din ideea de drept fundamental
la aprare. Cele dou dezvoltri par a se exclude n orice situaie concret. Totui,
ele pot coexista n cadrul aceluiai litigiu.
20

A se vedea I. Stoenescu, S. Zilberstein, Drept procesual civil. Teoria general. Judecata la prima instan.
Hotrrea, Ed. Didactic i Pedagogic, Bucureti, p. 107-108 ;
21
I. Le, Codul de procedura civil. Comentariu pe articole, Ed. a 2-a, Ed. All Beck, Bucureti, 2005, p. 423

14

Pentru ca litigiul s se justifice, reclamantul trebuie s ndeplineasc

cumulativ condiiile de exercitare a aciunii, inclusiv s ofere un drept ori s
solicite protecia judiciar a unei situaii juridice. Cum aceleai sunt condiiile i
pentru a fi parte n proces, trebuie ca instana de judecat s verifice dac
ndeplinirea este cumulativ. ns, verificarea nu este necesar pentru fiecare parte
din proces, fiind suficient ndeplinirea cerinelor n persoana reclamantului,
activitatea procesual a celorlalte pri deci, i a prtului - urmnd a viza
pretenia deja formulat22. Rezult c este imperios necesar doar ca reclamantul s
afirme un drept. Existena preteniei ajunge eo ipso pentru ca prtul:
1. s aib legitimatio ad causam s fie parte,
2. s invoce excepii n virtutea dreptului su procesual fundamental la
aprare.
Rednd aceeai idee ntr-o alt exprimare, vom spune c o persoan poate
deveni parte n proces dac supune judecii o pretenie sau dac solicit pentru
sine, ori chiar pentru o alt parte din proces - situaia intervenienilor - pretenia
deja dedus judecii, sau dac mpotriva sa este formulat o pretenie.
O a treia trstur a excepiilor procesuale este aceea c aceste mijloace
procesuale de aprare nu pun niciodat n discuie fondul dreptului. Ele trebuie
propuse nainte de orice discuiune cu privire la fondul cauzei .23
Aceast apreciere vine s ncline balana nspre natura procesual a dreptului
n virtutea cruia prtul poate invoca excepii. Procedura este aranjat de aa
natur, nct prtul s se poat apra, chiar dac el nu ar avea i un drept material
care s-l contrazic pe cel invocat de reclamant. i gsesc n acest mod aplicarea /
pertinena aprecierile lui Gaius, vis--vis de rolul excepiunilor care au aprut
pentru ocrotirea unora dintre cei cu care se poart procese. Se ntmpl n adevr
de multe ori ca cineva s fie obligat dup dreptul civil, dar este nedrept s fie
condamnat n justiie.24
22

A se vedea V. M. Ciobanu, G. Boroi, Drept procesual civil. Curs selectiv. Teste gril, Ed. a 3-a, Ed. All Beck,
Bucureti, 2005, p. 2 ;
23
Ibidem M. Tbrc, Exceptiile de procedura n procesul civil : E. Heroveanu, Principiile, vol. II, p. 217 ;
24
A se vedea Gaius, Instituiunile (dreptului privat roman), Ed. Academiei R.S.R., Bucureti, 1982, IV 116, p. 311 ;

15

Coexistena raionamentelor este posibil atunci cnd n persoana aceluiai

prat sunt reunite dou caliti: aceea de titular al unui drept material ce poate fi
opus reclamantului, i cea de titular al dreptului procesual fundamental la aprare.
Aceasta nseamn c prtul se poate apra organizndu-i defensiva pe
dou planuri:
- primul pe fond, formulnd aprri pe fond i
- al doilea, pe procedur propriu-zis, n afara fondului, formulnd excepii
procesuale.25
Cele dou planuri cunosc o evoluie proprie n privina probelor existnd i
situaii n care examenul este fcut prin unire.26
n al patrulea rnd, este specific excepiilor procesuale, i prin aceasta,
excepiilor de procedur, faptul c admiterea lor duce fie la ntrzierea judecii
prin amnarea cauzei, refacerea unor acte de procedur, declinarea competenei fie
la mpiedicarea judecrii fondului prin stingerea procesului.
Pentru a evidenia efectele excepiilor de procedur trebuie fcut discuia
clasificrii n excepii dilatorii i excepii peremptorii. Dac toate excepiile de
fond sunt peremptorii, n principiu, excepiile de procedur nu au un caracter att
de omogen. Ele tind fie spre ntrzierea judecii, fie spre mpiedicarea acesteia.
Uneori, chiar aceeai excepie este dilatorie sau, dup caz, peremptorie. Este
exemplul excepiei de necompeten care prin admitere duce la declinarea
competenei, cnd cererea este de competena unei alte instane judectoreti sau a
unui alt organ cu activitate jurisdicional, dar i la respingerea ca inadmisibil,
cnd cererea este de competena unui organ fr activitate jurisdicional, ori la
respingerea cererii ca nefiind de competena instanelor romne.27
n al cincilea rnd trebuie reinut c, n principiu, prin admiterea unei
excepii procesuale, dreptul subiectiv al reclamantului nu este afectat. Hotrrea
25

A se vedea M. Tbrc, Excepiile, op. cit., vol. I, Ed. Universul Juridic, Bucureti , 2005, p. 488: De pild,
dac reclamantul l cheam n judecat pe prt de la care pretinde restituirea unui bun mprumutat, prtul se poate
apra pe fond (motivnd, de exemplu, faptul c reclamantul nu i-a mprumutat bunul, ci i l-a dat n urma unei
vnzri / schimb ori invocnd faptul c i-a restituit bunul sau ridicnd excepia neexecutrii contractului) sau se
poate apra invocnd o excepie procesual de fond sau de procedur.
26
Art. 137 alin. 2 C. proc. civ.
27
A se vedea V. M. Ciobanu, G. Boroi, Drept procesual civil. Curs selectiv. Teste gril, Ed. a 3-a, Ed. All Beck,
Bucureti, 2005, p. 237 ;

16

prin care s-a admis excepia procesual nu are putere de lucru judecat asupra
fondului. n acest caz, cererea cunoate numai un eec temporar, astfel nct cu
respectarea tuturor condiiilor de regularitate impuse de legea procesual, sau de
diferite legi materiale s-ar putea introduce o nou cerere de chemare n judecat
privitor la acelai drept subiectiv.
De exemplu, dac cererea a fost anulat pentru lipsa dovezii calitii de
reprezentant, noua cerere poate fi fcut fie de titularul dreptului, personal, fie prin
mandatarul su care s-i poat justifica aceast calitate. 28 Totui, n anumite
situaii, cnd se invoc excepiile de fond ale prescripiei dreptului material la
aciune sau autoritii de lucru judecat, o nou cerere nu mai poate fi formulat
pentru c se opune tocmai autoritatea de lucru judecat.29
Prin evidenierea celor cinci trsturi, am indicat de comodo et incommodo
care este coninutul i care este sfera de aplicare a aciunii de exceptii procesuale,
viznd o mai bun nelegere a excepiilor de procedur. Pentru a surprinde cu
exactitate noiunea specie a excepiilor de procedur, analiza trebuie aprofundat
pe direcia realizrii unor delimitri fa de alte noiuni, realiznd i clasificri.
Cum definiia reinut este de tipul celei de gen proxim i diferen specific, este
judicios s insistm pe relevarea locului excepiilor de procedur n rndul
mijloacelor procesuale de aprare.

1.3.

Clasificarea exceptiilor

Trei sunt criteriile dup care se face clasificarea excepiilor procesuale30:

a) Un prim criteriu l constituie obiectul asupra cruia poart excepia. Din
acest punct de vedere art.137 Cod proc.civ. distinge:
- excepiile de procedur
- excepiile de fond
28

A se vedea M. Tbrc, Excepiile, loc. Cit., p. 91 ;

A se vedea I. Deleanu, Tratat de procedur civil, Ed. Europa Nova, Bucureti, 1955, p. 178 ;
30
I. Stoenescu, S.Zilberstein, Drept procesual civil, Teoria generala, Bucuresti, 1983, Editura Didactica si
Pedagogica p. 265-266
29

17

Potrivit acestui articol, instana se va pronuna mai nti asupra excepiilor

de procedur, precum i celor de fond care fac de prisos, n tot sau n parte,
cercetarea n fond a pricinii.
Nu ntotdeauna clasificarea n funcie de acest criteriu s-a limitat la
mprirea excepiilor procesuale n excepii de procedur si excepii de fond.
Astfel, se consider31 c dup obiectul lor excepiile care puteau fi ridicate n cursul
procesului civil ar forma trei grupri distincte: excepii de procedur, excepii
bazate pe lipsa condiiilor cerute pentru exerciiul aciunii i excepii de fond.
Exceptiile din cea de-a doua categorie sunt n realitate exceptii de fond, iar n
cadrul exceptiilor de fond sunt incluse si aparari de fond32.
Datorita faptului ca art. 137 Cod proc. civ. vorbeste de exceptii de procedura
si de exceptii de fond fara a face vreo enumerare, nici macar exemplificativa a
acelor mprejurari care ar trebui considerate exceptii de procedura sau exceptii de
fond si fiindca nu exista nici o alta dispozitie legala care sa ofere un criteriu de
delimitare a acestora, n literatura juridica parerile autorilor sunt mpartite.
n general, este admis ca exceptiile de procedura sunt acele exceptii prin care
se invoca anumite neregularitati procedurale. Fac parte din aceasta categorie acele
exceptii care au ca obiect invocarea incalcarii unor norme de competenta (exceptia
de necompetenta), compunere sau constituire a instantei (exceptia privind gresita
compunere a instantei, exceptia de incompatibilitate, exceptia de recuzare), a unor
norme juridice privind conditiile de ndeplinire ale actelor de procedura inclusiv
ale termenelor n care trebuie efectuate, (exceptia lipsei de citare sau a citarii
nelegale, exceptia nulitatii cererii de chemare n judecata, exceptia de tardivitate,
etc.) procedura de judecata (exceptiile privitoare la taxele de timbru, exceptia de
perimare) ori prin care se solicita luarea anumitor masuri pentru buna desfasurare a
judecatii si prentmpinare a unor solutii contradictorii (conexitatea, litispendenta).

31

E. Herovanu, Tratat teoretic si practic de procedura civila, Bucuresti, 1926 - Principiile procedurii judiciare,
Bucuresti, 1932, vol.I si II, p. 218-223
32
M. Tabarca, Exceptiile procesuale n procesul civil, Editura Rosetti, Bucuresti, 2001, p. 69

18

Exista nsa autori33 care includ n categoria exceptiilor de procedura si

exceptia lipsei de capacitate de exercitiu, ceea ce dupa cum vom arata, nu este
justificat.
Am aratat ca, datorita faptului ca art. 137 Cod proc.civ. vorbeste de exceptii
de procedura si exceptii de fond fara a face vreo enumerare exemplificativa n
acest sens, iar pe de alta parte nu exista nici o alta dispozitie legala care sa ofere un
criteriu de delimitare a acestora, n doctrina s-a ncercat a se arata mprejurarile
care disting exceptiile de procedura de exceptiile de fond.
Exista mai multe tendinte din aceasta perspectiva: n literatura juridica mai
veche, exceptiile de fond sunt considerate aparari de fond, apoi alta tendinta este
aceea de a reduce numarul exceptiilor de fond la exceptia lipsei de calitate
procesuala, exceptia de prescriptie si exceptia puterii de lucru judecat; dupa cum
exista si tendinta de a largi sfera acestora, incluznd si unele mijloace care sunt
aparari de fond ca: plata, novatia, compensatia legala, tranzactia, etc.
Aceasta situatie se explica si datorita mprejurarii ca exceptiile de fond se
aseamana att cu exceptiile de procedura ct si cu apararile de fond, propriu-zise.
Pe de alta parte se aseamana cu exceptiile de procedura sub raportul terenului pe
care se plaseaza dezbaterile, deoarece partea care invoca exceptia nu contrazice
dreptul ce formeaza obiectul judecatii, dar nici nu-l recunoaste, altfel spus
invocarea exceptiei nu pune n discutie fondul dreptului. Pe de alta parte, se
aseamana cu apararile de fond, pe planul efectelor pe care le produc, deoarece
admiterea exceptiilor de fond duce la respingerea sau anularea cererii fara
posibilitatea de regula, de a mai reitera cererea34.
Astfel, n literatura juridica mai veche35, prelundu-se opiniile unor autori
francezi se considera ca plata, novatiunea, compensatia legala, prescriptia, nulitatea
obligatiei pe motiv de eroare, dol, violenta, incapacitate, lipsa de cauza sunt
aparari de fond (astazi unele dintre ele sunt exceptii de fond). Potrivit altui autor,
33

Al. Bacaci, Exceptiile de procedura n procesul civil, Ed.Dacia,Cluj Napoca, 1983, p. 16

V. M. Ciobanu, Drept procesual civil, Universitatea Bucuresti, vol.I, 1986, vol. II, 1988, T.U.B.., p. 257
35
P. Vasilescu, Tratat teoretic si practic de procedura civila, vol. III, Bucuresti, 1943., p. 259-260
34

19

novatiunea, achiesarea, exceptia non adimpleti contractus, retractul litigios,

beneficiul discutiunii bunurilor, potrivit art.1794 Cod civil, diviziunea creantei
acordata fidejusorului de art.1637 Cod civil, invocarea dreptului de retentie n
cazurile admise de lege, nulitatea titlului invocat de catre reclamant, etc., ar fi tot
exceptii de fond (ne aflam n situatia n care sfera exceptiilor de fond este largita).
Unii autori36 amintesc autoritatea lucrului judecat, tranzactia, compensatia legala;
altii37 adauga si plata preciznd ca aceasta, alaturi de compensatia legala, sunt
institutii de drept material; altii amintesc prescriptia, autoritatea lucrului judecat,
lipsa de calitate a partii.
Trasatura comuna a exceptiilor de fond se desprinde din nsasi notiunea
acestora, anume ca sunt n strnsa legatura cu pretentia dedusa judecatii, mai exact
cu exercitiul dreptului la actiune (rezulta ca n categoria exceptiilor de fond ar
trebui incluse acele exceptii care au ca obiect invocarea unor lipsuri privind
conditiile de exercitiu ale dreptului la actiune), precum si acele exceptii care sunt
strns legate de dreptul la actiune.
Prin urmare, exceptia lipsei de interes, exceptia lipsei de calitate procesuala,
sunt exceptii de fond. Tot exceptii de fond sunt si prescriptia si puterea de lucru
judecat, deoarece afecteaza exercitiul dreptului la actiune (acea componenta a
dreptului la actiune ce consta n posibilitatea de a cere condamnarea prtului). De
asemenea, prin unele dispozitii legale, dreptul la actiune este ngradit n ceea ce
priveste exercitarea unor componente ale sale, astfel nct exceptiile care au ca
obiect invocarea

unor asemenea dispozitii legale sunt exceptii de fond (de

exemplu exceptia privind caracterul subsidiar al cererii n constatare fata de cererea

n realizare, exceptia privind lipsa procedurii prealabile a reclamatiei
administrative, exceptia de inadmisibilitate a exercitarii recursului mpotriva

36
37

Gr. Porumb, Cod de procedura civila comentat si adnotat, Bucuresti, 1962,vol. I, p. 344
V. Negru, D. Radu, Drept procesual civil, p.252

20

hotarrilor irevocabile, exceptia de inadmisibilitate a exercitarii apelului mpotriva

hotarrii de expedient, etc.)38.
n general, exceptia lipsei capacitatii procesuale, mai exact lipsa capacitatii
de exercitiu este tratata ca o exceptie de procedura; printre argumentele aduse de
autorii care sustin aceasta teorie39 este si acesta dupa care exceptia lipsei capacitatii
de exercitiu este asezata de legiuitor n art.161 Cod proc.civ., mpreuna cu exceptia
lipsei dovezii calitatii de reprezentant sub titlul Exceptiile de procedura si
exceptia puterii de lucru judecat.
Deoarece capacitatea procesuala de folosinta si exercitiu este una din
conditiile de exercitiu ale actiunii, nu putem fi de acord cu acest punct de vedere.
Tratarea exceptiei lipsei capacitatii de exercitiu sub titlul aratat, nu poate constitui
un argument deoarece mai exista si alte cazuri n care titlul nu corespunde
continutului ( de exemplu n Cartea I Competenta organelor judecatoresti, se
trateaza n titlul V incompatibilitatea, obtinerea si recuzarea judecatorilor,
probleme care, fara ndoiala, tin de organizarea judecatoreasca ci nu de
competenta). Pe de alta parte, regimul juridic al acestei exceptii nu se afla numai n
art.161 C.pr.civ., ci si n art.43 sub titlul: ,,Folosinta si exercitiul drepturilor
procedurale. Faptul ca este tratata mpreuna cu exceptia lipsei dovezii calitatii de
reprezentant se explica prin aceea ca au efecte asemanatoare: nu duc automat la
anularea cererii40.
ncadram asadar, n rndul exceptiilor de fond si exceptia lipsei capacitatii
procesuale.
b) dupa efectul pe care tind sa-l realizeze.
Astfel, exceptiile procesuale se clasifica n:
- exceptii dilatorii,
- exceptii peremptorii (dirimante).
Exceptiile dilatorii tind la ntrzierea judecatii (amnarea judecatii, refacerea
unor acte de procedura, declinarea competentei, trimiterea dosarului la o alta
38

G. Boroi, D. Radescu, Codul de procedura civila comentat si adnotat, Editura All, Bucuresti, 1995, p. 228
Al. Bacaci, op.cit., p.16, I. Stoenescu, S. Zilberstein, op.cit., p. 265
40
V. M. Ciobanu, op.cit., p. 256-257
39

21

instanta, transferul dosarului de la un complet de judecata la altul, judecarea

separat de cererea principala a cererii reconventionale formulate peste termenul
prevazut de lege, etc.).
Exceptiile peremptorii tind la mpiedicarea judecatii pe fond (anularea
cererii, respingerea cererii ca inadmisibila, stingerea procesului, respingerea cererii
ca prematura, ca lipsita de interes, ca fiind introdusa de o persoana fara calitate
procesuala sau mpotriva unei persoane fara calitate, etc.)
Se observa ca, n privinta efectelor pe care le produc, n cazul n care sunt
admise, exceptiile de fond au un caracter mai omogen dect exceptiile de
procedura. Astfel, admiterea exceptiilor de fond duc la anularea sau respingerea
cererii ca prematura, lipsita de interes, inadmisibila, etcceea ce nseamna ca
aceste exceptii sunt peremptorii.
Totusi, exceptia lipsei capacitatii de exercitiu poate avea doar un efect
dilatoriu (amnarea judecatii) daca n termenul acordat de instanta lipsa se acopera.
Daca nsa, lipsa nu se mplineste, instanta va anula cererea, ceea ce nseamna ca
suntem n prezenta unor exceptii care tind spre un efect peremptoriu, dar ncepe cu
un efect dilatoriu. Mai sunt si alte exemple de exceptii peremptorii care ncep prin
a avea un efect dilatoriu, anume, lipsa dovezii calitatii de reprezentant, exceptia de
netimbrare sau de insuficienta timbrare, exceptia lipsei semnaturii daca partea nu
este prezenta la termenul cnd se invoca aceasta exceptie.
Exceptii de procedura tind sa fie spre ntrzierea judecatii, fie spre
mpiedicarea acesteia, uneori chiar si aceeasi exceptie fiind, dupa caz, dilatorie sau
peremptorie (de exemplu exceptia de necompetenta duce la declinarea competentei
cnd cererea este de competenta altei instante judecatoresti sau unui alt organ
jurisdictional, dar si la respingerea cererii ca inadmisibila, cnd cererea este de
competenta unui organ al statului fara activitatea jurisdictionala, ori la respingerea
cererii ca nefiind de competenta instantelor romne)41.

41

G. Boroi, D. Radescu, op.cit., p. 228

22

Unii autori42disting alaturi de exceptiile dilatorii si peremptorii si a treia

categorie de exceptii: exceptiile declinatorii, prin care partea urmareste trimiterea
dosarului spre judecare unei alte instante (spre exemplu exceptia de necompetenta,
de litispendenta, de conexitate). Dar n cele din urma si exceptiile declinatorii
produc acelasi efect al amnarii cauzei, deci un efect dilatoriu43.
c) dupa caracterul imperativ sau dispozitiv al normei ncalcate. Astfel,
exceptiile procesuale se clasifica n:
- exceptii absolute si
- exceptii relative.
Exceptiile absolute privesc ncalcarea unor norme imperative si pot fi
invocate de oricare din parti, de procuror sau de instanta din oficiu, n orice faza a
procesului, chiar si direct n apel sau recurs.
Au acest caracter exceptia de incompatibilitate, exceptia de necompetenta
generala, materiala sau teritoriala exclusiva, exceptia de prescriptie, etc. Partile nu
pot renunta la invocarea acestor exceptii.
Exceptiile relative privesc ncalcarea unor norme dispozitive si pot fi
invocate numai de catre partea interesata si numai ntr-un anumit termen (prima zi
de nfatisare, sau termenul urmator celui n care s-a savrsit neregularitatea si
nainte de a pune concluzii n fond).
Intra n aceasta categorie exceptia de recuzare, exceptia lipsei de citare,
exceptia de necompetenta, cnd nu are caracter exclusiv, etc.
Instanta neputndu-le invoca din oficiu, n baza rolului sau activ, poate nsa
sa atraga atentia partii interesate cu privire la dreptul pe care l are de a invoca
exceptia.

1.4.

Reguli comune pentru rezolvarea exceptiilor procesuale

1.4.1.Conditii de invocare a exceptiilor procesuale

42
43

Al. Bacaci, op.cit., p. 19, G. Porumb, op.cit., p. 345

I. Stoenescu , S. Zilberstein, op.cit., p. 265

23

Participantii44 la judecata procesului civil indreptatiti sa invoce exceptiile

procesuale, o pot face in conditii diferite, dupa cum acestea sunt absolute ori
relative.
1) Instanta. Instanta poate sa invoce exceptiile absolute in orice stare a
pricinii (art. 108 alin. 1 C.pr.civ.) avand insa obligatia de a pune in discutia partilor
exceptia invocata, pentru a nu se incalca principiul contradictorialitatii si al
dreptului la aparare.
In schimb, instanta nu poate sa invoce din oficiu exceptiile relative dar, in
exercitiul rolului activ, poate sa atraga atentia partii care nu este reprezentata sau
asistata de avocat ori de mandatarii prevazuti la art. 68 alin. 5 C.pr.civ, ca este
indreptatita sa invoce o exceptie relativa. S-a spus ca daca instanta nu a procedat in
acest mod iar partea nu a invocat exceptia relativa, nu s-ar putea obtine desfiintarea
hotararii pe motiv ca s-ar fi incalcat principiul rolului activ al judecatorului.
2) Partile initiale.
Paratul poate sa invoce exceptiile pe care le are fata de cerea de chemare in
judecata prin intampinare.
In situatia in care intampinarea nu este obligatorie, ori daca paratul nu este
reprezentat sau asistat de avocat, la prima zi de infatisare presedintele completului
ii va pune in vedere sa arate exceptiile, despre care se va face vorbire in incheierea
de sedinta.
Daca la prima zi de infatisare, in conditiile art. 132 alin. 1 C.pr.civ.,
reclamantul solicita acordarea unui termen pentru intregirea sau modificarea
actiunii, in termenul acordat de instanta, paratul va putea depune intampinare prin
care sa arate exceptiile pe care le are la cererea modificata.
Paratul trebuie sa invoce in aceste conditii, sub sanstiunea decaderii
prevazuta la art. 108 alin. 2 C.pr.civ, numai exceptiile relative, intrucat exceptiile
de ordine publica pot fi invocate in orice stare a pricinii.
44

Exceptiile procesuale nu pot fi solutionate prin expertiza, care constituie o proba dispusa pentru lamurirea unor
imprejurari de fapt, parerea expertilor limitandu-se la obiectivele dispuse de instanta, ei neavand competenta
rezolvarii exceptiilor procesuale. (CSJ, s. com., dec. nr. 525/1998, in B.J./1998, p. 257). Vezi M. Tabarca, Drept
procesual civil, editia a II-a revazuta si adaugita, Ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2008, p. 510.

24

Reclamantul nu poate invoca exceptia de necompetenta teritoriala relativa

(art. 158 alin. Final C.pr.civ.) si, fata de regula potrivit careia nimeni nu poate
invoca neregularitati pricinuite de propriul sau fapt, nici exceptii relative la cererea
de chemare in judecata45.
In cazul in care paratul a formulat cerere reconventionala, reclamantul poate
sa invoce prin intampinare exceptiile pe care le are la aceasta cerere. Desigur,
exceptiile absolute pot fi invocate si dupa depunerea intampinarii sau dupa
expirarea termenului in care trebuia depusa intampinarea.
Exceptiile care au ca obiect neregularitati procedurale savarsite pe parcursul
judacatii pot fi invocate de partea interesata (deci atat de reclamant cat si de parat)
la prima zi de infatisare ce a urmat savarsirii neregularitatii si inainte de a se pune
concluzii in fond (la exceptiile relative, conform art. 108 alin 3 C.pr.civ.), sau in
orice stare a pricinii, chiar direct in apel sau recurs (la exceptiile absolute, potrivit
art. 108 alin. 1 si 136 C.pr.civ.).
3) Intervenientii.
Intrucat intervenientul voluntar, principal sau accesoriu devine parte in
proces din momentul incuviintarii cererii sale, el nu va putea sa invoce exceptiile
relative privitoare la neregularitati procesuale comise anterior acestui moment.
Totusi, daca intervenientul a devenit parte in proces pana la prima zi de infatisare,
va putea sa invoce si aceste exceptii relative, precum si exceptiile absolute privind
neregularitati aparute pe tot parcursul judecatii.
Daca tertul a intervenit in proces dupa prima zi de infatisare, el va putea
invoca excceptii absolute precum si exceptii relative in legatura cu incalcari ale
prevederilor procedurale savarsite din acest moment.
Solutia este aceeasi si in privinta celui chemat in judecata conform art. 57
C.pr.civ., si a celui aratat ca titular al dreptului potrivit art. 64, pentru ca acestia
dobandesc pozitie procesuala de intervenient principal.
Chematul in garantie poate sa invoce exceptii relative privind neregularitati
comise dupa intrarea sa in proces, la prima zi de infatisare urmatoare savarsirii
45

Pentru invocarea unei exceptii absolute in legatura cu cererea de chemare in judecata, reclamantul trebuie sa
justifice un interes.

25

abaterii procesuale si inainte de a se pune concluzii in fond. Daca a fost chemat in

judecata inainte de prima zi de infatisare, tertul poate sa invoce si exceptii relative
privind neregularitati anterioare, prin intampinare (art. 62 C.pr.civ.) ori, daca
intampinarea nu este obligatorie, pana la prima zi de infatisare. Exceptiile absolute
se pot invoca oricand.
4)
Procurorul.
Acesta poate sa invoce exceptii absolute in orice etapa a procesului. Nu
poate invoca exceptiile relative, dar, daca participa la judacata, poate sa puna
concluzii asupra exceptiilor ridicate de parti.
1.4.2. Sanctiunea neinvocarii exceptiilor procesuale
Pentru ndeplinirea actelor de procedura Codul stabileste fie termene fixe, fie
o anumita faza sau stare a procesului n care aceste acte trebuie ndeplinite.
Exceptiile procesuale se invoca, de regula, prin ntmpinare sau cel mai
trziu la prima zi de nfatisare, n cazul exceptiilor relative, si pe tot parcursul
procesului exceptiile absolute.
n acest sens, art.136 Cod de proc.civ. precizeaza ca Exceptiile de
procedura care nu au fost propuse n conditiile art.115 si 132 Cod proc.civ. nu vor
mai putea fi invocate n cursul judecatii, afara de cele de ordine publica.
Textul consacra sanctiunea decaderii din dreptul de a invoca exceptiile
relative. n privinta exceptiilor absolute, sanctiunea decaderii nu opereaza ntruct
acestea pot fi invocate n tot cursul judecatii.
Dispozitiile cuprinse n art.136 Cod proc.civ. impun formularea ctorva
consideratii legate de aplicarea practica a acestora. n primul rnd, legea are n
vedere acele exceptii procesuale pe care partile le cunosc pna la prima zi de
nfatisare, art.136 Cod proc.civ. facnd trimitere la orevederile cuprinse n art.115
si 132 Cod proc.civ. Potrivit art.115 pct.1 Cod proc.civ., ntmpinarea va cuprinde
exceptiile de procedura ce prtul ridica la cererea reclamantului.
Astfel, legea vizeaza n primul rnd acele exceptii procesuale care se refera
la cererea de chemare n judecata sau la nsasi sesizarea instantei. Pe de alta parte,
art.132 Cod proc.civ. consacra si dreptul reclamantului de a solicita un termen
26

pentru a depune ntmpinare la cererea reconventionala. Deci legea vizeaza n mod

expres numai exceptiile relative care sunt cunoscute pna la prima zi de nfatisare.
n realitate anumite neregularitati procedurale se produca dupa prima zi de
nfatisare, caci sunt legate de ntocmirea unor acte ulterioare46.
O a doua precizare legata de dispozitiile art.136 Cod proc.civ.: exceptiile
procesuale pot fi invocate nu numai de prt, ci si de reclamant.
Astfel, reclamantul poate invoca unele exceptii n legatura cu ntmpinarea
depusa de prt sau cu mijloacele de aparare pe care acesta le invoca. Asemenea
exceptii pot fi ridicate chiar de la prima zi de nfatisare47.
Activitatea procesuala presupune o succesiune de acte cu privire la care se
pot savrsi anumite neregularitati. Toate acestea trebuie invocate ntr-un anumit
termen, n caz contrar partea interesata este n drept sa invoce decaderea. Astfel,
exceptiile relative care se ntemeiaza pe neregularitati savrsite ulterior primei zile
de nfatisare trebuie sa fie invocate de ndata, daca partea este prezenta la termenul
la care au fost savrsite. n caz contrar, neinvocarea exceptiilor relative cel mai
trziu la primul termen de nfatisare urmator, atrage dupa sine sanctiunea
decaderii48.
Decaderea apare deci ca o sanctiune pentru neinvocarea n termen a
exceptiilor procesuale, dar la rndul ei se invoca, tot pe cale de exceptie, n cursul
procesului. n privinta momentului pna la care ea se invoca precum si a partilor
care o pot invoca, solutia difera dupa cum norma a carei ncalcare este semnalata
au caracter imperativ sau dispozitiv. n cazul n care termenul prevazut de lege, a
carui nerespectare se cere a fi constanta, are un caracter imperativ, exceptia
decaderii poate fi ridicata n price stadiu a procesului de catre partea interesata sau
de catre instanta, din oficiu. Dimpotriva, daca textul care reglementeaza termenul
are caracter dispozitiv, decaderea poate fi invocata numai de catre partea interesata,
instanta neputnd-o invoca din oficiu.
46

I. Les, Sanctiuni procedurale n procesul civil romn, Ed. Stiintifica si enciclopedica, Bucuresti, 1988,
pp. 197-198.
47
Ibidem, pag.198
48
Ibidem, pag.198

27

Decaderea va putea fi invocata numai prin ntmpinarea la prima zi de

nfatisare sau, n cursul procesului la primul termen dupa ce motivul decaderii a
fost cunoscut49.
1.4.3. Modul de solutionare a exceptiilor procesuale
Legea impune instantei de judecata obligatia de a solutiona exceptiile
procesuale n prealabil, adica nainte de a trece la discutarea fondului.
Art.137 alin.1 Cod proc.civ. obliga instanta de judecata sa se pronunte,
nainte de a intra n fondul dezbaterilor, asupra exceptiilor de procedura, precum si
a celor de fond care fac de prisos, n totul sau n parte, cercetarea n fond a pricinii.
Aceasta pentru a evita o judecata inutila sau efectuarea unor acte de procedura
care, apoi, ar trebui refacute la alta instanta. Numai n mod exceptional, exceptia va
putea fi unita cu fondul si anume atunci cnd pentru solutionarea exceptiei este
nevoie sa se administreze dovezi n legatura cu dezlegarea n fond a pricinii
(art.137 alin.2 Cod proc.civ.).
Chiar si n ipoteza unor probe comune, unirea exceptiei cu fondul nu este
obligatorie pentru instanta.
Daca nsa instanta, rezolvnd mai nti exceptia, o respinge, probele n baza
carora a fost rezolvata exceptia, probe ce sunt n legatura cu solutionarea n fond a
pricinii, ramn cstigate cauzei, urmnd a se administra numai dovezile necesare
solutionarii fondului pretentiei, probe ce nu au fost necesare si pentru solutionarea
exceptiei.
n legatura cu alin.2 al art.137 Cod proc.civ. Se sugereaza pentru practica
judecatoreasca si totodata se propune de lege ferenda, o alta interpretare a acestui
text de lege, datorita faptului ca, dupa parerea autorilor citati, n aceasta redactare
norma este oarecum neclara, ntruct, pe de o parte nu apare logic de ce ar fi
nevoie de administrarea de probe n legatura cu fondul pentru rezolvarea exceptiei,
iar pe de alta parte, este foarte probabil ca intentia legiuitorului sa fi fost a se referi
la dovezile necesare nu pentru dezlegarea fondului ci pentru judecarea exceptiei.
49

Al. Bacaci, op.cit., p.42

28

n acest fel, textul de lege (alin.2 al.art.137) ar trebui sa sune astfel: exceptiile nu
vor putea fi unite cu fondul dect daca pentru judecarea lor este nevoie sa se
administreze dovezi sau ele sunt n strnsa legatura cu fondul pricinii.
Dar aceasta critica este nejustificata. Textul are o redactare clara si, n acelasi
timp, corecta, n considerarea urmatoarelor aspecte:50.
- forma negativa reafirma regula din primul alineat, potrivit carei exceptia se
solutioneaza naintea fondului;
- exceptia poate fi unita cu fondul cnd pentru solutionarea exceptiei
urmeaza sa se administreze dovezi care, totodata, sunt n legatura cu fondul, asadar
probele necesare rezolvarii exceptiei sunt comune cu probele, ori numai cu o parte
din acestea, necesare rezolvarii fondului, prin urmare, nu este vorba de probe
necesare pentru solutionarea exceptiei sau pentru solutionarea fondului, ci de probe
necesare solutionarii fondului;
- chiar si n ipoteza unor probe comune, unirea exceptiei cu fondul este o
posibilitate pentru instanta, daca instanta, rezolvnd mai nti exceptia, o respinge,
fara ndoiala ca probele n baza carora a fost rezolvata exceptia (probe care sunt
comune pentru rezolvarea fondului) ramn cstigate cauzei, instanta urmnd a
administra, n continuare, numai dovezile necesare pricinii dovezi care nu au fost
necesare si pentru rezolvarea exceptiei. Ct priveste propunerea de lege ferenda,
este de mentionat ca aceasta a fost preluata si vechea lege a accelerarii judecatilor,
care prevedea doua ipoteze, n care exceptiile puteau fi unite cu fondul:
- cnd rezolvarea exceptiei necesita administrari de probe.
- cnd exceptia este strns legata de fondul pricina. Dar n doctrina s-a aratat
ca desi s-ar parea ca formularea vechiului text era mai explicita, actualul text
are o redactare superioara, nu numai sub aspectul conciziei sale, dar si prin
surprinderea mai exacta a realitatii procesuale pe care o vizeazaPrima ipoteza
vizata de textul vechi nu mi se pare a fi determinata de o nevoie reala n
desfasurarea procesului, caci daca sunt necesare probe pentru rezolvarea exclusiv a
50

V. M. Ciobanu, G. Boroi, loc.cit.., p.154-155

29

exceptiei, fara ca acestea sa serveasca si fondul, nu exista nici un temei sa fie unita
cu acesta, urmnd sa fie solutionata, pe baza probelor, n prealabil. Numai cea de-a
doua ipoteza la care se refera vechiul text este determinata corect caci, ntr-adevar,
daca exceptia este strns legata de fond, atunci se impune reunirea lor, iar
eventualele probe ce s-ar administra ar veni la solutionarea ambelor aspecte. Ori,
actualul text se refera tocmai la aceasta mprejurare, caci daca dovezile necesare la
solutionarea exceptiei sunt n strnsa legatura cu fondul, nseamna ca realmente
ntre exceptie si fond exista evident o conexiune. ntr-adevar, nu se vede de ce ar
fi necesara unirea exceptiei cu fondul, cnd pentru rezolvarea exceptiei ar urma sa
se administreze probe. S-ar ajunge, evident n cazurile n care exceptia s-ar admite,
la o prelungire nejustificata a judecatii. Mai mult, unele exceptii, avnd n vedere
scopul urmarit prin invocarea lor (trimiterea dosarului la o alta instanta, evitarea
pronuntarii unor solutii contradictorii, etc.) ar trebui solutionate, ntotdeauna, n
prealabil fondului (ex.: exceptia de litispendenta, conexitate, necompetenta)51.
Dar afirmatia, potrivit careia art.137 alin.2 se refera la cea de-a doua ipoteza
vizata de textul vechi, nu poate fi primita. Acest din urma text avea n vedere
exceptiile strns legate de fond, fara nsa a preciza n ce consta aceasta legatura.
Sunt strns legate de fond toate exceptiile de fond, dar aceasta nu nseamna
ca ele ar trebui rezolvate odata cu fondul52.
Rezulta, deci, ca actualul text are o redactare clara, referindu-se la singura
situatie ce corespunde realitatii procesuale n unirea exceptiei cu fondul, anume
cnd pentru solutionarea acestora este necesar sa se administreze probe comune.
Exemplificativ, mentionam cazul n care ntr-o actiune reala se invoca exceptia
lipsei calitatii procesuale active, a stabili ca lipseste calitatea procesuala activa ntro actiune reala, nseamna a stabili ca reclamantul nu este titularul dreptului real,
deci ca actiunea nu este ntemeiata. Prin urmare, trebuie administrate aceleasi
probe, att pentru solutionarea exceptiei, ct si pentru solutionarea fondului,
51
52

V. M. Ciobanu, G. Boroi, loc.cit.., p.155

Ibidem, pag.155

30

impunndu-se unirea exceptiei cu fondul. Daca din probe rezulta ca exceptia este
ntemeiata, cererea va fi respinsa ca fiind introdusa de o persoana fara calitate
procesuala, iar nu ca nefondata. nsa respingerea exceptiei ne duce automat la
admiterea actiunii, solutia depinznd si de celelalte aparari53.
Daca exceptia invocata este gasita ntemeiata, instanta o va admite,
pronuntnd fie o ncheiere, atunci cnd dispune amnarea judecatii, fie o hotarre
sentinta sau decizie, atunci cnd pronunta declinarea competentei, perimarea,
respingerea sau anularea cererii.
n cazul n care exceptia este respinsa, instanta pronunta o ncheiere
interlocutorie si continua judecata.
ncheierea de admitere sau de respingere a exceptiei va putea fi atacata cu
apel cau cu recurs numai odata cu fondul, afara numai daca legea nu prevede n
mod expres altfel de exemplu potrivit art.34 alin.1 Cod proc.civ. ncheierea prin
care s-a ncuviintat sau respins abtinerea, ca si aceea prin care s-a ncuviintat
recuzarea, nu este supusa la nici o cale de atac.
Hotarrea prin care s-a admis exceptia are acelasi regim juridic ca si
hotarrea ce ar urma sa se pronunte pe fond, daca legea nu prevede expres o alta
solutie.

1.5.

Caracteristicile exceptiilor procesuale

In doctrina54, s-au desprins urmatoarele caracteristici ale exceptiilor

procesuale:
1. exceptia procesuala este o forma de manifestare a actiunii, si ca atare nu
poate fi privita separat de un proces civil in desfasurare. Exceptiile procesuale
corespund tuturor cailor si mijloacelor legale care au ca efect ntrzierea sau

53

Ibidem, pag.155
E. Herovanu, op.cit., pp. 217-218, S. Zilberstein, V. M. Ciobanu, op. cit. S.C.J. nr. 1/1983, p.45,
V. M. Ciobanu, op. cit., vol. II, pp. 128-129.
54

31

evitarea discutiunii pretentiei principale precum si valorificarea implicita a unui

drept propriu celui ce uzeaza de asemenea cai si mijloace55.
Din punct de vedere formal, exceptiunea presupune un proces deschis, o
pretentiune adusa naintea judecatorilor si supusa dezbaterilor contradictorii56.
2. prin natura sa, exceptia este un mijloc de aparare. Pentru ca prin definitie
prtul este cel care se apara, nseamna ca, de regula, dreptul de a invoca exceptia
apartine paratului.
Exceptiile absolute, care presupun ncalcarea unei norme imperative pot fi
nsa invocate si de reclamant, intervenienti, procuror, instanta din oficiu.
ntr-adevar, fiind un mijloc de aparare, dreptul de a o invoca apartine
prtului. Cu toate acestea, o exceptie propusa de prt, sau chiar o simpla aparare
a acestuia, poate adesea justifica pe reclamant sa raspunda printr-o alta exceptiune
a lui proprie (). Daca materialul exceptiunii e constituit din circumstante care
sunt n legatura cu reguli si principii de ordine publica sau cu masuri dintre acelea
pe care legea le pune n sarcina judecatorilor, exceptiunea mai poate fi propusa si
din oficiu. n aceste cazuri judecatorii nu pot decide, mai nainte de a pune pe parti
n cunostinta problemei la care s-au oprit si de a le fi dat putinta sa-si spuie
cuvntul asupra ei57.
De asemenea, intervenientii n proces, daca cererea a fost admisa, devin
parte n proces cu toate drepturile procesuale pe care legea le confera
participantilor la procesul civil. Astfel, vor putea invoca toate exceptiile procesuale
care vor servi fie apararii propriilor interese, n cazul interventiei principale, fie ale
partii n cazul interventiei accesorii, dar va avea aceasta posibilitate (de a invoca
exceptiile procesuale) numai ct priveste neregularitati savrsite dupa momentul n
care devine parte n proces, fiindca el va lua procedura n starea n care se afla n
momentul admiterii interventiei.

55
56
57

E. Herovanu, op.cit., p. 216

Ibidem, p. 217
E. Herovanu, op. cit., pp. 217-218

32

La fel, procurorul poate participa la procesul civil, fie ca parte principala, fie
ca parte alaturata, astfel el va putea invoca exceptiile procesuale n conditiile
prevazute de institutiile respective.
3. exceptia procesuala, prin care se invoca ncalcari ale normelor de drept
material sau procesual, nu pune niciodata n discutie fondul dreptului. Imprejurarea
ca art.137 alin.2 Cod proc.civ. ngaduie unirea exceptiilor cu fondul si ca exceptiile
absolute pot fi invocate in orice stare a pricinii, nu poate duce la o alta concluzie
pentru ca si atunci cnd exceptia a fost ridicata dupa ce s-a intrat in dezbaterea
fondului, ea nu pune in discutie fondul dreptului.
4. ct priveste efectele admiterii unei exceptii procesuale, ele difera dupa
cum este vorba de o exceptie dilatorie sau de una peremptorie, dirimanta. In cazul
exceptiilor dilatorii, admiterea exceptiei ntrzie numai judecarea fondului cererii
principale ca efect al declinarii competentei, refacerii unor acte, amnarii judecatii.
In schimb, daca se admite o exceptie peremptorie, cererea va fi anulata sau
respinsa dar nu ca nefondata deoarece exceptia nu implica examinarea fondului
dreptului. In acest caz, instanta va pronunta solutii de respingere a cererii ca
inadmisibila, prematura, prescrisa, lipsita de interes, ca fiind formulata de (sau
mpotriva) unei persoane lipsite de calitate procesuala, etc.
5. In principiu, prin admiterea unei exceptii procesuale, dreptul subiectiv al
reclamantului nu este afectat, si deci hotarrea prin care s-a admis exceptia
procesuala nu are putere de lucru judecat asupra fondului, deci, in acest caz, s-ar
putea introduce o noua cerere de chemare in judecata privitor la acelasi drept
subiectiv. De exemplu, daca cererea a fost respinsa ca fiind prematur introdusa,
dupa mplinirea termenului, cererea va putea fi reiterata; daca cererea a fost
respinsa pentru lipsa calitatii procesuale active sau pasive, o noua cerere poate fi
facuta de cel care are calitate procesuala sau mpotriva celui obligat in raportul
juridic dedus judecatii; daca cererea a fost anulata pentru lipsa dovezii calitatii de
reprezentant, noua cerere poate fi facuta de titularul dreptului, fie personal, fie de
mandatarul sau care sa-si poata justifica aceasta calitate, etc.
33

CAPITOLUL II. EXCEPIILE DE PROCEDUR

PRIVIND INSTANTA
2.1. Exceptia de necompetenta
2.1.1. Definirea notiunii de necompetenta
Daca, asa cum stim, competenta este definita58 ca fiind aptitudinea
recunoscuta de lege unei instante judecatoresti, unui alt organ de jusridictie sau cu
activitate jurisdictionala de a judeca un anumit litigiu, putem deduce logic ca
necompetenta este opusul notiunii de competenta si este acea situatie n care au
fost ncalcate regulile de competenta statornicite de lege, prin sesizarea unei
instante necompetente.
S-a aratat ca exceptia de competenta este un mod de contestare a
competentei instantei sau organului cu activitate jurisdictionala sesizat, n favoarea
unei alte jurisdictii.
Exceptia de necompetenta constituie mijlocul procedural prin care partile
participante n proces, precum si procurorul, cer, n cazul sesizarii unei instante
necompetente, ca aceasta sa se desesizeze si sa-si decline competenta n favoarea
instantei competente. n cazul necompetentei absolute, exceptia poate fi ridicata
chiar de catre instanta, din oficiu. Cnd instanta de judecata este sesizata cu o
actiune care se considera a nu fi de competenta ei se pune problema rezolvarii mai
multor chestiuni: stabilirea sferei persoanelor participante la proces care pot invoca
necompetenta, conditiile si formele procedurale n care necompetenta poate fi
invocata, termenul n care poate fi invocata, cum va proceda instanta pentru a
rezolva o astfel de cerere. Toate aceste aspecte se afla ntr-o strnsa legatura.
Modul n care va proceda instanta depinde de natura necompetentei, de faptul ca
58

Stoenescu, S. Zilberstein, op.cit., p. 134; V. M. Ciobanu, op.cit., pag.371

34

necompetenta a fost sau nu invocata n fata instantei de fond, apel, recurs; forma n
care exceptia de necompetenta poate fi ridicata depinde de natura competentei, de
faza procesuala n care se ridica, etc.
Pentru rezolvarea tuturor acestor chestiuni distinctia ntre necompetenta
aboluta si cea relativa are o mare importanta59.
Este reglementata prin norme imperative, si este absoluta, competenta
generala, materiala si teritoriala exclusiva n pricinile privitoare la starea si
capacitatea persoanelor si n cazurile prevazute de art. 13-16. n celelalte cazuri,
competenta teritoriala este reglementata prin norme dispozitive, si este relativa.
Regulile necompetentei absolute sunt urmatoarele60:
a) partile nu pot, prin conventia lor, sa deroge de la regulile competentei
absolute, neputnd acoperi viciile acesteia, prin vointa lor expresa sau tacita;
b) necompetenta absoluta poate fi invocata de oricare din partile din proces,
chiar de catre reclamantul care a sesizat gresit instanta prin actiune;
c) daca partile nu invoca necompetenta absoluta, ea poate fi ridicata de catre
instanta din oficiu, aceasta fiind obligata sa-si decline competenta, iar cnd
procurorul participa la procesul civil al are si ndatorirea de a invoca aceasta
exceptie;
d) exceptia de necompetenta absoluta poate fi ridicata n orice stare a
procesului, att n fata instantei de fond, ct si acelei de apel, recurs.
Necompetenta relativa prezinta urmatoarele particularitati61[84].
a) partile pot, prin conventia lor tacita sau expresa, sa deroge de la regulile
de necompetenta relativa;
b) poate fi invocata numai de catre partea n interesul careia a fost creata,
adica de catre prt la prima instanta;
c) instanta de judecata nu poate ridica din oficiu aceasta exceptie. n virtutea
rolului sau activ instanta va putea sa atraga atentia partii interesate cu privire la
dreptul sau de a invoca necompetenta instantei;
59
60

Al. Bacaci, op.cit., pp. 172-173

I. Les, op.cit., p. 116

61

35

d) necompetenta relativa poate fi ridicata numai prin ntmpinare sau la

prima zi de nfatisare.
Se vede, asadar, importanta pe care o prezinta mpartirea normelor de
competenta n norme cu caracter imperativ si norme cu caracter dispozitiv.
n literatura juridica62, se arata ca normele de competenta absoluta sunt
obligatorii, att pentru parti, ct si pentru instanta de judecata. Partile nu pot, pe
cale de conventie, sa deroge de la aceste reguli si nici nu pot a stabili competenta
unei alte instante. Pe de alta parte, instanta investita cu judecarea cererii nu va lua
n considerare o eventuala conventie a partilor, derogatorie de la aceste reguli.
ncalcarea normelor de competenta absoluta se poate invoca de oricare din parti,
chiar si de reclamant, daca s-a sesizat ca instanta este necompetenta. Exceptia
necompetentei absolute poate fi ridicata si de procurorul care participa la procesul
civil indiferent daca el a avut initiativa procesului, sau daca a intervenit n procesul
angajat de parti.
Chiar instanta nsasi este obligata sa-si verifice din oficiu competenta
absoluta, si, n cazul n care constata ca nu este competenta, problema competentei
este supusa dezbaterii contradictorii a partilor, urmand ca instanta sa-si decline
competenta n favoarea altei instantei sau a unui agent jurisdictional competent.
Necompetenta absoluta a instantei poate fi invocata in orice moment al
desfasurarii procesului. Caracterul imperativ al normelor de competenta absoluta
justifica ridicarea necompetentei direct n fata instantei de apel sau recurs, fara ca
ea sa fi format obiect de discutii n fond. Nerespectarea competentei absolute
atrage dupa sine, ca si consecinta, nulitatea hotarrii. Viciile unui act procesual
efectuat cu ncalcarea unei norme imperative nu pot fi acoperite prin vointa
expresa sau tacita a partilor.
Normele de competenta relativa dau posibilitatea partilor sa deroge, pe cale
de ntelegere expresa, determinndu-se, prin vointa lor, competenta unei alte
instante dect aceea stabilita de lege. Instanta va fi tinuta sa ia act de o asemenea
62

I. Stoenescu, S. Zilberstein, op.cit., pp. 180-181; Al. Bacaci, op.cit., p. 175

36

conventie, afara de cazul n care, pe aceasta cale, partile ar ncerca sa eludeze

dispozitii imperative ale legii, sa aduca atingere intereselor statului ori tertilor.
ncalcarea normelor de competenta relativa poate fi invocata numai de catre prt,
ntruct aceste norme sunt stabilite n favoarea sa. Reclamantul nu poate obiecta cu
privire la necompetenta relativa a instantei, nu numai pentru ca exista o dispozitie
de interdictie n cuprinsul art. 158 alin. final63 Cod proc.civ., dar si pentru ca el este
presupus a-si fi manifestat vointa de a se judeca la o instanta necompetenta pe care
a sesizat-o, iar daca prtul n drept sa se plnga nu o face, acordul partilor leaga
instanta sesizata care este obligata sa judece. Nici procurorul, indiferent de forma
n care participa n procesul civil, nu poate cere declinarea competentei n cazul
competentei relative, el fiind, de asemenea, tinut sa respecte caracterul dispozitiv al
normelor de competenta relativa. Ct priveste instanta de judecata, desi ea este
obligata sa-si verifice si competenta relativa din oficiu, daca constata ca nu este
competenta nu va putea sa-si decline din oficiu, competenta. Singura sa obligatie,
ntr-o asemenea situatie, obligatie decurgnd din principiul fundamental al rolului
activ al judecatorului, consacrat n art. 12964 si 130 Cod proc.civ., este aceea de a
nvedera prtului ca este n drept sa ceara declinarea competentei, ramnnd ca
prtul sa aprecieze daca i convine a se judeca la instanta sesizata sau i-ar fi mai
convenabil sa ceara instantei declinarea competentei. Necompetenta relativa nu
poate fi invocata de prt dect n in limine litis, prin ntmpinare sau cel mai
trziu la prima zi de nfatisare. Neridicarea necompetentei relative, n termen, n
63

Art. 158 alin. 5 C.pr.civ. Daca necompetenta nu este de ordine publica, partea care a facut cererea la o instanta
necompetenta nu va putea cere declararea necompetentei.
64
Art. 129. Partile au indatorirea ca, in conditiile legii, sa urmareasca desfasurarea si finalizarea procesului. De
asemenea, ele au obligatia sa indeplineasca actele de procedura in conditiile, ordinea si termenele stabilite de lege
sau de judecator, sa-si exercite drepturile procedurale conform dispozitiilor art. 723 alin. 1, precum si sa-si probeze
pretentiile si apararile. Judecatorul va pune in vedere partilor drepturile si obligatiile ce le revin in calitatea lor din
proces si va starui, in toate fazele procesuale, pentru solutionarea amiabila a cauzei Alin. 3 abrogat Legea nr.
219/2005 Cu privire la situatia de fapt si motivarea in drept pe care partile le invoca in sustinerea pretentiilor si
apararilor lor, judecatorul este in drept sa le ceara acestora sa prezinte explicatii, oral sau in scris, precum si sa puna
in dezbaterea lor orice imprejurari de fapt ori de drept, chiar daca nu sunt mentionate in cerere sau in intampinare.
Judecatorii au indatorirea sa staruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greseala privind aflarea
adevarului in cauza, pe baza stabilirii faptelor si prin aplicarea corecta a legii, in scopul pronuntarii unei hotarari
temeinice si legale. Ei vor putea ordona administrarea probelor pe care le considera necesare, chiar daca partile se
impotrivesc. In toate cazurile, judecatorii hotarasc numai asupra obiectului cererii deduse judecatii

37

fata instantei de fond, are drept consecinta, decaderea prtului din dreptul de a
mai invoca aceasta ncalcare a dispozitiilor de competenta, fiind prezumata vointa
sa de a achiesa la judecarea n fata instantei sesizate65.
Dupa ce am vazut care este importanta practica a deosebirii dintre normele
de competenta absoluta si normele de competenta relativa, este necesar sa
precizam n ce cazuri competenta este absoluta si cnd ea este relativa.
Art.159 Cod proc.civ. prevede ca: necompetenta este de ordine publica:
- cnd pricina nu este de competenta instantelor judecatoresti;
- cnd pricina este de competenta unei instante de alt grad;
- cnd pricina este de competenta unei alte instante de acelasi grad si partile
nu o pot nlatura.
Art.19 Cod proc.civ. prevede ca: ,,Partile pot conveni prin n scris sau
declaratie verbala n fata instantei ca pricinile privitoare la bunuri sa fie judecate de
alte instante dect acelea care, potrivit legii, au competenta teritoriala, afara de
cazurile prevazute de art.13, 14, 15 si 16.
Din art. 159 pct. 1, rezulta ca ne aflam n fata necompetentei absolute n
cazul n care instanta judecatoreasca a fost sesizata, desi pricina este de competenta
unor alte organe cu activitate jurisdictionala. Necompetenta este absoluta n toate
cazurile cnd s-au ncalcat normele de competenta generala a instantelor
judecatoresti, prin ele facndu-se delimitarea sferei de activitate a instantelor
judecatoresti fata de cea a altor organe cu activitate jurisdictionala aceasta fiindca
normele competentei generale au caracter imperativ.
Asa cum rezulta din art. 159 pct. 2, necompetenta este absoluta si atunci
cnd pricina este de competenta unei instante de alt grad. Astfel, o judecatorie nu
va putea solutiona un litigiu care e de competenta tribunalului, dupa cum nici
tribunalul, la rndul sau, nu va putea solutiona un litigiu care e de competenta
judecatoriei s.a.m.d.
n fine, punctul 3 al art.159 n coroborare cu art.19 Cod proc.civ. stabileste
regula potrivit careia necompetenta teritoriala este absoluta n cazurile prevazute
de art. 13, 14, 15, 16 Cod proc.civ., adica n pricinile privind starea si capacitatea
65

I. Stoenescu, S. Zilberstein, op.cit., pp. 181-182

38

persoanelor, imobilele, succesiunile, falimentul si societatile, iar n celelalte cazuri,

competenta este relativa. Astfel, n materie de competenta teritoriala, partile pot
conveni ntre ele pentru determinarea unei instante care sa judece pricina, cu
exceptiile aratate. n cazul acestor exceptii, normele au caracter imperativ,
ncalcarea lor atrage necompetenta absoluta.
Ca o concluzie, determinarea caracterului normelor de competenta si
gaseste expresia n urmatoarele reguli formulate n literatura juridica66.
a)competenta generala a instantelor judecatoresti este absoluta, o instanta
neputnd judeca o cauza a carei rezolvare este data prin lege n competenta unui alt
organ jurisdictional;
b)competenta materiala a instantelor judecatoresti (sub ambele aspecte:
functional si procesual) este absoluta, o judecatorie neputnd rezolva o pricina data
n competenta tribunalului sau invers;
c)competenta teritoriala a instantelor judecatoresti este, n principiu, relativa.
Pentru toate cazurile n care legea stabileste o competenta teritoriala alternativa,
dreptul sa decida ce anume instanta trebuie sesizata, revine exclusiv reclamantului
(art.12 Cod proc.civ.), instanta neputnd deci sa dispuna nici din oficiu si nici la
cererea prtului, declinarea competentei67. Ea este absoluta numai n cauzele
privind starea si capacitatea persoanelor, imobilele, succesiunile, falimentul si
societatile.
Distinctia dintre competenta absoluta si cea relativa prezinta importanta
pentru stabilirea regimului juridic al exceptiei de necompetenta, respectiv, pentru a
determina cine poate invoca exceptia si pna la ce moment al procesului.
2.1.2. Invocarea exceptiei de necompetenta si conditiile n care se poate
invoca exceptia de necompetenta
Exceptia de necompetenta poate fi invocata de oricare din parti, de procuror
sau de catre instanta din oficiu, n functie de caracterul competentei. Exceptia este
n genere ridicata de prt, dar sfera persoanelor care pot invoca exceptia de
66
67

V. M. Ciobanu, S. Zilberstein, in Studii si cercetari juridice nr. 1/1983, p. 42

C.S.J., sec.civ., dec. nr. 30/11.01. 2000, Dreptul nr. 5/2001, p. 243

39

necompetenta este diferita, dupa cum este vorba de necompetenta absoluta sau
necompetenta relativa. Atunci cnd s-au ncalcat normele competentei absolute,
exceptia de necompetenta poate fi ridicata de oricare din partile din proces, de
procuror sau chiar de instanta din oficiu, care, dupa ce o pune n discutia partilor,
este obligata sa-si decline competenta, din oficiu, n favoarea instantei competente.
Mai mult, o atare ncalcare a normelor de competenta absoluta, poate fi invocata
chiar de reclamantul care a sesizat instanta necompetenta68.
Invocarea necompetentei relative determinata de caracterul dispozitiv al
normei de competenta, nu se poate face dect de catre prtul din proces., fiindca
aceste norme sunt edictate n favoarea sa, el fiind singurul n drept sa aprecieze
daca este sau nu cazul sa o faca. Exceptia de necompetenta relativa va fi ridicata de
acesta, prin ntmpinare sau cel mai trziu la prima zi de nfatisare in limine litis,
adica la inceputul procesului. Potrivit art. 158 alin. ultim Cod proc. civ.,
reclamantul care a facut cererea la o instanta necompetenta nu va putea cere
declinarea competentei prezumndu-se ca si-a manifestat vointa de a se judeca la o
instanta necompetenta, iar daca prtul, care este n drept sa obiecteze accepta
judecata la instanta sesizata, nseamna ca a achiesat la cererea reclamantului sub
aspectul competentei69.
De asemenea, procurorul, daca participa la procesul civil, nu poate cere
declinarea competentei.
Ct priveste tertii participanti la proces, intervenientul principal sau
accesoriu, ntruct nu este parte chemata n proces si avnd obligatia de a lua
procedura n starea n care se afla n momentul admiterii interventiei, nu poate
invoca necompetenta relativa a instantei cu actiunea principala. n cazul chemarii
n garantie, daca cererea de chemare n garantie a facut-o reclamantul, deoarece cel

68

Al. Bacaci, op.cit., p.182

n astfel de situatii, instanta nsasi este tinuta de manifestarea de vointa a partilor, neputnd din oficiu, sa-si
decline competenta.
69

40

chemat n garantie se substituie n drepturile procesuale ale reclamantului, nici el

nu poate invoca aceasta exceptie70.
De asemenea, exceptia de necompetenta teritoriala relativa, nu poate fi
invocata nici de cel chemat n garantie de catre prt, chiar daca a fost introdus n
proces nainte de prima zi de nfatisare.
Dispozitiile art. 453 Cod procedura civila n sensul carora poprirea se
nfiinteaza la cererea creditorului, de executorul judecatoresc de la domiciliul sau
sediul debitorului ori de la domiciliul ori sediul tertului poprit cuprind o norma de
competenta absoluta, textul avnd un caracter imperativ.
Conditiile n care se poate invoca si rezolva exceptia de necompetenta sunt
reglementate de art. 158 Cod proc.civ. Potrivit acestui articol cnd n fata instantei
se pune n discutie competenta acesteia, ea este obligata sa stabileasca instanta
competenta, ori,

daca este cazul, un alt organ cu activitate jurisdictionala

competenta. Instanta de judecata are, asadar, obligatia de a stabili care anume

instanta sau organ cu activitate jurisdictionala are competenta de a solutiona
pricina71.
De regula partile sunt acelea care, pe calea exceptiei de necompetenta,
semnaleaza ncalcarea prevederilor legale privind competenta, acest drept
avndu-l procurorul, iar instanta odata sesizata are obligatia de a hotr daca este
sau nu competenta sa solutioneze respectiva pricina.
Ridicnd exceptia de necompetenta, prtul care o invoca cel mai adesea,
poate cere instantei sa-si decline competenta n cazul necompetentei relative,
acest lucru putndu-l face doar prin ntmpinare sau cel mai trziu pna la prima zi
de nfatisare.
70

I. Stoenescu, S. Zilberstein, op.cit., pag.202, Al. Bacaci, op.cit., pag.182-183. Aceasta rezulta din dispozitiile
art. 60 alin. 1 Cod proc.civ., solutia cererii de chemare n judecata depinznd de solutia data cererii principale. n
masura n care cererea principala se admite, nseamna ca reclamantul nu a cazut n pretentii, astfel nct cererea de
chemare n garantie facuta de reclamant se va respinge. Numai daca cererea principala a fost respinsa reclamantul a
cazut n pretentii si, daca este fondata, va fi admisa cererea de chemare n garantie.
71

Cu toate acestea, n practica judecatoreasca se ntlnesc cazuri n care instanta nu procedeaza potrivit dispozitiilor
respectivului text.

41

Daca partile interesate nu invoca necompetenta relativa n conditiile aratate,

opereaza sanctiunea decaderii.
Sub aspectul momentului cnd ncalcarea normelor cu caracter imperativ,
poate fi invocata, acest lucru se poate face n tot timpul procesului, att n fata
instantei de fond, ct si a celei de apel sau recurs, chiar daca n-a format obiect de
discutie n fata instantei de fond (ct priveste ultimele 2 cai). Potrivit art. 317 pct. 2
Cod proc.civ., se va putea cere anularea hotarrii date cu ncalcarea normelor
imperative de competenta si pe calea contestatiei n anulare.
Daca nsa necompetenta absoluta a fost ridicata n cursul judecatii pe cale de
exceptie, dar exceptia a fost respinsa, aceasta problema nu va mai putea forma
obiectul unei contestatii n anulare.
Necompetenta relativa nu poate fi invocata direct n fata instantei de apel sau
recurs, daca nu a format obiectul de discutie la instanta de fond, care sa o fi
respins72.
2.1.3. Rezolvarea exceptiei de necompetenta si consecintele admiterii
exceptiei de necompetenta
Instanta sesizata cu judecarea actiunii principale este ndrituita sa
solutioneze si exceptia de necompetenta (art.17 Cod proc.civ.).
Conform art.137 Cod proc.civ., exceptia de necompetenta, odata invocata,
trebuie rezolvata de catre instanta nainte de a intra n cercetarea fondului pricinii.
Unirea exceptiei cu fondul nu se poate face asa cum prevede art. 137 alin. 2 Cod
proc.civ. dect n cazul n care pentru rezolvarea ei este nevoie sa se administreze
probe n legatura de dezlegarea n fond a pricinii. Daca instanta uneste n mod
nejustificat exceptia cu fondul, aceasta nu produce nici o consecinta de ordin
procedural fata de parti. Instanta de judecata va solutiona exceptia de
necompetenta, daca s-a ridicat, sau o va pune n discutie daca este vorba de
necompetenta absoluta, chiar daca partea nu a fost citata cu aceasta mentiune, n

72

Al. Bacaci, op.cit., pp. 186-187

42

situatia n care procedura de citare a ei a fost legal ndeplinita pentru termenul

respectiv73.
Instanta care este sesizata cu judecarea actiunii principale va solutiona si
exceptia de necompetenta.
Daca exceptia de necompetenta a fost admisa, instanta de judecata,
considerndu-se necompetenta, va pronunta o hotarre prin care se va dezinvesti de
judecarea pricinii. Asa cum prevede art.158 alin.3 Cod proc.civ., de ndata ce
hotarrea pronuntata ramne irevocabila, instanta care s-a considerat necompetenta
va trimite dosarul instantei competente sau, dupa caz, altui organ de activitate
jurisdictionala.
Termenul de exercitare al caii de atac curge de la pronuntare, urmarindu-se
sa nu treaca prea mult timp cu solutionarea acestui incident, care oricum duce la o
prelungire a judecatii.
Asadar, instanta de judecata pronunta o hotarre prin care-si declina
competenta si nu respinge actiunea ca inadmisibila. Hotarrea de declinare a
competentei, dupa ce a ramas definitiva, are autoritate de lucru judecat, la fel ca
orice alta hotarre judecatoreasca. Hotarrea declinatorie nu are autoritate de lucru
judecat dect cu privire la faptul ca instanta ce s-a dezinvestit este necompetenta,
nu si cu privire la competenta instantei sau a organului jurisdictional caruia i se
trimite dosarul. Aceste din urma organe au si ele dreptul de a hotr daca sunt sau
nu competente sa solutioneze acea pricina74.
Daca instanta judecatoreasca se considera necompetenta, pronunta o hotarre
de declinare a competentei nu numai atunci cnd se invoca necompetenta
jurisdictionala, dar si atunci cnd se invoca necompetenta generala a instantelor
judecatoresti. Instanta va trimite dosarul instantei competente.

73

74

T.S., sec.civ., dec. nr. 2032/1974; R.R.D. nr.7/1995

I. Stoenescu, S. Zilberstein, op.cit., p. 204, Al. Bacaci, op.cit.p. 189

43

n cazul n care cererea cu care au fost sesizate instantele judecatoresti este

de competenta unui alt organ al statului, fara activitate jurisdictionala, solutia va fi
aceea a respingerii actiunii ca inadmisibila75, iar nu aceea a declinarii competentei.
Atunci cnd instanta considera nentemeiata exceptia de necompetenta, o va
respinge, declarndu-se competenta, pronuntnd o ncheiere interlocutorie care
leaga instanta. Fiind o ncheiere premergatoare, ea nu poate fi atacata dect odata
cu fondul76.
Am vazut ca necompetenta absoluta poate fi invocata oricnd n fata
instantei de fond, apel, recurs, pe calea contestatiei n anulare, dar se poate
ntmpla ca o hotarre judecatoreasca daca cu ncalcarea normelor imperative de
competenta sa ramna n vigoare fara a fi desfiintata prin vreuna din modalitatile
admise de lege. Astfel, se pune ntrebarea daca necompetenta absoluta poate fi
acoperita odata cu ramnerea irevocabila a hotarrii. Literatura noastra juridica
considera ca o hotarre data cu ncalcarea normelor imperative de competenta, de
vreme ce necompetenta absoluta nu a fost ridicata nici de parti, nici din oficiu de
catre instanta, ramne definitiva, are putere de lucru judecat, acoperindu-se astfel si
necompetenta absoluta.
n fine, daca instanta judecatoreasca constata ca litigiul cu care a fost
sesizata este de competenta unui organ de jurisdictie din alt stat, va respinge
cererea ca nefiind de competenta instantelor romne.
Efectul admiterii exceptiei de necompetenta, asa cum rezulta din prevederile
art. 158 alin. 3 Cod de procedura civila, este acela al dezinvestirii instantei sau
oraganului cu activitate jurisdictionala necompetent, exceptia de necompetenta
avnd, daca este admisa, un efect declinatoriu.
Atunci cnd se admite exceptia de necompetenta, termenul pentru
exercitarea cailor de atac curge de la pronuntare.
O hotarre declinatorie de competenta, ntocmai ca orice alta hotarre,
dezinvesteste instanta sau organul de jurisdictie care a dat-o, binenteles daca nu
75
76

V. M. Ciobanu,op. cit., p. 185, I. Stoenescu, S. Zilberstein op.cit.,p. 205

V. M. Ciobanu,op.cit.,p. 186, I. Stoenescu, S. Zilberstein, op.cit.,p. 203

44

este infirmata de o instanta superioara. Totodata, ea nvesteste cu dreptul de

judecata instanta n favoarea carei a s-a pronuntat declinarea de competenta din
nsusi momentul pronuntarii77.
Fiind admisa exceptia de necompetenta si dispunndu-se declinarea
competentei, nseamna ca actele de procedura ndeplinite, pna n acel moment au
fost savrsite de o instanta necompetenta. Potrivit art.105 alin. 1 actele de
procedura ndeplinite de un judecator necompetent sunt nule. n literatura juridica
se precizeaza ca notiunea de competenta nu se raporteaza la completul de judecata
ci la instanta deoarece numai aceasta poate fi competenta sau nu, iar nu judecatorul
care functioneaza la acea instanta.
Conform art.160 din C.proc.civ. n cazul declararii necompetentei, dovezile
administrate n instanta necompetenta ramn cstigate judecatii si instanta
competenta nu va dispune refacerea lor dect pentru motive temeinice. Dispozitia
este aplicabila n situatia declinarii competentei de catre instanta de fond ca urmare
a admiterii si n aceea n care prima instanta a respins exceptia, iar instanta de apel
sau recurs a casat hotarrea pentru necompetenta. Asadar, n acest caz, instanta de
trimitere va putea aplica prevederile art.160 Cod procedura civila78.

2.2. Exceptia de incompatibilitate

Incompatibilitatea constituie un incident procedural ce vizeaza gresita
compunere a instantei si reprezinta acea situatie n care un judecator e oprit de lege
sa participe la judecarea unei anumite pricini fiindca se afla n cazurile expres
prevazute de lege.
Este o excepie de procedur dilatorie i absolut, care sancioneaz
nclcarea art. 24 C.pr.civ. de ctre judector. Poate fi invocat de ctre pri,
procuror i instan din oficiu, oricnd n cursul procesului civil sau ca motiv de
apel ori recurs nu ns i pe calea contestaiei n anulare.
77
78

T. S., sec.civ., dec. nr. 1070/1992, C.D. 1972, pp. 258-259

Vezi si Al. Bacaci, op.cit., p. 194

45

Astfel :
- judecatorul care a pronuntat o hotarre ntr-o pricina nu poate lua parte la
judecata aceleiasi pricini n apel sau n recurs;
- judecatorul care a pronuntat o hotarre ntr-o pricina nu poate lua parte la
rejudecarea acesteia dupa casare . Acest caz de incompatibilitate se justifica prin
dorinta legiuitorului de a asigura conditii oprime pentru rejudecare, evitnd situatia
ca judecatorul ce a pronuntat hotarrea casata sa o mentina si dupa rejudecare
numai din dorinta de a demonstra ca el a avut dreptate;
- judecatorul nu poate solutiona o pricina n care a fost martor, expert sau
arbitru. Daca judecatorul a avut calitatea de avocat al unei parti, n aceeasi cauza
pe care o solutioneaza, nu este incompatibil, dar poate fi recuzat.
S-a aratat ca79, pentru a deveni incompatibil nu este suficient ca judecatorul
sa fi fost doar citat ntr-o asemenea calitate, ci este necesar ca el sa fi fost efectiv
audiat ca martor n procesul cu privire la care a avut cunostinta de unele
mprejurari; de asemenea, este necesar sa-si fi ndeplinit n cauza nsarcinarea de
expert sau de arbitru.
Dispozitiile art. 24 Cod proc.civ. nu se aplica n situatia n care un judecator
din completul de rejudecare a cauzei n fond a participat la solutionarea contestatiei
n anulare mpotriva unei cereri de revizuire respinse deoarece acestea sunt cai
extraordinare de atac prin care se invoca situatii noi, asupra carora acel judecator
nu s-a pronuntat anterior80.
Pentru a deveni incompatibil, judecatorul trebuie sa pronunte o hotarre prin
care se dezleaga o problema litigioasa, o hotarre de natura sa dezinvesteasca
instanta. n consecinta, nu devine incompatibil un judecator care a pronuntat n
cursul procesului doar unele ncheieri. Daca nsa, printr-o ncheiere s-au rezolvat
unele situatii juridice care, n urma apelului sau recursului se dezbat din nou n
instanta superioara, ori care, prin efectul admiterii recursului si al casarii cu
trimitere, se dezbat din nou la instanta de fond, este caz de incompatibilitate.
79

Gr. Porumb, op.cit., vol.I, p.117

T .M.B. Sectia a IV-a civila, dec. nr. 520/24 februarie 1986, R.R.D. 10/1986, p. 69

80

46

Nu va fi incompatibil judecatorul care a pronuntat, n cursul procesului, doar

o ncheiere preparatorie, ori n care nu s-a rezolvat o situatie juridica. ncheierile la
care s-a facut referire n motivul de recurs sunt preparatorii, prin acestea
nerezolvndu-se nici o situatie juridica.
O data ridicata n fata instantei, exceptia incompatibilitatii, instanta, daca
exista ntr-adevar una din situatiile prevazute de lege, va trebui sa o admita prin
ncheiere, iar ca urmare, judecatorii vizati se vor retrage din completul chemat sa
judece acea pricina. Respingerea exceptiei, daca se considera ca e ntemeiata se va
face tot prin ncheiere, mpotriva careia nu se pot exercita caile de atac dect odata
cu fondul.
Hotarrea pronuntata de judecatori incompatibili este lovita de nulitate
absoluta. Astfel, ntr-o speta, unii dintre membrii completului de judecata au luat
parte att la pronuntarea hotarrii casate cu trimitere, ct si la rejudecare (dupa
casare), nct sentinta care face obiectul recursului este data de o instanta care nu a
fost compusa conform dispozitiilor legale, sentinta fiind lovita de nulitate.
2.3. Exceptia de recuzare
Judectorul, procurorul , grefierul sau magistratul-asistent, este obligat
potrivit art. 25 i 36 C.pr.civ. s fac declaraie de abinere n cazul n care exist
vreun motiv de recuzare. Cazurile de recuzare sunt expres prevzute de lege n
art. 27 C.pr.civ. .
Este o excepie de procedur dilatorie i absolut, care sancioneaz
nclcarea art. 27 de ctre cei artai mai sus. Poate fi invocat de ctre pri sau
procuror, pentru fiecare persoan vizat n parte i nainte de nceperea oricrei
dezbateri (sub sanciunea decderii ) iar dac motivul s-a ivit ulterior, de ndat ce
partea a cunoscut acest motiv i judectorul recuzabil poate declara c se abine
(astfel hotrrea va rmne valabil).
Se poate defini recuzarea ca fiind dreptul pe care-l au partile din proces de a
cere, n cazurile determinate de lege, ca judecatorul sa se retraga din instanta81.
81

I. Stoenescu, S. Zilberstein, op.cit., p. 221

47

Cazurile de recuzare, care constituie n acelasi timp cazuri pentru abtinerea

judecatorului, sunt prevazute n art. 27 Cod proc.civ. si sunt urmatoarele:
1) cnd judecatorul, sotul sau, ascendenti sau descedentii lor au vreun interes
n judecarea pricinii, sau cnd judecatorul este sot, ruda sau afin pna la al patrulea
grad inclusiv, cu vreuna din parti;
2) cnd judecatorul este sot, ruda sau afin n linie directa ori n linie
colaterala, pna la al patrulea grad inclusiv, cu avocatul sau mandatarul unei parti
sau daca este casatorit cu fratele ori sora sotului uneia din aceste persoane;
3) cnd sotul judecatorului n viata si nedespartit este ruda sau afin al uneia
dintre parti, pna la al patrulea grad inclusiv, sau daca, fiind ncetat din viata sau
despartit au ramas copii;
4) daca judecatorul, sotul sau rudele lor pna la al patrulea grad inclusiv are
o pricina asemanatoare cu cea care se judeca sau daca are o judecata la instanta
unde una din parti e judecator;
5) daca ntre aceleasi persoane (lit.d) si una dintre parti a fost o judecata
penala n timp de 5 ani naintea recuzarii;
6) daca judecatorul este tutore sau curator al uneia din parti;
Daca judecatorul este ruda sau afin cu tutorele sau curatorul unei parti sau cu
directorul unei instante publice sau societati comerciale, iar acestia nu au interes
personal n judecarea pricinii, nu poate fi recuzat (art.28 Cod proc.civ.);
7) daca judecatorul si-a spus parerea cu privire la pricina ce se judeca.
Judecatorul poate fi recuzat pe acest motiv numai daca si-a exprimat opinia
n legatura cu cauza concreta care se judeca, nainte de a se ajunge la deliberare, nu
si atunci cnd s-a pronuntat n litigii asemanatoare.
8) daca judecatorul a primit de la una din parti daruri sau fagaduieli de daruri
ori alte ndatoriri;
9) daca exista vrajmasie ntre judecator, sotul sau una din rudele acestora
pna la gradul al treilea inclusiv
Cererea de recuzare se soluioneaz de un complet de judecat din care nu
poate face parte judectorul recuzabil ,dac datorit abinerii sau recuzrii nu se
poate forma completul, sau dac sunt recuzai toi judectorii unei instane, se
48

judec de ctre instana superioar (pentru membrii unei secii C. S. J va judeca

membrii altei secii ) conf. art. 30 c.pr.civ.. Cererea se judec n camera de consiliu,
fr citarea prilor; cel recuzat este anunat numai dac este necesar ; nu se face
nici un act de procedur n cauza de pe rol 8art. 31 ). Instana admite cererea prin
ncheierea neatacabil (art. 34 alin. 1 ) preciznd n ce msur actele ndeplinite de
cel recuzat rmn valabile. Din noul complet nu va mai face parte cel recuzat (art.
32), dac cererea a a judecat-o instana superioar i s-a admis, se va desemna o
alt instan de acelai grad cu cea sesizat iniial (art. 33 ).
ncheierea prin care s-a respins cererea de recuzare este atacabil odat cu
fondul (art-. 34 alin. 2 ), iar dac instana de apel constat c recuzarea a fost n
mod greit respins, va reface toate actele i dovezile administrate la prima instan
(art. 34 alin. Ultim ). Dac cererea de recuzare a fost fcut cu rea credin,
instana va condamna pe cel care a fcut-o la amend i la despgubirea prii
vtmate (art. 35 ) form a rspunderii pentru abuz de drept procesual (art. 723
c.pr.civ.).
Neinvocarea recuzarii n aceste termene atrage sanctiunea decaderii,
prezumndu-se ca daca partea nu a invocat-o n termenul prevazut de lege, ea a
renuntat tacit la dreptul sau.

2.4.

Exceptia de abtinere

Abinerea este obligaia pe care o persoan din aparatul judiciar o are atunci
cnd a luat cunotin de faptul c nu poate participa la judecata unei cauze civile.
Dac acesta nu s-a abinut de la soluionarea pricinii, n calitate de parte n cauz,
avei posibilitatea legal de a formula cerere de recuzare.
Potrivit art. 25 C. proc. civ., judecatorul care stie ca exista un motiv de
recuzare in privinta sa este dator sa instiinteze pe seful sau si sa se abtina de la
judecarea pricinii.
49

Obligatiei judecatorului de a se abtine ii corespunde dreptul partii care are

motive sa se indoiasca de impartialitatea judecatorului de a-l recuza pe acesta.
Cazurile de abinere sunt aceleai ca i cele de recuzare, fiind prevzute de
art. 27 din Codul de procedur civil.
2.5. Exceptia stramutarii pricinii
Uneori, cnd este pericilitata judecarea n bune conditii a unei cauze, este
permisa stramutarea cauzei de la instanta competenta la o alta instanta, de gred
egal, n vederea asigurarii obiectivitatii si a prestigiului instantei.
Stramutarea procesului civil este o institutie necesara pentru a nlatura
suspiciunile ce ar putea sa apara cu privire la independenta sau impartialitatea unei
instante de judecata.
Stramutarea se prezinta ca o forma de prorogare judecatoreasca de
competenta ntruct prin efectul hotarrii judecatoresti a instantei superioare care a
ncuviintat cererea de stramutare, opereaza prelungirea competentei instantei la
care s-a stramutat cauza.82
Strmutarea este o form de prorogare judectoreasc de competen (cci
intervine n temeiul unei hotrri judectoreti) menit s asigure obiectivitatea i
prestigiul instanei.
Este o excepie procesual care vizeaz

instana de judecat i nu

competena. Dac se invoc i excepia de necompeten, aceasta va avea

prioritate.
Excepia de strmutare opereaz n cazurile prev. de art. 37 c.pr. civ.;
a) cnd una din pri are dou rude sau afini pn la gradul IV printre
magistraii instanei.
Aici excepia este de procedur, dilatorie i relativ. Magistratul are
obligaia s se abin conf. art. 25 i 27 pct. 1 c.pr. civ.. n caz contrar, partea
interesat poate cere recuzarea sa ori poate cere strmutarea cauzei. n acest din
82

V. M. Ciobanu, op.cit, vol.I, p. 444

50

urm caz, norma fiind dispozitiv, strmutarea se va cere numai de partea advers
celei care este n relaie de rudenie cu magistraii sau de procuror.
Potrivit art. 38 alin. 1 c.pr. civ. aceast excepie se invoc, sub sanciunea
decderii, numai nainte de nceperea dezbaterilor i se depune la instana ierarhic
superioar n form scris.
b) cnd exist bnuiala legitim (se presupune c neprtinirea judectorilor
ar putea fi tirbit de mprejurrile pricinii, calitii prilor, vrjmiilor locale.
Excepia este de procedur, dilatorie i absolut, care poate fi invocat de
ctre orice parte din proces sau de procuror (nu i de ctre judector, care este
obligat s se abin), n orice stare a pricinii. Competena soluionrii revine Curii
Supreme de Justiie.
c) pe motiv de siguran public (cnd exist mprejurri ce ar periclita
sigurana public, ordinea i linitea n localitate sau mprejurimi).
Excepia este de procedur, dilatorie i absolut, dar poate fi invocat numai
de ctre procurorul de la Parchetul de pe lng curtea Suprem de Justiie, n orice
stare a pricinii. Competena revine i aici Curii Supreme de Justiie.
Cererea de strmutare se judec n camera de consiliu (art. 40 c.pr.civ.)
Cererea nu atrage suspendarea judecii, msur care ns poate fi dispus de
preedintele instanei competente, cnd solicit dosarul pricinii, fr citarea
prilor.
Strmutarea se soluioneaz prin hotrre (care este o sentin ) ce nu se
motiveaz i care nu poate fi atacat cu apel sau recurs ( ci doar prin calea
contestaiei n anulare de drept comun i a revizuirii).
Dac a fost fcut cu rea credin, instana l va condamna pe cel care a fcut
cererea de strmutare la amend i la despgubirea prii vtmate (art. 40 alin.
ultim, rap. la art. 35 c.pr. civ. ). Judecata iniial va continua , cnd se admite
cererea, cauza se trimite la o instan egal n grad cu cea sesizat iniial, artnduse n ce msur actele ndeplinite se pstreaz. Dac ntre timp instana aceasta s-a
pronunat asupra fondului, se va exercita calea de atac, iar n faa instanei se va
invoca hotrrea de strmutare, existnd astfel posibilitatea casrii cu trimitere la
51

instana stabilit prin hotrre de strmutare; n cazul strmutrii unui recurs, calea
de atac este contestaia n anulare prev. de art. 317 pct. 2 (competena absolut a
instanei).
2.6. Exceptia de conexitate
Conexitatea vizeaza situatia n care doua sau mau multe pricini diferite aflate
naintea aceleiasi instante sau n fata unor instante deosebite, de acelasi grad, n
care sunt aceleasi parti sau chiar mpreuna cu alte parti, au ntre ele o strnsa
legatura de obiect sau cauza.
Conexitatea, asa cum este reglementata de art.164 si art.165 Cod proc.civ.
reflecta preocuparea legiuitorului de a asigura o buna administrare a justitiei, n
sensul ca pricinile care au legatura ntre ele, sa fie solutionate, pe ct posibil, de
aceeasi instanta pentru elucidarea tuturor aspectelor ntr-o deplina concordanta; sau
asa cum se arata n literatura juridica mai veche 83, conexitatea se ntemeiaza pe
legatura strnsa ntre cereri si judecata lor mpreuna pentru economie de timp,
cheltuieli si pentru a mpiedica influenta unei hotarri asupra alteia si anume
contradictia dintre ele, lucru ce ar fi n dauna unei bune judecati.
Conform art. 164 alin. 1, prile vor putea cere ntrunirea mai multor pricini
ce se afl naintea aceleiai instane sau instane deosebite, de acelai grad, n care
sunt aceleai pri sau chiar mpreun cu alte pri i al crui obiect i cauz au
ntre dnsele o strns legtur.
Spre deosebire de litispenden, aici este suficient, ca aceeai parte s
figureze n toate pricinile i ca ntre aceste pricini s fie o strns legtur de obiect
sau cauz. Deosebirea esenial este c aici ne aflm n faa unor pricini deosebite
i nu n faa aceleiai pricini.
Astfel, exist legtur ntre

cererea vnztorului care acioneaz pe

cumprtor pentru plata preului i aciunea cumprtorului contra vnztorului

83

P. Vasilescu, op.cit., p. 289

52

pentru a se constata nulitatea vnzrii ; la fel ntre cereri care au ca obiect

executarea contractului i cea care are ca obiect rezilierea lui.
Conexitatea este un caz de prorogare a competenei. Excepia de conexitate,
este o excepie de procedur, dilatorie, chiar declinatorie, i relativ. Cu toate
acestea, ntruct conexitatea vizeaz buna administrare a justiiei n evitarea
pronunrii unor hotrri contradictorii, ea poate fi invocat nu numai de ctre
pri, ci i de ctre instan, din oficiu, potrivit art. 164 alin. 2, n tot cursul
procesului, n faa primei instane (i nu numai anterior dezbaterii n fond a
litigiului).
Conexitatea, tinnd seama ca vizeaza buna administrare a justitiei, poate fi
invocata de oricare de partile n proces, si chiar de catre instanta din oficiu, desi sau exprimat si pareri ca nu e cazul a se asemana conexitatea cu exceptiile de ordine
publica si deci ca ar putea fi invocate numai de partile n proces, fara ca instanta de
judecata s-o poata pune din oficiu n discutia partilor 84. n prezent, art.164 Cod
proc.civ. prevede expres ca ntrunirea pricinilor poate fi facuta si de judecator,
chiar daca partile nu au cerut-o. Textul nu prevede momentul pna la care aceasta
exceptie poate fi ridicata.
Desi n doctrina mai veche85 s-a exprimat parerea ca exceptia conexitatii
poate fi ridicata numai n faza preliminara a procesului, adica nainte de a se trece
la dezbaterile asupra fondului, pentru a nu se face administrari de probe zadarnice,
totusi exceptia de conexitate poate fi ridicata n tot cursul primei instante fiindca
nici partile, nici judecatorul nu-si pot da seama de la nceputul procesului daca
exista conexitate ntre mai multe cereri aflate la mai multe instante, dezbaterile
oferind prilejul cunoasterii unor atare mprejurari86.
ntruct normele care reglementeaz conexitatea au o natur dispozitiv,
judectorul are libertatea s aprecieze dac este cazul s conexeze pricinile, putnd

84

P. Vasilescu, op.cit., p. 236, V. G. Cadere, op.cit., p. 291-292

V. G. Cadere, op.cit., p. 317
86
Al. Bacaci, op.cit., p. 200-201
85

53

respinge excepia, prin ncheiere, chiar n situaia n care sunt ntrunite cerinele
conexitii, dac crede c aceasta este n interesul bunei administrri a justiiei.
Dac excepia este admis, instana va dispune prin hotrre trimiterea
dosarului la instana mai nti sesizat, n vederea conexrii pricinilor. Dac ambele
pri cer ns trimiterea lui la una din celelalte instane, se va proceda ntocmai (art.
164 alin. 3 );n cazul n care s-ar aduce astfel atingere normelor de competen
absolut, prile nu pot nltura competena unei instane i ntrunirea se va face la
instana competent absolut (art. 164 alin. 4 ).
Hotrrea de declinare a competenei pronunate asupra excepiei de
conexitate nu oblig instana de trimitere ; aceasta va aprecia dac este sau nu un
caz de conexitate. Dup conexare, dac instana la care a avut loc reunirea
pricinilor, constat c numai una din ele este n stare de judecat, poate dispune
disjungerea cauzelor conexate (art. 165).
Este de reinut c prorogarea legal de competen nu poate opera dac
cererile conexe nu sunt de competena instanelor judectoreti ( nu se pot nclca
normele imperative ale competenei generale a instanelor judectoreti).

2.7. Exceptia de litispendenta

Litispendenta este situatia procesuala n care aceeasi pricina a fost dedusa n
fata a doua instante (sau chiar mai multe) deopotriva competente sa o rezolve87.
Exceptia litispendentei este reglementata de art.163 Cod proc.civ. care
prevede n alin.1 ca nimeni nu poate fi chemat n judecata pentru aceeasi cauza,
acelasi obiect si de aceeasi parte naintea mai multor instante.
Potrivit art. 163 alin. 1 c.pr.civ., nimeni nu poate fi chemat n judecat pentru
aceeai cauz, acelai obiect i aceeai parte, naintea mai multor instane. Regula
consacr principiul non bis in idem.
87

I. Stoenescu, S. Zilberstein, op.cit., p. 209; Al. Bacaci, op.cit., p. 194; V. G. Cadere, op.cit., p. 335;
P. Vasilescu, op.cit., p. 283

54

Litispendena este situaia procesual n care dou sau mai multe instane de
fond, deopotriv competente, sunt sesizate cu aceeai pricin.
Sunt necesare 3 condiii:
- s existe cel puin dou cereri de chemare n judecat, care s aib aceleai
pri, acelai obiect i aceeai cauz (ne referim desigur, la causa debendi, adic
cauza cererii, temeiul juridic al dreptului valorificat prin cerere).Este de observat
c aceste elemente sunt eseniale i pentru autoritatea de lucru judecat (art. 1201
c.pr.civ.), dar n cazul de fa este necesar s nu existe vreo hotrre definitiv.
- cererile s fie pe rolul aceleiai instane sau a unor instane deosebite(adic
instanele s fie legate prin citarea prilor)dar deopotriv de competente, cci
altfel se invoc excepia de necompeten.
- pricinile s se afle n faa instanelor de fond, chiar dac o cerere se afl n
faa primei instane i alta n faa instanei de apel. Dac una din cereri a ajuns n
faa instanei de recurs, se va invoca n a doua pricin, autoritatea de lucru judecat
relativ a hotrrii definitive, ce a fost atacat cu recurs i se va solicita
suspendarea judecii pn la soluionarea recursului.
Excepia litispendenei este o excepie de procedur dilatorie (unii spun chiar
de declinare) i absolut. Ea poate fi ridicat de pri, procuror sau judector, n
orice stare a pricinii, n faa instanelor de fond (art. 163 alin. 2 ).
Dac instanele au acelai grad, excepia se ridic n faa ultimei instane
sesizate, iar dac au grade diferite, excepia se va ridica n faa instanei de grad
mai mic.
Dac este nefondat, excepia se respinge prin ncheiere interlocutorie ce va
putea fi atacat cu apel sau cu recurs numai odat cu fondul..
Dac se admite se va pronuna o hotrre, prin care instana se deznvestete,
pricina fiind trimis la instana sesizat mai nti. Dac o cerere este judecat de
prima instan sau de instana de apel, iar cealalt la instana ce judec dup casare
reunirea se va face la instana care rejudec fondul.
Hotrrea se d cu drept de atac, potrivit dreptului comun.

55

2.8. Actul de procedur prin care instana se pronun asupra excepiei

procesuale

Invocarea unei excepii procesuale este un incident procedural/ act procesual

care trebuie rezolvat de instana de judecat pritntr-un act de procedur. Dac
excepia procesual invocat este ntemeiat, instana o va admite, pronunnd o
ncheiere, dac dispune amnarea judecii, respective o hotrre (sentin, sau,
dup caz, decizie) n cazul n care respinge sau anuleaz cererea, ori i declin
competena, deci atunci cnd se dezinvestete de soluionarea pricinii pe fond. 88
Pronunnd o ncheiere, instana rmne n continuare investit, iar pronunnd o
sentin89 ori o decizie90, n funcie de etapa procesual n care se afl procesul, se
dezinvestete (lata sententza judex desinit esse judex).
Dac excepia este respins, instana pronun o ncheiere interlocutory i
continu judecata, fiind legat de aceast rezolvare.91 Tot printr-o ncheiere
interlocutorie asupra cruia nu poate reveni92 se va pronuna instana de judecat
i n cazul admiterii cu dispunerea amnrii judecii. ncheierea interlocutorie
poate fi atacat numai odat cu fondul, dac legea nu prevede altfel. 93 (de exemplu
ncheierea prin care s-a admis excepia de recuzare nu este supus nici unei alte ci
de atac).
Hotrrea prin care s-a admis excepia procesual are acelai regim juridic
ca i hotrrea c ear fi urmat s se pronune pe fond, dac legea nu prevede expres
o alt soluie (de exemplu, sentina prin care s-a admis excepia de primare nu este
supus apelului, ci poate fi atacat cu recurs).94
88

V. M. Ciobanu, G. Boroi, Drept procesual civil. Curs selective, teste gril, Ed. a 3-a, Ed. All Beck, Bucureti,
2005, p. 242;
89
art. 255 alin. 1: Hotrrile prin care se rezolv fondul cauzii n prim instan se numesc sentine;
90
art. 255, alin. 1, teza a II-a: , iar hotrrile prin care se soluioneaz apelul, recursul precum i recursul n
interesul legii ori n anulare se numesc decizii.
91
V. M. Ciobanu, Tratat vol. II, op. cit. p. 113;
92
art. 268 alin. 3: Ei sunt legai de acele ncheieri care, fr a hotr n totul pricina, pregtesc dezlegarea ei.
93
A se vedea art. 34 Codul de procedur civil
94
V. M. Ciobanu, G. Boroi, op. cit. p. 242;

56

CAPITOLUL III. STUDIU DE CAZ

Studiu de caz privind exceptia de litispendenta.
Litispendenta reprezinta situatia procesuala n care doua sau mai multe
instante de fond, deopotriva competente, sunt sesizate cu aceeasi cauza civila. Ea
reprezinta o mprejurare anormala n opera de nfaptuire a justitiei, ntruct poate
determina pronuntarea unor hotarri judecatoresti contradictorii. Mijlocul
procedural destinat a nlatura o atare situatie care poate dauna procesului firesc de
administrare a justitiei este tocmai exceptia de litispendenta. ntr-adevar, potrivit
art. 163 alin. (1) C. proc. civ. nimeni nu poate fi chemat n judecata pentru aceeasi
cauza, acelasi obiect si de aceeasi parte naintea mai multor instante.
Din textul comentat rezulta ca litispendenta implica cu necesitate existenta
unei triple identitati de parti, obiect si cauza ntre cele doua actiuni. De fapt
litispendenta anticipeaza asupra lucrului judecat. Este si motivul pentru care unii
autori considera ca litispendenta este guvernata de aceleasi principii ca si
autoritatea lucrului judecat.
ntr-adevar, litispendenta si autoritatea lucrului judecat corespund unor
finalitati comune: evitarea solutionarii repetate a unor litigii si a posibilitatii
pronuntarii unor hotarri judecatoresti contradictorii. Ele realizeaza un obiectiv de
interes public: protectia securitatii si stabilitatii raporturilor sociale. Cu toate
acestea, cele doua institutii nu pot fi confundate. Litispendenta este destinata a
evita solutionarea cauzei de catre doua sau mai multe instante (bis de eadem re ne
sit actio). Autoritatea lucrului judecat are efecte juridice mai puternice, ea avnd ca
scop si conservarea drepturilor recunoscute printr-o hotarre judecatoreasca
57

definitiva si irevocabila. Deosebirile dintre cele doua institutii vor fi puse n

evidenta si pe plan strict procedural, astfel cum se va vedea n continuare.
Litispendenta implica urmatoarele conditii, ce trebuie ntrunite n mod
cumulativ:
a) Existenta unei identitati de parti, obiect si cauza. Identitatea dintre cele
doua actiuni trebuie sa fie totala: existenta unei strnse legaturi ntre cele doua
actiuni nu poate determina starea de litispendenta, ci numai aceea de conexitate.
Partile, obiectul si cauza sunt elementele esentiale prin care se identifica orice
actiune civila. Ele au fost studiate deja. Totusi, si n acest context se impun cteva
precizari suplimentare.
Exista litispendenta si n cazul n care obiectul unei actiuni este subnteles n
cadrul altei actiuni. n acest caz exista doar o identitate partiala de obiect ntre cele
doua actiuni. Situatia este identica n ipoteza n care n cadrul unei actiuni s-au
formulat mai multe capete de cerere, iar unul dintre acestea este identic cu cel
formulat n cadrul celei de a doua actiuni. Este asa numita litispendenta partiala,
admisa att de jurisprudenta noastra mai veche, ct si de doctrina.
b) Cele doua actiuni trebuie sa se afle pe rolul unor instante deopotriva
competente. Litispendenta se poate ivi n cazul sesizarii concomitente sau
simultane a doua sau mai multe instante deopotriva competente. Daca una dintre
instantele sesizate este necompetenta nu functioneaza exceptia de litispendenta;
ntr-o asemenea mprejurare se va invoca exceptia de necompetenta care primeaza
fata de aceea de litispendenta. Aceasta nseamna ca litispendenta se poate ivi numai
n cazul competentei relative, iar nu si n cazul competentei absolute.
Pentru a functiona litispendenta mai este necesar ca cele doua sau mai multe
cereri sa fie de competenta instantelor romne. Litispendenta nu functioneaza n
situatia n care una dintre instantele sesizate apartine unei jurisdictii straine. Solutia
se ntemeiaza, n opinia noastra, pe faptul ca instantele romne nu pot sa-si decline
competenta n favoarea unor instante straine, ntruct n caz de necompetenta ele
trebuie sa respinga actiunea (art. 157 din Legea nr. 105/1992). Prin urmare,
58

instantele romne nu pot ordona solutionarea unei cereri de o alta jurisdictie,

ntruct altminteri s-ar nesocoti principiul suveranitatii statelor.
Cerinta enuntata mai sus implica si existenta a doua sau mai multor actiuni pe
rolul instantelor sesizate. Prin urmare, daca n una din actiuni reclamantul a
renuntat la cerere sau la dreptul subiectiv ori daca procesul s-a perimat starea de
litispendenta nu mai functioneaza.
n fine, mai este necesar, astfel cum rezulta n mod expres din dispozitiile art.
163 C. proc. civ., ca cele doua sau mai multe actiuni sa fie pendente pe rolul unor
instante diferite. Daca cele doua sau mai multe actiuni se afla pe rolul unor sectii
ale aceleiasi instante nu functioneaza institutia litispendentei. n mod evident, nici
aceasta situatie nu este fireasca si ea trebuie nlaturata, dar nu pe calea exceptiei de
litispendenta ci prin reunirea cauzelor la sectia competenta potrivit legii.
c) Pricinile trebuie sa se afle n fata instantelor de fond. Aceasta cerinta nu
este prevazuta n mod neechivoc de art. 163 C. proc. civ. Totusi ea a fost desprinsa
de doctrina din nsasi scopul institutiei, acela de a evita pronuntarea unor hotarri
contradictorii. Prin urmare, daca una din cauze se afla n fata instantei de fond, iar
alta n fata instantei de recurs nu se va putea invoca litispendenta, ci exceptia
puterii lucrului judecat.
n schimb, litispendenta functioneaza n ipoteza n care o cauza se afla n faza
judecatii n fond, iar cealalta n apel. Solutia este fireasca ntruct apelul este o cale
de atac devolutiva.
Litispendenta constituie o institutie procesuala care este destinata sa
contribuie la o mai buna administrare a justitiei. Datorita acestui fapt normele care
o consacra trebuie considerate ca avnd un caracter imperativ. Precizam ca n
trecut s-a considerat de catre unii autori ca litispendenta este o institutie de interes
privat. n prezent, n raport de dispozitiile art. 163 C. proc. civ. si de finalitatea
litispendentei, aceasta nu poate fi caracterizata dect ca o institutie de ordine
publica. Natura litispendentei va rezulta cu evidenta si din consideratiile
procedurale privitoare la modul de invocare si la efectele litispendentei.
59

Fiind o exceptie absoluta litispendenta poate fi invocata de oricare dintre

parti, de procuror si de instanta din oficiu. De asemenea, potrivit art. 163 alin. (2)
C. proc. civ., litispendenta poate fi invocata n orice stare a pricinii n fata
instantelor de fond. Observam ca desi are un caracter absolut, exceptia de
litispendenta poate fi invocata numai n fata instantelor de fond. Aceasta este una
din particularitatile importante ale exceptiei de litispendenta n raport cu celelalte
exceptii absolute.
Exista nsa si autori care sustin ca litispendenta poate fi invocata n fata
instantelor de fond, dar numai in limine litis. n ceea ce ne priveste consideram
nefondata o atare sustinere. ntr-adevar, fata de precizarile clare ale art. 163 alin.
(2) C. proc. civ., potrivit carora litispendenta poate fi ridicata n orice stare a
pricinii n fata instantelor de fond, solutia contrara nu face altceva dect sa adauge
o restrictie neprevazuta de lege, ceea ce ni se pare inadmisibil. Pe de alta parte,
opinia pe care o sustinem este conforma si cu finalitatea institutiei, aceea de a evita
pronuntarea unor hotarri judecatoresti contradictorii.
Litispendenta trebuie invocata la instanta cea din urma nvestita cu
solutionarea cauzei. n acest scop, instanta trebuie sa verifice data nregistrarii
cererilor n raport cu actele de la dosar. Ce se ntmpla n cazul n care cererile
aflate n situatia de litispendenta au fost nregistrate n aceeasi zi? Legea noastra
procesuala nu ne ofera un raspuns la aceasta ntrebare particulara. Totusi asemenea
situatii se pot ivi uneori n practica. De aceea s-a opinat de doctrina mai veche ca
ntr-o asemenea situatie prioritatea trebuie acordata instantei mai naintata n
actele de procedura. Opinam si noi ca solutia enuntata este singura rationala, caci
altminteri este aproape imposibil de determinat ntietatea n timp a unei actiuni
fata de alta.
n cazul admiterii exceptiei de litispendenta cauza se va trimite la instanta mai
nti nvestita. Aceasta regula este enuntata n mod expres de art. 163 alin. (3) C.
proc. civ. Textul mentionat face si o exceptie de la aceasta regula. Exceptia vizeaza
60

situatia n care au fost sesizate cu aceeasi pricina instante de grad diferit. n acest
caz dosarul se va trimite spre solutionare la instanta mai mare n grad.
Hotarrea privitoare la trimiterea cauzei la instanta mai nti nvestita are
efecte asemanatoare cu aceea privitoare la declinarea de competenta. De aceea sa si subliniat n doctrina ca efectul hotarrii de admitere a exceptiei de litispendenta
este declinatoriu. Solutia se ntemeiaza pe constatarea ca hotarrea de admitere a
exceptiei determina deznvestirea instantei n fata careia s-a invocat situatia de
litispendenta. Daca instanta constata ntrunirea tuturor conditiilor cerute de lege
pentru existenta litispendentei trimiterea cauzei la instanta mai nti nvestita,
respectiv la instanta mai nalta n grad, este obligatorie. Litispendenta presupune
nsa ca ambele instante sa fie deopotriva competente, ntruct n caz contrar va
avea prioritate exceptia de necompetenta. Prin urmare, noi apreciem ca un examen
sumar al competentei instantelor se impune din partea instantei n fata careia s-a
invocat exceptia de litispendenta. De aceea, n cazul cnd se constata ca instanta
mai nti nvestita nu este competenta n mod absolut exceptia de litispendenta
urmeaza sa fie respinsa. Hotarrea prin care se dispune trimiterea cauzei la instanta
mai nti nvestita nu este si nici nu poate fi obligatorie pentru instanta mai nti
nvestita. Aceasta deoarece fiecare instanta este suverana n a statua asupra propriei
sale competente.
Hotarrea de admitere a exceptiei de litispendenta poate fi atacata prin
intermediul cailor ordinare de atac, potrivit regulilor de drept comun.
n cazul respingerii exceptiei de litispendenta instanta se va pronunta printro ncheiere. Nici aceasta ncheiere nu este supusa unor reguli derogatorii de la
dreptul comun. Prin urmare, ncheierea de respingere a exceptiei de litispendenta
va putea fi atacata cu apel sau recurs, dar numai o data cu fondul cauzei.
Sa analizam un caz in care apare o situatie de ridicare a exceptiei de
litispendenta.
Aciunea de partaj succesoral este inadmisibil, deoarece reclamanta i prta
numpart nuda proprietate. Prin soluia propus de instan este afectat dreptul de
61

uzufruct viager alprtei i i este impus acesteia o soluie ce o oblig s plteasc

o sult cu afectarea dreptului decare se bucur, cu nerespectarea voinei
testatorului.
Nudul proprietar nu are mpotriva uzufructuarului aciunea n mpreal, dup
cum nici acesta din urm nu are mpotriva nudului proprietar, deoarece nimic nu
este n comun i indivizibil ntre ei, proprietarul avnd nuda proprietate, iar
uzufructuarul folosina.
Excepia de litispenden poate fi invocat numai dac litigiile sunt pendente n
faa instanelor de fond.
Cum, n spe, una dintre cauze se afl n recurs, iar cealalt n prim
instan,nu exist litispenden n aceast ipotez, opernd puterea de lucru judecat
provizorie.
(Decizia civil nr.599/R din 10 aprilie 2006, pronunat de Curtea de Apel
Piteti).
Prin aciunea nregistrat la data de 24.02.2004, reclamanta D.E. achemat n
judecat pe prta V.V., solicitnd ieirea din indiviziune asupra bunurilor rmase
la decesul defunctului Z.I. i constatarea nulitii absolute a certificatului de
motenitor conform declaraiei nr.1261/28.10.2003, cu cheltuieli de judecat.
n motivarea aciunii s-a artat c la data 6.06.2003 a decedatdefunctul V.I., cu
ultimul domiciliu n oraul Piteti, str.Craiovei, bl.14, sc.A, ap.18,judeul Arge.
Prin testamentul autentificat sub nr.9403/1992 acesta a lsat nuda proprietate
reclamantei, iar uzufructul viager prtei, respectiv soiei sale V.V.
La rndul su, prta V.V., prin testamentul autentificat sub nr.9402/1992, a
lsat reclamantei nuda proprietate, iar uzufructul viager soului suV.I., ulterior
testamentul fiind revocat.
S-a mai artat c de pe urma defunctului a rmas apartamentul nr.18situat n
Piteti, str.Craiovei, bl.14, sc.A, et.4, a crui partajare reclamanta o solicit.
Prta a obinut certificatul de motenitor nr.162/3.10.2003, n calitate de unic
motenitoare, fr a face referire la cele dou testamente ntocmite. Reclamanta a
solicitat instituirea unui sechestru asigurator asupraapartamentului sus menionat.
62

La data de 19.03.2004 prta a formulat cerere reconvenional princare a

solicitat pe cale judectoreasc revocarea testamentului nr. 9403/1992 pentru
nendeplinirea sarcinilor impuse de testator i respingerea aciunii principale.
Prin ncheierea din 4.06.2004 s-a dispus instituirea sechestrului asigurator
asupra apartamentului n litigiu.
Recursul declarat de prt mpotriva acestei ncheieri a fost admis prin decizia
civil nr. 209/2004, fiind modificat ncheierea atacat, n sensul respingerii
captului de aciune privind instituirea sechestrului asigurator.
La data de 11.02.2005 reclamanta a precizat aciunea principal,artnd c
recunoate dreptul prtei V.V. referitor la dreptul de uzufruct viager instituit de
defunctul V.I. prin testamentul autentificat sub nr. 9403/1992
La termenul din data de 11.02.2005 prta a invocat excepia inadmisibilitii
aciunii de ieire din indiviziune, preciznd c este de acord cuanularea
certificatului de motenitor nr.162/2003.
Prin ncheierea din 25.02.2005, instana a respins excepia inadmisibilitii
aciunii, n raport de prevederile art.521 Cod civil.
Judectoria Piteti, prin sentina civil nr. 2438/10.06.2005 a admis aciunea i
a dispus partajarea imobilului conform variantei I a raportului de expertiz ntocmit
de expert D.R.(f.91).
Reclamantei i-a fost atribuit apartamentul n valoare de 778.319.408lei, fiind
obligat s plteasc sult prtei suma de 389.159.704 lei i s-i respecte dreptul
de folosin asupra apartamentului.
S-a constatat nulitatea absolut a certificatului de motenitor nr.162/2003 i a
fost respins cererea reconvenional formulat de prt, fiindobligat aceasta s
plteasc reclamantei suma de 4.103.000 lei cheltuieli de judecat.
Pentru a hotr astfel, instana de fond a reinut urmtoarele:
La decesul autorului V.I. a rmas ca bun succesoral apartamentul nr. 18situat n
Piteti, str.Craiovei, bl.B14, sc.A., et.4, judeul Arge.
Att prta, ct i defunctul i-au lsat prin testament reclamantei ntreaga avere
mobil i imobil ce se va gsi n patrimoniul acestora la ncetarea dinvia,

63

reclamanta dobndind nuda proprietate asupra bunurilor, iar prta, n calitate de

soie supravieuitoare, uzufructul viager.
S-a constatat c prta nu are calitate procesual activ n ceea ceprivete
solicitrile

din cererea

reconvenional, aceasta

nesolicitnd

reduciunea

testamentului motivat de faptul s i s-a nclcat rezerva succesoral sau c

autoruli-a depit cotitatea disponibil.
Reclamanta, n calitate de nud proprietar, recunoate dreptul defolosin al
prtei asupra apartamentului, ndeplinindu-i obligaiile nscrise ntestamentul
ntocmit de defunctul V.I.
Referitor la constatarea

nulitii

absolute

certificatului

de

motenitornr.162/2003, s-a reinut c soia defunctului, n baza declaraiei

autentificate lanotariat, a artat c este unica motenitoare a autorului, fr a
informa despreexistena celor dou testamente.
mpotriva acestei sentine a declarat apel prta, criticnd-o pentrunelegalitate
i netemeinicie sub urmtoarele aspecte:
- n mod greit prima instan a interpretat probele din dosar,atribuindu-se
reclamantei ntregul apartament, dei constituie proprietatea exclusiv a prtei din
comunitatea de bunuri dobndite n timpul cstoriei cu defunctul, procedndu-se
astfel la o vnzare forat a proprietii acesteia.
n susinerea acestei critici, apelanta a artat c apartamentul este bun comun al
soilor, fiind dobndit n timpul cstoriei potrivit contractului de vnzarecumprare nr.20834/09.12.1991.
Prin testamentul autentificat sub nr.9403/27.05.1992, defunctul V.I. a dispus
pentru cazul ncetrii sale din via n favoarea reclamantei D.E., iar testamentul
autentificat sub nr.9402/27.05.1992 a fost revocat de ctre prt.
- n mod nelegal s-a atribuit n lotul reclamantei apartamentul ntotalitate,
nclcndu-se disp.art.728-742 Cod civil, art.34 Codul familiei i art.844Cod civil.
Apartamentul a fost evaluat la suma de 778.319.408 lei, iar din aceasta, 20%
reprezint uzufructul viager. La atribuirea loturilor i plata sultei datorat de
reclamant nu s-a mai calculat valoarea stabilit cu acest titlu n favoarea prtei.
64

mprirea nudei proprieti nu poate fi impus prtei care are fructul viager al
ntregii averi succesorale. Apelanta are calitatea de soie supravieuitoare,fiind
motenitoare legal rezervatar potrivit Legii nr.319/1944, astfel c pstreaz
dreptul de uzufruct asupra cotitii disponibile.
- n mod greit prima instan a respins cererea reconvenional,deoarece din
probele administrate rezult c reclamanta nu i-a ndeplinit obligaiile asumate
fa de defunct, respectiv de a-l nmormnta i a-i face toate obiceiurile cretineti,
impunndu-se revocarea testamentului nr.9403/1992.
S-a mai artat c toate cheltuielile cu nmormntarea defunctului i parastasele
ulterioare au fost suportate exclusiv de prt, fr nici o contribuie dinpartea
reclamantei, fiind evidente n acest sens rspunsurile la interogatoriu coroborate cu
copia de pe libretul C.E.C. i depoziia martorei B.E.
Prin decizia civil nr.1136 din 14 noiembrie 2005, Tribunalul Arge a admis
apelul i a schimbat n parte sentina atacat, n sensul atribuirii ctre prt a
apartamentului din Piteti, str.Rahovei, nr.13 A, bl.4, sc.B, ap.4, judeul Arge, care
a fost obligat s plteasc reclamantei sult n sum de 389.159.704 lei.
A fost meninut n rest sentina i a fost obligat intimata-reclamant la plata
cheltuielilor de judecat n sum de 120.000 lei.
Analiznd sentina apelat ca urmare a criticii formulate, tribunalul constat c
apelul este fondat pentru urmtoarele argumente.
Potrivit testamentului autentificat sub nr.9403/27.05.1992 (fila 29),V.I. dispune
pentru cazul ncetrii sale din via n favoarea reclamantei D.E. nuda proprietate a
ntregii sale averi mobile i imobile, iar uzufructul viager revenindu-isoiei sale
V.V.
Reclamantei, n calitate de legatar universal, i-a fost impus obligaia de a-l
ntreine pe testator, de a-l ngriji i de a-l nmormnta i de a-i face toate
obiceiurile potrivit datinilor locale. Aceast sarcin stipulat n interesul legatarului
evideniaz o liberalitate cu afectaiune special, testatorul avnd un interes, cel
puin moral, n executarea sarcinii,

65

La decesul testatorului au rmas ca bunuri, aa cum se evideniaz i n

certificatul de motenitor (fila 5), printre altele i cota de... din apartamentul cu
nr.18 situat n Piteti, str. Craiovei, bl. 14, sc.A, et.4, jud. Arge, imobil asupra
cruiase poart litigiul.
Acest apartament a fost dobndit n timpul cstoriei soilor V.I. iV.V., astfel
c prin efectul Legii nr.319/1944 soia supravieuitoare are dreptul la rezerva
succesoral indiferent de liberalitile excesive ale defunctului, indiferent de
beneficiarul liberalitii, persoana strin sau motenitor legal, chiar rezervatar.
Prima instan a evaluat probatoriul administrat i a reinut n mod eronat
situaia de fapt. Astfel, disp.art. 844 Cod civil nu-i gsesc aplicabilitate ncauza de
fa, avnd n vedere c liberalitatea are ca obiect nuda proprietate. Ca urmare,
rezervatarul beneficiaz de cota de rezerv n plin proprietate, pstrnd i
liberalitatea n uzufruct asupra calitii disponibile, fr a se ine seama de faptul c
n acest fel, peste rezerva n plin proprietate, motenitorul beneficiaz i de
uzufructul cotitii disponibile.
Cea de-a doua critic este fondat, avnd n vedere c din relaia decstorie a
fotilor soi V.I. i V.V. nu au rezultat descendeni, motiv pentru care soia
supravieuitoare beneficiaz de disp.art. 2 din Legea nr. 319/1944, potrivit cu care
rezerva soului supravieuitor este de... din cota succesoral ce i se revine ncalitate
de motenitor legal.
Ca urmare, avnd n vedere pe de o parte calitatea de bun comun al fotilor soi,
iar pe de alt parte rezerva soiei supravieuitoare, tribunalul urmeaz s dispun
atribuirea imobilului apartament n lotul prtei, urmnd ca reclamanta s plteasc
sulta n sum de 389.159.704 lei, n raport de valoarea apartamentului care nu a
fost contestat de pri.
Cea de a treia critic este nefondat avnd n vedere c, aa cum areinut i
prima instan i cum au evideniat i probele administrate, reclamanta -intimat ia ndeplinit obligaiile asumate.
Prta - apelant a solicitat prin cererea reconvenional (f.18, dosar
nr.1875/2004) revocarea testamentului autentificat sub nr. 9404/1992 i nu
66

reduciunea acestuia, motiv pentru care, din acest punct de vedere, prima instan
aevaluat n mod corect probatoriul administrat n cauz.
mpotriva acestei decizii au formulat recurs reclamanta i prta.
Reclamanta D.E. critic decizia doar sub aspectul cheltuielilor dejudecat, care
au fost acordate fr a fi justificate n totalitate. Se arat c reclamantaa fost
obligat la plata cheltuielilor de judecat in sum de 120.000 lei, dei a achitatdoar
taxa de timbru in sum de 15 lei, avocatul ales al acesteia nedepunnd chitanacare
s dovedeasc onorariul su.
Prta V.V. a formulat critici ncadrate n disp.art.304 pct. 8 i 9 dinCodul de
procedur civila.
ntr-o prim critic se invoc inadmisibilitatea aciunii principale ntruct
prta este beneficiara uzufructului viager instituit n favoarea sa, excepie ce nu a
fost analizat de ctre instane.
n dezvoltarea acestui motiv de recurs s-a artat c apartamentul litigios a fost
bun comun al prtei cu defunctul V.I. n cote egale de... fiecare,reclamantei fiindui testat nuda proprietate, iar soiei supravieuitoare uzufructul viager. Potrivit
art.521 Cod procedur civil nudul proprietar nu poate impune mpreala,
deoarece ar ngrdi exerciiul dreptului de folosin asupra ntregului bun al
uzufructuarului, care nu are nimic comun i indiviz cu nuda proprietate.
Al doilea motiv de recurs s-a referit la revocarea testamentului autentic lsat de
defunct reclamantei pentru cota de... ce-i revenea din comunitatea de bunuri,
deoarece era un legat cu sarcini, pe care legatara nu le-a ndeplinit. n mod nelegal
a fost respins cererea reconvenional, dei erau ndeplinite cerinele art.930 i
urm. din Codul civil.
Ultima critic a vizat reduciunea testamentului solicitat pe cale de excepie de
ctre prt prin notele scrise, la ct reprezint cotitatea disponibil,avnd n
vedere rezerva soiei supravieuitoare de... din cota succesoral ce i revenea n
calitate de motenitoare legal.

67

S-a susinut c prtei i revine astfel o cot de... din valoarea ntregului
apartament din care trebuie sczut valoarea uzufructului viager stabilitla 20%,
aa cum a stabilit prima instan.
Reclamanta, personal i prin aprtor, a solicitat s se ia act c renunla
judecata recursului su, ntruct a rmas fr obiect.
Prin ncheierea de edin din data de 23.12.2005 pronunat de Tribunalul
Arge n dosarul nr.4722/2005 s-a dispus ndreptarea erorii materiale cu privire la
cheltuielile de judecat.
Potrivit art. 246 Cod procedur civil, renunarea la judecat poateavea loc n
tot cursul judecii, n faa primei instane, a instanei de apel ori a celei de recurs.
Posibilitatea de a renuna la cile de atac rezult din principiul disponibilitii
procesuale care permite prilor s pun capt procesului civil.
Vznd textul de lege citat i cererea reclamantei, Curtea a luat act de
renunarea acesteia la judecata recursului su.
Recurenta prt, prin aprtor, a ridicat excepia de litispenden, cu motivarea
c a formulat separat cerere de judecat ce formeaz obiectul dosarului nr.
13588/2005, cu termen de judecat la data de 3.04.2006, prin care a solicitat
reduciunea testamentului.
n conformitate cu prevederile art. 137 Cod procedur civil instana se
pronun mai nti asupra excepiilor de procedur, precum i asupra celor de fond
care fac de prisos, n total sau n parte, cercetarea n fond a pricinii.
Excepia nu este ntemeiat.
Art.163 alin.1 din Codul de procedur civil statueaz c nimeni nupoate fi
chemat n judecat pentru aceeai cauz, acelai obiect i de aceeai parte,naintea
mai multor instane.
Dei nu este prevzut n mod neechivoc de art.163 Cod procedur civil,
cerina ca pricinile s se afle n faa instanelor de fond, aceasta a fost desprins din
scopul instituiei de a se evita pronunarea unor hotrri contradictorii.
Prin urmare, excepia de litispenden poate fi invocat numai dac litigiile sunt
pendente n faa instanelor de fond. Dac unul dintre litigiile avnd acelai obiect,

68

aceeai cauz i ntre aceleai pri se afl n faa instanei de recurs,nu exist
litispenden.
Cum n spe una dintre cauze se afl n recurs, iar cealalt n prim instan, nu
exist litispenden, n aceast ipotez opernd puterea de lucru judecatprovizorie.
Este real c, potrivit art. 728 alin.1 din Codul civil, nimeni nu poate fiobligat a
rmne n indiviziune, ns n cauz aceast stare este creat ntre reclamant, care
prin testament a primit nuda proprietate a averii rmas la decesul defunctului V.I.
i prt, creia pe lng cota sa de... din bunurile comune dobndite cu soul
decedat i-a fost testat uzufructul viager.
Potrivit art. 521 din Codul civil, uzufructuarul are drept de a se bucura de tot
felul de fructe ce poate produce obiectul asupra cruia are uzufruct.
Prin urmare, prta are dreptul de a folosi n exclusivitate apartamentul n
litigiu i de a-i culege fructele pentru nevoile sale pe toat durata vieii.
Ar fi posibil formularea unei aciuni de partaj succesoral n msura ncare
obiectul l-ar constitui nuda proprietate. n acest sens s-a pronunat fostulTribunal
Suprem, Secia civil, decizia nr.549 din 7.03.1989.
i n acest caz mpreala fcut de nuzii proprietari nu poateprejudicia n nici
un mod pe titularul dreptului de uzufruct (Tribunalul Constana,decizia civil
nr.1094/1 decembrie 1987).
Or, n cauza dedus judecii, reclamanta i prta nu mpart nuda proprietate
i, n aceste condiii, aciunea reclamantei este privit ca inadmisibil.Prin soluia
propus de instan este afectat dreptul de uzufruct viager al prtei i ieste impus
acesteia o soluie ce o oblig s plteasc o sult cu afectarea dreptului de care se
bucur i cu nerespectarea voinei testatorului.
S-a concluzionat n sensul c nudul proprietar nu are mpotriva uzufructuarului
aciunea n mpreal, dup cum nici acesta din urm nu are mpotriva nudului
proprietar, deoarece nimic nu este comun i indivizibil ntre ei,proprietarul avnd
nuda proprietate, iar uzufructuarul folosina.
Aciunea reclamantei va putea fi formulat la data ncetrii uzufructului cu
eventualii motenitori ai prtei cu care nu va putea fi obligat srmn n
indiviziune.
69

n consecin, este ntemeiat excepia inadmisibilitii aciunii,excepie

ridicat de prt i soluionat n mod greit de ctre instane, prinsoluiile
adoptate nclcndu-se prev.art.521 Cod civil, motiv de recurs ncadrat
ndisp.art.304 pct.9 Cod procedur civil.
Critica privitoare la cererea reconvenional este nefondat, sub acest aspect
decizia fiind legal i temeinic, ntruct din probele administrate, n mod corect sa reinut c reclamanta i-a ndeplinit obligaiile asumate.
Astfel, s-a meninut decizia atacat cu recurs n ceea ce privete cererea
reconvenional formulat de prt (f.18 dosar nr.1875/2004).
Ultima critic este de asemenea nentemeiat, ntruct instana de fonda fost
investit prin cerere reconvenional cu revocarea testamentului i nu cu
reduciunea acestuia.
Aa cum recunoate i prta, a strecurat n notele scrise din22.04.2005 o fraz
ce viza cotitatea disponibil, fr ns a investi instana n mod legal cu o cerere de
reduciune a testatorului, de aceea n mod corect instanele nu au motivat i nu s-au
pronunat asupra unei simple afirmaii fcute de prt.
Avnd certitudinea c instana nu a fost legal investit cu soluionarea cererii de
reduciune a testamentului autentificat sub nr.9403/1992, prta a intentat o aciune
cu acest obiect la judectorie, nregistrat, aa cum s-a artat deja, sub
nr.13588/2005.
Astfel, i aceast ultim critic este nefondat, n cauz nefiind incidente
prev.de art.304 pct.8 Cod pr.civil.Pentru considerentele prevzute a fost admis
recursul n temeiul art.312 alin.2 Cod procedur civil, cu consecina modificrii
deciziei atacate, n sensul c s-a respins ca inadmisibil captul de cerere din
aciunea principal privind ieirea din indiviziune.

70

CONCLUZII

Prin definiia i natural lor juridic, excepiile procesuale de procedur se

delimiteaz de alte instituii juridice ale dreptului procesual civil. Graie
multitudinii i diversitii neregulilor procedurale invocate, excepiile de procedur
se clasific n clase cu trsturi deosebite i finaliti nrudite.
Nimic nu las s se ntrevad n textele n vigoare o acceptare a posibilitii
deturnrii acestor mijloace de aprare de la scopul pentru care au fost reglementate.
Dar la fel de adevrat este faptul c n procedur apar i icane crora li se gsete
remediu tot n cadrul procesului civil.
Astfel, parcurgerea procedurii de soluionare a excepiilor procesuale cu
deplina respectare a condiiilor legale i a principiilor doctrinale este vital.
Excepiile de procedur sunt mijloace eficiente, la ndemna celor obligai s se
apere, prin care acetia dau un rspuns energic preteniilor formulate mpotriva lor.
Or, celui care nu respect cuvntul dat - n sensul de nclcare a
principiului ,,neminem locdere, nu i se mai cuvine un tratament proporional:
frangenti fidem, non est fides servanda.
Asa cum sper ca am reusit sa demonstrez, excepiile procesuale pot fi
folosite ca mijloace aprare, dar funcia lor principal este aceea de a mpiedica
desfurarea activitii jurisdicionale n condiii improprii, nelegale, care ar
impieta asupra calitii actului de justiie.
Excepiile procesuale sunt mai mult dect mijloace de aprare. Principala lor
funcie procesual este aceea de a semnala ivirea unui incident care mpiedic
realizarea scopului procesului; excepiile procesuale au ca funcie derivat aprarea
prtului, atunci cnd conduc la o tergiversare a judecii sau la o soluionare
rapid prin anularea sau respingerea cererii.
71

n procesul civil, prin intermediul excepiilor procesuale se invoc, de

regul, lipsa premiselor pentru realizarea scopului procesului: lipsa dreptului la
aciune i neregularitatea soclului procedural.
Excepiile numite sau nenumite de Cod indic imposibilitatea obinerii
unei soluii adecvate pe fond cu minimum de resurse.
Prin invocarea excepiilor nu se invoc simpla existen a unui incident, ci a
unui incident de natur s pericliteze realizarea scopului procesului (o soluie
adecvat pe fond cu minimum de resurse).
Excepia procesual este mijlocul prin care se invoc, n procesul civil,
existena unui incident de natur a mpiedica realizarea scopului procesului. Se
impune ca i legiuitorul s le consacre o reglementare unitar, s foloseasc o
terminologie adecvat i un regim juridic eficient, conform importanei pe care o
are aceast instituie n procesul civil.
Este important s facem o distincie clar, dup criteriile menionate anterior,
ntre excepiile de drept material i excepiile procesuale; n cadrul celor din urm,
propunem renunarea la terminologia excepii de procedur excepii de fond,
care este total nepotrivit i ambigu, dnd natere unor confuzii greu de ndeprtat
din gndirea i limbajul practicienilor.
Propun ncadrarea excepiilor

procesuale

ntr-un

capitol

destinat

incidentelor procesuale (dac avem n vedere funcia procesual) sau eventual

chestiunilor prealabile (dac ne raportm la principiul economiei procesuale).
Pe parcursul lucrarii am incercat sa scot in evidenta importanta deosebita a
unor exceptii procesuale privitoare la instanta de judecata, instanta care are un rol
covarsitor in procesul civil.
Este foarte adevarat ca activitatea ei este sustinuta de multi factori, dar asta
nu ii minimalizeaza importanta. Iata de ce exceptiile ce o privesc se disting dintre
celelalte, asa cum instanta insasi se distinge intre participantii in procesul civil.
BIBLIOGRAFIE
A. Cursuri universitare, tratate
72

1. Bacaci Al., Excepiile de procedur n procesul civil, Ed. Dacia, ClujNapoca, 1983
2. Boroi G., Radescu D., Codul de procedura civila comentat si adnotat,
Editura All, Bucuresti, 1995
3.

Cdere V. G., Tratat de procedur civil, Ed. Cultura Naional,

Bucureti, 1928
4. Ciobanu V. M., Boroi G., Drept procesual civil. Curs selectiv. Teste
gril, ed. a 3-a, Ed. All Beck, Bucureti, 2005
5.

Ciobanu V. M., Drept procesual civil, Universitatea Bucuresti, vol.I,

1986, vol. II, 1988, T.U.B.., p. 257

6.

Deleanu I., Tratat de procedur civil, Ed. Europa Nova, Bucureti,

7.

Hanga V., Drept privat roman, Ed. Didactic i Pedagogic, Bucureti,

8.

Herovanu E., Tratat teoretic si practic de procedura civila, Bucuresti,

1955
1978
1926 - Principiile procedurii judiciare, Bucuresti, 1932, vol.I si II
9. Heroveanu E., Principiile procedurei judiciare, vol. II, Institutul de Art
Grafic Lupta, 1932
10. Le I., Codul de procedur civil. Comentariu pe articole, Ed. a 2-a, Ed.
All Beck, Bucureti, 2005
11. Negru V., Radu D., Drept procesual civil, E. D. P. Bucuresti, 1972
12. Porumb Gr., Cod de procedura civila comentat si adnotat, Bucuresti,
1962,vol. I, p. 344
13.Sndulescu-Nvoneanu G., Explicaiunea teoretic i practic a
Codicelui de procedur civil, Tipografia Curii (Lucrtorii asociai), Bucureti,
1875
14.Stoenescu I., Zilberstein S., Drept procesual civil. Teoria general.
Judecata la prima instan. Hotrrea, Ed. Didactic i Pedagogic, Bucureti

73

15. Tabarca M., Drept procesual civil, editia a II-a revazuta si adaugita,
Ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2008
16. Tbrc M., Excepiile procesuale n procesul civil, Ed. Rosetti,
Bucureti, 2002
17. Tomulescu t., Drept privat roman, Bucureti, 1973
18. Vasilescu P., Tratat teoretic si practic de procedura civila, vol. II, Iasi,
Institutul de Arte Grafice ,,Alexandru A. Terek, 1940
19. Vasilescu P., Tratat teoretic si practic de procedura civila, vol. III,
Bucuresti, 1943

B. Periodice, reviste de specialitate, culegeri, coduri

1.
2.
3.
4.
5.

Buletinul Jurisprudentei
Codul civil
Codul de procedura civila
Revista Dreptul
Revista Romana de Drept

C. Surse internet
1. www.dreptonline.ro
2. www.juridice.ro
3. www.jurindex.ro

74